Competiţie şi cooperare între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional)CUPRINS

Introducere    5

Capitolul I: GENERALITĂŢI DESPRE AGENŢIILE DE INTELLIGENCE

1.1 Tipuri de agenţii de intelligence şi funcţiile lor1.2 Activităţile specifice unei agenţii de intelligence1.3 Consideraţii generale despre agenţiile de intelligence

Capitolul II: NOUL MEDIU DE LUCRU AL AGENŢIILOR DE INTELLIGENCE

2.1 Globalizarea terorismului2.2 Actualul context de securitate şi necesitatea de cooperare2.3 Consideraţii asupra noului mediu de lucru al agenţiilor de intelligence

Capitolul III: COMPETIŢIE ŞI COOPERARE INTERNAŢIONALĂ ÎNTRE AGENŢIILE DE INTELLIGENCE

3.1 Agenţii de intelligence ale altor state3.2 Aspecte privind oponenţa şi cooperarea în cazul agenţiilor de intelligence străine3.3 Consideraţii privind competiţia şi cooperarea internaţională între agenţiile de intelligence

Capitolul IV: COMPETIŢIE ŞI COOPERARE ÎN CAZUL AGENŢIILOR DE INTELLIGENCE DIN ROMÂNIA

4.1 Agenţiile de intelligence ale ţării noastre4.2 Aspecte privind competiţia şi cooperarea în cazul agenţiilor de intelligence române4.3 Consideraţii asupra competiţiei şi cooperării în cazul agenţiilor de intelligence române

Capitolul V: ANALIZA PRIVIND COMPETIŢIA ŞI COOPERAREA ÎNTRE AGENŢIILE DE INTELLIGENCE (NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL)

5.1 Argumente pentru competiţie5.2 Argumente pentru cooperare5.3 Consideraţii asupra analizei privind competiţia şi cooperarea între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional)

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au schimbat înţelegerea vieţii nu numai americanilor ci şi nouă, tuturor, determinând un nou curs în ceea ce priveşte evoluţia omenirii. Ameninţarea teroristă permanentă a devenit o nouă realitate a lumii, în locul modelelor clasice şi perceptibile de conflict, făcând loc unor scenarii neimaginabile până acum, în care soluţia diplomatică apare ca inexistentă.

Prezenta lucrare de absolvire abordează tema cu titlu: COMPETIŢIE ŞI COOPERARE ÎNTRE AGENŢIILE DE INTELLIGENCE (NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL). Tema se integrează în domeniul specific specializării << INTRODUCERE ÎN SECURITATEA NAŢIONALĂ >> a COLEGIULUI NAŢIONAL DE APĂRARE.

Terorismul contemporan a devenit un flagel globalizat. Acesta este o ameninţare permanentă la adresa stabilităţii desfăşurării activităţilor de zi cu zi ale oamenilor şi în consecinţa necesită un răspuns adecvat. În această luptă vârful de lance sunt agenţiile de intelligence, de a căror capacitate de penetrare depinde supravieţuirea şi bunul mers al lucrurilor. Ameninţările teroriste vizează în primul rând destabilizarea statului democratic, dezintegrarea şi preluarea controlului asupra sa. Rolul de bază al agenţiilor de intelligence este de a furniza factorilor decizionali ai statului toate informaţiile necesare pentru a reuşi în lupta cu agresorii.Pentru aceasta, agenţiile de intelligence îndeplinesc patru tipuri de misiuni:    avertizează asupra ameninţărilor posibile;    asigură prognoza pe termen lung;    sprijină în luarea deciziilor;    menţin caracterul secret al datelor despre operaţii.Produsul final de intelligence trebuie să fie credibil, iar activitatea de informaţii trebuie să rămână concentrată pe solicitările care vin de la beneficiarii decidenţi.

Lucrarea de absolvire a avut ca obiectiv cercetarea în vederea identificării principalelor argumente şi obstacole pentru competiţie, respectiv cooperare între agenţiile de intelligence, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.Pentru rezolvarea problematicii lucrării de absolvire investigaţiile autorului au fost orientate pe următoarele direcţii: (1) sintetizarea tipurilor de agenţii de intelligence, a funcţiilor lor şi a activităţilor specifice; (2) descrierea actualului context de securitate şi necesitatea de cooperare; (3) trecerea în revistă a principalelor agenţii de intelligence străine; (4) stabilirea de aspecte privind oponenţa şi cooperarea în cazul agenţiilor de intelligence străine; (5) trecerea în revistî a agenţiilor de intelligence române şi fixarea cadrului lor legal de funcţionare şi cooperare;                (6) analiza pentru identificarea principalelor argumente şi obstacole pentru competiţie, respectiv cooperare între agenţiile de intelligence, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.Aşadar, scopul lucrării este de a veni în sprijinul activităţii serviciilor de informaţii din ţara noastră, prin identificarea principalelor argumente şi obstacole pentru competiţie, respectiv cooperare între agenţiile de intelligence atât la nivel naţional, cât şi

internaţional.Lucrarea de absolvire este structurată astfel: cuprins; introducere; capitolul I – generalităţi despre agenţiile de intelligence; capitolul II – noul mediu de lucru al agenţiilor de intelligence; capitolul III – competiţie şi cooperare internaţională între agenţiile de intelligence;                   capitolul IV – competiţie şi cooperare în cazul agenţiilor de intelligence din România;              capitolul V – analiza privind competiţia şi cooperarea între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional); concluzii; bibliografie.Capitolul I – Generalităţi despre agenţiile de intelligence. Se trec în revistă tipurile de agenţii de intelligence şi functiile lor. Se prezintă activităţile specifice unei agenţii de intelligence. În finalul capitolului se fac consideraţii generale despre agenţiile de intelligence.Capitolul II – Noul mediu de lucru al agenţiilor de intelligence. Se explică despre globalizarea terorismului. Se prezintă actualul context de securitate şi necesitatea de cooperare.            În finalul capitolului se fac consideraţii asupra noului mediu de lucru al agenţiilor de intelligence.Capitolul III – Competiţie şi cooperare internaţională între agenţiile de intelligence. Se trec în revistă agenţii de intelligence ale altor state. Se reliefează aspecte privind oponenţa şi cooperarea în cazul agenţiilor de intelligence străine. În finalul capitolului se fac consideraţii privind competiţia şi cooperarea internaţională între agenţiile de intelligence.Capitolul IV – Competiţie şi cooperare în cazul agenţiilor de intelligence din România. Se trec în revistă agenţiile de intelligence ale ţării noastre şi se prezintă cadrul lor legal de organizare şi functionare. Se evidenţiază aspecte privind competiţia şi cooperarea în cazul agenţiilor de intelligence române. În finalul capitolului se fac consideraţii asupra competiţiei şi cooperării în cazul agenţiilor de intelligence române.Capitolul V – Analiza privind competiţia şi cooperarea între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional). Se prezintă argumente pentru competiţie. Se indică argumente pentru cooperare. În finalul capitolului se fac consideraţii asupra analizei privind competiţia şi cooperarea între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional).Concluzii. Se arată concluziile finale, inclusiv propunerea de lege ferenda.

CAPITOLUL IGENERALITĂŢI DESPRE AGENŢIILE DE INTELLIGENCE

Ca urmare a situaţiilor din ce în ce mai frecvente în care ageţiile de intelligence trebuie să se ocupe de probleme globale sau transnaţionale, relaţiile între agenţiile din diferite ţări au luat amploare.

1.1 Tipuri de agenţii de intelligence şi functiile lorAgenţiile de intelligence pot fi clasificate pe următoarele tipuri principale:•    ageţii de intelligence externe – produc informaţii care avertizează despre pericolele la adresa securităţii externe a statului;•    ageţii de intelligence interne – produc informaţii care avertizează despre pericolele la adresa securităţii interne a statului;•    ageţii de intelligence militare – produc informaţii în sprijinul planificării apărării şi susţinerii operaţiilor militare, dar şi despre pericolul unei agresiuni armate asupra statului;

•    agenţii de intelligence privind criminalitatea – produc informaţii despre crima organizată şi corupţie, care ajută la aplicarea legii;•    agenţii de intelligence pentru coordonare – de obicei sunt sub formă de centre sau comunităţi, cu rol de coordonare, care reunesc diferite agenţii din domeniul informaţiilor, dar în unele cazuri şi din alte structuri guvernamentale – ex. Centro Nacional de Inteligencia (CNI) din Spania;•    agenţii sau sub-agenţii de intelligence specializate – de obicei se prezintă sub forma de centre, în cadrul unei agenţii principale, care au ca domeniu special o anumită problemă specifică – ex. Centrul Naţional de Acţiune Antiteroristă (CNAAT) din cadrul SRI.Agenţiile de intelligence au, în general trei funcţii:1.    culegerea de informaţii (intelligence collection);2.    contra-informaţiile (counter-intelligence);3.    acţiunile sub acoperire (covert action).Agenţiile de intelligence trebuie să aibă  capacitatea de a colecta informaţii relevante pentru securitatea naţională prin interceptarea informaţiilor de la  actori statali şi non-statali, de a preveni scurgerea de informaţii prin interceptări similare realizate de alte state şi de a conduce acţiuni sub acoperire para-diplomatice şi paramilitare în teritorii străine pentru atingerea obiectivelor naţionale, atunci când utilizarea mijloacelor politice, diplomatice şi militare deschise şi normale pentru atingerea aceloraşi obiective sunt considerate imposibile sau inadecvate.

1.2 Activităţile specifice unei agenţii de intelligenceActivităţile derulate de o agenţie de intelligence implică, în linii mari, următoarele faze:-    direcţionarea – planificarea obiectivelor informative;-    culegerea – colectarea unor informatii prin intermediul surselor, a tehnicului şi orice metode legale;-    prelucrarea – traducerea informatiilor, stabilirea veridicitătii (evaluarea surselor de obţinere a informaţiilor şi verificarea acestora), coroborarea cu alte informaţii şi evaluarea relevanţei informaţiei;-    analiza – interpretarea semnificaţiei informaţiei;-    diseminarea – separarea pe categorii de interes pentru decident;-    difuzarea – trimiterea către beneficiar;-    valorificarea – utilizarea informaţiei de către beneficiari;-    feedback – cererile ce sosesc de la beneficiari despre informaţiile livrate.Sursele de informaţii sunt după cum urmează:-    HUMINT (HUMan INTelligence) – resursele umane ca mijloace informaţionale;-    GEOINT (GEOspatial INTelligence) – informaţii obţinute prin interpretarea şi analiza imaginilor preluate din avion sau satelit-    IMINT (IMagery INTelligence) – informaţii obţinute prin supraveghere foto sau video;-    MASINT (Measures And Signatures INTelligence) – informaţii obţinute din interpetarea semnalelor înregistrate;-    OSINT (Open Source INTelligence) – informaţii din surse deschise de tip media sau INTERNET;-    SIGINT (SIGnals INTelligence) – informaţii care provin din interceptarea semnalelor

(spectru electromagnetic) transmise pentru comunicare .În competiţia tradiţională între agenţiile de intelligence intervine tocmai concurenţa pe aceste surse de informaţii, iar randamentul depinde de capacitatea de penetrare direct legată de performanţa agenţiei de intelligence.Cooperarea bilaterală înseamnă de obicei schimbul de informaţii şi analize pe probleme de interes comun. Acest tip de cooperare funcţionează pe bază de avantaj reciproc, fiindcă orice ţară ezită să împărtăşească informaţii care ar putea revela sursele sau metodele fără să obţină un beneficiu concret. Deşi ţările cu resurse limitate în materie de informaţii nu se pot întotdeauna compara cu ţările mari, ele se pot revanşa în alt mod, de exemplu oferind acces la regiuni şi limbi pentru care alte servicii ar trebui să dezvolte capacităţi separate .Cooperarea multilaterală evoluează ca răspuns la următoarele provocări:    forţele coaliţiilor desfăşurate pentru operaţiuni de sprijinire a păcii sau operaţiuni militare au nevoie, din partea agenţiilor de intelligence, de un sprijin aproape la fel de complex ca cel acordat în timp de război;    problemele transnaţionale precum criminalitatea şi terorismul, în care succesul unei ţări este benefic tuturor, este un motiv pentru multe ţări de a căuta să obţină şi să ofere mai mare acces la o gamă din ce în ce mai largă de informaţii;    relaţiile multilaterale se pot dovedi cruciale pentru lărgirea reţelei de contacte, dezvoltarea unei baze tehnologice şi de date moderne şi acordarea de asistenţă juridică reciprocă .

Avantajele schimbului de informaţii sunt evidente: obţinerea de informaţii de la alte ţări este o condiţie esenţială a luării de decizii oportune, solid fundamentate. În plus, se elimină paralelismele, ceea ce permite o economisire semnificativă a resurselor.

1.3 Consideraţii generale despre agenţiile de intelligence1.    Agenţiile de intelligence au, în general trei funcţii: culegerea de informţii (intelligence collection); contra-informaţiile (counter-intelligence); acţiunile sub acoperire.2.    Sursele de informaţii sunt de tip HUMINT (resurse umane), GEOINT (informaţii din avion şi satelit), IMINT (informaţii foto-video), MASINT (informaţii obţinute din interpetarea semnalelor înregistrate), OSINT (informaţii media sau INTERNET), SIGINT (informaţii din interceptarea semnalelor transmise).3.    Activităţile derulate de o agenţie de intelligence implică, în principiu, următoarele faze: direcţionarea (planificarea obiectivelor informative), culegerea (colectarea informaţiilor prin intermediul surselor), prelucrarea (traducerea informaţiilor, stabilirea veridicităţii, coroborarea cu alte informaţii şi evaluarea relevanţei informaţiei), analiza (interpretarea semnificaţiei informaţiei), diseminarea (separarea informaţiilor pe categorii de interes), difuzarea (expedierea către beneficiar), valorificarea (utilizarea optimă a informaţiei), feedback (se realizează ca urmare a cererilor ce sosesc de la beneficiari).4.    În competiţia tradiţională între agenţiile de intelligence intervine concurenţa pe sursele de informaţii, iar eficienţa depinde de capacitatea de penetrare direct legată de performanţa agenţiei de intelligence.5.    Ca urmare a situaţiilor din ce în ce mai frecvente în care agenţiile de intelligence trebuie să se ocupe de probleme globale sau transnaţionale, relaţiile între agenţiile din

diferite ţări au luat amploare.6.    Cooperarea între agenţiile de intelligence există legalizată prin protocoale sau acorduri bi/multilaterale de schimb de informaţii şi/sau alte activităţi specifice.7.    Cooperarea bilaterală funcţionează pe bază de avantaj reciproc, fiindcă orice ţară ezită să împărtăşească informaţii care ar putea indica sursele sau metodele proprii fără să obţină în cotrapartidă un beneficiu concret.8.    Cooperarea multilaterală apare ca o necesitate în cadrul coaliţiilor multinationale desfăşurate pentru operaţiuni de sprijinire a păcii sau operaţiuni militare de luptă împotriva terorismului, precum şi în soluţionarea cazurilor de crimă organizată transnaţională.9.    Avantajele schimbului de informaţii sunt evidente: obţinerea de informaţii de la alte ţări este o condiţie esenţială a luării de decizii oportune, solid fundamentate. În plus, se elimină paralelismele, ceea ce permite o economisire semnificativă a resurselor.

CAPITOLUL IINOUL MEDIU DE LUCRU AL AGENŢIILOR DE INTELLIGENCE

Globalizarea terorismului impune statelor membre NATO şi UE nevoi de politici de apărare şi securitate mai puternice, iar pentru aceasta identificarea necesităţilor militare şi alocarea de resurse comune, combinarea mai eficientă a resurselor existente, intensificarea dezvoltării capacităţilor, armonizarea structurilor, compatibilizarea şi interoperţionalizarea forţelor militare şi de intelligence, trasarea de responsabilităţi comune în materie de proiectare a forţelor, cooperarea în vederea atingerii obiectivelor stabilite, precum şi gasirea de soluţii de comandă unică.

2.1 Globalizarea terorismuluiAtentatele din 11 septembrie 2001 de la New York şi Washington D.C.Atentatele din 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, de o amploare fără precedent, au adus terorismul la apogeu: patru avioane cu pasageri au fost deturnate şi utilizate ca bombe aeriene, au fost distruse turnurile gemene ale gigantului complex comercial World Trade Center din New York (vezi – Fig. 2.1) şi o parte din clădirea Pentagonului din Washington D.C., peste 3000 de oameni şi-au pierdut viaţa.

Fig. 2.1 Efectele atacului terorist asupra World Trade Center[Sursa foto: http://adevarul911.blogspot.com (stanga); http://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_din_11_septembrie_2001 (dreapta)]

Statele Unite au acuzat de atentat organizaţia teroristă fundamentalist islamistă Al-Qaida şi creierul acesteia Osama Bin Laden. Cu aceasta a început razboiul contra terorismului, care a provocat retragerea talibanilor de la guvernarea Afganistanului în octombrie 2001. Invazia Irakului din 2003 a fost considerată tot parte a războiului contra terorismului. Din cauza pericolului apariţiei altor atentate ale organizaţiei teroriste Al-Qaida, s-a impus o mai mare cooperare între sistemele de intelligence, precum şi reformarea acestora pentru a lupta cu eficienţă împotriva terorismului.

Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid, SpaniaOsama bin Laden a ameninţat public înca din 2003 cu acţiuni de pedepsire a ţărilor care se vor afla în coaliţie cu Statele Unite în razboiul contra Irakului condus de Sadam Hussein, indicând clar numele Spaniei.Astfel, în dimineaţa zilei de 11 martie 2004, zece rucsacuri conţinând explozibil au fost detonate simultan, prin intermediul unor telefoane mobile a căror alarma era programată să sune la aceeaşi oră, în patru trenuri din Madrid aflate în calea Téllez spre Atocha, respectiv în staţiile Atocha, El Pozo del Tío Raimundo şi Santa Eugenia (vezi – Fig. 2.2). Madrid-ul era lovit de cel mai grav atentat comis vreodată în Spania. Exploziile au provocat un haos de nedescris. Bilanţul atacului a fost de neimaginat: 199 de morţi şi 1467 de răniţi. Printre cei ucişi au fost şi 15 români. Mulţi dintre supravieţuitori au stat în spital săptămâni în şir, au suferit intervenţii chirurgicale dificile, au rămas cu urmări grave. Forţele de securitate au găsit şi alte trenuri încărcate cu explozibil, ce urmau să fie detonate.

Fig. 2.2 Atacul terorist asupra trenurilor madridene[Sursa foto: http://www.ciucon.ro/extern/spania_procesul_atentatelor_de_la_martie]

Ancheta cu privire la aceste atentate a ajuns la concluzia că de vină este o celulă islamistă aparţinând grupării Al-Qaeda. Lovitura dură a reţelei lui Bin Laden şi-a atins obiectivele. La trei zile de la atentate, guvernul de dreapta condus de Jose Maria Aznar, un aliat al Washington-ului, a pierdut alegerile şi s-a instalat un alt guvern al socialistului Jose Luis Zapatero, care a retras trupele spaniole din Irak. Au fost arestati zeci de suspecţi, de diferite naţionalităţi. La o luna de la atacuri, presupusul creier al atacurilor, Serhane ben Abdelmajid Fakhet, alias Tunisianul, înconjurat fiind de poliţişti, s-a aruncat în aer într-un apartament din Madrid. Odată cu acesta alţi şaşe complici au murit în explozie. Ancheta oficială nu s-a încheiat încă: 73 de persoane au fost inculpate, dintre care 29 au fost deja judecate… Pe 11 martie 2004, organizaţia teroristă Al Qaida a lovit pentru prima dată, dar nu şi ultima, în inima Europei. Parlamentul European a declarat ziua de 11 martie ziua victimelor terorismului.

