cojocari ion gr.112a

Upload: io149

Post on 07-Jul-2018

214 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    1/10

      Crearea sau conducerea unei organiza ii criminaleț 

     

     Autor:  Cojocari Ion, student al ciclului II de Master, a Facultă iiț 

    tiin e Poli iene ti a Academiei „ tefan cel MareȘ ț ț ș Ș ” a M.A.I. a RM,

    locotenent de poli ie.ț 

    Conducător tiin ific: Chiri a alentin, !octor "n !rept, Conferen iar Ș ț ț ț  

    #ni$ersitar, maior de poli ie.ț 

     

    %ummar&:

    Organized crime, under its different forms, has represented a

    special interest for the scientific research. Presentation and

    analysis of the crime of criminal law ,,Creating or leading a

    criminal organization”, as well as its many manifestations

    (criminal group, association to commit offenses, criminal

    organization etc.) is the starting point in the realization of this

    scientific article.

    Keywords: criminal group, criminal organization, crime, organized

    crime

     Re'umat:

    Crima organizat, !n diferitele sale forme de manifestare a

    prezentat !ntotdeauna un interes deose"it !n domeniul cercetrii

    #tiin$ifice. Prezentarea #i analiza %uridico&penal a infrac iuniiț

    de ,,Crearea sau conducerea unei organiza ii criminale'', la fel caț

    #i multiplele sale forme de manifestare (grup criminal, asociere !n

    ederea s!r#irii de infrac$iuni, organiza$ie criminal etc.)

    reprezint punctul de plecare !n realizarea prezentului articol

    #tiin$ific.

    Cuinte&cheie: grup criminal, organizaţie criminală, criminalitate,

    crimă organizată

     

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    2/10

      ntroducere

    Criminalitatea organizată este considerată una din

    ameninţările majore la adresa securităţii umane, împiedicînd

    dezvoltarea societăţii din punct de vedere social, economic, politic şi

    cultural atît în Republica Moldova cît i în întreaga lume.ș

    Pentru Republica Moldova fenomenul devine o problemă

    majoră ciar începînd cu perioada obţinerii statutului de arăț

    independentă, perioadă în care ara se confrunta cu un ir de problemeț ș

    de ordin economic, politic, social, legislativ etc.

    !laborarea politicilor de stat privind prevenirea şi combaterea

    fenomenelor în cauză este imposibilă fără efectuarea cercetărilor 

    ştiinţifice, menite să conceptualizeze noţiunile de bază, cu care seoperează în materia dată, să surprindă lucrurile în dinamică şi în mod

    sistemic, să scoată în evidenţă legăturile de cauză şi efect,

    interdependenţele şi confluenţele circumstanţelor şi proceselor, să

    stabilească ieraria factorilor implicaţi, oportunitatea măsurilor,etc.

    2

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    3/10

    Cuprins

      Crearea organizaţiilor criminale izvorăşte din tendinţa

    de a folosi criminalitatea ca mijloc de mobilitate social "#$ şi ciar de

    acaparare a puterii "%$. &ceastă teorie dezvoltată de &. '. (anni şi

    )aniel *all "+, p.+-$ afirmă că la baza crimei organizate se află un proces social. )e eemplu, în &merica, eplică *all, crima organizată

    este modul în care grupurile de emigranţi, grupuri sărăcite, se ridică

    deasupra condiţiei de getou şi acţionează pentru evitarea opresiunii şi

    a discriminărilor. !ste una din eplicaţiile ce se dau eistenţei Mafiei

    italiene, sau altor modele de crimă organizată.

    /ntr0o teorie similară, !d1in 2uterland "3, p.###$

    argumentează comportamentul criminal ca fiind deprins, învăţat, iar acest fapt implică ceva mai mult decît simpla imitare. Cei ce devin

    criminali cunosc o asemenea evoluţie atît datorită contactului lor 

     permanent cu cei care încalcă legea, cît şi datorită relativei lor izolări

    de cei care respectă legea.

    2ociologii au arătat că anumite zone, medii 4rănesc5

    6încurajează7 delincvenţa şi au devenit terenuri propice pentru bande şi

    structuri ale crimei organizate. &colo unde nu eistă alternativă,succesul0bunăstarea traficanţilor de droguri şi a altora implicaţi în

    activităţi criminale constituiau modele demne de urmat pentru tineri

    "8, p.#9$. 2ursa crimei organizate îşi găseşte astfel locul în

    destrămarea şi proasta funcţionare a sistemului.

