FAUSTCapodoper absolut a lui Johann Wolfgang von Goethe, Faust topete n ea o activitate creatoare de peste ase decenii, scriitorul fiind preocupat de tem nc din prima tineree. Privit din aceast perspectiv, lucrarea ar putea fi chiar expresia devenirii poetului, care i-a lrgit mereu orizontul, prin acumulare de experiene.ntre 1772 i 1775, autorul nfiripeaz prima schi a dramei Urfaust, n care va prefigura cteva scene-cheie ale capodoperei ulterioare. ntre 1790 i anul morii sale va relua mereu lucrul la Faust I i Faust II, acesta din urm publicat postum. Totodat, scrierea concentreaz aspiraiile unei ntregi epoci, care a vzut limpezindu-se din ncercrile acelui timp zrile unei lumi care se lmurete n alt sens al existenei omeneti, aa cum afirma Tudor Vianu, i n care se configura un nou modelul uman, capabil s-i doreasc infinitul cunoaterii, s transforme i s-i supun suprema creaie a naturii.n ciuda ntinderii sale n timp, Faust este o oper nchegat i unitar, n al crei mesaj se descifreaz lupta omului pentru desctuare, pentru depirea condiiei sale limitate. Lucrarea nsi este proiecia unui asemenea mit al luptei dintre binele i rul din om, dar i a unei legende cunoscute n spaiul cultural german. Doctorul Faustus pare s se fi nscut n jurul anilor 1480 la Knittlingen, iar prezena sa a fost semnalat de-a lungul primei jumti a secolului al XVI-lea la Schuhausen i Erfurt.Legenda pactului su cu diavolul, amplificat de contradiciile filosofice ale epocii, care dorea s dea sens unor ntmplri inexplicabile, precum i episoadele fantastice care s-au articulat pe firul epic al legendei au fcut din acest personaj cu identitate cvasireal un erou de dimensiuni fabuloase. Amploarea pe care o ia ns mitul n cultura universal a fost, fr doar i poate, determinat de Goethe, care i-a dat o realizare artistic inegalabil, aducnd n prim-plan un titan marcat de febra cutrii absolutului, un spirit creator n al crui piept slluiesc dou suflete, o sintez de voin prometeic, de dorin de cunoatere i capacitate de mntuire prin iubire.Drama debuteaz cu o nchinare - dedicaie liric adresat martorilor trecui ai vieii poetului -, un Prolog n teatru, n care se lmurete c nu e vorba de o dram n sensul tradiiei teatrale a vremii, i un Prolog n cer, n care Dumnezeu face o prinsoare cu Mefistofel, pentru a dovedi, prin Faust, nobleea aspiraiei fundamentale a omului ctre adevr, n ciuda ispitelor care-l pot ncerca. De-a lungul firului narativ se va urmri realizarea acestei prinsori, opera fiind organizat sub raport compoziional n dou pri: prima articulat pe scene succesive, cea de-a doua pe cinci acte.n prima scen a lucrrii, Faust este surprins ntr-un moment de deziluzie, cnd, dezamgit de limitele capacitii sale de cunoatere, tocmai n clipa n care se aude btaia clopotelor vestind Pastele, hotrte s se sinucid. El iese din cas i i gsete alinare n compania oamenilor simpli, iar la ntoarcere este urmrit de un cine negru n care se metamorfozase chiar Mefistofel. Acesta din urm ncheie un pact cu Faust, cruia i promite s-l slujeasc pe pmnt, oferindu-i tot ce-i dorete, pentru a obine n schimb sufletul lui atunci cnd i va porunci clipei: Stai, eti att de frumoas!.Faust ncepe cltoria prin plcerile vieii cu o beie n pivnia lui Auerbach, care i repugna, este apoi ntinerit de ctre vrjitoare i i satisface dorul de iubire alturi de Margareta, de care ncepe s-l lege o real afeciune. nelegnd primejdia, Mefistofel curm aceast relaie, fcndu-l pe Faust ucigaul lui Valentin, fratele Margaretei. Eroul triete apoi experiene unice n noaptea Valpurgiei, n vreme ce Margareta, acuzat de pruncucidere, i ateapt pedeapsa n nchisoare, dar, refuznd ajutorul diavolului, se mntuiete. Dup un somn regenerator n care se elibereaz de sgeile remucrii, Faust triete plcerea vieii politice la curtea mpratului, unde rezolv problemele financiare ale acestuia i unde o aduce, din inutul mumelor, pe frumoasa Elena.O explozie l arunc pe Faust n chilia lui, unde Wagner, ajuns nvat cu faim, creeaz un om viu ntr-o retort, iar mai apoi cltoria se continu n Grecia, unde eroul, regsind-o pe Elena, va avea cu ea un copil, pe Euphorion, simbol al ngemnrii dintre geniul nordic i cel sudic. Dar Euphorion se prbuete, reeditnd mitul lui Icar, i Elena l urmeaz n mpria umbrelor, iar Faust revine n Germania, unde smulge de sub ape noi fii de uscat. Cuprins de frenezia creaiei, de fascinaia efortului creator, Faust rostete cuvntul magic ce nseamn sfritul pactului cu Mefistofel. El va fi ns mntuit prin puterea miraculoas a iubirii i va urca la ceruri n glorie suprem, cci diavolul pierde prinsoarea cu Dumnezeu.Scriitorul a sintetizat n mesajul operei i propriile frmntri, i lupta