Tema 4

Universitatea Transilvania Braov

Facultatea de Drept i Sociologie

Specializri: Sociologie, An I

Disciplina: Psihologie social aplicatTitular curs: Lector univ. dr. Alina COMAN

COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

1. Clarificri conceptuale

2. Teorii explicative ale comportamentului prosocial

3. Emergena comportamentului prosocial

3.1. Socializarea si functionarea normelor sociale.

3.2. Ajutorarea altuia ca proces decizional stadial

3.3. Interactiunea personalitate - situatie

3.3.1. Caracteristici ale ofertantului de ajutor

3.3.2. Contextul de interventie prosociala

4. Modelul stadial al dezvoltrii morale (L. KOHLBERG)

Bibliografie

BANDURA, A., WALTERS, R.H. 1963. Social Learning and Personality Development. New York, Holt, Rinehart and Winston.

BANDURA, Albert. 1977. Social Learning Theory. New York, General Learning Press.

CHELCEA, Septimiu. 2001. Psihologie social. Bucureti, SNSPA.

CHELCEA, Septimiu i ILU, Petru. 2003. Enciclopedie de psihosociologie. Bucureti, Editura Economic.

1. Clarificri conceptuale

Scena strzii, n orice ora din lume, remarca Septimiu Chelcea, ne ofer posibilitatea ntlnirii att cu bunul, ct i cu rul samaritean. Un accident de circulaie nu-i las indifereni pe cei mai muli dintre trectori. Unii se implic, acord prim-ajutor victimei, o transport de urgen la cel mai apropiat spital. Alii rmn doar spectatori, o comptimesc sau nici mcar att: i continu drumul ca i cnd nu s-ar fi ntmplat nimic. Primii, asemenea bunului samaritean din parabola lui Iisus, dezvolt un comportament prosocial, ceilali fiind samariteni ri (Chelcea, 2003). Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, i a czut ntre tlhari, care, dup ce l-au dezbrcat i l-au rnit, au plecat, lsndu-l aproape mort. Din ntmplare, un preot cobora pe calea aceea i, vzndu-l, a trecut pe alturi. De asemenea, i un levit, ajungnd n acel loc i vznd, a trecut pe alturi. Iar un samaritean, mergnd pe cale, a venit la el i, vzndu-l, i s-a fcut mil i, apropiindu-se, i-a legat rnile, turnnd pe ele untdelemn i vin, i, punndu-l pe dobitocul su, l-a dus la o cas de oaspei i a purtat grij de el. Iar a doua zi, scond doi dinari, i-a dat gazdei i i-a zis: Ai grij de el i, ce vei mai cheltui, eu, cnd m voi ntoarce, i voi da" (Luca 10.30-35).

Comportamentul prosocial (cp) este acel tip de comportament orientat spre susinerea, conservarea i promovarea valorilor sociale, fr ateptarea unor recompense externe. Ajutorarea, protejarea i sprijinirea dezvoltrii oamenilor - altruismul - ocup o poziie central n sistemul cp. Pentru a se putea vorbi de existena unui cp. trebuie ndeplinite cel puin dou condiii: intenia de a acorda ajutor altor persoane i libertatea alegerii conduitei (Hans Werner Bierhoff, 1980). Ali cercettori consider a fi obligatorii trei condiii: intenia de a ajuta, actul comportamental s fie iniiat n mod voluntar i cel care realizeaz actul comportamental s nu urmreasc obinerea vreunei recompense externe (V.J. Derloga, J. Grazelak, 1982).

In opinia cercetatorilor psihosociologi sunt necesare urmatoarele conditii pentru identificarea comportamenelor prosociale:

intentia de a ajuta alte persoane

libertatea alegerii, acordarea ajutorului in afara obligatiilor profesionale.

pe langa intentionalitatea si absenta obligatiilor de serviciu, comportamentul trebuie realizat fara asteptarea recompenselor externe, aceasta din urma constituind a treia conditie impusa de cercetatorii psihosociologi.

Comportamentul prosocial nu trebuie confundat cu altruismul, care nu constituie decat o subspecie a celui dintai. Altruismul este definit ca fiind acel comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale si orientat spre sustinerea, conservarea si promovarea valorilor sociale. Conceptul de comportament prosocial definit astfel capata o extensie mult mai mare si cuprinde fenomene foarte variate: ajutorarea semenilor, apararea proprietatii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru independenta patriei. Locul central in sistemul compotamentului prosocial este ocupat de intrajutorarea, protejarea si sprijinirea dezvoltarii semenilor nostri, omul fiind valoarea sociala suprema.

Nu orice comportament ce ar avea consecinte pozitive, poate constitui comporamentul prosocial, ci numai acel comportament ce are o intentionalitate de sprijinire a valorilor sociale si care este produs in mod constient.Reflectiile lui Seneca despre recunostinta din lucrarea De beneficii (Despre binefaceri) sunt cat se poate de actuale pentru psihosocilogia comportamentului prosocial :

Rasplata unei fapte bune este ai facut-o sau

Sunt recunoscator nu fiindca imi foloseste, ci fiindca imi face placere.Atunci cand dorim sa avem o lectura moderna a textului nu trebuie sa facem altceva decat sa inlocuim termenii de fapta buna, recunostinta cu cel de comportament social.

n concepia lui S. Chelcea, altruismul nu constituie dect o subspecie a comportamentului prosocial, care trebuie neles ca fiind acel comportatnent intenionat, realizat n afara obligaiilor de serviciu i orientat spre susinerea, conservarea i promovarea valorilor sociale.

