colectarea lemnului
TRANSCRIPT
CUPRINS
ARGUMENT........................................................................................................5
CAPITOLUL I......................................................................................................6
1. ADUNATUL, SCOSUL SI APROPIATUL LEMNULUI...............................6
1.1. Structura procesului de colectare................................................................6
1.2. Caracteristici, modalităţi şi mijloace de colectare......................................6
1.3. Forţele şi factorii de influenţă la colectare..................................................9
1.4. Colectarea lemnului cu tractoare..............................................................11
1.4.1. Clasificarea tractoarelor forestiere.....................................................12
1.4.2. Caracteristicile traseelor de colectare cu tractorul..............................13
1.4.3. Procedee de lucru...............................................................................15
1.5. Productivitatea muncii la colectarea cu tractorul......................................18
1.6. Colectarea lemnului cu funiculare...........................................................19
1.6.1. Elemente generale..............................................................................19
1.6.2. Alcatuirea generala a funicularelor....................................................20
1.6.3. Caracteristicile traseelor de colectare cu funicularul..........................21
1.6.4. Montarea funicularului.......................................................................22
1.6.5. Tehnica operaţională de colectare......................................................23
1.6.6. Norme de tehnica securitatii muncii...................................................24
1.7. Instalaţiile cu pilon....................................................................................25
1.8. Colectarea prin eliportaj............................................................................25
1.9. Colectarea cu mijloace de mică capacitate...............................................27
1.10. Corhănirea lemnului................................................................................29
1.11. Colectarea cu atelaje...............................................................................30
1.12. Colectarea cu instalaţii de alunecare.......................................................31
1.13. Adunatul manual al lemnului de mici dimensiuni..................................32
CAPITOLUL II...................................................................................................33
3
2. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. LA
SILVICULTURA................................................................................................33
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................37
4
ARGUMENT
Prin intervenţiile care se fac în viaţa arboretelor, în sensul atingerii obiectivelor
propuse, începând cu stadiul de păriş rezultă masa lemnoasă care corespunde dimensional şi
calitativ cerinţelor societăţii şi care se extrage din arborete printr-un ansamblu de activităţi
tehnice ce definesc exploatările forestiere ca şi activitate productivă.
Necesitatea extragerii masei lemnoase din pădure este impusă pe de o parte de
aplicarea măsurilor culturale, fapt ce defineşte scopul cultural al exploatărilor forestiere, iar pe
de alta parte de satisfacerea unor nevoi de lemn ale societăţii, fapt ce defineşte scopul
economic al activităţii. Armonizarea celor doua interese (cultural şi economic) constituie
esenţa activităţii silvicultorului.
Ca activitate productivă exploatările forestiere reprezintă ansamblul activitătilor prin
care se extrage şi se pune în valoare masa lemnoasă pentru atingerea celor doua scopuri
esenţiale : cultural si economic. Din acest punct de vedere exploatările forestiere pot fi
definite ca fiind cel mai fin act de cultură a pădurilor.
Ca ştiintă exploatarile forestiere sunt definite prin totalitatea cunoştinţelor teoretice
privind principiile, metodele, procedeele şi tehnicile de lucru prin care se asigură extragerea şi
punerea în valoare a masei lemnoase destinată exploatărilor forestiere în concordanţă cu
cerinţele silviculturale de gospodarire a pădurilor.
Procesul tehnologic de colectare reprezintă partea procesului de producţie a exploatării
forestiere în care materialul lemnos după recoltare este deplasat de la cioată până în platforma
primară, lânga o cale permanentă de transport.
Specificul colectării masei lemnoase în procesul de producţie constă în faptul că
aceasta este concentrată progresiv prin deplasarea pe suprafaţa parchetului în etape.
Fâşiile de teren înguste mai mult sau mai puţin amenajate şi dotate special destinate
temporar deplasării lemnului de la un tason la o cale permanentă de transport se numesc căi
de colectare. Principalele căi de colectare sunt drumurile de tractor, instalaţiile cu cabluri,
drumurile de tras cu animalele şi instalaţiile de alunecare.
Locurile de concentrare şi stocare temporară a lemnului situate între cioată şi o cale
permanentă de transport se numesc tasoane.
5
CAPITOLUL I
1. ADUNATUL, SCOSUL SI APROPIATUL LEMNULUI
1.1. Structura procesului de colectare
Deoacere fiecare etapă de deplasare a lemnului se desfăşoară în condiţii specifice cu
mijloace adecvate se deosebesc următoarele operaţii :
- adunatul lemnului
- scosul lemnului
- apropiatul lemnului
Adunatul lemnului este partea colectării al cărei obiectiv de bază este concentrarea
lemnului în tasoane de-a lungul unor căi de colectare în care fiecare piesă işi are drumul său,
se desfăşoară în pădure în condiţii naturale de teren. Interacţiunea dintre exploatarea şi cultura
pădurii ajunge în această etapă într-un punct de maximă importanţă prin efectele tehnico-
economice de cultură şi valorificare a lemnului ce le generează.
Scosul lemnului este operaţia prin care se realizează o sporire a gradului de
concentrare a masei lemnoase pe suprafaţa parchetului prin deplasarea acesteia din tasoanele
rezultate prin adunat până la următoarele confluenţe de văi. Operaţia de scos nu apare
întotdeauna la colectare, aceasta fiind caracteristică în general pentru parchetele din zona de
munte.
Apropiatul lemnului este operaţia prin care se realizează deplasarea masei lemnoase
din tasoanele rezultate prin adunat şi scos pănă în platforma primară. Se efectuează pe căi de
colectare fapt ce limitează influenţa terenului şi arboretului asupra deplasării lemnului.
Adunat apropiat. În situaţiile în care condiţiile de teren permite mijloacelor de
apropiat să ajungă până la cioată, fără amenajari speciale, atunci procesul de colectare se
realizează printr-o singură operaţie menţionată mai sus.
1.2. Caracteristici, modalităţi şi mijloace de colectare
Colectarea este partea cea mai dificilă a procesului de producţie, fapt confirmat de
consumul de energie (70% energie umană, 100% energie animală, 90% din necesarul de
6
carburanţi) şi de faptul că în acest proces se inregistrează cele mai mari cheltuieli cu
exploatarea masei lemnoase (60-75%).
Modalităţile folosite la deplasarea lemnului individual sau în sarcini, în procesul de
colectare sunt :
- alunecare
- târâre
- semitârâre
- suspendare
Mijloacele folosite la colectarea masei lemnoase sunt :
- corhănirea
- atelaje
- instalaţii de alunecare
- trolii(Figura 1)
Figura 1- Troliu forestier
- tractoare
- funiculare
- elicoptere
- baloane
- baloane funicular
- elicostate
7
Modalităţile şi mijloacele de colectare folosite sunt corelate cu condiţiile de lucru
respectiv cu operaţia ce se execută la un moment dat(Tabelul 1).
În general, deplasarea lemnului la colectare se face în condiţii grele de lucru
determinate de următorii factori :
- răspândirea pe suprafeţe mari a pieselor după recoltare
- număr mare de piese de dimensiuni variabile care urmează a fi deplasate
- deplasarea lemnului în condiţii de teren neamenajat sau sumar amenajat
- influenţa directă a factorilor climatici
Ca principiu general, în proiectarea lucrărilor de colectare a masei lemnoase trebuie
cunoscute foarte bine condiţiile de lucru şi a factorilor de influenţă, astfel, că soluţiile alese să
permită deplasarea masei lemnoase cu consumuri cât mai mici de energie, respectiv cu
cheltuieli generale cât mai mici.