pentru fericire a ntregii omeniri, cci nzuina etern uman nu este personificat doar de Faust, ci i de Mefistofel, polemica eroilor fiind chiar baza dialectic a umanitii. Prologul n cer din prima parte se desvrete n final, dnd lucrrii simetrie, cci Faust e salvat de iad pentru ca a fcut s triumfe, n lupta dintre nsuirile omeneti contradictorii, generozitatea i nobilele aspiraii i pentru c i-a pus viaa n slujba omenirii, cci omul bun, chiar adumbrit de patimi, / i d de drumul drept prea bine seam.Cltoria simbolic a eroului are un sens de evoluie ce pune n eviden semnificaia ei iniiatic. Depind planul individual, eroul trece de la microcosmos la macrocosmos, proiectnd n plan alegoric evenimente istorice, sociale, politice sau culturale. Pe acest drum, Faust ajunge s neleag esena existenei, cci fapta-i totul, gloria nimic.Personajele conturate de Goethe de-a lungul ntmplrilor nu rmn simple proiecii simbolice ale unor idei, chiar dac prin Faust i Mefistofel scriitorul a dorit s personifice dou tendine antagonice ale omului: elanul creator i spiritul negaiei. Atitudinile lor veridice, profunzimea i complexitatea dau impresia de via.Faust este la nceput dezamgit de cunoaterea steril i limitat, i amrciunea-i arde inima n piept, dar pactul cu diavolul i ndreapt idealurile n direcia vieii cu multitudinea ei de bogii. Dei i cere lui Mefistofel vrtej, plceri dureroase, eroul este din nou dezgustat i dezamgit, cci nici n beie, nici n dragoste nu-i gsete deplina fericire. Aventurat n lumea cea mare, el i va gsi mplinirea, cucerind noi spaii n care se va dezvolta o umanitate fericit.Mefistofel se autodefinete: O parte sunt dintru acea putere / Ce numai rul l voiete, / ns mereu creeaz numai bine. / Sunt spiritul ce totul neag.... Lucid i viclean, el nu-l nelege pe Faust, rmne strin de elanurile creatoare ale acestuia i de aceea ncercrile sale de a-l converti prin iluzii efemere sunt din start sortite eecului.Gretchen sau Margareta reprezint prin drama sa nucleul primei pri a operei, fiind pentru Faust o etap obligatorie a cunoaterii, pe care o depete n elanurile sale de desctuare. Inocent, dominat de sentimentul apstor al pcatului, capabil de iubire sincer, Margareta este salvat n ordine moral i devine, la rndul ei, cale de salvare i pentru Faust: Tot ce-i vremelnic / E numai simbol / Ce-i chip ndoielnic / Aci s-a-mplini / Nespusul, deplinul / Izbnda-i aci. / Etern-femininul / Ne-nal-n trii.Complexitatea lucrrii este motivat chiar de Goethe: N-ar fi ieit nimic de seam dac a fi nirat o via att de bogat i felurit pe subirele fir al unei idei unice. Poetul aduce elementul supranatural alturi de cel alegoric, expresia epic lng cea dramatic, pe fondul general al mesajului liric, potenat i de corurile i cntecele inserate n discursul narativ: corul spiritelor, cntecul Margaretei, cntecul lui Faust i al lui Mefistofel, corurile celeste.n ideea aceleiai sinteze pe care o realizeaz Faust, monologul i strofa liric se combin cu dialogul dramatic ntr-un text dinamic i expresiv. Strbtnd timpul i spaiul, cci, dei rsrit din adncurile culturii germane, ea a fost asimilat de marea cultur universal, capodopera lui Goethe merit pe deplin elogioasele aprecieri ale lui Tudor Vianu: Puine sunt poemele literaturii care s fi introdus n estura lor un tezaur mai mare de motive, de tonuri, o figuraie mai numeroas, ritmuri att de variate, o limb la fel de bogat, attea imagini i attea idei, mai mult art i mai mult tiin. Poemul lui Goethe i nlnuie pe cititorii lui, alctuiete pentru fiecare din acetia o experien esenial a vieii, l robete ct timp o parcurge i produce nencetat dorina de a-l relua i de a-l gndi din nou.Capodopera lui Goethe, Faust, este o creaie a crei elaborare a durat aproape 60 de ani (prima parte a aprut n 1808, iar cea de-a doua a aprut postum, n 1833), complex, greu de ncadrat ntr-o specie literar anumit; autorul ei a subintitulat-o tragedie, dar poate fi considerat, cu aceeai ndreptire, poem dramatic sau dram filozofic.Motivul omului care i-a vndut sufletul diavolului apare ntr-o legend medieval i, sub forma doctorului Faust, n cri populare ale Renaterii care l-au inspirat pe dramaturgul englez Christopher Marlowe (1564 - 1593) i pe Lessing. Aceste izvoare de inspiraie au fost utilizate de Goethe ntr-un mod original i subordonate unei teme fundamentale: sensul existenei.Opera se deschide cu o dedicaie, nchinare.Urmeaz un dublu prolog: Prolog n teatru (ocazie pentru Goethe de a-i prezenta concepiile despre literatur) i Prolog n cer.Aici intervine o prinsoare ntre Dumnezeu i Mefistofel, divavolul care, convins c omul este dominat de principiul rului, se angajeaz s ctige sufletul lui Faust.

