Comprimatele

Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau

mai multe substante active, se obtin prin comprimarea unui volum constant de substante

active associate sau nu cu substante auxiliare.

De cele mai multe ori, denumirile de comprimate si tablete su intrebuintate ca

sinonime, in unele tratate sunt considerate ca forrme medicamentoase aparte, care difera prin

modul de preparare. Denumirea de comprimate are ca origine verbul latin comprimo-

comprimare ( a presa, a comprima ) si se refera la modul de preparare, pe cand denumirea de

tableta deriva de la cuvantul latin tabula, tabuletta (tabla, tablita) si se refera la forma

exterioara a preparatului.

Inventia comprimarii prafurilor este atribuita lui W. Brockedon, care obtine brevet in

1843 pentru presarea pulberilor in matrita. Aceasta metoda insa nu a fost destul de apreciata si

in parte a fost uitata, astfel ca in anul 1873, profesorul Rosenthal intr o comunicare

mentioneaza ca inventie proprie prepararea pilulelor comprimate. Fabricarea comprimatelor a

fost inceputa de farmacistul T. Dunton din Philadelphia, cu masina sa, brevetata in 1876.

Comprimatele, la inceput, nu au avut popularitate. Dupa brevetarea inventiei lui

Brockedon au trecut 42 de ani pana cand au aparut comprimatele pentru prima data ca

preparate oficiale, si anume in farmacopeea britanica in anul 1885.

In tara noastra, abia in 1943, in editia V-a a Farmacopeei este oficializat acest produs.

Acest lucru se explica prin faptul ca comprimatele de la inceput au fost preparate mai mult in

conditii industriale si in farmacopeele din trecut figurau numai produsele care se preparau in

farmacie.

Astazi este una dintr formele medicamentoase cel mai des intrebuintate.

Comprimatele, fata de pulberi, capsule si pilule, in locul carora se utilizeaza, prezinta

urmatoarele avantaje:

Se preteaza la acoperirea cu diferite invelisuri care dirijeaza locul si viteza se resorbtie

a medicamentului;

Dezagregarea si efectul therapeutic este rapid, comparative cu alte forme farmaceutice

administrate pe cale orala;

1

In general se administreaza usor si comod; mirosul si gustul neplacut al

medicamentelor este perceput mai putin ca la pulberi, datorita faptului ca suprafata de

contact a comprimatului cu mucoasa cavitatii bucale este mica;

Comprimatele se pot acoperi cu substante placute la gust si la miros; cu diferite

invelisuri, se poate dirija locul de absorbtie si viteza de absorbtie a medicamentului;

In comparatie cu pilulele, dezagregarea lor este mai rapida;

Prin suprafata redusa sunt mai putin expuse la actiunea agentilor atmosferici.

Pe langa aceste proprietati pozitive, putem mentiona si cateva dezavantaje:

Dificultate de administrare si inghitire existand pericolul obturarii cailor respiratorii;

In comparatie cu prafurile, absorbtia medicamentelor este mai lenta si este in functie

de viteza de dizolvare sau dezagregare a comprimatelor;

Unele comprimate, continand substante usor solubile in apa, la locul de dezagregare,

in tractiul gastrointestinal, creeaza o solutie concentrata de substante medicamentoasa,

care poate iriga mucoasa;

Prepararea comprimatelor necesita o aparatura speciala si, in majoritatea cazurilor,

substantele medicamentoase trebuie prelucrate inainte de comprimare;

Comprimatele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa-si mentina efectul terapeutic si aspectul exterior placut timp cat mai indelungat;

Dupa administrare sa se dizolve sau sa se dezagrege in timp util;

Sa aiba o rezistenta mecanica destul de mare, pentru ca la ambalare si in timpul

transportului sa nu se sfarame;

Sa contina cantitatea prescrisa de substante medicamentoase, diferentele in cantitatea

substantei active sa nu depaseasca limitele admise de farmacopee.

