cn 18 - traian dorz - garantia vesnica

Garanţia Veşnică 1

Traian Dorz

Garanţia Veşnică

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Coperta I: Cristi Ispas

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 978-973-710-086-3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Garanţia Veşnică / Traian Dorz. - Sibiu: OasteaDomnului, 2007

ISBN 978-973-710-086-3

289 (498) Oastea Domnului


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

18

TRAIAN DORZ

��

Gânduri alese,rânduri culese,

scurte meditaţii duhovniceşti

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2007


Tot ce v-am scris aici cu lacrimie adevăr curat şi greu,mărturisit pe conştiinţăşi-n Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepădaţi nici o frânturădin tot ce spun acum şi scriu,că tot ce nu-nţelegeţi astăzio să-nţelegeţi mai târziu!


Garanţia MântuiriiGaranţia MântuiriiGaranţia MântuiriiGaranţia Mântuirii

Garanţia Mântuirii şi Vieţii de Apoieste Preţul Marii Jertfe dat de Domnul pentru noi,Preţul Sângelui Iertării pentru vina noastră grea,nici un preţ pe lumea asta pentru noi nu mai era!

Garanţia veşniciei strălucite-n Cerul Sfântnu-i decât făgăduinţa scrisă-n Veşnicul Cuvânt;Cel Adevărat ne-a spus-oşi Cel Drept i-a pus temei,nici o fericire-n lume nu-i ca legământul ei!

Bizuieşte-te pe Domnul, neclintit, urmaşul meu,căci mai tare decât vecii este ce-a spus Dumnezeu;cerurile şi pământul vor pieri, precum e scris,dar nu va pieri o iotă din ce gura Lui a zis.

Bizuieşte-te pe toate ale Lui făgăduinţi,ele sunt chezăşuirea veşnicelor biruinţi,ele sunt puterea luptei şi-a nădejdii tale-n veac,numai ele-a’ vieţii zile fericite ţi le fac.

Spune-I Domnului: Pe Tine eu mi-ntemeiez deplinpacea mântuirii mele pe toţi vecii care vin,Tu-mi eşti Stânca vieţii mele, Tu-mi eşti tot ce-mi cerşi-mi vreu,numai Tu, afar’ de Tine n-am alt rai,nici Dumnezeu!


Slavă Ţie, Temelia şi Garantul meu Cel Sfânt!Legământul Tău cu mine este-un veşnic legământ,eu numai pe el mă bizuişi prin el trăiesc şi mor,Garanţia Veşniciei – scumpul meu Mântuitor!


În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,Marele nostru Dumnezeu şi Garantul mântuirii noastre,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru că numai Tu Te-ai ridicat pentru noiîn faţa Dreptăţii şi Osândeisă spui: Iată-Mă, vin să iau asupra Meatoată răspunderea şi toată pedeapsarăscumpărării care se cere prin Jertfă,în schimbul mântuirii lor!...

Şi pentru că numai Tu Te-ai ridicat pentru noiîn faţa vrăjmaşului nostru care ne robeasă spui: Iată-Mă, vin să iau asupra Meatoată lupta şi toată suferinţarăscumpărării care se cere prin Jertfă,în schimbul eliberării lor!...

Şi pentru că numai Tu Te-ai ridicatdeasupra suferinţei, prin răbdare,deasupra Golgotei, prin Cruce,deasupra mormântului, prin Înviere,deasupra tiraniei, prin Iubire,deasupra veacurilor, prin Jertfă,deasupra cerurilor, prin Putere,– făcându-Te, prin toate acestea, Uşă şi Calepentru îndumnezeirea noastră,

Şi pentru că numai în Tine şi prin Tinenoi putem avea intrarea slobodă,răscumpărarea deplinăşi înfierea eternăîn Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,

Slavă veşnică Ţie,Garantul mântuirii noastre şi Marele nostru Dumnezeu,

I i s u s H r i s t o s !


O, noi ne-am bizuit pe Domnul!O, noi ne-am bizuit pe Domnul!O, noi ne-am bizuit pe Domnul!O, noi ne-am bizuit pe Domnul!

O, noi ne-am bizuit pe Domnul,de-aceea nu ne-a nimicitnici vântul când vuia năprasnic,nici valul când izbea cumplit!

Bizuiţi-vă pe Domnultoţi ai Lui, în orice fel,căci în El au biruinţacâţi se bizuiesc pe El!

O, noi ne-am bizuit pe Domnul,de-aceea-n noaptea-n cea mai greapurtam în suflet strălucireaLuminii ce se-apropia.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul,de-aceea, când zdrobiţi păream,spre strălucita izbăvireadânc încrezători priveam!

O, noi ne-am bizuit pe Domnul,de-aceea-n nopţi de suferinţi,crezând, noi pregăteam din lacrimicântarea marii biruinţi!

O, noi ne-am bizuit pe Domnul,de-aceea-n linişte-am privitşi-am stat neclătinaţi în faţaasupritorului cumplit!

O, noi ne-am bizuit pe Domnul,de-aceea azi cântăm aşaşi veşnic vom slăvi şi-n ceruriMăreaţă Biruinţa Sa!


1. GARANŢIA VEŞNICĂ

1. Câtă vreme suntem încredinţaţi că Dumnezeulnostru este Viu şi Puternic, atâta vreme nu avem dreptsă ne îndoim de nici una din făgăduinţele CuvântuluiSău,

căci El Însuşi garantează adevărul celor cuprinseacolo...

El, cu sfânta Lui gură, a zis: „Cerul şi pământul vortrece, – dar cuvintele Mele nu vor trece” (Isaia 51, 6;Mt 24, 35).

2. Nu există nici o singură promisiune din Cuvân-tul Sfânt al lui Dumnezeu care să nu se împlinească sausă nu se fi împlinit la vremea rânduită de El pentru îm-plinirea aceasta.

Numai omul nerăbdător şi neînţelept nu ajunge săvadă asta.

3. Fiindcă vreun cuvânt al Domnului nu se împli-neşte – sau ni se pare nouă aşa – când gândim sau cum


vrem noi, suntem gata adesea să ne pierdem credinţa şiîncrederea în toată împlinirea făgăduinţelor Sale

şi să ne pierdem nădejdea în orice venire a bucu-riei,

şi să ne pierdem dragostea de tot Cuvântul Sfânt.Astfel cădem în deznădejde, adică în necredinţă.Iată cât de slabi şi de nepricepuţi suntem noi!Dar bucuria şi răsplata nu o vor avea decât cei ca-

re, nădăjduind chiar împotriva oricărei nădejdi, nu seîndoiesc de nici una din făgăduinţele lui Dumnezeu!

4. Să ne întărim mâinile obosite şi să ne înflăcărămduhul oricând vine ispita vreunei îndoieli faţă de pro-misiunile lui Dumnezeu în inima noastră!

Să ne înviem speranţele noastre frumoase,să ne înnoim eforturile noastre hotărâte,să ne refacem rândurile noastre rărite, căci Hristos,

Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, este Viu şi Pu-ternic în vecii vecilor!

Iisus Biruitorul are toată puterea nu numai în cer,ci şi pe pământ (Mt 28, 18).

Şi El va aduce iarăşi bucuriile după care tânjim as-tăzi şi pe care ni le garantează făgăduinţele Sale.

Credeţi cu tărie – şi veţi vedea!

5. Dacă vedem făgăduinţa Domnului acum, princredinţă, o vom vedea cu siguranţă în curând şi cu ochiitrupeşti!

Dar Domnul nu lucrează niciodată după căile noas-tre, ci are El căile Lui, mult mai înţelepte, după care lu-crează El în toate.


Domnul are metodele Lui, mult mai potrivite, decare noi să nu ne îndoim niciodată, ci să le credem în-totdeauna cele mai bune (Iac 1, 6-7).

6. Dacă cei dragi ne sunt bolnavi, iar omeneşte pa-re cu neputinţă să se vindece – s-o cerem şi aceasta to-tuşi cu credinţă lui Dumnezeu

şi să nu ne îndoim deloc, căci la vremea rânduită eide Dumnezeu o vom vedea şi pe asta.

La El nimic nu-i imposibil!

7. Dacă vremile frumoase şi dorite ale libertăţii, alebucuriei, ale belşugului şi binecuvântărilor s-au dus, –să nu disperăm!

Să le cerem cu credinţă,să le aşteptăm cu nădejdeşi să le pregătim cu dragoste – căci, cu siguranţă,

ne vor reveni iarăşi!Dumnezeu poate să le aducă oricând, numai noi nu

suntem oricând gata pentru ele şi vrednici de ele ca săle folosim bine!

8. În vremea lipsei bucuriilor noastre să ne cerce-tăm şi să ne recunoaştem nevrednicia din cauza căreiane-au fost luate

şi să ne învăţăm cum să le ştim folosi în chip vred-nic atunci când ne vor fi date iarăşi.

9. Totdeauna când lucrurile bune ne sunt luate pen-tru un timp, este din pricina relelor întrebuinţări pe careli le dăduserăm noi


şi pentru ca lipsa lor să ne dea înţelepciunea de a leşti folosi mai bine apoi

şi mai sănătos atunci când Dumnezeu Se va îndura(şi cui Se va mai îndura) să le aducă iarăşi.

10. Pe măsură ce sufletul credincios înaintează înviaţa sa duhovnicească, primind tot mai multă lumină,

şi pe măsură ce ochii lui văd mai multe, iar mintealui ia mai bine seama la cele ce se petrec în jurul lui,

în această măsură, cunoaşterea lui despre Dumne-zeu şi cunoaşterea lui cu Dumnezeu se adânceşte totmai mult.

11. Trebuie ca un suflet credincios şi vestitor alDomnului să treacă în lume prin mari primejdii

şi prin grele încercări,pentru ca în mijlocul acestora, nemaiavând el chiar

pe nimeni, să alerge cu disperare la Hristos Domnul,chemând în ajutor Numele Lui cel Tare...

Şi să vadă ajutorul Său venind. Nimic nu-i întă-reşte credinţa ca acest har!

12. Trebuie necazul pentru ca credinciosul Dom-nului să vadă cum Puterea lui Hristos intervine salva-toare pentru el şi-l izbăveşte grabnic şi fericit.

După aceea, da, omul acesta nu va mai fi doar unpredicator care îşi împlineşte o meserie, ci va fi un măr-turisitor înflăcărat care va sfinţi o recunoştinţă

şi va sluji un adevăr.

13. Nu trebuie neapărat totdeauna ca un suflet cre-dincios să guste cu amar nedreptatea în lume


şi insultele, şi umilirea cea mai dureroasă,ori jefuirea şi silnicia cea mai sălbatică din partea

unui asupritor puternic şi nemilos, împotriva căruia ni-meni nu îndrăzneşte să-l apere,

pentru ca aceasta să-i deschidă ochii să vadă mareaputere a lui Dumnezeu...

Ci sufletul cu adevărat credincios vede minunilelui Dumnezeu chiar şi din cele mai mărunte lucruri

şi slăveşte bunătatea Lui!

14. Dacă totuşi noi nu vedem altfel puterea luiDumnezeu, El poate să ne lase să ajungem acolo undenimeni nu ne mai poate scăpa. Numai puterea şi izbăvi-rea lui Dumnezeu.

Noi vom vedea atunci cum Dumnezeu Însuşi inter-vine pentru salvarea noastră

şi Hristos Însuşi ne scapă (In 16, 23-24).

15. Dumnezeu, desigur, a intervenit salvator pentrunoi şi în atâtea alte cazuri în viaţa noastră,

dar inima noastră înşelătoareşi mintea noastră neatentăn-au băgat de seamă intervenţia Lui fericită.De aceea, nici cunoaşterea noastră despre Domnul

n-a fost deplină.

16. Numai când au venit acele stări pe care nule-am mai putut uita niciodată – atunci am văzut clar.Şi când au venit acele izbăviri pentru care nu trebuie sămai încetăm niciodată a-I mulţumi lui Dumnezeu,

abia atunci am văzut noi limpede puterea Lui. Şinu vom înceta a-L mărturisi pe Hristos, Care ne-a sal-


vat, căci numai prin Numele şi prin Puterea Lui am fostsalvaţi în chip uimitor şi grabnic.

17. Domnul ne-a trecut de multe ori peste prăpăs-tiile pe care noi nici nu le văzusem cât de aproape şi deprimejdioase ne erau...

Dacă El n-ar fi făcut aceasta, o, de câte ori am fifost înghiţiţi (Ps 124, 1-5)!

18. Nu numai că nouă ne este folositor, dar ne estechiar necesar să trecem prin încercări de tot felul,

căci fără de ele noi n-am avea niciodată o adevă-rată cunoaştere a Numelui şi a Puterii Domnului nostruIisus Hristos.

19. Fără încercări, noi n-am cunoaşte nici dulcea şistrălucita bucurie a bizuirii pe Puterea Numelui cel Bi-ruitor al lui Iisus Hristos, Domnul nostru,

şi n-am putea simţi nici fericirea stării de har carevine din această încredere şi cunoaştere zguduitoare alui Hristos ca Domn al nostru.

20. Pentru ca Dumnezeu să nu Se ascundă de cere-rile noastre, – să nu ne ascundem nici noi de ale Lui!

Amin.


2. ÎMPLINIREA DORINŢELOR NOASTRE

1. Pentru ca Dumnezeu să împlinească cu grabă şicu bucurie dorinţele noastre, apărând viaţa noastră cuMâna Sa puternică şi salvându-ne din mijlocul primej-diilor noastre prin Numele Său cel biruitor, – să fim şinoi aşa faţă de El. Să împlinim cu grabă şi cu bucuriedorinţele Lui!

2. Pentru ca să ajungem să vedem Faţa Domnuluicu bucurie

şi să dobândim mântuirea sufletelor noastre,şi să moştenim împărăţia Lui cea fericită,– să nu ne ascundem nici noi, niciodată, de cererile

voii Lui. Şi de nici unul din cuvintele Sale.

3. Să nu ne ascundem de Domnul acum, cufundân-du-ne în păcate, în surzenie, în nepăsare, când chemă-rile Domnului ne caută şi Cuvântul Lui stăruie dupănoi, ca să ne întoarcem la El.

Căci El stăruie acum umblând după noi, ca să nescoată din stricăciunea păcatelor, să ne aducă la slava Lui.


4. Să nu ne ascundem în faţa Domnului după dez-vinovăţiri înşelătoare şi neserioase...

sau după amânări pierzătoare...sau după dorinţe vinovate...sau după promisiuni neţinute.

5. Să nu ne ascundem de pocăinţa şi de lacrimilepărerii de rău pentru păcatele pe care le-am făcut şi pecare le mai săvârşim încă.

Să nu ne ascundem de Biserică, nici de oamenii ei,pentru că orice ascundere de asta este vinovată în

faţa Domnului!

6. Să nu ne ascundem de fraţii noştri care ne cautăcu dragoste

sau cu mustrare,sau cu îndemnuri,sau cu cereri pe care avem datoria să le ascultăm!

7. Să nu ne ascundem de părinţii noştri, de soţiilenoastre, de copilaşii noştri,

de aceste scumpe fiinţe faţă de care avem datoriiunice pe lume

şi care au atâta nevoie de noi, de dragostea şi desufletul nostru poate chiar şi mai mult decât de pâineanoastră!

8. Să nu ne ascundem de datoriile noastre faţă depoporul nostru,

faţă de adunarea noastrăşi faţă de Dumnezeul nostru...


Să nu ne ascundem de datoriile noastre faţă de îna-intaşii noştri,

nici faţă de mai-marii noştri,nici faţă de munca de unde ne primim pâinea pen-

tru noi şi pentru ai noştri...căci peste astfel de ascunzişuri poate veni oricând

pedeapsa lui Dumnezeu!

9. Să nu ne ascundem ca să lenevim, ca să bem sauca să desfrânăm...

Să nu ne ascundem minţind, furând, înşelând, ne-cinstind...

Să nu ne ascundem spre a-l urmări pe altul, ca să-lpârâm...

Să nu ne ascundem ascultând la uşa sau la fereastranimănui...

căci Dumnezeu va pedepsi cu foc veşnic acest felde ascunderi!

10. Să nu ne ascundem sub nume fals şi sub hainestrăine pentru a-i urmări şi pârî pe semenii noştri...

nici ca să vorbim ce nu se cuvine,nici ca să lucrăm ce nu este permis.

11. Să nu ne ascundem niciodată de ochii lui Dum-nezeu,

nici de Cuvântul Lui,nici de mustrările Lui sau de ale oamenilor, după

ce am făcut ce nu trebuia să facem.Căci, oriunde ne-am ascunde, Ochiul lui Dumne-

zeu ne vede,


Mâna Lui ne poate prindeşi Dreptatea Lui ne poate pedepsi (Ps 139, 7-12).

12. Să nu ne ascundem păcatul niciodată, căci ur-mările faptelor noastre ne vor ajunge

şi îngerul Dreptăţii sau al Morţii ne va lua, spre ane duce în faţa lui Dumnezeu, ca să ne primim răsplatacuvenită,

ori de unde ne-am ascunde noi (Ier 23, 24).

13. Să venim mai bine acum, cu lacrimi amarepentru toate păcatele pe care le-am făcut înaintea Dom-nului

şi să le mărturisim chiar dacă ar trebui să ne pri-mim pedeapsa pe care o merităm de la Dumnezeu şi dela oameni pentru faptele rele...

Mai bine să ne-o primim acuma, decât să pierim peveci (Mt 25, 46; Rom 2, 9; II Cor 5, 10).

Şi mai bine să plătim pe pământ, decât să plătimsub el!

14. Negreşit, Fiul Omului trebuia să meargă, dupăcum fusese scris despre El,

dar veşnic va fi vai de acela prin care a fost vândutHristos.

De mii de ori ar fi fost mai bine pentru el să nu sefi născut (Mt 26, 24);

– şi aceasta este scris nu numai pentru Iuda, cipentru oricine face sau va mai face ca şi el.

15. Desigur, dacă oamenii vânzători şi pârâtori ai


altora – cel mai nelegiuit şi mai blestemat fel de oamenidin lume –

dacă şi ei trebuie să existeşi dacă prilejurile de păcătuire trebuie să vină (Lc

17, 1),– ei vor existaşi ele vor veni.Dar ce grozav lucru este că ei există şi că ele vin!

16. Vânzătorii există şi prilejurile vin, dar nu se

întâmplă aşa fiindcă a fost scris aşa.Ci a fost scris aşa pentru că Dumnezeu a ştiut mai

dinainte că se va întâmpla aşa.Spre a fi înştiinţaţi a se păzi, ca să nu cadă, toţi cei

ce alunecau spre această cădere.

17. Nu întâmplările sunt din pricina profeţiilor, ciprofeţia a fost din pricina întâmplărilor.

Preştiinţa lui Dumnezeu, Care cunoştea Viitorul, adescris acest viitor aşa cum va fi nu pentru că El le-ar

vrea aşa, ci pentru că oamenii, având voinţa liberă, uniiaşa vor vrea să facă. Peste voia şi peste înştiinţările luiDumnezeu.

18. Domnul a lăsat să se scrie profeţiile mai dina-inte, pentru ca să se vadă că El ştie totul

şi pentru ca acei care vor ajunge în vremea ispiteloracestora să fie cu grijă, ca să nu cadă tocmai ei în ele.

19. Profeţiile sunt înştiinţări cutremurătoare pentrutoţi, ca:


– binefăcătorul să fie foarte atent asupra aceluia ca-re întinde cu el bucăţica în acelaşi blid (In 13, 18);

– iar cel căruia i se face binele să aibă şi mai multăgrijă să nu se facă el în vreun fel vânzătorul, trădătorulşi răufăcătorul binefăcătorului său.

20. O, suflet sincer de frate iubitor şi de prieten de-votat, şi de părinte binefăcător,

şi de îndrumător plin de încredere şi de iubire, demilă şi de dărnicie,

ia bine seama la toate acestea!Meditează bine asupra lor mai ales tuşi nu uita ce au păţit şi alţii, înaintea ta, făcând la fel...Dumnezeule, Care vezi inimile, apără-l pe binefă-

cător de răutatea celui căruia el îi face binele!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Binefacerea primeşte-o, dar simţeşte-te dators-o întorci napoi mai mare celui binefăcător.


3. CREDINCIOSUL ŞI NĂDEJDEA

1. Binefăcătorule, ia bine seama la acela, chiar la

acela pe care îl ai mai drag şi mai aproape! La cel careţi-a devenit – sau a căutat să-ţi devină – cel mai nelip-sit, mai necesar şi mai ataşat!

Căci de multe ori chiar acesta este iuda tău.

2. Înţelepciunea să nu te părăsească niciodată şiochii să nu ţi se închidă, nici atenţia să nu-ţi adoarmă.

Dumnezeu să te păzească de orice deziluzii cu pri-vire la cel apropiat al tău, – dar tu ia-ţi, mai bine, toatemăsurile din vreme şi fii prudent!

Fiindcă mulţi au fost muşcaţi de astfel de târâtoareotrăvite.

3. Iar voi, care totuşi aţi păţit rău odată, nu descu-rajaţi din pricina aceasta

şi nu vă pierdeţi de tot încrederea în oameni!Nu toţi ucenici sunt iude,nici toţi prietenii, vânzători!


4. Chiar după ce aţi fost înşelaţi o dată sau de zeceori de unii, totuşi, prin alţii veţi fi despăgubiţi de sutede ori... Prin acei care s-au dovedit că sunt şi că rămâncomori veşnic binecuvântate pentru voi şi pentru Dum-nezeu.

O prietenie adevărată răscumpără zece false!

5. Vai, ce grozav este cuvântul acesta: «nici o nă-dejde»!...

Dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rostivreodată,

dintre toate veştile rele pe care le-a putut duce lim-ba omenească undeva şi cuiva,

cred că nu există un cuvânt mai ucigaş ca acestaşi nici o pedeapsă mai cumplită pentru cel care îl

face să fie spus.

6. Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar fi scris peintrarea lui îngrozitoarele cuvinte: «Nici o nădejde»!

7. Oricât de grea ar fi o împrejurareşi oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns

cineva,– până încă mai există o nădejde, totul poate fi su-

portat şi, până la urmă, poate fi şi învins.Nădejdea iarăşi îl întăreşte pe om şi iarăşi îl ridică,

şi iarăşi îl bucură, şi iarăşi îl însufleţeşte, şi iarăşi îl lu-minează, şi iarăşi îl învie.

8. Fie oricât de mare o pierdere,fie cât de adâncă o cădere,


– până când mai poate fi o speranţă, nu este pierduttotul!

Paguba se mai poate refaceşi prăbuşirea se mai poate ocoli.

9. Când căderea şi rătăcirea sunt atât de marisau atât de grave şi de vinovate înaintea Adevăru-

lui şi a Dragostei,încât nu mai poate exista nici o nădejde de îndrep-

tare sau de iertare pentru cel căzut,– atunci nenorocirea este într-adevăr înspăimântă-

toare (Mt 12, 32; I In 5, 16)şi totul este pierdut.

10. Pentru păcatul de neiertat, nici rugăciunea nu-ipermisă şi nici nu-i ascultată.

Nici în veşnicie măcar nu poate fi întrezărită vreorază de mângâiere şi de nădejde de iertare pentru unastfel de păcat (I In 5, 16).

11. Nu te învârtoşa în neascultarea ta şi nu mergecu îndărătnicia ta pe calea neascultării de Dumnezeupână la vrăjmăşia contra Lui.

Nici pe calea nesupunerii şi dezbinării de fraţii tăipână la lupta pe faţă contra lor.

Nici cu dispreţul faţă de învăţăturile şi de învăţă-torii tăi până la călcarea lor în picioarele tale.

Căci pentru păcatul acesta nu există iertare nici înveacul acesta şi nici în cel viitor (Mc 3, 29).

12. Nu te lua după gândurile trufiei tale şi nu-i dis-preţui pe cei ce te mustră şi te îndeamnă să te smereşti.


Leapădă duhul rău care te îndeamnă să nu mai simţişi să nu mai crezi ca fraţii tăi şi să nu mai înveţi ca ei.

Căci păcatul împotriva învăţăturii va fi totdeaunaosândit (II In 10-11).

13. Leapădă de la tine duhul rău care te încurajeazăla dezbinare şi pe tovarăşii răi care te îndeamnă spre ru-perea de ai tăi şi spre adâncirea rupturii în care ai ajuns.Nu-ţi închipui că tu eşti mai înţelept ca ei toţi

şi nici că în totul dreptatea este numai de partea ta.Nu te înşela închipuindu-ţi că starea ta este cea mai

bună, iar nu a lor.

14. Oricine se rupe de ai săi săvârşeşte păcatul pen-tru care nu mai rămâne decât aşteptarea îngrozitoare acelor trei cuvinte din cele trei versete de la Evrei 10,25-27...

15. Leapădă toate interpretările din care ţi-ai făcuttemeiuri ca să-ţi menţii intenţiile rele. Aruncă-le în fo-cul pocăinţei sincere acuma, până mai poate fi o nădej-de pentru tine

şi până mai poate fi vreme să se refacă ceva din ră-ul făcut de tine.

Până nu trec cei ce pot ierta acest rău de peste con-ştiinţa ta

şi până te mai pot îmbrăţişa cei pe care i-ai rănit.Până mai este o nădejde, agaţă-te de ea!

16. După ce ai făcut tot ce puteai face pentru celrătăcit şi neîntors,


fii cu grijă să nu ajungi şi tu ca el!Dacă nu mai vrea să asculte de nimic şi de nimeni,

ia seama şi desparte-te îndată de el,desparte-te de el hotărât şi total (Mt 18, 17; Rom

16, 17; I Cor 5, 11; I In 2, 4; II In 10-11), ca să nu ai şitu soarta lui.

Nu fi nici mai milostiv, nici mai îngăduitor decâtDumnezeu faţă de cel dezbinător, ca să nu te pierzi şi tuîmpreună cu cel nelegiuit (Ecles 7, 16).

17. Pare că nu există nici un om pe lumea asta caresă nu aibă nici un duşman...

Unul sau mai mulţi duşmani fiecare om îi are.Pe drept sau pe nedrept, aceşti oameni care nu-l pot

suferi caută să-i facă răul ori de câte ori au prilejul şi pot!Dacă nu pot în alt fel, măcar cu vorba rea, cu cle-

vetirea, cu batjocura...Ce creatură otrăvitoare este cel care vrea să facă

numai răul!

18. În viaţa obişnuit lumească, duşmănia este reci-procă. Este dintr-o parte, este din ambele părţi!

Dacă unul urăşte şi mai mult şi caută să-i facă şimai rău celuilalt, nici acela nu vrea să se lase mai pre-jos, ci caută şi el să-i întoarcă înapoi şi mai usturătorrăul făcut.

Ce cursă satanică şi pierzătoare este asta!

19. Dacă un vrăjmaş îl cleveteşte şi-l insultă pe al-tul, – caută şi celălalt să-l insulte şi mai tare, ca să-ldoară şi să-l usture şi mai rău.


Se întărâtă unul pe altul, până când ajunge unul mân-cat de celălalt sau sunt mâncaţi amândoi de ruşinea şide iadul lor.