Tabelul 1- Modalităţi şi mijloace de colectare
Operaţia Modalităţile de deplasare
Mijlocul de colectare Distanţa caracteristică, în m
Adunat Alunecare Corhănire
< 200
Instalaţii de alunecareTârâre Atelaje
TroliiCablu de sarcină al tractoarelor sau funicularelor
Semitârâre AtelajeTractoare de mică putere
Scos Alunecare Instalaţii de alunecare 200....500Târâre Atelaje
Semitârâre AtelajeFuniculareTractoare
Suspendare FuniculareTractoare
Apropiat Semitârâre Tractoare 500....2.000SuspendareSuspendare
FuniculareTractoare
În procesul exploatărilor forestiere se folosesc în mod combinat următoarele
modalităţi de colectare, care reprezintă din punct de vedere teoretic şi obiect de studiu pentru
cei care se pregătesc în domeniu.
8
1.3. Forţele şi factorii de influenţă la colectare
Pentru o fundamentare cât mai corectă a soluţiilor de proiectare şi organizare a
colectării lemnului în procesul de exploatare forestieră trebuiesc cunoscute forţele ce intervin
în cazul deplasarii lemnului prin alunecare, târâre, semitârâre şi suspendare.
a. Alunecarea. Constă în deplasarea lemnului liber pe pante sub acţiunea gravitaţiei.
Poate avea loc pe căi neamenajate caz în care se numeşte corhănire sau pe căi amenajate în
cazul folosirii instalaţiilor de alunecare.
Pentru că alunecarea să se realizeze cât mai bine în concordanţă cu condiţiile de teren
trebuie să se îndeplinească următoarele condiţii:
- folosirea unor căi amenajate
- cojirea lemnului(Figura 2)
Figura 2- Cojirea lemnului
- curăţirea de crăci la faţa lemnului(Figura 3)
Figura 3- Curatirea de craci a lemnului
9
- olărirea lemnului
Această modalitate de deplasare a lemnului în procesul de colectare este folosită la
operaţia de adunat când distanţa este mai mică de 200 m, pentru corhănirea masei lemnoase
precum şi prin folosirea instalaţiilor de alunecare.
De asemenea, alunecarea este folosită şi înc azul operatiei de scos unde distanţa este
de 200-500 m şi unde ca mijloc de colectare se folosesc instalaţiile de alunecare.
b. Târârea. Constă în deplasarea lemnului pe terenuri cu pante de valori ce necesită
pentru a se realiza alunecarea o anumită forţă de tracţiune.
Modalitatea de deplasare a lemnului la colectare prin târâre se realizează la operaţia de
adunat pe o distanţa mai mică de 200 m cu atelaje, cu trolii şi cu cablu de sarcină al
tractoarelor sau funicularelor.
De asemenea, târârea se foloseşte ca modalitate de deplasare a lemnului la operaţia de
scos atunci când se folosesc atelaje pe o distanţă mai mică de 500 m.
c. Semitârârea. Este deplasarea lemnului sub acţiunea unei forte de tracţiune în
condiţii în care o parte din greutatea sarcinii se sprijină pe vehicol şi o parte pe sol.
Semitârârea implică :
- forţa de semisuspendare
- forţa de frecare a piesei semitârâtă pe sol
- forţa de tracţiune
Forta de tracţiune se calculează din ecuaţia de echilibru după cum urmează şi în
funcţie de direcţia de deplasare a vehiculului (in pantă şi în rampă). Semitârârea ca modalitate
de deplasare a lemnului în parchet se foloseşte de către atelaje şi tractoare de mică putere
pentru adunatul lemnului pe o distanţa mai mică de 200 m.
De asemenea, această modalitate se foloseşte şi la operaţia de scos pe o distanţă de
200-500 m când din sistema de maşini fac parte atelajele, funicularele şi tractoarele.
Apropiatul masei lemnoase se poate face pe o distanţă de până la 2000 m prin semitârâre cu
tractoarele universale şi cele articulate.
d. Suspendarea. Se realizează prin deplasarea sarcinii prin suspendare pe autovehicule
sau funiculare, aceasta venind în contact doar cu vehiculul(Figura 4).
Forţele de frecare prezente la alunecare, târâre sau semitarare sunt înlocuite cu mişcări
de rostogolire a roţilor sau a rolelor funicularului. Condiţiile cele mai favorabile se
înregistrează atunci când :
- raportul dintre masa vehiculului şi masa sarcinii deplasate este cât mai mic
- coeficienţii de rezistenţă la rostogolirea roţilor sunt mici
10
Figura 4- Funicular pentru transportul lemnului
Suspendarea este modalitatea de deplasare a lemnului în procesul de colectare la fazele
de scos şi apropiat şi se realizează cu funiculare şi tractoare forwarder.
1.4. Colectarea lemnului cu tractoare
Tractoarele sunt cel mai răspândit mijloc de colectare, datorită, în special, mobilităţii şi
randamentelor superioare celorlalte mijloace. Colectarea lemnului cu aceste mijloace se
realizează în principal prin următoarele modalităţi :
- târâre
- semisuspendare
- suspendare
Cu aceste mijloace şi prin modalităţile sus mentionate se pot executa toate operaţiile
procesului de colectare a lemnului : adunat, scos, apropiat.
În evoluţia utilizarii tractoarelor în exploatările forestiere la inceput s-a recurs la
tractoarele agricole cărora li s-au adus modificări specifice rezultând pentru această activitate
utilaje de tip “tractoare agricole adaptate”.
11
Mai târziu au fost construite tractoare forestiere specializate cu caracteristici
constructive specifice :
- gardă la sol ridicata
- stabilitate longitudinală şi transversală mărită
- presiune pe sol în limitele portanţei admisibile
- posibilitatea înscrierii pe trasee sinuoase
Astăzi majoritatea tractoarelor forestiere au şasiul articulat, fapt ce le permite o
mobilitate mare în padure în comparaţie cu gabaritul şi puterea. Din această categorie, în ţara
noastră, cel mai folosit este utilajul romanesc (TAF – tractor articulat forestier).
1.4.1. Clasificarea tractoarelor forestiere
Din punct de vedere al modului specific operaţional determinat de echipamentele cu
care sunt dotate, tractoarele forestiere se clasifică astfel:
1. Tractoare “skidder”(Figura 5) – au în dotare :
- troliu pentru adunat
- dispozitiv de semisuspendare a sarcinii la apropiat
Figura 5- Tractor Skidder
Se utilizează la colectarea lemnului sub formă de trunchiuri, catarge, arbori, în general
a lemnului voluminos.
2. Tractoare “forwarder” – echipate cu:
- macara hidraulică şi graifer pentru încărcat
12
- cadru cu racoante sau semiremorcă pentru apropiat
Sunt specializate pentru apropiatul lemnului scurt (1-6 m) cu condiţia tasonării
prealabile a acestui lemn.
3. Tractoare “grapple skidder”(Figura 6) – dotate cu:
- cleşte hidraulic pentru ridicarea şi susţinerea sarcinii
Specializat pentru apropiatul lemnului lung, pe terenuri aşezate, când maşina are acces
la cioata sau când lemnul a fost fasonat anterior cu o maşina de recoltat.
Figura 6- Tractor grapple skidder
4. Tractoare “Bank-Jans-Skidder” – dotate cu:
- macara hidraulica şi graifer
- cleste hidraulic cu falcile însus pentru sustinerea sarcinii
Sunt folosite încombinatie cu maşinile de recoltat. Totuşi au o utilizare redusă în
comparaţie cu prima categorie.
1.4.2. Caracteristicile traseelor de colectare cu tractorul
În funcţie de pantă terenului colectarea cu tractoarele se organizează pe 3 variante de
parchete :
a. parchete pe terenuri cu pante mai mici de 7%, situatie încare tractorul poate
patrunde înparchet până la cioata fără amenajarea unor căi de colectare
13
b. parchete pe terenuri cu pantă între 7-25%, sunt accesibile tractoarelor pe drumuri
amenajate pe linia de cea mai mare pantă şi care nu sunt supuse procesului de degradare a
solului sau pe piste. Pistele (PT) sunt fasii de teren cu desfasurarea prestabilita pusa
înevidenta prin marcolare care orientează şi limitează accesul tractorului înparchet.
c. parchete pe terenuri cu pantă mai mare de 25%, unde colectarea lemnului cu
tractorul este insotita de fenomene de degradare a solului daca s-ar realiza pe linia de cea mai
mare panta, caz încare patrunderea înparchet cu tractoare se realizează pe o retea de drumuri
de coasta.