Exista urmatoarele criterii dupa care se pot clasifica comprimatele:

1. Dupa numarul substantelor active distingem:

- comprimate simple

- comprimate compuse

2

2. Dupa solubilitatea in apa a substantelor active exista:

- comprimate solubile :Ex. Kuvan

- comprimate cu substante insolubile

3. Dupa calea de administrare exista:

- comprimate pentru uz intern

- comprimate pentru uz extern

4. Dupa scopul terapeutic intalnim:

- comprimate perorale (Se administreaza pe cale bucala si sunt

resorbite in tractul gastrointestinal)

- comprimate orale - manifesta o actiune locala in cavitatea bucala.Fac

parte:

a. comprimate sublinguale (ex. Nitroglicerina)

b. comprimate bucale (ex. Faringosept,Septolete plus,

Fenosept, Peritol, Caffetin, Tantum verde)

- comprimate pentru uz parenteral (microtablete)

- comprimate vaginale Ex. Metronidazol, Canesten, Lutinus ( cuprind

forme farmaceutice care se introduc in vagin unde se dezagrega sau

se dizolva sau comprimate cu substante antiseptice, care servesc dupa

dizolvarea lor, pentru irigatii)

- comprimate efervescente EX. Efferalgan, Solpadeine, ACC

600,ASPIRIN Plus C (se dizolva in apa inaintea administrarii pentru

a fi utilizate intern sau extern)

5. In functie de viteza de eliberare a substantei medicamentoase intalnim :

- comprimate cu eliberare imediata

- comprimate cu actiune intarziata

- comprimate cu actiune repetata

- comprimate cu actiune prelungita

- comprimate cu actiune sustinuta

3

Exemple de comprimate

Nitroglicerina- comprimate sublinguale

Indicatii: 

Cpr. obisnuite (bucale): trat. crizelor de angina pectorala, tratamentul preventiv pe termen

foarte scurt (sau precritic) al crizelor anginoase. Trat. profilactic al crizelor de angina

pectorala. Formele retard: profilaxia si trat. anginei de efort si vasospastice. In insuficienta

cardiaca  pentru suplimentarea trat. digitalic si diuretic. Forma retard nu se administreaza

in tratamentul atacului de angina pectorala. spray subling.: Prevenirea atacului anginos prin

administrarea inaintea efortului fizic. terapia adjuvanta in cazurile urgente de IC stanga

(astm cardiac). Pentru scaderea presiunii de umplere in IMA. Sol. inj. IMA cu si

fara insuficienta ventriculara stanga. insuficienta ventriculara stanga cu EPA si subacut. Criza

hipertensiva cu decompensare cardiaca.

Doze

Cpr. bucale: Perlingual cate 1/2-1 cpr. In timpul crizelor de angina pectorala sau imediat

inaintea efortului provocator. Doza se poate repeta dupa 15 minute. Daca dupa administrarea

a 3 doze sub forma de cpr. criza de angina nu cedeaza, se recomanda prezentarea la medic

pentru suspiciune de IMA. Dispozitive transdermice: Se aplica pe piele intr-o zona

sanatoasa, uscata si curata, cu pilozitate redusa. Se incepe cu Nitroderm TTS 5, cate un sistem

pe zi. Ulterior, in cazul unui raspuns nesatisfacator, se poate trece la Nitroderm TTS 10, un

sistem zilnic. Daca apar fenomene de tahifilaxie, se foloseste tratamentul intermitent, cu

interval liber de 8-12 ore pe zi, mai ales in cursul noptii. Cpr. ret.: uzual 1 cpr. de 2 ori/zi

inainte de masa (dimineata si la pranz). Daca este necesar doza se poate creste la 2-3 cpr. de 2

ori/zi. in IC trebuie facuta o pauza de cateva zile dupa o perioada de tratament de 1-2

saptamani. spray subling.: in atac anginos se adm. 1-2 doze sublingual, in pozitie sezanda.

Daca este necesar doza se poate majora la maximum 3 doze in decurs de 15 minute Pentru

prevenire trebuie aplicata o doza cu 5-10 min inainte de exercitiul fizic. Sol. inj.: 0,75-8 mg

nitroglicerina/ ora; se va incepe intotdeauna cu doze mici. Se monitorizeaza TA sistolica si

diastolica, frecventa cardiaca si daca este nevoie: presiunea arteriala pulmonara sistolica si

diastolica, presiunea de umplere a ventriculului stang, debitul cardiac si ekg .

4

Trinitrosan poate fi adm. numai sub forma de perfuzie. Dilutia intr-o sol. perfuzabila

compatibila este de cel putin 1:4, iar durata tratamentului se poate extinde la 3 zile sau mai

mult.

Faringosept- comprimate bucale

Un comprimat contine 10 mg ambazona.

Actiune  

Antiseptic activ in special fata de streptococi (hemolitic, viridans), pneumococ, agenti

patogeni care au un rol important in declansarea infectiilor cavitatii bucale si a cailor

respiratorii superioare. 