    )e0a lungul timpului şi în mod deosebit spre sfîrşitul

    secolului :: au fost propuse la nivel mondial mai multe definiţii ale

    conceptului de crimă organizată, fără însă a se cuprinde în conţinutullor elementele caracteristice unui astfel de fenomen. )efinitorii şi

     programatice pentru înţelesul şi semnificaţia conceptului în discuţie au

    fost prevederile Convenţiei ;aţiunilor la #8 noiembrie %.

    Potrivit art. % din Convenţie, criminalitatea organizată denumită grup

    infracţional organizat este definită ca fiind un grup structurat, alcătuit

    din trei sau mai multe persoane, care eistă de o anumită perioadă detimp şi acţionează în înţelegere, în scopul săvîrşirii uneia sau a mai

    3

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    4/10

    multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta

    convenţie, pentru a obţine direct sau indirect un avantaj financiar ori

    un alt avantaj material "-$.

    Punerea în evidenţă a conceptului de crimă organizată

    seamănă, după cum se afirmă în literatura de specialitate, cuîncercarea de a prinde un peşte cu mîinile goale? Concluziile

     participanţilor la Colocviul &()P0#9@@ pun în evidenţă, fără îndoială,

    eistenţa unui fenomen sociologic al crimei organizate, pe lîngă

    fenomenul juridic. ;u este uşor să se măsoare nici unul din cele două

    fenomene şi, în special, să fie definite. &ceasta şi ca urmare a faptului

    că, în afară de cîteva trăsături comune, natura, motivele şi originea

    crimei organizate diferă de la o ţară la alta. Aeografia, demografia,diversitatea culturală, stratificarea socială, între altele, sunt diferite şi

    generează variaţiuni, atît în ceea ce priveşte crima organizată, cît şi în

     privinţa reacţiei sociale. )iferite ţări cunosc manifestări sau forme

    relativ diferite de crimă organizată şi, plecînd de la acestea, şi

    abordările în vederea definirii sunt diferite "@, p.3#$.

    Codul penal al Republicii Moldova din %%, în &rticolul 3@,

    defineşte organizaţia 6asociaţia7 criminală aşa cum urmeazăB 6#7 2econsideră organizaţie 6asociaţie7 criminală o reuniune de grupuri

    criminale organizate într0o comunitate stabilă, a cărei activitate se

    întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a

    funcţiilor de administrare, asigurare si eecutare a intenţiilor criminale

    ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de

    altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte

    forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese

    economice, financiare sau politice.

    egea penală 6art. %D3 din CP al RM7 incriminează ca faptă

    distinctă crearea sau conducerea unei organizaţii criminale, adică

    întemeierea unei astfel de organizaţii i organizarea activităţii ei, fieș

    căutarea i angajarea de membri în organizaţia criminală, fie ţinerea deș

    adunări ale membrilor ei, fie crearea de fonduri băne ti i de altăș ș

    natură pentru susţinerea lor financiară i a activităţii criminale aș

    organizaţiei, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme iș

    4

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    5/10

    instrumente pentru săvîr irea de infracţiuni, fie organizarea culegeriiș

    de informaţii despre potenţialele victime i despre activitateaș

    organelor de drept, fie coordonarea planurilor i acţiunilor criminaleș

    cu alte organizaţii i grupuri criminale sau infractori aparte din ţară iș ș

    din străinătate "D$.*. O"iectul %uridic generic îl constituie relaţiile sociale ce

    ţin de ocrotirea şi apărarea securităţii publice. Erdinea publică

    reprezintă totalitatea relaţiilor sociale ce sunt reglementate de normele

     juridice, precum şi relaţiile sociale determinate de normele morale,

    normele de convieţuire socială.