Amenajarea drumurilor de tractor trebuie facuta cu respectarea unor cerinte tehnico-
economice şi ecologice referitoare la deplasarea înconditii de siguranta şi înlimita unor
cheltuieli acceptabile impunandu-se următoarele :
- lăţimea necesara circulaţiei tractorului în aliniament este de 3 m (lăţimea platformei),
iar a culoarelor în arboret în cazul traseelor naturale se recomandă a fi de 4 m la nivelul
solului pentru a se evita lovirea arborilor de pe marginea culoarului şi a nu fi afectate prin
tasare rădăcinile acestora. Dacă se utilizează tractoare cu pneuri largi de joasă presiune este
necesară o lăţime a platformei de cel putin 3,5 m.
- traseele trebuie să fie cât mai drepte atat pentru asigurarea circulaţiei uşoară a
tractoarelor cât şi pentru reducerea riscului de ranire a arborilor de pe marginea culoarelor
- în curbe traseele vor fi prevăzute cu supralărgiri de 1-2 m în raport cu lungimea
sarcinilor şi asprimea curburii
- orientativ, razele minime necesare pentru înscrierea tractorului cu sarcina se poate
calcula cu relatia R=L2/4l, în care R este raza minima de racordare înm ; L este lungimea
sarcinii cumulată cu lungimea semişasiului posterior la tractorul articulat forestier, respectiv
cu lungimea tractorului cu şasiu rigid, înm, l este lăţimea traseului în curba în m.
- panta traseului trebuie să fie corespunzătoare performanţelor tipului de tractor, iar pe
de altă parte să fie corelată cu cerinţele ecologice de protecţie a terenurilor forestiere. Pentru
tractoarele articulate forestiere se prevăd înclinări longitudinale maxime la mersul în plin în
rampa 20% (110) ; la mersul în plin în panta precum şi la mersul în gol în rampa sau pantă
40% (220). Înclinări transversale la mersul în plin sau în gol în aliniament 24% (140), la virajul
spre aval 21% (120), la virajul spre amonte 18% (100). La tractoarele agricole adaptate
înclinarea longitudinală este limitată la maximum 25% sau 140 la uscare în gol şi la coborare
şi de maximum 10% (60) la urcarea în plin.
14
- pe terenurile cu pantă predominantă sub 20-25% traseele sunt orientate pe linia de
cea mai mare pantă, iar poziţiile « îndever » se admit cu condiţia că proiecţia centrului de
greutate să nu iasă din poligonul de susţinere.
- pe terenurile cu pantă predominant între 20-25% şi 40-45% atât din punct de vedere
ecologic cât şi tehnic nu mai este admis ca deplasarea tractorului să se facă pe linia de cea mai
mare panta, de aceea se execută drumuri prin lucrări de terasamente folosind buldozerul.
- pentru că apa din precipitaţii să nu stagneze pe platforma drumului construit cu
buldozerul declivitatea minimă va fi de 2%, până la cea optima 3-5%.
- lăţimea pe care circula efectiv tractoarele trebuie să fie complet în debleu, din motive
de stabilitate a terasamentului
- în corpul rambleului se lasă cioate mai inalte la defrişare pentru reţinerea pământului
- înclinarea transversală este de 6-10% spre piciorul taluzului de debleu pentru
menţinerea sarcinii pe platforma drumului şi totodată pentru colectarea apelor din precipitaţii
care se evacuează la intervale de 40-100 m după caz
- taluzul de debleu are înclinarea de 1,5 :1 sau 2/1, dar în cazul debleului mic şi stabil
taluzarea poate fi de 5/1
- un val de pământ cu lăţimea de 0,5 m pe latura dinspre aval a drumului permite o mai
mare siguranţa a sarcinii pe platforma drumului
- pe terenurile cu pantă peste 45% tractoarele nu mai sunt operante tehnic la adunatul
dinspre amonte (sarcinile ajung să alunece liber), iar terasamentele devin costisitoare şi pot
afecta stabilitatea versantului. Aici este domeniul exclusiv al funicularelor.
- traseul drumurilor de tractor în zonele admise se desfăşoară frecvent de-a lungul
talvegurilor unde se concentrează masa lemnoasa adunată de pe versanţi
- la văile în formă de U traseul se conduce paralel cu paraul, iar daca albia este
accidentată sau mocirloasă şi lemnul nu poate fi adunat cu troliul peste pârâu se adoptă soluţia
cu trasee pe ambele maluri
- la văile în forma de V pentru a se evita circulaţia tractorului prin patul pârâului se
construieşte un drum de tractor la baza unuia dintre versanţi
1.4.3. Procedee de lucru
La colectarea lemnului cu tractoare se deosebesc în cadrul unui ciclu de lucru
următoarele faze :
- formarea şi legarea sarcinii
- cursa în plin
15
- dezlegarea sarcinii
- cursa în gol
Formarea şi legarea sarcinii. în cadrul acestei faze trebuie executate următoarele
operaţii:
- poziţionarea tractorului
- desfăşurarea manuală a cablului de sarcina
- trasul mecanic al lemnului la tractor
- pregătirea sarcinii în vederea legării
- legarea sarcinii
Pozitionarea tractorului are drept scop aşezarea acestuia astfel încât să poată fi trasă la
tractor un număr cât mai mare de piese, respectând condiţia ca între direcţia de tras şi axa
longitudinală a tractorului să fie un unghi mai mic de 150, iar dacă aceasta condiţie nu poate fi
îndeplinită atunci să se folosească role de direcţie.
Condiţii privind formarea sarcinii la colectarea cu tractorul.
Desfăşurarea manuală a cablului de sarcină. Această operaţie necesită un efort mare
din partea muncitorului , de aceea se recomandă să se facă pe distanţe medii de până la 20-40
m în funcţie de panta terenului.
Pentru distanţe şi volume mari de tras se recomandă folosirea unor tractoare echipate
cu trolii cu doua tambure ale caror cabluri pot fi montate astfel încât desfăşurarea cablului de
sarcina să se facă mecanizat.
Trasul mecanic al pieselor. Presupune legarea pieselor la circa 0,5 m de capăt cu cablu
de sarcină sau cu ciochinare, precum şi asigurarea unor măsuri de diminuare a rezistenţelor la
înaintare şi reducerea prejudiciilor prin olărirea buştenilor sau folosirea unor conuri de
protecţie.
Daca condiţiile de lucru sunt favorabile pentru reducerea efortului muncitorului care
leagă sarcina şi creşterea productivităţii muncii la formareasarcinii se recomandă să se facă
trasul simultan a unui numar cât mai mare de piese(Figura 7).
16
Figura 7- Solutii de reducere a prejudiciilor la formarea sarcinii prin tarare
Pregătirea sarcinii în vederea legarii. Constă din aşezarea pieselor de lemn cu un capăt
pe sapa scut în cazul tractoarelor universale sau pe o traversă la tractoarele forestiere.
Pentru o echilibrare optimă a sarcinilor pe punţile tractoarelor şi a solului în procesul
de colectare prin semisuspendare se recomandă că orientarea pieselor să fie cu capătul subţire
în sensul de transport la tractoarele universale şi cu capătul gros în sensul de transport pentru
tractoarele forestiere.
Legarea sarcinii. Se realizează în funcţie de variabilitatea dimensională a pieselor ce o
compun astfel încât să se asigure o strângere bună a acestora pentru a nu se desface pe traseu.
Legarea se poate face direct cu cablul troliului, trecând cârligul pe sub piesa şi
fixându-l de cablu sau prin intermediul unui ciochinar introducând cârligul cablului de
tracţiune în ochetul ciochinarului.
Ciochinarele sunt bucăţi de cablu de lungimi între 1-3 m având la capete diferite
dispozitive de prindere.
