Remedii colinergice

Neostigmina (Miostin)

Comprimate, 15 mg

Compozitie

Un comprimat conţine bromură de neostigmină 15 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, stearat de magneziu, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, amidonglicolat de sodiu.

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru sistemul nervos, parasimpatomimetice; anticolinesterazice.

Indicaţii

-Tratamentul simptomatic al miasteniei gravis. Cel mai mare beneficiu terapeutic se obţine în tratamentul pe termen lung la pacienţii la care nu apar dificultăţi de înghiţire. În crizele acute de miastenie, cu tulburări respiratorii, trebuie să se ia în considerare administrarea formei parenterale, urmând ca trecerea la forma orală să se facă cât mai curând posibil.

-Tratamentul ileusului paralitic şi atoniei vezicii urinare.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la bromura de neostigmină, la oricare dintre excipienţii produsului, sau la alte produse care contin bromuri.

Obstrucţie mecanică intestinală sau a tractului urinar. Astm bronşic. Boală Parkinson.

Precauţii

Pacientul trebuie sfătuit să ţină un orar zilnic al simptomatologiei, care este util în stabilirea regimului terapeutic optim.

Inainte de a utiliza neostigmină trebuie eliminate toate cauzele de scădere a forţei musculare.

Dozele mari pot produce bloc muscular paradoxal.

Dozele mari de bromură de neostigmină pot produce efecte muscarinice, care pot face necesară administrarea atropinei sau a altor medicamente anticolinergice. Scăderea motilităţii gastro-intestinale dată de anticolinergice poate influenţa absorbţia bromurii de neostigmină.

Este important să se urmărească cu atenţie manifestările induse de tratament deoarece crizele de miastenie şi crizele colinergice date de supradozajul medicamentului sunt asemănătoare ca simptomatologie dar tratamentul este esenţial diferit.

Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Unele antibiotice (neomicina, streptomicina, kanamicina etc) au o acţiune moderată asupra depolarizării, acţiune care poate accentua blocul neuromuscular. Aceste antibiotice trebuie utilizate în cursul tratamentului cu Miostin numai dacă este absolut necesar. Dozele de Miostin vor fi ajustate corespunzător.

Efectul deprimant respirator al barbituricelor şi morfinei poate fi potenţat de bromura de neostigmină.

Atropina şi alte anticolinergice pot fi asociate cu bromura de neostigmină deoarece antagonizează efectele muscarinice ale acesteia, în special bradicardia şi hipersecretia glandelor exocrine. Totuşi administrarea de rutină nu este recomandată deoarece efectele muscarinice pot fi primele semne de supradozaj şi mascarea lor prin atropină poate împiedica recunoaşterea precoce a unei crize colinergice.

Neostigmina nu trebuie utilizată în timpul anesteziei cu ciclopropan sau halotan; ea poate fi totuşi utilizată după întreruperea administrării acestor medicamente.

Utilizarea neostigminei concomitent cu medicamente betablocante trebuie efectuată cu prudenţă datorită riscului de bradicardie.

În general, anestezicele, antiaritmicele şi alte medicamente care interferă cu transmisia neuromusculară vor fi utilizate cu prudenţă în cazul pacienţilor cu miastenia gravis trataţi cu Miostin.

Asocierea cu esteri ai colinei este contraindicată.

Atenţionări speciale

Medicamentul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu bradicardie, ocluzii coronariene recente, aritmii, hipotensiune arterială, ulcer peptic, vagotonie, hipertiroidie, epilepsie sau Parkinson.

Dozele mari trebuie evitate la pacienţii cu afecţiuni care cresc absorbţia medicamentului din tractul gastro-intestinal.

La copii, necesarul de Miostin poate să scadă după timectomie sau când se administrează tratament asociat cu imunosupresoare sau glucocorticoizi.

Sarcina şi alăptarea

Siguranţa administrării neostigminei în timpul sarcinii şi alăptării nu a fost stabilită.

De aceea, pentru miastenia gravis, dacă nu există alternativă terapeutică, administrarea Miostin in timpul sarcinii poate fi recomandată numai după evaluarea raportului beneficiu matern/risc potential fetal.

