CODUL CALIMACH

În a II-a jumatate a sec. XVIII se remarca, in tarile vest - europene (Prusia, Franta, Austria), aparitia codurilor de legi, ca un progres fata de obiceiurile pamintului (cutuma). Practicate pina atunci, care nu mai corespundeau, in totalitate, noilor situatii aparute in societate.

Aceasta actiune a influentat si unele tari din Rasaritul Europei, printre care si Ţarile Romanesti, a caror conducatori erau convinsi de necesitatea unor legi scrise.

Propunandu-si sa dea tarii o legislatie cat mai perfecta, Scarlat Calimach a insarcinat cu aceasta lucrare oameni bine pregatiti , care, pe linga cunoasterea dispozitiilor locale, sa se ocupe si cu studierea legilor mai noi, aparute in Apusul Europei.

În acest scop, a chemat in Moldova, in anul 1813, pe cunoscutul jurist sas, din Brasov, care semneaza Christianns Flechtenmacher Corona Transylvaniae oriundus. Acesta, doctor tn drept si filozofie al Universitatii de la Viena, a fost insarcinat de domnitor ca, impreuna cu juristul Anania Cuzanos, sa culeaga si sa traduca norme din dreptul romano-bizantin, pentru a fi folosita la redactarea noii legiuiri.

În primul rind, avem dovezi sigure despre vasta sa cultura juridica, ceea ce nu se poate afirma, in aceeasi masura, despre ceilalti. Era socotit asa de superior, incit vedem chiar pe Donici, despre care se dusese vestea, cerind consultatii de la invatatul sas.

Cit despre Cuzanos, este probabil ca si el a avut un rol important, dar mai ales pentru chestiunile in limba greceasca , pe care o stia, fara indoiala, mai bine decit toti. Poate ca la redactia textelor, care se stie ca sa facut in greceste, a avut un rol mai mare decit Flechtenmacher. Probabil ca mai ales aici era rolul lui si al domnului.

Acelasi lucru l-a facut Flechtenmacher pentru textele latine, fiind in continuare si traducatorul codului in limba romana, editia din 1823.

În decembrie 1834, Gh. Asachi spune ca pina atunci lucrarea a aparut in doua sute exemplare, dintre care 134 au fost date dupa cererea Logofetiei Dreptatii, iar 66 au fost depuse la Arhivele Statului

În acest fel a fost tradusa si tiparita cea dintii editie romaneasca a Codului Calimach.

Izvoarele Codului Calimach

- Dreptul roman;

- Dreptul greco-roman (Basilicalele);

- Dreptul Ţarii;

- Digestele;

- Institutele;

- Unele novele , mai putin Armenopol;

- Codul civil francez; (art. 6 relativ la forma actelor facute in strainatate, art.260 prin care se acorda mamelor si bunicilor tutela, s-au recunoscut 4 clase de mostenitori. În cap. XV despre sinisfora, raport, in cap.XVI asupra acceptarii si lepadarii mostenirii, in cap. XVII despre plata datoriilor, in art.1610 referitor la contractul de casatorie, in art. 1634 privitor la zestre pretuita sau nepretuita, in art. 1636-1637, 1639,1640,1641 referitoare de asemenea la dota )

- Hrisoavele si dezlegarile domnitorilor anteriori (Sobornicescul hrisov al lui Alexandru Mavrocordat, din 1785)

- Adunarea de legi a lui Andronache Donici (textele despre sinisfora, tocmeile de la logodna si casatorie etc.)

- Obiceiurile juridice ale poporului roman (ceea ce nu s-a pus in masura cuvenita)

- Codul austriac

Dupa o parere foarte raspindita , Codul Calimach este codul austriac. Dupa unii, el este simpla traducere, o copie; dupa altii, o traducere cu oarecare modificari. Profesorul grec Triandaphylopoulos in savantul sau studiu, este de parere ca, Codul Calimach este copia a Codului civil general austriac de la 1811, iar acolo unde se vorbeste de diviziunea materiei de parti, sectiuni, capitole, titluri marginale, sustine ca in totalitatea acestora este „une copie fidele du code austrichien”

Însa in hrisovul de la 1 iulie 1817, Domnul spune: „Cu Obstescul nostru Sfat am hotarit ca sa se aleaga si sa se adune din Cartile Împaratesti cele mai trebuincioase pravile, adaogindu-se si Obiceiurile din vechime pazite in pamintul acesta si alte prefaceri potrivite cu starea de acum ”. Iar la aceeasi data in hrisovul de promulgare adauga: „si la baza pntru aceasta am avut Basilicalele”.