Câte procese, câte bătăi, câte ucideri, câte pustiiri,ruşine şi pagube nu aduc astfel de duşmănii trupeşti!

Oriunde puteţi, potoliţi-le!

20. În viaţa obişnuit duhovnicească,în viaţa adevăraţilor credincioşi,chiar dacă există duşmani, purtarea faţă de ei este

cu totul alta.Chiar şi omul cel mai credincios are şi el duş-

mani!...Are, adesea, foarte mulţi şi răi duşmani, chiar din-

tre cei mai apropiaţi de el.Dar Hristos ne-a învăţat iertarea şi iubirea vrăj-

maşilor.Numai aşa putem ajunge să nu mai avem duşmani.Abia aceasta este starea cea mai fericită.Doamne Iisuse, ajută-ne s-o dobândim!Amin.


4. CREDINCIOSUL ŞI DUŞMANII

1. În mod normal, dacă omul este cu adevărat cre-dincios, el n-ar trebui să mai aibă nici un duşman dintresemenii lui.

Fiindcă, pe dreptate, el nefăcând rău nimănui, cinumai bine cât poate, nimeni n-ar trebui să-i întoarcărău nici lui.

Dar omului bun şi credincios, nefiind un lăudăros,nu-i place să fie nici un lăudător...

Şi oamenii, dacă nu-i lauzi, încep să te duşmă-nească.

2. Credinciosul adevărat, nefiind un linguşitor, nu-iplace să fie nici linguşit...

Nefiind un beţiv, un fumător, un desfrânat şi unclevetitor, – nu-i place nici să încurajeze aceste păcatela alţii,

ba, dimpotrivă, caută să le mustre şi să le înlăture...Iată motivul pentru care i se iscă omului credincios

cei mai mulţi duşmani şi [cele mai multe] duşmănii!...


3. Cei care urăsc credinţa şi-L urăsc pe Hristosdevin totdeauna şi vrăjmaşii omului credincios înDomnul.

Şi, după cum fără nici un motiv ei Îl urăsc pe Hris-tos, tot aşa, chiar fără nici un motiv, îi vor urî şi pe ceicredincioşi în El (Lc 6, 22).

3. Credinciosul Domnului se va purta totdeauna şifaţă de vrăjmaşii săi tot aşa cum S-a purtat şi Domnulnostru Iisus. Aşa îi porunceşte şi Domnul să se poarte!(Mt 5, 44; Rom 12, 14-21).

5. Răzbunarea omului credincios asupra duşmani-lor lui va fi că se va ruga totdeauna lui Dumnezeu să ledea vreme de pocăinţă şi de mântuire şi lor.

Le va răspunde cu blândeţe şi iubire...le va da bineţe cu bunătate, cu respect şi cu milă,el, cel dintâi,cu o inimă mereu paşnică şi senină.

6. Credinciosul va fi totdeauna atent să le facă binetuturor duşmanilor săi, cu atât mai mult cu cât ei îi vorface lui mai mult rău.

Iar dacă vine ziua când trebuie să-i închidă uşa pen-tru totdeauna aceluia care a fost vrăjmaşul lui, omulcredincios nu o va trânti niciodată,

ci o va închide cu milă,cu blândeţeşi cu părere de rău pentru pierzarea unui suflet că-

ruia nu poate să-i mai ajute cu nimic.


7. O, Doamne Iisuse, de câte ori mă tem şi eu...Şi de câte ori tremură şi inima mea, când văd pe

urmele mele „lupii” şi pe marginile drumului meu ochirăi pândind prin garduri sau de pe după colţuri...

Întăreşte-mi Tu totdeauna în astfel de zile ini-ma mea

şi paza Ta!

8. De câte ori nu mi se tulbură şi duhul meu şi decâte ori întristarea de moarte îmi cuprinde şi mie su-fletul...

De atâtea ori, încolţit din toate părţile şi hărţuit întoate felurile de urmăritorii nevinovăţiei şi credinţei me-le, am căzut plângând şi tremurând în braţele Domnuluimeu, amărât şi sătul de viaţa asta şi de suferinţele preaamare şi îndelungi pe care le-am îndurat.

Dar totdeauna mângâierile Domnului meu mi-auredat viaţa.

9. L-am strigat şi eu pe Domnul de multe ori casă-mi ia viaţa. L-am rugat să-mi dea şi mie izbăvireadin trupul acesta,

să zbor din lumea aceastaşi să isprăvesc odată cu lupta aceasta unde am pă-

timit – ziceam eu – prea mult,ca să-mi aflu odată odihna acolo Sus, la El...Dar Domnul nu mi-a luat viaţa, ci mi-a uşurat po-

vara – fiindcă încă nu-mi isprăvisem lacrimile,nici calvarul, nici binefacerile.O, Dumnezeul meu, ce bine mi-ai făcut că nu mi-ai

ascultat aceste strigăte şi rugăciuni!


10. A trebuit să mă întorc înapoi, de multe ori, aicila spinii mei, la crucea mea, la lupta dureroasă şi greape care trebuie s-o mai duc încă...

Să-mi port mai departe povara unui nume şi a unuitrup încolţit şi duşmănit de prea mulţi...

Dragostea lui Dumnezeu faţă de rugăciunile noas-tre lucrează uneori tocmai invers. Dar niciodată nu gre-şeşte.

11. Cu o voinţă totdeauna luptătoare, doresc să-mistăpânesc şi să-mi disciplinez inima prea adeseori slabăşi temătoare, aducând-o neîncetat la Cuvântul şi la pi-cioarele Domnului meu Iisus Hristos

şi la puterea rugăciunii şi a ascultării de legă-mântul Lui,

căci numai acolo este bine pentru inima mea.

12. Ori de câte ori încep să mă tem de „fiare“, de a-meninţări, de mâinile şi de bârlogurile lor, îi strig inimiimele: Nu te teme!

Adu-ţi aminte de puterea care te-a salvat până as-tăzi şi nu te îngrijora!

O, ce ispitită este în necazuri inima mea să uite asta!

13. Adu-ţi aminte, inima mea, de dragostea carete-a îngrijit până astăzi şi fii tare!

Nu tremura, căci Hristos, Marele tău Dumnezeu şiMântuitor, este Acelaşi ca Ieri şi Azi, şi În Veci!

14. Nu te mai teme de nimic, inima mea, – nicio-dată şi de nimeni!


Să te temi numai de Dumnezeul tău şi de cădereata în vreun păcat faţă de El şi faţă de Cuvântul VoiiLui,

– apoi de nimic altceva să nu te mai temi, că nimicaltceva nu mai poate fi rău sau spre rău pentru tine (Evr3, 12).

15. Eu sunt dator să-mi împlinesc toate juruinţelepe care Ţi le-am făcut Ţie, Doamne! Da, toate juruin-ţele făcute Ţie în ziua legământului meu,

în ziua când Tu mi-ai iertat toate păcatele mele, înziua când Tu m-ai înscris şi pe mine în Oastea Ta (IITim 2, 4)!

16. Toate juruinţele făcute Ţie, Doamne Iisuse,când eu m-am rugat cu stăruinţă şi Tu mi-ai împlinit ce-rerile, eu sunt veşnic dator să mi le ţin şi să nu le uit.

Toate juruinţele făcute Ţie în zilele primejdiilorgrele din care am strigat să mă izbăveşti – şi m-ai iz-băvit.

17. Toate juruinţele făcute Ţie, Doamne, în clipelemele fericite, când recunoştinţa pentru tot ce-mi dăruiaiTu mă făcea să-Ţi juruiesc o veşnică slujire.

Toate nenumăratele astfel de juruinţe pe care Ţile-am făcut după primirea fiecăreia din nenumărateleTale binefaceri, din care nu trebuie să uit nici una (Ps103, 2).

Pe toate, ajută-mi să mi le amintesc neîncetat, cutoată recunoştinţa pe care Ţi-am promis-o!


18. Nu mă lăsa, Doamne Iisuse, niciodată să uitvreuna din toate binefacerile Tale – şi vreuna din dato-riile mele pentru ele.

Şi nici să-mi las neîmplinită nici una din toate aces-tea. Dar chiar nici una, Doamne!

19. Doamne, Te rog să-mi aduci neîncetat amintede toată noua curgere a vieţii mele, care a început a-tunci din unirea părtăşiei cu Tine, pe care numai deatunci o am...

Ca să nu-mi pot uita niciodată credincioşia faţă delegământul meu pus în clipa aceea cu Tine pentru tot-deauna!

20. Oricât de puţini ani ar trăi un om pe pământ, –pe calea vieţii lui vin de multe ori furtuni şi nenorocirigrele.

Singurul loc de scăpare atunci şi singurul adăpostadevărat în acele zile grele sunt, pentru fiecare om,numai aripile lui Dumnezeu,

numai adăpostul şi ocrotirea Lui,după cum singurul adăpost pentru un puişor sunt

numai aripile mamei sale.Doamne Iisuse, acopere-ne mereu cu aripile Tale

dulci!Amin.


5. NENOROCIRILE ŞI SALVAREA

1. Întocmai ca în viaţa unor oameni şi a unor fami-lii, tot aşa şi în viaţa unor cetăţi, a unor regiuni şi chiara unor popoare şi a unor generaţii întregi, în vremurilenenorocirilor mari, singurul adăpost tot numai Dumne-zeu poate fi. Atunci cetatea întreagă şi poporul întregeste dator să se întoarcă la Dumnezeu ca un om şi ca ofamilie.

Scăparea adevărată numai aşa poate veni!

2. Câte cutremure şi războaie, inundaţii şi incendii,furtuni şi boli, năvăliri străine şi lupte interne

– ori atâtea altele ca acestea –pot fi nenorocirile care s-au abătut şi se mai pot

abate încăasupra unora sau a altora dintre cetăţile locuite de

oameni sau de popoare!Şi numai Singur Bunul Dumnezeu poate feri pe ori-

cine de venirea lor neaşteptată.


3. Desigur, şi omul poate face împotriva acestornenorociri foarte mult...

şi trebuie să facă tot ce poate.Poate, mai ales, să împiedice venirea lor,după cum poate şi grăbi plecarea lor.Însă numai într-un singur fel o poate asta:alergând la umbra aripilor lui Dumnezeu şi cerând

apărarea Lui!

4. Nu există nici o nenorocire care să fi venit asu-pra vreunui om sau a unei localităţi, sau a vreunui po-por fără ca mai înainte să nu fi venit către acesta multechemări la pocăinţă din partea lui Dumnezeu

şi multe îndemnuri la întoarcere,şi multe mustrări pentru neascultare,şi multe înştiinţări despre nenorocirea care veneasau multe mijloace de atragere sub aripile ocroti-

toare ale lui Dumnezeu.Dar ce puţine astfel de înştiinţări au aflat ascultare

la oameni! Şi ce multe nu!

5. O, câte chemări au fost înainte de potopul dinvremea lui Noe!

Câte chemări înainte de arderea Sodomei şi a Go-morei!

Câte chemări înainte de ducerea în robie a lui Israel!Câte chemări înainte de prăbuşirea Ierusalimului!Câte chemări din partea lui Dumnezeu către oa-

meni,în câte vremuri de cercetare de la El!Dar oamenii le-au nesocotit până în clipa pedepsei.


6. Cât de zadarnice sunt adeseori cercetările şi che-mările Domnului către noi!

Oamenii mereu n-au cunoscut vremea când eraucercetaţi

şi n-au primit lucrurile care le puteau da pacea,când ele erau încă sub ochii lor (Lc 19, 42).

De ce oare mintea omului se trezeşte de cele maimulte ori prea târziu?

7. Oamenii mereu n-au ascultat pe Cel ce le vorbea(Evr 12, 25),

de aceea nici n-au scăpat.De aceea au şi plătit, după cum continuă şi astăzi

să plătească, cu mult preţ de sânge, de lacrimi şi de su-ferinţă neascultarea lor.

Şi fiecare rând de oameni o ia mereu de la început.

8. O, dacă şi poporul nostru ar fi ascultat, înaintede nenorocirile lui, chemările şi înştiinţările lui Dum-nezeu, care i-au fost trimise, care i-au fost strigate închip deosebit de iubitor, de repetat şi de îndelung!

O, dacă ar fi alergat el cu credinţă,prin toţi fiii lui, atât cei de sus, cât şi cei de jos,sub aripile lui Hristos şi s-ar fi întors cu toată inima

la Dumnezeu!...Fiţi adânc încredinţaţi că atunci Dumnezeu l-ar fi

apărat şi n-ar fi trecut peste el nici tăvălugul de foc alrăzboiului

şi nici celelalte atâtea nenorociri care i-au urmat!Căci Dumnezeu apără totdeauna în chip minunat

pe toţi cei ce ascultă şi împlinesc Cuvântul Lui.


9. În zilele nenorocirii celui credincios, trei suntcei care lucrează:

I. vrăjmaşul, care aruncă ocară sau palme, sau sen-tinţe grele, sau ameninţări de moarte...

II. credinciosul, care se roagă, rabdă, geme, crede,nădăjduieşte spre Domnul şi aleargă sub aripile Lui...

III. şi Dumnezeu, Care îi pregăteşte robului Său iz-băvirea chiar în timpul în care vrăjmaşul său îi aruncăcele mai înjositoare ocări,

cele mai înfuriate ameninţărişi când îi pregăteşte cea mai răzbunătoare loviturăşi cea mai duşmănoasă nimicire.

10. O, de câte ori ochii Bisericii lui Hristos au vă-zut aceste lucruri în istoria ei milenară pe pământ!

Şi chiar mulţi ochi care nu s-au închis, ai multorcredincioşi, au putut vedea cum, în timp ce asupritorullor le arunca ocările cele mai înfricoşate, Dumnezeullor deschidea uşa izbăvirii pentru cei care sufereau penedrept,

pentru cei care se rugau gemândşi pentru cei care răbdau, încrezându-se cu nădejde

în izbăvirea lui Hristos.

11. Ori de câte ori un om nevinovat va cădea înmâinile unui asupritor mai puternic decât el,

omul cel drept al lui Dumnezeu să nu se teamă,ci să se roage cu credinţăşi să aştepte cu răbdare,căci va vedea neapărat cum Dumnezeu îi va aduce

izbăvirea chiar în faţa vrăjmaşului său asupritor.


12. Are Dumnezeu totdeauna grija şi căile prin caresă pregătească la timp izbăvirea aleşilor Lui (II Ptr 2, 4-9).

Nu vă temeţi, copii ai lui Dumnezeu!Nu te teme, Biserică a lui Hristos!Şi nu te teme nici tu, turmă a credincioşilor Lui!

(Lc 12, 32).

13. Nu vă temeţi în zilele asupririi şi în vremeaameninţărilor vrăjmaşului vostru.

Nu vă temeţi nici când suferiţi aruncaţi sub ame-ninţările cele mai înfuriate, în întunericul peşterilor ce-lor mai adânci!

Puterea care vă ocroteşte pe voi nu poate fi opritănici de zidurile cele mai groase, nici de armele cele maiascuţite!

14. Nu se va întâmpla ceea ce crede vrăjmaşul vos-tru sau ceea ce vă temeţi voi,

ci se va întâmpla ceea ce a promis Cuvântul luiDumnezeu. La timp veţi fi izbăviţi – veţi vedea!

15. Veţi vedea fericiţi cum– prin înţelepciunea şi prin puterea lui Hristos –totul se va schimba spre binele şi spre folosul

vostru.Peste voia şi peste puterea vrăjmaşilor voştri,

Dumnezeu va face ca întristarea şi temerile voastre săse prefacă în bucurie (In 16, 20).

16. Aşa ştie El, Domnul, să-Şi râdă de satan, tot-deauna, ajutându-Şi pe dreptul şi credinciosul Său pri-


gonit pe nedrept, înălţând pe cel smerit şi prăbuşind pecel asupritor (Estera 7, 9-10; Mt 23, 12; Iov 22, 29; Iac4, 6; I Ptr 5, 5-6).

Numai să avem noi răbdare şi încredere până cevine Ziua pe care mai dinainte a hotărât-o Domnulpentru aceasta!

17. Când Biserica suferă... Inima Domnului suferăcel mai mult (Lc 10, 16).

Când Lucrarea Evangheliei Domnului este prigo-nită, Adevărul Lui este cel mai chinuit şi mai batjocorit.

Şi când credincioşii Domnului sunt asupriţi, ne-dreptăţiţi şi înjosiţi, Numele cel Sfânt al lui Dumnezeueste cel mai vătămat.

Vine vremea când Dumnezeu să-Şi facă dreptateNumelui Său împotriva vrăjmaşilor Săi. Atunci le vaface dreptate şi celor ce sufăr din pricina Lui.

Aşteptaţi până atunci – şi veţi vedea ce răsplătiţiveţi fi!

18. În zilele şi în stările grele, rugăciunea cea maistăruitoare a celor drepţi nu poate să fie alta decât caDomnul să vină în ajutorul Numelui Său batjocorit,

să facă dreptate cauzei Lui prigonite,să-Şi elibereze Cuvântul Său împiedicatşi să Se înalţe El peste toţi cei care s-au ridicat îm-

potriva Slavei Sale sfinte.

19. Domnul totdeauna Se va ridica împotriva celorce s-au ridicat în contra Lui


şi Se va înălţa El peste tot locul unde fusese mai î-nainte ridicat şi înălţat şarpele, vrăjmaşul Său (In 3, 14).

Ce bine vede ochiul credinţei adevărul acestaşi ce adevărat îl află judecata răbdării!

20. Atunci când Dumnezeu Îşi face dreptate Nu-melui Său Sfânt, atunci va căpăta respect şi preţuire şinumele credinţei şi numele credincioşilor Lui.

Doamne Iisuse, dăruieşte-ne puterea de a crede şi arăbda până ce vine vremea asta!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Învaţă din nenorocirea acelora din jurul tău,ca să n-ajungi să-nveţe alţii din starea ta ajunsă rău.


Scapă-mi, suflet!Scapă-mi, suflet!Scapă-mi, suflet!Scapă-mi, suflet!

Scapă-mi, suflet, de se poate,din ce laţ eşti prins,stinge-mi-te, vâlvătaiafocului încins,linişteşte-te, durereasufletului meu,căci mă rog să mi v-audăBunul Dumnezeu!

Dor – ascunde-ţi apăsarea,strânge-mi-te, vis,zborule, încearcă-ţi zareacerului închis,lacrimă, izvoară-ţi raza,cântec, hai napoi,soare, nalţă-ţi iar amiazafrântă peste noi!

Smulge-te din sân, iubire,du-te iar în cer,suflet, frânge-te-n mâhnireprins în laţ de fier,taină, sfâşie-ţi cununaşi-o aruncă jos,– steagul tău pe totdeaunagreu vârtej l-a scos!...


6. LIBERTATEA CUVÂNTULUI SFÂNT

1. Când Cuvântul lui Dumnezeu va căpăta liberta-te, – atunci vor fi liberi şi cei care poartă Cuvântul Lui;

şi când Cauza Domnului va învinge, atunci se vorbucura şi cei care au luptat pentru ea.

2. Până când Numele Domnului este tăgăduit, bat-jocorit şi lepădat în lume, nu poate să aibă o altă soartănici Lucrarea lui Hristos şi nici mărturisitorii şi purtăto-rii acestei Lucrări.

3. Vai de „credincioşii“ care sunt înălţaţi în vremeacând Hristos este dispreţuit!

Vai de „credinţa“ care se bucură de libertate în lo-cul unde Hristos este oprit şi închis!

4. Cine vrea să rămână nedespărţit de Hristos tre-buie să îndure şi el, alături de Domnul său, acelaşi tra-tament din partea lumii.


Cine Îl iubeşte sau, cel puţin, Îl respectă pe Dum-nezeu, măcar îi va respecta – dacă nu-i va iubi – şi peacei care din tot sufletul lor cred în El.

5. Dar cine nu-L poate iubi şi suferi pe Hristos,cum să-i poată suferi şi iubi pe aceia care din tot sufle-tul lor cred în El?

Vrăjmaşul lui Hristos îi va urî totdeauna şi pe slu-jitorii Lui!

6. O, preaiubiţi fraţi credincioşi, nu alergaţi preamult şi nu doriţi prea mult niciodată libertatea voastrăde la lume!

Dar alergaţi şi doriţi neîncetat după libertatea luiHristos şi a Cuvântului Său cel Sfânt!

7. De libertatea voastră poate au sau poate n-auprea multă nevoie oamenii,

dar de Hristos au cea mai mare nevoie toţi şi tot-deauna.

Chiar şi aceia care cred că n-au!

8. Nu vă doriţi, mai ales, niciodată o libertate fărăHristos,

ci alegeţi mai degrabă, în astfel de vremuri, slava şiharul de a pătimi şi voi împreună cu El... Pentru ca El,la vremea înălţării Lui, să vă înalţe şi pe voi (Evr 11,35; I Ptr 5, 6).

9. Rugaţi-vă şi doriţi ca Numele Domnului să fieînălţat mai curând şi mai presus de orice nume


şi să fie grăbită venirea vremii de har în care oricegenunchi... să se plece înaintea Lui

şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dum-nezeu-Tatăl, Numele cel Sfânt al lui Hristos, Dumne-zeu-Fiul...

Căci abia de atunci înainte vom fi şi noi, cei ai Lui,liberi şi fericiţi cu adevărat împreună cu El!

10. A tăcea, a şti să taci când este vremea tăcerii(Ecles 3, 7) este o mare virtute.

A şti să taci, punând cu înţelepciune frâu limbiitale şi îngrădire buzelor tale – când e de o mie de orimai nevoie de tăcere decât de vorbire – este o marechibzuinţă şi pricepere.

11. A şti întrebuinţa bine tăcerea, mai ales atuncicând cel rău stă chiar înaintea ta (Ps 39, 1)

şi când vremurile sunt de cea mai mare împotrivire– este, de asemenea, un mare dar.Tăcerea, în astfel de cazuri, este dovada unei mari

puteri a stăpânirii de sineşi a unei înţelepte şi cumpătate purtări...

12. Dar a tăcea atunci când se săvârşeşte o marenelegiuire împotriva unui nevinovat sau împotriva unuiadevăr,

a tăcea atunci când Numele Cel Sfânt al lui Dum-nezeu este batjocorit, iar tu poţi interveni pentru El...

aceasta este o participare la crima care se face.Şi va fi pedepsită ca ea.


13. A tăcea când vezi săvârşindu-se nedreptatea şisilnicia, violenţa şi uneltirea împotriva cuiva nevinovat,

a tăcea când afli că se pregăteşte nefericirea unuisemen al tău

este a te uni cu fapta celui nelegiuit.Este totdeauna o vină la fel de mare ca a celui care

pregăteşte nelegiuirea aceasta.

14. Totdeauna când vezi că se pregăteşte o crimăeşti dator să nu taci,

dar nici să vorbeşti necumpătat ori pârâtor, maimărind răul.

Eşti dator să nu taci, dar să vorbeşti cu cea mai ma-re grijă

şi grabă,şi înţelepciune...Cu grabă, spre a împiedica la timp răul,cu înţelepciune, ca să nu-l mai măreştişi cu grijă, ca să nu te arzi şi tu.

15. Dragul meu, oricine am fi noi care vedem onedreptate

şi oricine ar fi cel care o săvârşeşte,– avem datoria să ne ridicăm oricând contra ne-

dreptăţii!Căci dacă noi tăcem, cel nedrept va continua şi mai

cu îndrăzneală să facă nedreptatea,iar răul va spori şi mai mult, grăbind nenorocirea

mai multora,şi de asta ne vom face şi noi vinovaţi.


16. Dacă ne vom ridica împotriva fărădelegii, vormai îndrăzni şi alţii să se ridice împreună cu noi,

iar acela care o face va începe să se ruşineze sau săse teamă...

şi va înceta a o face mai departe.Când ne ridicăm cu curaj în apărarea adevărului,

totdeauna va rămâne un folos pentru adevărşi un merit pentru noi!

17. Nu tăcea deci niciodată când vezi sau când auzisăvârşindu-se răul,

căci tăcând nu vei putea face niciodată dreptate.Chiar dacă eşti slab, – nu tăcea!Fii înţelept şi ai curaj să te împotriveşti răului!Curând se vor mai adăuga şi alţii şi vor striga şi ei,astfel că, până la urmă, răul va fi stăvilit prin cu-

rajul tău.

18. Nu tăcea nici chiar dacă ai avea de suferit de peurma faptului că te ridici contra răului,

contra risipei,contra lenei,contra furtului,contra dezbinării,contra vicleniei,contra minciuniiori contra oricărei nedreptăţi sau înşelătorii.Până la urmă, dreptatea ta va triumfa.Iar tu vei fi binecuvântat.

19. Conştiinţa ta va fi mulţumită numai când n-ai


luat parte în nici un fel la săvârşirea nelegiuirii, nicichiar prin tăcerea ta,

ci te-ai împotrivit hotărât, ţinând partea adevărului.

20. Chiar dacă n-ai putut împiedica răul, fiindcă aifost numai tu singur,

iar făptuitorii lui au fost mulţi...ori pentru că tu ai fost prea slab, iar ei au fost prea

tari,– totuşi, dacă ai făcut tot ce puteai face spre a-l îm-

piedica pe cel rău, fii mulţumit şi aşteaptă în linişte!Va interveni Dumnezeu şi va lucra El mai departe,

după ce tu ţi-ai făcut pe deplin datoria.Doamne, apără Tu binele pe care noi nu-l mai pu-

tem apăra şi împiedică Tu răul pe care noi nu-l maiputem!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu-i nimic să-ţi ceară-n lumeo mai mare grijă-a luide cum cere Adevărul când îl tacisau când îl spui.


7. SĂ NE ÎNVĂŢĂM PE NOI ÎNŞINE

1. Dacă n-ai putut avea în copilărie o mamă ade-vărată şi un tată credincios,

dacă n-ai avut pe cineva să îngenuncheze cu la-crimi şi cu dragoste la leagănul tău,

ca să te crească în credinţa lui Hristos,dacă n-a avut cine să te înveţe să te rogi şi să crezi

– atunci, măcar acuma te gândeşte tu la aceasta.Cine n-a avut pe nimeni să-l înveţe binele are cu

atât mai mult datoria să înveţe el însuşi, când ajunge săpoată.

2. Dacă n-ai avut, în cei şapte ani de acasă, nici oinimă iubitoare şi evlavioasă care să te îndrepte cu căl-dură spre dragostea lui Dumnezeu, – atunci, măcaracum, tu îndreaptă-te pe tine

spre adevărul cunoaşterii lui Dumnezeu,spre frica şi ascultarea de Hristos,spre ura faţă de păcat,spre binefacerea aproapelui,rugându-te pentru tine măcar tu, acum.


3. Şi dacă nici mai departe, în creşterea şi în în-tâmplările vieţii tale, n-ai putut avea un îndrumător să-nătos, cu simţ de răspundere pentru tine şi pentrumântuirea ta,

– atunci, măcar tu, acum, după ce ai ajuns să poţisingur vedea şi cunoaşte ce este bine şi ce este rău, artrebui să faci asta!