Atentatele din 7 iulie 2005 de la LondraLa data de 7 iulie 2005, dimineata, pe fondul aglomeraţiei de vârf ce exista când oamenii pleacă spre locurile lor de muncă, patru explozii au lovit sistemul de transport din Londra, după cum urmează: prima pe tronsonul de metrou dintre staţiile Liverpool Street şi Aldgate East, cea de-a doua în staţia Edgware Road, cea de-a treia pe tronsonul dintre staţiile King’s Cross şi Russell Square, iar cea de-a patra la bordul unui autobuz cu două etaje pe linia nr. 30, de la Hackney la Marble Arch, în Tavistock Square, atacul terorist soldându-se cu cel putin 40 de morţi şi peste 300 de răniţi. Ca efect în pieţele financiare, lira sterlină a atins minime istorice. Al-Qaida a revendicat atentatul printr-un comunicat publicat pe un site islamic.Unul dintre liderii talibanilor, Mansour Dadullah, într-un interviu acordat unui ziar pakistanez în iulie 2007 a ameninţat ţările occidentale cu atacuri teroriste care vor pune în umbră atentatele de la Londra. Dadullah a participat, cu o luna mai inainte, la o ceremonie de încheiere a pregătirii unei noi serii de terorişti într-o tabără din Pakistan, de

unde ar urma să plece grupuri de atac în Statele Unite, Canada, Marea Britanie şi Germania .

Atentat terorist esuat pe 31 iulie 2006 in GermaniaLa data de 31 iulie 2006, în Germania, atacatorii au luat ca ţintă două trenuri, au improvizat dispozitive explozibile, le-au ascuns în genţi de voiaj şi le-au plasat în aceste trenuri, dar detonarea a eşuat. Autorităţile au arestat doi cetăţeni libanezi islamişti, care au explicat că gestul le-a fost motivat de publicarea în presa germană a unor caricaturi la adresa profetului Mohamed.Atentat terorist stopat în Paris înaintea Crăciunului din 2008Cu 10 zile înainte de Crăciunul anului 2008, cinci pachete cu dinamita au fost descoperite,   într-un mare magazin din plin centrul Parisului, vizitat zilnic de cel puţin 100.000 de persoane, sub presiunea unui act revendicare a unei grupări teroriste care cerea retragerea militarilor francezi din Afganistan pana la sfarsitul lunii februarie 2009. Franţa era deci ameninţată direct prin plasare de explozibili în centrul Parisului, din cauza poziţiei sale de luptă împotriva terorismului manifestată prin prezenţa militară în Afganistan.

Atacurile eşuate din Germania şi Franţa indică faptul că teroriştii islamişti ţintesc spre cât mai multe victime.

Recentele atentate teroriste din Mumbai, IndiaAtacurile teroriste de la 1 decembrie 2008 din Mumbai, în urma atacurilor armate şi exploziilor produse, s-au soldat cu peste 150 de morţi şi 350 de răniţi (vezi – Fig. 2.3). Se pare că ţinta atacatorilor au fost turiştii străini. Printre morţi se aflau şi 2 politicieni australieni, şeful antitero din Mumbai şi 12 politişti, aceştia din urmă cazuţi în luptele cu teroriştii. Atentatele au avut loc în zece ţinte: gara centrală, un restaurant, Palatul Taj Mahal, Hotelul Trident-Oberoi. O grupare islamistă a Mujahedinilor Deccanului a revendicat atacurile din Mumbai.

Fig. 2.3 Imagini după atacurile teroriste din Mumbai[Sursa foto: http://www.apropo.ro/cotidian/social/atacurile-din-mumbay-in-imagini-poze]

2.2 Actualul context de securitate şi necesitatea de cooperareApariţia diferitelor forme de terorism globalizat din cauza disensiunilor de ordin religios, teritorial sau ideologic au determinat schimbări neobişnuite ale mediului de lucru al agenţiilor de intelligence: diversificarea actorilor; înmulţirea surselor de conflict şi a mijloacelor de folosire a forţei; extinderea internaţională a caracterului şi impactului ameninţărilor. Dintre actori, de actualitate sunt organizaţiile teroriste fundamentalist islamice, cum este Al-Qaida, organizaţiile criminale transnaţionale şi unele guverne radical islamice care încearcă pe toate căile să ajungă la fabricarea armei nucleare. State precum Irakul încearcă să-şi găsească echilibrul politic şi organizatoric. Operaţiile forţelor multinaţionale în sprijinul păcii sau de luptă împotriva terorismului s-au înmulţit simţitor. Dezvoltarea tehnologică a pus în mâna unor state fundamental islamice, cum este Iranul, arme care sunt o permanentă ameninţare la adresa statelor democratice.Ideea de cooperare a agenţiilor de intelligence a fost introdusă de SUA ca urmare a

atentatelor de la 11 septembrie 2001 şi s-a concretizat în 2004 odată cu actul de reformare a intelligence şi prevenirea terorismului (Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004).În raportul anual privind ameninţările securităţii naţionale a SUA prezentat în faţa senatului american la 05 februarie 2008, J.Michael Mc.Connell, directorul IC, menţiona ca principale beneficii ale acestei cooperări, următoarele:    mai buna înţelegere a reţelelor internaţionale Al-Qaida;    creşterea previziunilor asupra viitoarelor planuri teroriste;    cunoaşterea instrucţiunilor de operare ale terorismului străin pe teritoriul SUA şi a altor state europene;    obţinerea unor informaţii asupra zonelor de provenienţă a armelor şi muniţiei folosite pentru atentatele teroriste;    date despre conturile şi transferurile de monedă ale organizaţiilor teroriste.Totuşi, conflictele şi rivalităţile tradiţionale între state, ca şi păstrarea stabilităţii interne, rămân priorităţi pentru agenţiile de intelligence ale oricărui stat.

Contracararea ofensivei teroriste tot mai globalizate a obligat la reevaluarea strategiilor naţionale de securitate ale statelor ameninţate şi în consecinţă la transformarea serviciilor de informaţii ale statelor membre NATO şi UE, după principiul cooperării, pentru ca prin efort comun să se poatp realiza mai bine: apărarea vieţii oamenilor şi protejarea infrastructurilor de acţiunile teroriştilor; atingerea obiectivelor în operaţiunile internaţionale de sprijinire a păcii declanşate pe fond de luptă împotriva terorismului; oprirea oricărei manifestări de apologizare a terorismului prin folosirea armelor nucleare.

2.3 Consideraţii asupra noului mediu de lucru al agenţiilor de intelligence1.    Multitudinea atentatelor (11 septembrie 2001 – New York, Washington D.C./SUA, 11 martie 2004 – Madrid/Spania, 7 iulie 2005 – Londra/Regatul Unit, 1 decembrie 2008 – Mumbai/India) indică o escaladare şi extindere a terorismului fără precedent, se poate spune până la globalizare.2.    Aduc îngrijorări în special organizaţia teroristă internaţională Al-Qaida şi organizaţiile afiliate acesteia, precum şi organizaţiile criminale transnaţionale.3.    Globalizarea terorismului impune statelor membre NATO şi UE nevoi de politici de apărare şi securitate mai puternice şi evident comune.4.    Apariţia diferitelor forme de terorism globalizat din cauza disensiunilor de ordin religios, teritorial sau ideologic au determinat schimbări neobişnuite ale mediului de lucru al agenţiilor de intelligence: diversificarea actorilor; înmulţirea surselor de conflict şi a mijloacelor de folosire a forţei; extinderea internaţională a caracterului şi impactului ameninţărilor.5.    Apărarea împotriva terorismului internaţionalizat solicită identificarea necesităţilor militare şi alocarea de resurse comune, combinarea mai eficientă a resurselor existente, intensificarea dezvoltării capacităţilor, armonizarea structurilor, compatibilizarea şi interoperationalizarea forţelor militare şi de intelligence, trasarea de responsabilităţi comune în materie de proiectare a forţelor, cooperarea în vederea atingerii obiectivelor stabilite, precum şi găsirea de soluţii de comandă unică.6.    Principalele beneficii ale cooperării între agenţiile de intelligence sunt: mai buna înţelegere a reţelelor teroriste internaţionale; creşterea previziunilor asupra viitoarelor

planuri teroriste; cunoaşterea metodelor şi instrucţiunilor de operare ale teroriştilor; obţinerea unor informaţii asupra zonelor de provenienţă a armelor şi muniţiei folosite pentru atentatele teroriste; date despre conturile şi transferurile de monedă ale organizaţiilor teroriste.7.    Contracararea ofensivei teroriste tot mai globalizate a obligat la reevaluarea strategiilor naţionale de securitate ale statelor ameninţate şi în consecinţă la transformarea serviciilor de informaţii ale statelor membre NATO şi UE, după principiul cooperării.8.    Totuşi, conflictele şi rivalităţile tradiţionale între state, ca şi păstrarea stabilităţii interne, rămân priorităţi pentru agenţiile de intelligence ale oricărui stat.

CAPITOLUL IIICOMPETIŢIE ŞI COOPERARE INTERNAŢIONALĂÎNTRE AGENŢIILE DE INTELLIGENCE

Statele lumii care beneficiază de un intelligence competitiv sunt cele din noua structura de putere a lumii: Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, China, Japonia şi Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Portugalia, Olanda, Spania ca state membre ale Uniunii Europene. Un alt candidat puternic ce trebuie luat în seamă pe linie de intelligence este India. Israelul şi Turcia sunt state cu tradiţie în domeniu de intelligence. De asemenea, agenţiile de intelligence ale Iranului interesează din cauza poziţiei agresive de dezvoltare a programului nuclear.

3.1 Agenţii de intelligence ale altor stateAgenţiile de Intelligence ale Statelor Unite ale AmericiiAgenţii independenteCentral Intelligence Agency (CIA)Departamentul ApărăriiAir Force Intelligence, Surveillance and Reconnaissance Agency (AFISR or AIA)Army Military Intelligence (MI)Defense Intelligence Agency (DIA)Marine Corps Intelligence Activity (MCIA)National Geospatial-Intelligence Agency (NGA)National Reconnaissance Office (NRO)National Security Agency (NSA)Office of Naval Intelligence (ONI)Departamentul EnergieiOffice of Intelligence and Counterintelligence (OICI)Departamentul Securităţii Interne (Homeland Security) al SUAOffice of Intelligence and Analysis (I&A)Coast Guard Intelligence (CGI)Departamentul JustiţieiFederal Bureau of Investigation (FBI)Drug Enforcement Administration (DEA)Departamentul StatuluiBureau of Intelligence and Research (INR)

Departamentul TrezorerieiOffice of Terrorism and Financial Intelligence (TFI)

În fig. 3.1 se pot observa emblemele agenţiilor de intelligence ale SUA.

Fig. 3.1 Emblemele agenţiilor de intelligence ale SUA[Sursa imagine: http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_intelligence_community]

Cele 16 agenţii de mai sus formează Comunitatea de Intelligence a SUA (U.S. Intelligence Community – IC).

În fig. 3.2 se poate vizualiza emblema Comunităţii de Intelligence a SUA.

Fig. 3.2 Emblema Comunităţii de Intelligence a SUA[Sursa imagine: http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_intelligence_community]

Consiliul Naţional de Informaţii al SUA (National Intelligence Council – NIC) a fost format în anul 1979, fiind centrul de concepţie strategica pe termen mediu şi lung în interiorul IC.

CIA – Central Intelligence AgencyAgenţia Centrală de Informaţii este un serviciu secret, înfiinţat în anul 1947, cu semnarea Actului de Securitate Naţională de către Preşedintele Harry S. Truman. Sediul CIA este amplasat în Langley, Virginia. Prin actul semnat s-a creat totodată şi Directorul Centralei de Informaţii, care era acelaşi şi pentru United States Intelligence Community.Aşadar, CIA se află sub jurisdicţia preşedintelui Statelor Unite. Unitatea este controlată în plus de către un comitet al serviciilor secrete format din membrii Senatului şi ai Camerei Reprezentanţilor, însă spre deosebire de alte servicii secrete americane, CIA nu trebuie să-şi facă public bugetul.CIA desfăşoară activităţi de spionaj, de strângere şi analiză a informaţiilor despre guverne şi persoane străine, spre a le pune la dispoziţia Statului American. În perioada războiului rece, principalul său adversar era KGB, care s-a transformat după destrămarea Uniunii Sovietice în serviciul secret intern rus FSB, omologul FBI şi serviciul de informaţii externe SVR, omologul CIA.

Actul de Prevenire a Terorismului şi Reformă a Intelligence-ului din anul 2004, a amendat actul iniţial de Securitate Naţionala, în sensul separării Directoratului CIA, de cel al IC. Totodată, prin acest act se introduce instituţia Directorului de Intelligence Naţional (Director of National Intelligence – DNI) a cărei poziţie este de conducător legal desemnat al IC, fiind interzis ca directorul vreuneia din cele 16 agenţii de intelligence ale SUA, inclusiv deci al CIA, să ocupe această funcţie. Până acum Directori de Intelligence Naţional au fost desemnaţi: John Negroponte (21 aprilie 2005 – 13 februarie 2007), John Michael McConell (13 februarie 2007 – 27 ianuarie 2009) şi Dennis C. Blair (29 ianuarie 2009 – în activitate). De asemenea, acest act a stabilit ca Oficiul Directorului de Intelligence Naţional (Director of National Intelligence – ODNI) este ca o agenţie independentă care asistă DNI (vezi – Fig. 3.3). Centrul Naţional de Contra-terorism

(National Counterterrorism Center) este o organizaţie deosebit de importantă înăuntrul ODNI. În 10 octombrie 2007, ODNI a introdus planul 100 Day & 500 Day Plans for Integration & Collaboration care include o serie de initiaţive proiectate să construiască fundamentul pentru creşterea cooperării şi reformării IC .

Fig. 3.3 Emblema ODNI[Sursa imagine: http://www.dni.gov/]

NGA – National Geospatial-Intelligence AgencyAgenţia Naţională de Informaţii-Geospaţiale este un Departament al Apărării de Imagery Intelligence (IMINT). Cartierul General al NGA este în Bethesda MD, dar are alte locaţii în Washington D.C., Nordul Virginiei şi St. Louis. Termenul geospaţial-intelligence înseamnă exploatare şi analiză de imagine şi informaţii geospaţiale care înfăţişează, evaluează şi vizualizează descrierea trăsăturilor fizice şi geografice referitor la activităţile pe Pământ. Aşadar, NGA are în responsabilitate furnizarea de intelligence geospaţial (GEOINT).

NSA – National Security AgencyAgenţia de Securitate Naţională este o agenţie guvernamentală a SUA, fondată de preşedintele Harry Truman la data de 4 noiembrie 1952, care protejează comunicaţiile guvernamentale americane şi interceptează, procesează, diseminează semnalele intelligence-ului (SIGINT – SIgnals INTelligence) străin. Sediul central al NSA este în Fort Meade, Maryland.

FBI – Federal Bureau of InvestigationBiroul Federal de Investigaţie a fost format în anul 1908, ca agenţie civilă şi de impunere a legii federale americane, având cartierul general în clădirea J. Edgar Hoover (director FBI), Washington D.C., 56 de birouri pe înteg teritoriu SUA în oraşele mari, peste 400 de agenţii rezidente în oraşele mai mici şi mai mult de 50 de birouri internaţionale. FBI este arma de investigaţie a Departamentului de Justiţie al SUA, ce are printre priorităţi:-    protejarea SUA de atacuri teroriste (contra-terorism);-    protejarea SUA împotriva operaţiunilor de informaţii străine şi spionaj (contrainformaţii);-    protejarea SUA împotriva atacurilor cibernetice şi criminalităţii high-tech;-    combaterea crimei organizate.

Agenţiile de Intelligence ale Federaţiei RuseKGB desfiinţat în 1991Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti (FSB) (Serviciul Federal de Securitate)Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravlenie (GRU) (Main Intelligence Directorate)Sluzhba Vneshney Razvedki (SVR) (Foreign Intelligence Service)

FSB – Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti (vezi – Fig. 3.4)Serviciul Federal de Securitate este un serviciu rusesc de intelligence interior, structurat de fapt pe mai multe servicii, care sunt:-    Serviciul de Contrainformaţii;

-    Serviciul de Protecţie a Sistemului Constituţional şi Combaterea Terorismului (SZKSiBT)-    Serviciul de Frontieră;-    Serviciul de Securitate Economică (SEhB);-    Serviciul de Relaţii Internaţionale şi Informare Curentă;-    Serviciul de Organizare a Muncii Personalului;-    Serviciul de Supraveghere;-    Serviciul Tehnico-Stiinţific;-    Serviciul de Susţinere a Activităţilor.

Fig. 3.4 Emblema FSB[Sursa imagine: http://www.fsb.ru/]

GRU – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravlenie (vezi – Fig. 3.5)Direcţie de intelligence militar, în subordinea Statului Major General, activă în exterior, îşi conservă denumirea din perioada sovietică, fiind structurată pe oficii:-    Oficiu 1 – responsabil de intelligence pe Europa;-    Oficiu 2 – responsabil de culegerea, analiza şi difuzarea informaţiei din occident, se divide în 7 direcţii – recunoaştere, personal, operaţii, analiză, intelligence electronic, semnale militare, cifru şi securitatea comunicaţiilor;-    Oficiu 3 – responsabil cu culegerea, analiza şi difuzarea de intelligence pe Asia/Oceania;-    Oficiu 4 – responsabil cu culegerea, analiza şi difuzarea de intelligence pe Africa şi Orientul Mijlociu;-    Oficiu 5 – responsabil cu gestionarea de inteligence al forţelor armate;-    Oficiu 6 – responsabil cu intelligence electronic;-    Direcţia de Intelligence Special – răspunde de intelligence special;-    Direcţia de Intelligence a flotei – lucrează pe cinci sub-direcţii: flota de la Nord, flota din Pacific, flota de la Marea Neagră, flota de la Marea Baltică, flota de activităţi speciale;-    Oficiu 7 – responsabil cu analize de la NATO;-    Oficiu 8 – responsabil cu studierea problemei paşilor ce trebuiesc făcuţi în relaţiile cu NATO;-    Oficiu 9 – responsabil cu studiul tehnologiei militare externe şi cu spionajul militar;-    Oficiu 10 – responsabil cu analiza şi studiul producţiei militare;-    Oficiu 11 – responsabil cu evaluarea potenţialului altor state privind arma nucleară;-    Oficiu 12 – responsabil cu activităţi de decongestionare complementare celorlate oficii GRU, cum ar fi securitatea interna a GRU, grupuri de operaţii speciale, departament financiar.

Fig. 3.5 Emblema GRU[Sursa imagine: http://www.gru.ru/]

SVR – Sluzhba Vneshney Razvedki (vezi – Fig. 3.6)Serviciul de Intelligence Extern este continuatorul primei direcţii din KGB, fiind responsabil cu informaţiile din exterior. Dispune de oficii pe lângă ambasade şi

reprezentanţe diplomatice ruse şi servicii, fiind structurat după cum urmează:-    Oficiu Direcţiei S – responsabil de agenţii acoperiţi din toată lumea;-    Oficiu Direcţiei T – responsabil cu culegerea de informaţii ştiinţifice şi tehnologice;-    Oficiu Direcţiei K – responsabil cu prinderea agenţilor infiltraţi de servicii de intelligence străine şi securitatea serviciului;-    Serviciu I – responsabil cu culegerea, analiza şi distribuirea informaţiilor spre beneficiari;-    Serviciu A – responsabil cu planificarea şi implementarea măsurilor active;-    Serviciu R – responsabil cu evaluarea operaţiilor SVR.Spetsnaz unitatea Vympel este o unitate contra-terorism a SVR.Totodată, SVR dispune de o Academie de Intelligence destinată antrenamentului agenţilor externi şi personalului unităţilor contrateroriste.