Pentru uşurinţa pornirii bustenaului cârligul de sarcina va fi plasat mai spre sol, astfel
că inceputul deplasarii să decurgă printr-o rostologire a piesei.
17
Cursa în plin. Se face prin semitârârea sarcinilor pe drumurile de tractor amenajate în
acest scop respectând strict traseul de colectare urmărindu-se cu atenţie traiectoria extremităţii
sarcinii.
Pe contrapantă, daca roţile din faţă tind să piardă contactul cu terenul (cabrare) este
preferabilă oprirea tractorului, debreierea cablului şi lăsarea sarcinii la sol, deplasarea
tractorului fără sarcină pe porţiunea critică după care se trage sarcina cu troliul intocmai ca la
adunat. Se evita astfel suprasolicitarea maşinii şi se menajează solul de distrugere prin
patinarea rotilor.
Mărimea sarcinii la o cursă la colectarea lemnului cu tractoarele, poate fi stabilită
pornind de la condiţia de stabilitate longitudinală a utilajului şi care poate avea valori de 3300
daN pentru tractoarele universale şi 6000 daN pentru TAF-uri.
Dezlegarea sarcinii. La sosirea pe platforma primară, în vederea dezlegarii, se
poziţionează incărcătura, se lasa sarcina la sol, se debreiază cablul, se avansează câţiva metri
pentru a se asigura că toate ciochinarele sunt accesibile şi nu exista piese în poziţie instabilă.
Se desface cablul şi pentru că tractorul să nu întarzie ciochinarele rămân să fie scoase
de pe piese până la cursa următoare.
Tractorul eliberat de sarcină este folosit la manipularea pe platforma primară a
lemnului secţionat de la cursa anterioară.
Cursa îngol. reprezintă deplasarea tractorului inapoi, gol, aducând în pachet
ciochinarele de schimb cu respectarea cu stricteţe a traseelor de colectare de pe suprafaţa
parchetului.
1.5. Productivitatea muncii la colectarea cu tractorul
În general, productivităţile realizate la colectarea cu tractoarele sunt cuprinse între 10-
100 mc în8 ore, variind în funcţie de condiţiile concrete de lucru din parchet :
- volumul arborelui mediu
- distanţa de colectare
- tipul de tractor
- panta traseelor de colectare
- specie
- componenţa formaţiei de lucru, care în general este formată din 2 muncitori,
tractorist şi legator.
Mărirea productivităţii la colectare într-un caz dat se poate realiza prin :
18
- folosirea tractoarelor la capacitatea maximă de deplasare, respectiv mărirea
coeficientului de utilizare a capacitatii de lucru
- mărirea vitezei de deplasare a tractorului prin amenajarea corespunzătoare a
drumurilor de colectare şi folosirea acestora în perioade favorabile
- reducerea timpului de formare şi legare a sarcinii prin poziţionarea favorabilă a
tractorului
- pregătirea pieselor şi adunatul de la distanţe între 20-30 m.
1.6. Colectarea lemnului cu funiculare
Funicularele sunt mijloace specifice folosite la colectarea lemnului ce se
caracterizează prin faptul că materialul lemnos este transportat în poziţie suspendată sau
semisuspendată cu ajutorul unui cărucior care se deplasează pe o cale de rulare constituită
dintr-un cablu suspendat.
Domeniul de utilizare a funicularelor este :
- în terenuri cu pantă între 0-100%
- obligatoriu fiind mijlocul cel mai avantajos în terenurile cu pantă > 40%
- în terenurile cu pantă mai mică de 40% se folosesc singure sau în complementaritate
cu alte mijloace de colectare, soluţii dictate de problemele economice şi ecologice.
Avantaje :
- deplasarea lemnului se face pe trasee rectilinii (cele mai scurte)
- funcţionează independent faţă de condiţiile din teren
- nivel scăzut al prejudiciilor
-consumuri reduse de energie
Dezavantaje :
- mobilitate, în general, redusă
- număr mare de muncitori
- pentru apropiat necesită în complectare alte utilaje
1.6.1. Elemente generale
În funcţie de modalităţile de construcţie, instalaţiile cu cablu se clasifică astfel:
- funiculare de tip clasic – gravitaţionale (panta > 150)
- negravitaţionale (panta 0-150)
- instalaţii cu pilon
19
În funcţie de distanţa de instalarea pe distanţe :
- mici < 300-400m
- medii 300-400m – 600-800 m
- mari 600-800 m – 1600-2000m
Capacitatea de colectare la o cursa variaza în funcţie de tipul funicularului de la 20 kN
– 50kN (2000 kg – 5000 kg).
Tipuri româneşti :
1. FUC 401 (funicular universal pentru colectat)
- este folosit pe distanţa maximă de 400 m
- deplasare prin semitârâre
- sarcina maximă de 1000 daN
- negravitaţional
- pantă 0-100%
- uşor demontabil
2. FPU 500 (funicular pasager universal)
- distanţa maximă 500 m
- deplasare prin suspendare
- sarcina maximă 2000 kg
- gravitaţional
3. FP2 (funicular pasager)
- distanţa maximă 1500 m
- sarcina maximă 2000 kg
- gravitational
- sarcina se suspendă
4. FP (funicular pendular)
- se caracterizează prin faptul că se ridică caruciorul gol de la locul de dezlegare a
sarcinii cu ajutorul celui plin ce coboară gravitational.
Funicularul pendular din punct de vedere al caracteristicilor şi funcţionării este dublul
funicularului pasager.
1.6.2. Alcatuirea generala a funicularelor
Funicularul cuprinde următoarele:
1. Calea de rulare
a. cablu purtator
20
b. elemente de susţinere
- saboţi
- cablu transversal
- role de sustinere
- piloni naturali
- trepte
- arbori de ancorare a cablului transversal
c. elemente de ancorare
- cleme de ancorare
- cabluri de ancorare a cablului purtator
- arbori de ancorare
2. Cărucior
a. tren de rulare
- role alergatoare
- carcasa trenului de rulare
b. partea pendulară
- rola de dirijare a cablului de sarcina
- carcasa
3. Cabluri de acţionare
a. cablu de sarcină
b. cablu trăgător
4. Grup de acţionare
a. motor
b. transmisie
c. tambur
d. pilon metalic
e. sasiu – sanie
5. Instalaţie telefonică
1.6.3. Caracteristicile traseelor de colectare cu funicularul
Instalarea funicularelor se realizează în două moduri:
1. pe direcţii izolate, daca acesta foloseşte numai operaţiei de apropiat, adunatul
efectuându-se cu alte mijloace
21
2. în reţea de trasee, când colectează integral lemnul dintr-o anumită suprafaţă.
Dispunerea traseelor, în acest caz, se face:
- paralel, în cazul versanţilor uniformi
- în convergenţă pe versanţii circulari sau conici
Distanţa dintre trasee este dublul distanţei de colectat lateral (distanţa de tras lateral
poate ajunge la 40-50 m până la 80-100 m).
În general, liniile de funicular se instalează de-a lungul talvegurilor şi pe versanţi într-
o anumită poziţie faţă de linia de cea mai mare pantă.
Panta
- gravitaţional > 15%
- negravitaţional 0-15%
Lăţimea culoarelor este limitata la 4-6 m.
Condiţia de bază pe care trebuie să o satisfacă proiectarea, construirea , montarea şi
repararea unui funicular este siguranţa.
1.6.4. Montarea funicularului
Cuprinde următoarele operaţii :
- defrişarea culoarului liniei
- verificarea materialelor
- amenajarea potecii de acces la locurile de muncă de-a lungul liniei
- autotractarea grupului motor din aval în amonte
- ancorarea grupului motor în staţia din amonte
- desfăşurarea cablului trăgător din amonte spre aval
- desfăşurarea cablului purtator din aval în amonte cu ajutorul grupului motor şi a
cablului tragator
- ancorarea cablului purtator
- transportul materialelor pentru suporţii intermediari
- montarea suportilor intermediari
- întinderea şi ancorarea cablului purtator
- desfăşurarea cablului trăgător din amonte în aval până în staţie
- montarea căruciorului
- proba funicularului
22
1.6.5. Tehnica operaţională de colectare
Cu ajutorul funicularului se poate realiza :
- adunatul lateral (pe distante de 40-50 m)
- apropiatul
Operaţia de marcare trebuie corelată cu tehnologia de exploatare, dar mai ales cu
viitoarele metode şi utilaje folosite în exploatarea lemnului.