4. Să-ţi deschizi mai bine ochii asupra a tot ce vezişi ce auzi,şi ce înveţi,ca să-ţi poţi da seama că nu există nici o faptă care

odată să nu-şi primească răsplata ei.Dar nu prin aranjamentul oamenilor o primeşte, ci

pentru că este un Dumnezeu, Care veghează asupra tu-turor în orice timp!

5. Văzând cum fiecare faptă a fiecărui om este pedrept răsplătită odată, te-ai fi putut convinge şi tu că esteun Dumnezeu, chiar dacă nimeni nu ţi-ar spune asta.

Căci nimeni altcineva afară de El n-ar putea cu-noaşte

şi n-ar putea răsplăti aşa până şi cele mai ascunsefapte.

6. Chiar dacă ai spune că nu poţi crede în lucrurilesupranaturale

şi chiar dacă ai fost crescut în necredinţă şi ai pri-mit explicaţii omeneşti asupra minunilor lui Dumnezeupe care le-ai văzut şi tu,


– există totuşi acest lucru de netăgăduit: că fiecareom îşi primeşte răsplata faptelor lui ori imediat, ori ce-va mai târziu, dar sigur şi totdeauna;

ar fi de-ajuns chiar şi numai aceasta ca să te încre-dinţezi că există Dumnezeu!

7. Căci nu-ţi poţi explica cum crima cea mai bineascunsă este descoperită

şi cum cel mai viclean hoţ este prins,şi cum cea mai şireată nelegiuire este aflată,şi cea mai ascunsă ticăloşie ajunge arătată dintr-o

dată pe faţă,nici cum cea mai mişelească trădare iese la iveală

pe neaşteptate.Toate-toate ajung odată să fie cunoscute şi răsplă-

tite după cum merită!Cine poate face asta oare în afară de Dumnezeul

Care vede tot?

8. Iată, în trecut, popoarele care au nedreptăţit şi auasuprit pe altele, cum s-au prăbuşit, oricât de tari erau!

Şi cum le-a venit de grabnic pierzarea, tocmai cândse credeau de neînvins! Au pierit, aşa că astăzi nu maieste nici o urmă de multe dintre ele.

Încă o dată: cine poate face asta, dacă nu Dumnezeu?

9. Iată şi în prezent... Popoare mari şi oameni pu-ternici care nedreptăţesc şi chinuiesc pe cei mai mici şimai slabi...

Încă nu vei muri nici tu şi vei vedea răsplata cum-plită pe care nelegiuirile făptuite o vor aduce peste ceicare sunt asupritorii altora.


10. Priveşte oameni tari acum, tirani şi asupritori aipărinţilor lor, ai soţilor, ai copiilor sau ai supuşilor lor...,

oameni care încalcă legea dreptăţii şi a recunoş-tinţei,

– şi vei vedea sigur şi curând ce sfârşit vor avea.Numai deschide-ţi bine ochii şi mintea la aceasta!

11. Priveşte la cei care se poartă obraznic, trufaş şinedrept, încălcând legile omeniei,

ale dragostei şi ale bunătăţii,ale ascultării şi ale bunului-simţ– aceste legi umane şi dumnezeieşti –care umblă prigonind pe Hristosşi pedepsind pe nevinovaţi,şi batjocorind ce este sfânt...– şi vei vedea cum vor ajunge în curând!Numai că Dumnezeu nu-i trăsneşte dintr-o dată, ci

pe încetul.

12. Uită-te bine la cei nelegiuiţi astăzi – şi adu-ţiaminte că nu vei muri până ce îi vei vedea pe mulţi trân-tiţi şi nimiciţi.

Când vei vedea acestea, să te încredinţezi că deaceea este o răsplată, pentru că este un Dumnezeu!

Şi încredinţându-te, să te întorci la El, ca să nupieri şi tu!

13. Dacă tu, dragă suflete, nu te-ai apropiat până a-cum niciodată de Dumnezeu,

dacă (din nou) în primii tăi anişori nu te-a cuprinso mamă la sânul ei iubitor şi dulce,


să-ţi împreuneze cu drag şi cu evlavie cele trei de-getuţe de la mânuţa ta

şi, ridicându-le la fruntea ta cu şuviţe bălaie, să-ţispună:

„Zi şi tu cu mama:«În Numele Tatălui...şi al Fiului...şi al Sfântului Duh! Amin»“...învăţându-te astfel cum să faci primii tăi paşi spre

întâlnirea cu Dumnezeul TĂU…– atunci ai o datorie dumnezeiască să faci acest lu-

cru tu acum!

14. Dacă până acum nu te-ai apropiat niciodată deSfânta Scriptură, Cuvântul voii lui Dumnezeu,

ca prin ea să-L întâlneşti şi tu pe Dumnezeul TĂU,– atunci fă acest lucru chiar acum!

15. Şi dacă până astăzi n-ai aflat încă o biserică sauo adunare sfântă

în care cineva şi ceva să te cuprindă puternic,trăgându-te cutremurat în faţa Dumnezeului TĂU,cu Care să te întâlneşti faţă în faţă...şi a Cărui privire să te biruie,să te dărâme,să te învie,să te renască,să te înalţe...– atunci, dragul meu, dacă până astăzi tu nu L-ai

aflat pe Hristos, să ştii că ai fost foarte nenorocit!Vino chiar în clipa aceasta şi fă pasul mântuirii.


Încă mai poţi! Şi nu vei mai avea nici o dezvino-văţire dacă nu-l faci, pentru că acum, iată, ai cum!

16. Chiar dacă ai putea crede într-un Dumnezeu alcerurilor şi al pământului,

Atotţiitorul şi Făcătorul tuturor celor văzute şi Ne-văzute...

sau poţi chiar şi să te închini Lui, cu mulţimea – şica ea... – tu totuşi nu-L cunoşti şi nu L-ai aflat peDumnezeu, dacă n-ai venit plângând, zdrobit sub pă-catele tale, ca să te laşi născut din nou sub Crucea Lui.

17. Dacă tu însuţi n-ai venit la Domnul IisusHristos,

zguduit de căinţă şi de pocăinţă,conştient de păcatele TALEşi plângând pentru păcatele TALE...,dacă n-ai privit zdrobit la Iisus cel răstignit pentru

păcatele TALEşi înviat pentru mântuirea TA...Dacă n-ai auzit cum El te cheamă pe TINEşi n-ai simţit cum te-a iubit pe TINE,şi n-ai cunoscut cum te-a salvat pe TINE,chiar pe TINE, Dumnezeu,– atunci tu, dragul meu, încă nu-L cunoşti pe Iisus!

18. Dacă nu L-ai aflat încă pe Hristos ca Mântuitoral TĂU, aşa cum L-a aflat Maria,

cum L-a aflat Toma,cum L-a aflat Pavel,


cum L-au aflat toţi acei care, din clipa aceea, L-auavut ca Dumnezeu al LOR... (In 20, 16-28; Fapte 9, 5),

atunci şi tu trebuie să-L afli aşa chiar acum,fiindcă altfel să ştii că nu există mântuire pentru ti-

ne – şi pentru nimeni!

19. Iar dacă tu nu-L ai aşa pe Dumnezeu, al TĂU,adică dacă nu ai tu cu Dumnezeu o adâncă şi per-

sonală părtăşie care vine numai din trăirea credincioasăa unei vieţi ascultătoare de toată voia Lui

şi care să fie dobândită prin naşterea din nou, a-tunci să ştii şi să nu te înşeli singur – tu nu-L ai pe Dum-nezeu.

20. Şi dacă n-ai cu Dumnezeu o strânsă legătură aunei intime şi tainice vieţi de rugăciune

şi nici dulcea unire a unei iubiri sfinte,şi nici evlavioasa umblare a unei ascultări smerite

de toată voia Lui,atunci cui să te mai rogi tu, cu încredere şi cu nă-

dejde, în ziua necazului tău,în vremea suferinţei tale,în drumul singurătăţii taleşi în clipa morţii tale,dar mai ales a învierii tale?Domnul Dumnezeul Cel Bun să-ţi ajute, să gân-

deşti acum cu cea mai mare grijă la aceasta!Amin.


8. ÎL AI TU OARE PE DUMNEZEU?

1. Spre cine ai să strigi tu cu credinţă, ca să te sal-veze în primejdia vieţii şi a morţii tale, – dacă nu-L aicu adevărat pe Dumnezeu?

Cui îi spui tu cu dragoste şi cu încredere, în clipelefericite: „Dumnezeul MEU!”, – dacă nu-L ai?

Cui vei striga tu în vremea strâmtorării tale: „Dum-nezeul MEU”?

Cui vei şopti tu în ceasul morţii tale: „DumnezeulMEU!”

– dacă nu-L ai?O, câtă nevoie vei avea de Dumnezeu în curând!

Vino şi cunoaşte-L!

2. Fericit este sufletul acela care, în orice dimineaţăşi seară din viaţa lui,

la orice miez de noapte sau miez de zi,la orice vreme de bucurie sau de primejdie,– poate să-şi ridice privirile lui şi mâinile lui, şi

inima lui cu toată dragostea şi încrederea în Sus, spre


cer, spunând din sufletul lui şi cu tot glasul lui: „Dum-nezeul MEU, iată-mă, vin la Tine fericit şi înlăcrimat,

cu toate mulţumirile şi temerile mele,încredinţat că sunt auzit şi iubit!”

3. Ai ajuns tu oare într-o astfel de părtăşie cu Dum-nezeu, încât El să fie al TĂU?

Într-o aşa unire cu Hristos, încât să simţi că El esteMântuitorul TĂU?

Dacă da, ferice de tine!Iar dacă nu, te rog, pentru fericirea şi mântuirea

sufletului tău, vino acum să îngenunchem împreună şispune-I şi tu aşa: „Dumnezeul meu, vin să fac voia Ta,– primeşte-mă!”

4. Păcatul nu-l satură niciodată pe acela care gustădin el.

Păcatul nu poate da niciodată nimic din ce promite.Păcatul este o minciună şi o înşelătorie a marelui

mincinos şi înşelător care este diavolul (In 8, 44).

5. Toată noaptea nefericitei vieţi de păcat a omuluifără Dumnezeu este o noapte goală,

o goană flămândăşi o vânătoare zadarnică!

6. Nefericitul păcătos, după ce o viaţă întreagă aorbecăit prin întunericul tuturor păcatelor, căutând culăcomie săturarea de plăceri vinovate, ajunge la capătulvieţii sale gol şi flămând,


înşelat şi deznădăjduit,pentru că păcatul nu satură niciodată, ci numai

înşală.

7. Nesătul sfârşeşte beţivul...,nesătul sfârşeşte furătorul,nesătul, lacomul,nesătul, mincinosul,nesătul, desfrânatul,nesătul, pârâtorul,nesătul, clevetitorul, dezbinătorul, trufaşul, pizmu-

itorul...Toţi-toţi aceştia sfârşesc nesătui. Păcatul este ca un

balon mare, dar gol. Promite fericirea, dar numai înşalăşi zdrobeşte.

8. Diavolul, care îi înşală pe cei care îl ascultă ca săfacă primul pas pe căile rele, promiţându-le că, făcân-du-l, vor simţi o săturare fericită, doar îi minte numai.

După primul păcat, abia li se aţâţă o şi mai bleste-mată foame după alt păcat, după alte păcate.

Şi aşa apoi, mai departe, cu cât bea păcătosul dinpăcate mai mult, cu atâta i se face mai sete după altele,

până ce ultimul îl va duce în focul unde se va sătu-ra de urmările păcatului său.

9. Cu cât fură un om rău, cu atâta i se face şi maifoame după furturi.

Cu cât desfrânează, i se face şi mai poftă dupădesfrâu.


Cu cât se neruşinează, cu atâta devine tot mai neru-şinat.

Până când ajunge aşa ca însuşi diavolul: nelegiuitşi plin de toată stricăciunea păcatului,

tare de urechi,tare de cerbice,tare de inimă,potrivnic Duhului Sfânt, dezbinător al Lucrării

sfinteşi vrăjmaş al oricărei neprihăniri (Fapte 7, 51; In 8,

44; Gal 5, 19-21).Atunci omul nu mai este un rob al diavolului, ci

devine însuşi diavol.

10. Pe neaşteptate, vine «o dată», ultima, când dia-volul din om şi din afară îl împinge, îmbrâncindu-l pevecie pe omul devenit demon, în prăpastia spre care l-aatras mereu, cu fiecare păcat...

În prăpastia pe care nefericitul, păcătuind, singurşi-a adâncit-o şi şi-a dorit-o prin fiecare păcat.

11. În inima ta poate încă abia s-a trezit înveninatulgust al plăcerilor satanice şi vinovate:

al paharului de băutură,al fumului de ţigară,al petrecerilor şi cuvintelor murdare,al localurilor de desfrâu,al cărţilor şi filmelor porcoase,al prietenilor şi tovarăşilor stricaţi.Cutremură-te de groază şi fugi de toate acestea în

braţele lui Iisus;


– altfel, vei ajunge cu siguranţă, prin acestea, în fo-cul veşnic!

12. Cutremură-te, căci înapoia tuturor păcateloreste şarpele cel grozav – diavolul, care te pândeşte şi teamăgeşte astfel, ca să te ucidă.

Nu primi momeala lui cu care vrea să te prindăcum prinde undiţa ascunsă sub râmă pe bietul peşteneştiutor.

Fugi îndată de undiţa diavolului la Hristos – Singu-rul tău Mântuitor!

13. Priveşte ce face diavolul cu ceilalţi, pe care i-aprins în plasa lui, – şi fugi de păcat până n-ai fost legatde tot!

Plasa diavolului sunt păcatele la care privesc acumcu poftă şi ochii tăi neştiutori. Păcatul este cursa morţiişi a pierzării tale!

14. Priveşte ce au ajuns cei cu paharul, cei cu ţiga-ra, cei cu „ciupeala“, cei cu lenea şi cu „distracţiile“!Vagabonzii, neascultătorii şi toţi necumpătaţii, toţi ceicăzuţi şi robiţi de păcat.

Satana îşi bate joc şi le duce la pierzare nu numaisufletul, ci şi trupul.

15. O, dacă ai putea cutreiera toate spitalele, azi-lurile, casele de nebuni, închisorile, sanatoriile – şiiadul... – abia atunci ai vedea cu adevărat unde ducpăcatele! Şi, poate, te-ai lecui pe totdeauna de poftadupă ele!


Fiindcă este cu neputinţă de descris ce plată dă dia-volul acelora ce-l ascultă şi care primesc păcatele pecare le îmbie el.

16. Îngrozeşte-te, dragă suflete, înainte de a ajungeacolo

şi întoarce-te la Domnul Iisus,ca să te salveze de pierzarea sufletului şi a trupu-

lui tăuînainte de a fi prea târziu!Roagă-te şi strigă-L pe Domnul, zicând: Doamne

Iisuse, ai milă de mine, primeşte-mă la Tine şi mân-tuieşte-mă!

17. Se întâmplă câteodată, în viaţă, şi unui om cre-dincios să cadă şi el într-o cursă a diavolului...

Într-o clipă de slăbiciune sau de neatenţie, la o as-cunsă ispită a şarpelui, i se poate întâmpla oricărui su-flet să se poticnească şi să cadă...

– dar sufletul credincios nu va rămâne căzut. Ci în-dată se scoală şi aleargă cu lacrimi şi pocăinţă la Dom-nul, Care îl spală şi îl primeşte din nou lângă El.

18. Chiar şi celui mai credincios până în acel mo-ment slab, nenorocirea unei căderi i se poate întâmpla.

Au fost atâţia mari viteji ai Domnului, oameni cu omare putere de voinţă şi de înfrânare, dar care s-au po-menit dintr-o dată trântiţi în vreun păcat, de vreun felde ispită a vrăjmaşului.

Dar nici unii dintre aceştia nu s-au lăsat legaţi petotdeauna acolo. Ci, ridicându-se, au luptat cu diavolul,i-au rupt legăturile ispitei – şi au scăpat!


19. Pe pământ, numai Hristos a fost nebiruit!În drum spre cer, creştinul trece prin multe primej-

dii în călătoria sa.Şi se poate ca, din vreun ascunziş, vrăjmaşul care-l

pândeşte neîncetat să-l rănească cu vreo săgeată aprin-să, când scutul credinţei sale nu-i ţinut cu o vegheretrează chiar cum se cuvine.

Dar Dumnezeul său îl scapă totdeauna, el se vinde-că şi luptă iarăşi, mai departe şi mai hotărât împotrivapăcatului.

20. Se poate oricărui credincios să-i pătrundă vreo-dată în cap vreo săgeată de rătăcire, când coiful mântui-rii, adică învăţătura sănătoasă, nu-i chiar puternic aşe-zat peste mintea lui.

Dar niciodată el nu cade, ca să piară în rătăcire. În-demnul Duhului Sfânt, mustrările şi rugăciunile fraţilorîl ajută, iar el, primindu-le, este salvat. Dacă este cu a-devărat credincios smerit şi sincer!

Doamne Duhule Sfinte, călăuzeşte-ne şi apără-neprintre tot felul de primejdii care pândesc mântuireanoastră!

Amin.


9. CĂDEREA ŞI RIDICAREA

1. Oricât ar fi de adâncă rana inimii unui adevăratcredincios şi oricât ar fi de serios atinsă orientarea min-ţii sale,

– adevăratul credincios se ridică iarăşi din oricecădere,

se îndreaptă iarăşişi se reface iarăşi. Căci Duhul Sfânt, Cuvântul şi fra-

ţii pe care el îi iubeşte îl ajută.

2. Dumnezeul nostru, Care vede adâncul inimiinoastre şi ţinta gândurilor noastre curate, nu ne lasăprea mult nici în căderea inimii înşelate,

nici în rătăcirea minţii umbrite.Ci, prin mijloacele dragostei Luisau ale mustrării Sale,sau chiar ale pedepsei binefăcătoare,– prin Cuvântul Său ori prin al fraţilor,prin asprimea sau prin bunătatea Sa, totdeauna are

grijă Dumnezeul nostru ca să ne ridice iarăşi.


Numai dacă sufletul nostru este sincer şi dacă ini-ma noastră este smerită, ca să asculte!

3. Din orice cădere şi din orice ridicare a sa, cre-dinciosul adevărat va face totdeauna un nou prilej de oşi mai strânsă apropiere a sa de Dumnezeul său şi defraţii săi, care l-au ajutat să se ridice.

4. Orice cădere trebuie să fie pentru noi o nouă ex-perienţă care să ne ajute nu numai ca noi să ştim cum săne păzim mai bine în viitor de orice ispită

şi, luptând mai tare, să nu ne lăsăm doborâţi,– ci să ştim şi cum să învăţăm şi să-i păzim şi pe

alţii de această cădere.

5. Chiar şi Lucrării lui Dumnezeu în lume i se în-tâmplă multe necazuri şi nenorociri,

dar toate acestea îi sunt rânduite numai ca să-i des-chidă ochii asupra unor ispite şi primejdii la care ade-sea ochii ei nu iau seama îndeajuns

– sau prin care încă nu trecuse până atunci.Pentru ca, trecând acum prin acestea uneori cu du-

reroase răni şi pierderi, să câştige câte o experienţă a-dânc folositoare apoi pentru viitor.

6. În lupta lui Hristos, Lucrarea Sa trebuie să în-veţe mereu, fiindcă lucrul Domnului trebuie făcut totmai bine şi tot mai bine.

Şi se cere făcut tot în mai mare măsură,iar învăţământul acesta nu-l poate afla mai bine de-

cât în necazuri.


7. O, cât de adevărat este acest lucru şi cu OasteaDomnului!...

Facă Domnul nostru Iisus Hristos ca, după ce El ova ridica iarăşi,

după ce îi va da prin Duhul Sfânt un nou şi puter-nic avânt, după ce îi va reda iarăşi libertatea,

Oastea Sa şi lucrătorii Săi să nu uite niciodată lec-ţia pe care Domnul a vrut ca ea s-o înveţe acum prin în-cercările prin care a trecut-o!

8. Facă Domnul ca Oastea Sa, acum orientată de-plin şi sănătos asupra tuturor celor dinlăuntru şi din afa-ră, să ştie să înalţe steagul lui Hristos şi mai strălucit,

să mărturisească Cuvântul lui Dumnezeu şi mailămurit,

să trăiască voia Lui şi mai puternic, făcând totul şimai rodnic şi mai ascultător pentru El.

Ca să împlinească mai fericit solia cu care Dumne-zeu a trimis-o la neamul acesta şi în Biserica aceasta,

spre mântuirea lor şi a sa.

9. Câtă vreme Oastea Domnului este într-adevărdupă voia lui Dumnezeu,

umblând în ascultarea voii Saleşi luptând în slujba Evangheliei Salecu armele lui Dumnezeu (Ef 6, 11),– atâta vreme Hristos Însuşi merge în fruntea aces-

tei Oştirişi El Însuşi luptă prin ea şi luptă pentru ea (Ps

44, 6-7).


10. Cu o astfel de Oştire a Lui, Domnul Iisus Biru-itorul iese totdeauna în lupte şi ea este totdeauna birui-toare.

Când ostaşii Domnului ies din luptă cu o mare iz-bândă, totdeauna Domnul Oastei iese cu o mare slavă!

11. Duhul lui Dumnezeu vrea să Se poată folosi deOastea Sa cu bucurie şi cu rod în scopurile Sale, în sluj-ba Împărăţiei Sale, a mântuirii multora şi a împliniriivoii Tatălui celui Ceresc, care este mântuirea tuturoroamenilor (I Tim 4, 10).

Fericită este Lucrarea Domnului care este călăuzităşi folosită astfel de Duhul Sfânt!

12. O, cât de minunat se văd biruinţele lui Dumne-zeu pe care le dă Hristos de fiecare dată unei astfel deoştiri a Lui în orice luptă a ei, când ea este în totul unităşi ascultătoare de El!

O, cu ce prăzi bogate luate de la diavolul se întoar-ce fiecare ostaş credincios de fiecare dată, când luptăspre slava şi bucuria Domnului său!

13. Fericite sunt zilele când vestitorii Domnului auo putere dumnezeiască în vorbire,

în rugăciune şi în cântare,în chemare şi în toată fiinţa lor,iar ascultătorii au un puternic îndemn spre evlavie,

spre pocăinţă şi spre lacrimi.

14. Fericită este vremea când Cuvântul lui Dumne-zeu se răspândeşte cu repeziciune, ca focul mânat de unvânt puternic...


Atunci Oastea Domnului creşte cu miile...atunci Lucrarea lui Dumnezeu propăşeşte în nu-

măr, în roade, în frumuseţe şi în întindere...iar Biserica Domnului cea vie câştigă în toate pri-

vinţele,căci atunci Împărăţia Domnului este mărită şi Nu-

mele Său este slăvit (Isaia 53, 10).

15. Pe cât de fericite sunt zilele frumoase, pe atâtde nefericite sunt acele zile când Oastea Domnului îşipierde, îşi uită şi îşi părăseşte buna rânduială a ascultă-rii poruncită de Domnul (I Cor 7, 17 şi 12, 28).

Vai de acei prin care vin smintelile în Lucrarea ceasfântă a lui Dumnezeu!

16. Vai de acei prin care se pierde ordinea şi vinedezordinea,

prin care se pierde ascultarea şi se iveşte neasculta-rea (Evr 13, 7)

şi se pierde părtăşia, şi se aşază dezbinarea (Fapte20, 29-30),

şi se pierd armonia şi pacea, iar în locul acestoracresc tulburările şi neînţelegerile...

Celor prin care vin acestea în Lucrarea Domnuluişi prin care se ţin în ea le-ar fi mai uşor să-şi lege o pia-tră de moară de gât şi să se arunce în mare. Păcatul si-nuciderii e mai uşor decât păcatul dezbinării fraţilor!

17. Când se pierde învăţătura sănătoasă şi dau nă-vală tot felul de învăţături nesănătoase, atunci începenimicirea adunării Domnului.


Învăţători stricaţi sunt cei care fac răul cel mai ma-re; ei fac din Oastea Domnului o adunătură neascul-tătoare

şi o gloată care merge în neorânduială, din rău înmai rău

şi din puţină în mai puţină.Atunci se uită de lupta Domnului şi se ocupă toţi

numai de luptele lor.Blestemat va fi pe vecii vecilor oricine face aşa

într-o lucrare şi o adunare a lui Hristos!

18. Cum să mai iasă apoi Domnul cu o ast-fel de „oaste“ şi cum să nu-i pălmuiască El pe nişteastfel de „ostaşi“?

Cum să nu trimită Domnul peste adunarea asta fur-tuna, ca să spulbere pleava, pentru ca să se aleagă grâulcare mai este în ea?

Dacă mai este!

19. Din pricina sufletelor scumpe care suferă înOastea Domnului din cauza stării rele în care a ajuns,Dumnezeu Însuşi le porunceşte acelora care o pot oprisă o oprească, spre a nu merge la nimicire cu toţii.

Domnul Însuşi porunceşte ca luptătorii ei, cei caresunt principalii vinovaţi de starea ei rea, să fie puşi încernerea şi în curăţirea necesară.

20. Cernerea şi focul le îngăduie Domnul peste Lu-crarea Sa numai pentru ca cei buni să-şi cunoască răuldin ei şi pe răii dintre ei...


şi pentru ca cei ce nu pot să se mai îndrepte să fiecunoscuţi şi izolaţi,

până când Dumnezeu sau diavolul vor lua ce era alfiecăruia, din ei sau dintre ei.

Doamne Dumnezeul nostru, Care Îţi vrei LucrareaTa curată şi unită, cerne şi arde mereu, până când veicurăţi şi vei alege ce este şi ce nu este după voia Ta!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Bună este chibzuinţa înainte de-a cădea,însă şi după cădere-i vai de cel ce-i fără ea.

*

Numai dragostea trăieşte într-o lume care piere,numai ea rămâne-aceeaşi şi-n-nălţare, şi-n cădere.


Nu-ţi da inima!Nu-ţi da inima!Nu-ţi da inima!Nu-ţi da inima!

Nu-ţi da inima întreagădecât lui Hristos,numai El nu-ţi face plânsulgreu şi dureros!

Nu te mai încrede-n totuldecât lui Iisus,numai Singur El nu-Şi calcălegământul pus.

Nu-ţi lega întreagă viaţadecât de Cel Sfânt,numai El nu-ţi lasă duhulînşelat şi-nfrânt.

Nu îmbrăţişa pe nimeniunic şi divin,numai Domnul îţi rămâneCredincios deplin.

Şi nu săruta pe lacrimiochii nimănui,nu-s alţi ochi să nu te-nşele,numai Ochii Lui!

Fericit acel ce ştieasta la-nceput,vai de cel ce află numaidupă ce-a trecut!


10. CERNEREA LUCRĂRII DOMNULUI

1. Cernerea Lucrării Domnului trebuie să ţină pânăcând se va curăţi şi alege ceea ce este după voia Dom-nului din ceea ce nu este.