Fig. 3.6 Emblema SVR[Sursa imagine: http://srv.gov.ru/]

Agenţiile de Intelligence ale ChineiNational Security Bureau (NSB)Guojia Anquan Bu (Guoanbu) (Ministry of State Security)Gonggong Anquan Bu (Gonganbu) (Ministry of Public Security)

Agenţiile de Intelligence ale JaponieiCabinet Intelligence CouncilJoint Intelligence CouncilNaikaku Jouho Chousashitsu (Naicho) (Cabinet Intelligence and Research Office)Cabinet Satellite Intelligence Center (CSICE)Public Security Intelligence Agency (PSIA)Defense AgencyDefense Intelligence Division (DID)Defense Intelligence Headquarters (DIH)Intelligence and Analysis Service (IAS)Security Bureau (SB)

Agenţiile de Intelligence ale FranţeiDirection de la Surveillance du Territoire (DST) (Directorate of Territorial Surveillance)Direction du Renseignement Militaire (DRM) (Directorate of Military Intelligence)Direction Générale de la Sécurité Extérieure (DGSE) (General Directorate of External Security)Direction Centrale de la Renseignements Généraux (DCRG) (Central Directorate of General Intelligence)Direction de la Protection et de la Sécurité de la Défense (DPSD) (Directorate of Protection and Defense Security)

DST –     Direction de la Surveillance du Territoire (supusă transformării în iulie 2008)Direcţia Supravegherii Teritoriului francez, a fost creată în 1944 să lupte împotriva activităţilor de spionaj şi împotriva activităţilor puterilor străine pe teritoriile aflate sub

suveranitatea Franţei. Începând cu iulie 1985, cartierul general al DST este situat pe 1 rue Nélaton în Paris. În prezent DST este administrată pe linie de securitate interna. În general, ca organizare include: în Paris – administraţia centrală divizată în 5 sub-direcţii – contraspionaj, siguranţă şi protecţia patrimoniului, terorism internaţional, administraţie tehnică, administraţie generală şi un oficiu special de legături naţionale şi internaţionale; în provincii – 7 direcţii regionale, mai multe brigăzi şi 4 posturi instalate în teritorii străine.

DRM – Direction du Renseignement Militaire (nou înfiinţată) (vezi – Fig. 3.7)Direcţia de Informaţii Militare a Franţei este specializată în culegerea de informaţii cu caracter militar, drept pentru care se află în competiţie permanentă cu DGSE, cealaltă agenţie centrată pe culegerea de informaţii militare.

Fig. 3.7 Emblema DRM[Sursa imagine: http://www.fas.org]

DGSE -  Direction Générale de la Sécurité Extérieure (vezi – Fig. 3.8)Direcţia Generală a Securităţii Exterioare este subordonată Ministerului Apărării din Franţa, fiind responsabilă cu obţinerea informaţiilor militare din exteriorul ţării şi contracararea în afara ţării a activităţilor de spionaj îndreptate împotriva intereselor statului francez. Ca structură DGSE are în componenţa: (1) Direcţia strategică; (2) Direcţia Intelligence; (3) Direcţia Operaţii; (4) Direcţia Tehnică; (5) Direcţia Administrativă. DGSE are în serviciu circa 4500 de angajaţi, dintre care 3200 de civili şi restul militari.

Fig. 3.8 Emblema DGSE[Sursa imagine: http://www.fas.org]

DCRG – Direction Centrale des Renseignements Généraux (supusă transformării în iulie 2008)Direcţia Centrală a Informaţiilor Generale este însărcinată în materie de securitate internă a statului francez, fiind structurată astfel:-    Subdirecţia de investigaţii – centrată pe informaţii pentru prevenirea şi combaterea terorismului şi grupuri similare din teritoriul naţional;-    Subdirecţia de analiză: însărcinată cu analiza informaţiilor referitoare la aspecte economice sau de violenţă urbană;-    Subdirecţia de acţiuni violente – destinată luptei contra grupurilor extremiste sau rasiste;-    Subdirecţia de resurse – responsabilş cu asigurarea resurselor umane, logisticii, pregătire şi documentare.

DPSD – Direction de la Protection et de la Sécurité de la DéfenseDirecţia Protecţiei şi a Securităţii Apărării din Franţa desfăşoară activitate de contrainformaţii militare, având în serviciu circa 1600 de persoane.

Agenţiile de Intelligence ale GermanieiBundesnachrichtendienst (BND) (Federal Intelligence Service)Militärischer Abschirmdienst (MAD) (Military Security Service)Amt für Nachrichtenwesen der Bundeswehr (ANBW) (Office of Intelligence of the Federal Armed Forces)Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV) (Federal Office for the Protection of the Constitution)Landesamt für Verfassungsschutz (LfV) (State Offices for the Protection of the Constitution)Bundesamt für Sicherheit in der Informationstechnik (BSI)

BND – Bundesnachrichtendienst (vezi – Fig. 3.9)Serviciul Federal de Intelligence al Germaniei BND desfăşoară activităţi de spionaj, luptă împotriva traficului de droguri, criminalităţii multinaţionale, trafic de arme şi material nuclear. Acesta este parte a Oficiului Cancelariei Federale. Având peste 6000 de membri, BND este organizat după cum urmează:-    Secţiunea 1 – Culegere Operaţională (de informaţii);-    Secţiunea 2 – Supraveghere Tehnică;-    Secţiunea 3 – Interpretare;-    Secţiunea 4 – Administraţie;-    Secţiunea 5 – Securitate şi Apărare; Secţiunea 6 – Sarcini Centrale.

Fig. 3.9 Antet BND[Sursa imagine: http://www.fas.org]

BfV – Bundesamt für Verfassungsschutz (vezi – Fig. 3.10)Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei, abreviat BfV, depinde de Ministerul de Interior are responsabilităţi de contraspionaj şi luptă contra grupurilor extremiste şi teroriste. BfV are un efectiv de până la 2000 de oameni.

Fig. 3.10 Antet BfV[Sursa imagine: http://www.fas.org]

Agenţiile de Intelligence ale ItalieiComitato Esecutivo per i Servizi di Informazione e Sicurezza (CESIS) (Executive Committee for Intelligence and Security Services)Comitato Interministeriale per le Informazioni e la Sicurezza (CIIS) (Inter-ministerial Committee for Intelligence and Security)Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Democratica (SISDE) (Democratic Intelligence and Security Service)Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Militare (SISMI) (Military Intelligence and Security Service)

CESIS – Comitato Esecutivo per i Servizi di Informazione e Sicurezza (vezi – Fig. 3.11)Acesta este un serviciu de informaţii şi securitate, structurat astfel:-    Secretario General CESIS – coordonează legătura cu servicile de intelligence interne

şi exterioare;-    Oficina Central para la Seguridad (UCSI) – gestionează materialele clasificate;-    Autoridad Nacional para la Seguridad (ANS).

Fig. 3.11 Emblema CESIS[Sursa imagine: http://www.serviziinformazionesicurezza.gov.it/]

SISDE – Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Democratica (vezi – Fig. 3.12)Acesta este un serviciu de informaţii şi siguranţă democratică al Ministerului de Interior însărcinat cu obţinerea de intelligence necesar exercitării securităţii şi apărării instituţiilor democratice şi ale constituţiei Italiei, prevenirea şi neutralizarea elementelor agresive şi subversive contra statului. Cu un efectiv de circa 1400 de persoane, SISDE este structurat pe următoarele departamente:-    Lupta contra Mafiei;-    Antiterorism;-    Crima organizată şi alte ameninţări;-    Poliţia Naţională.

Fig. 3.12 Emblema SISDE[Sursa imagine: http://www.serviziinformazionesicurezza.gov.it/]

SISMI – Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Militare (vezi – Fig. 3.13)Acesta este un serviciu de informaţii şi siguranţă militară însărcinat cu obţinerea de intelligence necesar pentru apărare militară, independenţa şi integritatea statului italian, prevenirea oricărei ameninţări şi agresiuni, contraspionaj. Are un efectiv de aproape 2300 persoane şi este organizat pe batalioane:-    Batalionul R (Ricerca) – investigaţii şi intelligence extern;-    Batalionul D (Difesa) – contraspionaj;-    Batalionul  E (Elaboraziones) – analize;-    Crima organizată şi alte ameninţări.

Fig. 3.13 Emblema SISMI[Sursa imagine: http://www.serviziinformazionesicurezza.gov.it/]

Ageţiile de Intelligence ale Marii BritaniiDefence Intelligence Staff (DIS)Government Communications Headquarters (GCHQ)Joint Intelligence Committee (JIC)Royal Air Force Intelligence BranchSecret Intelligence Service (SIS ori MI6)Security Service (MI5)National Criminal Intelligence Service (NCIS)New Scotland Yard (NSY)

SIS ori MI6 – Secret Intelligence Service (vezi – Fig. 3.14)Secret Intelligence Service, abreviat SIS şi cunoscut ca MI6, îşi are originea începănd cu

anul 1909 în Secţiunea Externă a Secret Service Bureau, care prin separare în 1922 a devenit un serviciu de sine stătător denumit SIS. Cartierul General al MI6 este situat în 85 Vauxhall Cross, Londra. Principlul rol al acestui Serviciu este sa furnizeze intelligence secret în sprijinul securităţii şi apărării, politicilor economice şi externe ale Guvernului din Regatul Unit. Practic SIS se ocupă cu culegerea de informaţii cu ajutorul mijloacelor umane şi este agenţia de contraspionaj a Marii Britanii.

Fig. 3.14 Antetul MI6[Sursa imagine: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en]

MI5 – Security Service (vezi – Fig. 3.15)Acest serviciu este responsabil de intelligence interior şi securitate naţională în Regatul Unit, fiind organizat pe departamente astfel:-    Conducere şi Coordonare de Intelligence în Irlanda de Nord;-    Culegerea, producerea şi managementul informaţiei;-    Contraspionaj, Crima Organizată, Protecţie şi Securitate;-    Terorism în legătură cu Irlanda de Nord;-    Terorism Internaţional.

Fig. 3.15 Emblema MI5[Sursa imagine: http://www.fas.org]

NCIS – National Criminal Intelligence Service (vezi – Fig. 3.16)Această organizaţie a fost înfiinţată în aprilie 1992 în scopul de a furniza intelligence pentru combaterea marii criminalităţi în Regatul Unit. NCIS prin cele 5 Oficii regionale ale sale dispuse în Londra, Birmingham, Bristol, Manchester şi Wakefield realizează intelligence criminal privind traficul cu droguri, spălarea banilor, grupurile de crimă organizată.

Fig. 3.16 Antetul NCIS[Sursa imagine: http://www.fas.org]

NSY – New Scotland YardScotland Yard a fost fondată de către Sir Robert Peel şi are Cartierul General în Londra. NSY are ca principală responsabilitate securitatea internă a Regatului Unit, dar dispune de puternice baze de date privind criminalitatea.

Agenţiile de Intelligence ale PortugalieiSistema de Informações da República Portuguesa (SIRP) (Intelligence System of the Republic of Portugal)Serviço de Informações de Segurança (SIS) (Security Intelligence Service)Serviço de Informações Estratégicas de Defesa e Militares (SIEDM)

SIS – Serviço de Informações de Segurança (vezi – Fig. 3.17)Serviciul de Informaţii de Securitate face parte din Ministerul de Interior al Portugaliei şi are ca responsabilitate obţinerea de intelligence privind securitatea internă, prevenirea

sabotajelor, lupta împotriva terorismului, contraspionajul, combaterea actelor care atentează la stabilitatea constituţională a statului. Sediul SIS este în Lisabona. Structura SIS este următoarea:-    Director General;-    Serviciu Operaţii;-    Serviciu Administrativ;-    Serviciu Informatic;-    Delegaţiile Regionale.

Fig. 3.17 Emblema SIS[Sursa imagine: http://www.sis.pt]

Agenţiile de Intelligence ale OlandeiAlgemene Inlichtingen- en Veiligheidsdienst (AIVD) (General Intelligence and Security Service)Militaire Inlichtingen- en Veiligheidsdienst (MIVD) (Military Intelligence and Security Service)Agenţiile de Intelligence ale SpanieiCentro Nacional de Inteligencia (CNI) (National Intelligence Centre)CNI – Centro Nacional de InteligenciaCentrul National de Intelligence al Spaniei are în structură:-    Centru de Intelligence al Forţelor Armate (Centro de Inteligencia de las Fuerzas Armadas – CIFAS );-    Centru de Intelligence şi Securitate (Centro de Inteligencia y Seguridad) – intelligence al Armatei;-    Secţiunea de Informaţii (Sección de Informacion) – intelligence al Fortelor Navale;-    Divizia de Informaţii (División de Información) – intelligence al Fortelor Aeriene;-    Serviciul de Informaţii al Gărzii Civile (Servicio de Información de la Guardia Civil – SIGC);-    Comisariatul General de Informaţii (Comisaría General de Información – CGI) al corpului poliţiei naţionale spaniole.

SIGC – Servicio de Información de la Guardia Civil (vezi – Fig. 3.18)SIGC integrează Subdirecţia Generală de Operaţii, Agenţia de Informaţii şi Investigaţii şi Poliţia Judiciară a Gărzii Civile. Reponsabilitaţile SIGC sunt centrate pe lupta antiteroristă şi investigaţii criminale.

Fig. 3.18 Embla SIGC[Sursa imagine: http://www.cni.es/]

CGI – Comisaría General de Información (vezi – Fig. 3.19)Comisariatul General de Informaţii este însărcinat cu culegerea, analiza şi distribuţia informaţiilor de interes pentru Forţele de Securitate. Structura CGI este centrată pe unităţi centrale, care se împart în servicii şi brigăzi, respectiv pe unităţi periferice ca brigăzi de informaţii ale provinciei şi grupuri de informaţii. CGI a fost restructurat în 2004, în prezent fiind alcătuit din: Unitatea Centrală de Intelligent, Unitatea Centrală de Informaţii

la Interior, Unitatea Centrală de Informaţii Externe, Unitatea Centrală Operativă Antiteroristă, Unitatea de Operaţii, Zona de Gestiune.

Fig. 3.19 Emblema CGI[Sursa imagine: http://www.cni.es/]

Agenţiile de Intelligence ale IndieiJoint Intelligence Committee (JIC)Intelligence Bureau (IB)Research and Analysis Wing (RAW)

Agenţiile de Intelligence ale Israeluluiha-Mossad le-Modiin ule-Tafkidim Meyuhadim (Mossad) (Institutul pentru Intelligence şi Operaţii Speciale)Sherut ha-Bitachon ha-Klali (Shabak sau Shin Bet) (Israel Security Service)Agaf ha-Modi’in (Aman) (Military Intelligence)

Mossad (vezi – Fig. 3.20)Mossad are responsabilităţi pe linie de spionaj, acţiuni sub acoperire şi contra-terorism. Cartierul General al Mossad este în Tel Aviv, Israel.Structura Mossad este pe departamente, dintre care cele mai importante sunt:- Departamentul de Culegere – responsabil cu acţiuni de spionaj;- Departamentul de Legături şi Acţiuni Politice – conduce activităţile politice şi legăturile cu serviciile de intelligence străine prietene;- Divizia de Operaţii Speciale (Metsada) – sabotaje, acţiuni paramilitare;- Departamentul LAP (Lohamah Psichologit) – responsabil cu lupta psihlogică;- Departamentul Cercetarii – responsabil cu culegerea de informaţii, fiind organizat pe 15 secţiuni geografice – SUA, Canada şi Europa de Vest, America Latina, CSI, China, Africa, Maghreb (Maroc, Algeria, Tunisia), Libia, Irak, Iordania, Siria, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Iran;- Departamentul Tehnologic – responsabil pentru dezvoltarea tehnologiei avansate suport pentru operaţiile Mossad.

Fig. 3.20 Emblema Mossad[Sursa imagine: http://www.mohr.gov.il]

Shabak (vezi – Fig. 3.21)Acesta este un serviciu de contrainformaţii şi securitate internă, care este format din 3 departamente, respectiv:- Departametul pentru Statele Arabe – responsabil cu lupta contra terorismului, dispune de detaşamente de operaţii pentru a acţiona în special împotriva Hamas;- Departamentul pentru Statele Non-Arabe – responsabil cu contraspionajul;- Departamentul de Protecţie şi Securitate – protejarea principalelor obiective de interes strategic.

Fig. 3.21 Emblema Shabak[Sursa imagine: http://www.fas.org]

Aman (vezi – Fig. 3.22)Acesta este serviciul armatei de intelligence, care se ocupă pe lângă activităţile specifice şi cu informări şi estimări de riscuri, studii privind capacităţile de armament din anumite zone, interceptări de comunicaţii, intelligence electronic, etc.

Fig. 3.22 Emblema Aman[Sursa imagine: http://www.fas.org]

Agenţiile de Intelligence ale TurcieiMilli Istihbarat Teskilati (MIT) (National Intelligence Organization)Jandarma Istihbarat ve Terorle Mucadele (JITEM) – Unitatea de Informaţii şi Combaterea Terorismului a Jandarmeriei

MIT – Milli Istihbarat TeskilatiOrganizaţia Naţională de Informaţii a Turciei, abreviată MIT, are sediul în Ankara, districtul Yenimahalle. MIT prezintă următoarea structură: (1) Direcţia pentru Informaţii; (2) Direcţia Informaţii Psihologice; (3) Direcţia Sisteme Computerizate; (4) Direcţia Operaţii; (5) Direcţia Electronică şi Tehnică.Printre domeniile de interes ale MIT se pot enumera: crima organizată, terorism, arme nucleare, mişcările subversive sau separatiste îndreptate împotriva ordinii constituţionale a Turciei, culegerea de informaţii despre zonele de interes, contraspionaj, interceptarea comunicaţiilor, contracararea activităţilor psihologice .