Astfel, în cazul funicularului, culoarele de adunat au lăţimea de 2 m la nivelul solului
şi sunt orientate la 450 spre amonte faţă de linia de funiculare(Figura 8).
La fel sunt orientate şi ochiurile ce se deschid în cazul tăierilor progresive.
Figura 8- Scheme de adunat lateral cu funicularul
Pentru mărirea distanţei de adunat lateral, în cazul traseelor rectilinii, se foloseşte
metoda prelungirii cablurilor, iar în cazul traseelor sinuoase se folosesc role de direcţie care
schimbă direcţia făcând posibile ocolirea ochiurilor de seminţiş.
În principiu, creşterea distanţelor de adunat, fie prin prelungirea cablului trăgător, fie
prin folosirea rolelor de direcţie duce la micşorarea productivitatii muncii. Dacă se consideră
productivitatea muncii 100% pe distanţa până la 10 m aceasta scade la 85% pe distanţa până
la 20 m şi la 65% pe distanţa până la 30m.
Pe de altă parte distanţele mari de adunat lateral măresc masa lemnoasă colectată la o
poziţie a liniei de funicular ceea ce răsfrânge pozitiv asupra amortismentului cheltuielilor de
montare – demontare.
23
Prin echilibrarea celor două tendinţe contrare rezultă distanţa optimă de adunat care se
determină prin calcul economic (procedeul de calcul economic va fi expus la partea de
proiectare tehnologică).
Ciclul de lucru la adunatul lateral şi apropiatul cu funicularul cuprinde următoarele
faze :
- pregătirea pieselor de adunat prin legarea lor cu ciochinare
- trasul lateral manual al cablului tragator
- legarea pieselor de adunat
- adunatul mecanic sub linia de funicular
Fazele mai sus menţionate se repetă de atatea ori până la formarea sarcinii de
apropiat :
- legarea sarcinii de apropiat şi ridicarea acesteia la carucior
- cursa înplin sau deplasarea căruciorului cu sarcina până la rampa de descărcare
- dezlegarea sarcinii
- cursa îngol sau întoarcerea căruciorului la locul de încărcare
- coborârea cârligului de sarcină la sol
Formaţia de muncă este compusă din :
- mecanic
- 2 legatori la locul de încărcare
- 1 dezlegator la rampa de descărcare
Comunicarea între aceste locuri de munca se face prin semnalizare radio sau prin
semne când distanţa permite acest lucru.
1.6.6. Norme de tehnica securitatii muncii
Muncitorii vor sta înamonte faţă de direcţia de tractare şi ridicare a sarcinii la o
distanţă de minim 20 m. Dacă se folosesc role de direcţie este interzisă staţionarea
muncitorilor în interiorul unghiului format de cablul tragator. În timpul iernii buştenii
îngheţaţi în tasoane vor fi în prealabil dizlocaţi cu tapina.
La formarea sarcinii de apropiat se va respecta încărcătura maxim admisă, evitându-se
astfel suprasolicitarea motorului cu supratensionarea cablului.
Coborârea caruciorului cu sarcina se face cu o viteza care să asigure trecerea lina, fără
şocuri, peste suporti (8-10 m/s).
În timpul trasului lateral muncitorii legatori urmăresc că sarcina să nu se blocheze în
vreun obstacol, iar intervenţia se realizează obligatoriu cu cablul slăbit.
24
Montarea şi demontarea se face cu echipe specializate, dotate cu echipamentele
necesare.
Pentru circulaţie de-a lungul instalaţiei şi la grupul motor se construieşte în mod
obligatoriu o poteca de acces la o distanţă de cel putin 20 m de linie.
Pe timp nefavorabil (temp. -200) cu descărcări electrice şi vânt puternic este interzis
lucrul cu instalaţiile cu cablu. Cablul purtator va fi legat obligatoriu la pământ.
In caz de pericol iminent (avarii, ruperea cablurilor, scăparea căruciorului cu sarcina la
vale, etc.) se alarmează întreg personalul de deservire a instalaţiei pentru a se retrage din zona
acestuia.
1.7. Instalaţiile cu pilon
Instalaţiile aparute în ultimele decenii au grupuri de acţionare mobile montate pe
tractor, autocamion, platforma pe roţi sau remorcă sau şasiu de excavator. Au în componenţă
un pilon rabatabil, telescopic care asigură înălţarea corespunzătoare a cablurilor în punctul
iniţial al liniei.
Sistemul de cabluri propriu acestor instalaţii constă din :
- cablul purtator ancorat la capatul opus
- cablul trăgător şi cele auxiliare
Sunt specializate numai la colectarea lemnului pe distanţe scurte (300m) şi medii, în
condiţiile existenţei unei reţele corespunzătoare de drumuri auto şi de tractor dezvoltataă pe
versanţi. Colectarea lemnului cu asemenea instalaţii se poate face în orice sens în raport cu
pantă terenului.
Sarcina utilă variază la o cursă între 10-15 kN şi este semitârâta, ceea ce se poate solda
cu afectarea solului, periculoasă mai ales pe direcţia liniei de cea mai mare pantă, precum şi
cu rănirea arborilor situaţi de o parte şi de alta a culuarului la tăierile selective.
1.8. Colectarea prin eliportaj
Colectarea prin eliportaj se realizează cu următoarele :
- elicoptere
- baloane
- elicostate
- baloane funicular
25
Au o utilizare foarte restrânsă fiind mijloace extrem de costisitoare comparativ cu
mijloacele de colectare terestre.
Totuşi, în anumite situatii, eliportajul poate fi justificat prin :
- motive tehnice :
- arborete practic inaccesibile, datorită unor pante foarte abrupte, a terenului instabil,
stâncos, mlăştinos, etc.
- motive ecologice :
- afectarea mediului prin amprize foarte mari ale drumurilor
- riscul alunecărilor de teren ce pot fi generate de acestea
- afectarea siturilor turistice
- evacuarea din aceste zone inaccesibile a produselor accidentale care reprezintă un
pericol fitosanitar
- motive economice
- frecvent arboretele de altitudine sunt rărite şi de clase inferioare, crearea unei reţele
rutiere nefiind rentabilă nici pe termen lung, iar pentru instalarea funicularea neintrunindu-se
cantitatea de lemn necesară
- colectarea unor sortimente valoroase (lemn de rezonanţă) dispersate în locuri greu
accesibile
Elicopterul.
A fost folosit pentru prima dată la colectarea lemnului în SUA, ulterior procedeul a
devenit operaţional şi în ţări precum : Canada, Suedia, Norvegia, Franta, indeosebi, în
masivele forestiere de mare altitudine.
În ţara noastră a fost experimentat la colectarea lemnului elicopterul MI8 având o
capacitate de ridicare de 2000 daN, realizând o productivitate de 8 mc/h la o distanţa de
transport de 10 km cu un consum de carburant 800 l/h. În funcţie de tipul de elicopter forţa de
ridicare variază de la 10 – 20 kN, iar viteza în gol este de 100-300 km/h. Cablul de sarcină
este suspendat sub elicopter, are o lungime 30-50 m, în funcţie de înălţimea arborilor.
În caz de incident cablul poate fi detaşat de elicopter, iar la capătul cablului se află un
cârlig cu comandă electrică la care se prind ciochinarele cu care se leagă piesele sarcinii.
Realimentarea cu carburant se face foarte des, 30-50 min, preferându-se o umplere incompletă
a rezervorului pentru a nu diminua sarcina utilă. Organizarea lucrărilor, în acest caz, pentru că
ora de lucru este costisitoare, trebuie să fie ireproşabilă, iar planul de zbor riguros întocmit,
pilotul fixându-şi în teren un reperaj al postatelor. Randamentele zilnice variaza în funcţie de
capacitatea elicopterului, dar pot ajunge până la 180 mc.