Indicatii 

Profilactic si adjuvant in tratamentul infectiilor acute cu poarta de intrare sau localizare buco-

faringiana: gingivite, stomatite, faringite, dupa amigdalectomie si extractii dentare.

Administrare

3-5 comprimate pe zi, timp de 3-4 zile. Comprimatele se lasa sa se dizolvelent in gura,

imediat dupa masa, dupa care pacientul nu trebuie sa consume nimic timp de 2-3 ore.

Septolete Plus- comprimate bucale

Comprimate de supt cu clorura de cetilpiridiniu 1,0 mg , benzocaina 5 mg si excipienti; cutie

x 3 blist. x 10 cpr.

Indicatii: 

Infectii usoare ale cavitatii bucale si faringelui. Inflamatii gingivale si ale mucoasei bucale.

Profilactic in timpul gripei si corizei.

Doze si mod de administrare:

Adulti si copii peste 12 ani: 1 cpr, de supt la 2-3 ore; max. 8 cpr/zi.

Copii intre 6-10 ani: max. 4 cpr/zi.

5

Paracetamol

Prezentare

- comprimatele contin paracetamol 500mg ( benzi de celofan cu 10buc.);

- supozitoare rectale contin paracetamol 250mg si 125mg ( cutie cu 6 buc. ).

Actiuni farmacologice si terapeutice:

- analgezic si antipiretic cu actiune de intensitate moderata, similara fenacetinei.

Indicatii terapeutice:

- cefalee, dureri dentare, nevralgii, mialgii, stari febrile.

Mod de administrare:

Adulti: 1-2 comprimate ( 0,5-1g ) sau un supozitor rectal a 250mg, se poate repeta, dupa

nevoie, de 4 ori/zi.

Copii: peste 6 ani: ˝-1 comprimat ( dupa vârsta ) sau un supozitor a 250mg; copii de 1-6

ani: Ľ - ˝ comprimat sau un supozitor a 125mg ; doza se poate repeta, dupa nevoie, de 4 ori/zi.

Reactii adverse si alte efecte nedorite:

- este mai putin toxic decât fenacetina; provoaca rareori eruptii cutanate algerice,

trombocitopenie, anemie, agranulocitoza, leziuni renale, necroza hepatica ( la doze toxice ).

Contraindicatii si precautii; probleme de interactiuni medicamentoase:

- alergie specifica, insuficienta hepatica, insuficienta renale grava; prudenta în timpul

sarcinii ( mai ales în primul trimestru ).

Canesten Gyn 3- comprimate vaginale

Un comprimat vaginal contine 200 mg clotrimazol si excipienti: calciu lactat pentahidrat, poli

(1-vinil-2-pirolidon), dioxid de siliciu coloidal, lactoza monohidrat, stearat de magneziu,

amidon de porumb, metilhidroxipropil celuloza, celuloza microcristalina, acid lactic.

Canesten Gyn 3 (tratament de trei zile) comprimate vaginale sunt disponibile sub forma unui

blister a 3 comprimate vaginale plus 1 aplicator vaginal.

Indicatii.

Secretii vaginale infectioase provocate de levuri; inflamatii ale vaginului provocate de levuri

– de obicei Candida – si suprainfectii cu bacterii sensibile la clotrimazol.

6

Contraindicatii:

Nu trebuie sa utilizezi comprimatele vaginale daca stii ca esti hipersensibila la substanta

activa, clotrimazol sau la oricare din excipienti.

Cum se administreaza?

Inserati 1 comprimat vaginal pe cat de profund posibil in vagin o data pe zi, seara timp de 3

zile consecutive.

Daca uiti sa utilizezi o doza seara, poti sa iti administrezi comprimatul in dimineata

urmatoare. Daca uiti sa utilizezi o intreaga doza, administreaza-ti o doza urmatoarea data si

continua tratamentul asa cum este recomandat.

Inserarea utilizand aplicatorul se face dupa cum urmeaza:

Desfa aplicatorul pe cat de mult posibil. Trebuie sa introduci comprimatul vaginal in

aplicator in asa fel incat aproximativ jumatate din comprimat sa se situeze in afara

aplicatorului cu partea rotunjita in afara. Apasa usor partea rotunda a aplicatorului cu degetul.

Trebuie sa introduci cu atentie aplicatorul in vagin pe cat de profund posibil. Cel mai usor este

in pozitia asezat pe spate.