Agenţiile de Intelligence ale IranuluiVezarat-e Ettela’at va Amniat-e Keshvar (VEVAK) (Ministry of Intelligence and National Security)

3.2 Aspecte privind oponenţa şi cooperarea în cazul agenţiilor de intelligence străineUrmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, Statele Unite declară Razboi Global împotriva Terorismului şi trimite forţe în Afganistan şi Irak pentru distrugerea acestuia oriunde s-ar găsi. Actele de terorism ulterioare din Europa şi Asia, indică o internaţionalizare a fenomenului terorist, fapt ce a condus pentru apărare la acceptarea unui nou concept de securitate şi anume cel de securitate prin cooperare. Obişnuit prin cooperarea internaţională a agenţiilor de intelligence se face de fapt un schimb de informaţii. Războiul împotriva terorismului globalizat a condus la coaliţii multinaţionale, bazate pe cooperare informativ-operativă şi în consecinţă s-a trecut la desfăşurarea de activităţi comune de culegere, clasificare şi secretizare a informaţiilor după regulamente şi legi bi/multiconsensual prestabilite.În anul 2003, Javier Solana, cu ocazia lansării primei Strategii de Securitate a UE, a făcut vorbire în raportul sau despre necesitatea înfiinţării unei Agenţii de Informaţii a Uniunii Europene.În anul 2005, a fost introdusă Strategia Contra-Terorism a UE, care are în vedere măsuri de control a recrutărilor prin INTERNET a persoanelor predispuse la săvârşirea de

atentate teroriste, de îmbunătăţire a securităţii graniţelor Europei şi de tăiere a fondurilor organizaţiilor ce trezesc suspiciuni de finanţare a actelor teroriste .În iulie 2006, la reuniunea parlamentarilor europeni cu atribuţii în controlul agenţiilor de intelligence s-a subliniat necesitatea ca UE să-şi înfiinţeze o structură de informaţii comunitară care să asigure operativ schimbul de informaţii.La acest moment, în UE cooperarea se limitează la colectarea de imagini prin intermediul Centrului satelitar al Uniunii Europene (EUSC) de la Torejon. Franţa a fost motorul proiectului de implementare a sistemului satelitar Hellios, pentru furnizarea de intelligence geospaţial (GEOINT), necesar sprijinirii luării deciziilor în domeniul Politicii Europene de Securitate şi Apărare (EDSP), în care a atras la cooperare Spania şi Italia şi în continuare depune eforturi de a convinge Germania să se alăture la aşezarea pe orbita a satelitului Hellios 2. Un serviciu unitar ar trebui să asigure cooperarea şi în domeniul managementului surselor umane (HUMINT) şi al transmisiunilor (SIGINT) şi astfel crearea unei structuri complete de informaţii europene .Mai există, Divizia de Intelligence a Conducerii Militare a UE (INTDIV) care este o structură de obţinere a informaţiilor militare destinate planificării, pregătirii şi coordonării operaţiilor militare de management al crizelor aflate sub tutela Uniunii Europene.Măsuri de reacţie sunt vizibile la nivelul UE şi prin reactivarea în cadrul Europol (European Police Office) a unităţii de antiterorism. În plus s-au introdus măsuri judiciare de prevenire a terorismului ca: adoptarea soluţiei americane a paşaportului biometric, introducerea mandatului de arestare european (2002), folosirea de echipe multinaţionale în anchete, formarea bazelor de date despre terorişti.Încercările de a moderniza şi facilita cooperararea între agenţiile de inteligence în palier internaţional include dimensiuni tehnologice, structurale, procedurale, legale şi culturale, care uneori sunt greu de depăşit. Din acest motiv mai mult se preferă inţelegerile bilaterale, fiind mai puţine relaţii de compatibilizat. Astfel, multe dintre agenţiile de intelligence din ţările europene membre NATO au încheiat acorduri separate cu cele ale SUA. Informaţiile legate de ameninţări la adresa securităţii circulă îngreuiat între statele membre UE, şi mai ales legate de terorism, trafic de droguri, trafic de persoane sau de armament. De aceea este necesară o Comunitatea de Informaţii a UE care să permită multilateral schimbul de informaţii legate de ameninţări la adresa securităţii comunitare, nu doar bilateral.În continuare se trec în revistă schimbări care s-au instituit la nivelul agenţiilor de intelligence din unele state membre UE pentru creşterea eficienţei în lupta împotriva terorismului.În Franţa, la data de 15 mai 2002, s-a înfiinţat CSI – Conseil de sécurité intérieure, adică în traducere Consiliul pentru securitate internă. De asemenea, tot în anul 2002, DGSE – Direcţia Generală a Securităţii Exterioare, responsabilă de intelligence militar extern, a fost transformată dintr-o organizare pe zone geografice, într-una pe arii de interes, de situaţia informativă pe întinderi geografice ocupându-se în continuare un Centru de Situaţie nou introdus la Cartierul General.         În iulie 2008, DST – Direcţia Supravegherii Teritoriului francez, cu atribuţiune principală pe linie de contraspionaj şi DCRG – Direcţia Centrală a Informaţiilor Generale specializată în materie de informaţii interne, au căpătat competenţe şi pe linie de combaterea terorismului. Totodată, o alta măsură a fost reintroducerea CIR – Comité interministériel du renseignement (Comitetul

interministerial de informaţii), organism de coordonare a serviciilor de informaţii, îndrituit să elaboreze directive naţionale în materie de informaţii, aflat sub conducerea primului ministru al Franţei. Trebuie menţionat că în anul 2002, s-a înfiinţat la Paris, un centru contra-terorist comun, denumit Alliance Base, condus de un general din cadrul DGSE, în care-şi desfăşoară activitatea ofiţeri de intelligence din Franţa, SUA, Marea Britanie, Germania, Canada şi Australia, care fac schimburi de informaţii si duc operaţii în comun .În Germania, începând cu noiembrie 2001, Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei – BfV i s-au extins competenţele şi în culegerea de informaţii despre situaţia conturilor din bănci ale indivizilor implicaţi în acţiuni extremist teroriste.În Spania, în anul 2002, transformarea a fost una radicală, astfel că principalul serviciu de informaţii CESID a fost înlocuit cu Centrul Naţional de Informaţii – CNI.În urma atentatelor teroriste din Mumbay, India şi-a intensificat cooperarea cu agenţiile de intelligence ale altor state. Astfel, o echipa a FBI a venit imediat la faţa locului şi a participat la cercetările comune din Palatul Taj Mahal Palace, Hotelul Tower, Hotel Trident-Oberoi, Casa Nariman. De asemenea, pe lângă FBI, echipe de intelligence din Israel şi Marea Britanie au ajutat la investigarea carnajului din Mumbay. Investigatori, analişti criminalişti, experţi contra-terorism şi spioni de la agenţii din patru ţări India, SUA, U. K. şi Israel au cooperat pentru a prinde vinovaţii de atentele din Mumbay.Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS), înfiinţată de Rusia şi China şi-a propus, printre altele, sş lupte împotriva terorismului, iar pentru aceasta începând cu anul 2003, a creat la Shanghai un Centru Întrunit de combatere a Terorismului.Cu ocazia Jocurilor Olimpice Beijing 2008, China a avut în agenda sa şi cooperarea între agenţiile de intelligence pentru asigurarea protecţiei sportivilor participanţi şi spectatorilor. Încă din ianuarie 2007 Centrul de Comandă al Securităţii Olimpice din Beijing a stabilit un Departament de Relaţii Internaţionale, care a pus bazele unor cooperării internaţionale pe linie de securitate olimpică în timpul desfăşurării întrecerilor.În 2006, în Brazilia s-a creat South American Intelligence Center.Întradevar, activităţile desfăşurate în special de grupările teroriste fundamentalist islamice, a impus la cooperare bi/multilaterală între agenţiile de intelligence, schimbul de informaţii cunoscând în acest sens o creştere tot mai accentuată. Totodată, din cauza ameninţărilor teroriste, s-a manifestat şi necesitatea cooperării între serviciile de informaţii interne şi cele de informaţii externe, ale aceluiaşi stat.În privinţa competiţiei între agenţiile de intelligence în plan înternaţional, după eşecul avut de CIA cu privire la depistarea la timp şi anunţarea testelor nucleare ale Indiei, de actualitate a devenit lupta dintre serviciile de informaţii americane şi cele iraniene, pentru accesul informativ la programul nuclear iranian. S-a ajuns pana acolo încât CIA a înfiinţat un departament special – Iran Operations Division – dedicat pentru a obţine informaţii despre capacitatea şi intenţia Iranului de a fabrica arma nucleară.Trebuie menţionat că în scop de colaborare, în decembrie 2007, serviciile de intelligence americane au creat un web site interactiv, denumit A-Space, pentru agenţii celor 16 servicii, reţea care include baze de date şi arhive cu rapoarte de lucru, iar în plus dispune de mesagerie electronică şi motor de căutare foarte puternic .

În prezent serviciile de informaţii din statele aliate sub NATO, pe lângă terorismul internaţionalizat, trebuie să facă faţă la noi provoăari, care impun la cooperare, dar şi la

extinderea schemei de personal cu noi specialişti, cum ar fi: competiţia pe resursele energetice; noi misiuni de pace, dar şi gestionarea informativş până la închidere a celor în curs; oprirea atacurilor informatice tot mai dese şi toate acestea pe fond de criză financiară tot mai globalizată.

3.3 Consideraţii privind competiţia şi cooperarea internaţională între agenţiile de intelligence1.    Statele lumii care beneficiază de un intelligence competitiv sunt cele din noua structură de putere a lumii: Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusa, China, Japonia şi Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Portugalia, Olanda, Spania ca state membre ale Uniunii Europene.2.    Un alt candidat puternic ce trebuie luat în seamă pe linie de intelligence este India.3.    Israelul şi Turcia sunt state cu tradiţie în domeniu de intelligence.4.    Agenţiile de intelligence ale Iranului interesează din cauza poziţiei agresive de dezvoltare a programului nuclear.5.    SUA dispune de 16 agenţii de intelligence care împreună formeaza Intelligence Community.6.    În 1979, a fost format Consiliul Naţional de Informatii al SUA (National Intelligence Council – NIC), ca centru de concepţie strategică pe termen mediu şi lung în interiorul IC.7.    Actul de Prevenire a Terorismului şi Reformă a Intelligence-ului din anul 2004, a amendat actul iniţial de Securitate Naţională a SUA, în sensul separării Directoratului CIA, de cel al Intelligence Community.8.    Totodată, prin acest act se introduce instituţia Directorului de Intelligence Naţional (Director of National Intelligence – DNI) a carei poziţie este de conducător legal desemnat al IC, fiind interzis ca directorul vreuneia din cele 16 agenţii de intelligence ale SUA, inclusiv deci al CIA, să ocupe această funcţie.9.    De asemenea, acest act a stabilit că Oficiul Directorului de Intelligence Naţional (Director of National Intelligence – ODNI) este ca o agenţie independentă care asistă DNI.10.    Centrul Naţional de Contra-terorism (National Counterterrorism Center) este o organizaţie deosebit de importantă înauntrul ODNI.11.    În septembrie 2007, ODNI a introdus planul 100 Day & 500 Day Plans for Integration & Collaboration care include o serie de iniţiative proiectate să construiască fundamentul pentru creşterea cooperării şi reformării IC.12.    În perioada războiului rece, principalul adversar al CIA era KGB, care s-a transformat după destrămarea Uniunii Sovietice în serviciul secret intern rus FSB, omologul FBI şi serviciul de informaţii externe SVR, omologul CIA.13.    Japonia are un număr de 10 agenţii de intelligence.14.    În anul 2002, Direcţia Generală a Securităţii Exterioare (DGSE – Direction Générale de la Sécurité Extérieure) din Franţa, responsabilă de intelligence militar extern, a fost transformată dintr-o organizare pe zone geografice, într-una pe direcţii de interes, de situaţia informativă pe întinderi geografice ocupându-se în continuare un Centru de Situaţie nou introdus la Cartierul General.15.    În iulie 2008, Direcţia Supravegherii Teritoriului francez (DST – Direction de la Surveillance du Territoire), cu atribuţiune principală pe linie de contraspionaj şi Direcţia

Centrală a Informaţiilor Generale (DCRG – Direction Centrale des Renseignements Généraux) specializată în materie de informaţii interne, au căpătat competenţe şi pe linie de combaterea terorismului.16.    Totodată, o altă măsură a fost reintroducerea CIR – Comité interministériel du renseignement (Comitetul interministerial de informaţii), organism de coordonare a serviciilor de informaţii, îndrituit să elaboreze directive naţionale în materie de informaţii, aflat sub conducerea primului ministru al Franţei.17.    Nou înfiinţata, Direcţia de Informaţii Militare (DRM – Direction du Renseignement Militaire) a Franţei este specializată în culegerea de informaţii cu caracter militar, drept pentru care se află în permanenţă competiţie cu Direcţia Generală a Securităţii Exterioare (DGSE – Direction Générale de la Sécurité Extérieure), cealaltă agenţie centrată pe culegerea de informaţii militare.18.    SIS ori MI6 – Secret Intelligence Service – se ocupă cu culegerea de informaţii cu ajutorul mijloacelor umane şi este agenţia de contraspionaj a Marii Britanii.19.    Israelul are 3 agenţii de intelligence: Mossad, Shabak şi Aman.20.    Urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, Statele Unite declară Război Global împotriva Terorismului şi trimite forţe în Afganistan şi Irak pentru distrugerea acestuia oriunde s-ar găsi.21.    Actele de terorism ulterioare din Europa şi Asia, indică o înternaţionalizare a fenomenului terorist, fapt ce a condus pentru apărare la acceptarea unui nou concept de securitate şi anume cel de securitate prin cooperare.22.    În anul 2005 a fost introdusă Strategia Contra-Terorism a UE.23.    În UE cooperarea se limitează la colectarea de imagini prin intermediul Centrului satelitar al Uniunii Europene (EUSC) de la Torejon.24.    Mai există, Divizia de Intelligence a Conducerii Militare a UE (INTDIV) care este o structură de obţinere a informaţiilor militare destinate planificării, pregătirii şi coordonării operaţiilor militare de management al crizelor aflate sub tutela Uniunii Europene.25.    Măsuri de reacţie sunt vizibile la nivelul UE şi prin reactivarea în cadrul Europol (European Police Office) a unităţii de antiterorism.26.    În plus s-au introdus măsuri judiciare de prevenire a terorismului ca: adoptarea soluţiei americane a paşaportului biometric, introducerea mandatului de arestare european (2002), folosirea de echipe multinaţionale în anchete, formarea bazelor de date despre terorişti.27.    În anul 2002, s-a înfiinţat la Paris, un centru contra-terorist comun, denumit Alliance Base, condus de un general din cadrul DGSE, în care-şi desfăşoară activitatea ofiţeri de intelligence din Franţa, SUA, Marea Britanie, Germania, Canada şi Australia, care fac schimburi de informaţii şi duc operaţii în comun.28.    În Germania, începând cu noiembrie 2001, Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei – BfV i s-au extins competenţele şi în culegerea de informaţii despre situaţia conturilor din banci ale indivizilor implicaţi în acţiuni extremist teroriste.29.    În Spania, în anul 2002, transformarea a fost una radicală, astfel că principalul serviciu de informaţii CESID a fost înlocuit cu Centrul Naţional de Informaţii – CNI.30.    Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS), înfiinţată de Rusia şi China şi-a propus, printre altele, să lupte împotriva terorismului, iar pentru aceasta începând cu anul 2003, a creat la Shanghai un Centru Întrunit de combatere a Terorismului.

31.    În 2006, în Brazilia s-a creat South American Intelligence Center.32.    CIA a înfiinţat un departament special – Iran Operations Division – dedicat pentru a obţine informaţii despre capacitatea şi intenţia Iranului de a fabrica arma nucleară.33.    În decembrie 2007, serviciile de intelligence americane au creat un web site interactiv, denumit A-Space, pentru agenţii celor 16 servicii, reţea care include baze de date şi arhive cu rapoarte de lucru, iar în plus dispune de mesagerie electronică şi motor de căutare foarte puternic.

CAPITOLUL IVCOMPETIŢIE ŞI COOPERAREÎN CAZUL AGENŢIILOR DE INTELLIGENCE DIN ROMÂNIA

Evoluţia serviciilor de intelligence din România este legată de problematica războaielor din Europa şi de mai departe, completat cu necesitatea de existenţă a statului nostru. Escaladarea terorismului in plan global, starea de tranziţie pentru integrare în NATO şi UE, instalarea treptată a crizei financiare globale, obligă serviciile române de intelligence la dinamizarea activităţilor de cooperare pentru rezolvarea sarcinilor dificile la care trebuie să facă faţă  în atare contextualitate.

4.1 Agenţiile de intelligence ale ţării noastreServiciul Român de Informaţii (SRI)Serviciul de Informaţii Externe (SIE)Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP)Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS)Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) (Ministerul Apărării)Direcţia de Siguranţă Militară (DSM)Direcţia de Informaţii Militare (DIM)Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) (Ministerul Administraţiei şi Internelor)

SRI – Serviciul Român de InformaţiiPrincipala structură cu atribuţii de culegere a informaţiilor privind securitatea naţională este Serviciul Român de Informaţii, abreviat SRI. Competenţa sa teritorială este în interiorul graniţelor României. SRI are responsabilitate în culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor pentru apărarea Constituţiei, antiterorism şi contraterorism (prezintă Brigada Antiteroristă), contraspionaj, combaterea ameninţărilor transfrontaliere, securitate economică, supravegherea secretelor de stat.

SIE – Serviciul de Informaţii ExternePrincipala structură cu atributii de culegere a informaţiilor din exterior este Serviciul de Informaţii Externe, abreviat SIE. Competenţa sa teritorială este în afara graniţelor României. SIE are responsabilitate în culegerea de informaţii pentru securitatea naţională, avertizarea asupra riscurilor şi ameninţărilor, evaluarea strategică a stării de securitate în plan internaţional, desfăşurarea de operaţii pentru apărarea intereselor ţării noastre.

SPP – Serviciul de Protecţie şi PazăServiciul de Protecţie şi Pază, abreviat SPP, are responsabilitate în domeniul siguranţei naţionale cu privire la asigurarea protecţiei demnitarilor români, a celor străini pe timpul şederii în ţara noastră, a familiilor lor, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora.

STS – Serviciul de Telecomunicaţii SpecialeServiciul de Telecomunicaţii Speciale, abreviat STA, are responsabilitate în asigurarea telecomunicaţiilor speciale ce ţin de conducerea statului, pe timp de pace, instalarea situaţiei de urgenţă, declanşarea mobilizării sau a stării de război, desfaşurand activităţi specifice ca: administrarea reţelelor de telecomunicaţii speciale; elaborarea programelor de modernizare, dezvoltare, exploatare şi intreţinere a reţelelor de telecomunicaţii speciale; menţinerea securităţii comunicaţiilor între organismele statale; monitorizarea pentru protecţie a benzilor de frecvenţe cu alocare guvernamentală; gestionarea Sistemului naţional cu număr unic pentru apeluri de urgenţă 112; organizarea sistemului destinat autentificării semnăturii electronice.

D.G.I.A. – Direcţia Generală de Informaţii a ApărăriiUrmând voinţa firească a naţiunii în dorinţa acesteia de a se integra în spaţiul european şi euroatlantic modern, D.G.I.A. – Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, aşa cum se numeşte astăzi structura de informaţii militare a Armatei Române, a parcurs un drum al devenirii şi dezvoltării, ale cărui rezultate se văd în prezent. D.G.I.A. este o structură departamentală de informaţii, aflata în subordinea Ministerului Apărării din România, dar catalogată cu valoare de serviciu secret – precum SRI şi SIE. Adevărata diferenţa vine din faptul ca serviciul de informaţii al armatei a rămas fidel modelului Moruzov, de spionaj total, pe când celelalte servicii s-au orientat către modelul Cristescu, bazat pe spionajul descentralizat, pe segmente. Ca structură, DGIA este compusă din Direcţia Siguranţa Militară sau Contrainformaţiile militare (DSM, cu atribuţii de protecţie internă) şi Direcţia Informaţii Militare (DIM, cu atribuţii de culegere de informaţii militare externe). Direcţia generală de informaţii a apărării este condusă de un director general, cadru militar în activitate. Directorul general este numit de către ministrul apărării, cu aprobarea CSAT. Personalul Direcţiei generale de informaţii a apărării îşi desfăţoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul militar. Concret, DGIA are in responsabilitate culegerea, analiza, verificarea şi valorificarea informaţiilor referitoare la factorii de risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi non-militare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul militar, aplicarea măsurilor contrainformative şi asigurarea securităţii informaţiilor clasificate la nivelul Ministerului Apărării. Pentru asigurarea activităţii specifice DGIA are în subordine şi structuri combatante.

DSM – Direcţia Siguranţă MilitarăAceasta este o structură a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, specializată în     activităţi de contrainformaţii pentru identificarea şi contracararea ameninţărilor generate de     spionaj, sabotaj, subversiune, terorism şi crimă organizată, precum şi în activităţi de securitate militară, care vizează forţele militare naţionale şi NATO. Competenţa teritorială     întinde atribuţiile contrainformative în interiorul graniţelor naţionale,

precum şi în     teatrele de operaţiuni unde sunt dislocate trupele româneşti. Şeful structurii contrainformaţii     militare în teritoriu este şeful structurii de contrainformaţii din garnizoană.     Consilierul de contrainformaţii al comandantului, este cel care reglează problemele de     pregătire a cadrelor în domeniul de contrainformaţii militare, în cadrul pregătirii de     comandament. Totodată, acesta asigură şi pregătirea contrainformativă a diferitelor     detaşamente, echipe, indivizi     care merg în misiuni în afara ţării, în diferite teatre de operaţii.     De asemenea, acesta realizează interfaţa între comandamentul militar şi Direcţia Siguranţă.

DIM – Direcţia Informaţii MilitareAceasta este o structură a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, ce prezintă     competenţa teritorială în afara graniţelor naţionale şi operează cu ataşaţii militari ai statului     nostru, acreditaţi pe lângă misiunile diplomatice ale României.