26
Baloanele.
Au fost experimentate pentru colectarea lemnului pentru prima data în anul 1954. Au
un diametru de 25-30 m, sunt umplute cu heliu şi au o capacitate de ridicare de circa 5-10 kN.
Au mari inconveniente legate de dimensiunile lor, mari, costul ridicat al heliului,
manevrabilitate redusă, şi imposibilitatea folosirii acestora în perioadele cu vânt.
Baloanele funicular.
Sunt alcătuite din două mari parti :
- un balon care asigură susţinerea sarcinii
- o instalaţie cu cabluri care ghidează balonul pe traseul de colectare şi care asigură şi
ridicarea şi coborarea sarcinii în vederea deplasării suspendate a acesteia.
Forţa necesară pentru susţinerea sarcinii este asigurată de balon prin forţa să de
sustentaţie, iar deplasarea balonului şi ridicarea – coborârea sarcinii sunt asigurate prin grupul
de acţionare al instalaţiei.
Cea mai importantă caracteristică a acestei instalaţii este faptul că deplasează sarcina
prin suspendare, în condiţiile în care pentru instalare şi funcţionare nu necesită elemente de
susţinere a cablurilor. Cel mai mare avantaj al acestei instalaţii constă în faptul că nu necesită
elemente de susţinere a cablurilor.
Elicostatele.
Au rezultat din combinarea unor elemente specifice, elicopterul şi balonul. Utilajul
este alcătuit din două baloane legate între ele printr-o grindă cu zabrele pe care este montat un
motor de elicopter. Baloanele asigură forţa de susţinere, iar motorul de elicopter ridicarea –
coborârea sarcinii şi deplasarea utilajului.
Elicopterele, baloane, baloanele funicular şi elicostatele, deşi sunt mijloace ecologice
de colectare a lemnului, din motive economice sunt rar folosite, justificarea lor făcându-se
numai în situaţii deosebite.
1.9. Colectarea cu mijloace de mică capacitate
Mijloacele de mică capacitate folosite la colectarea lemnului sunt :
- trolii independente
- minitractoare
Troliile independente denumite şi mototrolii, au fost concepute ca mijloace de adunat
la un drum de tractor sau linie de funicular, aria lor de utilizare restrângându-se odată cu
apariţia tractoarelor de colectare dotate cu trolii, net superioare şi cu randamente mari.
27
Astăzi, se folosesc îndeosebi la adunatul lemnului subtire, în cantităţi mici şi
dispersate, rezultate în urma tăierilor de ingrijire şi de igienă, acolo unde mijloacele de adunat
performante nu pot fi utilizate la capacitate.
După modul de deplasare în vederea instalarii se disting următoarele tipuri :
- trolii portabile, având o masă redusă, astfel că pot fi purtate manual
- trolii autotractabile, mai grele montate pe sănii, deplasabile prin autotractare,
folosind cablul tragator propriu
- trolii cu roţi, tractabile sau chiar autodeplasabile de-a lungul cailor de colectare
Troliile acţionează pe teren plan, în pantă sau contrapantă şi deplasează lemnul prin
târâre sau semitârâre daca în apropiere are fixată o rolă de dirijare prin care cablul trăgător
este ridicat la o înălţime oarecare.
Important este că întreg procesul de deplasare a lemnului cu troliul să fie supravegheat
de un muncitor pentru a evita blocarea lemnului în arborii pe picior.
Colectarea cu trolii independente se practică pe scară restrânsă, în ţări precum Elveţia,
Austria, Ţările Scandinave, îndeosebi de către proprietarii de pădure.
Colectarea cu minitractoarele
Domeniu de utilizare :
- adunatul lemnului la prima răritură
- adunatul lemnului din doborâturile de vant
- adunatul lemnului din arboretele tinere (curăţiri)
Avantaje importante :
- gabarit redus (nu este necesară deschiderea de culuare)
- cheltuieli scăzute de exploatare
- preţuri de achiziţie accesibile proprietarilor de padure
- corespunzătoare din punct de vedere ecologic (au presiune mică asupra solului)
- înlatură adunatul manual sau cu animalele (acoperă golul în mecanizarea lucrărilor)
Clasificare
- miniskiddere
- vehicule “orice teren” (all terain)
- vehicule pentru teren înzăpezit (snowmobile)
- miniforwardere
Miniskidderele
Sunt pe şenile sau pe roţi, se conduc prin intermediul unei oişti de către un muncitor
care se deplasează în faţa maşinii.
28
Pot fi echipate cu trolii.
Principalele caracteristici tehnici sunt :
- lăţimea vehiculului 1-1,4 m
- masa 350-540kg
- puterea 3,7-5,9 KW
- sarcina la o cursă 0,7-0,8 mc/cursa
Vehicule “orice teren” (all terain)
Sunt de tip motocicleta cu 4 roţi motoare.
- lungime 1 m
- masa 345-550 kg
- putere 15-25 KW
- sarcina 0,7-1,5 mc /cursa
- are ataşată o remorcă bi sau monoaxa
- poate avea şi un minitroliu
Vehicule pentru teren inzapezit
Au o şenilă lată sau două inguste, schiuri pentru asigurarea direcţiei şi li se ataşează o
sanie pe care se încarcă lemnul.
- lungime 1 m
- masa 400-500 kg
- putere 15-28 KW
- sarcină 0,7-1,0 mc/cursa
Miniforwarderele
Sunt vehicule mici pe roti sau senile, echipate suplimentar cu braţ hidraulic şi au
ataşate o remorcă.
- lungime 1,1-1,6 m
- masa 700-2000 kg
- putere 13-33 KW
- sarcina 1,5-2,5 mc/cursa
1.10. Corhănirea lemnului
Reprezintă o alunecare liberă a lemnului pe terenul în pantă pe direcţia axei piesei şi a
linie de cea mai mare pantă, în urma unui impuls iniţial dat de muncitor prin folosirea
pârghiilor constituite de tapine.
29
Corhănire = corhană = coastă abruptă
Corhănirea este o modalitate de adunat în normele tehnice fiind numită “adunat cu
tapina”.
Cele mai bune condiţii de corhănire sunt iarna când terenul este acoperit de un strat
gros de zapada moale care facilitează alunecarea şi reduce vătămarea seminţişului.
În vederea unei alunecări mai uşoare capătul din faţă al pieselor se olăreşte, evitându-
se în mare parte şi degradarea solului.
Corhănirea se execută cu echipe de 2-3 muncitori dispuse pe aceeaşi curbă de nivel.
Lemnul ce urmează a fi corhănit este orientat pe direcţia liniei de cea mai mare pantă, iar
punerea în mişcare a piesei se face numai cu ajutorul tapinei, muncitorii acţionând sincronizat
la comanda şefului de echipă. Lucrul începe din amonte şi se desfăşoară în mod obişnuit în
mai multe etape, denumite bătăi, reprezentând porţiunile de traseu pe care lemnul alunecă fără
întrerupere.
Limita din aval a corhănirii poate coincide sau nu cu o cale de apropiat. în primul caz
lemnul este apropiat cu tractorul sau cu funicularul, iar în al doilea caz este scos cu atelaje sau
alte mijloace la un drum de tractor sau la o linie de funicular pe care se face în continuare
apropiatul.
Deşi corhănirea este o modalitate care are avantajul utilizării într-un grad ridicat al
forţei gravitaţiei cumulează însă numeroase impedimente :
- constituie o muncă grea, periculoasă şi de calificare inferioară
- necesită un volum ridicat de forţă de muncă
- conduce la însemnate pierderi cantitative şi declasări ale lemnului (nu se corhănesc
sortimentele de lemn superior)
- aduce grave prejudicii solurilor
- se aduc vătămări arborilor rămaşi pe picior
În raport cu dezavantajele menţionate, corhănirea trebuie limitată la distanţe scurte de
2-3 înălţimi de arbore, prejudiciile în acest caz fiind tolerabile.