     

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    6/10

    0organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime iș

    despre activitatea organelor de dreptF

    0coordonarea planurilor i acţiunilor criminale cu alte organizaţii iș ș

    grupuri criminale sau infractori aparte din ţară i din străinătate.ș

    Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale se deosebe te deș

     banditism prin următoareleB

    a7 lipsa atacului, adică lipsa scopului de a ataca întreprinderi, organizaţii, grupuri de

     persoane sau persoane aparte etc. 2copurile organizaţiei criminale pot fi traficul

    sau comerţul cu substanţe narcotice, psiotrope sau toice, traficul de fiinţe

    umane, traficul de arme, contrabanda, diferite operaţiuni financiare ilegale etc.,

    numai nu atacul. Erganizaţia criminală poate avea scopurile obţinerii unor 

    avantaje i interese financiare, economice sau ciar politiceFș

     b7 membrii organizaţiei criminale nu sunt înarmaţiF ciar dacă dispun de arme, nu le

    au în scopul de a săvîr i atacuri asupra persoanelor juridice sau fizice. /n cazul înș

    care se va constata că membrii organizaţiei criminale sunt înarmaţi, iar armele le

    au pentru a săvîr i atacuri asupra persoanelor juridice sau fizice, acţiunileș

    făptuitorilor vor fi calificate conform art. %D+ din CP al RM ca banditism, i nuș

    conform art. %D3 din CP al RM "#,p.839$.

    (nfrac iunea prevăzută la art. %D3 din CP al RM este o infrac iuneț ț

    formală i se consideră consumată din momentul săvîr irii ac iuniiș ș ț

     prejudiciabile, în oricare din modalită ile sale.ț

    -. atura su"iecti  a infracţiunii determină atitudinea

     psiică a făptuitorului faţă de fapta prejudiciabilă săvîrşită şi faţă de

    urmările acesteia, în raport cu conştiinţa, voinţa şi emoţiile sale.

    atura subiectivă cuprinde cele mai stabile elemente din conţinutul

    infracţiunii, fără a căror cunoaştere temeinică, sub toate aspectele nu poate fi concepută şi stabilită răspunderea penală. &naliza juridico0

     penală a laturii subiective a componenţei infracţiunii se realizează prin

    intermediul semnelor juridice care o caracterizeazăB vinovăţia, scopul

    şi motivul infracţiunii.

    atura subiectivă a infracţiunii se eprimă prin inten ieț

    directă. Persoana care săvîrşeşte vreuna dintre acţiunile ce pot

    constitui elementul material al infracţiunii ştie, după caz, că iniţiazăconstituirea unui grup, că aderă la acesta ori că0l sprijină în vreun fel

    6

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    7/10

    oarecare. !l prevede, aşadar, în limitele acestei cunoaşteri, rezultatul

    faptei sale şi îl doreşte sau acceptă eventualitatea producerii lui. ;u

    este suficient pentru eistenţa infracţiunii, din punct de vedere

    subiectiv, ca făptuitorul să fi ştiut că se grupează sau că sprijină un

    grup, ci este necesar ca el să fi ştiut că gruparea a cărei constituire oiniţiază ori la care aderă, sau pe care o sprijină, este o grupare

    infracţională organizată care are drept scop săvîrşirea uneia sau mai

    multor infracţiuni din sfera crimei organizate. )acă făptuitorul nu a

    cunoscut scopul grupării, fapta nu va constitui.

    ./u"iect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă,

    care la momentul săvîr irii infrac iunii a împlinit vîrsta de #3 ani.ș ț

    2ubiectul infracţiunii prevăzute de art.%D3 CP poate fi doarorganizatorul sau conducătorul organizaţiei criminale, persoana care a

    organizat săvîrşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum

    şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie

    criminală ori a dirijat activitatea acestora. Erganizatorul infracţiunii

    este considerat cel mai periculos dintre toţi participanţii la infracţiune.

     ;ormele penale din Republica Moldova atestă cîteva forme de

    încadrare a acţiunilor organizatoruluiB#.organizarea săvîrşirii infracţiunii0 constă în iniţierea şi planificarea

    infracţiunii, atragerea la săvîrşirea ei a altor participanţi 0 autori,

    complici, instigatori. &ceste acţiuni sunt întreprinse în etapa de

     pregătire a infracţiunii şi, dacă activitatea organizatorului va fi

    curmată în această etapă, acţiunile lui vor fi calificate drept pregătire

    de infracţiune.