În ceea ce priveşte utilizarea pentru atonia intestinală sau vezicală, administrarea Miostin nu este recomandată în timpul sarcinii.

Bromura de neostigmina poate trece în laptele matern; de aceea, nu se recomandă administrarea în timpul alăptării.

In cazul mamelor cu miastenie gravis, alăptarea este contraindicată datorită pasajului anticorpilor antireceptori colinergici în laptele matern.

1

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Prin reacţiile adverse pe care le poate determina, neostigmina poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţii adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt datorate creşterii activităţii colinergice şi sunt reprezentate de greaţă, hipersalivaţie, bradicardie, lipotimie, mioză, crampe abdominale şi fasciculaţii musculare. Aceste reacţii adverse pot fi reversibile la reducerea dozei sau la administrarea de atropină.

Alte reacţii adverse care pot să apară sunt redate în continuare:

Reacţii de hipersensibilitate: reacţii alergice şi anafilaxie.

Reacţii adverse neurologice: ameţeli, convulsii, somnolenţă, cefalee, disartrie, tulburări de vedere.

Reacţii adverse cardiovasculare: aritmii (tahicardie, bloc atrioventricular, ritm nodal), modificări EKG, hipotensiune arterială, sincopă.

Reacţii adverse respiratorii: creşterea secreţiilor bronşice, deprimare respiratorie, bronhospasm.

Reacţii adverse dermatologice: erupţii cutanate şi urticarie.

Reacţii adverse gastro-intestinale: vărsături, flatulenţă şi creşterea peristaltismului.

Reacţii adverse urinare: creşterea frecvenţei micţiunilor.

Reacţii adverse musculo-scheletale: artralgii.

Supradozaj

Supradozajul neostigminei determină o criză colinergică care este caracterizată prin slăbiciune musculară excesivă şi prin afectarea musculaturii respiratorii care poate duce la deces. Deoarece criza colinergică are manifestări asemănătoare cu criza din miastenia gravis se impune un diagnostic corect deoarece măsurile terapeutice sunt radical diferite.

Cele două tipuri de crize pot fi deosebite atât clinic cât şi prin utilizarea clorurii de edrofoniu.

Tratamentul crizei colinergice necesită oprirea imediată a tratamentului cu Miostin.

Alte manifestări ale supradozajului sunt:

-efecte muscarinice - crampe abdominale creşterea peristaltismului diaree, greaţă, vărsături, hipersalivaţie, creşterea secreţiilor bronşice diaforeză şi mioză.

-efecte nicotinice: crampe musculare, fasciculaţii, slabiciune musculară generală. Pot să apară bradicardie şi hipotensiune arterială.

Atropina se poate utiliza ca antidot pentru contracararea efectelor muscarinice. De asemenea, pot fi necesare măsuri de susţinere, de exemplu intubaţie oro-traheală şi ventilaţie asistată.

Tubocurarina clorură

CompozitieFiole a 10 ml solutie injectabila continand tubocurarina hidroclorid 30 mg si 1,5 ml.

Actiune terapeuticaCurarizant antidepolarizant; 0,1-0,2 mg/kg corp intravenos, la adult, provoaca pareza musculaturii membrelor, 0,4-0,5 mg/kg corp-relaxare abdominala, 0,5-0,6 mg/kg corp permit intubatie endotraheala; efectul se instaleaza in mai putin de 2 minute de la injectarea intravenoasa, este maxim dupa 3-5 minute, dureaza 20-40 minute, apoi diminueaza progresiv.

IndicatiiCa adjuvant al anesteziei, pentru completarea relaxarii musculare in interventii chirurgicale si ortopedice; pentru controlul convulsiilor (in tetanos, electrosoc).