Acesta (Faust) este un btrn savant, ajuns la captul unei viei de studiu, ce i exprim ntr-un monolog insatisfacia fa de zdrnicia unor cunotine niciodat depline.Elaborarea acestei o-pere a durat aproape 60 de ani. Autorul a subintitulat-o tragedie, dar poate Ii socotit totodat poem dramatic sau dram filozofic.Partea nti a operei a aprut n 1808, iar cea de a doua, postum, n anul 1833.Pornind de la celebra legend popular (din care este inspirat de asemenea tragedia dramaturgului englez Chris-topher Marlowe - The Tragicall Histoire of Dr. Faustus i poemul lui Lessing) a alchimistului care, pentru a ptrunde tainele tiinei, i vinde sufletul diavolului, Goethe a creat o extraordinar dram, n centrul creia se afl omul care caut sensul existenei. Piesa se deschide cu un amplu prolog, Prolog pe scen, prilej cu care Goethe i prezint concepiile eseniale despre teatru, i Prolog n cer, care ne introduce n tema i n subiectul dramei. Dumnezeu i Me-fistofel, diavolul, fac o prinsoare. Acesta din urm, convins c omul este dominat de principiul rului, se angajeaz s ctige sufletul lui Faust. El este un savant btrn, mcinat de numeroase contradicii i incertitudini, profund descumpnit de zdrnicia tuturor tiinelor ce nu au izbutit s-i dezvluie sensul vieii. Faust ncheie un pact cu diavolul Mefisfofel, obligndu-se s i druiasc sufletul, n momentul n care fericirea pe care o va tri l va determina s cear clipei s se opreasc, urmnd s primeasc n schimb tineree i plceri.Aventurile n care l antreneaz Mefistofel pe Faust simbolizeaz treptele parcurse de om spre dobndirea fericirii.Beia din pivnia lui Auerbach semnific plcerile vulgare, care nu pot satisface un spirit nsetat de absolut, precum este Faust.ntinerit, Faust se apropie de fericire prin iubirea pentru Margareta, o flint pur, sacrificat de Mefistofel spre a zdrnici aspiraiile lui Faust. Margareta este nvinuit de pruncucidere i osndit.n cea de a doua parte a operei, este prezentat dragostea dintre Faust i Elena, celebra frumusee a antichitii. Elena simbolizeaz aspiraia lui Goethe spre armonia perfect dintre spirit i materie, realizat de vechii greci. nsoirea dintre cei doi se destram ns.Faust gsete fericirea n viaa activ, n creaia folositoare oamenilor i societii n general. Faust afl c sensul vieii st n fapt, n activitatea creatoare i adreseaz clipei invocaia prevzut n pact. Mefistofel, potrivit pactului, vrea s i ia sufletul, dar Faust este mntuit prin faptul c a reuit s se ridice de la egoism la cel mai nalt altruism, pentru c i-a pus viaa i activitatea creatoare n slujba societii.La originea lui "Faust" ca elemente structurante ale conceptiei artistice, sunt titanismul, ca vointa de a se afirma in individualitatea sa in raport cu haosul lumii, dand forma si instituind prin forta-i creatoare , si setea de viata, de universalitate.in viziunea lui Goethe la baza conceptiei sale artistice ar sta conflictul intre impulsul sau catre adoratie, spre veneratie in genere, intr-o forma de exprimare pe cat posibil pagan senzoriala, si impulsul de a-si pune imediat in actiune simtamintele si instinctele, de a-si transforma impulsurile in expresie senzoriala . Razboiul dintre setea de universalitate si dorinta de individualitate poate lua forma conflictului intre vointa de a trai clipa ireversibila si aceea de a fi propulsat in vesnicie. Acest conflict sintetizeaza esenta nazuintei faustiene si, pe masura conturarii substantei poemului numit tragedie, suporta o concretizare din ce in ce mai mare.Capodopera goetheana este rezultatul preocuparii permanente a poetului timp de 60 de ani, intre 1770 si 1883, cateva luni inainte de moarte,rastimp in care contureaza o conceptie originala, diferita cu mult de legenda faustiana.Transformarea lui Faust din vechea carte poporala intr-un om profund si demonic fusese pregatita de Marlowe.Din materialul literar al rebelului impotriva ordinii morale existente, ce ajunge in iad, Goethe distileaza subiectul unei drame, concentrand experientele cruciale si concluziile unei perioade din istoria lumii, in care insusi se regaseste.Prima versiune alui "Faust", "Urfaust", este elaborata intre 1773 si 1775, fiind expresia unui moment de criza sufleteasca, prima intrare in conflict tragic a aspiratiei poetului spre totalitate, infinit, vesnicie, cu dorinta de a afla odihna in "clipa cea frumoasa". Mai concret, la originea "Urfaustului" se afla tragedia Margaretei, sentimentul de vinovatie pricinuit de nimicirea sau deprecierea inevitabila,datorata avantului spre Univers, a oricarei clipe frumoase. Aceasta prima varianta era dominata de un tragism titanic: a trebui sa nimicesti de la o clipa la alta bunul cel mai drag, care facea viata vrednica de trait; a face acestea constrans chiar de viata. Mefistofel era nimicitorul clipelor frumoase, al iluziei ca omul poate gasi in clipa eternitatea, cel care anula valoarea oricarei fericiri in care omul isi cauta eternitatea. Pactul reprezenta pierderea esentei nemuritoare si a valorii divine prin fericirea conditionata oferita de diavol.Dupa perioada de la Weimar si dupa Italia, "Faust" devine o creasie constient filosofica. Semne ale acestei prefaceri a substantei poemului sunt "Prologul in cer" si "Prologul in teatru". "Prologul in cer " si "Urfaust" se exclud reciproc, caci "Prologul in cer " introduce o intelegere superioara a relativitatii presiunii sufletesti, drama lui Faust devenind "alegoria unui fenomen divin",incetand a mai fi expresia unei trairi omenesti nepieritoare. A cunoaste corurile sublime ale ingerilor, ramasagul dintre Dumnezeu si diavol, dintre forta creatoare si cea limitativa, presupune distantarea lui Goethe fata de conflictul fundamental tragic din care s-a nascut "Urfaust". Conflictul sufletesc este transfigurat astfel intr-un conflict cosmic, Faust si Mefistofel reprezentand forte ale Universului. "Prologul in teatru" vizeaza valoarea creatiei poetice, care pentru Goethe este expresie involuntara a vietii,marturisire personala. "(Prologul in cer) arata ca goethe era pregatit sufleteste sa-i dea lui (Faust )un nou continut,facand din el o opera poetica despre propriul sau proces de universalizare, iar(Prologul in teatru) dovedeste disponibilitatea sa pentru noua forma a lui (Faust) ca redare exclusiv alegorica a unei intregi si vaste geneze".Ambele prologuri anticipeaza partea a doua, in care lumea exterioara arare pregnant ca scena independenta si nu ca proiectie a sufletului lui Faust.in prima parte a poemului menirea lui Faust se dezvaluie a fi goana catre caduc, clipele reprezentand doar un fragment din totalitatea trairilor,chiar cea mai plina de forta, cea mai bogata, cea mai suficienta siesi dintre clipe fiind, in bogatia ei, trecatoare. Nesatisfacut de stiinta, resimtind in cele trecatoare plenitudinea, eternitatea, dar si neputinta omului de a o pastra, Faust devine subiect al unui razboi intre vointa de a trai clipa ireversibila si aceea de a fi plasat in vesnicie.Prin blestemul ce nimiceste lumea proprie, Faust transforma coordonatele acestui conflict, caci suspenda universalul, inlocuindu-l poate cu partile sale; conflictul se adanceste, Faust suspendand poate fortat una din dimensiunile personalitatii lui-pactul insa tocmai