DGIPI – Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie InternăAceasta este o structură a Ministerului Admnistraţiei si Internelor cu rol de protecţie a cadrelor şi de culegere a informaţiilor despre grupărilor criminale. Competenţa sa teritorială este în interiorul graniţelor naţionale. Printre atribuţiunile DGIPI se pot enumera: monitorizarea grupãrilor criminale implicate în săvârşirea de infracţiuni grave, ce prezintă moduri de operare deosebite şi necesitã investigaţii complexe şi de lungã duratã cum sunt traficul de droguri, asasinate la comandã, fapte de corupţie, contrabandã, migraţie ilegalã, trafic de persoane, monedã falsã, criminalitate financiarã, criminalitate informaticã; monitorizarea operaţiunilor cu produse şi tehnologii strategice; implementarea şi controlul modului în care se aplicã normele legale în materia informaţiilor clasificate, precum şi protecţia patrimoniului, misiunilor şi personalului Ministerului Admnistraţiei şi Internelor.În continuare se prezintă un scurt studiu comparativ între ţara noastrş şi alte state privind numărul de agenţii de intelligence.Tabelul 2.1Statistica agenţiilor de intelligenceState    Nr. Agenţii de intelligenceINDIA    3ISRAEL    3ITALIA    4JAPONIA    10MAREA BRITANIE     8OLANDA    2PORTUGALIA    3ROMÂNIA    6RUSIA    3SPANIA     6SUA    16TURCIA    2

Fig. 2.1 Reprezentarea numarului de agenţii de intelligence ale unor state şi ale României

Se poate constata din grafic că în Romania există un număr de servicii de informaţii suficient de mare încât să fie apropiat de cel al unor state ca Germania şi Spania.

Cadrul legal de organizare şi funcţionare a serviciilor de informaţii naţionalePrevederile legale care reglementează în general activităţile din domeniul informaţiilor de securitate naţională sunt cele de mai jos.Legea nr. 415/2002 – privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT)Hot. CSAT nr. 136/23.06.2004 – Proiectul Doctrina naţională a informaţiilor de securitateO.U.G. nr.153/2002, aprobată prin Legea nr.101/2003 – privind Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS)Legea nr. 16/1996 – a Arhivelor Naţionale (publicata în M.O. nr. 71 din 9 aprilie 1996)Legea nr. 182/2002 – privind protecţia informaţiilor clasificate (publicată în M.O. nr. 248 din 12 aprilie 2002)Prin această lege se stabilesc clasele de secretizare care sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu. Informaţii secrete de stat, specifică legea, sunt acele informaţii care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării. Informaţiile secrete de serviciu, arată în continuare legea, sunt informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Se impune legal că nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt: (1) strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale; (2) strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale; (3) secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale.HG nr. 585/2002 – pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în Romania (publicată în M.O. nr. 485 din 5 iulie 2002)Se instituie standarde de echivalenţă între informaţiile naţionale clasificate, pe niveluri de secretizare şi informaţiile NATO clasificate, după cum urmează:a) Strict secret de importanţă deosebită  – NATO top secret;b) Strict secret – NATO secret;c) Secret – NATO confidenţial;d) Secret de serviciu – NATO restricted.

La acestea se adaugă cadrul legal de organizare şi functionare a SRI, SIE, SPP, STS, DGIA, DGIPI.

Cadrul legal de organizare şi funcţionare a SRIDecretul nr. 181/26 martie 1990 – privind înfiinţarea Serviciul Român de InformaţiiLegea nr. 51/1991 – privind siguranţa naţională a României (publicată în M.O. nr. 163 din 7 august 1991)Potrivit acestei legi, informaţiile din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate:         (1) Preşedintelui României, Preşedintelui Senatului, Preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi Comisiilor permanente pentru apărare, ordine publică şi

siguranţă naţională ale celor două camere ale Parlamentului;(2) Primului Ministru, miniştrilor şi şefilor de departamente din ministere, când informaţiile au legătură cu domeniile de activitate pe care aceştia le coordonează şi de care răspund;(3) prefecţilor, primarului general al capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru probleme care sunt de competenţa acestora;                        (4) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni.Legii nr. 14/1992 – privind organizarea şi funcţionarea SRI – a atribuit Serviciului Român de Informaţii responsabilitatea prevenirii şi combaterii terorismuluiHG nr. 1349 din 27 noiembrie 2002 – privind colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia, pe teritoriul României, a corespondenţei clasificate (publicată în MO nr. 909 din 13 decembrie 2002)Potrivit prevederilor art.1 alin. (1) din HG nr. 1349/2002 SRI organizeazã şi rãspunde, potrivit legii, de colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia, pe teritoriul României, a corespondenţei ce conţine informaţii secrete de stat şi informaţii secrete de serviciu dintre autoritãţile şi instituţiile publice, agenţii economici cu capital integral sau parţial de stat, precum şi alte persoane de drept public ori privat, deţinãtoare de asemenea informaţii, denumite în continuare unitãţi beneficiare.Legea nr. 535/2004 – privind prevenirea şi combaterea terorismuluiHot. CSAT nr. 168/18.12.2007 – Strategia de comunicare şi diseminare a informaţiilor pentru prevenirea şi limitarea efectelor unei situaţii de risc terorist sau criză teroristăConstituţia României ( art.62, lit. g ) – prevede că cele două Camere ale Parlamentului se întrunesc în şedinţă comună pentru numirea directorului Serviciului Român de Informaţii şi exercitarea controlului asupra acestui serviciu

Cadrul legal de organizare si functionare a SIELegea nr. 1/1998 – de organizare şi funcţionare a SIE actualizată şi modificată prin OUG nr. 154/2001 şi 98/2004Legea nr. 51/1991 – privind siguranţa naţională a RomânieiLegea nr. 535/2004 – privind prevenirea şi combaterea terorismuluiHot. Parlamentului României nr. 44/28.10.1998 – privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii Serviciului de Informaţii Externe

Cadrul legal de organizare şi functionare a SPPLegea nr. 191/1998 – privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază (publicată în M.O. nr. 402 din 22 octombrie 1998), modificată şi completată prin OUG nr. 103/2002 (publicată în M.O. nr. 669 din 9 septembrie 2002), aprobată prin Legea nr. 67/2003 (publicată în M.O. nr. 183 din data de 24 martie 2003)Conform art. 14 lit. b) din Legea nr. 191/1998 cu modificările şi completările ulterioare, Serviciul de Protecţie şi Pază, prin structurile sale specializate, are atribuţii de organizare şi desfăşurare, deschis sau acoperit, a activităţilor de culegere, verificare şi valorificare a informaţiilor necesare numai pentru îndeplinirea atribuţiilor privind prevenirea şi anihilarea oricăror acţiuni prin care s-ar atenta la viaţa, integritatea fizică, libertatea de acţiune şi sănătatea persoanelor a căror protecţie este obligat să o asigure, precum şi

pentru realizarea pazei şi apărării sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora, în condiţiile stabilite prin lege, iar orice altă informaţie cu valoare operativă de altă natură se transmite de îndată autorităţilor abilitate prin lege pentru verificarea şi valorificarea acesteia.Legea nr. 51/1991 – privind siguranţa naţională a RomânieiConform art. 14 lit. d) din Legea nr. 191/1998 cu modificările şi completările ulterioare, Serviciul de Protecţie şi Pază, prin structurile sale specializate poate efectua, cu respectarea Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, verificări prin: solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la instituţii publice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin mijloace tehnice sau prin constatări personale, iar conform lit. e) din aceeaşi lege solicită procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, autorizarea efectuării unor activităţi potrivit Legii nr. 51/1991, în scopul culegerii de informaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice, cu mentiunea ca operaţiunile tehnice pentru realizarea acestor activităţi se execută de către Serviciul Român de Informaţii.

Cadrul legal de organizare şi funcţionare a STSLegea nr. 92/1996 – confera STS personalitate juridică şi autoritate în domeniul telecomunicaţiilor speciale (publicată în M. O. nr. 169 din 30 iulie 1996)OUG nr. 7/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 92/1996, aprobata de Legea nr. 332/2002OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată de Legea nr. 591/2002Legea nr. 76/1993, pentru ratificarea Constituţiei şi a Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, semnată la Geneva la 22.11.1992OUG nr. 18/2002 privind funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată de Legea nr. 398/2002

Cadrul legal de organizare şi funcţionare a DGIALegea nr. 346 din 21 iulie 2006 – privind organizarea şi funcţionarea Ministerului ApărăriiLegea nr. 51/1991 – privind siguranţa naţională a RomânieiLegea nr. 80/1995 – privind statutul cadrelor militareLegea nr. 384/2006 – privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari

Cadrul legal de organizare şi funcţionare a DGIPIOUG nr. 30 din 25 aprilie 2007 – privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (publicata în MO nr. 309 din 9 mai 2007), aprobată prin Legea nr. 15/2008HG nr. 416 din 9 mai 2007 – privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (publicată în MO nr. 311 din 10 mai 2007)HG nr. 1317/31.10.2007 (Anexa nr. 1) – pentru modificarea şi completarea HG nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) (publicată în MO nr.751 din 06.11.2007)LEGE nr. 218 din 23 aprilie 2002 – privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei RomâneLEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 – privind Statutul poliţistului

Mecanismele de control democratic asupra activităţilor desfăşurate de serviciile de informaţiiControlul democratic asupra serviciilor de informaţii este un proces de supraveghere a activităţtii acestora, ce are loc pe cinci niveluri:1.    controlul parlamentar – asigură respectarea normelor democratice de către serviciile de informaţii, dă legitimitate democratică serviciilor de informaţii, impune eficienţa sectorului de informaţii; Parlamentul are o autoritate mai redusă în probleme de operaţii, dar în schimb are atribuţii întinse privind stabilirea mandatului şi bugetului serviciilor de informaţii, ca şi supervizarea administrării acestuia, dar nu de puţine ori Parlamentul trebuie să autorizeze anumite demersuri privind operaţiile ce vor fi duse.2.    controlul intern – asigură posibilitatea de tragere la răspundere prin adresare către persoanele oficiale privind acţiunile subordonaţilor lor, dar totodată şi de apărare a celui în cauza;3.    controlul executiv – permite răspunderea cadrelor de conducere din serviciile de informaţii4.    controlul judecătoresc – rolul puterii judecătoreşti de a autoriza anume activităţi de informaţii, dar şi judecarea acuzaţiilor în legătură cu nerespectarea legii ce reglementează modul de lucru al personalului unui serviciu de informaţii;5.    controlul extern – exercitat de mijloacele de informare în masă şi societatea civilă în scopul promovării dezbaterilor publice asupra activităţilor serviciilor de informaţii şi responsabilizarea oficialilor.

Legitimitatea legalitatii de funcţionare dată de controlul democratic asupra serviciilor de informaţii este esenţială pentru credibilitatea acestor structuri şi eficienţa lor în plan operativ.

Comisia parlamentară specială pentru controlul activităţii SRI este o comisie permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, formată din 9 membri.Art.1 alin.(2) din Legea nr.14/1992 – privind organizarea şi funcţionarea SRI, certifică şi impune acţiunea de exercitare a controlului democratic, precizând că “anual sau când parlamentul hotărăşte, directorul SRI prezintă acestuia rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin Serviciului, potrivit legii. Organizarea, funcţionarea şi modalităţile de exercitare a controlului se stabilesc prin hotărâre adoptată de parlament”.Art.62 lit. g) din Constituţia României întăreşte controlul “Camerele se reunesc în şedinţă comună pentru … numirea, la propunerea Preşedintelui României a Directorului S.R.I. şi exercită controlul asupra acestui serviciu”.

Comisia parlamentară specială pentru controlul activităţii SIE este o comisie alcatuită din 5 membri, respectiv trei deputaţi şi doi senatori, aleşi din cadrul Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranta naţională ale celor două Camere. Art.3 alin.2 din Legea nr.1/1998 – privind organizarea şi funcţionarea SIE stipulează că “obiectivul controlului parlamentar îl constituie verificarea concordanţei activităţii SIE cu Constituţia României şi cu politica statului român. Organizarea, funcţionarea şi modalităţile de exercitare a controlului se stabilesc printr-o hotărâre comună a celor două Camere”.

SPP şi STS sunt şi acestea controlate de Parlament, prin Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranta naţională.

DGIA, ca parte a Ministerului Apărării, se află sub control democratic prin intermediul Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranta naţională ale Parlamentului, în cadrul cărora se analizează activitatea sa. În caz de convocare în faţa vreuneia dintre aceste comisii, şeful DGIA răspunde la întrebările adresate de membrii respectivei comisii.

În art. 6 din O.U.G. 30/2007 se prevede ca M.A.I. răspunde în fata Parlamentului de modul în care aplică prevederile Constituţiei, ale celorlalte acte normative, precum şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte. Ca urmare şi D.G.I.P.I., ca parte a M.A.I., este supusă controlului democratic, care se exercită periodic şi la nevoie prin comisiile de specialitate ale Parlamentului.

4.2 Aspecte privind competiţia şi cooperarea în cazul agenţiilor de intelligence românePrin lege, DGIA şi DGIPI au primit o plajă mai largă de atribuţii privind obiectul securităţii naţionale, ajungând chiar în anumite domenii să concureze SRI şi SIE, cu toate că aceste servicii de intellgence au fost înfiinţate cu un scop precis, anume acela de a obţine informaţiile necesare specificului ministerului în subordinea căruia funcţionează. DGIPI trebuie să aibă în vedere prevenirea şi combaterea marii criminalităţii, protectia patrimoniului, misiunilor, informaţiilor clasificate şi personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar DGIA desfăşurarea de activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate militare.Creşterea eficienţei sectorului de securitate naţională este determinată şi de un schimb eficient si permanent de informaţii la nivelul serviciilor de intelligence din România. Pentru a acoperi acest necesar serviciile noastre de informaţii încheie protocoale de cooperare bi/multilaterale ale căror prevederi sunt puse în legalitate prin avizare de către CSAT. În ultimii ani, cu privire la aceste aspecte, în evidenta CSAT figurează următoarele hotărâri:Hot. CSAT nr. 31/21.01.2004 – Stabilirea relaţiilor de colaborare a SPP cu structuri similare din străinătate, în anul 2004Hot. CSAT nr. S-22/21.01.2004 – Informarea referitoare la îndeplinirea planului de cooperare al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării cu celelalte instituţii şi structuri care au atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.Hot. CSAT nr. 062/15.04.2004 – Programul contactelor bilaterale la nivelul conducerii SIE cu organisme similare din străinătate, în anul 2004Hot. CSAT nr. S-153/23.06.2004 – Autorizarea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării ca Autoritate Naţionala SIGINT în relaţia cu Statul Major Militar Internaţional şi comandamentele strategice NATOHot. CSAT nr. 222/27.10.2004 – Stabilirea relaţiilor externe de colaborare ale SPP cu instituţii similare din strainătate în anul 2005Hot. CSAT nr. 00234/27.10.2004 – Cooperarea în SRI şi Ministerul Public pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul siguranţei naţionaleHot. CSAT nr. 0237/27.10.2004 – Protocolul general de cooperare privind activitatea de informaţii pentru securitate naţională

Hot. CSAT nr. 0024/28.02.2005 – Aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Centrului de Coordonare Operativă AntiteroristăHot. CSAT nr. 080/17.04.2006 – Realizarea prevederilor Protocolului general de cooperare privind activitatea de informaţii pentru securitatea naţională şi ale Planului de Cooperare, în perioada 15.09.2004 – 15.09.2005Hot. CSAT nr. 082/17.04.2006 – Dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre SRI şi servicii de informaţii similareHot. CSAT nr. 00108/07.06.2006 – Activităţile de cooperare între SIE şi organismele şi serviciile de informaţii şi securitate străineHot. CSAT nr. 59/29.03.2007 – Stabilirea relaţiilor de colaborare de către SPP, în anul 2007, cu organisme similare din strainătateHot. CSAT nr. 0072/05.04.2007 – Stabilirea de relaţii cu instituţii similare din strainătate de catre SIEHot. CSAT nr. 0073/05.04.2007 – Stabilirea de relaţii cu instituţii similare din strainătate de catre SIEHot. CSAT nr. 0089/04.06.2007 – Stabilirea de relaţii cu instituţii similare din strainătate de catre SIEHot. CSAT nr. 00129/06.09.2007 – Stabilirea de relaţii cu instituţii similare din strainătate de catre SIE[Sursa informaţiei: http://www.csat.ro]

Hotărârile din evidenţa CSAT arată că există cooperare între agenţiile române de intelligence în plan naţional, dar totodată şi la nivel internaţional între acestea şi instituţiile similare ale altor state aliate.

CNI – Comunitatea Naţională de InformaţiiÎn Hot. CSAT nr. 136/23.06.2004 – Proiectul Doctrina naţională a informaţiilor de securitate se defineşte comunitatea de informaţii ca fiind “noţiunea generică prin care se desemnează funcţionarea coordonată a sistemului securităţii naţionale”.În România, Comunitatea Nationala de Informaţii nu este înfiinţată printr-un text de lege, dar este menţionată funcţionarea acesteia prin:Hot. CSAT nr. 16/28.02.2005 – Proiectul legii de înfiinţare a Comunităţii de InformaţiiHot. CSAT nr. 146/18.11.2005 – Unele măsuri pentru organizarea şi coordonarea unitară a activitaţilor de informaţii pentru securitatea naţionalHot. CSAT nr. 146/2005 instituie ca în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, funcţionează Comunitatea naţională de informaţii (CNI), ca instituţie pentru organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de informaţii care privesc securitatea naţională.Art.1 alin. (1) din Hot. CSAT nr. 146/2005 dispune ca fiind componente ale CNI: Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor.Nu este clar aici dacă serviciile de informaţii ale României mai rămân servicii de informaţii autonome, aşa cum este reglementat prin legile lor de înfiinţare şi funcţionare încă în vigoare, sau au devenit structuri informative ce fac parte din CNI – pentru că în acest caz nu se mai poate spune ca avem de-a face cu o comunitate de informaţii, ci cu o comunitate de servicii de informaţii, iar pe cale de consecinţă nu se mai poate discuta

despre cooperarea între agenţii de intelligence distincte, ci despre coordonarea acestora.Art. 1 alin. (3) din Hot. CSAT nr. 146/2005 arată că activităţile de informaţii desfăşurate de componentele CNI se fundamentează pe principiile: legalităţii, obiectivităţii, neutralităţii şi echidistanţei, oportunităţii informării, planificării, anticipării şi previziunii, cooperării şi colaborării, transparenţei, protecţiei surselor şi mijloacelor.Cu privire la principiul cooperării şi colaborării, dat prin art. 1 alin. (3) lit. f) din Hot. CSAT nr. 146/2005, se arată în continuare că potrivit acestuia componentele CNI iniţiază şi dezvoltă protocoale, programe şi operaţiuni de coordonare a eforturilor informative – naţionale sau împreună cu cele ale statelor aliate – şi de promovare a culturii de securitate în parteneriat cu autorităţi sau instituţii publice ori organizaţii de drept privat. Asadar, se traseaza o directie de cooperare şi colaborare in plan international pentru componentele CNI – anume aceea ca se iniţiază şi se dezvoltă protocoale de cooperare si colaborare împreună cu statele aliate.Art. 2 din Hot. CSAT nr. 146/2005 prevede ca organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de informaţii care privesc securitatea naţională se realizează de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Comitetul coordonator pentru comunitatea naţională de informaţii, denumit simplu, Comitetul.Art. 3 alin. (1) din Hot. CSAT nr. 146/2005 indică componenta Comitetului: a) Consilierul prezidenţial pentru securitate naţională; b) Directorul Serviciului Român de Informaţii; c) Directorul Serviciului de Informaţii Externe; d) Ministrul Apărării Naţionale; e) Ministrul Afacerilor Externe; f) Ministrul Administraţiei şi Internelor; g) Ministrul Justiţiei; h) Consilierul Primului ministru pentru probleme de securitate.Art. 3 alin. (2) lit. e) si f) din Hot. CSAT nr. 146/2005 specifică  printre atribuţiile Comitetului sunt şi acelea de a analiza şi soluţiona problemele ce privesc cooperarea si colaborarea dintre componentele Comunităţii naţionale de informaţii, asigura armonizarea şi complementaritatea acţiunilor sau operaţiunilor de informaţii în ţară sau în străinătate, precum şi dezvoltarea cooperării cu serviciile statelor membre NATO şi Uniunii Europene, precum şi cu alţi parteneri externi.Art. 4 alin. (1) din Hot. CSAT nr. 146/2005 prevede cu privire la cooperarea şi colaborarea între componentele CNI ca aceasta se asigură prin intermediul unui Consiliu operativ al comunităţii naţionale de informaţii, denumit pe scurt, Consiliu operativ.Art. 4 alin. (2) din Hot. CSAT nr. 146/2005 arată că acest Consiliu operativ, este condus de consilierul prezidenţial pe probleme de securitate naţională, funcţionează sub autoritatea Comitetului CNI şi are următoarea componenţă: a) Consilierul primului ministru pentru probleme de securitate; b) Adjunctul directorului Serviciului Român de Informaţii; c) Adjunctul directorului Serviciului de Informaţii Externe; d) Directorul general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării; e) Directorul general al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor.Art. 4 alin. (3) lit. a) pct. 3-5 din Hot. CSAT specifică una dintre atribuţiile Consiliul operativ este şi aceea de a asigura îndeplinirea prevederilor din documentele de planificare informativă, coordonare operativă şi cooperare asumate prin: protocolul general de cooperare privind activitatea de informaţii pentru securitatea naţională; protocolul general de cooperare pentru prevenirea şi combaterea terorismului; protocoalele sau planurile de cooperare multilaterale convenite între membrii comunităţii.Art. 5 alin. (1) din Hot. CSAT nr. 146/2005 prevede că planificarea şi evaluarea unitară a informaţiilor necesare susţinerii strategiilor şi politicilor naţionale de securitate se