Nu orice comportament cu consecine pozitive n plan axiologic poate fi caracterizat ca prosocial. El trebuie s fie intenionat, realizat n mod contient. Prezena inteniei de sprijinire a valorilor sociale este aadar obligatorie. Dac o persoan se afl ntmpltor n faa porii unei ntreprinderi industriale i prin aceasta mpiedic un rufctor s sustrag bunuri din respectiva unitate economic, asta nu nseamn c realizeaz un comportament prosocial, dei consecina este ct se poate de pozitiv. Ar fi putut fi vorba de un comportament prosocial dac respectiva persoan i-ar fi propus s mpiedice prin prezena sa comiterea infraciunii. i aceasta nu e totul. Ar fi trebuit ca respectiva persoan s nu fie n exerciiul funciunii i s nu urmreasc obinerea vreunei gratificaii externe (felicitri publice, premii, ordine sau medalii etc.).

Unele comportamente, apreciaz Chelcea, sunt foarte uor de identificat ca fiind prosociale. Altele impun ns analize mai subtile, iar includerea lor n categoria comportamentelor prosociale rmne discutabil. Dup opinia sa, ca i n cazul comportamentelor antisociale, discernmntul calific n cele din urm comportamentul.

2. Teorii explicative ale comportamentului prosocial

Referitor la comportamentul prosocial, constat S. Chelcea, s-au conturat trei tipuri de teorii:

sociologice (teoriile normative),

psihologice (teoriile nvrii, cost-beneficu, a afectelor, a stimei de sine) i biologice (sociobiologia).

Teoriile sociologice

Oamenii i acord reciproc ajutor ca orientare asumat n procesul socializrii (e.g. am nvat c prietenul la nevoie se cunoate" i ne comportm ca atare, fr a urmri vreo recompens exterioar). Ne considerm obligai s acordm ajutor cu att mai mult cu ct cei care au nevoie de el sunt mai dependeni de noi.n astfel de situaii, observ Chelcea, funcioneaz aa-numita norm a responsabilitii sociale. Ne subordonm ei nu pentru a fi recompensai, ci pentru c ne simim satisfcui cnd atingem standardele morale interne.

n afara normei responsabilitii sociale,continu psihosociologul romn, acordarea ajutorului mai este reglementat i de norma reciprocitii: cnd cineva te ajut, trebuie s rspunzi n acelai fel. Norma reciprocitii funcioneaz cu precdere n grupurile mici, n colectivitile izolate, n micile orele. Ea este intim legat de principiul echitii: n relaiile interpersonale fiecare ateapt s primeasc beneficii proporional cu ceea ce a investit.

Norma reciprocitii, mai observ Chelcea, se aplic n funcie de circumstane: dac cel care primete ajutorul percepe intenionalitatea actului, dac evalueaz corect proporionalitatea dintre costul ajutorului i resursele persoanei care l ofer, atunci probabilitatea de a apela la norma reciprocitii crete. S-a constatat c norma reciprocitii se aplic mai frecvent ntre persoane cu acelai status socio-economic, c persoanele cu stim de sine mai redus nu urmresc reciprocitatea.

Teoria nvrii sociale

Pentru explicitarea manierei n care genul se nva social, apelm la modelul teoretic elaborat Albert BANDURA (1977) care evideniaz importana pe care o au observarea i imitarea comportamentelor, atitudinilor i reaciilor emoionale ale celor din jurul nostru. n viziunea sa,

nvarea ar fi dificil i riscant dac oamenii ar trebui s se bazeze doar pe efectele propriilor demersuri pentru a se informa n legtur cu diferitele modaliti de aciune. Din fericire, cele mai multe comportamente umane sunt nvate observaional: observndu-i pe ceilali, o persoan i face o impresie asupra modalitii de manifestare a noilor comportamente, i n ocaziile ulterioare, aceast informaie codat poate servi drept ghid pentru aciune (A.BANDURA, 1977, p.22).

Am apelat la acest model teoretic pentru c expliciteaz comportamentul uman n termeni de interaciuni reciproce i continue ale influenelor cognitive, comportamentale sau provenite din mediul exterior. Componentele procesuale care fundamenteaz nvarea observaional sunt:

Atenia - meninut, pe de o parte, de caracteristicile evenimentelor care faciliteaz modelarea (distinctivitatea comportamentului respectiv, tonalitatea afectiv, complexitatea, potenialul de influen al acestuia i valoarea funcional) i pe de alt parte, de caracteristicile observatorului (capaciti senzoriale, nivelul de stimulare arousal, schemele perceptive, ntririle anterioare)

Memorarea - include codare simbolic, organizare cognitiv, repetiii simbolice i motorii

Reproducerea motorie - include capacitile fizice, auto-observarea i calitatea feed back-ului

Motivaia - include ntriri din exterior dar i autontriri

Teoria lui BANDURA se ncadreaz att n paradigma cognitiv ct i n cea comportamental renunnd, n felul acesta, la interpretarea strict behaviorist a modelrii propus de MILLER & DOLLARD n celebra lucrare Social Learning and Imitations (1941).

Principiile de baz ale teoriei nvrii sociale

1. Primele organizri i repetri simbolice ale modelului comportamental determin legitimarea acestuia. Codificarea modelului n cauz cu ajutorul cuvintelor sau imaginilor faciliteaz o mai bun retenie n locul simplei observri

2. Indivizii sunt mai nclinai s adopte modelele comportamentale cu finaliti valorizate din punctul lor de vedere

3. Indivizii sunt mai nclinai s adopte modelele comportamentale similare lor care le procur un status dezirabil i au valoare funcional.

Teoria nvrii sociale explic ntr-o anumit msur emergena comportamentului prosocial, att prin persuasiune, ct i prin nvare observaional. Cererea ajutorului a fost studiat din punctul de vedere al caracteristicilor mesajului.

Remarca lui Seneca de acum dou mii de ani, observ Chelcea, pare a fi valabil i azi: omenirea nu a nvat nici s cear, nici s ofere ajutor. Modul n care se solicit ajutorul influeneaz realizarea efectiv a comportamentului prosocial. Cerut cu prea mult insisten, ultimativ, ajutorul ntrzie sau nu se mai ofer deloc. Studiile experimentale au artat c moderaia n solicitarea ajutorului este mai eficient dect insistena.