Până când timpul sau păcatul vor alege pe cine s-aputut îndrepta şi pe cine nu s-a îndreptat. Pe cine se maipoate îndrepta sau pe cine nu se mai poate.

Căci Dumnezeu nu poate tolera multă vreme ames-tecătura în Lucrarea Lui.

Ori o curăţă – ori o leapădă!

2. Numai după ce a curăţit-o prin ciur şi prin foc,Domnul Iisus va mai putea lucra cu Oastea Sa.

Căci numai cu o oaste curăţită prin pocăinţă,prin flăcări,prin lacrimişi chiar prin sânge,– prin ispăşire şi prin îndreptare poate El să lucreze

cum vrea.Fiindcă ea se aliniază sănătos în ascultare şi în uni-


re, în disciplină şi în curăţie. Numai cu o astfel de oastecurată, Domnul poate ieşi iarăşi la lupta fericită şi biru-itoare.

Şi ea numai atunci face bucurie Domnului ei.

3. Sunt uneori împrejurări în care primejdia saufoamea, sau nedreptatea, sau durerea, sau dragostea îlfac pe om să strige...

Să strige după salvare,după pâine,după libertate,după uşurare,după alipire,– după tot ce doreşte fierbinte şi nu are.Ce bine este dacă atunci strigătul omului se în-

dreaptă spre Domnul – Singurul Care i le poate da!

4. O, cât de dureroase sunt strigătele sufletului lip-sit după fiecare din adâncile trebuinţe ale lui!...

Şi cât de fericită bucurie îi cuprinde omului întrea-ga lui fiinţă când le dobândeşte!

O, de-ar mulţumi el atunci cum se cuvine Domnu-lui, Care i le-a dăruit!

5. Ce durere mistuitoare îl chinuieşte până la moar-te pe omul care nu mai ajunge să strângă la inima luiniciodată ceea ce a cerut îndelung cu strigăte mari

şi a aşteptat cu nădejde în fiecare zi,deşi a plătit cu preţ zdrobitor de greu şi de îndelun-

gat ceea ce n-a mai putut afla până la moarte.


Cine dintre cei din starea asta poate oare să înţe-leagă că tocmai în neprimirea acestor lucruri dorite erao binecuvântare pentru el!

6. Nu sunt mai dureroase strigăte ca ale acelora ca-re suferă pe nedrept asuprire, nedreptate, silnicie, pe-depse şi moarte...

Lacrimile lor amareşi sângele lor nevinovat,şi dreptul lor nesocotit,şi plata lor jefuită,şi sudoarea lor, şi pâinea lor furată, şi toată jertfa

lor strigă mai puternic ca orice alt glas către Dumnezeu.Vai de acei din pricina cărora se ridică spre Dum-

nezeu aceste dureroase strigăte!

7. Nevinovăţia asuprită strigă la cer,strigă, cerând dreptate...Iar dreptatea strigă cerând pedeapsă...Strigă, până când vine (Gen 4, 10; Apoc 6, 10; Iac

5, 4; Deut 24, 15) – şi vai de acela peste care vine pe-deapsa aceasta!

8. Dacă nedreptatea făcută unor oameni nevinovaţişi dacă cererile lor drepte strigă la ceruri,– atunci sângele şi lacrimile, şi jertfele lor strigă cu

atât mai puternic spre Dumnezeu. Şi El le va face drep-tate tuturor alor Săi împotriva asupritorilor lor.

Împotriva tuturor celor ce nesocotesc aceste lucruricutremurător de grele.


9. Cu cât mai puternic trebuie să strige atunci sufe-rinţa Crucii Domnului Iisus Hristos!

Cu cât mai puternic trebuie să fie glasul SângeluiSău, mai nevinovat decât al lui Abel,

şi Pătimirile Sale, mai nedrepte decât oricare altelede pe pământ – care strigă şi strigă împotriva tuturorcelor ce L-au batjocorit şi Îl batjocoresc şi azi pe Iisus(I Ptr 3, 18).

Vai, ce va fi în Ziua când Pedeapsa lui Dumnezeuîi va ajunge pentru toate acestea!

10. Dacă sângele lui Abel a strigat aşa, – atuncicum trebuie să strige Sângele lui Iisus (Evr 12, 24)?

Şi cu cât mai aspră pedeapsă trebuie să-şi ia acelacare calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, pângărindSângele Legământului cu care a fost sfinţit, batjocorindpe Duhul Harului Său (Evr 10, 29)?

Cine ar putea oare socoti ca nedreaptă pentru astfelde făptaşi pedeapsa focului veşnic, acolo unde viermeleconştiinţei nu moare

şi focul usturimii remuşcării nu se stinge (Mc 9,45-48)?

11. Dragă suflete, te rog, ascultă cum strigă şi dupătine suferinţele lui Hristos, pe care şi pentru tine le-aîndurat El,

Sângele Crucii Lui, vărsat şi din pricina păcatelortale!

Ascultă aceste strigăte care vor să te întoarcă laDumnezeu cu lacrimi de pocăinţă, pentru ca să te îm-paci cu El acum,


ca Jertfa Crucii Sale să te poată spăla şi pecetlui şipe tine pentru mântuirea Sa (In 3, 16; Fapte 3, 19).

12. Ascultă, dragul meu, acum aceste strigăte – şivino acum la hotărârea cu legământ de pocăinţă şi deascultare sub Crucea iertătoare şi mântuitoare a Dom-nului Hristos, ca să fii cuprins în numărul aleşilor Lui!

Ascultă, cât chemările Domnului pot fi mântuitoarepentru tine.

Ascultă şi vino, strigând cu pocăinţă şi cu lacrimismerite, spre iertarea păcatele tale,

ca şi numele tău să poată fi scris în Cartea VieţiiMielului (Apoc 21, 27).

13. Strigă acum cu rugăciune, cu ascultare, cu că-inţă, cu dragoste, cu cântare, cu binefaceri, cu mijlocirişi cereri sfinte pentru grăbirea venirii mântuirii de laDumnezeu (I Tim 2, 1-4),

pentru tine şi pentru toţi ai tăi.

14. Strigă acum, căci dacă nu asculţi acum acesteîndemnuri, va veni în curând înfricoşata Zi când şi ure-chile tale vor auzi ce cumplite vor fi strigătele acesteaîmpotriva ta.

Şi ce grozav lucru va fi să cazi în osânda păcatelorîmpotriva cărora Sângele cel Sfânt al lui Iisus Hristosnu mai strigă decât spre răzbunare şi pedeapsă!

Dumnezeu să te ferească de această veşnică vină şiosândă!

15. În viaţa atâtor oameni sunt aşa de puţine zilele


şi de rare prilejurile în care sufletul lor plin de bucuriesă simtă nevoia de a se scălda numai în valurile dulciale cântării!

Cei mai mulţi se scaldă în valurile amare ale suspi-nelor.

16. În viaţa multor oameni sunt aşa de puţine cli-pele când prea-plinul inimii lor fericite să simtă nevoiasă se reverse în unde liniştite şi calde de rugăciune şi deiubire spre Dumnezeu,

cu mulţumire şi cu recunoştinţă,în dulcea înfiorare a cântărilor divinesau să izbucnească în nemaistăvilita bucurie a unor

măreţe şi înalte imnuri...– dar când totuşi sunt, ce neuitate rămân ele pe tot-

deauna!

17. Prea mulţi ani, în gura omului credincios, cân-tarea bucuriei are prilejul să stea foarte rar şi foarte pu-ţin – deşi ea ar trebui să fie ca un izvor viu...

Căci credinciosul este mereu ca un străin şi un că-lător prin multe locuri primejdioase şi printre vrăjmaşinenumăraţi (I Ptr 2, 11).

Totuşi bucuria şi încrederea Domnului ar trebuisă-l facă să cânte mai mult decât suspină...

18. În gura multor credincioşi, în loc să stea mereucântarea fericită a celor viitoare, răsună mai degrabăcântările de jale;

sau gemetele de durere, decât fericitele cântări ce-reşti.


Ce tristă este o viaţă care zice că merge în Sus, darse uită mereu în jos! Care zice că umblă după Domnul,spre viaţa veşnică, dar se întoarce mereu cu regrete spreviaţa asta lumească!

19. Cândva, în primăvara vieţii noastre de credinţăşi în zilele fericite ale dragostei dintâi,am cunoscut şi noi, poate, câteva clipe şi câţiva ani

de fericire, când primele noastre întâlniri cu Hristos şicu bucuriile Lui treziseră harfa de aur a dragostei noas-tre, scoţând din ea cântări cum nu se mai auziseră răsu-nând altele pe pământul acesta...

De ce au încetat oare aceste cântări în viaţa multo-ra dintre noi?

O, ce bine ar fi dacă le-aţi lăsa iarăşi să revină caatunci!

20. Cât de minunat au luat atunci cele patru vânturiale Duhului Sfânt cântările noastre şi le-au împrăştiatpeste toată faţa pământului!

Câte lacrimi de dragoste pentru Hristos au storsaceste cântări şi câte inimi au străpuns ele pentru viaţaveşnică!

Veniţi să le cântăm iarăşi cu inima curată şi fier-binte pentru Iisus, ca atunci! Şi vom resimţi iarăşi aceifiori fericiţi pe care nu-i mai putem uita.

Doamne Iisuse, adu iarăşi în gurile şi în inimilenoastre cântarea frumoasei dragoste dintâi!

Amin.


11. DEZBINĂTORUL DRAGOSTEI FRĂŢEŞTI

1. Când vine păcatul dezbinării, ce curând se lasăpeste florile cântărilor fericite bruma şi noaptea apăsă-toare a încercărilor îndelungi şi aspre!

Şi, în loc să cântăm neîncetat, ani îndelungaţi sufe-rim neîncetat

şi gemem neîncetat.Ce blestemat este dezbinătorul dragostei – şi ce

amare sunt roadele pe care le lasă el oriunde pătrunde!

2. În urma dezbinătorului, cât plângem şi ne rugăm,şi nădăjduim, aşteptând neîncetat după unitatea pierdu-tă... Strigăm, şoptim şi suspinăm către Domnul, zicând:

«Înveseleşte-ne, Dumnezeul nostru, iarăşi, măcartot atâtea zile câte ne-ai smerit…

şi tot atâţia ani câţi am gustat nenorocirea»... măcaratâţia (Ps 90, 15)!

Vai de sufletul care otrăveşte bucuria frăţească!Vai de cel ce se veseleşte când fraţii săi suferă!


3. O, Doamne Iisuse, dar cu toate acestea noi Teiubim pe Tine mai presus de orice şi iubim Lucrarea Tala fel,

căci am descoperit ce fericită şi strălucită estepărtăşia cu Tine mai ales în suferinţă (I Ptr 4, 13-14),

dar fă să suferim nu pentru dezbinarea dintre noi!

4. Niciodată n-am fi ştiut noi ce mare poate fi bu-curia de a pătimi pentru Tine, Iisuse, dacă nu ai fi îngă-duit s-o cunoaştem (Flp 1, 29).

Cum am fi aflat noi altfel că fericirea cea mai marede pe pământ este a suferi împreună cu Tine, Iisuse, şipentru Numele Tău (Lc 6, 22; Evr 13, 13) – dacă nune-ai fi făcut parte de ea?

5. Numai prin necazuri am găsit mijlocul de a nebucura totdeauna (I Tes 5, 16; Rom 5, 3).

Căci, necazuri având totdeauna, dacă în ele ne că-utăm prilejul bucuriilor, atunci le vom avea neîncetat.

Dar aceasta este o taină pe care puţini o cunoscşi un har care la puţini le este dat.

6. În necazuri vom putea avea şi noi neîncetat, caprimii noştri fraţi creştini, acele bucurii pe care lumeanu le poate cunoaşte şi nu le poate înţelege, pentru căea fuge de necazuri, le urăşte şi caută să le înlăture.

Binecuvântat este acel hotar de la care noi începemsă ne bucurăm în necazuri! Nu oricine îl cunoaşte!

7. După ce ai fost înşelat mereu de mulţi oameni încare ai avut o mare încredere


şi după ce ai fost amăgit de mulţi dintre cei pe carete-ai bizuit cu o inimă sinceră, rezemându-te pe ei cumultă nădejde...

– ce greu te mai poţi încrede în vreun om!Şi totuşi ce mulţi sunt oamenii vrednici de încrede-

rea noastră!Numai că noi nu-i cunoaştem.

8. După ce te-a înşelat chiar şi acela care îţi era celmai apropiat frate şi prieten, chiar acela care era una cutine şi cu sufletul tău

şi chiar cel ce mânca din pâinea ta,– într-adevăr, în cine oare te-ai mai putea încrede

vreodată?Nu trece niciodată marginea încrederii! Faţă de toţi

oamenii să ai o astfel de margine. Numai faţă de Dom-nul, nu!

9. Pe cine te-ai mai putea bizui fără margini – din-tre oameni?

Cui să mai îndrăzneşti să-ţi deschizi inima chiarîntreagă

şi să-ţi dezveleşti chiar şi cele mai ascunse răni,şi să-ţi verşi sufletul chiar tot?Nu-ţi împărtăşi taina ta şi simţămintele tale, chiar

toate, nimănui, decât lui Dumnezeu.Căci nici chiar cel mai apropiat nu ţi le poate purta

fără să te judece sau să le arunce.

10. După ce ai fost înşelat în iubirea ta, cu toatăfiinţa sufletului tău zdrobită de durere şi de întristare,priveşti neîncrezător peste toţi oamenii.


Închizându-te în durerea ta, îi osândeşti atunci petoţi, dispreţuindu-i pe toţi

şi rupându-te de toţi.Totuşi, vina pentru asta nu-i numai a celui ce te-a

înşelat, ci şi a ta, care l-ai crezut mai mult decât un om.

11. O, ce grele sunt clipele dezamăgirii despre oa-meni

şi cât de amărât este sufletul tău în starea aceasta!...Atunci îţi spui, cu legământ pentru tot restul vieţii

tale, că numai în Dumnezeu o să te mai încrezi! În ni-meni altcineva, niciodată...

Ce bine ar fi fost să-ţi spui asta înainte – şi nu îna-poi!

12. Când trăieşti în locuri şi în timpuri de apăsareşi de nedreptate, atunci, da, bine faci să nu te încrezi încei mai mulţi dintre oameni.

Când la fiecare colţ este un pândar sau un hoţ, cumsă te mai poţi bizui pe cineva?

Şi totuşi uneori uşurătatea noastră nu ţine seama deasta!

13. Când orice ai spune şi orice ai face, chiar şi cugândurile cele mai bune, totul îţi este răstălmăcit şi in-terpretat rău,

când cele mai curate dorinţe spre împlinirea voiilui Hristos, totul, îţi este judecat rău şi îţi este privit cubănuială, cu răutate şi cu suspiciune, – atunci în cine săte mai încrezi?


Când umbli printre şerpi, caută să fii cel puţin totaşa de înţelept ca ei, spre a putea să te strecori printre eica să faci binele.

14. Când îţi este răstălmăcit mereu cu rea-credinţătotul, când ce spui la ureche auzi de pe acoperişul ca-selor,

– atunci, da, învaţă ca numai în Dumnezeu să te maiîncrezi! În nimeni altcineva nu. Şi numai Lui să-I spuice nu vrei să auzi din gura lumii.

Căci pretutindeni mişună cei răi, sub toate numirileşi sub toate formele (Ps 12, 8).

15. Mai bine faci oricând să te păzeşti de oameni(Mt 10, 17),

căci nu mai poţi şti adeseorişi nu mai poţi alegecare nu-isau care nu poate deveniun răufăcător pentru tine,– fie cu voia, fie fără voia lui,fie prin ştiinţa, fie prin neştiinţa sa.

16. Mântuitorul a spus că vor veni vremuri în careva trebui să fii foarte atent şi să te păzeşti chiar şi de ceidin casa ta şi din familia ta.

Chiar şi de fiinţa cea mai apropiată de inima ta şide sângele tău (Mt 10, 21-22)...

O taină este un lucru foarte greu, puţine inimi o potpurta!


17. Într-atât de mare va ajunge stricăciunea oame-nilor din urmă, încât nu te vei mai putea încrede închiar nici un om.

Într-atât de vicleană va fi orânduirea asupritoare şiîntr-atât de pierdută va fi credinţa în Dumnezeu pe pă-mânt – încât fiecare va vinde pe fiecare şi nici un omnu se va mai încrede în nici un om.

Întocmai aşa este iadul!

18. În astfel de vremi şi de stări, Lucrarea lui Dum-nezeu va trăi şi va propăşi numai prin puterea şi grijalui Hristos.

Căci orice altă putere a lucrătorilor Domnuluişi orice mişcare a credincioşilor Domnului vor fi

îngrădite, pândite şi împiedicate cu gândul cel mai uci-gaş şi mai necruţător.

Doamne, ai milă de ai Tăi atunci şi scurtează acelezile din pricina marilor primejdii sub care vor sta!

19. În vremile grele din urmă, toată stăruinţa şi în-crederea trebuie să fie puse fierbinte şi tare numai înDomnul Dumnezeu.

Tot reazemul să fie pus numai în El şi cerut fier-binte de la El, numai de la El.

Fiindcă de nicăieri din altă parte nu va fi nici unajutor pentru copiii lui Dumnezeu.

20. Numai Dumnezeu Singur mai poate deschideatunci porţile pe care nici unii nu le vor mai putea.

Şi numai El va putea înlătura zidul de după caretoţi ai Domnului vor suspina neputincioşi.


Fără El nu vor putea nimic atunci...Dar chiar nimic (In 15, 5)!Ce minunat va veni atunci, dintr-o dată, Domnul în

ajutorul alor Săi, nimicindu-l pe nelegiuit doar cu sufla-rea gurii Sale!...

Vino, Doamne Iisuse, la timp!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Mare lucru e a crede cum voieşte Dumnezeu,căci a crede ce-ţi convine niciodată n-a fost greu,dar unire şi putere-i numai în credinţa vie,în credinţa de plăcere-i dezbinare şi urgie.


12. LUAREA ŞI MULŢUMIREA

1. Toate lucrurile din lumea aceasta care sunt ziditeşi lăsate de Bunul Dumnezeu,

în măsura îngăduită de Elşi în vremea îngăduită de El,– sunt bune şi de folos, dacă se iau cu mulţumiri şi

cu gând curat (I Tim 4, 4-5).Folositoare şi îngăduite omului sunt, în felul aces-

ta, toate cele ce omul le ia şi pentru trupul său, şi pentrusufletul lui.

2. Când omul ajunge să-şi lipească inima de lucru-rile lumii şi începe să trăiască numai pentru acestea –,atunci începe nefericirea sa.

Când întrebuinţarea lor întrece timpul şi întrece şi mă-sura îngăduită de Dumnezeu, toate încep să-i fie spre rău.

Când aceste bunuri şi fiinţe pun stăpânire în chipidolesc şi neîngăduit de mult pe inima noastră,

atunci, oricât de bune ar fi fost cele avute, ele de-vin o pricină de cădere şi un rău pierzător pentru noi.


3. Să nu ni se lipească inima de nimic din ceea ceni se poate răpi de către alţii sau putem pierde noi în viaţaaceasta. Să nu ni se lege sufletul de nimic dinceea ce ne poate pe noi răpi şi pierde, despărţindu-nede Domnul Iisus şi de fraţi.

4. Nu-ţi lipi inima ta, dragul meu, decât de Hristos,Mântuitorul cel Preabun şi Iubitor!

Nu-ţi lipi inima ta decât de Cuvântul Lui, de Bise-rica Lui, de Calea Lui şi de Inima Lui.

Nu-ţi lipi inima ta decât de lucrurile şi de comorilecele de Sus (Evr 10, 34; Mt 6, 19-20).

De cele ce nu se văd (II Cor 4, 18)şi de cele ce nu se pot pierde.

5. Nu-ţi lipi inima ta de nimic din cele ce se văd,căci toate acestea sunt atât de trecătoare: ele par căsunt, – dar nu-s.

Şi când se vor duce de la tine vor smulge şi inimata, care a fost lipită de ele.

6. La tot ce poţi avea drag pe lumea asta, trebuie săai o margine peste care să fii cu grijă a nu-i îngăduisărmanei tale inimi să treacă, în alipirea ei...

Chiar şi în dragostea ta faţă de cei mai apropiaţi ai tăi,această margine înţeleaptă nu trebuie întrecută niciodată.

7. Ci numai faţă de Dumnezeu inima noastră nutrebuie să aibă nici o margine în alipire, în dragoste şiîn încrederea ei, niciodată.

Pe El trebuie să-L iubească toată inima noastră, cu


toată puterea alipirii ei (Mt 19, 29). Şi până în cea dinurmă clipă a vieţii noastre.

8. Dacă eşti mamă, dacă eşti tată – sunteţi părinţi şipriviţi ca la soarele de pe cer la copilul vostru, la co-moara dragostei voastre, pe care îl strângeţi la pieptul şila sânul vostru, acoperindu-l cu sărutul vostru şi gă-sindu-i atâtea drăgăstoase numiri...

Aveţi totuşi grijă de inimă!Mai păstraţi un colţişor de rezervă şi pentru ne-

prevăzut!

9. Să nu vă fie inima zdrobită cu totul dacă i s-ar în-tâmpla şi copilului vostru ceea ce altora li s-a întâmplat,

ceea ce voi nici nu îndrăzniţi a gândi acum, dar ca-re totuşi e cu putinţă.

Nu vi-l faceţi mai scump decât pe Dumnezeu!

10. Dacă aveţi o casă, o mobilă, o funcţie, o stare,un lucru sau o fiinţă la care ţineţi deosebit de mult, maimult ca la orice altceva pe lumea asta,

– şi voi să aveţi totuşi grijă de partea înţeleaptă ainimii voastre!

Ca să nu fiţi zdrobiţi de tot dacă vi s-ar lua, aveţigrijă să nu pună stăpânire pe inima voastră.

11. Dacă aveţi un nume lăudat sau o frumuseţestrălucitoare,

dacă aveţi o situaţie deosebit de bună sau o ceatăde prieteni deosebit de plăcuţi,

– o, nu vă alipiţi inima toată nici de plăcerile, nicide nădejdile acestora,


căci nimic nu-i mai înşelător astăzi,nici mai amar mâineca nimicurile acestea,care trec mai repede decât visurile nopţii;ci alipiţi-vă inima numai de Singura Comoară care

devine din ce în ce tot mai bogată şi mai strălucită: deHRISTOS!

12. O ureche atentă aude totdeauna cuvântul întreg:nu numai sunetul, ci şi înţelesul lui.

13. Un ochi treaz vede nu numai partea din afară alucrurilor, ci mai ales partea lor dinăuntru. Căci aceastaeste cea mai însemnată...

14. Ochii minţii înţelepte vor citi nu numai pe rân-duri, ci mai ales printre rânduri şi pe sub ele,

căci acolo se află, de fapt, adevărul...Vor vedea nu numai litera, ci mai ales duhul din

ceea ce citesc,căci acesta este miezul.

15. O minte sănătoasă va pătrunde nu numai vor-bele cuiva, ci mai ales gândurile ascunse sub vorbelerostite de el.

Va deosebi nu numai sunetul prezent, ci şi ecoullui viitor.

16. O minte atentă aude de două ori: aude nu nu-mai fapta, ci şi urmarea ei.

Aude de două ori, pentru că şi urechile trupului, şicele ale duhului său sunt desfundate (Mc 7, 35).


17. Cel înţelept va vedea de două ori, pentru că şiochii cei trupeşti, şi cei sufleteşti ai săi îi sunt deschişi.

Va înţelege de două ori, pentru că şi mintea cea-laltă, curăţită de Apa cea Vie a Cuvântului şi luminatăde Adevărul veşnic, s-a deprins, prin întrebuinţare, sădeosebească bine voia lui Dumnezeu (I Tes 4, 1).

18. Pentru un om care îşi are toate simţurile saletreze şi sănătoase, o dată dacă vorbeşte Domnul, îi estede-ajuns: el aude de două ori.

O dată aude înţelesul datoriilor celor trupeşti, a do-ua oară aude înţelesul datoriilor celor duhovniceşti.

19. Cel credincios cu adevărat aude de două ori: odată înţelegând voia lui Dumnezeu. A doua oară, fă-când această voie a lui Dumnezeu.

Dorinţa de a-L asculta pe Dumnezeu şi dragosteade a fi pe placul Lui sunt la el atât de grabnice spre as-cultare (Iac 1, 19) şi spre împlinire, încât el nu la-să nici un timp gol între auzirea şi înfăptuirea Voiilui Dumnezeu.

20. Drumul de la urechea la inima celui credincioseste atât de scurt, iar aceste două părţi ale fiinţei celuibun sunt atât de unite, încât ele aud deodată,

aud în acelaşi timp,aud în acelaşi gândşi aud în acelaşi fel Cuvântul dorinţei lui Dumnezeu.Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm să le faci la fel

în noi!Amin.


13. MINTEA ŞI INIMA

1. Fericită şi binecuvântată să fie veşnic fiinţa careare deschişi ochii săi şi treze urechile sale, aceste douăcăi de percepere a Cuvântului lui Dumnezeu!

Mintea unei astfel de fiinţe nu va întârzia auzindCuvântul şi trimiţându-l spre inimă (II Cor 2, 17).

Nici inima nu va înfăptui rău şi vinovat ceea cetrebuie înfăptuit bine şi curat.

2. Binecuvântate să fie mintea ascultătoare şi inimabună care nu nesocotesc şi nici nu răstălmăcesc vorbeleDomnului, ci primesc bine ceea ce trebuie primit cuscumpătate şi împlinit cu sfinţenie.

3. Binecuvântate să fiţi voi, suflete scumpe şi ve-ghetoare, care în orice vreme sunteţi gata să ascultaţi cuorice preţ, ca Avraam, şi să împliniţi toată voia luiDumnezeu, ca David,

auzind nu numai Cuvântul Lui,ci şi Duhul Lui, din poruncile Sale!


4. Binecuvântaţi să fiţi voi, care, auzind aceste do-uă ecouri ale voii lui Dumnezeu, le împliniţi fără aschimba nimic din ele,

nici după dorinţele inimii voastre omeneşti,nici după scopurile minţii fireşti,ci împliniţi totul cu grabnică sinceritate şi bucurie,

întocmai după cum aţi auzit şi primit (I In 2, 24).Căci după cum sunteţi voi faţă Dumnezeu, aşa este

şi aşa va fi şi El faţă de voi (Ps 8, 25-26).

5. După cum fiecare om îşi are duhul său, adică felullui de a fi, fiind deosebit al fiecărui om de al altui om,

– tot aşa, orice familii, orice localităţi, orice popoa-re îşi au duhul lor şi felul lor deosebit de al celorlalte.

6. Felul de a fi al unui om bun este binevoitor şiblând,

este darnic şi serviabil,este cinstit şi credincios,este drept, evlavios şi prietenos;– şi tot aşa sunt familii, localităţi şi popoare întregi.

Ele pot fi astfel unele bune, paşnice, credincioase, –spre deosebire de altele care sunt crude, hrăpăreţe, la-come şi ucigaşe.