Din aceste hrisoave rezulta ca Scarlat Calimach nu a copiat codul austriac sau ca l-ar fi intrebuintat ca izvor principal pentru alcatuirea codului sau. Daca Domnul ar fi vrut sa ascunda folosirea codului austriac –cum se atribuie – pentru ce ar mai fi pus sa i se traduca din 1813 pina la 1816, pravilele imparatesti? I s-ar atribui prea mult siretenia de insela posteritatea. Şi totusi n-ar fi scapat de controlul contemporanilor si al urmasilor.

• Conform contemporanilor:

Consilierul de curte Pavel Svinin, trimis de Ministerul de Externe al Rusie pentru a face cercetari in Basarabia, arata in raspunsul sau de 1 iunie 1816 ca Scarlat Calimach a numit in 1815 un comitet ca sa adune toate legile si obiceiurile Moldovei in materie civila si criminala, cite erau in putere de patru secole, cu aratarea ramurii si izvorului lor. „Partea intiia a acestei legislatii s-a tiparit acum (1816) la Iasi in limba greaca si tot acum se traduce in limba moldoveneasca”

Într-o notita din „Telegraful Filologic” , care aparea pe la 1817-1820 in greceste, la Viena, se arata ca Voda Calimach a insarcinat doi boieri mari si pe dascalul de latineste de la Şcoala domneasca, sa traduca

in limba dacilor legile locului „care intru putin vor iesi de sub teascuri”. Daca aceasta lege ar fi fost o copie, s-au avindul doar ca drept principal, era greu de de admis ca aceasta sa nu fi se stiut la Viena si sa nu se fi aratat in aceasta revista o astfel de informatie de lauda pentru legea imparatuliui.

Mai tirziu (1824-1825), Petru Manega, nascut in Valahia la 1782, doctor in drept de la Paris, a facut , cu colaborarea baronului Brunov, fost student al Universitatii de la Leipzing, dupa cererea autoritatilor rusesti, un proiect de cod civil pentru Basarabia, tiparita la St. Petersburg, dupa 1914. În discursul preliminar al acestui proiect „Codul Calimach”, spune ca este un extras din Basicale si din Armenopol.Desi vorbeste de codul francez, nu pomeneste nimic de codul austrriac, ceea ce n-ar fi putut trece cu vederea un jurist ca Manega.

Agentul austriac din Iasi, Raab, a trimis la 28 august 1818 pentru Biblioteca Curtii imperiale-regesti un exemplar grecesc. Agentul spune „sunt la fel cu ale noastre, dar au fost pastrate acele dispozitiuni care aici sint in uz in puterea obiceiurilor ce se aplica”

Celebrul cunoscator al dreptului greco-roman, E.K. Zacharia von Lingenthal, care folosea in studiile sa Codul Calimach s-il recomandagrecilor ca model pentru noul Stat, nu spune ca ar fi copiat sau luat intr-o forma oarecare din codul austriac, c-il pune mereu in legatura cu dreptul roman si bizantin, aratind ca se distinge „printr-o codificare simpla si fidela a legislatiei bizantine”

Nu se face nici o trimitere la codul austriac pentru completarea sau interpretarea Codului Calimach, desi se vorbeste si de codul comercial francez, si nici macar vreo mentiune despre cel austriac.

Continutul Codului Calimach

ÎNTRODUCERE

Pentru legi sau pravile politicesti in deobsti ξ 1 pin 25 (Anexa 1 -2)

PARTEA ÎNTÎI

Pentru dritul persoanelor

Cap.1 Pentru driturile ce privesc catra personalnice insusiri si legaturi. ξ 25-62

Cap.2. Pentru dritul casatoriei ξ 63-179

Cap.3 Pentru driturile intre parinti si fii ξ 180-254

Cap.4 Pentru epitropie si curatorie ξ 255-377 (Anexa 3-4-5-6)

PARTEA A DOUA

Pentru dritul lucrurilor

Pentru lucruri si impartire lor ξ 378-405(Anexa 7-8)

SECŢIA ÎNTÎI

Pentru realnicile drituri

Cap.1 Pentru stapinirea lucrurilor ξ 406-460(Anexa 9-10-11-12)

Cap.2 Pentru dritul proprietatii sau a vecinicei stapiniri a lucrurilor ξ 461-495

Cap.3 Pentru cistigarea proprietatii lucrurilor prin ocupatiune (apucare) ξ 496-536(Anexa 13)

Cap.4 Pentru dobindirea proprietatii lucrurilor prin sporirea sau adaugire ξ 537-567