Teorii psihologice

Teoria cost-beneficiu deschide o perspectiv inedit n explicarea comportamentului prosocial. Aceast teorie, n consonan cu teoria echitii, este ntemeiat pe urmtoarele teze: oamenii tind s menin echitatea n relaiile interpersonale, pentru c relaiile inechitabile produc disconfort psihic.

Analiza cost-beneficiu, se concentreaz pe cea de-a doua tez a teoriei echitii, pe raportul dintre ceea ce d (costul aciunii) i ceea ce primete (beneficiu) o anumit persoan. Prin cost se nelege o gam larg de factori de natur material, financiar, dar i ideal, psihic: consumarea unor bunuri materiale, cheltuirea unor sume de bani, ocuparea timpului, efortul fizic. oboseala psihic, depresia, durerea, tristeea, pierderea strii de sntate, primejduirea vieii. Asemntor, beneficiul include att recompensele externe (bani, stima celorlali, ajutorul reciproc etc.), ct i recompensele interne (sporirea stimei de sine, satisfacie, dobndirea sentimentului competenei .a.m.d.).

Analiza cost-beneficiu stipuleaz c i vom ajuta pe alii dac apreciem c beneficiul va depi costul implicat de ajutorul dat. De altfel, i bunul sim ne spune c oamenii sunt mai dispui s ofere cnd nu li se pretinde prea mult dect atunci cnd trebuie s fac eforturi deosebite pentru a acorda ajutor.

Trebuie s facem ns distincie, ne avertizeaz S. Chelcea, ntre costul real i costul antecalculat (perceput) al ajutorului. Experiena trecut ne permite s evalum costul real al comportamentelor noastre i ne ajut s anticipm costurile viitoarelor noastre aciuni. Factorii situaionali i de alt natur pot introduce corecii serioase, astfel c uneori anticipm un cost disproporionat de ridicat fa de costul real. n astfel de cazuri, tendina de a-i ajuta pe cei n suferin este mai sczut. Chelcea are n vedere att costurile materiale, ct i, mai ales, costurile morale: pierderea stimei de sine, a prestigiului n faa celorlali etc.

Oamenii sunt mai puin dispui s-i ridice de pe trotuar pe cei dobori" de butur, s-i nsoeasc pe nevztori, s-i sprijine pe cei oribil mutilai, pentru c i nchipuie un cost prea ridicat al ajutorului, i anume diminuarea prestigiului lor prin asocierea cu astfel de persoane. Aa se face c i ocolim tocmai pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor, n ncercarea de a-i ajuta pe alii putem s eum, s ajungem ntr-o situaie la fel de dificil, dac nu mai critic dect cea a victimei. Un nottor mediocru va evita s se arunce n ap pentru a salva o persoan n pericol s se nece.

Toate aceste constatri, care probeaz faptul c ajutorul dat depinde de costul real sau antecalculat, ne atrage atenia Chelcea, au nu numai valoare explicativ, dar i profunde semnificaii formative: putem spori frecvena comportamentelor prosociale mrind competena oamenilor, nvndu-i cum s acorde ajutor, sprijinindu-i s cunoasc terenul .a.m.d.

Explicaia afectiv, constinu psihosociologul romn, bazat pe influena emoiilor i sentimentelor n producerea comportamentelor prosociale, completeaz explicaiile de tip cognitivist. Cercettorii s-au ntrebat: Cnd se acord mai mult ajutor? Cnd suntem bucuroi sau cnd suntem triti ? Cele mai multe cercetri au pus n eviden o corelaie direct ntre strile afective pozitive (bucurie, optimism, sentimentul succesului etc.) i frecvena comportamentelor prosociale. O stare afectiv pozitiv ne face s evalum mai generos resursele de care dispunem, ne determin s fim mai ateni la tot ce ne nconjoar, ne sporete ncrederea n noi nine i n capacitatea noastr de a-i ajuta pe alii, ntr-adevr, bucuria l deschide pe om spre lume; tristeea l face s se nchid n sine. Este suficient numai s sugerm oamenilor c au succes; este de ajuns s-i punem s citeasc o list de cuvinte afectogene pozitive i disponibilitatea prosocial va spori.

Teoriile biologice ncearc s explice comportamentul prosocial prin factori genetici, n cadrul acestor teorii, un loc central ocupndu-l sociobiologia, care i propune s studieze sistematic bazele biologice ale tuturor comportamentelor sociale, la animale i la om, ntr-o perspectiv evoluionist. Sociobiologii, subliniaz Chelcea, consider c altruismul are o baz genetic: pentru a asigura ameliorarea reprezentrii genelor sale, individul se identific apartenenei proprii i este obligat s acorde ajutor altora, n funcie de gradul de rudenie. De aceea fratele este ajutat mai mult dect un vr.

3. Emergena comportamentului prosocial

Interesul pentru studierea emergenei comportamentului prosocial, constat S. Chelcea, a fost puternic suscitat de un caz real. La 13 martie 1964, o tnr, Kitty Genovese, a fost omort n strad sub privirile unui numr de 73 de persoane. Asasinul, Winston Moseley, a maltratat-o mai nti ndelung. Nimeni nu a intervenit, nu a dat telefon la poliie, dei priveau scena din apartamente, de la fereastr.

Teoria difuziunii responsabilitii, consider psihosociologul romn, explic inexplicabilul" prin ceea ce a fost denumit paradoxul lui Orlson: las-l mai bine pe cellalt s intervin! Dac toi spectatorii" gndesc n acest mod, nimeni nu intervine.