aceasta menire are: de instituire a unui altfel, incercarea de a recupera integral clipa ca viata.,ca implinire a vesniciei.Mefistofel si Faust inseamna doua perspective asupra clipei.Mefistofel reprezinta constiinta demonica in fata careia pana si clipele si sentimentele supreme au un caracter relativ, constiinta demonica ce e un indiciu chinuitor intrupat, conform caruia toate celor carora le daruim sufletul ca unor valori absolute sunt in fond trecatoare, limitate, relative. Mefistofel este ispititorul, criticul tuturor valorilor pamantesti relative. "Ca intruchipare a senzorialitatii limitate el reprezinta tentatia,ca intrupare a ratiunii limitate reprezinta critica si, in mod mijlocit, constiinta vinovata in sensul insuficientei impliniri a propriilor indatoriri si planuri de viata."Judecatile lui Mefistofel asupra clipelor lui Faust sunt reprezentarile clipelor de nazuinta din unghiul de vedere al vietii in intregul ei. Faust traieste imboldul absolut, confuz, care abia cand se loveste de limitele factorului momentan devine pe de o parte constient, iar pe de alta parte culpabil si insetat de mantuire.Conflictul faustic se construieste pornind de la insatisfactie si vina. stiinta este parasita, nereusind sa capteze in formulele sale marile taine ale fiintarii, iar mai apoi ca fiind atat de departe de fapta adevarata;stiinta este parasita ca orgoliu van al umanitatii, depasita prin suferinta de Faust. Vina tragica apare insa ca urmare a conflictului dintre dragoste si titanism, dintre lume si faptura, dintre vesnicie si clipa, cand Faust, in miscarea lui spre universul nelimitat, intalneste frumosul limitat sub chipul unei fiinte omenesti. Speranta si dorinta care-si cauta implinirea in fiinta iubita sunt prea nelimitate ca sa fie satisfacute de aceasta,, prea vaste, ca sa-si afle odihna in ea."Faust" are la baza tragedia Margaretei. Blestemul adresat de Faust lumii se rasfrange asupra lui insusi, apasand asupra celei mai puternice trairi omenesti: dragostea.Aceasta prima jertfa, a dragostei ca o clipa relativa intre altele, devine simbol al blestemului vietii titanice, insufletite de nazuinta catre universalitate.Menirea de a fi universal invinge clipa,dupa o lupta grea, lasand in urma sentimentul unei culpabilitati coplesitoare. Pentru Goethe episodul real transfigurat aici artistic este jertfirea iubirii pentru Friederika, reprezentand renuntarea chinuitoare la propria lui clipa de viata,pana atunci cea mai de pret. Necesitatea jertfei a produs o zguduire tragica.Clipa este privita prin prisma conflictului intre principiul popasului in clipa cea frumoasa (in partea intai a poemului reprezentat de pivnita lui Auerbach si dragostea Margaretei) si nimicirea cea necesara a clipei frumoase, nimicire care devine culpa. Conflictul faustian este esential, astfel incat Margaretei nu ii este conferit un destin propriu, ci din momentul in care i se daruie lui Faust se integreaza in destinul acestuia, in asa fel incat acesta preia raspunderea si vina ei. Faust sufera tocmai ca,din pricina insuficientei lui, nu poate fi pe masura sensului acestei lumi, pe care il intuieste si ar dori sa-l intruchipeze in el insusi.in partea a doua a poemului actiunea devine pentru Goethe prilejul supunerii lui Faust la alte incercari in cadrul procesului de universalizare, prilejul infatisarii de diferite lumi, pe care Faust trebuie sa le asimileze in sine, sa le gaseasca cheia apoi sa le depaseasca.Toate personajele din aceasta a doua parte,cu exceptia lui Faust si a lui Mefistofel, sunt simple alegorii, destinate sa intrupeze, sa populeze si sa exprime diferitele lumi .Faustul ce contempla natura ca marete rostogoliri de forte cosmice devine printr-o actiune in cadrul unei structuri umanizate,devine social spre a depasi socialul, traindu-si clipa suprema in exercitarea unei functii de stat. Pentru crearea lui Faust II,ce difera de cel din partea intai, Goethe a trebuit sa coboare din inaltimile olimpiene ca sa-i indreptateasca pe cei multi,sa renunte. Finalul nu corespunde unei impliniri a esentei originare faustice, ci poate fi interpretat drept renuntare etica. Faust de la inceput ar fi fost adecvat unei mantuiri prin divinizare, dar finalul din cer il prezinta mantuit prin extaz, prin lepadare de sine si de lume. Totusi goana dupa clipa se opreste. De altfel, forma fundamentala a vinei tragice apare in partea a doua a poemului, nu in prima, nu din tragism, ci din resemnare, din abaterea de la drumul tragic.

Scena de la curtea imperiala il introduce pe Faust intre oameni, marturisind asupra victoriei sociabilitatii asupra titanismului, iar rolul asumat de organizator al unei petreceri cu masti este indiciul cel mai dureros al renuntarilor sale, umilire profunda a eului in fata lumii altadata atat de dispretuite. Socialul va fi insa depasit, pe de o parte prin fapta regeasca, iar pe de alta prin contemplatia clasica. Elena este imaginea vrajita de el insusi creata,dar care il smulge din societatea pentru care o crease si il pune pe drumul transformarii visului in realitate, intr-o masura din ce in ce in ce mai mare.Lumea Elenei va fi conceputa ca o implinire a avantului sau spre limpezime si vastitate, ca o alinare a zvarcolirilor titanice, iar gasirea ei e conditionata de parcurgerea imperiului primejdios al mumelor si directionata de dorul lui Faust fata de frumusetea clasica. Elada e o treapta de neocolit in misterul universalizarii sale, aparandu-i lui Faust ca valoare absoluta.Noaptea valpurgica clasica reprezinta biruinta asupra starii magice, tulburi,de vraja, in care stapaneste diavolul,asupra naturii vrajmase divinitatii,instinctuale,straine formei,zilei si masurii; ca drum catre Elena,este necesara strabaterea tuturor treptelor preliminare ale naturii clasice,este un drum atat regresiv, cat si progresiv.Condus de calauze si interpreti antici, va ajunge pana la a-i fi revelat principiul divin al Erosului,creator de lumi. in noaptea valpurgica clasica este intretesuta si ideea lui Homunculus, care exista, aspira si piere ca o replica a lui Faust.Faust este "omul destinat chinurilor prin spatiu,timp si trup, care nazuie sa se smulga din catusele conditiei sale,ca sa razbata in lumea valorilor absolute", pe cand Homunculus este numai "omul idee,omul neconditionat,care ar dori sa devina cu orice pret conditionat,adica real, viu, in spatiu si in timp, obtinand elementele existentei trupesti" Homunculus ar putea fi sentinta impotriva elanului spre absolut, ce moare prin contactul cu realitatea suprema.Frumusetea ii este accesibila lui Faust, insa nu nelimitat, nu este clipa care ii ofera odihna, ci o impacare cu timpul,extindere a spiritului asupra formelor pure,intr-un act fertil.Elena insa piere si ea,iar destinul lui Faust se desfasoara impotriva vointei sale, el dorind parca sa-i ceara clipei sa ramana.Mefistofel apare ca Mefistofel abia la sfarsitul celei de-a doua parti,cand Faust moare.Pentru Dumnezeu ramane valabil numai ramasagul Sau, iar nu pactul lui Faust. Viata lui,,ca ratacire, cautare, nazuinta spre absolut si spre contopirea cu lumea, a fost insasi procesul mantuirii lui. "Viata lui Faust a fost realitateace ni se reveleaza in cer ca o valoare".