Binecuvântat este cel bun – fie om, fie popor! Şiblestemat este cel rău – fie popor, fie om!

7. Când întâlneşti un om bun, parcă te îngraşi du-hovniceşte! Te împrospătezi fericit lângă el, întărin-du-te în tot ce ai frumos şi bun şi tu în tine. Te umpli deaceeaşi putere şi binecuvântare ca şi el.


Dar ce îngrozitor este când ai de a face cu unul rău!Aşa sunt şi popoarele!

8. Ce fericire este să găseşti câte un astfel de om allui Dumnezeu,

câte o astfel de familie,câte o astfel de cetate,câte un astfel de popor!

9. Acolo unde sunt cei buni, Numele Domnului es-te iubit şi cinstit.

Acolo Cuvântul lui Dumnezeu este respectat şi îm-plinit.

Acolo toată voia lui Hristos este adâncită şi trăităcu căldură, cu dragoste, cu rugăciune şi cu evlavie.

10. Ce fericit este totul unde stăpâneşte DuhulDomnului Iisus printr-un om sau prin mai mulţi!

Acolo uşa este totdeauna deschisă, iar câinii sunttotdeauna legaţi ori sunt prietenoşi.

Acolo totul şi totdeauna este liniştitor şi dulce, caldşi binevoitor.

11. Unde stăpâneşte Duhul lui Iisus, acolo totdeau-na mergi cu bucurie, stai cu plăcere şi te desparţi cu la-crimi, dorind să te reîntorci mereu şi mereu...

Dar, vai, cât de puţine sunt pe pământ astfel de lo-curi şi astfel de suflete!

Cât de rare sunt ocaziile să le aflişi cât de scurte sunt clipele în care te poţi bucura

de ele!


12. Dar ce obişnuite sunt ocaziile amareşi ce lungi sunt vremurile nefericite când trebuie să

petreci în locuri seci, uscate şi fără apă...Ori să întâlneşti numai oameni răi, familii crude şi

localităţi respingătoareşi să auzi numai despre popoare stăpânite de duhul

lăcomiei, al desfrânării, necredinţei, trufiei, cruzimii şiîntunericului!

13. Toţi cei răi au inimile seci pe dinăuntru şi uscatepe din afară, fără nici o revărsare a Apei vieţii de Sus.

Seci pe dinăuntru, pentru că în simţirea lor nuexistă nici un miez bun, nici un conţinut curat şi nici oputere de rod duhovnicesc (Gal 5, 22-23).

Uscate pe din afară, adică în toată purtarea lor cualţii...

14. În toate umbletele acestora cu alţii şi în toatelegăturile lor cu semenii lor nu există decât egoism, ră-utate, nervozitate, îndărătnicie, nesimţire, nepăsare,trufie – un fel urât, respingător şi uscat.

Ei sunt fără Apa de Sus, căci mereu fiind închişifaţă de cer

şi faţă de semeni,tot aşa şi cerul este închis faţă de ei.Ce stare nenorocită este starea asta, a oricui ar fi!

15. De Sus, de la Dumnezeu, nu se mai coboarăpeste astfel de oameni nici roua rugăciunii,

nici ploaia lacrimilor de căinţă sau de blândeţe,nici înviorarea Duhului Sfânt,


nici prospeţimea harului ceresc,nici primăverile binecuvântărilor lui Dumnezeu.

16. O, ce tristă privelişte şi ce uscăciune jalnică es-te un astfel de suflet, o astfel de familie, de localitate,de popor şi de pământ sau de timp!

De acolo totdeauna Duhul lui Dumnezeu Se depăr-tează respins, jignit, călcat şi batjocorit (Ef 4, 30; Evr10, 29).

Numai duhul diavolului se bucură, tronând pustii-tor şi blestemat!

17. Vai, ce viitor cumplit aşteaptă pe un astfel deloc, de om, de familie sau de popor!

Uscăciunii lor îi va fi pus în curând focul. Şi flăcăriveşnice le vor arde, fără a le mistui niciodată.

18. Vai, în ce pârjol va arde nesfârşit o astfel deinimă, o astfel de pustietate sufletească, ce singură s-apregătit, prin uscăciunea ei, pentru acest blestem!

O, dacă s-ar trezi cei care sunt în starea asta, a-cum, mai înainte de focul veşnic, care este atât de a-proape de ei!

19. Suflet drag, ascultă şi răspunde: mergi tu oareîn lăcaşul cel sfânt al Domnului, unde poţi să-L vezi şisă-L întâlneşti pe Dumnezeu? Unde poţi să-ţi învioreziinima şi mintea de la izvoarele Lui?

Iar dacă mergi în lăcaşul Domnului, cum mergi? Şiîn ce fel de stare eşti când stai acolo? Cum te duci casă-L asculţi acolo pe Hristos?


Cum L-ai ascultat până astăzi, de când te tot duciîn Casa Domnului?

20. Priveşti tu oare şi asculţi tu în biserica şi înadunarea Domnului pe Hristos cu credinţă şi cu evla-vie, ca să vezi puterea Lui şi să primeşti pentru minteata şi pentru inima ta putere, lumină şi viaţă,

ori Îl priveşti cu nepăsare şi nu vezi nimic tot tim-pul cât stai acolo, întorcându-te astfel tot gol şi sec, şiuscat, şi mort?

Facă Domnul ca din clipa aceasta ochii minţii şiurechile inimii tale să se deschidă, pentru ca în sufletultău să primeşti revărsarea apelor vii şi mântuitoare alelui Hristos, Domnul tău!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Binecuvântat e satul unde stă cârciuma goală,unde oamenii s-adună la biserică şi şcoală,însă vai de satu-n care cârciuma e veşnic plină,în curând va fi acolo numai blestem şi ruină.


14. DIN FAŢA ŞI DIN CASA DOMNULUI

1. Când suntem în biserica şi în adunarea Domnu-lui Dumnezeu, noi stăm în faţa Lui şi în Casa Lui, undeauzim Cuvântul Său cel Sfânt.

Oare cum te întorci tu de acolo? Tot aşa gol şi fărăfolos, cum te-ai şi dus de ani şi ani,

– sau vii plin de Cuvântul şi de Duhul Domnului?

2. Priveşti tu oare la Crucea lui Iisus şi la JertfaLui, la slujba şi la altarul Lui cu uşurătate, cu obişnu-inţă şi cu neascultare

sau, şi mai rău: cu râs, cu critică, cu necredinţă, cubatjocură şi cu răceală?

Te întorci tu de acolo mai rău, mai păcătos şi maivinovat de cum te-ai dus

– sau mai bun?

3. Priveşti tu în Casa Domnului cu cutremur laHristos şi cu lacrimi, cu pocăinţă, cu smerenie, cu recu-


noştinţă, ca să te întorci fericit din faţa Lui, – ori cumpriveşti la El?

Cum priveşti acolo la fraţii tăi,la semenii tăi,la mai-marii poporului tău (Fapte 23, 5; II Ptr 2,

10-11; Iuda 8)?O, ce mare însemnătate au aceste întrebări pentru

sufletul tău,dar şi mai mare au răspunsurile tale la ele!

4. Ştii oare tu că, mergând în faţa Domnului, eşti da-tor să ierţi toate păcatele tuturor semenilor tăi, să te rogipentru toţi şi să-i priveşti pe toţi mai presus ca pe tine în-suţi (Mt 6, 14-15; Lc 6, 27-28; Rom 12, 10; Flp 2, 3).

Numai aşa vei avea un folos mântuitor de tot ceauzi şi tot ce vezi stând acolo în faţa şi în Casa Dom-nului!

5. Îngenunchează şi tu acum înaintea altarului, cuevlavie, şi te roagă fierbinte pentru pacea lumii întregi,

pentru bunăstarea tuturor oamenilor,pentru mântuirea tuturor vrăjmaşilor tăi,pentru fericirea tuturor celor dragi ţie,cu dragoste pentru toţi, chiar pentru toţi semenii tăişi pentru tot ce-ţi porunceşte Sfântul Cuvânt al

Domnuluişi sfântul cuget al tău,– fiindcă numai aşa te vei întoarce fericit de acolo!

6. În ce fel mergem noi – dacă mai mergem – în lă-caşul Domnului cel sfânt?


Ce privim acolo şi cum privim?Privim noi oare feţele şi trupurile oamenilorsau îmbrăcămintea lor,sau păcatele lor,ca să-i judecăm?Sau privim la păcatele noastre, ca să ne judecăm

numai pe noi înşine şi să ne smerim Domnului (Lc 18,10-14)?

7. Dacă vom privi la alţii, ca fariseul, vom fi jude-caţi;

dar privind ca vameşul, vom fi mântuiţi.Judecându-i pe alţii – oricine ar fi ei –, ne vom în-

toarce osândiţi noi înşine;dar judecându-ne numai pe noi înşine, ne vom în-

toarce întotdeauna binecuvântaţi.

8. Petrecerea cu Hristos este totdeauna fericită, pli-nă de bucurie şi aducătoare de mari binecuvântări ce-reşti pentru orice suflet credincios.

Orice clipe petrecute cu Domnul, în orice vreme şiîn orice loc, aduc cu ele un mare şi binecuvântat folossufletului credincios.

9. Sunt în petrecerile cu Domnul unele clipe şi une-le locuri în care bucuria Prezenţei Lui este negrăit demare şi deosebit de scumpă.

Binecuvântările căpătate atunci sunt nebănuit destrălucite şi rămân de neuitat.

Fericit sufletul care le trăieşte mereu şi nu le uităniciodată!


10. Petrecerea cu Hristos, împreună cu mulţimeacelorlalţi fraţi credincioşi este, desigur, plină de bu-curie,

dar petrecerile cu El în singurătatea odăiţei tale sauîn singurătatea încercării pentru El (Mt 6, 6)

sunt cu totul altfel! Nespus mai sfinte şi mai de ne-uitat.

11. Petrecerea cu Hristos în lumina Crucii, adicăîn libertate şi în lărgime, când vremile sunt paşnice şifără piedici, şi fără teamă – cu mulţime de fraţi şi de su-rori –, este, desigur, plină de multe binecuvântări!

Dar petrecerea cu El în umbra Crucii, în necazuri,în încercări, în strâmtorări, în cuptorul suferinţei (Dan3, 25),

o, asta este altceva, – este cu totul altceva!

12. Petrecerile cu Hristos în timpul zilei, adică învremea când eşti sănătos

şi când îţi merge bine,şi când ai vreun câştig plăcut pentru asta sau din

asta,– sunt, desigur, mulţumitoare.Ba, aceste petreceri pot ajunge uneori chiar numai

nişte distracţii dorite, căutate de mulţi şi cu plăcere.Nişte obişnuinţe plăcute, dar fără roadă deosebită, fărăfior deosebit, fără urmări deosebite în trăirea noastrăduhovnicească cu Hristos.

Vai de sufletele noastre când alunecă spre asta!Căci de la starea asta căldicică este numai un pas pânăla iad.


13. Petrecerile adevărate cu Dumnezeu, lângă Hris-tos, în Hristos şi pentru Hristos, în vremea de întuneric,

şi părtăşia cu El în suferinţe (Flp 3, 10),aceasta este adevărata şi sfânta participare la jugul

şi la sarcina lui Iisus (Mt 11, 29),aceasta este răbdarea ocării Lui (Evr 13, 13),aceasta este împărtăşirea soartei Lui şi alipirea ne-

contenită de El...A fi cu El în timpul privegherilor nopţii Sale, a-

ceasta este adevărata petrecere cu Domnul şi Dumne-zeul nostru Iisus Hristos!

14. Binecuvântările primite în suferinţele Domnu-lui şi în cuptorul încercărilor Lui sunt revărsările taini-ce şi neuitate ale Duhului Sfânt.

Lumina şi harul părtăşiei cu Hristos în astfel destări sunt marile împărtăşiri cu Dumnezeu.

Cei care le-au cunoscut nu le vor uita niciodată.Cei care le-au cunoscut se cunosc şi ei.

15. Nicăieri altundeva pe pământşi în nici o altă stare din viaţă,Dumnezeu nu Se mai dă sufletului omenesc prin

trăiri şi împărtăşiri atât de înalte şi de adânci cu El caacolo, în cuptor,

şi ca atunci, în suferinţă.Dacă sufletul ajuns acolo este cu adevărat la înăl-

ţimea cerută de locul şi de timpul acela.

16. Nici chiar acelaşi suflet nu va mai gusta dupăaceea nici o altă dată pe pământ harul de care s-a îm-părtăşit acolo şi atunci.


Dar nici nu-l va mai putea uita niciodată, dacă s-aîmpărtăşit cu adevărat din el.

17. Acest har deosebit de a suferi cu Domnul şipentru El, care era atât de cunoscut şi de preţuit în Bi-serica Creştină din primul veac

şi care a strălucit atât de cereşte în viaţa primilorcreştini, dându-le atâta frumuseţe, biruinţă şi roadă,

– a ajuns acum dureros de rar, a ajuns astăzi atât depuţin cunoscut şi gustat, încât pare că nu mai este ni-căieri. Încât pare cu totul străin acela care mai vorbeştedespre el.

18. Cele nouă fericiri care se cântă astăzi în bisericisunt numai nişte promisiuni frumoase, dar care parcănu-l mai interesează şi nu-l mai priveşte pe nici unuldintre creştinii de astăzi.

Căci nu le mai caută şi nu le mai doreşte nimeni...Sau sunt numai nişte dureroase amintiri ale unor

vremi fericite în care ele acopereau o comoară de trăireplină de dragoste şi de roade a Bisericii lui Hristos.

Poate de aceea azi nici nu se mai cântă, de obicei,decât – grăbit – începutul şi sfârşitul lor.

Pentru că la mijloc, de fapt, nu mai este nimic.

19. Din vremea primilor creştini au rămas obiceiu-rile frumoaselor privegheri ale nopţilor de rugăciunepetrecute în lăcaşurile Domnului, unde sufletele ar tre-bui să stea atât de curate şi de treze pe cât trebuie să fiede aprins duhul rugăciunilor care se rostesc în CasaDomnului nostru.


20. Sufletele noastre ar trebui să stea în Casa şi înfaţa Domnului atât de curate şi de treze pe cât erau decurate şi de treze sufletele acelora care petreceau odini-oară nopţile Domnului în Casa Lui.

Dar, o Doamne, unde sunt sufletele care să doreas-că astăzi aceasta?

Fă-le măcar pe ale noastre!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Din lăcaşul rugăciunii ieşi cu chipul mai senin,caută Casa Rugăciunii, chiar când timpul ţi-e puţin;dar atât cât stai acolo, fii cu tremur sufletesc,căci, din mii de părţi, în tine Ochii Domnului privesc.


15. FIREA NOASTRĂ PĂMÂNTEASCĂ

1. În firea noastră pământească au loc toate pă-catele şi se simt bine toate slăbiciunile,

căci ea le dă tuturora un loc călduţ şi plăcut în careele pot creşte şi se pot înmulţi cum le place.

Vai de sufletele care alunecă spre această stare şicare nu luptă să iasă din ea!

2. Dintre toate păcatele care cresc bucuroase în fi-rea cea pământească, fiecare om are câte unul mai drag,care îi este cel mai nedespărţit şi mai apropiat decâttoate celelalte...

3. În corul nelegiuit al stricăciunilor care stăpânescîn inima omenească, este câte una din aceste stricăciunicare „cântă solo”, adică este una mai aleasă şi mai cres-cută care le întrece pe toate celelalte

şi care stăpâneşte partea cea mai multă din ini-mă, din gânduri, din toate preocupările firii omuluiaceluia.


4. La unii dintre oameni, această patimă mai mareşi mai aprinsă decât toate celelalte este beţia.

La alţii, lăcomia.La alţii, trufia.La alţii, alta...Patima aceasta, păcatul acesta îi dă apoi omului pe

care îl stăpâneşte numele ei. Şi cu acest nume omul a-junge să fie cunoscut şi de către oameni, şi de cătreDumnezeu.

5. Numele câte unui om este beţivul,al altuia, desfrânatul,al altuia, hoţulsau trufaşul, sau fumătorul, sau clevetitorul, sau

mincinosul sau...Ce ruşinoase şi ce nefericite sunt astfel de nume!Vai de acei ce le poartă, atât în viaţa asta, cât şi în

cea veşnică! Fiindcă aceştia, cu astfel de nume vor muri– şi tot cu ele vor şi învia. Şi cu ele vor sta apoi în faţaJudecăţii de Apoi.

6. Chiar şi după ce omul se întoarce la Dumnezeu,iar Sângele Domnului Iisus Hristos îi spală păca-tele şi îi curăţă inima de ele, prin mila Lui (In 1, 29;I Ptr 1, 19) – totuşi,

în firea pământească a acelui om rămâne mai pri-mejdioasă şi mai puternică tot vechea plăcere spre acestpăcat avut cândva mai puternic în inima sa.

Ce atent trebuie să fie sufletul mai ales la atacurileacestui păcat!


7. Duhul rău al păcatului cel mai plăcut cândva de-vine, pentru sufletul omului întors la Dumnezeu, vrăj-maşul său cel mai de temut, devine vrăjmaşul cel maiprimejdios cu care credinţa sa, nevinovăţia sa, înfrâna-rea şi rugăciunea sa vor avea mereu să ducă lupta ceamai grea şi cea mai îndelungată.

Fericit este acela care trăieşte şi moare biruitor înlupta credinţei sale!

8. Acesta este cel din urmă vrăjmaş pe care şi-lpoate supune firea noastră cea nouă,

căci acesta luptă cel mai înverşunat să nu se lasescos din inimă niciodată. Luptă să învingă din nou şi sănu se lase legat şi răstignit (Gal 5, 24).

9. În zvârcolirile lui, acest păcat mai trânteşte, ade-sea, sufletul cu care luptă. Şi muşcă de multe ori ustu-rător inima, rănind-o.

Şi nu puţine au fost sufletele care, după ce-l înfrân-seseră şi-l zdrobiseră odată pe acest păcat, el, ridicân-du-se din nou şi pe neaşteptate,

prinzându-le într-o clipă de neveghere, le-a muşcatde moarte.

10. Acest primejdios vrăjmaş i-a trântit astfel pemulţi, iarăşi, rupându-le picioarele sau mâinile şi chiarcapul,

– pe mulţi ucigându-i pe totdeauna.O, ce primejdioase sunt toate păcatele, – dar mai

ales acel unul care a stăpânit cel mai puternic inima o-mului înainte de întoarcerea lui!


Ferice de cel care şi-l zdrobeşte pentru totdeauna,prin puterea Sângelui lui Iisus, Biruitorul cel Mare!

11. Tu, care ai rupt-o cu păcatul tău, osândindu-l şipărăsindu-l,

tu, care ai alungat din inima ta patimile cele rele,declarând război ispititorului şi ispitelor cu care maiînainte erai prieten şi mai ales acelui păcat care te-astăpânit mai înainte cel mai mult,

– fii treaz!Şarpele acesta numai se preface că este mort, dar,

câtă vreme nu i-ai zdrobit capul, el te poate muşca şiucide din nou!

12. Fii treaz la toţi vrăjmaşii care se războiesc cusufletul tău (I Ptr 2, 11).

Dar mai ales decât la toţi ceilalţi, fii treaz la atacu-rile vrăjmaşului care te-a stăpânit cândva cel mai tare,la păcatul pe care l-ai iubit cândva cel mai mult,

căci de acolo li s-a tras pierzarea multora dintrefraţii tăi.

13. Fii totdeauna gata de luptă cu toate păcatele şiînarmat împotriva tuturora,

dar stai totdeauna gata şi mai cu grijă mai ales îm-potriva vrăjmaşului care a fost mai tare cândva asupra ta.

De acela teme-te cel mai tareşi împotriva lui înarmează-te cel mai mult.

14. Pe vrăjmaşul tău cel mai primejdios tăbărăştemai mult şi mai hotărât să-l zdrobeşti, ori de câte oricaută să se ridice din nou.


Acest cap al şarpelui este cel mai veninos şi peacesta să calci cel mai necruţător!

15. Oamenii lumii acesteia se laudă în multe felurişi cu multe lucruri în viaţa lor...

Toată gura lor este plină mereu numai de laudeşi toată vremea lor se laudă cu de toate.Viaţa lor este plină numai cu lăudăroşii, mai ales

despre păcatele şi plăcerile lor.Ce josnice sunt laudele acestor oameni josnici!

16. Dar cei credincioşi, din clipa când s-au îm-părtăşit din iertarea şi harul lui Hristos, ei se laudă nu-mai cu Iisus şi că sufletul lor este fericit cu El,

că zilele lor sunt frumoaseşi anii lor sunt binecuvântaţi.Şi chiar încercările şi necazurile lor sunt prilejuri

de bucurie şi de binecuvântare, fiindcă ei sunt plini deroadele mereu mai plăcute şi mai dulci ale vieţuirii înHristos, Domnul lor...

17. În toate celelalte lucruri, credincioşii Domnuluise pot deosebi mult unii de alţii,

dar, în privinţa laudelor lor cu Hristos şi a binefa-cerilor Lui faţă de ei, toţi se aseamănă. Toţi sunt înaceasta la fel.

18. Despre toate celelalte din viaţa lor, credincioşiiDomnului pot vorbi diferit unii de alţii,

dar despre fericirea pe care o simte neîncetat su-


fletul lor umblând cu Hristos şi după El, lauda aceastatoţi o vor exprima la fel:

cu glasul cel mai plin de convingere,cu ochii cei mai plini de strălucireşi cu toată fiinţa lor radiind de o bucurie cerească.Ce minunat este să vezi această dovadă că Harul

lui Dumnezeu ne este îndeajuns pentru toate şi tuturor!

19. Dacă toţi aceia care L-au aflat pe Hristos se la-udă la fel cu fericirea lor în El,

dacă în toate vremurileşi în toate stările lorei s-au lăudat că sunt fericiţi, aceasta este o dovadă

mai puternică decât oricare altă laudă din lume că feri-cirea lui Hristos este un slăvit adevăr, mai mare decâtorice teorie a necredinţei lumeşti.

20. Fericirea tuturor credincioşilor Domnului esteo dovadă că Hristos, Mântuitorul nostru, este viu în ve-cii vecilor

şi că făgăduinţele Cuvântului Său sunt întru totuladevărate, pentru că ei spun numai adevărul.

Slavă veşnică Domnului Fericirii noastre!Amin!


O, Cerul fără margini!O, Cerul fără margini!O, Cerul fără margini!O, Cerul fără margini!

O, Cerul fără marginial ochiului curat,ce dulce-a fost nainteacăderii în păcat,ce dulce-a fost luminaîncrederii, iubind,– şi cum a prăbuşit-oispita, neveghind!

Iisuse, vino iarşi dă-ne-al păcii har,în el să rămânemşi-n veci să nu cădem.

O, legământul uniccu lacrimi înălţat,ce dulce-a fost nainteacăderii în păcat,ce nalt a fost cuprinsulsfinţitului sărut– şi cum l-a frânt cădereapăcatului făcut!

O, de-aş putea refaceal ochilor senin,să-mi vindec legământulde rana cu venin,să-i spăl Iubirii faţace eu i-am întinat,– nu-i preţ pe lumea astasă-l cred prea greu de dat!


16. LAUDA ŞI ÎNCREDEREA NOASTRĂ

1. Dacă laudele celui mincinos nu trebuie să lecrezi niciodată,

totuşi, laudele celui mai cinstit dintre oameni, adi-că ale adevăratului credincios, să ştii că acestea suntvrednice totdeauna de crezare.

Fiindcă aceste laude sunt numai adevăruri. Toţi ceicare se laudă în Domnul şi cu El trebuie să fie crezuţitotdeauna.

Pentru că El dă totdeauna sufletului credincios multmai multă fericire decât poate el spune sau arăta.

2. Încrederea este forma cea mai înaltă a credinţei,a dragostei şi a părtăşiei noastre cu Domnul nostru şi cufraţii noştri.

Unde au ajuns desăvârşite dragostea şi părtăşia,acolo neapărat trebuie să existe şi încrederea deplină,frumoasă şi dulce.

3. Fără încredere desăvârşită nu poate exista nicidragoste adevărată cu nimeni, niciodată,


nici pe pământ, nici în cer.Căci tocmai încrederea este aceea care aduce ade-

vărata dragoste, plină de curaj şi de stăruinţă.Ea aduce adevărata părtăşie, plină de căldură şi de

bucurie.

4. Acolo unde există o deplină încredere în Dum-nezeu – şi numai acolo –, a dispărut orice îndoială,

a dispărut orice frică,a dispărut orice suspiciune şi îngrijorare,a dispărut toată tânguirea şi teama de orice fel.Căci încrederea a umplut tot locul inimii iubite şi

iubitoare.

5. Sufletul în care s-a aşezat pe deplin încredereanu se mai teme de primejdiile de astăzi (I In 4, 18),

nici nu se mai îngrijorează de ziua de mâine (Mt6, 34)

şi nici nu se mai tânguieşte pentru nimic de ieri,– ci se bucură de toate din trecut, din prezent şi din

viitor, totdeauna (I Tes 5, 16).

6. O, ce bine ar fi dacă toţi cei care au credinţa înDumnezeu ar avea şi încrederea în El!

O, ce bine ar fi dacă în inimile noastre ar locui în-crederea puternică, statornică şi netulburată, pe totdea-una! Dacă toţi am avea mereu o înaltă şi liniştită încre-dere în Dumnezeul nostru!

De fapt, numai atunci cunoaşterea noastră despreEl ar fi adevărată.


7. Puţini dintre cei care spun: «Cred în Dumne-zeu!» se şi încred puternic în El atunci când vine încer-carea credinţei lor.

Ei cred în Dumnezeu până când ajung în lipsuri, înnecazuri, în primejdii sau în ispite,

– dar îndată ce vin încercările, se duce credinţa lor.Şi, pierzându-şi toată încrederea în El, ei se pierd de totşi pe ei înşişi.

8. Unii cred în ideea de Dumnezeu, dar nu pot cre-de în prezenţa lui Dumnezeu, reală şi oricând cu noi,lângă noi, pentru noi şi în noi...

Nu pot crede în intervenţiile şi judecăţile Lui.Nu pot crede şi nu se pot încrede în făgăduinţele Lui,nici în ocrotirea Lui,nici în izbăvirile Lui.Ce nefericită este credinţa şi viaţa acestora!

9. Acei care nu se pot încrede în Dumnezeu n-aunici putere îndeajuns de a se rupe de tot păcatul lor.

N-au puterea de a se întoarce până la Dumnezeu.N-au dorinţa să-L iubească până la jertfă,nici râvna să-L urmeze până la suferinţă,nici tăria să-L slujească până la moarte,– pentru că toată puterea pentru acestea o dă su-

fletului omenesc numai deplina încredere în Cuvântulşi în puterea lui Dumnezeu.

10. Încrederea aceasta face totdeauna să ne fie ini-ma plină de siguranţă,

suferinţa plină de pace,


lupta plină de îndrăzneală,mărturisirea plină de înflăcărare,viitorul plin de lumină,moartea plină de nădejde şi bucurieşi veşnicia plină de El.Fericit este un astfel de sufletşi fericiţi sunt cei care îl au între ei!