Cap.5 Pentru cistigarea prooprietatii prin tradare (teslimarisire) ξ 568-581

Cap.6 Pentru dritul amanetului ξ 582-615

Cap.7Pentru serbirea lucrurilor (de servitute rerum) ξ 616-686

Cap.8. Pentru dritul mostenirii V 687-706

Cap.9 Pentru vointa cea de pe urma indeobste si pentru testamentturi indeosebi ξ 707-769

Cap.10 Pentru subrinduirea si fideicomis ξ 770-784

Cap.11 Pentru legaturi ξ 785-861

Cap.12 Pentru chipurile ingradiri sau prefaceri ori a oborirei vointei cei de pe urma ξ 862-911

Cap.13 Pentru mostenirea cea fara testament, (ab intestato) ξ 912-964

Cap.14 Pentru legitima si pentru dezmostenire sau departare din mostenire ξ 965-1005

Cap.15 Pentru sinisfora (colatie, punere la mijloc) ξ 1006-1019

Cap.16 Pentru primirea sau lepadarea mostenirii ξ 1020-1054

Cap.17 Pentru plata datoriilor de mostenire ξ 1055-1072

Cap.18 Pentru impartirea mostenirii ξ 1073-1100

Cap. 19 Pentru impreuna proprietaoa si partasia (communio) la alte drituri realnice ξ 1101-1149

SECŢIA DOUA

Pentru personalnice drituri asupra lucrurilor

Cap. 20 Pentru tocmele indeobste ξ 1150-1256

Cap.21 Pentru daruire ξ 1257-1290

Cap.22 Pentru tocmala depozitului ξ 1291-1309

Cap.23 Pentru comodatum, adeca imprumutarea unui lucru necheltuitoriu ξ 1310-1322

Cap24 Pentru tocmala imprumutarii lucrurilor cheltuitoate ξ 1323-1346

Cap.25 Pentru imputernicirea si alte soiuri de ocirmuiri a trebilor straine ξ 1347-1397

Cap.26 Pentru contractul schimbului ξ 1398-1409

Cap.27 Pentru contractul cumpararii si vinzarii ξ 1410-1465 (Anexa 14-15-16-17-18-19-20)

Cap.28 Pentru tocmala darii si luarii in posesie (orindatorie), darea si luarea in posesie de mostenire si pentru emfitevsis sau bezmen ξ 1466-1538

Cap.29 Pentru naimirea lucrurilor si lucratului ξ 1539-1562

Cap. 30 Pentru contractul tovarasiei averilor ξ 1563-1607

Cap. 31 Pentru tocmelile casatoresti ξ 1608-1621

Cap.32 Pentru zestre ξ 1622-1657

Cap.33 Pentru paraferna sau exoprica ξ 1658 -1668

Cap.34 Pentru darul nuntesc, adeca pentru contra zestre si pentru ipovolom (vadavaritul) ξ 1669-1682

Cap.35 Pentru theritrile si daruri intre insositi ξ 1683-1698

Cap. 36 Pentru tocmala de noroc ξ 1699-1722

Cap. 37 Pentru dritul despagubirei si a satisfactiei ξ 1725-1770

PARTEA A TREIA

Pentru inmarginirile ce privesc catra dritul persoanelor dinpreuna si a lucrurilor

Cap.1 Pentru intarirea driturilor si indatoririlor ξ 1771-1810

Cap.2 Pentru mutarea driturilor si a indatoririlor ξ 1811-1859

Cap.3 Pentru dezlegarea driturilor sia a indatoririlor ξ 1860-1905

Cap.4 Pentru uzucapie si prescriptie ξ 1906-1973

Anexa I Pentru rinduiala concursului creditorilor ξ1974-2032

Anexa II Pentru lititatie sau mezat dupa obiceiul pamintului

Diferentele Codului Calimach de codul Austriac

Este de observat mai intii ca numar de articole intre cele doua coduri. Codul Calimach are 2032 articole, iar cel austriac numai 1507, deci o diferenta de 525 articole. Împartirea in titluri si capitole difera de asemenea. Î Codul Calimach sunt mai multe capitole; si aceasta datorita nu atit unei altfel de grupari sau desfaceri de texte, ci faptului ca legea moldoveneasca are parti care lipsesc in codul austriac. Codul Calimach are in partea II sectia I, in plus capitole: despre sinisfora, plata datoriilor de mostenire, imparteala mostenirii. În sectia II are in plus patru capitole: despre zestre, paraferna sau exoprica, dar nuntesc, despre teoritre.