Doze si mod de administrareIn anestezie, injectii intramusculare, initial 15-25 mg (cu variatii intre 10 si 40 mg) la un adult de 70 kg, eventual in continuare cate 4-5 mg la intervale de 25-60 minute, fara a depasi o doza totala de 45 mg (ultima injectie cu cel putin 30 de minute inainte de terminarea interventiei); la copii 0,3-0,5 mg/kg corp. In tetanos, initial, 0,08-0,16 mg/kg corp, intravenos, suplimentand dupa nevoie; pentru micsorarea traumatismului in electrosoc 0,3 mg/kg corp intravenos, cu 5 minute inainte de simularea electrica. Tubocurarina nu trebuie repetata in decurs de 24 ore.

ContraindicatiiAlergie la tubocurarina, hipertermie maligna in antecedente; se evita sau multa prudenta in miastenia grava (doze de 5-6 ori mai mici) si sindromul miastenic (din carcinomul bronsic, neuropatia carcinomatoasa, neurofibromatoza multipla, scleroza laterala amiotrofica), distrofia musculara Duchenne, dupa poliomielita, in insuficienta renala (doze mici), insuficienta respiratorie, acidoza respiratorie; grija la astmatici (risc de bronhospasm, se administreaza eventual in prealabil un antihistaminic); prudenta sau se evita in timpul sarcinii; doze mici in caz de obezitate pronuntata; hipotermia scade efectul curarizant, reincalzirea il creste. Efectul curarizant poate fi intensificat si prelungit de catre unele anestezice generale (eter, halotan, izofluran), diazepam, unele antibiotice (aminoglicozide, polimixine, posibil bacitracina, lincomicina, clindamicina), chinidina, propranolol si alte blocante beta-adrenergice, furosemid; tubocurarina favorizeaza efectul hipotensiv al halotanului; nu se administreaza in acelasi timp sau inaintea curarizantelor depolarizante (suxametoniu); nu se amesteca in aceeasi

2

seringa cu tiopental si alte barbiturice intravenoase (precipita in solutia alcalina).

Reactii adverseOcazional hipotensiune, congestia pielii in jumatatea superioara a corpului, rareori bronhospasm, foarte rar hipertermie maligna. Supradozarea provoaca apnee prelungita (se face respiratie artificiala cu oxigen sub presiune), se injecteaza intravenos neostigmina 2,5-5 mg si atropina 0,5-1 mg.

Trihexifenidil (Romparkin)

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat Romparkin 2 mg conţine clorhidrat de trihexifenidil 2 mg.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Boala Parkinson.

Tulburări extrapiramidale în cadrul sindromului neuroleptic.

4.2 Doze şi mod de administrare

Romparkin 2 mg se administrează oral; dozele vor fi individualizate.

Boala Parkinson

Doza iniţială va fi de 2 mg clorhidrat de trihexifenidil (un comprimat Romparkin 2 mg) în

prima zi, apoi se va creşte progresiv cu 2 mg la 3 – 5 zile, până se va ajunge la o doză zilnică

de 4–14 mg clorhidrat de trihexifenidil (2-7 comprimate Romparkin 2 mg).

Tulburări extrapiramidale în cadrul sindromului neuroleptic

De obicei sunt necesare 4 – 14 mg clorhidrat de trihexifenidil (2-7 comprimate Romparkin 2 mg) pe zi (în 2-3 prize), dar în unele cazuri poate fi suficientă doza de 1 mg clorhidrat de trihexifenidil (1/2 comprimat Romparkin 2 mg) pe zi. Dacă simptomele extrapiramidale nu dispar în câteva ore de la instituirea tratamentului, dozele se pot creşte progresiv.

Vârstnici: este recomandat să nu se depăşească doza de 10 mg clorhidrat de trihexifenidil (5 comprimate  Romparkin 2 mg) pe zi, în două prize.

Copii: doza recomandată este de 2-6 mg clorhidrat de trihexifenidil (1-3 comprimate Romparkin 2 mg) pe zi, în funcţie de vărstă, în 2-3 prize.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la clorhidrat de trihexifenidil sau la oricare dintre excipienţii produsului;

Glaucom cu unghi îngust;

Risc de retenţie urinară legat de tulburări uretro-prostatice;

Stenoză pilorică;

Epilepsie;

Atonie intestinală şi vezicală;

Cardiopatie decompensată.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

Se administrează cu prudenţă la bolnavii cu sensibilitate crescută la parasimpaticolitice, hipertensivi, în infarct miocardic acut, în insuficienţa cardiacă, hepatică şi renală. Tratamentulnu se întrerupe brusc.