DON QUIJOTEGeneza i apariia romanului. Traduceri romnetiDon Quijote este opera de cpti a lui Cervantes. n 1604, pe cnd se afla la Valladolid, ncepe s lucreze la roman. Prima parte a acestuia apare n 1605 i constituie un eveniment literar, cunoscnd un puternic succes. Continuarea romanului apare abia mai trziu, n 1615. Principala surs a romanului a fost propria experien de via a autorului, cci el nsui, datorit destinului de multe ori nu prea generos, putea fi numit cavaler al tristei figuri.Romanul este tradus n romnete dup ediia critic a lui Francisco Rodriguez Marin: Miguel de Cervantes Saavedra. El Ingenioso Hidalgo Don Quijote de la Mancha, Madrid, Ediciones de La Lectura. 1922. Partea nti a fost tradus de Ion Frunzetti, cruia-i aparine i traducerea versurilor din ambele pri. Partea a doua a fost tradus de Edgar Papu (Editura pentru Literatur Universal, 1965, Bucureti).Rezumat literar / comentariu literar Don Quijote este un hidalgo srac din La Mancha, om cu mintea rtcit din pricina lecturilor insistente, profilate pe un singur tip de cri: romanele cavalereti, ntre care Amadis de Gaula ocupa un loc de cinste. Astfel, sub influena acestui gen de lecturi. Don Quijote pornete la drum ca un adevrat cavaler, nclecnd pe Rosinanta, o mroag, alegndu-i nite arme din carton i consacrndu-i faptele alesei inimii sale. Dulcineea din Toboso, de fapt o simpl ranc nu prea frumoas. n drumul su se oprete mai nti la un han unde l ia pe hangiu drept castelan. ntlnind un ran ce-i btea servitorul legat de un copac, l oblig pe acesta s-l dezlege i s-i plteasc simbria.ntlnete apoi nite negustori crora le cere s proclame pe Dulcineea drept cea mai frumoas doamn din lume. Este ns grav btut i astfel trebuie s se ntoarc acas. mbolnvindu-se. Prietenii lui tiu c responsabile pentru demena lui sunt crile de aventuri, pe care se hotrsc s le ard, crund doar dou: Diana de Montemayor i Amadis. Dup nsntoire, eroul hotrte s plece din nou, de aceast dat lundu-i un nsoitor, Sancho Pnza, pe care l convinge s-i fie scutier. Ia nite mori de vnt drept uriai, cu care vrea s se bat, iar n trsura pe care o nsoesc nite clugri benedictini i nchipuie c se afl o prines rpit. Pornind la atac mpotriva convoiului, este din nou lovit.Unor pstori care l adpostesc le ine discursuri despre vrsta de aur a omenirii, cnd micrile iubitoare ale sufletului se artau cu naivitate, fr ca cineva s caute a le pune ntr-o lumin mai bun, prin ocolul meteugit al cuvintelor. Nu exista nelciune, minciun i rutate, care s se amestece cu inima deschis i cu buna credin. De la pstori afl Don Quijote de povestea lui Grisostomo, care i dduse viaa pentru a obine iubirea frumoasei pstorie Marcela. Dup ce pleac de la pstori, cei doi sunt atacai de pzitorii unor iepe. din pricina Rosinantei. care fusese atras de nechezatul acestora. O turm de oi capt n ochii celor doi aspectul unei armate dumane, i o atac. Ciobanii i bat din nou. Elibereaz un convoi de condamnai n lanuri, convins c a reparat o nedreptate. Pucriaii, n schimb, i atac cu pietre, iar unul i fur mgarul lui Sancho.ntlnind pe brbierul unui sat, i iau lighenaul, pe care l cred coiful unui vrednic cavaler, coif pe care Don Quijote hotrte s-l poarte ca pe un trofeu de cinste. n Sierra Morena afl pe nefericitul Cardenio, nebun din pricina unei iubiri nemprtite. Pe malul unei ape o descoper pe Dorotheea, iubita lui Fernando. Dorotheea i povestete lui Don Quijote de Lucinda, iubita rpit a lui Cardenio. Ajuni la un han, Don Quijote i Sancho Panza iau butoaiele de vin drept uriai i le spintec, spre marea suprare a hangiului. La han apar cltori mascai. Sunt Don Fernando i Lucinda, pe care Don Quijote o red lui Cardenio, iar Fernando o regsete pe Dorotheea. Dup alte ntmplri. Don Quijote este dus acas, n La Mancha, ntr-o colivie. Ajunge ntr-o duminic dup-amiaza, mai mult mort dect viu.Dup o lun, el nc nu este vindecat de nebunie i ncearc s-l conving pe Sancho s porneasc din nou la drum. Pornesc spre El Dorado. Palatul Dulcineei nu se vede nicieri i cnd, spre a-l consola, Sancho i arat cavalerului o ranc oarecare, acesta consider c ceva necurat se ntmplase i c sub chipul hd al aceleia se afl gingaa doamn a sufletului su. Dup un duel cu bacalaureatul Sanson Carrosco, un compatriot (deghizat n cavaler). nvingtorul Quijote atac un transport de lei Care, obosii, nu reacioneaz. Don Quijote, cavalerul tristei figuri, se va autointitula de acum nainte cavalerul leilor.Quijote i fgduise de mai mult vreme lui Sancho guvernmntul unei insule, ca rsplat pentru osteneala i loialitatea lui. Ajuni la castelul unui duce, acesta l determin pe Quijote s-i in promisiunea. El l numete pe Sancho drept guvernator al insulei Barrataria. Sancho se dovedete ns incapabil i renun la nalta nsrcinare ce-i fusese oferit. Dup o mulime de alte peripeii, Quijote se ntoarce n casa sa i cade ntr-un somn greu. Cnd se trezete este vindecat de nebunie, nelege tot ceea ce fcuse nainte i simte c i se apropie sfritul. Sancho Panza l plnge pentru c i plcuse jocul nebunesc al stpnului su. dei de multe ori el fusese cel care ncercase s-i arate absurditatea i inutilitatea tuturor actelor sale, n care, de altfel, se va complace el nsui. Don Quijote moare cu mintea vindecat complet, ca prin minune.Subiectul romanuluiAlonso Quixano (sau Quijano), un hidalgo srac ce se apropie de vrsta de 50 de ani (hidalgo, n spaniol, provine de la hijo de algo fiul cuiva care a fost cineva, de spi nobil) locuiete mpreun cu nepoata sa ntr-o poriune necunoscut a inutului La Mancha. Cititor pasionat de