coala Posticeal,,Henri Coand OradeaDomeniul de studiu/Specializarea: AMG

PRINCIPII DE BAZ ALE CERCETRIIConflictul ntre roluri n familia contemporan

Prof: ILEA SILVIU Student:Hele Valentina Ramona Anul II, AMG, grupa B

Oradea- 12.12.2013-Semestrul IPRINCIPII DE BAZ ALE CERCETRIIConflictul ntre roluri n familia contemporan

I.Principii de baz ale cercetriiSecolul XXI este caracterizat de o lumeaflat n continue i profunde schimbri,marcat de tensiuni, conflicte i agresiunea distructiv atehnologiei moderne asupra mediuluinconjurtor.Lumea este n micare, schimbrile sociale sunt accelerate, viaa social seglobalizeaz. Relaiile individului cu societatea se modific i ele. Pentru a nelege cadrulcultural n care trim, cu multipla sa diversitate, pentru aputea discerne modul de funcionareal instituiilor sociale i posibilitile libertii umane trebuie s apelm la principiile de bazale cercetrii. Zilnic observm i interpretm realitatea i lansm speculaii cu privire lacauzele i implicaiile fenomenelor i proceselor sociale n care suntem antrenai i care neinflueneaz viaa. Aceleai fenomene genereaz semnificaii deosebite. Procesele socialecomplexe, ce se deruleaz n prezent, au o dinamic proprie ce solicit specialiti pentrucunoaterea inelegerea lor. Nevoia de sociologie apare la dou nivele:- al individuluiinstruit i educat ce triete n societate i are nevoie s neleag mecanismele de organizaresocial pentru a aciona contient i responsabil i s-i formeze deprinderi de convieuiresocial i comportare civilizat;

-al societii ( nivelul decizional) unde cel ce guverneaz, formuleaz legi, imperative,sentine morale trebuie s stpneasc i cunotine referitoare la realitile sociale pecare dorete s le influeneze prin aciunea sa.Perspectiveleindividualesunt,inevitabil,pariale iincomplete.Exist otipologieaindivizilor umani, corespunztoare celor treitipuri de societi:1.individul conservator care se conduce dup preceptele tradiiei; acest tip caracterizeazsocietile tradiionale, marcate de schimbri lente;2.individul autonom care, trind ntr-o societate caracterizat prin schimbri rapide, seconduce dup propria contiin aparine civilizaiei moderne;3.individul heteronom care se conduce dup ateptrile celorlali de la el, aciunea sa fiindrezultanta variabilei situaionale a aciunii altor indivizi.Simul comun, de prim mn, semnific ansamblul cunotinelor spontane fondate peexperiena direct a agenilor cunosctori. Simul comun, de mna a doua, reprezintansamblul cunotinelor tiinifice, transformate n imagini ifolosite n practic.Caracteristicile cunoaterii comune(spontane)1.Caracterul iluzoriu al cunoaterii commune este influenat de:-enculturaie transmiterea culturii de la o generaie la alta; are efecte limitativeasupra cunoaterii; limba (caelement al culturii), prin mbogirea vocabularuluii prin sintax, condiioneaz modul de a judeca al oamenilor; percepia lumiinconjurtoare este condiionat de caracteristicile gramaticale i semantice alelimbii subiectului cunosctor;-socializare procesul de formare a personalitii n acord cu normele i valorilesocietii n care individul se nate i triete; socializarea primar are rolprimordial n formarea personalitii pentru i, ntr-o anumit cultur; roluldeterminant l joac prinii; socializarea secundar se realizeaz n instituiilespecializate, prin transmiterea de cunotine, formarea de atitudini, deprinderi iconvingeri; socializarea se realizeaz diferit de la un individ la altul ( n cadrulaceleiai culturi indivizii i formeaz abilitile de cunoatere spontan foartedifereniat); socializarea permanent are loc pe tot parcursul vieii individului ntoate contextele n care acesta triete;-implicarea subiectiv a oamenilor n viaa socialeste diferit n funcie descopurile i interesele lor particulare( ceea ce i face sse autonele adesea);

2.Caracterul pasionalPe parcursul vieii i activitii, fiecare om are interese, scopuri, concepii, convingeri,prejudeci. De obicei, oamenii nuse mulumesc s constate doar cese petrece njurullor, cijudec, interpreteaz, apreciaz realitatea, uneori denaturnd-o, falsificnd-o. Pentrua-i forma o imagine obiectiv a realitii, oamenii trebuie s dispun de o pregtirespecial, s fac apel la uncontinuu examen, exerciiu critic.