Apatia spectatorilor, consider Chelcea, poate fi micorat dac martorii oculari comunic ntre ei, dac situaia nu este ambigu i dac este permis accesul la informaia social. Ultima faz a modelului emergenei comportamentelor prosociale const n intervenia de ajutorare propriu-zis. Aceasta se produce cu att mai probabil cu ct se consider c persoana care solicit ajutor nu este responsabil de situaia n care se afl.

Un rol important n declanarea comportamentelor prosociale l joac simpatia fa de persoana n cauz. Aceasta modific percepia controlabilitii factorilor cauzali. Simpatia este cauza pentru care acordm, cu precdere, ajutor persoanelor care seamn cu noi, care au trsturi de personalitate similare cu ale noastre.

Exist, remarc S. Chelcea, diferite moduri de a ajuta, n funcie de atribuirea responsabilitii pentru situaia ce reclam un comportament prosocial, precum i de percepia privind responsabilitatea gsirii unei soluii.

S-au distins, reine Chelcea, patru modele ale ajutorrii:

1) modelul moral (n cazul responsabilitii ridicate att n ceea ce privete situaia, ct i gsirea soluiei);

2) modelul iluminist (cine se afl ntr-o situaie critic are responsabilitate ridicat pentru situaia n care a ajuns, dar nu are nici o responsabilitate sau are o responsabilitate sczut n imaginarea soluiei pentru ieirea din criz);

3) modelul compensator (responsabilitate sczut pentru poziia critic n care te gseti, dar nalt responsabilitate pentru soluionarea problemei);

4) modelul medical (individul are responsabilitate sczut att n legtur cu situaia problematic, ct i cu depirea ei).

Cele patru modele de ajutorare, ne avertizeaz psihosociologul romn, nu se rezum la situaii individuale. Ele pot fi aplicate unor colectiviti largi, chiar unor popoare sau naiuni, schematic modelele de ajutorare putnd fi reproduse ntr-un tabel cu dou intrri (Tabelul 1).Cine este rspunztor pentru rezolvarea situaiei de criz

Cine este rspunztor pentru crearea situaiei de crizNoiAlii

NoiModelul moralModelul iluminist

AliiModelul compensatorModelul medical

Tabelul 1. Cele patru modele de abordare a ajutorului

(Chelcea, 2003, apud Brickman, 1982)

Comportamentul prosocial este un comportament nvat. Expunerea la modele prosociale mrete probabilitatea de ntrajutorare uman: cu ct vom promova mai mult valorile sociale prin aciunile noastre, cu att i vom influena mai puternic pe ceilali n sensul realizrii unor comportamente prosociale.

3.1. Socializarea si functionarea normelor sociale

Granita dintre ajutorul interesat si ajutorul dezinteresat este foarte greu de stabilit, dar atunci cand beneficiile celui care ajuta nu sunt directe si previzibile, cand actiunile sunt in favoarea celuilalt, comportamentele pot fi consirderate prosociale. In cadrul lor, altruismul adevarat ar fi varianta maximala a dezinteresului, deorece in acest caz, in afara unei satisfactii spirituale pure, lipsita de orice alta compensatie, alte beneficii nu exista.

O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca la fel ca si alte genuri de comportamente, cel prosocial este invatat in timpul socializarii primare. Invatarea sociala, atat prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei si reintaririi, cat si prin observarea consecintelor comportamentale ale altor persoane ce intreprind actiuni prosociale (invatarea directa, prin modele), conduce la insusirea de conduite altruiste la copii. De altfel, s-a dovedit experimental ca reintarirea influenteaza substantial si comportamentele adulte de ajutorare.Intr-un studiu pe aceasta problema, indivizi de pe strada principala a unui centru urban au fost rugati de catre o femeie sa-i explice cum sa ajunga la un anume magazin. La unii le-a multumit (conditia de recompensa), altora le-a spus ca nu a inteles nimic din explicatiile lor (conditia de pedeapsa). Dupa un scurt timp cei ce au fost rugati sa ajute s-au gasit in fata urmatoarei situatii: o alta femeie si-a pierdut geanta pe strada (femeile erau, in fapt, complice cu experimentatorul). Din cei aflati in conditia de recompensa, 90% au returnat geanta, in timp ce 40% au facut acelasi lucru dintre cei ce au fost pedepsiti (Moss, Page, 1972).

De ce comportamentele prosociale sunt incurajate de societate? Comportamentele prosociale, aducand, in general, beneficii grupurilor sociale, sunt, prin urmare, la cote inalte promovate de societate. S-au sedimentat si norme in acest sens, trei aparand mai semnificative:

Norma responsabilitatii sociale pretinde ca oamenii sa-i ajute pe cei ce depind de ei: parintii pe copii, profesorii pe elevi, superiorii pe subordonati. Colectivitatile umane au dezvoltat si instante - formale si informale - care vegheaza la buna functionare a acestei norme, dintre care legile juridice si institutiile corespunzatoare sunt cele mai eficiente. Dar si religia si codul moral al oricarei culturi includ printre prescriptiile fundamentale datoria de a-ti ajuta semenul, si cu atat mai mult pe cei apropiati. Iubirea aproapelui - expresia superioara a prosocialului - este valoarea centrala in crestinism.

Norma reciprocitatii (Gouldner, 1960) cere ca daca ai fost ajutat sa ajuti si tu pe facatorii tai de bine, desi aici accentul se muta de pe asistenta dezinteresata - situandu-ne in paradigma schimbului social - avem de-a face totusi cu acte prosociale, intrucat schimbul nu este direct si imediat, nu se negociaza si in tot cazul, norma trimite la decentrarea de pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic ai putea fi ajutat, fara ca, in timp, sa returnezi ajutorul. Si, de fapt, cazurile de acest fel sunt multiple. Norma reciprocitatii pretinde sa-i ajuti pe cei ce te-au ajutat, chiar daca pe viitor nu vei mai avea beneficii din partea lor.

