Colegiul Naţional “Coriolan Brediceanu”

Curăţenia

Proiect realizat de către:

Cîrja Onisim

Stan Alexandru

Profesor Coordonator:

Dumitru Ramona

Definiţie şi un scurt istoric:

Noţiunea de curăţenie implică multe variabile. Dacă vei cauta pe internet, vei găsi tot felul de curaţenii: curaţenia generală, de primavară, de sărbători, de întreţinere. Să nu mai vorbim despre faptul că există şi menajul, care este un lucru diferit de curăţenie.

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să păstreze curăţenie în viaţa lor, nu numai pentru că era frumos dar pentru că prin aceasta îţi protejai sănătatea de unele boli despre care vom vorbi pe parcursul proiectului.

Curăţenia înseamnă pe scurt eliminarea bacteriilor, a prafului şi a murdăriei din viaţa noastră de zi cu zi, evitând astfel unele boli produse de lipsa de curăţenie.

Instrumente:

Mătură

O mătură este o unealtă de curățenie, formată dintr-o coadă cilindrică de lemn, și un mănunchi din paie sau nuiele.

Acest obiect este folosit pentru a curăţa locurile in care e mult praf şi mizerie.

Peria Termenul de perie se referă la dispozitive înzestrate cu păr

sau alte filamente de sârmă sau paie, utilizate pentru curățarea locuinței, întreținerea părului, crearea de picturi, vopsirea pereților, etc.

Periile pentru curățare vin în diverse dimensiuni, de la cele mai mici, cum ar fi cele pentru curățarea instrumentelor fine, periuța de dinți, folosită la curățarea și albirea dinților, împreună cu pasta de dinți

Și măturile pot fi considerate un gen de perii, ele fiind folosite pentru menținerea curățeniei în cadrul locuinței.

O perie/pensulă folosită într-un anumit mediu (vopsea în ulei, acrilice, acuarelă, etc.) nu ar trebui folosită în alt mediu întrucât ar putea face rău obiectelor pe care este aplicată sau le-ar putea grăbi învechirea.

Reziduurile de vopsea sau de solvent ar trebui eliminate de pe perii după folosire. După eliminarea vopselei, detergentul și apa pot fi folosite pentru menținerea curată a periei.

O metodă ecologică de curățare a periilor pe care este aplicată vopsea pe bază de ulei este cufundarea periei în ulei vegetal. Uleiul vegetal curăță în mod natural vopseaua pe bază de ulei.

Făraşul Fărașul este o unealtă de curățenie cu care se adună gunoiul de pe podea sau alte suprafețe. Făcut din metal sau material plastic, e în formă de lopată și de obicei se folosește împreună cu o mătură sau cu o perie.

Pentru uz casnic are un mâner scurt, dar pentru uz industrial și comercial există și o varietate cu balama, montată pe capătul unui băț, ca utilizatorul să nu se tot aplece când îl folosește.

Toate aceste instrumente ne pot ajuta în igiena zilnică. Însă lipsa acestora poate duce la unele din boliile de care vom vorbi pe parcursul proiectului.

Tipuri de Curăţenie

Curăţenia acasă:

Casa ta este locul în care te relaxezi după o zi de muncă, în care te odihneşti noaptea şi în care petreci cele mai frumoase clipe din viaţă. De aceea, curaţenia este importantî nu numai pentru aspect, ci şi pentru sănătatea ta. În timp, petele de calcar şi rugina schimbă înfăţişarea unei băi frumoase, bacteriile produc miros urât, iar mucegaiul şi ciupercile pot să îmbolnăvească foarte uşor pe cei mici. Toate aceste probleme pot fi evitate cu ajutorul produselor de curăţare din comerţ. Dar tot aceste produse pot la fel de bine să-ţi provoace ţi neplăceri. Ard pielea mâinilor, au miros puternic şi neplăcut, iar dacă intră în contact cu ochii sau sunt inghiţite, devin foarte toxice.

Din fericire, există o mulţime de alternative naturale. Produse pe care le găsim în orice casă sau care se pot procura foarte uşor şi la preţuri foarte mici pot să devină perfecte pentru curăţirea suprafeţelor sau îndepartarea petelor.