romane cavalereti, Don Quijote ajunge s se considere un cavaler rtcitor astfel c pornete la drum clare pe mroaga sa, Rocinanta, narmat cu arme din carton. ntocmai ca eroul din romanele de aventur pe care le citea, Amadis de Gaula, el i alege o domni creia s-i dedice victoriile din btlii: Dulcinea del Toboso, o ranc dintr-un inut vecin, pe numele adevrat de Aldonza Lorenzo, dar care n realitate nu era nici nobil, nici frumoas.Prima aventurn drumul su, el se oprete mai nti la un han, pe care l ia drept castel, i confundnd hangiul cu un castellan, l roag pe acesta s-l nvesteasc cavaler, ceremonie sfnt care va avea loc n grajd.ntlnete apoi ctiva negustori din Toledo, crora le cere s o proclame pe Dulcinea cea mai frumoasa doamnita din lume, dar acetia o insult, iar unul dintre ei l bate pe Don Quijote i-l las pe marginea drumului. El este gsit i ajutat s se ntoarc acas de un ran vecin, Pedro Alonzo.A doua aventurDup nsntoire, Don Quijote plnuiete s plece ntr-o a doua aventur. ntre timp, nepoata sa, slujnica, preotul i brbierul au aruncat n foc mare parte din crile cavalereti ale eroului, spunndu-i acestuia c un magician a venit clare pe un nor i nsoit de un dragon,i-a furat acestuia crile. Eroul i alege drept ,,scutier un ran pe nume Sancho Panza, cruia i promite c la captul drumeiilor l va face guvernatorul unei insule, i pornesc amndoi ntr-o a doua aventur. Se lupt cu morile de vnt, lundu-le drept uriai, i i imagineaz c n trsura pe care o nsoesc civa clugri benedictini se afl o prines rpit, fiind din nou btut.De-a lungul cltoriei lor, Don Quijote i Sancho Panza vor ntlni hangii, prostituate, pstori, soldai, preoi, condamnai evadai i chiar ndrgostii, cu diverse poveti de iubire. Don Quijote intervine violent n poveti care nu-l privesc, iar obiceiul su de a nu-i plti datoriile sub pretext c aceasta este stilul de via al ,,cavalerilor rtcitori duce la umiline, bti i lipsuri pe care de cele mai multe Sancho trebuie s le ndure. Tot n aceast prim parte a romanului ne sunt narate dou poveti de dragoste (Grisostomo i Marcela; Cardenio i Lucinda). n cele din urm, Don Quijote se las convins s plece acas. Autorul sugereaz existena unei a treia aventuri, dar susine c s-au pierdut documentele.A doua parte a romanuluiAceast a doua parte reprezint o continuare publicat la 10 ani dup romanul original. Don Quijote i Sancho Panza au ajuns acum foarte cunoscui datorit povestirilor din prima parte a romanului. Acum se trateaz mai n profunzime tema deziluzionrii. Don Quijote ajunge batjocura mai multora, iar pn i Sancho i nal stpnul. Nevoit fiind s o gseasc pe Dulcinea, el i prezint lui Don Quinjote trei rance srace, pe care le d drept Dulcinea i nsoitoarele ei. Pentru c Don Quijote vede doar rncile, i nu o nobil doamn, Sancho pretinde c acesta este vrjit i de aceea nu poate vedea ,,adevrul. n cele din urm Sancho este numit guvernator al insulei Barratoria, i, dei se dovedete capabil, renun. Don Quijote se ntoarce acas, unde cade ntr-un somn greu, iar cnd se trezete, este vindecat de nebunie. Starea sa de sntate se nrutete ns, astfel c el moare, Sancho deplngnd ntreaga lor aventur.Relaia cu Sancho PanzaRelaia dintre Don Quijote i Sancho Panza a fost vzut de muli critici ca ilustrnd relaia antagonic realitate-irealitate, ntruct stpnul ntruchipeaz idealismul exaltat, iar Sancho platitudinea i trivialitatea. ns cei doi se completeaz reciproc n asemenea msur nct la sfritul romanului vom observa o inversare de roluri: are loc o mutare de ascendent spre descendent n cazul lui Don Quijote, care i recapt luciditatea puin cte puin (...) i de la descendent spre ascendent, n cazul lui Sancho,[1] care la sfritul romanului deplnge vindecarea de nebunie a lui Don Qujote, dorindu-i s rennoiasc aventura.Rzvan Codrescu compar nebunia lui Don Quijote cu cea a Prinului Mkin din romanul Idiotul al lui Dostoievski, susinnd c Don Quijote i Prinul Mkin reprezint nebunia exemplar a dou spiritualiti specifice, dar complementare, Don Quijote ntruchipnd activismul constituional al spiritului apusean, pe cnd prinul Mkin ilustreaz contemplativismul tradiional al lumii rsritene, fr cal i fr arme, resemnat i ncreztor n perspectiva veniciei.[1] Aceast nebunie va reui n cele din urm s-l ating i pe Sancho, cci are loc un transfer. Treptat, Don Quijote revine la starea sa iniial (care ns nu este prezentat nicieri n roman), iar bunul-sim ce-l caracterizeaz pe scutier se pierde treptat n marea de fantezie n care l oblig stpnul su s se nece,[1] pentru el insula reprezentnd o iluzie concret, aa cum pentru Don Quijote reinstaurarea instituiei cavalerilor rtcitori reprezenta o iluzie abstract.SHAKESPEAREVisul unei nopti de vara Visul unei nopi de var, conform originalului din englez, A Midsummer Night's Dream este o comedie romantic a dramaturgului englez William Shakespeare, scris cndva n mijlocul anilor 1590. Aciunea prezint aventurile a patru iubii din Atena i a unui grup de actori amatori ntr-o pdure luminat feeric de Lun i relaiile care se creeaz ntre personajele umane i spiriduii care locuiesc n pdure. Astzi, aceast pies este una dintre cel mai jucate comedii ale Marelui William.Theseu (ducele Atenei) anun c peste patru zile va avea loc cstoria sa cu Hippolyta, regina amazoanelor: El ia cunotin de plngerea lui Egeu precum c fiica sa, Hermia, refuz s se mrite cu pretendentul ales, Demetrius, fiindc e ndrgostit de Lysander pe care Egeu nu-l sufer. Theseu declar c Hermia trebuie s se mrite cu Demetrius sau s aleag ntre a muri sau a se clugri. Lysander o ndeamn pe Hermia