Norma justitiei sociale, care spune ca trebuie sa existe o distributie cinstita (justa) a resurselor si beneficiilor intre oameni si grupuri de oameni. Intr-o formula mai tehnica ea se regaseste in principiul echitatii, (Adams, 1965) potrivit caruia starea de echitate dintre doi actori sociali se realizeaza atunci cand raportul dintre ceea ce da (investeste) si ceea ce primeste (castiga) a unuia e egal cu acelasi raport a celuilat. Daca notam cu i investitiile si cu c castigurile, iar cu A si B cele doua persoane, echitatea este prezenta in formula Ai/Ac = Bi/Bc. Daca relatia dintre cele doua rapoarte este perceputa ca nonegala de catre persoanele implicate, avem o situatie de inechitate si ele incearca restabilirea inechitatii. Acesta se face fie prin ajustari pe plan comportamental (marirea sau micsorarea costurilor sau a beneficiilor proprii sau ale partenerului), fie pe plan pur psihologic (rationalizari si justificari de genul in fond si el a facut, daca ma gandesc mai bine si eu beneficiez mult etc.). In cazuri extreme, relatia diadica se poate rupe, atunci cand situatia este considerata total inechitabila, iar modificari comportamentale ori perceptive nu sunt acceptate. Asa se intampla de multe ori in cuplul conjugal. Principiul echitatii opereaza, chiar daca intr-o forma mai difuza si in contexte sociale mai putin structurate, in care cei care se compara in raport de ce dau si ce primesc nu sunt in relatii de activitati directe si stabile. Si e important de subliniat ca daca initiativele pentru rezolvarea inechitatii vin de regula din partea celor dezavantajati (sau care se considera ca atare), studiile experimentale, ca si realitatea cotidiana, ne arata ca si cei supracompensati au tendinta de a redistribui beneficiile in favoarea celor neindreptatiti, neindreptatiti de persoane, de institutii sau pur si simplu de soarta. De aceea, norma si sentimentul justitiei sociale conduc la comportamente prosociale.

3.2. Ajutorarea altuia ca proces decizional stadial

Observatii asupra unor evenimente din derularea vietii de zi cu zi, ca si investigatii expres proiectate, au sugerat ca exista mai multe stadii in luarea hotararii de a interveni sau nu intr-o imprejurare de urgenta, in care calculul costurilor si beneficiilor este doar unul. Inspirati de modelul initial a lui J.Darley si B.Latane (1968), cei mai multi autori considera ca patru mari faze pot fi desprinse in respectivul proces decizional. Ele sunt reprezentate grafic in figura 1. Vom comenta in continuare succint aceste faze.

In legatura cu perceptia nevoii de ajutore, de notat ca unele situatii apar clar ca solicitand asistenta urgenta (un batran ce a cazut si nu se poate ridica, un individ ce este pe punctul de a se ineca, o casa ce ia foc s.a.), in timp ce altele sunt ambigue (un zgomot de cazatura noaptea in apartamentul vecin sau pe scari). Apoi, in aceste cazuri perceptia propriu-zisa este totdeuna insutita de interpretari si definiri ale contextului.

Intr-un experiment (Shotland, Straw, 1976), un lot de studenti au fost rugati sa vina seara la facultatea de psihologie pentru a completa niste chestionare. Lucrand fiecare intr-o camera separata, la un moment dat au auzit cum pe coridor are loc o incaierare intre un barbat si o femeie (erau de fapt studenti de la teatru, complici de-ai experimentatorului). Femeia striga intr-una lasa-ma in pace, ia mana de pe mine. Dar intr-o conditie experimentala (de casatoriti), ea adauga: nici nu stiu de ce m-am maritat cu tine, pe cand in cealalta conditie (de necunoscuti), replica suplimentara la lasa-ma in pace era nu te cunosc. Pentru prima conditie, numai 19% din studentii subiecti au intervenit, in vreme ce pentru cea de-a doua, 65%. Desi situatia era aproape identica in continutul ei fizic, subiectii au perceput ca femeia are mai multa nevoie de ajutor cand a fost vorba de un barbat strain.

Stadialitatea deciziei pentru comportamentul prosocial

1. NU exista probleme

2. DA. NU este responsabilitatea mea

3. DA. NU se merita: prea mult risc, prea mult timp etc.

4. DA. NU pot sa-mi dau seama cum

5. DA

Figura1. Acordarea ajutorului ca proces decizional stadial (dupa Sears s.a)

Asumarea responsabilitatii personale este in legatura cu internalizarea normei responsabilitatii sociale, precum si altor factori ce tin de situatie sau de caracteristicile celui care ar putea da ajutor. Conteaza, bunaoara, in ce proximitate spatiala sau psihologica esti cu cel care are nevoie de ajutor.

De exemplu, pe plaja, de la o mai mare distanta observi cum cineva ii fura lucrurile unei persoane abia intrata in apa. Angajarea in a recupera lucrurile si a i le inapoia individului, care nici macar nu te-a vazut vreodata, este mult mai mica decat atunci cand esti vecin de plaja cu el. Si bineinteles, responsabilitatea e mai mare daca te-a rugat sa ai grija de lucruri.

De asemenea, te simti in mai mare masura obligat in a interveni intr-o situatie ce necesita ajutorul, daca te consideri competent. Responsibilitatea se accentueaza in cazul in care asistenta acordata presupune cunostinte din profesia pe care o ai. Aici, norma responsabilitatii sociale se specifica in aceea a datoriei profesionale. Estimarea costurilor si beneficiilor in atari imprejurari se refera nu numai la raportul intre propriile pierderi si castiguri, ci si la raportul dintre acestea si cele ale receptorului de ajutor. Daca costurile implicate in comportamentul prosocial le evaluezi ca fiind mari, iar beneficiile ce urmeaza sa fie asistat, ca mici, ajutorul e putin probabil sa aiba loc. Dimpotriva, cu cat nevoia de ajutor este mai pronuntata, si cu cat oferi mai mult ajutor -; fara riscuri foarte mari -; cu atat interventia este mai plauzibila si satisfactia (beneficiul psihic) este mai substantiala. Si mai e de observat cum costurile sunt prezente nu doar cand ajuti, ci si uneori cand te sustragi de la ajutor. Judecata celorlalti, ca puteai interveni dar nu ai facut-o, duce la discomfort psihologic si o micsorare a stimei de sine.