3.Caracterul contradictoriuPermanent, indivizii oscileaz ntre sentimentul liberului arbitru i al fatalitii acestmecanism prosocial de fluctuaie permanent, la nivel individual, nu este acceptabil ntr-un demers tiinific.

4.Caracterul limitatIndivizii au experiene de via care se circumscriu mediilor sociale n care triesc; aflocazional sau nu cunosc nimic despre ceea ce se ntmpl n alte grupuri, societi,culturiceea ce nu le este cunoscut, familiar, adeseori le apare ca anormal, scandalos.Cunoaterea comun nu ne ofer o cunoatere adecvat a realitii sociale; a rmne lanivelul simului comun n cunoaterea realitii nseamn a-i acorda acesteia o autoritatepe care nu o maiare de mult vreme.

Cunoaterea tiinific

Sociologia ca studiu explicativ i comprehensiv al realitii sociale n totalitatea ei oferrspunsuri la problemele care ne procup, avndu-i temeiul n datele i faptele strnseprintr-o cercetare sistematic, direct, date analizate i interpretate n conformitate cuanumite cerine, riguros determinate.tiinafolosetemetodesistematicedeinvestigareempiric,deanalizareadatelor,gndirea teoretic i exprimarea logic a argumentelor pentru a forma un ansamblu decunotine despre un subiect anume.tiina este un proces, o aciune social prin care se urmrete cunoaterea realitii aacum este ea, nu cum ne-o imaginm;tiina este un produs pentru c este constituit din construcii gnoseologice fa de carecomunitatea tiinific a ajuns la un acord.tiina este o paradigm etic pentru c modul tiinific de determinare a adevruluimbin preocuparea pentru aplicarea corect a metodei de cunoatere cu observareariguroas a fenomenelorpe baza observaiei obiective, utiliznd metode adecvate, seobin enunuri empirice cu valoare deadevr.

Cunoaterea tiinificse fondeaz pe cteva postulate, al cror adevr este acceptat demajoritatea cercettorilor din tiinele socialei comportamentale

II.Conflictul ntre roluri n familia contemporan

Conflictele constituie o component natural inevitabil a vieii sociale a fiecruia dintre noi. Cei mai muli oameni consider conflictele ca fiind ciocniri distructive , ireconciliabile, n urma crora unii ctig n defavoarea altora dar preocuparea de tip tiinific privind cile de a face fa conflictelor a dus la dezvoltarea unor modele i strategii de abordare eficient i constructiv a conflictelor.

Aceste noi modele prezint procesul rezolvrii conflictelor nu ca pe un cmp de btlie, ci mai curnd cape o ans de a nva lucruri noi, de a ne dezvolta responsabilitatea i de a rezolva conflictele prin colaborare

n plan istoric, toat existena omenirii n ntregime este impregnat cu conflicte de la primul, care a dus la izgonirea lui Adam i Eva din rai i care a pus nceputul neamului omenesc, i pn astzi. Toate punctele cruciale ale istoriei omenirii, absolut exact coincid cu apogeurile situaiilor conflictuale. Toate schelele conflictelor uimitor de uniform se repet din secole n secole, i cu att mai mult acioneaz inevitabil n orice situaie istoric.

Stabilitatea existenei conflictuale este factorul fundamental al istoriei omenirii la orice nivel al organizrii sociale, inclusiv manifestrile personale.[]Rezultatul cantitii enorme a manifestrilor conflictuale de la cele personale la cele globale, de la prieteneti pn la interstatale ne conving n necesitatea notorie i folosul oricror aciuni, ndreptate spre nlturarea conflictelor, nmuierea sau evitarea, pentru justificarea oricror msuri la neadmiterea lor. E prea trist experiena noastr proprie, nevorbind de experiena istoric a statelor i popoarelor.