s fug n pdure cu el, ca apoi s ajung la casa mtuii sale i s se cstoreasc. Prietena Hermiei, Helena, afl despre aceasta i se hotrte s-l ntiineze pe Demetrius pe care-l place (i cu care s-a iubit). Totui, Demetrius o iubete pe Hermia. Helena sper s se ntlneasc cu toii n pdure. ntre timp, Gutuie, Popone, Fluiera, Slbnogu, Blndu i Botior pun la cale o reprezentaie pe care s o prezinte la nunta lui Theseu.n pdure, Oberon (regele znelor) se ceart cu Titania (regina znelor) pentru c vrea s-l aib ca paj pe copilul ei orfan. Titania se opune, susinnd c ea e regina. Cearta vine de fapt deoarece Oberon o iubete pe Hippolyta, iar Titania pe Theseu. Ca s obin biatul, Oberon i ordon spiriduului Puck (cunoscut i ca Piigoi-Biat-Bun) s obin de la Cupidon o floare care face o persoan s se ndrgosteasc de prima persoan care-i iese n cale. Oberon plnuiete s-i dea Titaniei floarea, astfel nct ea s se ndrgosteasc de altcineva i s-i dea lui copilul. Apar Demetrius i Helena, Helena urmrindu-l, iar Demetrius fugind de ea. Sosete Puck cu floarea i Oberon i poruncete s-l ating pe Demetrius cu ea, astfel nct s se ndrgosteasc de Helena n loc de Hermia. Apoi, Oberon o atinge pe Titania cu floarea. n pdure, Lysander i Hermia stau culcai i se odihnesc. Puck, creznd c Lysander este Demetrius, l atinge cu floarea. Apare Helena care-l trezete pe Lysander i acesta se ndrgostete imediat de ea.n pdure, trupa de actori discut punerea n scen a piesei lor. Puck apare i-i transform capul lui Popone ntr-un cap de mgar. Actorii fug, dar Titania se trezete i se ndrgostete de Popone, poruncindu-le znelor din slujba ca s-l serveasc pe Popone. Puck observ c Demetrius o urmrete pe Hermia, cu toate c aceasta l acuz c l-a omort pe Lysander i astfel, Puck i d seama c i-a dat floarea omului nepotrivit. Puck ncearc s repare acest lucru, atingndu-l pe Demetrius cu floarea, n aa fel nct acesta s se ndrgosteasc de Helena i aa se i ntmpl. ns acum amndoi o iubesc pe Helena, n timp ce aceasta crede c amndoi sunt fali. Sosete Hermia i o acuz pe Helena c pune la cale o ticloie cu cei doi brbai, pentru a o aa. Oberon, dndu-i seama c Puck a fcut ncurctura, i poruncete s fac o cea deas pentru a-i despri pe cei patru i s-i cufunde ntr-un somn adnc, astfel nct farmecul s se destrame.Oberon o trezete pe Titania i-l transform pe Popone napoi n om. Apoi, Oberon i Titania se mpac i se iubesc din nou unul pe cellalt. n pdure, Theseu, Hippolyta i Egeu apar i trezesc pe cei patru. Demetrius i Lysander le mrturisesc dragostea lor pentru Helena i, respectiv, Hermia. Nobilii sunt de acord s le permit s se cstoreasc. Popone se trezete i nu i amintete de ntmplrile nopii.La cin, cu toii ascult scurta pies tragic, plicticoas, a lui Gutuie. n aceast pies, Thisby (jucat de Fluiera) i Pyramus (jucat de Popone) i optesc dragostea printr-o crptur dintr-un zid (jucat de Botior). Cei doi i dau ntlnire la mormntul lui Ninny, dar un leu (jucat de Blndu) o atac pe Thisby. Vine Pyramus care-i gsete earfa, bnuiete c a fost omort i se sinucide. Sosete Thisby care-l gsete pe Pyramus mort i se sinucide i ea. Dup pies, la miezul nopii, toat lumea merge la culcare, apoi apar znele i danseaz.A cincea comedie shakespeariana infatiseaza, raportandu-se indirect la Romeo si Julieta, ca amprenta a variabilitatii diametral opuse, o tema fundamentala a mult valorificatului scriitor, care nu poate fi alta decat dragostea. Fiind intitulata de asemenea comedia dragostei, spre deosebire de tragedia dragostei traita de Romeo si Julieta, aceasta creatie shakespeariana marcanta a literaturii universale tinteste descrierea unor universuri intersectate, total diferite, dar la baza carora guverneaza aceleasi legi spirituale. Numarul lumilor sau al grupurilor caare isi dau intalnire fluctueaza in functie de imaginatie. Insa in principal, o analiza directa, concisa a sitatiei, poate releva trei straturi ilogice ale unui univers cat de poate de coerent: curtea de un umanism grosolan a Atenei, populatia realista, muritorii de rand aflati in vraja dragostei, si aflat dincolo de hotarele timpului spatiului sau a oricarui alt detaliu existential omenesc, taramul zanelor, lumea spiritelor intermediare. Vagul contur dat tuturor acestor grupuri dau impresia ca nu sunt individualizate pregnant, cum s-a intamplat pana acum in Richard al 2lea, Hamlet sau Romeo si Julieta. Astefl putem trage concluzia ca actiunea desfasurata de Tezeu si Hipolita, sau de Lysander, Hermia, Demetrius si Helena, si de ce nu, chiar si de Oberon cu al sau alai ireal, au scopul de a cladi, pas cu pas, un intreg plan narativ de o complexitate irezistibila. Cu toate acetsea, individualizarea nu lipseste cu desavarsire. Helena e palida si inalta, emblema traditionala a iubirii fecioresti nemangaiate, o fata dulce, indragostita nebuneste de un baiat nestatornic. Hermia, scunda, oachesa si buna de gura, e mai vie. Caracterizarea tinerilor devine astfel nesemnificativa; in fond, figurile lor se vor substitui una alteiaIndragostitii sunt simple marionete ale duhurilor, fiinte automate a caror soarta artificiala si amuzanta de a se indragosti pare numai un joc de papusi acelora care jongleaza cu puteri supraomenesti ce ii inrobesc pe bietii muritori. Dragostea capata formele principiale caracteristice unui fior care strabate piesa de la un capat la altul, metamorfozandu-se aidoma unui cameleon in functie de situatie: iubirea este fizica, spirituala. oarba, sfioasa, dezastruoasa, misterioasa, credincioasa, avand ca dusmani ura, gelozia, pacatul si chiar castitatea.