    %. dirijarea realizării infracţiunii0 de obicei, se reduce la coordonareaacţiunilor participanţilor, în caz de necesitate, la modificarea planului

    de activitate criminală în procesul comiterii faptei socialmente

     periculoase, ascunderea infractorilor şi a urmelor infracţiunii. &ceastă

    modalitate de activitate se întreprinde nemijlocit în timpul săvîrşirii

    infracţiunii. )acă din motive ce nu depind de organizator, fapta nu a

    fost dusă pînă la capăt, cele săvîrşite vor fi calificate ca pregătire sau

    tentativă.+.crearea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii criminale

    7

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    8/10

    0 Cea mai periculoasă figură este persoana care creează un grup

    criminal organizat sau o organizaţie criminală ori dirijează activitatea

    acestora. &ceste structuri sunt nişte forme penal0juridice de

    manifestare a crimei organizate şi se ocupă de comiterea infracţiunilor 

    grave, deosebit de grave şi ecepţional de grave 6omoruri, tîlării,trafic de droguri, de arme, de oameni etc.7.

    3.dirijarea activităţii grupului criminal organizat sau a organizaţiei

    criminale.

    Erganizatorul poate să0şi îndeplinească funcţiile atît în calitate de

    figură de sine stătătoare, precum şi în calitate de coautor, acţionînd

    alături de ceilalţi participanţi. Cînd persoana îndeplineşte doar funcţii

    de organizator, ea nu participă nemijlocit la eecutarea faptei 6spreeemplu, omorul la comandă7 organizatorul acţionează întotdeauna

    doar cu intenţie direct. Erganizatorul poate să nu cunoască personal

    toţi participanţii sau circumstanţele concrete ale săvîrşirii fiecărei

    infracţiuni în parte, însă este obligatoriu faptul ca organizatorul să ştie

    caracterul infracţional şi comun al acţiunilor.2copurile personale ale

    organizatorului infracţiunii pot să nu coincidă cu scopurile autorilor,

    complicilor, instigatorilor. Cu toate acestea, organizatorul poartărăspundere pentru toate faptele socialmente periculoase pe care le0a

    iniţiat, le0a coordonat sau le0a condus şi care au fost eecutate

    nemijlocit de către autorii care, la rîndul lor, de asemenea pot avea

    anumite scopuri proprii, realizabile în procesul săvîrşirii infracţiunii.

    &stfel, persoana ce organizează săvîrşirea unui atac tîlăresc poate să

    nu urmărească scopuri de profit, ci să acţioneze din răzbunare, dar şi

    în acest caz va purta răspundere pentru organizarea atacului tîlăresc.

    Concluzii i recomandriș

    8

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    9/10

    /n cele din urmă, pe marginea cercetărilor efectuate, autorul

    recomandă

    0 )efinirea mai compleă şi mai precisă a conceptelor ceie din

    domeniu, ceea ce va permite elaborarea unor legi mai strict orientate

    spre identificarea delictelor de acest gen, spre clasificarea şisancţionarea lor mai adecvată.

    0 Cercetarea în continuare a cauzelor, efectelor, formelor mereu în

    scimbare ale crimei organizate la nivel naţional şi international

    0 /nsărcinarea Ministerului al &facerilor !terne şi (ntegrării !uropene

    în vederea pregătirii fără întîrziere a unei liste adnotate de documente

    ce ţin de lupta cu crima organizată, a unor convenţii cu ţările străine în

    care va fi prevăzut scimbul de informaţii şi acţiuni comune.

    0 (mplemantarea unor noi reforme care ar scimba în plan economic,

     politic i social func ionarea proastă a sistemului care încurajeazăș ț

    delicven a.ț

      0eferințe "i"liografice

    9

  • 8/18/2019 Cojocari Ion Gr.112a

    10/10

    "#$Robert '. GellH I ;atura crimei organizate şi operaţiunile ei

    specifice. Probleme majore ale controlului crimei organizate 8,D,#

    6Jerbert !delbertz, !ditura K.2. )epartamentul 'ustiţiei, #9D@7.

    "%$A. ;istoreanu, C. Păun I Criminologia, !ditura !uropa ;ova,

    *ucureşti, #9--.

    "+$)orean Marguerite Goening I Confruntarea dintre sistemul justiţiei

     penale şi crima organizată în 2tatele