Ultima faza inainte de actiunea efectiva este decizia pentru o varianta sau alta de ajutorare. In aproape orice imprejurare ce implica ajutor sunt doua modalitati fundamentale de interventie : a actiona direct (aperi pe cineva care este batut) sau a cere asistenta agentilor si a institutiilor specializate (in cazul de mai sus chemi politia). Decizia pentru o forma sau alta de interventie depinde de variabile cum sunt capacitatile si cunostintele celui in cauza, mijloacele materiale pe care le poseda, urgenta situatiei etc.

Exista mai multe motive datorita carora oamenii nu se angajeaza in conduite prosociale: nu percep situatia ca alarmanta; nu se simt responsabili in a da asistenta, considera costurile implicate prea mari, ar vrea sa ajute, dar nu stiu cum. Desigur, nu in toate stadiile si nu la toti indivizii deciziile sunt clar binare (da si nu), dar comportamentele ezitante reprezinta, in atari imprejurari, pana la urma, tot alternativa de neajutorare. Pe de alta parte, nu orice eveniment si nu orice persoana parcurge in intregime stadiile mai sus analizate. Cel ce se arunca in foc sa salveze viata unui copil se gandeste mai putin la responsabilitati, pierderi si castiguri si modalitati de actiune. Asemenea acte par a fi, mai degraba, motivate de sentimente si de valori inserate prin socializare in straturi de mare adancime a personalitatii. Sau poate ca sunt genetic programate. In tot cazul, o serie de factori mai specifici, de personalitate si de context, decat cei mentionati pana acum, intervin in comportamentul de natura prosociala.

3.3. Interactiunea personalitate - situatie

3.3.1. Caracteristici ale ofertantului de ajutor

Psihologii sociali si-au pus intrebarea daca exista anumite trasaturi de personalitate care obstacoleaza sau faciliteaza conduitele prosociale. S-a constatat ca nu se poate stabili un profil de personalitate general a celui ce sare in ajutor la nevoie, cat mai degraba o corelatie intre anumite atribute personale, tipul de ajutor acordat si conditiile in care el se desfasoara. S-a confirmat experimental, de pilda, ca adultii cu o mare nevoie de aprobare sociala sunt mult mai caritabili comparativ cu cei ce au astfel de nevoie mai mica, dar numai cand actele lor au fost nemijlocit inregistrate (vazute) de altii (Satow 1975).

Atitudinea si starea emotiva vizavi de un episod ce ar necesita asistenta influenteaza comportamentul prosocial. D. Batson (1981) crede ca in fata cuiva care este in necaz si in suferinta, doua modele atitudinal -; emotive contradictorii functioneaza : 1) preocuparea empatica, adica centrarea pe intelegerea si suferintele celuilalt; 2) preocuparea fata de propriile stari psihice cauzata de o situatie incarcata emotional (in care cineva este agresat sau i se intampla ceva neplacut). Prima reactie duce la ajutorarea celui cu probleme, a doua (centrarea pe sine) poate conduce la asistenta prosociala, dar din motive egoiste, pentru a-si rezolva propriul discomfort emotional. Insa, de regula, oamenii incearca sa se elibereze din tensiunea produsa de episoade si scene dramatice, dar nu implicandu-se, ci parasindu-le. De altfel, Batson si-a bazat constructia sa teoretica pe studii concrete, care arata ca atitudinea empatica angajeaza cu mai mare probabilitate acte de ajutorare.

O multitudine de studii s-a concentrat asupra importantei dispozitiei sufletesti in acordare de ajutor. Starea de buna dispozitie (ai obtinut o nota mare la examen, ai primit o scrisoare de la cel drag etc.) indeamna la conduite prosociale la generozitate. Nu este destul de clar ce mecanisme psihosociale sunt implicate, dar se pare ca norma echitatii ar juca un rol : constatarea contrastului dintre bucuria ta si necazul altuia te trimite in numele justitiei sociale la acte care sa se refaca cat de cat echilibrul interuman. Efectele dispozitiilor sufletesti negative sunt mai variate decat cele ale dispozitiilor pozitive. O proasta dispozitie afectiva obstacoleaza interventia prosociala, intrucat persoana in cauza este concentrata asupra necazurilor personale si are, deci, mai putine preocupari empatice, dar in acelasi timp, dezvolta compasiune pentru semenul aflat in dificultate, prin efectul similaritatii. Apoi, o stare de suparare ar putea fi contrabalansata prin multumirea ca ai facut un bine. Trecerea in revista a rezultatelor cercetarilor pe aceasta tema (Sears si altii 1991) arata in mare disens cu privire la rolul dispozitiilor sufletesti negative.

3.3.2. Contextul de interventie prosociala

Contextul concret in care o anumita imprejurare cere ajutor are o importanta cruciala daca el va fi acordat sau nu, si in ce masura. De altfel, contextul este locul de intersectie a atributelor donatorului si primitorului de asistenta si caracteristicilor de ambianta exterioara, actiunea prosociala fiind rezultanta interactiunii dintre factorii de personalitate a subiectilor umani implicati si a unor variabile situationale. Intrucat primii au fost analizati anterior, sa ne oprim acum asupra celor din urma.