Nici nu este nevoie s privim n trecutul istoric ndeprtat i furtunos pentru a gsi exemple este ndeajuns s ne amintim viaa noastr i tot ceea ce a avut loc n acest rstimp scurt nuntrul i n afara noastr.Fericirea i anume aa de apropiat nou cea proprie, i aa de ademenitoare, luminoas sociouman nu o putem vedea altfel, dect ntr-o existen neconflictual, n armonia sufleteasc general i proprie. Conflictul ns inevitabil include n sine dezarmonia, ciocnire, privaiune, durere i chinuri, i de acum deaceea nu poate face parte din sfera fericirii.

ns n acelai timp o cantitate mare de oameni particip la conflict i nentrerupt le dau natere; dar lucrul cel mai interesant nu e nici asta. ntr-un mod paradoxal fiecare participant la conflict, fiecare parte, fiecare din noi gsete o argumentare ndoit pozitiv a participrii n conflict, urmrete cele mai nobile scopuri dorina binelui, aprarea concepiilor, lupta pentru idealul luminos, aprarea principiilor sacre, a valorilor, prietenilor i altele. O parte considerabil a conflictelor, dac nu majoritatea absolut este condiionat nu de intenii rutcioase contiente, dar de dorina sincer a binelui.

Familia este una dintre cele mai vechi forme de comunitate uman. In cadrul ei, fiecare se descoper pe sine, cci acolo cretem, ne maturizm, evolum i tot de acolo plecm in lume. Acolo ne avem rdcinile i bazele profunde ale fiinei noastre. i tot acolo tindem s revenim atunci cand formm, mai tarziu, propria familie. Iar dac nu reuim acest lucru, implinirea personal nu pare a fi deplin. Conflictul poate s se rspandeasc repede dintr-un domeniu in altul. Unele cupluri nu pot s-i ofere unul altuia intimitatea i distana de care amandoi au nevoie in momente diferite i grade diferite. Aceste probleme pot conduce la o instrinare permanent. Iar instrinarea poate merge pan la instrinarea de sine insui. Incapacitatea de a tolera schimbarea i dezvoltarea unuia dintre parteneri.Fiecare cuplu/familie are probleme, i consider c totul reprezint o normalitate, ar fii bine dac nu am avea aceste conflicte dar dac nu avem posibilitatea de a le evita tot timpul trebuie s invm s tim s i le rezolvm Problema investigaiei const, pe de o parte, n stabilirea particularitilor tipologiei conflictului din familiile tinere n condiiile modificrii rolurilor sociale ce ar asigura adaptarea mai adecvat la condiiile noi de via i integrarea eficient ntr-o societate n permanent schimbare i lipsa, pe de alt parte, a unor modele psihopedagogice desvrite ce ar facilita cunoaterea i acceptarea acestei identiti.Rolul se caracterizeaza prin functia lui de expresie si prin raporturilecu personalitatea subiectilor. Fiecare individ isi asuma rolul sau rolurile mai mult saumai putin fidel fata de modelele in vigoare in societatea globala sau in cutare gruplocal. Dupa caz (si chiar in afara oricarei deviatii caracterizate), subiectul poate transasau inova in raport cu modelul. Este ceea ce face diferenta intre rolul vazut ca "standard' si "intrarea in rol' care depinde de atitudinile proprii subiectului, adica demodul in care el suporta, percepe sau selectioneaza modelele.In societatile moderne, problemele de integrare au devenit mult mai complexedecit in societatile arhaice sau traditionale, in masura in care fiecare individ, avindsimultan mai multe pozitii (de exemplu, familiala, profesionala, sindicala), trebuiesa-si asume mai multe roluri si isi poate schimba, eventual, rolul profesional. Personalitatea se exprima, astfel, prin intermediul unei multimi de roluri si constituie in eainsasi un sistem de segmente de roluri mai mult sau mai putin armonios.Problema raporturilor intre rol si personalitate ajunge, aproape intotdeauna (inmod implicit sau explicit), la o perspectiva filosofica, pentru