realizează de către Oficiul pentru Informaţii Integrate, denumit, pe scurt, Oficiul.Art. 5 alin. (3) din Hot. CSAT nr. 146/2005 indică că Oficiul este condus de consilierul de stat din cadrul Departamentului pentru securitate naţională al Administraţiei Prezidenţiale, ajutat de doi adjuncţi, desemnaţi de directorii SRI şi SIE, cu avizul CSAT, alin. (4) specifică că în cadrul Oficiului lucrează personal desemnat de instituţiile reprezentate în Consiliul operativ şi, în raport de nevoi, specialişti şi experţi din alte domenii de activitate, iar alin (5) arată că printre atribuţiile Oficiului sunt şi acelea de a elabora produsele analitice integrate pe baza informaţiilor primite de la componentele Comunităţii naţionale de informaţii si de la alte entităţi, respectiv de a elabora evaluările naţionale integrate pe probleme de securitate destinate schimburilor de informaţii, de a emite avertismente timpurii asupra ameninţărilor directe şi indirecte, de orice tip, la adresa securităţii naţionale, precum si de a propune constituirea şi coordona grupurile interdepartamentale pentru elaborarea de prognoze şi strategii privind interesele de securitate ale României.Propunere de lege ferenda – Oficiului pentru Informaţii Integrate, pe lângă atribuţiunea de evaluare, să i se dea în competenţă şi dreptul de verificare prin coroborare a informaţiilor îndoielnice, diseminare a celor verificate şi stabilire a celor de valoare operativă dedicate pe factori de decizie beneficiari (pentru explicaţie – nu are niciun rost sa transmiţi internelor informaţii despre agricultura, iar dacă tuturor beneficiarilor le expediezi aceeaşi analiză ce cuprinde toate domeniile informative, volumul de lecturat este imens şi în consecinţă se riscă ori a nu fi luat în seamă ceea ce înseamnă că deciziile sunt luate în necunoştiinţă de cauză, ori de a se scăpa la citire anumite informaţii din cauza oboselii ceea ce conduce la luarea de decizii eronate, ori după citirea intregului material de a se nu se mai lua decizii în termen util).În final, art. 8 din Hot. CSAT nr. 146/2005, prin continutul său care prevede ca prin raportul anual de activitate al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Parlamentul este informat în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse pentru organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de informaţii pentru securitate, introduce principiul controlului parlamentar asupra CNI.În continuare se va proceda la o trece în revistă în mod decriptiv a stadiul cooperării în cazul agenţiilor noastre de intelligence.Cooperarea în cazul SRIDinamizarea activitãţii SRI şi adaptarea la noile riscuri ce vin din specificul globalizării terorismului, vizează, cum este şi normal, dezvoltarea schimburilor de informaţii şi desfăţurarea de operaţii comune cu partenerii naţionali şi aliatii internaţionali. Cooperarea SRI cu celelate servicii de informaţii nationale, racordarea în cadrul comunităţii de informaţii, cât şi diversificarea contactelor cu agenţii de intelligence din exterior, va reprezenta un important factor de ridicare a standardului de performanţă al serviciului din punct de vedere al randamentului operaţional şi de prognoză informativă. Aşadar, în gestionarea ameninţãrilor comune de securitate este necesară definirea unui concept deschis de colaborare la nivel internaţional a SRI şi pe cale de consecinţă extinderea cooperării SRI cu serviciile similare din state membre NATO şi UE.Cooperarea în cazul SIECooperarea acestui serviciu cu celelalte celelalte structuri de intelligence ale securităţii naţionale se manifestă prin schimburi operative de informaţii după principiul interesului comun, precum şi în alte aspecte de natură a asigura securitatea naţionala. De asemenea,

SIE este implicat într-un amplu sistem de contacte şi schimburi în comunitatea intelligence de la nivel internaţional, contribuind la consolidarea imaginea tării noastre de contributor la asigurarea securităţii euroatlantice.

Cooperarea în cazul SPPAcest serviciu poate executa independent, dar şi în cooperare cu alte structuri ale sistemului naţional de securitate, misiuni de prevenire şi stopare a acţiunilor duse de elemente teroriste asupra demnitarilor cărora li se asigură protecţie. Principalele servicii de intelligence cu care colaborează SPP în plan naţional sunt SRI, SIE, STS, componentele de securitate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor si ale Ministerului Apărării. Daca ducerea la îndeplinire cu succes a unor misiuni necesită cooperarea cu alte instituţii, SPP va fi coordonator în campul de operaţii a tuturor forţelor prezente şi participante (pentru exemplificare – cazul Summit-ului NATO 2008 de la Bucureşti).

Cooperarea în cazul STSAcest serviciu dezvoltă cooperări cu celelalte componente ale sistemului naţional de apărare, carora le asigură cu prioritate comunicaţiile speciale. De asemenea, STS colaborează cu instituţiile din componenţa sistemului naţional de apărare pentru a integra şi a le compatibiliza sistemele de comunicaţii. În propunerea de proiect lege privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în Art.15 alin. (2) se prevede că SPP şi STS concură, potrivit competenţelor proprii, în calitate de servicii de securitate, la activitatea CNI.

Cooperarea în cazul DGIAÎn art. 13 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării arata faptul că “DGIA asigură … cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naţionale şi de informaţii, cât şi cu cele ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi asigură securitatea informaţiilor clasificate naţionale, NATO şi Uniunea Europeană la nivelul Ministerului Apărării”.

Cooperarea în cazul DGIPIDGIPI are în atribuţiuni pe lângă protecţia misiunilor şi personalului M.A.I. şi implementarea, respectiv controlul modului în care se aplicã normele legale în materia informaţiilor clasificate de specialitate. Din acest punct de vedere cooperează prin intermediul O.R.N.I.S.S. cu Oficiul de Securitate al N.A.T.O. şi Oficiul de Securitate al U.E. pentru implementarea standardelor N.A.T.O. şi U.E. de protecţie a informaţiilor clasificate la nivelul M.A.I.. Totodată, DGIPI are atribuţiuni în aplicarea strategiei M.A.I. pe linia prevenirii şi combaterii terorismului, iar pentru aceasta cooperează cu instituţiile naţionale abilitate în domeniu. DGIPI desfăţoară activităţi de cooperare internaţională în baza înţelegerilor de colaborare încheiate atât la nivelul ministerului de resort, cât ăi direct în mod autonom cu structuri similare din străinătate. Astfel, DGIPI reprezintă M.A.I. în Comitetul de Securitate al EUROPOL.În vederea aderării la NATO, precum şi după aderare, ROMÂNIA a renunţat la acţiuni de spionaj contra celorlalte state membre ale NATO şi a trecut la cooperare cu aceste state

membre în domenii precum: contraspionajul, contraterorismul şi combaterea crimei organizate. Aşadar, evoluţia gradului de interoperabilitate a instituţiilor de securitate şi apărare ale României cu structurile similare din statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, a dus totodată şi la creşterea posibilităţilor de cooperare între serviciile noastre de informaţii şi agenţiile de intelligence ale statelor aliate. Acum ca stat membru al NATO, România acţionează în conformitate cu Doctrina integrată de informaţii, contrainformaţii şi securitate a NATO care oferă baza conceptual-legală a cooperării serviciilor noastre de informaţii cu cele ale statelor aliate, pentru a conveni asupra protecţiei şi schimbului de informaţii, dar şi asupa asigurării resurselor şi capabilităţilor după reguli comune de apărare. Împreună structuri naţionale informative, alături de agenţiile de intelligence din ţările aliate NATO, au împiedicat până în prezent planurile grupărilor teroriste de a organiza atentate pe teritoriul ţării noastre. Cu toate acestea, participarea la campania antiteroristă multinaţională din Afganistan şi Irak a atras atenţia asupra României, astfel ca serviciile noastre de informaţii trebuie să fie sistematic în acţiune, pentru a putea dejuca orice eventual plan de atac terorist pe teritoriul ţării noastre. Este evident faptul căa lipsa cooperării interne dintre serviciile de informaţii, poate face ca structurile operative din lipsa de informaţie completă să fie duse în riscul de a nu-şi mai îndeplini corespunzător misiunile de securitatea naţională.

Competiţia face parte din insăşi esenţa serviciilor de intelligece, care sunt create la bază cu scopul a fi în permanenţă luptă pentru a obţine informaţii despre elementele antilegale care pun în pericol existenţa statului nostru şi deci nu poate fi altceva decât un factor de progres şi indicator al potenţialului de competenţă al acestor servicii în piaţa informaţiilor. Cooperarea este un pilon de sprijin a activităţilor instituţiilor sistemului securităţii naţionale pentru dezvoltarea şi consolidarea rolului României în dimensiunea internaţională a Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, spre a se atinge statutul de ţară integrată european şi euroatlantic.4.3 Consideraţii asupra competiţiei şi cooperării în cazul agenţiilor de intelligence române1.    Evoluţia serviciilor de intelligence din România este legată de problematica războaielor din Europa şi de mai departe, completat cu necesitatea de existenţă a statului nostru.2.    În prezent România are 6 agenţii de intelligence: SRI, SIE, SPP, STS, DGIA, DGIPI.3.    Se constată că în România există un număr de servicii de informaţii suficient de mare încât să fie apropiat de cel al unor state ca Germania şi Spania.4.    Controlul democratic asupra serviciilor de informaţii este un proces de supraveghere a activităţatii acestora, ce are loc pe cinci niveluri: (1) controlul parlamentar; (2) controlul intern; (3) controlul executiv; (4) controlul judecătoresc; (5) controlul extern.5.    Legitimitatea legalităţii de funcţionare dată de controlul democratic asupra serviciilor de informaţii este esenţială pentru credibilitatea acestor structuri şi eficienţa lor în plan operativ.6.    Agenţiile de intelligence române se află sub control democratic.7.    Clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu. Se impune legal că nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt: (1) strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale; (2) strict

secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale; (3) secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale.8.    Creşterea eficienţei sectorului de securitate naţională este determinată şi de un schimb eficient şi permanent de informaţii la nivelul serviciilor de intelligence din România. Pentru a acoperi acest necesar serviciile noastre de informaţii încheie protocoale de cooperare bi/multilaterale ale căror prevederi sunt puse în legalitate prin avizare de către CSAT.9.    Hotarârile din evidenţa CSAT arată că există cooperare între agenţiile române de intelligence în plan naţional, dar totodată şi la nivel internaţional între acestea şi instituţiile similare ale altor state aliate.10.    În România, Comunitatea Naţională de Informaţii (CNI) nu este înfiinţată printr-un text de lege, dar este menţionată funcţionarea acesteia printr-o Hotărâre CSAT, cu alte cuvinte aceasta există de facto, dar în realitate nu este încă instituţionalizată.11.    Activităţile de informaţii desfăşurate de componentele CNI se fundamentează pe principiile: legalităţii, obiectivităţii, neutralităţii şi echidistanţei, oportunităţii informării, planificării, anticipării şi previziunii, cooperării şi colaborării, transparenţei, protecţiei surselor şi mijloacelor.12.    Din conţinutul Hot. CSAT de înfiinţare a CNI nu este clar dacă serviciile de informaţii ale României mai rămân servicii de informaţii autonome, aşa cum este reglementat prin legile lor de înfiinţare şi funcţionare încă în vigoare, sau au devenit structuri informative ce fac parte din CNI – pentru că în acest caz nu se mai poate spune că avem de-a face cu o comunitate de informaţii, ci cu o comunitate de servicii de informaţii, iar pe cale de consecinţă nu se mai poate discuta despre cooperarea între agenţii de intelligence distincte, ci despre coordonarea acestora.13.    Propunere de lege ferenda – Oficiului pentru Informaţii Integrate, pe lângă atribuţiunea de evaluare, să i se dea în competenţă şi dreptul de verificare prin coroborare a informaţiilor îndoielnice, diseminare a celor verificate şi stabilire a celor de valoare operativă dedicate pe factori de decizie beneficiari.14.    DGIPI reprezintă M.A.I. în Comitetul de Securitate al EUROPOL.15.    În vederea aderării la NATO, precum şi după aderare, ROMÂNIA a renunţat la acţiuni de spionaj contra celorlalte state membre ale NATO şi a trecut la cooperare cu aceste state membre în domenii precum: contraspionajul, contraterorismul şi combaterea crimei organizate.16.    Evoluţia gradului de interoperabilitate a instituţiilor de securitate şi apărare ale României cu structurile similare din statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, a dus totodată şi la creşterea posibilităţilor de cooperare între serviciile noastre de informaţii şi agenţiile de intelligence ale statelor aliate.17.    Acum ca stat membru al NATO, România acţionează în conformitate cu Doctrina integrată de informaţii, contrainformaţii şi securitate a NATO care oferă baza conceptual-legală a cooperării serviciilor noastre de informatii cu cele ale statelor aliate, pentru a conveni asupra protecţiei şi schimbului de informaţii, dar şi asupa asigurării resurselor şi capabilităţilor după reguli comune de apărare.18.    Împreună structuri naţionale informative, alături de agenţiile de intelligence din ţările aliate NATO, au împiedicat până în prezent planurile grupărilor teroriste de a organiza atentate pe teritoriul ţării noastre.

19.    Cooperarea este un pilon de sprijin a activităţilor instituţiilor sistemului securităţii naţionale pentru dezvoltarea şi consolidarea rolului României ţn dimensiunea internaţională a Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, spre a se atinge statutul de ţară integrată european şi euroatlantic.20.    Escaladarea terorismului în plan global, starea de tranziţie pentru integrare în NATO şi UE, obligă serviciile române de intelligence la dinamizarea activităţilor de cooperare pentru rezolvarea sarcinilor dificile la care trebuie să facă faţă în atare contextualitate.

CAPITOLUL VANALIZA PRIVIND COMPETIŢIA ŞI COOPERAREAÎNTRE AGENŢIILE DE INTELLIGENCE (NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL)

Competiţia face parte din însăşi esenţa agenţiilor de intelligece, care sunt create la bază cu scopul a fi în permanentă luptă pentru a obţine informaţii despre elementele antilegale care pun în pericol existenţa statului nostru şi deci nu poate fi altceva decăt un factor de progres şi indicator al potenţialului de competenţă al acestor servicii în piaţa informaţiilor.

5.1 Argumente pentru competiţieDacă din cele prezentate până acum ar fi să sistematizăm motivele pentru care agenţiile de intelligence intră în competiţie între ele, acestea ar fi:în plan internaţional    rivalităţile tradiţionale dintre unele state;    dorinţa unor state de obţinere a poziţiei dominante;    unele raţiuni de stat;    scopul esenţial pentru care au fost create – culegerea de informaţii despre inamic;    ocuparea militară;    dirijarea de schimbări sau obiective politice;    accesul la noi tipuri de arme;    obţinerea de tehnologie avansată;    crearea de industrii speciale;    protejarea industriei şi economiei;    avantaje economice;    lupta pe resurse energetice;    concurenţa pe surse de informaţii;în plan naţional    suprapunerea legală de competenţe;    concurenţa greşit înţeleasă;    rivalităţile tradiţionale dintre serviciile de informaţii;    accesul la resurse financiare;    dorinţa de reliefare a performanţei, fapt ce conferă credibilitatea şi în consecinţă asistarea cu finanţări mai întinse;    oponenţa celor care deturnează investitorii pe fond de criză financiară globală.Există totuşi unele bariere în calea realizării unei competiţii performante, printre care:    lipsa accesului la tehnologie avansată;

    costul ridicat al tehnologiei avansate;    existenţa tratatelor de alianţă între state;    instalarea prăbuşirii economice a sistemului până acolo încât nu mai există putere de reacţie;    apariţia defectorilor.

Cooperarea între agenţiile de intelligence din statele membre NATO şi UE urmăreşte concertarea eforturilor pentru adoptarea şi aplicarea de măsuri de tip anticipativ, care să impulsioneze şi să eficientizeze acţiunile de contracarare a escaladării terorismului la nivel mondial, să descurajeze proliferarea armelor de distrugere în masă, să aplaneze alte riscuri care ameninţă securitatea comună.

5.2 Argumente pentru cooperareCooperarea la nivel internaţionalAvantajele schimbului de informaţii sunt evidente: obţinerea de informaţii esenţiale pentru luarea unei decizii oportune şi în timp util, eliminarea paralelismelor, economisirea resurselor financiare. În continuare se trec în revista exemple de cooperare internaţională a comunităţilor de intelligence.În prezent la nivelul UE pot fi considerate agenţii de intelligence: Joint Situation Centre (SITCEN), Intelligence Division of the European Military Staff (INTDIV), European Union Satellite Centre (EUSC) şi Europol. Pe baza cooperării dintre acestea şi agenţiile de intelligence naţionale ale fiecărui stat membru se încearcă crearea European Intelligence Communication Network care sa colaboreze cu SUA, NATO, si alte state.Dupa atentatul terorist de la Mumbai, India a intensificat cooperarea cu agentiile de intelligence străine: amercane (FBI), britanice şi israeliene. India are de altfel o lungă istorie în ceea ce priveşte cooperarea cu agenţiile de intelligence străine, nu numai cu cele ale Commonwealth–ului exceptând Pakistanul, cât şi cu ţări din Europa de Est şi mai ales cu SUA. Activa şi fructuoasa cooperare dintre India şi SUA dateaza încă din 1950 din timpul prim-ministrului indian Jawaharlal Nehru, accenduându-se în timpul războiului sino-indian din 1962, şi a celui indo-pakistanez din 1971 în timpul prim-ministrului Indira Gandhi. Multi ofiţeri de informaţii din India se antrenează încă din 1990 în Marea Britanie şi SUA.În ciuda condamnării masacrului de la Darfur de comunitatea internaţională, după atentatele de la 11 septembrie, SUA a intensificat cooperarea cu Sudanul, populaţia de naţionalitate arabă putând oferi informaţii agenţilor CIA despre prezenţa Al-Qaida în Iraq, cât şi despre activităţile altor grupări insurgente. Un oficial CIA declara “Sudanese can go places we don’t go. They’re Arabs. They can wander around.” Sudanul a primit numeroase beneficii în schimb, relaţiile cu CIA oferindu-i un important canal de comunicare cu guvernul SUA. Un oficial al Departamentului de Stat al SUA declara despre Sudan “is a strong partner in the war on terror.”