11. Fericită este Lucrarea Domnului care are câtmai mulţi lucrători plini de încredere!

Fericită este biserica aceea care are cât mai mulţiastfel de fii încrezători puternic în Dumnezeu şi în Cu-vântul Său!

Acolo totdeauna se vor vedea din plin roadele Du-hului Sfânt.

12. Cei care au încredere Îl slujesc pe HristosDomnul,

iubesc şi fac voia Lui din tot sufletul lorşi duc jugul Lui cu bucurie şi liniştiţi până la

moarte,şi au bucurie deplină şi puternică în tot ce fac,şi suferă ocara lui Hristos liniştiţi până la moarte,având biruinţa Luişi moştenind slava Lui…– în toate fiind pe deplin încredinţaţi că şi ei vor

avea fericita parte pe vecie, Acolo Sus, la El.Aceasta este siguranţa încrederii!

13. Dumnezeul Iubirii şi al Puterilor (Ps 80, 19)ştie în orice vreme de starea fiecăruia dintre ai Săi


şi poate totdeauna veni în ajutorul oricui Îl cheamă.El poate să-i izbăvească pe credincioşii Săi din ori-

ce încercări şi din orice încurcătură, în orice vreme şipe oricare ar putea ajunge în vreun rău.

Cine crede aceasta din tot sufletul său, – acela seconvinge totdeauna de acest adevăr!

14. Prezenţa Domnului Iisus îi izbăveşte în chipaşa de frumos pe ai Săi, încât izbăvirea lor pare cevafoarte normal, ca şi cum nu ar avea loc o minune acolo.

Pare că izbăvirea lor vine în mod normalşi de la sine,prin mersul vremii sau al întâmplărilor,– şi nu prin minunata lucrare a Prezenţei şi a dra-

gostei Sale faţă de noi.

15. Domnul Iisus dându-le la ai Săi pâinea ca însomn (Ps 127, 2)

şi dându-le izbăviri şi ajutorări printr-o orânduireplină de înţelepciune, cu care El îndrumă toate cele înviaţa lor,

– minunile pe care le face Domnul cu ai Săi şi pen-tru ei trec aproape totdeauna neobservate de către toţicei străini de El şi de felul Lui de a lucra.

16. O, ce înduioşat şi recunoscător vede omul luiDumnezeu minunile pe care El le face în viaţa alor Săişi spre binele lor!

Şi ce bine ştie el că toate acestea le face numai iu-birea Domnului, Care zilnic lucrează pentru el minuni,


aranjându-le pe toate în chipul în care el însuşi n-ar fiputut şti niciodată să le aranjeze

şi nici n-ar fi putut crede sau gândi la multe dinacestea (Ef 3, 20).

17. Dacă credinciosul Domnului este ca Lot în So-doma, chiar şi acolo Domnul îl păzeşte de orice rău,

păzind, din pricina lui, chiar şi locul nelegiuit încare el este necesar să mai stea (II Ptr 2, 4-10).

18. Domnul are în orice loc milă şi grijă în chipdeosebit nu numai de credinciosul Său, ci Domnul îiocroteşte şi îi îngrijeşte chiar şi pe cei din jurul lui,

care, de altfel, n-ar merita să mai trăiască.În aşa fel îi îngrijeşte Domnul şi pe aceştia, încât

nici unii dintre ei nu bagă de seamă că viaţa lor sedatorează numai credinţei celui unul drept care maieste cu ei.

Numai la urmă se vede aceasta, când, adesea, el numai este printre ei, când Domnul l-a şi luat la El.

Iar peste ei vin urmările nelegiuirilor lor.

19. Dacă credinciosul este stăpânul unui ogor,Domnul trimite ploaia Sa peste un ţinut întreg, dar cei-lalţi nu ştiu că darul lui Dumnezeu s-a revărsat şi pesteei numai din pricina unuia singur, al unui singur ogor,al celui iubit de Dumnezeu.

20. Dacă un credincios, fiind în călătorie, trece prinîntâmplări rele şi prin primejdii, sau când furtuni şi ne-norociri se abat asupra unor mari întinderi,


sau când, în mod normal, totul ar trebui să fie ni-micit şi pierdut,

– atunci Dumnezeu îi salvează pe toţi acei caresunt împreună acolo cu un credincios al Lui numai dinpricina acestuia (Iona 1, 14-16; Fapte 27, 24).

Dar rareori cei salvaţi ştiu din pricina cui au maivăzut ei lumina izbăvirii.

O Doamne, nu ne lăsa fără ai Tăi, ca nu cumva săvină peste noi osânda, până ce şi noi vom deveni prea-iubiţii Tăi.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Pacea pururea seninăţi-o dă dragostea fierbinteşi încrederea deplinăîn Cerescul Tău Părinte.Atunci orişice ţi-ar faceşi oricât o să te poarte,tu te duci cu sfânta pace:ori aproape, ori departe,ori la muncă, ori la jertfă,ori la viaţă, ori la moarte.


17. IZBĂVIRILE DOMNULUI

1. Dacă Domnul ştie să-i izbăvească pe ai Lui înmod normal în vremuri normale

şi în chip obişnuit în vremuri obişnuite,cu atât mai mult în vremuri neobişnuite El are pu-

terea şi grija să-i izbăvească pe ai Lui chiar în chip ne-obişnuit.

2. În bunătatea Lui, Domnul îi ascultă pe ai Săi tot-deauna.

Dar când trebuie să facă pentru ei minuni spre a-isalva, atunci El face şi minuni.

Totuşi, în grea stare se află un credincios al luiDumnezeu când nu mai poate fi salvat altfel decât prinminuni!

3. Credinciosul adevărat are – şi trebuie să aibă –totdeauna o mare încredere în Domnul

şi Îi slujeşte fără nici o teamă,orice ar fi să întâmpine.


Pentru că ştie bine că, atunci când pe căi naturalenu mai poate fi apărat şi izbăvit de nenorocire

sau de asupritori,Domnul va întrebuinţa şi căile supranaturale pentru

asta,căci Lui toate Îi sunt cu putinţă.

4. Chiar şi minunile Domnului apar atât de apropi-ate de ceea ce este normal, atât de uşoare şi atât de cuputinţă, şi atât de frumos sunt ele de înfăptuit la Dum-nezeu! Este ca şi cum nici n-ar fi minune.

De aceea făgăduinţa Lui: «Nu vă temeţi!» este pli-nă de conţinut, de adevăr şi de siguranţă pentru sufletulcare se bizuie pe Domnul în orice vreme

şi care nu se îndoieşte niciodată de împlinirea în-tocmai şi la timp a izbăvirii Domnului pentru el.

5. Credinciosul Domnului, chiar dacă nu ştie nici-odată calea şi felul pe care le va întrebuinţa Domnulspre a-l salva, el – omul Domnului – va crede puternic căva fi izbăvit şi va aştepta liniştit izbăvirea în care crede.

6. Când, toamna, vin carele încărcate de rodul cu-les de pe ogoare şi se îndreaptă grele spre grânare, –oare câţi oameni Îl slăvesc cu mulţumire pe Dumnezeu,gândindu-se că tot meritul este al Lui?

Şi câţi se gândesc să facă parte din rodul adunat şiDomnului, pentru cât a făcut El?

7. Când teascurile gem de must îmbelşugatşi când pieţele, pivniţele, magaziile şi cămările se


umplu, oare câte inimi Îl laudă pe Dumnezeu pentruasta şi se gândesc la partea săracilor şi a Domnului?

8. Când omul priveşte cu bucurie, cu mulţumire şicu încredere la rodul îmbelşugat pe care l-a strâns în ju-rul său – şi peste tot este mulţumire –, oare câţi ochi seînalţă recunoscători spre Dumnezeu?

9. Câţi Te laudă pe Tine, Doamne, cu iubire? CâţiTe preamăresc pe Tine, Bunul nostru Tată Milostiv,Care ni le-ai dat pe toate acestea din belşug

şi adânc mulţumitori să se închine Ţie şi numaiŢie, spunând:

„Tu dai belşugul acesta! Numai Tu, Doamne!Slavă veşnică Bunătăţii Tale atât de darnică şi mi-

lostivă faţă de noi!”

10. Doamne, toate aceste bunătăţi pe care ni le dainouă sunt numai darurile paşilor Tăi binecuvântaţi careau trecut peste holdele noastre,

peste munca noastră,peste rugăciunile şi ţinuturile noastreatât de darnic, de ocrotitor şi de îmbelşugat...Slavă şi slavă Ţie!

11. Când, la vremea izbăvirii, doritele feţe iubite şidepărtate se reîntorc iarăşi la noi,

când inimi depărtate de multă vreme ni se împreu-nă iarăşi cu cea mai dulce îmbrăţişare,

când rănile ni se vindecă şi golurile ni se umplu, şiviaţa ni se reface,


când cântarea de bucurie revine după ani şi ani în-delungaţi iarăşi pe buzele noastre,

o, câte mâini împreunate se ridică atunci spre Tine,Doamne, şi câte ar trebui să se ridice!...

Şi, tremurând de emoţie şi fericire,cum ar trebui să-Ţi înalţe de fierbinte şi de nemăr-

ginită rugăciune numai Ţie, în cea mai dintâi mulţumi-re, strigându-Ţi din preaplinul lor suflet:

„Slavă şi mulţumire veşnică numai Ţie, Doamne,pentru toate minunile acestea!”

12. Când suntem îndestulaţi cu daruri trupeşti sausufleteşti...

când putem să ne culcăm fără teamăşi să ne sculăm fără strigăte,când mâncăm fără zgârcenie de pe masa noastrăşi privim fără spaimă împrejurul nostru,când umblăm fără grijă pe orice drumşi aşteptăm fără cutremur orice vine,– Doamne, oare câte mulţumiri înfiorate de evla-

vie, de credinţă şi de smerenie se ridică – şi ar trebui săse ridice – către Tine, lăudându-Te cu toată puterea fi-inţei noastre?

Binecuvântaţi să fie cei ce ştiu să facă aşa!

13. Câţi dintre cei dăruiţi în chip îmbelşugat de Ti-ne, Doamne, pun cu dragă inimă de-o parte pentru Tinedin rodul lor, cu grijă ca atunci când vine vreun trimisal Tău după partea care Ţi se cuvine Ţie, Doamne, dinrealizările lor


să o dea cu bucurie, fără zgârcenie şi fără silă, şi fă-ră regrete (II Cor 9, 7),

recunoscând că, dacă Tu n-ai fi pus partea Ta, toatămunca lor n-ar fi produs nimic (In 15, 5)?

Binecuvântaţi sunt cei care fac aşa, bucurându-secă au ocazia să-Ţi întoarcă cinstit ceea ce Ţi se cuvineŢie din ceea ce le-ai dat lor!

14. Câţi oare au descoperit că, numai dacă dau me-reu cu bucurie din belşugul lor partea Ta,

numai atunci şi ceea ce le rămâne lor este şi bine-cuvântat, şi înmulţit de fiecare dată,

ca făina şi ca untdelemnul văduvei (I Împ 17, 16)şi ca pâinişoarele băieţelului din pustie (In 6, 9-13)?

15. Noi putem pune sămânţa noastră în pământ,putem ara şi semăna,şi săpa, şi plivi, şi uda oricât,– dar dacă Tu, Doamne, nu pui soarele Tăuşi ploaia Ta,şi vântul Tău,şi darul binecuvântat de la Tine,toată munca noastră este zadarnică.Numai partea Ta, Doamne, face rodnică şi partea

noastră!De aceea, cât de mult s-ar cuveni să-Ţi dăm Ţie la

vremea roadelor,– dar cât de puţin Îţi dăm!

16. Noi semănăm sămânţa o zi, un ceas,iar apoi o vară întreagă privim spre Tine.


Dacă Tu Îţi dai partea Ta, noi vom avea ce săstrângem în grânare, la toamnă...

Dar dacă Tu Îţi închizi Mâna Ta, la ce foloseştetoată priceperea, mijloacele, truda şi laudele noastre?

Cine va mai avea ce strânge, dacă nu rodeşti Tuşi cine se va mai putea bucura la cules?Dacă nu ne dai Tu, Doamne, prin bunătatea Ta, pâi-

nea noastră cea de toate zilele – noi, nici unii, n-o avem!

17. Oricât de obligaţi am fi noi faţă de vreun omsau faţă de vreun stăpân sau de un împărat,sau faţă de vreun tiran sau asupritorori faţă de vreun binefăcător înălţat pe pământul

acesta, oricât de obligaţi am fi faţă de oricine,– totuşi, cea mai mare obligaţie şi cea mai dintâi o

avem totdeauna faţă de Dumnezeu!Să nu uităm nici unii şi niciodată asta, căci numai

în felul acesta ne vom asigura binecuvântarea Lui.

18. Oricât de multe laude am vrea să înălţăm omu-lui, oricărui om de pe faţa pământului,

sau stăpânirii de la care ne primim cinstea sau func-ţia, sau salariul, sau decoraţia, sau ameninţările, totuşi

să nu uităm niciodată că cea mai dintâi datorie şiobligaţie

de a da lauda cea mai înaltă o avem numai şi numaifaţă de Dumnezeu!

După aceea altora.

19. Lui Dumnezeu trebuie să-I înălţăm strigătele debucurie pentru belşugul anului şi al muncii noastre. LuiDumnezeu să-I facem bucurie cu cel dintâi rod,


nu diavolului şi idolilor, prin beţii, linguşiri şi des-trăbălări.

20. Lui Dumnezeu trebuie să-I înălţăm strigătelenoastre de recunoştinţă,

de adorare şi de slavă,noi, toţi locuitorii pământuluişi toţi oamenii din lume,fiindcă orice dar bun şi desăvârşit pentru viaţa asta

şi pentru cea veşnică vine numai de la El, pentru fiecaredintre noi.

Slavă şi slavă veşnică numai Lui!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Fericit e-acela care este mulţumit mereu,el şi-n muncă, şi-n răbdare laudă pe Dumnezeu.


18. BINEFACERILE ŞI MULŢUMIREA

1. Nu numai mica ceată a celor credincioşi suntemdatori să-L lăudăm pe bunul Dumnezeu, ci toţi, absoluttoţi oamenii de pe faţa pământului,

căci toţi ne îndestulăm numai din darurile şi dinbinefacerile Lui.

Toţi ne bucurăm trăind numai din pâinea dăruitănouă de mila şi bunătatea lui Dumnezeu, Tatăl nostruCeresc.

Dar ce adesea uită asta chiar şi cei credincioşi!

2. Lui Dumnezeu Îi sunt încă şi mai îndatoraţitocmai acei oameni care Îi înalţă cele mai puţine mul-ţumiri şi laude ale inimii lor,

căci ei au, din partea Lui, în viaţa asta, cele maimulte daruri şi în cea mai mare măsură a acestora;

dar ei nici nu gândesc la aceasta poate niciodată!

3. Cei necredincioşi au parte de avuţia cea mai ma-re în lumea asta


şi de cinstea cea mai aleasă,şi de comoditatea şi de avantajele cele mai multe.Ei se hrănesc din bunurile cele mai alese şi mai

multe de pe pământ,deci ei ar trebui să-I fie mai recunoscători.Dar tocmai ei nu-s!Ce pagubă veşnică pentru ei!

4. Înălţaţi lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă rugă-ciunile şi mulţumirile voastre!

Nu uitaţi întâia datorie zilnică: înălţaţi lui Dumne-zeu cererile voastre,

pentru că tot ajutorul vostru vă vine numai de la Elşi ocrotirea voastră de primejdii, de asemenea,şi binecuvântările de care aveţi nevoie în toate tre-

burile voastre numai de la El vă pot veni!

5. Şi nu uitaţi întâia voastră datorie la sfârşitul fie-cărei zile: mulţumiţi-I lui Dumnezeu!

La încheierea fiecărei lucrărişi la capătul fiecărui drum,şi la săvârşirea fiecărei vieţi,şi la apropierea fiecărei nopţi,– nu uitaţi, nu uitaţi: înălţaţi lui Dumnezeu mulţu-

miri pentru toate realizările cu care le încheiaţi acestea.Fiindcă toate se datorează numai şi numai Lui!

6. Şi nu uitaţi, mai ales, respectul şi smerenia cucare trebuie să ne apropiem totdeauna, fiecare dintrenoi, când ne înălţăm spre Faţa Domnului.


Căci numai cu aceste două aripi binecuvântate, cusmerenia şi cu respectul, se pot înălţa frumos şi sigur

strigătele şi laudele noastrepână la El.

7. Au fost destui tirani pe lume în ale căror cuptoa-re de foc credincioşii Domnului a trebuit să-şi ardă nă-dejdile lor pământeşti, liniştea, libertatea şi bucuriile lordin lumea asta

şi chiar trupul lor pământesc.Dar ei niciodată n-au cârtit pentru aceste pierderi

(Evr 11, 33-38),fiindcă se uitau mai întâi la lucrurile care nu se

văd, nu la cele ce se văd (Rom 8, 25),la cele ce rămân veşnic, nu la cele ce pier într-o

clipă.

8. Cei ce sufereau pentru Domnul ştiau că nu vrăj-maşii lor cei văzuţi îi duceau pe ei în cuptorul de foc...ci Domnul lor cel Nevăzut.

Nu prigonitorii babilonieni au dus poporul lui Isra-el în robie cândva,

– ci Dumnezeu l-a dus (Ier 16, 13).Fiindcă, atunci când trebuie pedepsit răul şi salvat

binele, numai aşa se poate face.

9. Noi nu suntem în mâinile oamenilor, nu, ci sun-tem în mâinile lui Dumnezeu!

Chiar şi cei care cred că noi suntem în mâinile lorsunt şi ei tot în mâinile lui Dumnezeu.


Ei şi cuptoarele lor nu sunt decât nişte mijloaceprin care Domnul alege şi curăţă ceea ce este bun dinceea ce nu este,

în noişi între noi.

10. Fraţilor, să nu fim neînţelepţi...Nu mai vorbiţi şi nu mai credeţi că sunteţi sau că

aţi fost trecuţi prin cuptorul cel de foc de către oamenisau după voia oamenilor.

Cine crede aşa este un neştiutor şi un nefericit caren-a înţeles nimic din foc şi n-a învăţat nimic din încer-care.

Totul a fost îngăduit şi poruncit de Domnul pentruscopul curăţirii Lucrării Sale şi a sufletelor noastre...ale celor care ne-am lăsat curăţiţi.

11. Nu oamenii hotărăsc vremea încercărilor noastre.Nici tăria focului în care suntem aruncaţi pentru

curăţire nu o hotărăsc oamenii.Nici nu hotărăsc oamenii durata arderii noastre şi

timpul cât trebuie să stăm acolo, în focul încercării cu-răţitoare.

Ci Dumnezeul nostru hotărăşte aceste lucruri, dupăcât este nevoie şi după cum ne curăţim noi.

12. Nu satana face ce vrea el pe pământul acesta,ci Dumnezeul nostru este Acela Care face ce vrea pes-te tot.

Domnul Însuşi are grijă când este nevoie să fimpuşi în cuptor pentru salvarea noastră sau a altora.


13. Domnul îngăduie, atunci când ştie El că estenevoie, să vină acei care ne pot ridica şi duce în loculcernerii dureroase, dar nu ei hotărăsc asta, ci El hotă-răşte.

Domnul va porunci să nu ni se dea drumul pânăcând răbdarea îşi va fi făcut desăvârşit lucrarea cu noisau în noi.

Nimic nu se face decât cu voia Lui şi numai sprebinele nostru!

14. Domnul va îngădui să stăm în focul curăţitornumai atâta timp cât este nevoie ca pocăinţa şi lacrimilesă-şi facă lucrarea lor în viaţa noastră şi până când cu-noştinţa şi orientarea sănătoasă îşi vor fi făcut şi ele lu-crarea lor în noi sau printre noi (Iac 1, 2-4).

15. Fericit este lucrătorul lui Dumnezeu care se ju-decă singur, ca să nu trebuiască a mai fi judecat (I Cor11, 31).

Fericită este Lucrarea lui Dumnezeu care se cu-răţă şi se cercetează singură (II Cor 13, 5), pentru a nufi nevoie să vină focul curăţitor trimis de Domnulpeste ea.

16. Fericit sufletul care se mustră singur (II Cor 7,9-11)

şi care se orientează sănătos, din îndemnul Cu-vântului, prin lupta şi frământarea sa însuşi.

Acolo nu este nevoie de focul îndelung mustrătorşi curăţitor al încercării trimis de Dumnezeu. FiindcăDomnul nu mustră cu plăcere pe nimeni. Mai fericit ar


fi El să nu fie nevoie de mustrare. Dar, dacă este nevoieşi nu se poate altfel, – bine face Domnul că trimitepeste noi cernerea Lui!

17. Marea schimbare şi descoperire dumnezeiascăni se revarsă ca lumina dimineţii şi ca roua verii:

– răcoros, liniştit şi binecuvântat (II Cor 3, 18).Ce frumos ştie Domnul să lucreze, luminând pe cei

liniştiţi şi buni!

18. Ce bucurie plină de un cutremur sfânt,ce fericire plină de o cerească teamăşi ce nemărginită recunoştinţă faţă de Dumnezeu

vin dintr-o odihnitoare liniştire a rugăciunii!Ce minunat este strigătul acesta: «Dumnezeu m-a

ascultat!»

19. Nu numai ajutorul pe care îl primeşte îndatăsufletul din partea lui Dumnezeu

şi nu numai împlinirea întocmai a dorinţei pentrucare te-ai rugat atunci [te fac plin de recunoştinţă],

dar mai ales cutremurătoarea bucurie de a vedeacum chiar Însuşi Domnul, Făcătorul şi Susţinătorul tu-turor nemărginirilor văzute şi nevăzute, da, chiar El În-suşi vine să-ţi împlinească cererea ta

şi vine să-ţi slujească ţie (In 14, 13-14; Lc 12, 37)!Cum să nu-L slăveşti atunci, aruncându-te cu faţa

la pământ şi la cer?...

20. Când vine El, Dumnezeul Cel Atotputernic, casă-ţi slujească ţie, care eşti doar un abur,


ţie, care eşti doar un fir de praf,ţie, unui nimica...– ce bucurie poate fi mai mare,ce minune poate fi mai strălucităşi ce inimă ţi-ar trebui să poată să le cuprindă pe

toate acestea?Slavă şi recunoştinţă veşnică Ţie, Dumnezeul nos-

tru, Care eşti atât de mare, atât de bun, atât de iubitor!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Fiii mei, recunoştinţă s-arătaţi spre orişicinecare cu un sfat sau faptă v-a făcut cândva vreun bine,căci recunoştinţa este datoria sfântă carebinefacerii îi este pururi binefăcătoare.


19. BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU

1. Când bunătatea Domnului se arată faţă de tine închip deosebit,

cum să nu te prosternezi la pământ în faţa Celuiatât de Bun, într-o nemărginită recunoştinţă?

Cum să nu cazi la picioarele Lui, mărturisindu-I culacrimi bunătatea Lui faţă de noi

şi cum să nu-I mulţumeşti cu cele mai dulci cuvinteşi cântări de recunoştinţă

şi cu cea mai fierbinte iubire,şi cu cea mai hotărâtă predare,şi cu cel mai întărit legământ?...

2. Când vezi o dovadă fericită a bunătăţii şi răbdă-rii Sale – venind El să-ţi slujească ţie –, cum să nu-Ispeli picioarele cu sărutări

şi cum să nu-I aduci Domnului Hristos, într-un pu-ternic avânt de iubire

şi cu o veşnică juruinţă,jertfa vie a întregii tale fiinţe (Rom 12, 1),


pentru a-I sluji Lui, numai Lui,şi a fi al Său, numai al Său,întru totul şi pe totdeauna?

3. Când Domnul te-a izbăvit de atâtea ori în chipminunat, cum să te mai îndoieşti vreodată, când vei fiîn vreo altă împrejurare, oricât de grea ar fi şi oricât aimai trăi?

Cum să te mai poţi îndoi de puterea Lui, de pre-zenţa Lui şi de grija Lui faţă de tine

ori faţă de Lucrarea şi de Familia Lui,sau de oricare dintre ai Lui? Nu, niciodată să nu ne

îndoim!

4. Strigătul inimii preapline izbucneşte prin toatăfiinţa inundată de rugăciune şi de lumină, spre slavaNumelui binevoitor al Tatălui Ceresc;

şi, înălţându-se până la cer... până la cerul care a-tunci nu mai este decât la un pas de tine, izbucneşti maimult strigând şi plângând de bucurie decât cântând:Slavă veşnică Ţie, Doamne!

5. Numai acela care a trăit ani îndelungaţi în adân-cul întuneric al păcatelor, al rătăcirii şi al necredinţeiştie cât de mare nenorocire poate fi o astfel de stare, fă-ră lumină.

Numai acela ştie cât de mare nevoie are sufletulcăzut ca să lumineze peste el iarăşi,

într-un astfel de loc şi într-o astfel de stare,Faţa lui Hristos.


6. Numai acela care se află într-o mare primejdiepentru viaţa lui, în mijlocul unui mare întuneric ori înmijlocul unor vrăjmaşi puternici şi răi, când este în-conjurat din toate părţile numai de chinuri şi se vedefără nici o scăpare, numai acela ştie ce înseamnă ominune!

Numai acela care a ajuns să zacă neputincios şi fă-ră nici o nădejde,

– numai acela poate şti ce strălucită şi ce dumne-zeiască minune este să lumineze atunci peste el salva-toarea Faţă a lui Hristos.

7. Numai acela care veghează cu inima zdrobită dedurere şi de disperare la căpătâiul celei mai dragi fiinţe,privind-o neputincios cum se zvârcoleşte în chinuriledintre viaţă şi moarte, ştie ce înseamnă o rugăciune as-cultată.

Acela care, privind neputincios aceste zvârcolirichinuite şi suferind el însuşi înzecit mai mult decât fi-inţa iubită care este în această stare...

– numai acela ştie ce înseamnă,în acest cuptor amar şi în această noapte grea,o strălucire fericită a Feţei lui Dumnezeu!

8. Până în vremea de azi n-a fost încă, nici nu aputut fi, în toată istoria popoarelor de pe pământ, ovreme în care chiar toate popoarele şi chiar toate nea-murile să-L laude pe Dumnezeu... Şi chiar toate popoa-rele să-I cânte Lui.

Dar va veni odată şi vremea asta!


9. Cu siguranţă că va veni odată şi vremea în careorice genunchi al celor din ceruri, al celor de pe pământşi al celor de sub pământ să se aplece pentru a se închi-na Domnului şi numai Lui, Mântuitorului nostru IisusHristos (Flp 2, 10).

Va veni – şi nu este departe – vremea când toţi îm-păraţii neamurilor Îi vor aduce toată slava lor numaiLui (Apoc 21, 23-26).

Ce fericiţi vor fi atunci cei care au suferit azi pen-tru Numele Lui!