ca atinge problemalibertatii probabile; se pot distinge in acest sens trei pozitii esentiale :.Una mentine o distinctie ferma intre cele doua notiuni: personalitatea (eu, euprofund, spontaneitate, sistem propriu de aspiratii) nu se poate confunda cu rolurile ; ea le transcede si nu face decit sa se exprime prin intermediul lor. Estevorba despre o conceptie spiritualista, sustinuta, mai ales, de Bergson..O a doua pozitie reduce in mod strict personalitatea la jocul de roluri: nu sintemaltceva decit actori; persoana se confunda cu personajul. Este vorba despre o conceptie de tonalitate shakespeariana..O a treia pozitie, mai eclectica, tinde sa faca din personalitate o putere de optiuneintre roluri si de sinteza a lor si a anumitor elemente aparte, ireductibile. Cindaceasta dialectica reuseste, vorbim de "persoana', notiune legata, astfel, de oscara de valori; cind este vorba de un compromis, vorbim de "personaj'.Cercetatorii insisi, de indata ce elaboreaza o teorie, nu scapa acestui gen de"trilema' ale carei urme pot fi gasite pina si la cel mai empirist dintre cercetatori, fie ca tine de curentul experimentalist sau de curentul clinic.Personajul constituie, deci, in general, un fel de compromis intre spontaneitatea subiectului (pulsiuni, aspiratii) si exigentele sociale; el capata o functie de securizaresau de valorizare, in moduri foarte diferite. Se pot, astfel, distinge:.personajul carol stereotipizat(a trebui sa fii); incercare de stricta conformitatecu modelul si cu asteptarile celorlalti;.personajul camasca(aparenta); un tip de compromis mai mult sau mai putinlucid, cu intentie manipulatorie sau oportunista (este, de exemplu, cazul ciniculuisau al fariseului);.personajul carefugiu(sau ca alibi), tinzind catre intrarea in roluri protectoaresau chiar magice (incepind cu cazul "specialistului' care se cantoneaza in insulitalui protectoare, pina la "mitomanul' si la simulatorul isteric);.personajul caideal personal(a voi sa fii); chiar daca exista, dupa cum sustineAdler, o functie "compensatorie', el este trait de catre subiect in mod dinamic caexpresie a unui eu profund.Ea este deosebit de acuta:.atunci cind subiectul este plasat intr-o pozitie de intersectie (cazul b);.atunci cind nu adera afectiv sau ideologic la rolul sau (cazul functiei impuse);.cind este contrariat intre exigentele incompatibile ale unui rol mixt.Mai multe exemple de acest gen au servit deja ca tema dramaturgilor (cazul celei maimari parti a eroilor lui Shakespeare sau ai lui Corneille). Studii americane destul derecente s-au aplecat asupra conflictelor de roluri la preotii militari si la ofiterii invatatori.Nu trebuie, totusi, sa afirmam aprioric ca rolurile "mixte' actualizeaza in mod constant la cei care le detin tensiuni penibile. Acestea nu apar decit atunci cind unanume sector al rolului se radicalizeaza. Din contra, in multe cazuri si momente, dupa cum subliniaza A.M. Rocheblave, alegerea unui rol care contine o opozitieinterna poseda un sens si un interes aparte pentru subiect. Caci acesta ar fi putut, de exemplu, sa fie doar preot sau doar militar; alegerea sa releva o ambivalenta funciaraa individului insusi care, prin aceasta solutie de compromis, isi poate implini, in modeconomic si permis social, doua tendinte opuse. Acest lucru pare confirmat de faptulca cei mai multi subiecti interogati nu par sa-si fi dat seama de existenta unui conflict. Se poate, de asemenea, ca unul dintre sectoarele rolului (religios sau pedagogic)sa constituie o legitimare a rolului militar, dorit initial, dar care trezea o anumeculpabilitate.Care sintiesirile posibiledin conflictele intra-subiective pe care le-am evocat ?Optiune, compromis, inovatie constituie trei forme de