Cooperarea şi/sau coordonarea la nivel naţional?În contextul actual de securitate, agenţiile de intelligence din Romania sunt nevoite să coopereze între ele. În acest sens, se pot lua măsuri pentru crearea de baze de date comune şi a unui sistem instituţionalizat de contacte. Din cauza controlului democratic agenţiile de intelligence ale ţării noastre au atribuţii limitate în ceea ce priveşte

procedurile judiciare penale: efectuarea de percheziţii, aplicarea de sechestre asigurătorii şi interceptarea comunicaţiilor. Din acest motiv agenţiile noastre de intelligence trebuie să coopereze cu poliţia şi parchetul. Coordonarea la nivel naţional este susţinută de CNI – Comunitatea Naţională de Informaţii.În privinţa argumentelor pentru care agentiile de intelligence coopereaza între ele, se pot identifica:    globalizarea terorismului;    participarea la misiuni de pace multinaţionale;    lupta împotriva inamicului comun;    crima organizată transfrontalieră;    proliferarea armelor nucleare;    necesitatea schimbului de informaţii reciproc avantajoase;    existenţa acordurilor şi intelegerilor între state aliate;    îndeplinirea obligaţiilor faţă de aliaţi;    starea de tranziţie pentru integrare conform acordurilor încheiate;    reformarea serviciilor încă în desfăşurare;    coroborarea informaţiilor.Totuşi au existat şi există nişte limitări ale cooperării între agenţiile de intelligence:    suveranitatea naţională;    relaţiile de alianţă dintre serviciile de informaţii ale statelor membre NATO şi UE limitează cooperarea cu servicii de informaţii din state care se afla în afara acestor organizaţii;    reţinerea tradiţională a serviciilor de intelligence naţionale de a-şi divulga informaţiile şi sursele secrete;    structura diferită de la un stat la altul a serviciilor de informaţii;    neuformitatea standardelor de clasificare şi secretizare a informaţiilor privind securitatea naţională;    neomogenitatea sistemelor tehnice de comunicare este o limita greu de depăşit datorită lipsei de interoperabilitate ce apare;    impedimentele lingvistice, din cauza cărora, uneori, în situaţii de maximă operativitate, apărând diferenţe în rostirea a ceea ce s-a dorit a se exprima sau în înţelegerea a ceea ce s-a exprimat, se poate produce afectarea procesului de corectă comunicare a informaţiei şi pe cale de consecinţă din eroare se pot lua decizii greşite;    probleme privind infrastructura necesară şi modul de obţinere a acesteia pentru ducerea în comun a operaţiei.

5.3 Consideraţii asupra analizei privind competiţia şi cooperarea între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional)1.    Competiţia face parte din însăşi esenţa serviciilor de intelligece, care sunt create la bază cu scopul a fi în permanentă luptă pentru a obţine informaţii despre elementele antilegale care pun în pericol existenţa statului nostru şi deci nu poate fi altceva decât un factor de progres şi indicator al potenţialului de competenţă al acestor servicii în piata informaţiilor.2.    Printre argumentele pentru competiţie între agentiile de intelligence se enumeră: (a) în plan internaţional – rivalităţile tradiţionale dintre unele state; dorinţa unor state de obţinere a poziţiei dominante; unele raţiuni de stat; scopul esenţial pentru care au fost

create – culegerea de informaţii despre inamic; ocuparea militară; dirijarea de schimbări sau obiective politice; accesul la noi tipuri de arme; obţinerea de tehnologie avansată; crearea de industrii speciale; protejarea industriei şi economiei; avantaje economice; lupta pe resurse energetice; concurenţa pe surse de informaţii; (b) în plan naţional – suprapunerea legală de competenţe; concurenţa greşit înţeleasă; rivalităţile tradiţionale dintre serviciile de informaţii; accesul la resurse financiare; dorinţa de reliefare a performanţei, fapt ce conferă credibilitatea şi în consecinţă asistarea cu finanţări mai întinse; oponenţa celor care deturnează investitorii pe fond de criză financiară globală.3.    Există totuşi unele bariere în calea realizării unei competiţii performante, printre care: lipsa accesului la tehnologie avansată; costul ridicat al tehnologiei avansate; existenţa tratatelor de alianţa între state; instalarea prăbuşirii economice a sistemului până acolo încât nu mai există putere de reacţie; aparitţia defectorilor.4.    Cooperarea între agenţiile de intelligence din statele membre NATO şi UE urmăreşte concertarea eforturilor pentru adoptarea şi aplicarea de măsuri de tip anticipativ, care să impulsioneze şi să eficientizeze acţiunile de contracarare a escaladării terorismului la nivel mondial, să descurajeze proliferarea armelor de distrugere în masă, să aplaneze alte riscuri care ameninţă securitatea comună.5.    În prezent la nivelul UE pot fi considerate agenţii de intelligence: Joint Situation Centre (SITCEN), Intelligence Division of the European Military Staff (INTDIV), European Union Satellite Centre (EUSC) şi Europol. Pe baza cooperării dintre acestea şi agentiile de intelligence naţionale ale fiecărui stat membru se încearcă crearea European Intelligence Communication Network care sa colaboreze cu SUA, NATO, şi alte state.6.    În privinţa argumentelor pentru care agenţiile de intelligence cooperează între ele, se identifică: globalizarea terorismului; participarea la misiuni de pace multinaţionale şi lupta împotriva terorismului; lupta împotriva inamicului comun; crima organizată transfrontalieră; proliferarea armelor nucleare; necesitatea schimbului de informaţii reciproc avantajoase; existenta acordurilor şi înţelegerilor între state aliate; îndeplinirea obligaţiilor faţă de aliaţi; starea de tranziţie pentru integrare conform acordurilor încheiate; reformarea serviciilor încă în desfăşurare; coroborarea informaţiilor.7.    Printre barierele care stau în fata cooperarii între agenţiile de intelligence se enumeră: suveranitatea naţională; relaţiile de alianţă dintre serviciile de informaţii ale statelor membre NATO şi UE; reţinerea tradiţională a serviciilor de intelligence naţionale de a-şi divulga informaţiile şi sursele secrete; structura diferită de la un stat la altul a serviciilor de informaţii; neuformitatea standardelor de clasificare şi secretizare a informaţiilor privind securitatea naţională; neomogenitatea sistemelor tehnice de comunicare; impedimentele lingvistice; probleme de privind infrastructura necesară şi modul de obţinere a acesteia pentru ducerea în comun a operaţiei.

CONCLUZII

Lucrarea de faţă se încadrează în preocupările actuale privind problematica competiţiei şi cooperarii între agenţiile de intelligence in plan naţional, dar şi internaţional, pe fondul globalizarii terorismului, avand ca obiectiv identificarea principalelor argumente si obstacole pentru competitie, respectiv cooperare, concluziile finale care se desprind fiind evidenţiate în continuare.A.    Discuţii generale despre agenţiile de intelligence

1.    Agenţiile de intelligence au, în general trei funcţii: culegerea de informţii (intelligence collection); contra-informaţiile (counter-intelligence); acţiunile sub acoperire.2.    Sursele de informaţii sunt de tip HUMINT (resurse umane), GEOINT (informaţii din avion şi satelit), IMINT (informaţii foto-video), MASINT (informaţii obţinute din interpetarea semnalelor înregistrate), OSINT (informaţii media sau INTERNET), SIGINT (informaţii din interceptarea semnalelor transmise).3.    Activităţile derulate de o agenţie de intelligence implică, în principiu, următoarele faze: direcţionarea (planificarea obiectivelor informative), culegerea (colectarea informaţiilor prin intermediul surselor), prelucrarea (traducerea informaţiilor, stabilirea veridicităţii, coroborarea cu alte informaţii şi evaluarea relevanţei informaţiei), analiza (interpretarea semnificaţiei informaţiei), diseminarea (separarea informaţiilor pe categorii de interes), difuzarea (expedierea către beneficiar), valorificarea (utilizarea optimă a informaţiei), feedback (se realizează ca urmare a cererilor ce sosesc de la beneficiari).4.    În competiţia tradiţională între agenţiile de intelligence intervine concurenţa pe sursele de informaţii, iar eficienţa depinde de capacitatea de penetrare direct legată de performanţa agenţiei de intelligence.5.    Ca urmare a situaţiilor din ce în ce mai frecvente în care agenţiile de intelligence trebuie să se ocupe de probleme globale sau transnaţionale, relaţiile între agenţiile din diferite ţări au luat amploare.6.    Cooperarea între agenţiile de intelligence există legalizată prin protocoale sau acorduri bi/multilaterale de schimb de informaţii şi/sau alte activităţi specifice.7.    Cooperarea bilaterală funcţionează pe bază de avantaj reciproc, fiindcă orice ţară ezită să împărtăşească informaţii care ar putea indica sursele sau metodele proprii fără să obţină în cotrapartidă un beneficiu concret.8.    Cooperarea multilaterală apare ca o necesitate în cadrul coaliţiilor multinationale desfăşurate pentru operaţiuni de sprijinire a păcii sau operaţiuni militare de luptă împotriva terorismului, precum şi în soluţionarea cazurilor de crimă organizată transnaţională.9.    Avantajele schimbului de informaţii sunt evidente: obţinerea de informaţii de la alte ţări este o condiţie esenţială a luării de decizii oportune, solid fundamentate. În plus, se elimină paralelismele, ceea ce permite o economisire semnificativă a resurselor.B.    Discuţii asupra noului mediu de lucru al agenţiilor de intelligence10.    Multitudinea atentatelor (11 septembrie 2001 – New York, Washington D.C./SUA, 11 martie 2004 – Madrid/Spania, 7 iulie 2005 – Londra/Regatul Unit, 1 decembrie 2008 – Mumbai/India) indică o escaladare şi extindere a terorismului fără precedent, se poate spune până la globalizare. Aduc îngrijorări în special organizaţia teroristă internaţională Al-Qaida şi organizaţiile afiliate acesteia, precum şi organizaţiile criminale transnaţionale.11.    Globalizarea terorismului impune statelor membre NATO şi UE nevoi de politici de apărare şi securitate mai puternice şi evident comune.12.    Apariţia diferitelor forme de terorism globalizat din cauza disensiunilor de ordin religios, teritorial sau ideologic au determinat schimbări neobişnuite ale mediului de lucru al agenţiilor de intelligence: diversificarea actorilor; înmulţirea surselor de conflict şi a mijloacelor de folosire a forţei; extinderea internaţională a caracterului şi impactului ameninţărilor.

13.    Apărarea împotriva terorismului internaţionalizat solicită identificarea necesităţilor militare şi alocarea de resurse comune, combinarea mai eficientă a resurselor existente, intensificarea dezvoltării capacităţilor, armonizarea structurilor, compatibilizarea şi interoperationalizarea forţelor militare şi de intelligence, trasarea de responsabilităţi comune în materie de proiectare a forţelor, cooperarea în vederea atingerii obiectivelor stabilite, precum şi găsirea de soluţii de comandă unică.14.    Principalele beneficii ale cooperării între agenţiile de intelligence sunt: mai buna înţelegere a reţelelor teroriste internaţionale; creşterea previziunilor asupra viitoarelor planuri teroriste; cunoaşterea metodelor şi instrucţiunilor de operare ale teroriştilor; obţinerea unor informaţii asupra zonelor de provenienţă a armelor şi muniţiei folosite pentru atentatele teroriste; date despre conturile şi transferurile de monedă ale organizaţiilor teroriste.15.    Contracararea ofensivei teroriste tot mai globalizate a obligat la reevaluarea strategiilor naţionale de securitate ale statelor ameninţate şi în consecinţă la transformarea serviciilor de informaţii ale statelor membre NATO şi UE, după principiul cooperării.16.    Totuşi, conflictele şi rivalităţile tradiţionale între state, ca şi păstrarea stabilităţii interne, rămân priorităţi pentru agenţiile de intelligence ale oricărui stat.C.    Discuţii privind competiţia şi cooperarea internaţională între agenţiile de intelligence17.    Statele lumii care beneficiază de un intelligence competitiv sunt cele din noua structură de putere a lumii: Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusa, China, Japonia şi Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Portugalia, Olanda, Spania ca state membre ale Uniunii Europene.18.    Un alt candidat puternic ce trebuie luat în seamă pe linie de intelligence este India.19.    Israelul şi Turcia sunt state cu tradiţie în domeniu de intelligence.20.    Agenţiile de intelligence ale Iranului interesează din cauza poziţiei agresive de dezvoltare a programului nuclear.21.    SUA dispune de 16 agenţii de intelligence care împreună formeaza Intelligence Community.22.    În 1979, a fost format Consiliul Naţional de Informatii al SUA (National Intelligence Council – NIC), ca centru de concepţie strategică pe termen mediu şi lung în interiorul IC.23.    Actul de Prevenire a Terorismului şi Reformă a Intelligence-ului din anul 2004, a amendat actul iniţial de Securitate Naţională a SUA, în sensul separării Directoratului CIA, de cel al Intelligence Community.24.    Totodată, prin acest act se introduce instituţia Directorului de Intelligence Naţional (Director of National Intelligence – DNI) a carei poziţie este de conducător legal desemnat al IC, fiind interzis ca directorul vreuneia din cele 16 agenţii de intelligence ale SUA, inclusiv deci al CIA, să ocupe această funcţie.25.    De asemenea, acest act a stabilit că Oficiul Directorului de Intelligence Naţional (Director of National Intelligence – ODNI) este ca o agenţie independentă care asistă DNI.26.    Centrul Naţional de Contra-terorism (National Counterterrorism Center) este o organizaţie deosebit de importantă înauntrul ODNI.27.    În septembrie 2007, ODNI a introdus planul 100 Day & 500 Day Plans for Integration & Collaboration care include o serie de iniţiative proiectate să construiască fundamentul pentru creşterea cooperării şi reformării IC.

28.    În perioada războiului rece, principalul adversar al CIA era KGB, care s-a transformat după destrămarea Uniunii Sovietice în serviciul secret intern rus FSB, omologul FBI şi serviciul de informaţii externe SVR, omologul CIA.29.    Japonia are un număr de 10 agenţii de intelligence.30.    În anul 2002, Direcţia Generală a Securităţii Exterioare (DGSE – Direction Générale de la Sécurité Extérieure) din Franţa, responsabilă de intelligence militar extern, a fost transformată dintr-o organizare pe zone geografice, într-una pe direcţii de interes, de situaţia informativă pe întinderi geografice ocupându-se în continuare un Centru de Situaţie nou introdus la Cartierul General.31.    În iulie 2008, Direcţia Supravegherii Teritoriului francez (DST – Direction de la Surveillance du Territoire), cu atribuţiune principală pe linie de contraspionaj şi Direcţia Centrală a Informaţiilor Generale (DCRG – Direction Centrale des Renseignements Généraux) specializată în materie de informaţii interne, au căpătat competenţe şi pe linie de combaterea terorismului.32.    Totodată, o altă măsură a fost reintroducerea CIR – Comité interministériel du renseignement (Comitetul interministerial de informaţii), organism de coordonare a serviciilor de informaţii, îndrituit să elaboreze directive naţionale în materie de informaţii, aflat sub conducerea primului ministru al Franţei.33.    Nou înfiinţata, Direcţia de Informaţii Militare (DRM – Direction du Renseignement Militaire) a Franţei este specializată în culegerea de informaţii cu caracter militar, drept pentru care se află în permanenţă competiţie cu Direcţia Generală a Securităţii Exterioare (DGSE – Direction Générale de la Sécurité Extérieure), cealaltă agenţie centrată pe culegerea de informaţii militare.34.    SIS ori MI6 – Secret Intelligence Service – se ocupă cu culegerea de informaţii cu ajutorul mijloacelor umane şi este agenţia de contraspionaj a Marii Britanii.35.    Israelul are 3 agenţii de intelligence: Mossad, Shabak şi Aman.36.    Urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, Statele Unite declară Război Global împotriva Terorismului şi trimite forţe în Afganistan şi Irak pentru distrugerea acestuia oriunde s-ar găsi.37.    Actele de terorism ulterioare din Europa şi Asia, indică o înternaţionalizare a fenomenului terorist, fapt ce a condus pentru apărare la acceptarea unui nou concept de securitate şi anume cel de securitate prin cooperare.38.    În anul 2005 a fost introdusă Strategia Contra-Terorism a UE.39.    În UE cooperarea se limitează la colectarea de imagini prin intermediul Centrului satelitar al Uniunii Europene (EUSC) de la Torejon.40.    Mai există, Divizia de Intelligence a Conducerii Militare a UE (INTDIV) care este o structură de obţinere a informaţiilor militare destinate planificării, pregătirii şi coordonării operaţiilor militare de management al crizelor aflate sub tutela Uniunii Europene.41.    Măsuri de reacţie sunt vizibile la nivelul UE şi prin reactivarea în cadrul Europol (European Police Office) a unităţii de antiterorism.42.    În plus s-au introdus măsuri judiciare de prevenire a terorismului ca: adoptarea soluţiei americane a paşaportului biometric, introducerea mandatului de arestare european (2002), folosirea de echipe multinaţionale în anchete, formarea bazelor de date despre terorişti.43.    În anul 2002, s-a înfiinţat la Paris, un centru contra-terorist comun, denumit

Alliance Base, condus de un general din cadrul DGSE, în care-şi desfăşoară activitatea ofiţeri de intelligence din Franţa, SUA, Marea Britanie, Germania, Canada şi Australia, care fac schimburi de informaţii şi duc operaţii în comun.44.    În Germania, începând cu noiembrie 2001, Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei – BfV i s-au extins competenţele şi în culegerea de informaţii despre situaţia conturilor din banci ale indivizilor implicaţi în acţiuni extremist teroriste.45.    În Spania, în anul 2002, transformarea a fost una radicală, astfel că principalul serviciu de informaţii CESID a fost înlocuit cu Centrul Naţional de Informaţii – CNI.46.    Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS), înfiinţată de Rusia şi China şi-a propus, printre altele, să lupte împotriva terorismului, iar pentru aceasta începând cu anul 2003, a creat la Shanghai un Centru Întrunit de combatere a Terorismului.47.    În 2006, în Brazilia s-a creat South American Intelligence Center.48.    CIA a înfiinţat un departament special – Iran Operations Division – dedicat pentru a obţine informaţii despre capacitatea şi intenţia Iranului de a fabrica arma nucleară.49.    În decembrie 2007, serviciile de intelligence americane au creat un web site interactiv, denumit A-Space, pentru agenţii celor 16 servicii, reţea care include baze de date şi arhive cu rapoarte de lucru, iar în plus dispune de mesagerie electronică şi motor de căutare foarte puternic.D.    Discuţii asupra competiţiei si cooperării în cazul agenţiilor de intelligence române50.    Evoluţia serviciilor de intelligence din România este legată de problematica războaielor din Europa şi de mai departe, completat cu necesitatea de existenţă a statului nostru.51.    În prezent România are 6 agenţii de intelligence: SRI, SIE, SPP, STS, DGIA, DGIPI.52.    Se constată că în România există un număr de servicii de informaţii suficient de mare încât să fie apropiat de cel al unor state ca Germania şi Spania.53.    Controlul democratic asupra serviciilor de informaţii este un proces de supraveghere a activităţatii acestora, ce are loc pe cinci niveluri: (1) controlul parlamentar; (2) controlul intern; (3) controlul executiv; (4) controlul judecătoresc; (5) controlul extern.54.    Legitimitatea legalităţii de funcţionare dată de controlul democratic asupra serviciilor de informaţii este esenţială pentru credibilitatea acestor structuri şi eficienţa lor în plan operativ.55.    Agenţiile de intelligence române se află sub control democratic.56.    Clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu. Se impune legal că nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt: (1) strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale; (2) strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale; (3) secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale.57.    Creşterea eficienţei sectorului de securitate naţională este determinată şi de un schimb eficient şi permanent de informaţii la nivelul serviciilor de intelligence din România. Pentru a acoperi acest necesar serviciile noastre de informaţii încheie protocoale de cooperare bi/multilaterale ale căror prevederi sunt puse în legalitate prin avizare de către CSAT.