10. Se poate întrezări chiar de pe acum apropiereaacelei vremi când se vor împlini aceste profeţii, când,prin înflăcărarea unei nemaiîntâlnite revărsări de har aDuhului Sfânt, toate popoarele pământului Îl vor lăudape Domnul nostru Iisus Hristos.

Ferice de cine este încă de pe acum încredinţat deacest adevăr – şi lucrează, suferind acum, pentru acestviitor strălucit!

11. Cu cele mai mari bucurii vor slăvi odată toţi peHristos,

cu cele mai mari mulţimi vor veni atunci să se în-chine Lui

şi cu cele mai mari laude vor preamări Numele SăuSfânt.

Atunci orice ochi Îl va vedea (Apoc 1, 7).Atunci tot pământul va fi plin de cunoştinţa Lui...Atunci nimeni nu va mai fi care să nu creadă în El

că El este (Evr 8, 11).O, ce vreme fericită va fi atunci!Ferice de cine luptă azi pentru grăbirea venirii ei!


12. Venirea acestei vremi este aproapeşi arătarea acestei cunoaşteri – în cea mai fericită şi

sfântă izbucnire a acelei laude universale –se va face prin puterea lui Dumnezeu şi se va face

printr-o uriaşă transformare înnoitoare făcută de DuhulSfânt şi de Puterea Lui,

dintr-o dată şi în cel mai minunat fel,în inimile tuturor.Dumnezeul nostru poate face minunea aceasta!

13. Duhul Sfânt Se va revărsa peste conducătoriipopoarelor, insuflându-le idei de pace şi de colaborare.

Îi va face să umble unii pe la alţii, sfătuindu-sepentru a stabili în lume un climat de pace fericită,

de respect reciproc, de înlăturare a neînţelegerilor,de colaborare şi bunăvoinţă caldă şi prietenoasă.

Apoi, de încredere, până la armonie şi până la sigu-ranţă.

Când Dumnezeu va aduce vremea şi harul acesta,acest lucru se va face ca Primăvara dulce după o iarnălungă şi grea. Ca dimineaţa liniştită după o noapte fur-tunoasă şi zbuciumată.

14. Într-un astfel de climat, vor putea circula liberoamenii şi ideile peste graniţele deschise ale tuturorstatelor şi regimurilor lumii,

– pentru că ura şi neîncrederea se vor fi risipit de tot.

15. Atunci mărturisitorii înflăcăraţi ai întregii Bise-rici Vii a lui Hristos vor merge peste tot, înfrăţiţi de


conştiinţa aceleiaşi mari răspunderi a tuturor în faţaMântuitorului şi Judecătorului lor

şi, sprijiniţi de o mare putere a Duhului Sfânt, vorduce o unică solie, pentru o unică credinţă şi cu o unicăvorbire, şi cu o unică învăţătură,

făcând o unică şi fierbinte chemare spre o unicământuire, la toate popoarele pământului,

ajunse toate independente atunci şi conştiente derăspunderea lor faţă de Cuvântul şi de Solia pe care oaud... Căci toate lucrurile trebuie să fie şi la Sfârşit cala Început.

O, ce minunat va fi atunci!

16. Toate mijloacele tehnicii moderne vor ajuta laSfârşit Cuvântul acesta Unic să ajungă la orice făpturăde sub cer, spre a auzi unicul Adevăr

– şi pentru ca să slujească de mărturie şi mântuirefiecăruia (Mc 13, 10; Mt 24, 14; Rom 10, 18; Col 1, 23).

17. Dumnezeu va revărsa atunci peste toţi ascultă-torii acestei unice, puternice şi limpezi solii un duh deînţelegere, de ascultare şi de întoarcere.

Astfel că toţi cei îndepărtaţi vor fi aduşi la OspăţulCinei, până se va umple Casa...

Casa Tatălui,Staulul Fiuluişi Numărul Duhului Sfânt... (Lc 14, 21-23; In 10,

16; Rom 11, 25; I Tim 2, 3-4).Nu se poate să dea faliment Lucrarea Jertfei lui

Hristos! Nu se poate să biruie diavolul, zădărnicind pla-


nul lui Dumnezeu făcut pentru mântuirea tuturor oa-menilor prin venirea şi Jertfirea Fiului Său!

18. Pe toţi vrăjmaşii lui Hristos îi aşteaptă, cu sigu-ranţă, risipirea, împrăştierea, topirea şi pierzarea!

De la începutul istoriei cunoscute şi până astăzi nua fost cruţat nici un singur vrăjmaş al lui Dumnezeu,care să fi scăpat de această soartă.

De aceea tu, care eşti în starea de vrăjmaş cu Dum-nezeu, întoarce-te îndată şi devino un prieten al Său.

Ca să ai soarta prietenilor, iar nu a vrăjmaşilor Lui!

19. Fie că a fost om, fie că a fost idee, fie că a fostpopor – orice vrăjmaş al lui Hristos s-a prăbuşit,

ori dintr-o dată şi pe neaşteptate,ori pe încetul, prin transformare.Tot ce a fost vrăjmăşie contra lui Dumnezeu s-a ri-

sipit şi se va risipi cu siguranţă.Ferice de vrăjmaşul care devine prieten!

20. Aşa va fi şi mai departe, tot aşa va fi până lasfârşitul Istoriei şi al Timpului:

tot ce se ridică şi se va ridica împotriva a ceea ceeste Dumnezeu şi vrednic de închinare (II Tes 2, 4)

va fi nimicit şi risipit.Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Marele şi

Veşnicul Biruitor!Amin.


20. VRĂJMAŞII LUI DUMNEZEU

1. Vrăjmaşii lui Hristos se risipesc totdeauna.Se risipesc întâi în căutarea de argumente împotri-

va existenţei Lui şi a minunilor Lui,apoi împotriva credinţei Lui, a Evangheliei Lui şi a

Adevărului Său.Apoi se risipesc în păreri potrivnice, în teorii dife-

rite şi în presupuneri nebuneşti despre Hristos.Pe urmă se vor risipi în pierzarea şi în uitarea veş-

nică.

2. Vrăjmaşii Domnului se risipesc în partide,în contraziceri,în probabilităţi,în îndoielişi în compromisuri...iar până la urmă se vor risipi în veşnicul întuneric.Vai de viitorul oricărui vrăjmaş al lui Dumnezeu!

3. Din întunericul necredinţei şi al păcatului se vor


ivi mereu alţi vrăjmaşi ai Domnului, care vor urmaacelaşi trist drum spre risipire al celor dintâi,

vor duce aceeaşi zadarnică luptă, sfârşind şi eitot aşa,

– şi aşa va fi mereu, până când vremea tuturor a-cestora va fi împlinită.

Pe ultimul vrăjmaş al Său, Marele Potrivnic şi Ne-legiuit, Hristos îl va nimici cu arătarea venirii Sale şi-lva spulbera cu o singură suflare a gurii Lui.

O, ce nimica sunt toţi vrăjmaşii Dumnezeului nostru!

4. Dar ei, cu toţii – vrăjmaşii Domnului nostru Iisus –,împreună cu acela care i-a inspirat, cu diavolul,vor fi risipiţi pe veci în întunecatul şi în nepătrun-

sul ocean al Uitării Eterne.Acolo apoi, vor avea timp destul să se convingă nu

numai de nebunia zadarnică a trufiei lor faţă de Hristosşi de falimentul prostesc al luptelor lor,dar şi de realitatea pe care, voit, s-au încăpăţânat să

nu o creadăşi de adevărul împotriva căruia, conştient, s-au an-

gajat să lupte.

5. Numai cei răzvrătiţi răstălmăcesc şi strică, falsi-fică şi ciuntesc, denaturând învăţătura cea dumnezeias-că a Adevărului şi Credinţei lui Hristos, luptând şi fă-când împotriva ei partide, reforme, diversiuni, dezbi-nări, secte şi vrăjmăşie (II Ptr 3, 16).

6. Adevărul condiţiilor cerute de Dumnezeu pentrudovedirea credinţei şi a ascultării Lui este atât de cate-goric spus, încât oricine îl poate înţelege.


Înştiinţările lui Dumnezeu trimise celor care vor săasculte de voia Lui pot fi auzite pretutindeni. Până şicelor care calcă voia Sa cea sfântă le sunt atât de cu-noscute sau le pot fi atât de uşor cunoscute cerinţele luiDumnezeu,

– încât nu se poate dezvinovăţi nimeni!

7. Numai cei răzvrătiţi împotriva voii lui Dumne-zeu, care prin faptele lor de neascultare faţă de El numai vor cu nici un chip să se supună Lui,

numai ei pot trăi conştient în stare de vrăjmăşie cuDumnezeu.

Dar ce satanică este această stare!

8. Numai cei răzvrătiţi prin cuvintele şi prin faptelevieţii lor pot mărturisi mincinos şi de formă, doar cubuzele, o credinţă şi o evlavie pe care însă cu fapta n-opractică şi n-o iubesc (II Tim 3, 5),

ci vor numai să înşele pe cât mai mulţi lesne-crezători, spre a-i nimici şi pe aceştia, târându-i după eiîn osânda veşnică.

9. Din răzvrătire ies toate dezbinările, certurile departide, sectele, urile şi toate relele păcatului.

Toate acestea încep numai din trufia răzvrătirii,dintr-un răzvrătit sau din mai mulţi.

10. Din răzvrătire se revarsă apoi peste suflete,ca un potop al iadului, prin familii, prin biserici,

prin lume, neînţelegerile, luptele, risipirile, nimicirea şimoartea...


Vai celor prin care vin acestea în lumeşi din pricina cărora nu se sting!

11. Omenirea a făcut cunoştinţă numai foarte rar înviaţa ei cu Faţa cea înfricoşată a lui Dumnezeu.

Căci, deşi multe suflete, multe popoare şi multegeneraţii de oameni au săvârşit adesea fărădelegi mon-struoase împotriva lui Dumnezeu şi păcate mari şi grelecontra voii Sale şi a cuvintelor Lui,

– totuşi mila lui Dumnezeu, aşteptarea Lui înde-lungă, iubirea Lui răbdătoare şi bunătatea Lui nemăr-ginită

au reţinut mânia dreptăţii Sale. Şi nu le-a făcut du-pă fărădelegea lor (Ps 103, 10; Iov 35, 15; Rom 2, 4).

12. Totuşi, când anumiţi oameni, anumite familii,anumite cetăţi ori popoare, ori generaţii, în neascultareade El, au pus vârf păcatelor lor (Fac 6, 13 şi 18, 20),

– atunci mânia lui Dumnezeu a trebuit să se dez-lănţuie asupra acestor neascultători înrăiţi, dreaptă şiînspăimântătoare,

arătând ce înfricoşat este Dumnezeu când dreaptaLui judecată trebuie să pedepsească fărădelegea cuiva.

13. Când Dumnezeu a trebuit să pedepsească, a-tunci Generaţia lui Noe a fost înecată,

Popoarele Sodomei şi Gomorei au fost arse,Cetatea Ierusalimului a fost zdrobită– şi fiecare nelegiuit în parte, din toate vremurile, a

descoperit cu groază ce înfricoşat este Dumnezeu în zi-ua mâniei Sale şi în vremea dreptei Sale răsplătiri.


14. Ce necruţătoare sunt, în ziua pedepsei luiDumnezeu împotriva omului: Focul, Piatra, Tunetul,Apa, Uraganul şi Cutremurul... Ori Seceta, Molima,Războiul, Plăgile şi Moartea...

Căci toate acestea sunt numai uneltele cu care seaduce la îndeplinire osânda pe care o cer nelegiuirilecelor ce nu mai vor să asculte de Dumnezeu!

15. Atunci toate acestea trec cu înfricoşătoare mâ-nie peste toată faţa acelei întinderi de pământ şi de timphotărâte şi date lor spre pierzare sau spre curăţire.

16. Numai atunci – sau după aceea,privind la dezlănţuirile acestor puteri cumplit pe-

depsitoare ale păcatului omenescşi la prăpădul rămas pe urma lor, împotriva omului,– se vede cu cutremur şi cu spaimă cât de înfricoşat

este Dumnezeu.Şi cât de înfricoşat lucru este să cadă cineva în

mâinile mâniei Lui (Evr 10, 31; Lc 12, 5).Şi dacă puterile acestea sunt atât de cumplite când

pedepsesc spre viaţă, – ce vor fi când vor pedepsi spremoarte?

17. Măcar acei pe lângă care a trecut înfricoşatamânie a lui Dumnezeu – şi totuşi le-a fost cruţată viaţa –măcar ei dacă n-ar fi nepăsători!

Măcar acei care au apucat să vadă ruinele, sângele,lacrimile şi rănile unei răzbunări dumnezeieşti, măcarei dacă s-ar cutremura şi s-ar teme!


Dacă ei, măcar, s-ar feri să-L mai mânie pe Dum-nezeu, ca să nu mai păcătuiască,

spre a nu li se întâmpla ceva şi mai rău (In 5, 14)!

18. Iată, generaţia care a cunoscut aceste din urmădouă războaie mondiale,

a acestor cumplite două măceluricare au pârjolit atâta pământ,lăsând atâtea milioane de morţi, de ciuntiţi, de or-

fani, de nefericiţi – toată această generaţie...– cu ce a dovedit ea că este mai cuminte, după ce

le-a suferit pe toate acestea?În loc să se facă mai bună – s-a făcut şi mai rea,

atrăgând peste generaţiile următoare cea mai cumplităprovocare împotriva lui Dumnezeu, – după care nu vamai urma pedepsirea pentru viaţă, ci, desigur, cea pen-tru moarte.

Şi nimeni n-o poate ocoli, fiindcă nu vrea să pără-sească provocarea!

19. Ce dovedeşte astăzi omenirea, când şi-a pregă-tit cel de al treilea măcel, atât de cumplit, că poate fiultimul... pentru că nimeni nu ştie cât de nimicitorpoate fi

şi că, după el, a doua zi, poate nu va mai fi pe faţapământului nimeni dintre cei care au fost?

20. Cu cât se înmulţesc oamenii, se înmulţeşte şipăcatul

şi cu cât creşte în lume cunoştinţa, creşte şi nebunia!În loc să se înmulţească înţelepciunea şi bineface-


rile – se înmulţesc nebuniile, necredinţa şi blestemăţiileoamenilor.

Când ultimul păcat va umple măsura provocării luiDumnezeu – omul acela va dezlănţui şi pustiirea pentrutot neamul păcatului său.

Şi aşa se va pune capăt răului prin el însuşi, fiindcătoate drumurile păcatului duc la acest capăt şi toatămulţimea păcatelor îl grăbesc.

Doamne Iisuse, Venirea Ta este toată nădejdea,salvarea şi aşteptarea noastră din clipa aceea!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Unde-s hoituri aruncatevei găsi şi corbi câţi vrei;unde-i viaţă de păcatevin şi blestemele ei.


Pleacă-mi ochii, Doamne!Pleacă-mi ochii, Doamne!Pleacă-mi ochii, Doamne!Pleacă-mi ochii, Doamne!

Pleacă-mi ochii, Doamne,până la pământşi adânc smereşte-misufletul înfrânt,până voi cunoaştecât Te-am întristatcând cuvântul unic,Doamne, mi-am călcat!

Nu-mi lăsa odihnăduhului zdrobitpână va cunoaştece mult Ţi-a greşit,până o să-mi plângăîndeajuns de-amar,să se-nvredniceascăde iubirea-Ţi iar!

Şi-apoi ţine-mi, Doamne,duhul înfrânat,să nu-l tragă trupuliarăşi la păcat,ţine-mi trează grijadragostei mereu,cât e cursa-ntinsăpe tot drumul meu!


21. NEBUNIA LOCUITORILOR PĂMÂNTULUI

1. Iată cum locuitorii pământului îşi suie nebunia şistricăciunea până la lună şi la stele, spre a le întina şi peacestea!

Dar ce va fi oare mâine, când corpurile acestea ce-reşti se vor uni toate şi ele cu celelalte puteri contrapământenilor care le-au întinat, să răzbune jignirea carele-a fost adusă şi lor, şi lui Dumnezeu, de către om (Lc21, 25-26; II Ptr 3, 9-10)?

2. Sunt multe feluri de primejdii care ameninţă via-ţa oamenilor pe pământ din cauza nebuniei lor.

Sunt multe feluri de vrăjmaşi care pândesc şi urmă-resc trupul şi sufletul omului slab, în toată vremea şi întoată călătoria vieţii omului pe pământ, căutând să-ltragă sau să-l împingă în pierzare.

De aceea ne sunt şi făcute atâtea înştiinţări, ca săfim treji totdeauna.

Să ne rugăm totdeaunaşi să ne păzim totdeauna (I Tes 5, 17; I Ptr 1, 13).


3. Cu deosebire trebuie să veghem în anumite zileşi vremuri

şi în anumite locuri,când primejdiile sunt mai marişi unde vrăjmaşii sunt mai vicleni,– căci şi răutatea oamenilor necredincioşi este tot

atât de mare cât şi nebunia lor.

4. În mod obişnuit, avem de a face numai cu câte osingură primejdie de o singură dată,

iar vrăjmaşul ne atacă numai dintr-o singură parte.Dacă suntem atenţi atunci, putem uşor să ne ferimsau să-l învingem, fiindcă o singură primejdie uşor

o poţi ocoli şi dintr-o singură parte uşor te poţi apăra.

5. Dar în locurile şi în vremurile cele deosebit derele, primejdia vine nu cum vine leul,

numai dintr-o singură parte,– ci cum vin nişte ape care năvălesc, crescând din

toate părţile,şi de care nu mai poţi să fugi şi să mai scapi nică-

ieri...O, câtă nevoie avem atunci de unicul ajutor care ne

mai poate salva: Mâna lui Dumnezeu!

6. Ce nopţi de groază trăieşte sufletul când simtecum apele noroioase şi reci cresc împotriva lui, venindtot mai vrăjmaşe şi vuind tot mai tulburi şi mai ame-ninţătoare...

Ce nopţi şi zile ţin sufletul într-o continuă spaimă,când vrăjmaşii vin împrejurul nostru şi împotriva noas-


tră în toate felurile şi atât de bine organizaţi, din toatepărţile, încât nici o cale nu rămâne necontrolată de ei şinici o părticică de loc nu le scapă şi nimic nu-i opreşte!

Numai salvarea lui Dumnezeu este singura spe-ranţă a sufletului atunci.

7. Sunt anumite locuri şi mai primejdioase decâtaltele.

Sunt locuri în care un anumit duh de viaţă păcătoa-să stăpâneşte apăsător, chinuitor şi întunecat, ca o ceaţăneagră sau ca un fum gros care s-a întins şi s-a aşezatstatornic peste casa, peste ţara sau peste sufletele deacolo.

Şi nici nu se împrăştie şi nici nu se ridică de pestelocul acela, ci rămâne apăsătoare şi chinuitoare de nuştii cât, până nu ştii când.

8. Acolo, oricine pătrunde este cuprins şi învăluitca de nişte ape care îl moleşesc. Ca de nişte oboseli ca-re îl învăluie, îl urâţesc, îl robesc

şi apoi îl ticăloşesc de tot.Şi stăruie acolo un anumit duh ispititor, care pă-

trunde deodată, prin toate simţurile în om, până îl or-beşte şi îl leagă, trăgându-l într-o mlaştină ca în iad.

9. Ce privelişte dureroasă este să vezi cum toatămulţimea credincioşilor dintr-un astfel de loc este ca ooaste căzută în robie,

ca o gloată trântită la pământ şi legată de vrăjmaşulviclean şi crud!

Ochii lor duhovniceşti sunt stricaţi,


urechile, înfundate,mâinile şi picioarele, legate,mintea şi inima, adormite,– şi nici o salvare nu pare cu putinţă.

10. În apele călduţe în care lenevesc credincioşiilumeşti, mişună peste ei şi printre ei tot felul de lipitoriale păcatului şi târâtoare scârboase ale plăcerilor lu-meşti.

Tot felul de broaşte şi şerpi ai apucăturilor rele şi aipatimilor vinovate, care le sug orice vlagă duhovni-cească.

Vai de acela care, ajuns în astfel de locuri, nu se ţi-ne strâns de Dumnezeu!

11. Nebunia este totdeauna rătăcirea minţii,este slăbirea ei, tulburarea ei, întunecarea ei parţială– sau pierderea ei totală.Şi după cum există o nebunie trupească, există şi

o nebunie sufletească. Aceasta din urmă este multmai rea!

12. Rătăcirea minţii duhovniceşti vine din abatereaomului de la Adevăr, slăbirea ei vine din alunecarea învreo ispită şi tulburarea ei vine totdeauna din căderea învreun păcat,

– dar pierderea ei totală vine din trăirea prăbuşităîn mai multe păcate şi nelegiuiri.

13. Câtă vreme sufletul credincios îşi dă toate silin-ţele să unească în viaţa lui o virtute cu alta (II Ptr 1, 5-7),


atâta vreme omul va merge mereu crescând în pu-tere şi în frumuseţe, şi în lumină,

după cum merge luna de pe cer când este în creş-tere.

14. Atunci mintea omului se face tot mai cuprin-zătoare,

se rotunjeşte tot mai frumoasăşi creşte tot mai limpede,iar în jurul omului se răspândeşte tot mai multă

lumină şi bucurie.

15. Când râvna sufletească a omului începe să sca-dă, sufletul acelui om începe să dea înapoi, iar când pă-catul ajunge să ştirbească frumuseţea credinţei şi lumi-na umblării, plinătatea dragostei şi a ascultării sale,adică toate virtuţile lui,

omul începe să dea tot mai înapoi şi să alunece totmai în adânc în întuneric şi în noroi, – până la pierzareaveşnică.

Vai de cine începe astfel – şi nu se opreşte la timp!

16. Când începe darea înapoi, atunci omul nu maieste grabnic nici la ascultarea de sfatul bun,

nici la rugăciunea smerită.Nici la biserică, nici la adunarea frăţească.Nici la ajutorarea semenului său.Nici la ostenelile pentru Domnul şi pentru alţii.Nici la jugul, la sarcina şi la crucea Domnului!Pentru că el se grăbeşte atunci numai la păcat.


17. Omul care dă înapoi la toate cele bune va întâr-zia tot mai mult, până când va lipsi de tot.

Va întârzia în pat, lenevindu-se şi desfrânându-se.Va întârzia la cârciumă, ticăloşindu-se cu beţivii.Şi tot aşa va întârzia şi când se va închide uşa îm-

părăţiei lui Dumnezeu, rămânând în afară de ea, cu aceica şi el care vor fi şi ei tot afară, în plânsul şi în scrâşni-rea dinţilor.

18. Unii întreabă de ce începe să întârzie fratelesau sora lor, se miră, se întristează şi vorbesc între ei,

– dar nu înţeleg de ce s-au schimbat de la o vremeaceştia, din starea în care erau mai înainte, în starea încare sunt acum...

Un păcat face aceasta! Un păcat care a pătruns îninima lor. Căutaţi-i cu rugăciune, cu lacrimi, cu milă şinu-i lăsaţi până ce vor veni iarăşi!

19. Voi nu ştiţi, dar un vierme roade inima aceastacare mai înainte era aşa de înflăcărată pentru Domnul.

Voi nu ştiţi nici din ce cauză este acum aşa de veş-tedă faţa aceasta care mai înainte era aşa de luminoasă,de senină, de râvnitoare şi de plină de sănătate duhov-nicească...

Un vierme al păcatului a pătruns acolo. Mergeţi şicăutaţi viermele, pentru a-l înlătura.

20. Voi vedeţi inima aceasta ofilindu-se şi crescân-du-i tot mai mult uscăciunea şi pierzarea.

Vedeţi cu tristeţe cum mintea aceea limpede, carejudeca până mai ieri sănătos şi se orienta drept în toate,


îşi pierde acum cumpăna dreaptă şi nu mai cunoaştecalea bunelor deprinderi de la început,

nici măsura dreptelor îndrumări – şi umblă cu ne-chibzuiţii şi cu cei abătuţi de la cale...

Nu lăsaţi sufletul pe care îl vedeţi astfel – şi aju-taţi-l cu tot ce puteţi, ca să-şi revină iarăşi.

Dacă mai este ceva bun în el, îşi va reveni.Dacă nu, aveţi de grijă să nu vă ducă şi pe voi în

pierzarea lui!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Orice pom se uscă numai că-n el viermele-a pătruns,pe-orice credincios îl pierde numai un păcat ascuns.


22. DAREA ÎNAINTE SAU ÎNAPOI

1. Când omul începe să dea înapoi, îl vezi numaicum începe să înţeleagă sucit Cuvântul Sfânt, pe careînainte îl înţelegea ca ceilalţi fraţi, şi să vorbească ne-chibzuit despre învăţătura cea dreaptă pe care el însuşio cinstea înainte;

inima lui tulburată ia hotărâri pripite,umblă cu gânduri ascunse şi alege tovărăşii străine

şi rele, căzând în greşeli tot mai dureroase,se vede uşor că ceva nu mai este bine, dar nu se ştie,

deocamdată, ce;se vede că ceva a ajuns acolo ne-bun, dar nu se ştie,

deocamdată, cum.Dar nu peste mult se vede păcatul şi viermele care

aduce starea asta.Vai de cel care nu ascultă atunci mustrarea şi nu se

întoarce!

2. Nici o categorie de oameni de pe lumea aceastanu are atât de multe făgăduinţe mângâietoare din partealui Dumnezeu şi a Sfântului Său Cuvânt ca cei săraci.


Dacă ascultă Cuvântul lui Dumnezeu – şi-l împli-nesc!

3. Nici o categorie de oameni nu are atât de multeînştiinţări şi osândiri ca şi cei bogaţi,

– dacă nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi nu-lîmplinesc.

4. Aceasta poate că este aşa nu numai din pricinăcă inima omului sărac este mai smerită, dar ea nici nuare de ce să se alipească pe lume atât de vinovat cainima bogatului, care se alipeşte de ceea ce i se pare luică are al său.

Ce prilej minunat, ca inima săracului să se alipeas-că tot mai puternic şi mai deplin numai de Dumnezeu!

5. În felul acesta, inima săracului este mai grabnicîndemnată să se înalţe spre Dumnezeu

şi mai gata să asculte de voia Lui, fiindcă el vedecel mai bine că trăieşte nu prin ale sale, ci numai prinale lui Dumnezeu.

6. Neavând bogăţiile lumii care s-o robească şi s-oîngreuieze, inima săracului mai uşor se ridică spre Dum-nezeu şi mai cu grabă şi mai cu drag se alipeşte de lu-crurile cele de Sus.

Cred că este aşa, mai ales, pentru că săracul, nea-vând – ca bogatul – avuţii în chip vinovat adunate,acestea nu apasă peste sufletul său cu osânda şi cu bles-temul acestora, care, adesea, fac cu neputinţă mântuireacelui ce le are (Lc 6, 24).


7. Oriunde este îngrămădită o avuţie pământească,acolo nu numai că îngrijorările vieţii acesteia răpesc tottimpul celui avut şi întunecă seninătatea feţei şi inimiiomului aceluia,

– dar peste grămădirea avuţiei sale apasă bleste-mul,

apasă blestemul celor de la care au fost răpite penedrept cele adunate de omul bogat.