1.11. Colectarea cu atelaje
În exploatările forestiere, atelajele, sunt constituite dintr-un cal sau doi boi împreună
cu dispozitivele de tracţiune specifice şi servesc la adunat, precum şi la scosul lemnului
corhanit anterior până la un drum de tractor sau o linie de funicular.
30
Trasul cu atelaje se face prin târâre pe un teren înclinat sau prin semitârâre pe un teren
plan când capatul din faţă al piesei se sprijină pe un cărucior cu două roţi şi în condiţii de
zăpadă pe o sanie scurtă.
Forţa de tracţiune a animalelor la acţiunea de durată este de circa 20-25% din greutatea
corporală. Echipamentul de tracţiune cuprinde la căi hamuri şi lanţuri laterale, prinse la capăt
de un distanţier transversal din lemn rezistent, iar la o pereche de boi, jugul şi tânjeala (oişte
confecţionată din lemn rezistent având o lungime de 2,5m). Legarea pieselor sarcinilor se face
cu lanţuri, cu pene sau cu un cioflang (3-5 lanţuri unite la un capăt de un vârtej cu inel).
În afara trasului lemnului, tracţiunea hipo, poate fi utilizată şi la desfăşurarea cablului
trăgător, la tractor sau funicular, încazul distanţelor lungi de adunat, eliminând în acest fel
efortul fizic al muncitorului legator.
Prejudiciile silviculturale sunt în general mult mai mici în raport cu celelalte modalităţi
de colectare şi constau din vătămări ale arborilor pe picior, în special, în curbele traseelor.
Astăzi atelajele sunt folosite ca mijloc complementar de colectare, în special, adunatul
lemnului la rărituri şi tăieri dispersate în zonele neacoperite cu reţele de colectare şi transport
suficient de dezvoltate.
În rărituri, în comparaţie cu adunatul cu cablul, atelajele au avantajul unei mobilităţi
ridicate producând prejudicii silviculturale minime, folosindu-se tracţiunea cu un cal, sarcina
maximă la o cursă poate ajunge la 0,5-0,6 mc corelându-se cu volumele reduse ale pieselor de
colectat cu condiţia că distanţele de adunat să fie sub 100 m.
Chiar şi în ţările cu înaltă tehnicitate a lucrărilor de exploatare, tracţiunea hipo este
acceptată că mijloc de formare a sarcinilor la tractor sau funicular, în rărituri selective, pe
pante sub 50% şi pe distanţe de până la 60-100 m.
În tăierile de produse accidentale dispersate, pentru cantităţi mici de lemn în poziţii
izolate, în condiţii dificile de accesibilitate, atelajele constituie deseori singura soluţie de
colectare de la cioată a lemnului respectiv.
Problema utilizării în continuare a atelajelor este controversată, deşi sunt apreciate ca
mijloc ecologic, nepoluant, din punct de vedere al tehnicii de exploatare sunt un mijloc
rudimentar de slab randament şi costisitor. Folosirea lor este determinată de imposibilitatea
cuprinderii eficient şi ecologie întreg arealul colectarii.
1.12. Colectarea cu instalaţii de alunecare
În perioada artizanală a exploatării lemnului s-au folosit :
31
- jilipurile la apropiatul lemnului rotund. Acestea aveau jgheabul realizat din prăjini de
răşinoase şi fixat la sol printr-o infrastructură din lemn.
- cuşcăile la adunatul lemnului de steri care au jgheaburi portabile din scândură aşezate
cap la cap direct pe sol.
Astăzi reluându-se ideea tehnică se folosesc panouri din material plastic, uşoare şi
rezistente care se montează pe sol pe teren în pantă. Sunt utilizate la primele rărituri de
răşinoase pentru adunatul lemnului fasonat la cioata în lungimi scurte. În general, tronsoanele
sunt în formă de U cu grosimea de 9 mm, deschiderea de 35 cm, lungimea de 5 m, masa 25
kg. La montare se ancorează de arbori din loc în loc, se folosesc pe pantă până la 55%, iar
peste 40% din loc în loc se introduc tronsoane de frânare cu plasă sau alte dispozitive.
Prezintă inconveniente economice şi se justifică unde volumul exploatat la hectar este
important.
1.13. Adunatul manual al lemnului de mici dimensiuni
Se adună manual lemnul subţire şi lemnul mărunt de mici dimensiuni, în grămezi,
pachete, sarcini pentru a fi colectat cu tractorul, funicularul sau atelaje.
În raport cu greutatea pieselor se aplica următoarele procedee :
- purtarea cu bratele, când piesele sunt foarte uşoare
- semitârârea prin ridicarea piesei la un capăt folosind un cârlig sau un dispozitiv tip
cleşte
- ridicarea-bascularea
- voltarea cu tapina sau pârghia cu cârlig
Crăcile sub 5 cm se strâng în grămezi sau în martoane în funcţie de prevederile
normelor tehnice sau se lasă împrăştiate pe toată suprafaţa parchetului. Sub aspect ergonomic
operaţia este solicitantă pentru muncitor, de aceea trebuie să se rezume numai la piese de
volum mic. La ridicarea şi coborârea pieselor, coloana vertebrală trebuie să fie întotdeauna
verticală.
32
CAPITOLUL II
2. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. LA SILVICULTURA
Normele specifice de protectie a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate nationala,
care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea principalelor activitati din
economia nationala, in conditii de securitate si sanatate.
Normele specifice de protectie a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de
reglementari privind asigurarea sanatatii si securitatii in munca, sistem compus din :
- Norme generale de protectie a muncii, care cuprind masuri de prevenire a accidentelor de
munca si bolilor profesionale, general valabile pentru orice activitate.
- Norme specifice de protectie a muncii, care cuprind masuri de prevenire a accidentelor de
munca si a bolilor profesionale aplicabile unor activitati sau grupe de activitati;
Prevederile normelor specifice de protectie a muncii se aplica cumulativ cu cele ale
normelor generale de protectie a muncii si au aplicabilitate la nivel national, indiferent de
modul de organizare, sau forma de proprietate asupra capitalului social.
Structura sistemului national de norme specifice de protectie a muncii urmareste
corelarea prevederilor normative cu pericolele specifice uneia sau mai multor activitati si
reglementarea unitara a masurilor de protectie a muncii pentru activitati caracterizate prin
pericole comune. Structura fiecarei norme specifice de protectie a muncii are la baza
abordarea sistematica a aspectelor de protectie a muncii, practicata in cadrul normelor
generale de protectie a muncii. Procesul de munca este tratat ca un sistem complex structural
compus din urmatoarele elemente care interactioneaza:
EXECUTANTUL: omul implicat nemijlocit in executarea unei sarcini de munca;
SARCINA DE MUNCA : totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor
de productie si in anumite conditii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de munca;
MIJLOACELE DE PRODUCTIE: totalitatea mijloacelor de munca (instalatii, utilaje, masini,
aparate, dispozitive, unelte etc.) si a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc) care se
utilizeaza in procesul de munca.
MEDIUL DE MUNCA : ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice si psihosociale, in
care unul sau mai multi executanti isi realizeaza sarcina de munca.
33
Reglementarea masurilor de protectie a muncii in cadrul normelor specifice de
protectie a muncii, vizand global desfasurarea uneia sau mai multor, activitati in conditii de
securitate, se realizeaza prin tratarea tuturor aspectelor de protectie a muncii la nivelul fiecarui
element al sistemului :executant - sarcina de munca- mijloace de productie - mediu de munca.
Prevederile sistemului national de norme specifice de protectie a muncii constituie,
alaturi de celelalte reglementari referitoare la securitate si sanatate, baza pentru:
· instruirea lucratorilor in domeniul protectiei muncii;
· cercetarea accidentelor de munca, stabilirea cauzelor si a responsabilitatilor;
· fundamentarea programului de masuri pentru protectia muncii;
· controlul aplicarii masurilor de protectie a muncii.