58.    Hotarârile din evidenţa CSAT arată că există cooperare între agenţiile române de intelligence în plan naţional, dar totodată şi la nivel internaţional între acestea şi instituţiile similare ale altor state aliate.59.    În România, Comunitatea Naţională de Informaţii (CNI) nu este înfiinţată printr-un text de lege, dar este menţionată funcţionarea acesteia printr-o Hotărâre CSAT, cu alte cuvinte aceasta există de facto, dar în realitate nu este încă instituţionalizată.60.    Activităţile de informaţii desfăşurate de componentele CNI se fundamentează pe principiile: legalităţii, obiectivităţii, neutralităţii şi echidistanţei, oportunităţii informării, planificării, anticipării şi previziunii, cooperării şi colaborării, transparenţei, protecţiei surselor şi mijloacelor.61.    Din conţinutul Hot. CSAT de înfiinţare a CNI nu este clar dacă serviciile de informaţii ale României mai rămân servicii de informaţii autonome, aşa cum este reglementat prin legile lor de înfiinţare şi funcţionare încă în vigoare, sau au devenit structuri informative ce fac parte din CNI – pentru că în acest caz nu se mai poate spune că avem de-a face cu o comunitate de informaţii, ci cu o comunitate de servicii de informaţii, iar pe cale de consecinţă nu se mai poate discuta despre cooperarea între agenţii de intelligence distincte, ci despre coordonarea acestora.62.    Propun ca Oficiului pentru Informaţii Integrate pe lângă atribuţiunea de evaluare să i se dea în competenţă şi verificarea prin coroborare a informaţiilor îndoielnice, diseminarea celor verificate şi stabilirea celor de valoare operativă dedicate pe factori de decizie beneficiari.63.    DGIPI reprezintă M.A.I. în Comitetul de Securitate al EUROPOL.64.    În vederea aderării la NATO, precum şi după aderare, ROMÂNIA a renunţat la acţiuni de spionaj contra celorlalte state membre ale NATO şi a trecut la cooperare cu aceste state membre în domenii precum: contraspionajul, contraterorismul şi combaterea crimei organizate.65.    Evoluţia gradului de interoperabilitate a instituţiilor de securitate şi apărare ale României cu structurile similare din statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, a dus totodată şi la creşterea posibilităţilor de cooperare între serviciile noastre de informaţii şi agenţiile de intelligence ale statelor aliate.66.    Acum ca stat membru al NATO, România acţionează în conformitate cu Doctrina integrată de informaţii, contrainformaţii şi securitate a NATO care oferă baza conceptual-legală a cooperării serviciilor noastre de informatii cu cele ale statelor aliate, pentru a conveni asupra protecţiei şi schimbului de informaţii, dar şi asupa asigurării resurselor şi capabilităţilor după reguli comune de apărare.67.    Împreună structuri naţionale informative, alături de agenţiile de intelligence din ţările aliate NATO, au împiedicat până în prezent planurile grupărilor teroriste de a organiza atentate pe teritoriul ţării noastre.68.    Cooperarea este un pilon de sprijin a activităţilor instituţiilor sistemului securităţii naţionale pentru dezvoltarea şi consolidarea rolului României ţn dimensiunea internaţională a Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, spre a se atinge statutul de ţară integrată european şi euroatlantic.69.    Escaladarea terorismului în plan global, starea de tranziţie pentru integrare în NATO şi UE, obligă serviciile române de intelligence la dinamizarea activităţilor de cooperare pentru rezolvarea sarcinilor dificile la care trebuie să facă faţă în atare contextualitate.

E.    Discuţii asupra analizei privind competiţia şi cooperarea între agenţiile de intelligence70.    Competiţia face parte din însăşi esenţa serviciilor de intelligece, care sunt create la bază cu scopul a fi în permanentă luptă pentru a obţine informaţii despre elementele antilegale care pun în pericol existenţa statului nostru şi deci nu poate fi altceva decât un factor de progres şi indicator al potenţialului de competenţă al acestor servicii în piata informaţiilor.71.    Printre argumentele pentru competiţie între agentiile de intelligence se enumeră: (a) în plan internaţional – rivalităţile tradiţionale dintre unele state; dorinţa unor state de obţinere a poziţiei dominante; unele raţiuni de stat; scopul esenţial pentru care au fost create – culegerea de informaţii despre inamic; ocuparea militară; dirijarea de schimbări sau obiective politice; accesul la noi tipuri de arme; obţinerea de tehnologie avansată; crearea de industrii speciale; protejarea industriei şi economiei; avantaje economice; lupta pe resurse energetice; concurenţa pe surse de informaţii; (b) în plan naţional – suprapunerea legală de competenţe; concurenţa greşit înţeleasă; rivalităţile tradiţionale dintre serviciile de informaţii; accesul la resurse financiare; dorinţa de reliefare a performanţei, fapt ce conferă credibilitatea şi în consecinţă asistarea cu finanţări mai întinse; oponenţa celor care deturnează investitorii pe fond de criză financiară globală.72.    Există totuţi unele bariere în calea realizării unei competiţii performante, printre care: lipsa accesului la tehnologie avansată; costul ridicat al tehnologiei avansate; existenţa tratatelor de alianţa între state; instalarea prăbuşirii economice a sistemului până acolo încât nu mai există putere de reacţie; aparitţia defectorilor.73.    Cooperarea între agenţiile de intelligence din statele membre NATO şi UE urmăreşte concertarea eforturilor pentru adoptarea şi aplicarea de măsuri de tip anticipativ, care să impulsioneze şi să eficientizeze acţiunile de contracarare a escaladării terorismului la nivel mondial, să descurajeze proliferarea armelor de distrugere în masă, să aplaneze alte riscuri care ameninţă securitatea comună.74.    În prezent la nivelul UE pot fi considerate agenţii de intelligence: Joint Situation Centre (SITCEN), Intelligence Division of the European Military Staff (INTDIV), European Union Satellite Centre (EUSC) şi Europol. Pe baza cooperării dintre acestea şi agentiile de intelligence naţionale ale fiecărui stat membru se încearcă crearea European Intelligence Communication Network care sa colaboreze cu SUA, NATO, şi alte state.75.    În privinţa argumentelor pentru care agenţiile de intelligence cooperează între ele, se identifică: globalizarea terorismului; participarea la misiuni de pace multinaţionale şi lupta împotriva terorismului; lupta împotriva inamicului comun; crima organizată transfrontalieră; proliferarea armelor nucleare; necesitatea schimbului de informaţii reciproc avantajoase; existenta acordurilor şi înţelegerilor între state aliate; îndeplinirea obligaţiilor faţă de aliaţi; starea de tranziţie pentru integrare conform acordurilor încheiate; reformarea serviciilor încă în desfăşurare; coroborarea informaţiilor.76.    Printre barierele care stau în fata cooperarii între agenţiile de intelligence se enumeră: suveranitatea naţională; relaţiile de alianţă dintre serviciile de informaţii ale statelor membre NATO şi UE; reţinerea tradiţională a serviciilor de intelligence naţionale de a-şi divulga informaţiile şi sursele secrete; structura diferită de la un stat la altul a serviciilor de informaţii; neuformitatea standardelor de clasificare şi secretizare a informaţiilor privind securitatea naţională; neomogenitatea sistemelor tehnice de comunicare; impedimentele lingvistice; probleme de privind infrastructura necesară şi

modul de obţinere a acesteia pentru ducerea în comun a operaţiei.

Din analiza concluziilor prezentate autorul consideră că a adus următoarele contribuţii privind problematica competiţiei şi cooperării între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional):-    sintetizarea şi tratarea unitară în limba română a principalelor probleme referitoare la competiţie şi cooperare între agenţiile de intelligence (naţional şi internaţional);-    propunere de lege ferenda – Oficiului pentru Informaţii Integrate din cadrul CNI, pe lângă atribuţiunea de evaluare, să i se dea în competenţă şi dreptul de verificare prin coroborare a informaţiilor îndoielnice, diseminare a celor verificate şi stabilire a celor de valoare operativă dedicate pe factori de decizie beneficiari;-    identificarea principalelor argumente şi obstacole pentru competiţie, respectiv cooperare între agenţiile de intelligence atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

BIBLIOGRAFIE

1.    Iulian Fota, From democratic control to good governance: military and civilian training on defence issues. In Jan A. Trapans and Philipp H. Fluri (eds.), Defence and Security Sector Governance and Reform in South East Europe: Insights and Perspectives, pp. 367-378. Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces, 2003.2.    Rădoi Mireille, Serviciile de Informaţii şi Decizia Politică, Edit. Tritonic, Bucureşti, 2004.3.    Mureşan Mircea, Mureşan Doina, NATO transformation and expansion, Rev. Strategic Impact, No. 1[22], Edit. UNAp, Bucureşti, 2007, p. 5.4.    Mureşan M., Văduva G., Războiul viitorului, viitorul războiului, Bucureşti, Edit. UNAp, Bucuresti, 2004.5.    Nicolaescu Georghe, Gestionarea crizelor politico-militare, Edit. TOP-Form, Bucuresti, 2003.6.    Andreescu A. (coordonator), Terorismul internaţional, flagel al lumii contemporane, Edit. M.A.I., Bucureşti, 2003.7.    Arădăvoaice Gh., Iliescu D., Niţă L. D., Terorism, antiterorism, contraterorism, Edit. Antet, Oradea, 2002.8.    Barna Cristian, Terorismul. Ultima soluţie?, Editura Top Form, Bucureşti, 2007.9.    Blidaru Horaţiu, Reforma sectorului de intelligence după 11 septembrie 2001 – experienţa franceză, a XIV-a sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, Academia Naţională de Informaţii, Bucureşti, 20-21 noiembrie 2008.10.    Bodunescu I., Terorismul – fenomen global, Edit. Odeon, Bucureşti, 1997.11.    Centrul Surse Deschise, Organizatia Nationala de Informatii a Turciei, rev. INTELLIGENCE, Anul 5, serie nouă, nr.12, publicatie editata de SRI, septembrie 2008, p. 43-48.12.    Dolghin N., Riscuri şi ameninţări la adresa securităţii României, Edit. UNAp, Bucuresti, 2004.13.    Falconi F., Sette A., Osama Bin Laden, Teroarea in Occident, Edit. Alfa, Bucureşti, 2002.14.    Munteanu M., Alexe V., Misterele din 11 septembrie şi noua ordine mondială, Edit.

Ziua, Bucureşti, 2002.15.    Onişor Constantin, Mihalache Veronica, Liteanu Traian, NATO – securitate integrată, Edit. ANI, Bucureşti, 2006.16.    Petrescu Stan, Apărarea şi securitatea europeană, Edit. Militară, Bucureşti, 2006.17.    Petrescu Stan, Despre Intelligence Spionaj – Contraspionaj, Edit. Militară, Bucureşti, 2007.18.    Pop Marta, Serviciile de informatii si noile media, rev. INTELLIGENCE, Anul 5, serie nouă, nr.12, publicatie editata de SRI, septembrie 2008, p. 12.19.    Teodoru Ştefan, Gheorghe Toma, Traian Liteanu, Constantin Degeratu, Spaţiul european sub impactul provocărilor globalizării, Edit. ANI, Bucureşti, 2008.20.    Toma Gheorghe, Hedeşiu Emil, Stoica Constantin, Securitatea internaţională sub impactul globalizării, Edit. ANI, Bucureşti, 2007.21.    Troncotă Cristian, Blindaru Horaţiu, Careul de aşi – Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA, Rusiei şi Israelului, Edit. Elion, Bucureşti, 2004.22.    Văduva G., Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securităţii şi apărării naţionale, în condiţiile statutului României de membru N.A.T.O., Edit. UNAp, Bucuresti, 2005.23.    Amy B. Zegart, Flawed by design: the evolution of the CIA, JCS, and NSC, Stanford/Calif., Stanford Univ. Press, 1999.24.    Burnett Steve, Stephen Paine. RSA Security’s Official Guide to Cryptography. New York: McGraw-Hill, March 2001.25.    Choo Chun-Wei. Information Management for the Intelligent Organization: The Art of Scanning the Environment. American Society for Information Science by Information Today, Medford, NJ. 2001.26.    Dorril Stephen, MI6: Inside the Covert World of Her Majesty’s Secret Intelligence Service, 2000.27.    Dufour Jean-Louis, Crizele internaţionale, Edit. Corint, Bucureşti, 2002.28.    Francis Dvornik, Origins of Intelligence Services. New Brunswick, NJ: Rutgers University Press, 1974.29.    Greenberg Maurice R., Hanse Richard N.. Making Intelligence Smarter: The Future of U.S. Intelligence. US Council on Foreign Relations, 1996.30.    Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Edit. Antet, Bucureşti,  1998.31.    Hussey David E., Per Jenster. Competitor Intelligence: Turning Analysis into Success, San Francisco, CA: Jossey-Bass, 1999.32.    Kahaner Larry, Competitive Intelligence – How to Gather, Analyze and Use Information to Move Your Business to the Top, Simon & Schuster, 1997.33.    Keegan John, Intelligence in War: Knowledge of the Enemy from Napoleon to Al-Qaeda, Alfred A. Knopf, 2003.34.    Lerner K. Lee, Lerner Brenda Wilmoth, Encyclopedia of espionage, intelligence and security, Detroit, 2004.35.    Melady Thomas Patrick, Hilscher Sean, Intelligence – Worldwide Cooperation, NATIONAL SECURITY AND THE FUTURE 3 (9) 2008, p. 12.36.    Polmar Norman, Thomas B. Allen. Spy Book: The Encyclopedia of Espionage. New York: Random House, 1997.37.    Ostrovski Victor, Hoy Claire, Mossad, Edit. GemPres, Bucuresti, 1997.

38.    Rhodri Jeffreys-Jones, Cloak and Dollar: A History of American Secret Intelligence, Yale University Press, 2002.39.    Richard C. S. Trahair, Encyclopedia of Cold War espionage, spies, and secret operations, Westport, Greenwood Press, 2004.40.    Roger George, James Bruce & al, Analyzing Intelligence: Origins, Obstacles and Innovations, Georgtown University Press, 2008.41.    Rositzke Harry. The CIA’s Secret Operations: Espionage, Counterespionage, and Covert Action, 1988.42.    Smith Richard Harris, OSS: The Secret History of America’s First Central Intelligence Agency, 2005.43.    Thorp John, The Information Paradox, New York, MacGraw-Hill, 1998.44.    Trahair Richard C. S. Encyclopedia of Cold War Espionage, Spies and Secret Operations, 2004.45.    Tzu Sun, The Art of War, Edited and a Foreword by James Clavell, Bantam Doubleday Dell Publishing Group, 1988.46.    West Christopher, Competitive Intelligence. Palgrave Macmillan Press, 2001.INTERNET47.    Schreier Fred, Stocker James, Provocări actuale pentru serviciile de informaţii,  www.dcaf.ch/publications/backgrounders.48.    http://adevarul911.blogspot.com49.    http://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_din_11_septembrie_200150.    http://www.ciucon.ro/extern/spania_procesul_atentatelor_de_la_martie51.    http://www.mediafax.ro/externe/lider-taliban-ameninta-atacuri-teroriste-tarile occidentale52.    http://www.apropo.ro/cotidian/social/atacurile-din-mumbay-in-imagini-poze53.    http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_intelligence_community54.    http://www.dni.gov/55.    http://en.wikipedia.org/wiki/Director_of_National_Intelligence56.    http://www.fsb.ru/57.    http://www.gru.ru/58.    http://srv.gov.ru/59.    http://www.fas.org60.    http://www.fas.org61.    http://www.serviziinformazionesicurezza.gov.it/62.    http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en63.    http://www.sis.pt64.    http://www.cni.es/65.    http://www.mohr.gov.il66.    http://www.inpolitics.ro/Blog/artemis/art/22800/The-Central-European-Intelligence-Agency — 267.    http://www.csat.roACTE NORMATIVE68.    The European Security Strategy (ESS), www.consilium.europa.eu.69.    US National Strategy for Combating Terrorism, September 2006, www.whitehouse.gov.70.    Director of National Intelligence, 500 Day Plan. Integration and Collaboration,

October, 10, 2007, http://dni.gov/500-day-plan/500-day-plan.pdf.71.    United States Intelligence Community, Information Sharing Strategy, February 22, 2008, http://www.dni.gov/reports/IC_Information_Sharing_Strategy.pdf.72.    Strategia Uniunii Europene pentru lupta împotriva terorismului, adoptată în data de 15 decembrie 2005, doc.14469/4/05 REV 4.73.    Legea nr. 415/2002 – privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT)74.    Hot. CSAT nr. 136/23.06.2004 – Proiectul Doctrina naţională a informaţiilor de securitate75.    O.U.G. nr.153/2002, aprobată prin Legea nr.101/2003 – privind Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS)76.    Legea nr. 16/1996 – a Arhivelor Naţionale (publicata în M.O. nr. 71 din 9 aprilie 1996)77.    Legea nr. 182/2002 – privind protecţia informaţiilor clasificate (publicată în M.O. nr. 248 din 12 aprilie 2002)78.    HG nr. 585/2002 – pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în Romania (publicată în M.O. nr. 485 din 5 iulie 2002)79.    Decretul nr. 181/26 martie 1990 – privind înfiinţarea Serviciul Român de Informaţii80.    Legea nr. 51/1991 – privind siguranţa naţională a României (publicată în M.O. nr. 163 din 7 august 1991)81.    Legii nr. 14/1992 – privind organizarea şi funcţionarea SRI – a atribuit Serviciului Român de Informaţii responsabilitatea prevenirii şi combaterii terorismului82.    HG nr. 1349 din 27 noiembrie 2002 – privind colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia, pe teritoriul României, a corespondenţei clasificate (publicată în MO nr. 909 din 13 decembrie 2002)83.    Legea nr. 535/2004 – privind prevenirea şi combaterea terorismului84.    Hot. CSAT nr. 168/18.12.2007 – Strategia de comunicare şi diseminare a informaţiilor pentru prevenirea şi limitarea efectelor unei situaţii de risc terorist sau criză teroristă85.    Constituţia României86.    Legea nr. 1/1998 – de organizare şi funcţionare a SIE actualizată şi modificată prin OUG nr. 154/2001 şi 98/200487.    Hot. Parlamentului României nr. 44/28.10.1998 – privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii Serviciului de Informaţii Externe88.    Legea nr. 191/1998 – privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază (publicată în M.O. nr. 402 din 22 octombrie 1998), modificată şi completată prin OUG nr. 103/2002 (publicată în M.O. nr. 669 din 9 septembrie 2002), aprobată prin Legea nr. 67/2003 (publicată în M.O. nr. 183 din data de 24 martie 2003)89.    Legea nr. 92/1996 – confera STS personalitate juridică şi autoritate în domeniul telecomunicaţiilor speciale (publicată în M. O. nr. 169 din 30 iulie 1996)90.    OUG nr. 7/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 92/1996, aprobata de Legea nr. 332/200291.    OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată de Legea nr. 591/200292.    Legea nr. 76/1993, pentru ratificarea Constituţiei şi a Convenţiei Uniunii

Internaţionale a Telecomunicaţiilor, semnată la Geneva la 22.11.199293.    OUG nr. 18/2002 privind funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată de Legea nr. 398/200294.    Legea nr. 346 din 21 iulie 2006 – privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării95.    Legea nr. 51/1991 – privind siguranţa naţională a României96.    Legea nr. 80/1995 – privind statutul cadrelor militare97.    Legea nr. 384/2006 – privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari98.    OUG nr. 30 din 25 aprilie 2007 – privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (publicata în MO nr. 309 din 9 mai 2007), aprobată prin Legea nr. 15/2008