Igiena intimă:

Multe persoane au o înţelegere cat se poate de personală a ceea ce înseamna igiena în general ţi igiena intimă în special.

Termenul de "higiena" vine de la Hygeia, fiica lui Asclepius (zeul medicinei), zeiţa sanătăţii ţi curăţeniei în Grecia antică. Igiena este ştiinţa care se ocupă cu promovarea şi menţinerea sanatăţii individului şi comunităţii.

Cu toate că în general termenul "igiena" este înţeles ca simplă "spalare" sau, ceva mai complex, "prevenirea îmbolnăvirii prin spălare", igiena reprezintă de fapt o serie întreagă de condiţii şi practici care au ca scop să menţină sănătatea şi viaţa sănătoasă.

Este adevărat că majoritatea acestor reguli se referă la simpla spalare, dar "igiena" nu înseamna numai această practică. Ceea ce urmează este puţin cam "arid" dar crede-mă, merită să le citeşti, pentru a-ţi face (cât de cât) o idee despre complexitatea acestei noţiuni. "Igiena" are multe aspecte care încep cu igiena personala (deprinderi de viaţă sănătoasă, curăţenia corpului şi a hainelor, alimentaţie sănătoasă, un regim echilibrat de odihnă şi mişcare), continuş cu igiena gospodariei (pregatirea în condiţii igienice a alimentelor, curăţenia, iluminarea şi aerisirea casei), terminând cu igiena muncii (măsuri care au ca scop eliminarea riscurilor apariţiei bolilor profesionale şi a accidentelor), sănătate publică (supravegherea alimentării cu apa şi alimente, prevenirea răspândirii bolilor infecţioase, eliminarea gunoaielor menajere şi a apelor reziduale, controloul poluării aerului şi a apei) şi igiena mentală - recunoaşterea factorilor psicologici şi emoţionali care contribuie la o viaţă sănătoasă.

Şi acum, câteva practici de igienă personală, mare parte din ceea ce ne spunea mama (cine nu îşi mai aduce aminte de binecunoscutele "nu îţi mai băga degetele în nas" sau "de câte ori ţi-am spus să te speli pe mâini înainte să te aşezi la masă" ?) :

• spălarea frecventă a corpului, a mâinilor în special, iar după folosirea toaletei - obligatoriu, întotdeuna;

• spălarea dinţilor (igiena orală) măcar de două ori pe zi dacă nu după fiecare dată când mănânci;

• folosirea lenjeriei curate şi schimbarea ei cat mai frecventă;

• pastrarea curăţeniei hainelor;

• evitarea contactului cu fluide ale corpului (fecale, urină, vomă);

• evitarea mâncatului cu mâinile murdare;

• acoperirea gurii cu o batistă în momentul tusei sau strănutului (nu cu mâna; gandeşte-te cum ar fi să strănute cineva în mână şi apoi să ţi-o întindă pentru a-ţi strânge mâna în semn de salut ...);

• evitarea băgatului degetelor în nas;

• evitarea atingerii feţei cu mâinile murdare;

• evitarea lingerii degetelor pentru numărarea banilor sau rasfoire;

• evitarea "ronţăirii" unghiilor;

• păstrarea curăţeniei zonei de locuit.

Boli cauzate de lipsa de curăţenie:

Paraziţii intestinali:

Sunt două grupe de paraziţi intestinali. Giardia - de exemplu - nu este un vierme - ci un organism unicelular, microscopic. A doua grupă - viermii intestinali sau helmintii, sunt paraziţi cu dimensiuni mult mai mari, curpinse între un centimetru şi 10 metri. Cei mai frecvent întâlniţi sunt oxiurii, limbricii şi tenia. Se apreciază la 50-60% proporţia copiilor care 'au viemi'. Limbricii, împreună cu oxiurii apar mai frecvent în mediul rural, în timp ce giardia afecteaza mai mult copiii din oraşe. O dată cu raspândirea câinilor comunitari sau de casă în marile oraşe, chistul hidatic s-a deplasat şi el către oraş.

Cauze:

Două sau trei cauze au permis supravieţuirea acestor paraziţi în ciuda terapiilor din ce în ce mai sofisticate. În primul rând aceşti viermişori s-au adaptat şi au devenit rezistenţi la medicamente. De aceea este necesară o înnoire permanentă a arsenalului terapeutic. Traiul în colectivităţi a favorizat răspandirea paraziţilor.