O clasa importanta de variabile ce opereaza in asistenta prosociala sunt cele ecologice (de mediu fizic si demografic). Dintre acestea, starea generala a vremii conteaza destul de mult. Numeroase studii de teren si laborator au confirmat ideea populara ca o vreme placuta (senin, temperatura comfortabila) incurajeaza actele prosociale. Datele unor asemenea cercetari au aratat si ca un zgomot mai puternic afecteaza acordarea de ajutor. Dar nu atat intensitatea in sine conteaza, cat diferenta ei fata de cea a zgomotului obisnuit al unui context. S-ar parea ca o intensitate mai mare decat cea normala alarmeaza oamenii si ii indeamna, prin urmare, sa neglijeze persoanele aflate la necaz. Marimea localitatii are, de asemenea, importanta in actele prosociale, in sensul ca acestea sunt, proportional, mai frecvente in asezarile mai mici decat in marile orase. Probabil ca explicatia este in legatura cu aprobarea si dezaprobarea celorlalti, contextul de anonimat specific marilor aglomerari urbane micsorand simtul responsabilitatii personale. Faptul daca individul care este pus in situatia de a ajuta este sub presiunea timpului sau nu, are o mare semnificatie in decizia de a actiona prosocial.

Factorul timp este determinant fata de alte variabile, si ele importante. Intr-un experiment (Darley, Batson 1973), mai multi studenti de la teologie au fost rugati, individual, sa mearga intr-o cladire apropiata pentru a avea o discutie cu un specialist. Unora li s-a spus ca tema convorbirii este cea a Bunului Samaritean din Biblie (cazul altruistului pur), altora ca ea se refera la ce sanse profesionale au ei dupa absolvire (neutra prosocial). Apoi, unora li s-a comunicat ca discutia incepe doar peste cateva minute bune, iar altora ca trebuie sa se grabeasca, deoarece specialistul ii asteapta deja. Pe traseul dintre cele doua cladiri au intalnit un individ cazut jos, saracacios imbracat, ce tusea si gemea. Numai 10% din cei ce se grabeau au oferit ajutor, comparativ cu cei 63%, dintre cei care nu erau sub presiunea timpului. Rezultatul este, desigur, de asteptat. Dar destul de surprinzator este faptul ca natura subiectului discutiei nu a produs diferente in a ajuta sau nu; cei ce mergeau sa discute despre exmplarul altruist nu s-au angajat in mai mare masura in a oferi asistenta. Constrangerea de timp a pus in umbra preocuparea fata de cel aflat la nevoie.

Mai mult decat factorii fizici de mediu, interventia psihosociala depinde de prezenta altor oameni in context. Prezenta celorlalti poate stimula respectiva interventie, dar o poate si inhiba. O stimuleaza in masura in care a face bine este dezirabil social si, in consecinta, comportamentul tau, va fi aprobat si pretuit de cei din jur.

O inhiba in mai multe conditii si prin mai multe mecanisme si anume: ceilalti influenteaza in masura considerabila definirea situatiei, interpretarea ei ca grava sau nu. Atunci cand imprejurarile apar ambigue, mai putin structurate, daca altii nu intervin, inseamna pentru prezumtivul donator de ajutor ca nu este o situatie critica. chiar daca situatia apare evident una care necesita ajutor, din moment ce ceilalti nu se amesteca, ai si tu o retinere cauzata si de grija de a nu-i ofensa pe ceilalti. Te gandesti ca neangajarea celorlalti are la baza evaluarea de catre ei a situatiei ca fiind periculoasa sau una care nu merita interventia. Dorinta de a evita dezaprobarea celor pezenti face putin probabila actiunea de ajutorare. cu cat mai multi indivizi asista la o intamplare ce pretinde o interventie de ajutorare, cu atat mai mult are loc o difuzie de responsabilitate. Fiecare din martorii la o atare scena banuiesc ca ceilalti au facut deja ceva (au chemat pollitia, de pilda), sau ca sunt pe punctul de a o face. Daca o singura persoana se gaseste in fata unei situatii de ajutorare, toata responsabilitatea, ca si gratificatia ulterioara, ii revin numai lui, pe cand daca mai multi indivizi sunt prezenti, responsabilitatea, ca si eventualele recompense (de aprobare sociala), se disipeaza, sunt difuze. Asistarea mai multor martori oculari la un eveniment critic induce o stare de neangajare (bystander effect, Latane & Darley 1970). Acest efect nu functioneaza atunci cand unul din cei prezenti este perceput ca mai competent in a oferi ajutor. Dimpotriva, responsabilitaea se centreaza pe el si este, prin urmare, cumva obligat sa actioneze. Acordarea de asistenta celui aflat la nevoie are, in general, consecinte pozitive asupra acestuia. Dar si aici depinde mult contextul de ajutorare. In multe cazuri, cel ajutat, prin faptul ca este pus, mai mult sau mai putin explicit, intr-o situatie de inferioritate si de obligatii fata de binefacatorul sau, traieste un disconfort puternic. Disconfortul dispare sau se reduce simtitor cand ajutorul este reciproc, sau cand el nu vine de la o alta persoana. Acest din urma fapt a fost dovedit experimental (Karabenik & Knapp 1988). Niste studenti aveau de realizat sarcini dificile la computere. La jumatate dintre ei li s-a spus ca pot fi ajutati de un specialist, iar la cealalta jumatate, de catre un computer. Numai 36% din prima categorie au cerut asistenta, in vreme ce, din cea de-a doua, 86%.

n concluzie, datele empirice, cu explicatiile si interpretarile atasate lor, indica cat de variabila si de complexa este motivatia si decizia de a actiona prosocial. Se subliniaza ca actele de acest fel sunt rezultanta tensiunii dintre factorii ce blocheaza actiunea si cei ce trimit inspre ea, si ca, deci, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi total dezinteresate. Aceste preocupari nu trebuie sa umbreasca valoarea comportamentelor prosociale. Dincolo de motivele ce le stau la baza, ele sunt, in contrast cu cele antisociale, benefice si umane.