conduite de rezolvare.a)Individul aflat in conflict poate alege un rol si renunta la celalalt, expunindu-se,eventual, sanctiunilor care rezulta din nerespectarea acestuia din urma; el poatescapa astfel de conflict, dar risca sa se regaseasca intr-o pozitie de nesustinut si sa"iasa din cimp' atunci cind cele doua roluri sint strins legate de un acelasi statut.Iesirea se prezinta atunci sub forma de ruptura - precum divortul, demisia sauemigrarea.b)Se poate, de asemenea, cauta o pozitie de compromis :.fie stabilind oierarhieintre prescriptii; rolul privilegiat va fi cind cel care corespunde presiunilor colective celor mai intense, cind cel care raspunde mai bineaspiratiilor personale; in ambele cazuri, conflictul subzista in stare latenta;.fie stabilind oalternantaa rolurilor, acordindu-i fiecaruia un spatiu; aceastapresupune ca dispunem de o marja de libertate suficient de mare pentru a puteaamenaja o situatie obiectiva, ceea ce nu elimina riscurile de interferenta con-flictuala neprevazuta.c)Putem, in fine, incerca sa promovam unnou tip de rol,care ar permite sa raspundem situatiei si sa conciliem asteptarile contrarii, neretinind decit anumite aspecteale celor doua roluri aflate in conflict; este, de exemplu, cazul unei persoane carerenunta la rangul de sef statutar pentru a adopta rolul de "expert', pastrindu-siinfluenta si jucind, in acelasi timp, jocul democratic. Dar nu mai avem a face cuacelasi rol si aceasta inovatie presupune si acordul anturajului profesional.d)Modurile de ajustare precedente consista in gasirea unei solutii reale (mai multsau mai putin pertinente) pentru conflictul dat, modificind raporturile intre rolurilejucate efectiv. Alte moduri de realizareimaginarasint posibile pe planul subiectival perceperii conflictului. Ele consista in acomodarea mai mult sau mai putinreusita cu contradictia, rationalizind-o sau derealizind-o prin punerea in actiune aunor mecanisme de aparare:.Prin rationalizare: se elimina antagonismul conduitelor concrete prin referireala principii care par sa le conciliezein abstracto.Rezulta de aici actiuni ambiguesau implicit optionale. Este, de exemplu, cazul unui sef democrat obligat sa actioneze fie autoritar, fie demagogic, pentru a "salva esentialul', acest esential invocatfiind "legalitatea' intr-un caz, "contractul cu masele' in celalalt..Prin fuga: individul declara, in acest caz, ca nu traieste conflictul ca sa se protejezede anxietate si sa indeparteze scadenta, dar, evident, fara sa rezolve nimic.in definitiv, conflictele de roluri tind sa perturbeze mai mult sau mai putin planulsocial si personal. Rezulta de aici anumite procese de dezintegrare, dar si de reorganizare. Exista un pericol de dereglare atunci cind exigentele unui grup si ale sistemului sau de roluri si de valori se gasesc in opozitie in aceeasi situatie si pentru un acelasi agent cu cele ale unui alt grup. Este cazul binecunoscut al mamei care are, in acelasi timp, o slujba si ale carei conduite pot antrena carente familiale sau absenteism profesional.Dar, pe de alta parte, un asemenea conflict se poate amplifica intr-atit, incit actorii si anturajul lor sa exercite o presiune colectiva asupra grupurilor sau asupra societatii globale, provocind o revizuire a asteptarilor si o modificare a datelor obiective (inocurenta, printr-o reamenajare a orelor de lucru, a orarelor creselor, a ajutorului ladomiciliu etc.);conflictele de roluri sint factori de schimbare sociala.Ca si in viata personala, resimtirea intensa a unui conflict se datoreaza fie uneisurse de dezechilibru care poate duce la izolare sau la nevroza, fie unei surse dematurizare si de creativitate, provocind anumite alegeri decisive sau o restructurare acimpului axiologic.

1