Impinge cu atentie tija aplicatorului in aplicator, pe cat de mult posibil; in acest fel se

pozitioneaza corect comprimatul in vagin. Retrage aplicatorul.

Curata cu atentie aplicatorul cu apa calduta (nu cu apa fierbinte) dupa utilizare.

Ce precautii trebuie luate?

Consulta medical daca afectiunea a aparut prima data si daca ai avut infectii micotice de acest

fel mai mult de patru ori in ultimele 12 luni.

Nu exista interactiuni cunoscute cu alte medicamente.

Excipientii utilizati in formularea comprimatelor vaginale (in special stearatii) pot afecta

integritatea produselor din latex (de exemplu prezervative, diafragme) si pot reduce siguranta

acestor produse in cazul utilizarii concomitente.

Nu se recomanda tratamentul in perioada menstruatiei.

Data de expirare a acestui medicament este mentionata pe blister si pe cutie.

A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj !

A nu se lasa la indemana copiilor !

Se elibereaza fara reteta. La aparitia unor reactii neasteptate se consulta medicul.

A se pastra in ambalajul original.

7

Care sunt efectele secundare?

Nu trebuie sa utilizezi aceste comprimate in timpul sarcinii, decat sub supraveghere medicala.

Care sunt reactiile adverse?

Pot aparea ocazional reactii dermice in zonele afectate (de exemplu, senzatii de arsura si

intepatura, inrosirea pielii). In cazuri izolate pot aparea reactii generalizate de

hipersensibilitate, de grade diverse de severitate.

Aceste reactii pot afecta: pielea (de exemplu, prurit, inrosire), respiratia (de ex.,taierea

respiratiei ), circulatia sanguina (de exemplu, o scadere a tensiunii necesitand ingrijire

medicala sau chiar pierderea cunostintei) sau la nivel gastrointestinal (de exemplu, greata,

diaree).

Efferalgan 500mg – comprimate efervescente

Substanta active: paracetamol

Ce este Efferalgan 500 mg si pentru ce se utilizeaza:

Efferalgan 500 mg face parte din grupa medicamentelor analgezice-antipiretice (ameliorează

durerea şi reduce temperatura corpului în caz de febră).

Efferalgan 500 mg este indicat în tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară

până la moderată, cu diferite localizări (dureri de cap, dureri de dinţi, dureri ale muşchilor sau

articulaţiilor sau în caz de menstruaţie dureroasă) şi tratamentul simptomatic al febrei.

Doze maxime recomandate:

Copii cu greutate corporală sub 37 kg: doza totală de paracetamol nu trebuie să depăşească 80

mg/kg şi zi

Copii cu greutatea cuprinsă între 38 kg şi 50 kg: doza totală de paracetamol nu trebuie să

depăşescă 3 g pe zi

Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală peste 50 kg (cu vârsta mai mare de 15 ani): în

general, nu este necesar să se depăşească doza de 3 g paracetamol (6 comprimate

efervescente) pe zi. Totuşi, în cazul unor dureri mai intense, doza maximă poate fi crescută

până la 4 g paracetamol (8 comprimate efervescente) pe zi.

8

Prepararea comprimatelor

Comprimatele se pot prepara din cele mai diferite substante medicamentoase. Astfel, de

exemplu, pe langa substante pulverizate in amestec pot sa figureze si cantitaii mai mici dfe

substante lichide active sau de consistenta moale. Nu se pot comprima insa substantele

delicvescente, substantele grase, etc. Cu toate ca marea majoritate a substantelor

medicamentoase se pot prelucra in comprimate, numai un numar restrans de substante se pot

comprima ca atare. De cele mai multe ori este necesara intrebuintarea mai multor excipienti si

substantele active, trebuie supuse unor operatii preliminare, ca : granulare, uscare, etc, inainte

de a fi comprimate.

Factorii principalii care determina daca substanta se poate comprima direct sau nu sunt:

- puterea de aderare a particulei substantei de piesele masinii de comprimat. Cu cat

aceasta putere de aderare este mai mica cu atat se poate comprima mai usor

substanta;

- coeziunea particulei. Daca coeziunea nu este suficienta, la o comprimare in

masinile de comprimat obisnuit, particulele nu se por agrega, iar comprimatu se va

sfarama.