4. Modelul stadial al dezvoltrii morale (L. KOHLBERG)

Nivelul

dezvoltrii moraleTipuri de raionare moral De ce trebuie s ne comportm moral i s respectm regulile ?

Nivelul 1 Preconvenional,Tipul 1: Orientare prin pedeaps i conformareRespectm regulile ca s evitm pedeapsa

premoral (4 9 ani)Tipul 2: Hedonism instrumental naivNe conformm pentru ca n schimb s obinem recompense

Nivelul 2

ConvenionalTipul 3: Comportamentul moral al copilului care menine relaii bune i obine aprobarea celorlaliNe conformm ca s evitm dezaprobarea, nemulumirea

altora

- morala conformrii convenionale fa de rol (9 14 ani)Tipul 4: Comportament moral de meninere a autoritiiNe conformm ca s evitm blamul autoritilor ndreptite i sentimentul de culpabilitate care rezult de aici

Nivelul 3 Postconvenional- principiile morale de autoacceptareTipul 5: Morala de contract a drepturilor individuale i a legii acceptate democraticNe conformm ca s pstrm respectul spectatorului imparial care judec din punctul de vedere al bunstrii comunitii

(dup 14 ani)Tipul 6: Morala principiilor individuale de dreptateNe conformm ca s evitm autoblamarea

Lawrence Kohlberg a sesizat faptul c oamenii i formuleaz opiunile de natur moral n baza unor motive care se modific sistematic i consistent o dat cu naintarea n vrst. Pornind de la aceast premis, a elaborat un model stadial al dezvoltrii raiunii morale n 6 nivele. Autorul precizeaz faptul c aceste stadii nu sunt asociate cu anumite vrste cronologice dect ntr-o manier relaxat i orientativ, existnd un interval de vrst prescris pentru atingerea fiecrui stadiu. De asemenea, menioneaz faptul c nu orice persoan poate s ating n dezvoltarea sa cel mai nalt stadiu moral, ultimul din cadrul modelului propus.

Primele dou stadii, 1 i 2, vizeaz raiuni de natur moral caracteristice pentru copiii pn la 9 ani la nivelul crora se distinge clar tendina spre egocentrism. Kohlberg a inclus aceste prime dou stadii ntr-un prim nivel pe care l-a i numit preconvenional deoarece determinrile specifice acestor stadii nu se bazeaz esenial pe reguli i convenii ce ghideaz n general, interaciunile sociale dintre indivizii maturi. Raiunile n baza crora acioneaz subiecii la acest nivel sunt mai mult instrumentale. Copiii respect reguli pentru c sunt interesai de evitarea sanciunilor sau procurarea unor gratificaii ce deriv din aceste asumarea conduitelor prescrise.

Urmtoarele dou stadii, 3 i 4, oamenii sunt preocupai de ceilali oameni. Ei consider c moralitatea const n respectarea normelor i conveniilor ca o datorie fade familie, instituia cstoriei, fa de ar. Kohlberg a inclus aceste dou stadii ntr-un al doilea nivel, pe care l-a numit convenional i care caracterizeaz copiii de peste 9 ani pn la vrsta adolescenei. Spre exemplu, o persoan convenional consider total nepotrivit gestul de a da foc drapelului rii sale.

Ultimul nivel cuprinde stadiile 5 i 6 este numit de autor postconvenional pentru c se dimensioneaz ca cel mai nalt nivel de raionalitate moral dup cel convenional. Judecile morale la acest nivel sunt determinate de pattern-uri personale sau principii universale (e.g. justiie, egalitate, respect pentru viaa semenilor) mai degrab dect de prescripiile unor ageni ai autoritii sau ale vieii sociale. Oamenii care ating acest nivel de dezvoltare moral percep regulile i legile ca fiind arbitrare dar le respect pentru c reglementeaz conduita social i n final protejeaz viaa celorlali. Ei consider c, n unele situaii, este posibil ca drepturile individuale s eludeze reglementrile legale dac procedurile de aplicare a acestora devin anacronice. Oamenii ating sadiul 5 doar dup vrsta adolescenei. Stadiul 6 este, n viziunea autorului atins n destul de puine cazuri.

Aplicaie

Pentru a examina felul n care oamenii gndesc despre moralitate, psihologii au analizat maniera n care subiecii rezolv teoretic dileme morale, cum ar fi dilema lui Heinz. Ei au cerut acestora s hotrasc dac un brbat numit Heinz ar trebui s fure un medicament rar i pe care el nu l poate plti, pentru a putea salva viaa soiei sale bolnav de cancer.

NIVELULCUM ESTE CORECT?AR TREBUI HEINZ S FURE MEDICAMENTUL?

Preconvenional1.S asculte autoritatea superioar pentru a evita pedeapsa.

2.S fac un schimb bun.Heinz, nu ar trebui s fure medicamentul pentru c va ajunge n pucrie.

Heinz ar trebui s fure medicamentul pentru c soia lui l va recompensa mai trziu.

Convenional 3.S-i mulumeasc pe ceilali, care-l aprob.

4.S ndeplineasc o ndatorire, urmnd regulile sociale.Heinz ar trebui s fure medicamentul pentru c i iubete soia i pentru c are aprobarea celor din familie.

Heinz ar trebui s fure medicamentul pentru c are o ndatorire fa de soia lui sau el nu ar trebui s fure medicamentul pentru c furtul este ilegal.

Postconvenional5.S respecte regulile i legile dar pn la o anumit limit.

6.S mearg dup principiile etice universale, cum ar fi dreptatea, egalitatea i respectul pentru viaa i drepturile omului.

Heinz ar trebui s fure medicamentul pentru c viaa este mai presus dect orice.

Heinz ar trebui s fure medicamentul pentru c viaa este un lucru deosebit care trebuie respectat i prelungit.

PAGE 16