Art.1, definitia legii din Codul Calimach, lipseste in codul austriac. Dispozitia din art.6 referitoare la forma actelor facute in tara straina, nu este in codul austriac. Art.12, de asemenea nu se afla in acel cod. Art.13-14, care se ocupa de obiceiuri, difera cu totul de cel austriac. Art.18-24, difera de textul codului austriac. Art. 27 mentine robia care este interzisa in codul austriac. Codul moldovenesc n-are dispozitiile privitoare la dobindirea si pierderea cetateniei. Art. 56-62 referitoare la spitele rudeniei, n-au corespunzatoare in codul austriac(Anexa 21). Art. 64-70, care se ocupa de logodna, sunt diferite de cele din codul austriac. Art. 120-180, n-au aproape deloc texte corespunzatoare in codul austriac. În capitolul despre epitropie si curatorie, despre care Calimach spune ca s-a folosit de codici noi evropenesti, n-a facut o simpla traducere, o copie, ci a luat unele idei, pe care l-ea adaptat starilor de la noi; intre altele s-a dat mamelor si bunicelor drept la tutela , ceea ce nu era de acord codul austriac. Diferente insemnate sunt in materie de mostenire cu testament sau fara. Calimach are 4 clase de mostenitori, cel austriac 6. În codul Calimach sunt 13 cazuri de dezmostenire, in cel austriac 4. Cap. XV despre sinisfora, cap. XVI despre primirea sau lepadarea mostenirii, cap. XVII despre plata datoriilor de moltenire, cap. XVIII despre impartirea mostenirii, reprezinta ceva special Codului Calimach. Foarte mari diferente se observa la cap. XXXI despre tocmelile casatoresti. Art. 1647-150 sunt luate din vechiul nostru drept, din cel roman si greco-roman. Cap. XXXIV despre darul nuntesc, adica despre contra-zestre si ipovolon (vaduvarit) se afla intr-o mica parte si in codul austriac, dar in Codul Calimach este altfel grupat si mult mai bine intocmit. Cap. XXXV despre teoritre si darurile intre insotiti, cuprind disozitii cu totul proprii codului moldovenesc, care s-a folosit de izvoare romane si bizantine.

Dintre textele care nu sunt sau nu au coresponzatoare in codul austriac, citam : art. 39-42, 49-50, 924-925, 1610, 1612, 1621, 1626, 1632, 1634, 1635-1650, 1658-1668, 1683, 1697, etc.

Încheiere

Codul Calimach prezinta, fara indoiala, un deosebit interes, atat din punct de vedere al formei cit si al fondului.

Limba editiei romanesti din 1833 prezinta in special mult interes. Limba noastra juridica in acea vreme nu era destul de formata pentru a exprima atitea notiuni noi, cuprinse in acest cod. Totusi traducatorii sau straduit sa caute, ori sa formeze cuvintele potrivite. Limba, in unele cazuri, era pentru popor mai greu de inteles decit limba Legiuirii Caragea, din cauza ca acest cod avea mai multa invatatura juridic; totusi nu era straina de acea a maselor populare.

Din punct de vedere al fondului, Codul Calimach are, ca si Legiunea Caragea, destule parti criticabile. Dintre acestea sunt citat: robia, privelegiile de clasa, situatia femeii maritate, calcasia, deosebiri dintre crestini si necrestini etc.

Acest Cod are insa multa originalitate si valoare din punct de vedere stiintific si practic. El insusiri care nu se gasesc in legile din acea vreme ale multor tari si care merita sa fie puse in evidenta prin cercetari amanuntite. Este superior, in anumite privinte, codului austriac, pe care, se spune ca la copiat, iar in unele parti chiar codului francez; cuprinde multe din obiceiurile juridice ale tarii, unde era destinat sa se aplice, si in general reprezenta un insemnat progres fata de ceea ce fusese mai inainte.

Acestui Cod i s-a atribuit calificarea ca fiind cel mai roman dintre toate codurile.

BIBLIOGRAFIE

- A.Radulescu. Pravilistul Flechtemacher. – Bucuresti

- Vl. Hanga. Codul Civil Ausriac si Codul Calimach, Studii de drept romanesc

- Andrei Radulescu, Influenta franceza asupra dreptului roman pina la 1864

- N.Iorga, telegraf Filologic din 1817-1820, in Amanunte din istoria noastra in veacul al XIX-lea.

- „Tel est le code de Mourousi et celui de Callimaque, qui ne rnferment qu’un ectrait du text Basiliques et de l’Armenopoulo ”, in Projet d’un code civil de la Bassarabie.

- N.Iorga, Documentele privitoare la familia Calimachi, I, Bucuresti. 1902, p.295;(1936-1939), p. 543. Precum si Anexa 1A.

- Histoire du droit prive greco-romain, traduction Laut, 1870

- A.Radulescu Izvoarele Codului Calimach- Bucuresti 1927