Acesti factori sunt influentati in mare masura de forma particulei substantei de comprimat, de

sistemul cristalin al substantei, de marimea particulelor, de continutul in apa a materialului de

comprimat, etc. S a precizat de exemplu ca numai substantele care cristalizeaza in system

cubic se pot comprima direct. Substantele cristaline monocline, rombice, tricline, hexagonale

si tetragonale, numai in parte se pot comprima direct. In substantele cristaline care contin apa

de cristalizare, aceasta apa poate servi drept excipient aglutinat, care lesneste comprimarea.

Substantele fiind pulverizate adera de piesele masinii de comprimat sin u se pot

comprima ca atare. Cu cat particulele sunt mai mari, cu atat este mai mica aderarea insa

umplerea matritei devine neuniforma.

In general se pot comprima direct urmatoarele substante:

- clorura de amoniu;

- clorura de sodium, potasiu;

- bromura de potasiu, sodium, cloratul de potasiu, iodura de potasiu, nitratu de

potasiu, permanganate de potasiu, urotropina.

9

Pe langa aceste substante dependent de forma si marimea cristalelor, se pot comprima cate

odata si alte substante ( aspirina), insa chiar si la comprimarea substantelor mai sus enumerate

un rol important il joaca marimea cristalelor , calitatea substantei, eventualele inpuritati,

gradul de umiditate al substantei.

Prepararea comprimatelor din substantele cristaline care se pot comprima direct este

destul de simpla. Substantele active trebuie amestecate cel mult cu un excipient dezagregant si

dupa uscare, eventual cernere, se pot comprima. Majoritatea substantelor medicamentoase

insa trebuie mai intai granulate.

Inainte de granulare se stabilesc excipientii necesari, fiecare substanta se pulverizeaza,

apoi se amesteca pulberile. Deci, pana la comprimarea propriu – zisa substantele active sunt

supuse la mai multe operatii.

Fazele prepararii comprimatelor in general sunt urmatoarele:

- uscarea substantelor active si a substantelor ajutatoare;

- pulverizarea componentelor;

- cernerea;

- amestecarea pulberilor;

- granularea;

- comprimarea.

Uscarea, pulverizarea si amestecarea pulberilor se realizeaza similar cu prepararea

pulberilor compuse.

Granularea este o operatie foarte insemnata din punctul de vedere al calitatii

comprimatelor. Denumirea de granulare deriva de la cuvantul latin “granula” (graunte mic).

Granulatia este operatia prin care pulberile fine se transforma in particule mai mari, in

scopul de a mari mobilitatea, alunecarea particulelor si in acelasi timp pentru a mari puterea

de coeziune a substantelor de comprimat. Granulatele se pot considera ca sisteme disperse

mecanice, in care faza dispersa este formata din agregate sub forma de graunte, cu

dimensiunea de cativa milimetrii.

In procesul de granulare se pot distinge doua faze importante si anume:

- faza de agregare;

- faza de dispersare.

10

Din amestecul de pulberi destinate comprimarii se realizeaza mai intai un agregat, o

masa mai mult sau mai putin compacta, care apoi se disperseaza in particule. Aceasta

dispersare insa, nu ajunge niciodata pana la gradul initial de dispersare, deci particulele –

dupa granulare – sunt intotdeauna mai mari ca particulele pulberilor supuse granularii.

Fata de granulate, cerintele sunt urmatoarele:

- sa fie destul de mobile, alunecoase;

- sa aiba o marime egala; forma sferica a granulelor este mai avantajoasa decat forma

cilindrica;

- sa nu contina o cantitate insemnata de pulbere rezultata din sfaramarea granulatelor.

Daca granulatele contin multa substanta pulverizata (peste 10 – 20%), atunci

mobilitatea granulatelor este mai mica, deci matrita nu se va umple uniform. Pulberile

reduc puterea de coeziune a granulatelor si rezulta comprimate usor friabile, deci

necorespunzatoare. In masa care contine pulbere multa este inclusa si o cantitate

insemnata de aer, care influenteaza dezavantajos rezistenta mecanica a comprimatelor.

Prezenta unei cantitati mici de pulbere este insa indispensabila;

- sa aiba rezistenta mecanica corespunzatoare;

- sa nu fie umede, dar nici prea uscate. Granulatele umede adera de matrita si ponsoane,

iar cele prea uscate au putere de coeziune scazuta;

- sa asigure comprimatelor o dezagregare usoara.