· autorizarea functionarii unitatilor;
· activitatea de concepere a echipamentelor tehnice si a tehnologiilor.
Prevederi comune tuturor activitatilor :
- Incadrarea si repartizarea la locurile de munca :
Art 7. Incadrarea si repartizarea lucratorilor la locurile de munca trebuie realizata in functie de
pregatire, starea de sanatate, aptitudinile fizice si psihice ale solicitantilor, corespunzator
particularitatilor si conditiilor proceselor de munca, cu respectarea prevederilor Normelor
generale de protectie a muncii.
- Informarea si instruirea
Art. 15. Lucratorii trebuie sa fie informati asupra riscurilor profesionale specifice fiecarui tip
de activitate precum si asupra masurilor de prevenire stabilite prin prezentele norme si prin
instructiunile proprii.
Art. 17. Lucratorii vor fi instruiti cu privire la utilizarea echipamentelor tehnice, inclusiv
asupra utilizarii uneltelor cu muchii taietoare in timpul lucrului.
Art. 18. (1) La executarea de lucrari in padure, lucratorii vor fi informati si avertizati asupra
pericolelor potentiale existente in cadrul perimetrului de lucru cum sunt : stancarii, rape,
locuri cu pericol de alunecare, animale salbatice, avalanse, precum si asupra mijloacelor de
semnalizare de securitate utilizate.
(2) La executarea lucrarilor pe pante accentuate, conducatorul formatiei de lucru va
dispune amplasarea lucratorilor numai pe curba de nivel.
Art. 19. Lucratorii vor fi informati asupra activitatilor care nu pot fi executate in conditii
meteorologice nefavorabile precum si asupra modului de adapostire in cazul aparitiei
averselor insotite de descarcari electrice.
34
Art. 20. Se interzice efectuarea de activitati si lucrari in padure pe timp de ploaie puternica,
furtuna, polei, sau in conditii de vizibilitate redusa.
Art. 21. In cazul aparitiei averselor insotite de descarcari electrice se interzice :
a.) continuarea lucrului;
b.) stationarea in locuri situate la ina1time (varf de munte, coama de deal), sau sub arbori
izolati;
c.) stationarea in zona retelelor de transport al energiei electrice precum si in apropierea
gardurilor, constructiilor sau obiectelor metalice.
Art. 22. In functie de posibilitati, adapostirea lucratorilor se realizeaza in locuri ferite de
pericolul viiturilor si descarcarilor electrice.
Art. 23. Amplasarea taberelor de corturi ale echipelor de lucru care isi desfasoara activitatea
in zone izolate, se va face pe teren plan, in locuri ferite de eventuale viituri, la o distanta de
cel putin 1,5 ori inaltimea arborilor din jur.
Art. 24. (1) Pentru toate activitatile cu potential accidentogen si/sau care presupun
desfasurarea de lucrari in conditii de izolare (de exemplu santiere de impaduriri, tratamente de
combatere a daunatorilor, vanatoarea se vor asigura truse medicale de prim ajutor si instruirea
corespunzatoare a lucratorilor pentru utilizarea lor si pentru evacuarea accidentatilor.
(2) Unitatile silvice au obligatia de a stabili, impreuna cu personalul medical de
specialitate, continutul truselor de prim ajutor, in functie de riscurile specifice activitatilor.
Art. 25. (1) Activitatea de instruire se va realiza potrivit prevederilor normelor generale de
protectie a muncii.
(2) Persoanele responsabile cu activitatea de instruire trebuie sa asigure comunicarea
continutului prevederilor normelor si instructiunilor in functie de nivelul de intelegere al
lucratorilor.
(3) In cadrul instructajelor, lucratorii vor fi avertizati asupra pericolelor existente in
timpul deplasarii de la domiciliu la locul de munca si invers.
- Dotarea cu Echipament Individual de Protectie (E.I.P)
Art. 26. Acordarea, utilizarea si intretinerea echipamentului individual de protectie se va face
conform prevederilor din Normele generale de protectie a muncii si din Normativul-cadru de
acordare si utilizare a echipamentu!ui individual de protectie, aprobat de Ministrul Muncii si
Protectiei Sociale.
Art. 27. (1) Stabilirea echipamentului individual de protectie si alegerea sortimentelor
adecvate se realizeaza in functie de riscurile proprii fiecarui tip de activitate, pe baza
35
cumulului de factori de risc la care este expus lucratorul in timpul indeplinirii sarcinilor de
serviciu.
(2) Propunerile pentru acordarea echipamentului individual de protectie in functie de
analiza factorilor de risc se realizeaza de catre o comisie mixta, compusa din personal de
specialitate apartinand agentului economic si un reprezentant al organizatiei sindicale si se
aproba de consiliul de administratie sau comitetul director.
Art. 28. Conducatorii locurilor de munca nu vor permite desfasurarea nici unei activitati
inainte de a verifica dotarea cu echipament individual de protectie si insusirea cunostintelor
referitoare la utilizarea corecta a acestuia.
Art. 29. Lucratorii au obligatia de a purta echiparnentul individual de protectie stabilit pentru
fiecare lucrare sau tip de activitate si de a comunica conducatorului locului de munca orice
deteriorare a acestuia care le poate pune in pericol sanatatea sau securitatea.
36
BIBLIOGRAFIE
Arcade, Ciubotaru, Exploatarea pădurilor, Editura Lux Libris, Braşov, 1998.
Arcade, Ciubotaru, Elemente de proiectare si organizare a exploatării pădurilor, Editura Lux Libris, Braşov, 1994
Chisalita, Ion, Cursuri - Exploatări forestiere, Facultatea de Horticultura, Secţia Silvicultura , Timişoara, 2006
Ilie, Oprea, Sbera, Ioan, Tehnologia exploatării lemnului, Editura Tridona, Olteniţa, 2004.
Rotaru, C., Tehnologia exploatării lemnului, Editat de CDPT-MIM, Bucureşti, 1974.
X X X – Amenajamentul Ocolului silvic Anina. Studiul General si U.P. VI Anina , I.C.A.S. Caransebeş, 1997
X X X - Norme tehnice privind alegerea si aplicarea tratamentelor, Ministerul Apelor, Pădurilor si Protecţiei Mediului, 2000
X X X - Norme tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării, Ministerul Apelor , Pădurilor si Protecţiei Mediului, 2000
X X X – Norme specifice de protecţia muncii in exploatări forestiere, Ministerul Apelor , Pădurilor si Protecţiei Mediului, 2000
37
GRUPUL ŞCOLAR FORESTIER CARANSEBEŞ
DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
Subsemnatul(a), ................................................, domiciliat(ă) în
localitatea ...................................., str. ................................... nr. ........, bl. ......, sc. ....., ap. .....,
judeţul/sectorul ..........................., legitimat(ă) cu ....... seria ........ nr. ...................,
CNP. ................................., absolvent al clasei…………………………… la
………………………………………………………………………, înscris(ă) la examenul
pentru obţinerea certificatului de competenţe profesionale nivel 2 / 3, calificarea
profesională _________________________, prin prezenta, certific faptul că proiectul cu
titlul:
___________________________________________________________________________
coordonat ştiinţific de ________________________________________________, este
rezultatul propriilor mele activităţi de investigare teoretică şi aplicativă şi prezintă rezultatele
personale obţinute în activitatea mea.
Declar pe propria răspundere că am elaborat personal proiectul şi nu am folosit alte
materiale documentare în afara celor prezentate la capitolul “Bibliografie”, iar preluările din
diferitele surse, inclusiv din alte lucrări personale, au fost citate în lucrare şi că documentele
depuse la proiect îmi aparţin şi că prin acestea sunt confirmate / certificate activităţile
desfăşurate.
Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative – examene.
Data: ______________ Semnătura:
________________________
Întocmită într-un exemplar, pe propria răspundere, cunoscând că declaraţiile inexacte sunt
pedepsite conform legii.
38