Asa cum Tezeu si Hipolita au parte mai mult de o buna prietenie decat de o dragoste adevarata, Lysander si Hermia pe de o parte si Demetrius si Helena pe de o alta sunt protagonistii care, actionand conform ilustratiilor dragostei, au parte de toate nuantele acestei trairi care nu tine cont de varsta si pregatire. In contrast cu tinerii, Oberon si Titania fac impresia unei perechi mature sau chiar inaintate in varsta. Principalul punct pe care il au in comun cu oamenii, iubirea, le-a fost candva tanara, paleste din ce in ce mai tare, iar depanarea amintirilor din care sa derive constiinta intentionata a unei gelozii tarzii pare a fi inelul cel subtire ce nu le permite sa isi diferentieze gravitatiile. Interesul relatiei Oberon-Titania este dat de ciudata pedeapsa pe care Oberon o pregateste consoartei sale, ce are ca obiectiv starnirea libidoului craiesei, punand-o in fata unor animale cunoscute ca deosebit de potente sexual in demonologia Evului Mediu. Si nu este intamplator ca prima vietate asupra careia Titania deschide ochii sa fie Bottom, care din moment ce este transformat in magar, preia simbolurile fiintei respective, care in am putea spune Cosmarul unei nopti de vara nu echivaleaza nici pe departe stupiditatea, ci valoarea sa sexuala. Procedeele folosite de Shakespeare pentru a eschiva efectele dominantului sentiment al dragostei deseneaza o serie de cercuri concentrice in jurul fantasmelor din cadrul frumosului dar ironicului vis. Muritorii sunt inlantuiti in prim stadiu de o dragoste aparuta intr-un mod cat se poate de natural, o dragoste ce traduce capacitatea intuitiva a fiintei umane de a intra de buna voie in labirintul sentimental, pentru ca apoi sa nu mai fie decat niste personaje fade aflate pe o scena la cheremul aparentelor fiinte superioare care par a le controla universul. Insa nici pe departe dominatia exercitata de lumea spiritelor nu face din aceasta un spatiu perfectionist. Dimpotriva, eroii acestor locuri supralumesti mirifice par a fi si mai aprigi in cautarea cat mai multor infundaturi in acest labirint al dragostei. In final, se pare ca nici lumea spiritelor nu este decat o schita a gandurilor geniale depanate de un artist cu o capacitate literara fantastica. Acest papusar al destinelor, care unduieste drumurile propriilor sale personaje, a avut pesemne, vaga impresie ca in numele unei opere poate decide si se poate simti stapan al fictiunii sale. Insa cine stie in ce alt cerc concentric se afla marele Shakespeare si conform carei ratiuni ii erau insusi lui guvernate capacitatile spirituale?!FURTUNAFurtuna este o pies de William Shakespeare scris pe la 1610 - 1611, dei unii consider c e posibil s fi fost scris mai devreme. n pies, protagonistul Prospero, ducele de Milan, a fost detronat de ctre fratele su uzurpator Antonio, ajutat de Alonso, regele de Napoli. Prospero i fiica lui Miranda au fost pui ntr-o mic barc i au fost trimii departe pe o insul nelocuit. Cnd Prospero ncepe a analiza insula, el gsete acolo doi locuitori: Ariel, un spirit i Caliban, probabil fratele acestuia. Vrjitoarea Sycorax, mama lui Caliban, a murit cu civa ani nainte de venirea lui Prospero, dar nainte de a muri l-a ntemniat pe Ariel ntr-un copac. Prospero l elibereaz pe Ariel, iar acesta dorete s l slujeasc. n urmtorii 12 ani Prospero i practic vrjitoria i n final face o furtuna care cauzeaz ca vasul pe care se aflau Antonio, Alonso i alii i care trecea prin apropiere s ajung la insul. Toat aciunea piesei de aici ncolo se petrece pe insul.Nu exist nici o surs evident unic pentru opera Furtuna, dar cercetatorii au observat paralele ntre "Naufragium" Erasmus, Peter Martyr's "De orbo novo", i un raport de martor de ctre William Strachey al vieii reale a naufragiatului n Sea Venture din insulele Bermude. n plus, unul dintre discursurile lui Gonzalo este derivat din eseul lui Montaigne Din Canibales, i o mare parte din discursul renunciative Prospero este luat cuvnt cu cuvnt dintr-un discurs de Medeei in poemul Metamorfozele lui Ovidiu. Masca din Actul 4 poate fi o editie trzie, probabil, n onoarea nunii prinesei Elisabeta de Boemia i V Frederick, Elector Palatine, n 1613. Piesa a fost publicat prima dat n First Folio al lui 1623.