Există risc de agravare a deteriorării intelectuale în demenţe, în mod particular laparkinsonieni.

Dacă bolnavul prezintă semne de intoleranţă este necesară scăderea dozelor sau întreruperea temporară a tratamentului.

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului datorită dezechilibrului în corecţia sindromului parkinsonian.

Asocierea a două antiparkinsoniene anticolinergice trebuie evitată deoarece creşte riscul reacţiilor adverse fără să crească eficacitatea terapeutică.

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Clorhidratul de trihexifenidil nu se asociază cu lisuridă, atropină, alte parasimpatolitice, amantadină, chinidină, antidepresivele triciclicele, antihistaminice H1 sedative, neuroleptice fenotiazinice deoarece acestea îi potenţează acţiunile anticolinergice. Asocierea clorhidratului de trihexifenidil cu levodopa poate necesita reducerea dozelor ambelor medicamente.

3

4.6 Sarcina şi alăptarea

Studiile la animale nu au pus în evidenţă efect teratogen. În absenta studiilor la oameni, aceste rezultate experimentale nu permit aprecierea consecinţelor. Episoade de tahicardie şi întârzierea eliminării meconiului (chiar şi ileus paralitic) au fost raportate la nou-născuţii mamelor care au urmat timp îndelungat tratament cu neuroleptice şi antiparkinsoniene. De aceea, în caz de asociere cu neuroleptice, este prudent să se reducă dozele, datorită potenţării efectelor atropinice. Trebuie supravegheată funcţia digestivă şi cardiacă la nou-născut.

Produsul se administrează în timpul sarcinii după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal. Alăptarea nu este recomandată, datorită efectelor atropinice.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Pacienţii vor fi avertizaţi că produsul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

La începutul tratamentului pot apărea: uscăciunea gurii, tulburări de vedere, tahicardie, tulburări de micţiune, constipaţie, greaţă, vărsături, ameţeli, hipertonie oculară Hipersensibilitate la clorhidrat de trihexifenidil sau la oricare dintre excipienţii produsului;

Glaucom cu unghi îngust;

Risc de retenţie urinară legat de tulburări uretro-prostatice;

Stenoză pilorică;

Epilepsie;

Atonie intestinală şi vezicală;

Cardiopatie decompensată.

. Aceste fenomene se atenuează pe parcursul tratamentului.

Au fost semnalate cazuri de parotidite supurative secundare uscăciunii gurii, erupţii cutanate, dilataţii ale colonului, ileus paralitic.

4.9 Supradozaj

Simptome: midriază, tulburări de acomodare, tahicardie, agitaţie, confuzie, halucinaţii, deprimare respiratorie.

Tratament: lavaj gastric, diureză forţată, tratament simptomatic şi de susţinere, cu monitorizare cardio-respiratorie. Pot fi folosite şi parasimpatomimetice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiparkinsoniene, anticolinergice.

Cod ATC: N04A A01

Clorhidratul de trihexifenidil are acţiune anticolinergică centrală şi periferică, are effect miorelaxant prin acţiune musculotropă directă şi prin inhibarea sistemului nervos parasimpatic.

Clorhidratul de trihexifenidil reduce tremorul şi rigiditatea parkinsoniană, crizele oculogire şi hipersalivaţia.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Clorhidratul de trihexifenidil este bine absorbit din intestin; atinge concentraţii plasmatice maxime după 1,5 – 2 ore de la administrare. Aproximativ 60% din doza administrată este eliminată prin rinichi sub formă de metaboliţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu sunt disponibile.

Scobutil (N-butilscopolamina)

CompozitieUn comprimat contine 10 mg bromura de N-butil-scopolamoniu. Fiole continand bromura de N-butilscopolamina 0,02 g. Metamizol sodic (noraminofenazona) 2,50 g/ 5 ml. 