Viermii şi paraziţii pot folosi mai multe căi pentru a ajunge în organismul uman: alimentele în special legumele şi fructele nespălate, stropii săriţi dintr-o băltoacă, lenjeria contaminată. Cel mai adesea ei se folosesc chiar de "mâna" victimei. Giardia se dezvolta foarte bine în apă. Balţile şi fântânile sânt rezervoare de Giardia. Doar apa plata este 'curată', pentru că nici fierberea nu reuşeşte să omoare chistul de Giardia. Dacă copilul bagă mâna în băltoacă şi apoi duce mâna la gură se contaminează.

De asemenea, salatele insuficient spalate ne pot contamina cu oxiuri. Legumele stropite cu apa de put pot furniza Giardia. Oxiurii determina aparitia unor mancarimi in zona perineala.

Copilul se scarpina, iar ouale ajung sub unghie. De aici se ajunge usor la contaminarea altora. Chistul hidatic apare mai frecvent la copiii care traiesc cu un caine in casa - sau care baga mana in gura cainilor intilniti pe strada. In cazul in care cainele nu e bine deparazitat, prietenul omului devine sursa parazitozelor. Deci masurile de profilaxie tin stric de respectarea igienei in familie si colectiv.

Fierberea lenjeriei este si ea o conditie - daca nu folositi scutece de unica folosinta pentru copil. Tratamentul intregii familii e inutil - atunci cind copilul merge la gradinita - fiindca se poate reinfesta din nou. Cel mai bine este ca parintii sa anunte gradinita pentru ca tratamentul sa fie extins la toti copiii din colectivitate. Nu trebuie sa va fie rusine sa recunoasteti ca micutul are viermisori. De obicei - sursa este un alt copil - care nu prezinta simptome.

Păduchii şi pediculoza:

Păduchii de cap (Pediculus humanus capitis) trăiesc, se hrănesc şi se reproduc în păr şi scalp. Sunt nişte insecte mici şi fără aripi de aproximativ 2,5 - 3,5 mm în lungime care nu pot să zboare sau să sară, însă pot "hoinari" cu uşurinţă de la o persoană la alta. O femelă matură poate depune între 6-8 ouă (lindini) pe zi pe care le depozitează la baza firelor de păr şi aproape de sursa lor de hrana - scalpul. Prin urmare, aceste pete albicioase sunt cel mai des întâlnite în spatele urechilor şi la ceafă. Fiind foarte ataşate de firul de păr, sunt greu de îndepartat şi aluneca foarte greu de-a lungul firului de păr (opusul mătreţii, care alunecă uşor de-a lungul firului de păr). Clocirea ouălelor se face timp de 7-10 zile de la depunerea lor.

Cauze:

Deoarece păduchii nu zboară şi nici nu sar, pentru a se răspandi este nevoie de un contact personal sau prin obiecte (piaptăn, pălărie, căciulă). Cele mai frecvente infestări cu paduchi sunt întalnite în cazul şcolarilor. 

Râia (Scabia):

Scabia este transmisă în mod obişnuit prin contact apropiat, intim, ca şi dormitul în acelaşi pat sau atingerea unei persoane cu scabie; acarienii scabiei nu pot zbura sau sări, ei mişcându-se foarte încet. Acarienii scabiei pot trăi până la 4 zile fără gazdă umană. În acest timp, aceştia se pot transmite altor persoane prin haine, lenjeria de pat, şi prin alte articole de uz casnic şi personal.

Cauze:

Scabia este cauzată de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt atraşi de cpldura şi mirosul corpului uman. Femelele de acarieni pătrund în piele, săpând mici tunele ca nişte firicele, care uneori sunt vizibile. Paraziţii depun ouăle în aceste tuneluri.

TOATE ACESTE BOLI POT FI EVITATE DOAR PRINTR-O CURĂŢENIE ZILNICĂ ŞI EFICIENTĂ ŞI PRINTR-O IGIENĂ PERSONALĂ.

Sperăm că prin acest proiect v-am putut informa asupra consecinţelor lipsei de curăţenie.