In tehnologia prepararii comprimatelor se folosesc doua feluri de granulari:

1. Granulare uscata.

2. Granulare umeda.

1. Granularea pe cale uscata

Numita si “precompresiune” sau “brichetare”, consta in comprimarea amestecului de

substante active si a excipientilor in comprimate de volum mai mare (brichete) cu ajutorul

masinilor de comprimat speciale. Aceste brichete apoi se maruntesc in mori potrivite, in asa

fel incat particulele rezultate sa aiba marimea granulatelor dorite.

Dupa maruntire, cu ajutorul sitelor corespunzatoare se separa granulatele de marime

potrivita de praf si de particulele mai mari. De obicei daca depaseste o anumita proportie,

praful se supune la o noua brichetare. Acest procedeu insa poate sa duca la neomogenitatea

11

componentei granulatelor, deci – pe cat posibil – trebuie evitata formarea unei cantitati mai

insemnata de praf.

Granularea uscata se intrebuinteaza in primul rand la substantele care umectate se

descompun usor, precum si la acele medicamente care nu suporta o operatie termica (uscarea

granulatelor preparate pe cale umeda).

In cazul granularii uscate, excipientii aglutinanti se adauga in stare uscata. In general,

excipientii aglutinanti au o putere lianta mai mica in stare solida fata de solutiile respective,

de aceea pana in prezent granularea uscata este folosita pe o scara mai redusa. In ultimii ani,

cu ajutorul polietilenglicolilor se granuleaza din ce in ce mai multe substante pe cale uscata.

Cu PEG 4000 si 6000 s- au obtinut rezultate foarte incurajatoare. Cu ajutorul acestor substante

se extind din ce in ce mai mult posibilitatile granularii uscate. Comprimatele preparate din

granulatele obtinute pe cale uscata in general au o dezagregare buna.

2. Granularea pe cale umeda.

Se realizeaza prin umectarea amestecului de substante medicamentoase cu solutiile

excipientilor aglutinanti sau cu apa, respectiv alcool, si dispersarea masei astfel obtinute

prin site sau cu ajutorul masinilor de granulat. Ochiurile sitelor sau ale placilor perforate

intrebuintate de granulare trebuie sa fie de dimensiune intre 0.5 si 1.5 mm, dependent de

marimea comprimatului. Aceasta metoda de granulare este in prezent cel mai des

intrebuintata.

Cantitatea excipientilor aglutinanti se stabileste empiric. Aceasta cantitate are o mare

importanta din punctul de vedere al calitatii comprimatelor. Este foarte important ca lichidul

cu ajutorul caruia se granuleaza sa fie adaugat treptat la masa de comprimat si sa fie bine

amestecat, astfel incat umectarea pulberilor sa fie cat mai uniforma. Daca se intrebuinteaza o

cantitate prea mica de aglutinant, granulatele vor fi sfaramicioase, greu de comprimat si

comprimatele rezultate vor avea rezistenta mecanica necorespunzatoare. In cazul folosirii unei

cantitati prea mari de excipienti aglutinanti in solutie, masa va fi prea vartoasa, ochiurile sitei

sau ale masinii de granulat se vor infunda repede, iar granulele formate vor fi prea tari,

comprimatele nu se vor dezagrega in timpul prescris de farmacopee.

In comparatie cu zaharurile granulate, masa de granulat trebuie sa fie mai putin

compacta, deci este nevoie de o cantitate mai mica de excipient aglutinant.

12

Amestecarea substantei de comprimat cu agentul aglutinant se realizeaza intr-o

proportie mica in mojare, iar in industrie, in malaxoare de diferite tipuri. Malaxoarele cu

palete in forma de Z dau rezultate bune si in acest caz.

Masa formata se poate dispersa prin urmatoarele procedee:

- presarea prin sita, placa perforata sau prin orificiile masinii de granulat (granulate prin

presare);

- trecerea prin sita, respectiv placa perforata, prin agitarea masei umede pe sita, deci in

loc de presare masa trece prin orificii datorita greutatii sale proprii. Cu aceasta metoda

se obtin granulate sferice sau elipsoidale mai uniforme (granulate prin agitare).

- masa trece printr-un disc perforat si este taiat de cutite in particule uniforme (granulate

prin taiere).

Afara de aceste metode, in ultimul timp in industrie se mai utilizeaza noi procedee,

cum sunt:

- granularea in turbina (procedeul Walters);

- granularea prin “fluidizare” (procedeul Wurster).

Operatia manuala de granulare este destul de inceata si grea. Granularea cu masini nu

numai ca are randament superior, dar si granulatele obtinute sunt mai uniforme.

13