Actiune terapeuticaAntispastic digestiv si genito-urinar prin actiune parasimpatolitica si slab ganglioplegica; antisecretor gastric. Absorbtia intestinala este slaba, iar durata de actiune este relativ scurta. Produsul se metabolizeaza hepatic; o cantitate mica este eliminata nemodificata prin urina. Nu traverseaza bariera hemato-encefalica si nici placenta. Scobutil-compus reuneste doua substante cu activitate farmacologica deosebita - un antispastic, anticolinergic si un analgezic central de tip pirazolonic. Componenta antispastica a preparatului actioneaza asupra ganglionilor intramurali ai organelor cavitare care au inervatie parasimpatica; prin acest mecanism este diminuata hiperexcitabilitatea musculaturii tubului digestiv si a tractului uro-genital. Scaderea tonusului si a frecventei undelor peristaltice ale stomacului si intestinului este deosebit de pregnanta in prezenta unei stari spastice a

4

acestora. Scobutilul-compus relaxeaza musculatura ureterelor si a vezicii urinare. Mecanismul de actiune particular face ca preparatul sa fie lipsit de efectele secundare de tip atropinic asupra acomodatiei, a secretiei salivare si a circulatiei sanguine. Cea de-a doua componenta a Scobutilului-compus se caracterizeaza printr-o toleranta foarte buna. Detine, pe langa actiunea sa analgezica centrala, o actiune antispastica si antiinflamatorie (aceasta din urma printr-un mecanism vasoconstrictor). Spre deosebire de derivatii morfinei, Scobutilul-compus inlatura fenomenele algospastice viscerale, fara a prezenta pericolul de obisnuinta. La administrarea intravenoasa actiunea preparatului este prompta (se instaleaza adesea chiar inainte de terminarea injectarii); in cazul administrarii intramusculare sau rectale efectul se manifesta dupa 20-30 minute. Durata de actiune, variabila in functie de gravitatea sindromului morbid, este de 4-6 ore. 

IndicatiiColici intestinale, biliare, uretrale,fenomenele spastice dureroase ale organelor cavitare (spasm piloric sau de cardia), ulcer gastroduodenal, colita mucomembranoasa; dismenoree; retentie de lohii; pentru efectuarea duodenografiei hipotone si diagnosticul diferential radiologic intre spasmele functionale si stenoza organica.Tulburari spastice secundare ale tubului digestiv, legat de tubaje sau sondaje, de asemenea, spasmele aparute in timpul cateterismelor, dupa interventii chirurgicale pe vezica urinara, prostata si colecist.

Doze si mod de administrareAdulti: cate 1-2 comprimate de 3-4 ori/zi.Copii 4-10 ani: 1/2 comprimat de 1-3 ori/zi. In colica biliara sau nefretica grava: se injecteaza intravenos foarte lent 1 fiola de Scobutil-compus. In cazurile in care administrarea intravenoasa nu este posibila preparatul poate fi injectat intramuscular profund, in nici un caz subcutanat, din cauza fenomenelor posibile de intoleranta locala. Dupa inlaturarea fenomenelor spastice acute prin administrare parenterala, tratamentul se poate continua cu supozitoare. 1 supozitor contine 1 g de algocalmin si 0,01 g de scobutil. 

ContraindicatiiGlaucom, adenom de prostata cu retentie urinara, ileus paralitic, megacolon, obstacol mecanic la nivelul tubului digestiv, hernie hiatala cu reflux esofagian, tahiaritmii supraventriculare; prudenta in cardiopatia ischemica grava si la bolnavii cu hipertiroidism marcat. Prudenta cand se asociaza cu chinidina, amantadina, antidepresive triciclice (creste riscul reactiilor adverse).Pentru scobutil compus :sensibilizare la derivati pirazolonici, discrazii sanguine, glaucom. 

Reactii adverseUscaciunea gurii, tulburari de vedere, tahicardie, constipatie, dificultate la urinare (mai ales la doze mari). 

5