8. Orice om, muncind cinstit, nu poate aduna a-veri, nu poate strânge avuţii şi nu poate deveni bo-gătaş…

Poate numai să-şi câştige pâinea, necesară sau mul-ţumitoare, pentru traiul cinstit al său şi al familiei sale.

Orice trece peste asta vine, de obicei, în chip ne-cinstit – şi deci vinovat.

9. Nimeni nu poate grămădi averi, dacă munceştenumai cinstit în toate,

ci, dacă undeva s-au îngrămădit multe avuţii lu-meşti, acolo se vede neapărat că a fost cineva care tre-buie să fi lucrat ceva în chip şi necinstit.

Iar ceea ce este strâns în chip necinstit este vinovatşi este apăsat de un blestem.

De aceea, sufletul care vine la Domnul simte ne-voia să scape de avuţii, împărţindu-le pe la acei de lacare au fost luate.

10. Blestemul acesta rămâne apoi peste comoaraadunată şi păstrată în chip vinovat, până ţine aceastăavuţie, întinzându-se şi peste cine o stăpâneşte şi se li-


peşte de ea, îngreuind şi sufocând totul sub aceleaşiapăsătoare urmări.

De aceea Zacheu căuta să scape cât mai repede deavuţiile lumeşti!

11. Dumnezeu voieşte, cu milă, ca sufletul omuluiSău să fie mântuit. Şi atunci, ori îi ia El avuţiile aces-tuia, spre a-l uşura şi a-l scăpa de blestemul lor, – orisufletul însetat după eliberare I le dă el însuşi lui Dum-nezeu şi săracilor, ca să se elibereze din cătuşele lor –ca Zacheu (Lc 19, 8).

12. Primul simţământ pe care îl are sufletul născutdin nou este dorinţa de a se despovăra de apăsătoareagreutate a avuţiilor lumeşti (Fapte 2, 45),

simţind şi presimţind vinovăţia acestora.

13. Cea dintâi dovadă a adevărului naşterii din noueste chiar dărnicia, binefacerea şi împărţirea avuţiei, –căci sufletul bun doreşte să-I dea lui Dumnezeu nu nu-mai tot avutul lui dinlăuntru, ci şi pe cel din afară. Şisemenilor săi, tot aşa.

Doreşte nu numai să scape el de povara avuţiilorsale, ci să-i scape şi pe alţii de povara sărăciei lor.

14. Dobândind în ceruri o avuţie nespus mai bună,care dăinuieşte (Evr 10, 35),

adevăratul credincios este gata să renunţe cu bucu-rie la tot acest greu balast pământesc care sunt avuţiilepeste necesităţi. Poverile acestea l-au împiedicat pe omşi-l împiedică încă atât de mult pe calea mântuirii,


acestea l-au oprit atâta vreme de la această fericităcale, cu amăgirea deşertăciunii lor.

O, cât de înţelept este acela care face aşa cât maicurând şi cât mai deplin!

15. Bunul credincios, ştiind că dacă împarte bunu-rile care îi prisosesc lui va uşura viaţa fraţilor săi săraci,va face mereu aceasta, spre slava lui Dumnezeu, dândsăracilor, care sunt atât de mult iubiţi de Domnul,

– şi cu care el va fi împreună-moştenitor apoi înîmpărăţia cerurilor în curând.

O, ce mare şi fericită este bucuria celui ce face aşa!

16. Cel credincios este destul de înţelept, astfel că,drămuindu-le aici, el va avea aceste avuţii în cer, peveci, nespus mai frumoase şi mai dulci,

împreună cu toată răsplătirea lorde la Dumnezeu şi de la cei cărora le-a dăruit.

17. Întotdeauna apropierea unei mari primejdii, pecare nu o mai poţi nici amâna, nici ocoli, îţi umple su-fletul îngrozit de ea cu o unică şi mare dorinţă: aceea dea se grăbi venirea şi trecerea ei cât mai repede.

E dovadă că sufletul are o mare credinţă când, înastfel de clipe de înspăimântată aşteptare, poate să seînalţe şi poate să se atingă prin rugăciune măcar cât depuţin de Dumnezeu.

18. Când în faţa năvălirii vrăjmaşului ameninţător,la care priveşti cu ochii măriţi şi miraţi de groază, poţi


să te sustragi pentru o clipă de la aceste temeri şi poţisă te avânţi spre Dumnezeu cu toată puterea ultimei talenădejdi, ca să-I smulgi puterea şi liniştea curajului decare ai nevoie atunci, – acesta este un mare har.

Atunci Îl grăbeşti în ajutorul tău pe Dumnezeu, caEl să te scape cu un ceas sau cu o clipă mai înainte de afi zdrobit de copitele cailor vrăjmaşului tău.

Ce mare lucru este acesta!

19. Rugăciunea în faţa vrăjmaşului este o dovadăde mare credinţă, pentru că în clipa unei astfel de pri-mejdii sunt rare acele suflete care mai pot să se roage.

Pentru că priveliştea vrăjmaşului care se năpusteşteeste totdeauna înfricoşătoare.

Şi atunci ai nevoia cea mai mare să fii întărit.

20. Priveliştea morţii care vezi că ţi se apropie fio-ros şi grabnic este atât de cumplită şi atât de copleşitoa-re, încât mintea este năucită şi se pierde cu totul...Atunci greu îşi mai aduce aminte de rugăciune.

De aceea trebuie să ne rugăm înainte de ispită,fiindcă atunci e foarte greu să te rogi.

Doamne, izbăveşte-ne totdeauna de cel rău!Amin.


23. PRIVEGHEAŢI ŞI RUGAŢI-VĂ

1. Sufletul înţelept trebuie totdeauna să se pregă-tească mai din timp pentru ceasul grelei încercări, cupriveghere, cu rugăciune (Mt 26, 41; I Ptr 4, 7 şi 5, 8).

Să se pregătească mai din vreme, până nu vine cli-pa aceea grea şi nimicitoare în care nu mai poate facenimic.

2. Când vine clipa nenorocită, sufletul nici nu sepoate ruga

şi nu mai poate nici priveghea, spre a se feri...De aceea, privegheaţi şi rugaţi-vă înainte de a veni,

pentru ca atunci când va veni să vă afle pregătiţişi să nu cădeţi, trecând prin ea!

3. Întotdeauna când Biserica Domnului a trecut, înlupta ei pe pământ, prin vremuri de secetă duhovni-cească

sau de prigoniri şi de piedici pentru mărturisireaCuvântului lui Hristos,


– privegherile au fost slabe şi rugăciunile puţine,de aceea, în strâmtorările şi în opreliştile din lu-

crarea de vestire a adevărului Evangheliei, mulţi aucăzut.

O, de am învăţa şi noi ceva din asta, ca să nu păţimla fel!

4. În vremea grelelor încercări ale Bisericii Dom-nului, rugăciunile stăruitoare ale tuturor fiilor ei credin-cioşi cereau Domnului grăbirea trecerii acestei vremide asuprire

şi grăbirea venirii vremii de pace şi de libertate (ITim 2, 1-4).

Să facem şi noi totdeauna aşa, – pentru ca Domnulsă ne asculte!

5. Atunci când vezi cum potrivnicul şi prigonitorulîngrozesc sufletele ascultătorilor Domnului – cea maimare nevoie este de rugăciune.

Când vrăjmaşul caută furios să înşele cu frica saucu ademenirea sa pe atât de mulţi fraţi, să te doară ini-ma şi să-ţi sângere sufletul văzând cum se dezbină Lu-crarea Adevărului cu învăţături greşite de către atâţiaînvăţători stricaţi...

ca să te rogi cu cea mai mare putere şi stăruinţăpentru salvarea Lucrării lui Dumnezeu.

Cu cât vor fi mai mulţi şi mai stăruitori cei ce sevor ruga astfel, – cu atât va veni mai grabnic izbăvirea.

6. Văzând cum duhurile răpitoare amăgesc şi furăsufletele neştiutoare cu şiretenia lor şi cu tot felul de în-


şelătorii şi promisiuni, furând mintea şi inima atâtorachiar şi din cei mai aleşi (Mt 24, 24),

nu tăceţi şi nu vă odihniţi! Ridicaţi-vă toţi la rugă-ciune, strigând către Domnul – până ce duhurile rele vorfi alungate, iar pacea şi lumina vor veni din nou în su-flete şi în adunare.

Totul este cu putinţă celui ce se roagă cu încredereşi răbdare pentru pacea Ierusalimului duhovnicesc careeste adunarea Domnului.

7. Când vezi cum dezbinătorul şi tulburătorul dină-untrul Lucrării Domnului lucrează cu satanică hărniciespre a grăbi nimicirea ei, mai ajutaţi fiind şi de către is-coadele vrăjmaşului din afară

şi de către toate puterile vicleşugului,iar fraţii sinceri şi neştiutori nu văd, ca să se fe-

rească,– atunci, într-adevăr, ce-i mai rămâne Lucrării

Sfinte decât singură nădejdea în intervenţia puterii luiDumnezeu!

Şi singura dorinţă mare este să vadă venind cât maigrabnic izbăvirea lui Hristos!

S-o ajutăm toţi, rugându-ne pentru asta!

8. În vremuri grele, rugăciunea tuturor rămăşiţelorcredincioase ale Oştirii lui Hristos trebuie să fie un fier-binte şi necontenit strigăt de grăbire a izbăvirii lui Dum-nezeu.

Cu cât va fi mai unit şi mai fierbinte, va fi ascultatmai repede.


9. De nimic nu se teme, niciodată, mai mult unadevărat credincios decât să nu rămână cumva de ru-şine în faţa celor care-l urmăresc, care îl privesc sauîi duşmănesc credinţa sa şi pe Domnul său IisusHristos.

La nimic nu ţine niciodată mai mult un adevăratcredincios ca la cinstea Bisericii Domnului, a Cuvân-tului Sfânt al lui Dumnezeu şi a Lucrării Evangheliei.La bunul nume al Frăţietăţii sale duhovniceşti.

Atâta vreme cât un credincios ţine la aceste comori– e dovada că el stă bine în Domnul.

10. În faţa lumii, în faţa oamenilor care ne văd sauîn faţa vrăjmaşilor Domnului, Cinstea lui Hristos, adicăNumele şi Slava Domnului nostru Iisus Hristos şi a Lu-crării Sale, trebuie să rămână mereu numai în lumină,în vrednicie şi preţuire sfântă.

Şi nimic nu poate face mai bine aceasta decât pur-tarea sfântă şi frumoasă a credincioşilor Lui.

11. Poate să se spună despre Biserica Domnului şidespre Evanghelia Lui, de către vrăjmaşii Lui, oricât rău,dar cel ce spune asta trebuie să nu aibă dreptate nicio-dată în bârfirea lui.

Atunci Domnul şi Lucrarea Lui nu vor rămâne ni-ciodată de ruşine, ci vor rămâne ruşinaţi totdeaunavrăjmaşii bârfitori. Sau va rămâne de ruşine numai acelcredincios nevrednic din cauza căruia este ruşinea.

Dar vai de acela prin care vine o astfel de smin-teală şi ruşine!


12. Însă nimic nu-l doare mai mult şi mai adânc peun suflet bun ca atunci când aude şi vede că vrăjmaşullui Hristos are dreptate în ceea ce el vorbeşte rău despretrăirea acelora care ar trebui să umble ca nişte îngeri ailui Dumnezeu (Gal 4, 14).

O, de ne-ar durea pe toţi asta, spre a ne feri cu toţiisă nu dăm nici cel mai mic prilej diavolului să poatăvorbi de rău!

13. Când, din pricina unor bieţi oameni slabi încredinţă şi duhovniceşte iresponsabili (Lc 23, 34-35),suferă adevărul lui Dumnezeu

şi este batjocorită Biserica ori este hulită credinţacea sfântă şi întru totul vrednică de cinstire, – să nedoară sufletul pentru asta şi să facem tot ce putem sprereabilitarea ei din nou!

14. Din pricina acelei mari răspunderi pe care fie-care fiu al Domnului trebuie să o simtă faţă de cinstireaNumelui cel Sfânt al lui Dumnezeu

şi faţă de Adevărul în care el crede cu toată puterea sa– din pricina aceasta, zic, nici un credincios adevă-

rat nu poate sta nepăsător când vede că ceva sau cinevaumblă să batjocorească aceste lucruri sfinte.

Ci trebuie să sară cu curaj în apărarea lor. Altfel else face vinovat de un mare păcat.

15. Din râvna pentru Casa lui Dumnezeu (In 2, 17),adevăratul închinător al Domnului nu poate tăceaatunci când aude o gură batjocoritoare vorbind în chipnevrednic despre sfintele lucruri în care el crede


şi pe care le respectă.Atunci el nu poate tăcea– şi nu trebuie să poată tăcea!Căci vai de el dacă tace şi nu apără Adevărul şi

sfinţenia faţă de care are o mare răspundere!

16. Cu tot respectul faţă de cei care, prin funcţialor, sunt mai-marii săi duhovniceşti sau lumeşti,

– credinciosul va trebui să îndrăznească totdeaunasă se ridice hotărât împotriva a tot ce este contra CaseiDomnului şi a rânduielilor ei sfinte şi eterne.

Nu este atunci în atitudinea lui nici o trufie, nici oneascultare, nici o lipsă de bun-simţ, ci o sfântă şi îndu-rerată îngrijorare ca să nu rămână de ruşine cauza luiDumnezeu.

Numai apărarea aceasta a noastră să fie plină deînţelepciune, de demnitate şi de adevăr.

17. Când un om necredincios greşeşte, nimeni nuse sesizează; nimănui nu-i pasă prea mult.

Dar când cade în vreo greşeală unul care cunoaşteşi este cunoscut ca un slujitor al credinţei, cu toţii sar şiţipă, spunând că aşa sunt toţi cei credincioşi şi aşa estetoată Oastea Domnului. În loc să-l socotească vinovatnumai pe cel greşit, – lumea aruncă vina aceluia asupratuturor.

De aceea, trebuie să avem cea mai mare grijă să nugreşim!

18. Cei vrăjmaşi, cu toţii, fac din păcatul unui frate opată pentru Hristos şi o ruşine pentru toată Lucrarea Lui.


De aceea, oricare adevărat credincios trebuie săsimtă o mare frică şi o mare grijă faţă de orice pas gre-şit al său.

19. De fiecare dată când cade un credincios, esteînjosită credinţa şi ocărâtă cinstea lui Hristos.

Credinciosul va dori mai mult ca orice să nu rămâ-nă de ruşine niciodată, fiindcă el ştie că nu de sine per-sonal este vorba – ci de Numele şi de Cinstea Împăra-tului său, Iisus Hristos.

Domnul să ne păstreze pe toţi totdeauna numai înlumină!

20. Dumnezeu, Tatăl nostru, nu este numai Făcăto-rul nostru, ci este şi Binefăcătorul nostru,

încă mai dinainte şi de a fi noi!Când m-a chemat din nefiinţă spre fiinţă, atunci El

a unit trupul meu încă neformat, în sânul mamei mele,cu sufletul meu, desprins din Sine Însuşi, din viaţa Luişi din dragostea Lui.

Ce minunată este Taina dragostei lui Dumnezeu,Făcătorul nostru, – şi cât de mult ar trebui să avem noigrijă să rămânem în sfinţenia voii Lui, care ne-a creattocmai pentru asta!

Ajută-ne, Doamne, pe toţi aşa!Amin.


24. LUCRAREA LUI DUMNEZEU

1. La zămislirea trupului meu, Binefăcătorul TatăCeresc mă privea cu bunătate şi lucra la alcătuirea ar-monioasă şi sfântă a fiinţei mele, plin de o dragoste şide o speranţă fericită.

Ca un meşter iscusit la crearea operei sale cele maialese, aşa lucra atunci Hristos la fiinţa mea.

2. Cu câtă bunătate a pus Dumnezeu, când mă ză-mislea, în fiinţa mea simţirea Lui, lumina Lui, asemă-narea Lui, suflarea Lui de viaţă şi echilibrul Său, cutoate judecăţile, ordinea şi conştiinţa Lui, în forma lorîncepătoare şi cu puterea de a se desăvârşi până la pli-nătate, prin harul Său şi prin măsura eforturilor mele demai târziu (Ps 139, 14-18).

Ce tainic şi ce minunat ne-a ţesut El fiinţa noastrăchiar de la începutul ei!

3. Cu toate aceste însuşiri – dar duhovniceşti – afăcut apoi Domnul să mă nasc şi mai târziu, în BisericaSa, adică în cea mai fericită familie a mea sufletească


şi în cel mai fericit şi binecuvântat loc din care voiputea să-L slujesc pe El spre slava Sa şi mântuirea meaveşnică.

O, cât de minunată este lucrarea dragostei Dom-nului pentru mine!

4. Atunci când a sosit ceasul dumnezeiesc al minu-nii naşterii mele din nou, tot El – Scumpul meu Binefă-cător – a făcut Cuvântul Său să-mi lumineze fericit fi-inţa şi fulgerător mintea mea pe care Mâna Sa binefă-cătoare o pusese în mine.

Iar Duhul Său binefăcător mi-a deschis inima, pecare tot dragostea Lui mi-o alcătuise; astfel mi-a înviatsimţirea fierbinţii iubiri pentru El,

ca să-I slujească ascultarea întregii mele fiinţe pen-tru totdeauna.

5. Atunci când mi s-au deschis ceilalţi ochi, cei aisufletului meu, o nouă lumină au primit şi ochii mei ceitrupeşti.

Auzul meu cel duhovnicesc mi-a desfundat şi ure-chile trupului meu.

Iar înţelegerea lucrurilor de Sus mi-a dat mie o no-uă şi nespus mai largă înţelegere luminoasă chiar şiasupra tuturor celorlalte lucruri, care erau de jos.

6. Sub paşii vieţii mele, atât de nesiguri până lanaşterea mea cea din nou, un drum nou, drept şi sigur acăpătat înălţime, siguranţă şi statornicie în faţa mea.

Orizonturile mele au căpătat dintr-o dată un conturlimpede şi un cer nemărginit de senin, de prietenos şide larg.


O, ce şi mai mare taină este cea de a doua naştere anoastră! Cea de Sus, cea din Dumnezeu, cea din nou.Ferice de oricine o are cu adevărat!

7. Trăirea mea cea nouă având un dreptar precis,lupta mea cea nouă având un ţel strălucit,iar alergarea mea cea nouă având o Nădejde sigură,– toată viaţa mea capătă un rost şi un scop ceresc,

veşnic, măreţ şi înălţător.

8. Acum, când sunt pe deplin al lui Hristos, ştiu bi-ne pentru ce alerg,

ştiu pentru ce lupt,ştiu pentru ce credşi pentru ce sufăr,şi pentru ce trăiesc,şi pentru ce mor,şi pentru ce voi învia.O, ce minunată lumină şi temelie mi-a dat Hristos,

Domnul meu, în clipa legământului meu cu El!

9. În tot ce mă înconjoară, văd acum numai binefa-cerile Domnului Iisus, Binefăcătorul meu.

Şi în tot ce mă aşteaptă, la fel.Binefăcătorul meu Iisus, mai dinainte de a fi eu, mi-a

făcut numai binele în tot timpul cât am fost aici pe pământ– şi va fi cu atât mai mult Binefăcătorul meu şi în

tot timpul etern al Veşniciei, când voi fi Acolo, cu El.După ce voi înceta a mai fi sub forma în care sunt

acumşi voi îmbrăca forma cea veşnică (I Cor 15, 51-58).


10. Sunt încredinţat deplin despre toate aceste lu-cruri prin Cuvântul cel adevărat al lui Dumnezeu, Bi-nefăcătorul meu,

dar şi prin experienţa îndelungată şi fericită, făcutăîn viaţa mea trăită cu El;

– nimeni şi nimic nu mă va mai putea clinti dinaceastă puternică încredinţare căpătată şi zidită ca otemelie în sufletul meu.

11. Scurta, dar puternica mea trecere prin viaţa a-ceasta m-a făcut să văd acest adevăr slăvit cu toţi ochiifiinţei mele, mereu mai largi şi mai atenţi deschişi.

De aceea mă arunc în braţele Binefăcătorului meuIisus

cu toată fericirea pe care o dă înţelegerea cea maifrumoasă

şi simţirea cea mai caldă,în cea mai deplină putere a lor.

12. Dacă ani de zile ai umblat cu Dumnezeu, înce-pând chiar din tinereţea ta şi până la bătrâneţile tale,

dacă El te-a însoţit totdeauna, încă şi mai dinaintede a fi tu, de când încă erai doar gând şi duh,

făcându-ţi zilele mai rodnice,nopţile mai curate,anii mai frumoşi,mintea mai limpedeşi inima mai fericită...– atunci cum să-L părăseşti tu pe Dumnezeul tău

acum, chiar la pragul morţii?


Chiar acum când ai şi mai multă nevoie de El,când apusul tău este atât de aproape şi ai atâta ne-

voie să-ţi fie liniştit şi senin!

13. Dacă în timpul îndelungat al vieţii tale de cre-dinţă ai rămas statornic în legământul cu Hristos – cumsă-ţi pierzi statornicia tocmai la sfârşit?

Dacă ai ascultat de învăţătura ta de la început pânăazi, – cum s-o părăseşti după atâţia ani frumoşi în ea?

Dacă aceste hotărâri ţi-au dat atâta tărie şi valoare,şi biruinţe în lupta Domnului, – cum să-ţi calci tocmaiacum legământul dintâi, făcând altul,

sau să-ţi laşi credinţa ta de la început, primind alta?Vai, ce amar se înşală cei ce fac aceasta, crezând ei

că fac mai bine, dar făcând cel mai rău!

14. Cum să-ţi părăseşti fraţii tăi chiar acum, la bă-trâneţile cărunte, când eşti atât de aproape de cinsteacununii şi răsplătirea acestora?

Dacă nu te-ai lăsat atâţia ani ademenit de păcatşi dacă atâta parte din viaţă n-ai fost biruit de frică,– cum să te laşi tocmai acum biruit de acestea?

15. Dacă prin atât de multe încercări şi necazuri nuţi-ai părăsit lupta ta, munca ta şi chemarea ta,

dacă cea mai frumoasă parte a vieţii tale sunt toc-mai bucuriile pe care ţi le-a dat statornicia ta, – cumtocmai acum, la bătrâneţile cărunte, să te laşi şi să caziîn noroiul necinstei,

în ispitele josnice,în laţurile trădării şi ale vânzării


– sau în ispitele părăsirii adunării şi credinţei tale?Nu, nu te lăsa, ca să nu-ţi pierzi totul!

16. Nu, nu te lăsa biruit de rău,ci biruie răul prin bine!Cu atât mai mult acum când eşti la bătrâneţile tale,când ai ajuns la anii cei care îţi dau întregii tale

vieţi o frumuseţe şi mai bună şi blândă,o lumină şi mai înaltăşi un înţeles şi mai de preţ!

17. Domnul a spus: „Până la bătrâneţile voastre Euvoi fi Acelaşi

şi până la adânci cărunteţe vă voi sprijini...Căci v-am purtat şi vreau să vă mai port încă!”

(Isaia 46, 3-4).O, ce puternic îndemn la statornicie trebuie să fie şi

pentru noi aceste dulci făgăduinţe ale statorniciei Lui!Cu câtă lumină trebuie să umple aceste scumpe cu-

vinte hotărârea noastrăşi câtă putere trebuie să ne dea ele în ceasurile

grele ale marilor noastre încercări!Nimic să nu ne mai poată clătina de pe temelia

noastră!

18. Nu te teme şi nu te înspăimânta nici tu, sufletulmeu şi urmaşul meu, de nici o primejdie, de nici unvrăjmaş şi de nici o luptă,

– căci credincios este Dumnezeu Care a făcut fă-găduinţa (Rom 4, 20-21).


Fii credincios şi tu făgăduinţei tale faţă de El, dinclipa legământului tău până la bătrâneţile cărunte, ba cuatât mai mult atunci!

19. Nici un alt sprijin pe lume nu te va mai puteaface să mergi atât de sigur pe drumul tău cu Dumnezeulcel Tare şi Sfânt, Care te-a ajutat până acum, – ca făgă-duinţa statorniciei Lui.

Prin ea să trăieşti cu folos viaţa taşi să priveşti cu seninătate moartea ta,căci El, Cel ce ţi-a ajutat în toate până azi, va fi

cu tine.Numai cu El poţi să întâmpini cu bucurie veşnicia ta.Nu-L părăsi deci niciodată, nici tu pe El!

20. Iar tu, dragă suflete, care ai trăit atâta viaţă fărăDumnezeul tău şi fără mântuirea ta, tu, care ai ajunszilele bătrâneţilor cărunte cu toată povara multelor talepăcate asupra conştiinţei tale şi asupra sufletului tău,

– oare ce mai aştepţi?În fiecare clipă poate să se înfăţişeze îngerul morţii

ca să-ţi ceară sufletul, iar apoi faptele tale vor merge peurma ta, spre a te osândi înaintea lui Dumnezeu (Lc 16,25; I Tim 5, 24).

Vino chiar acum la Domnul Iisus, ca să-ţi spele pă-catele şi să-ţi dea mântuirea Lui!

Numai aşa ai să poţi muri liniştit şi fericit.Domnul să-ţi ajute!Amin.


25. ÎNTOARCEREA ŞI RUGĂCIUNEA

1. Vino chiar şi acum, la bătrâneţile tale cărunte,şi nu mai rămânea nepăsător faţă de ceea ce este maiînsemnat, pentru tine, decât orice alt lucru de pe lume,– mântuirea ta! Vino cu rugăciune fierbinte şi înlăcri-mată!

Trezeşte-te, trezeşte-te, suflete dragă,şi roagă-te cu lacrimi: Primeşte-mă, Doamne Iisu-

se, şi pe mine la mântuirea Ta şi spală-mi păcatele melecu Sângele Tău, ca să pot muri mântuit – şi nu pierdut!

2. Unul dintre îndemnurile cele mai stăruitoare aleSfintelor Scripturi pentru credincioşii Domnului este săse roage neîncetat şi să nu se lase.

Să se roage din toată inima pentru fericirea şi li-bertatea cetăţii şi a poporului lor (Ier 29, 7).

3. Căci şi fericirea lor depinde de fericirea patrieipământeşti în care locuiesc ei; de aceea trebuie să se


roage şi pentru conducătorii poporului lor, şi pentru în-drumătorii care sunt mai-marii ţării, pentru că şi ei vorputea duce o viaţă paşnică şi liniştită, liberă şi bucuroa-să, o viaţă evlavioasă şi cinstită

numai dacă poporul lor este bine îndrumat şi dacăeste sănătos condus de către aceştia (I Tim 2, 1-2).

4. De aceea, Biserica Creştină, încă de la începutulei, a practicat acest bun obicei de a se ruga de fiecaredată şi de a pomeni în toate rugăciunile şi slujbele ei peconducătorii aşezaţi de voia lui Dumnezeu în frunteapoporului în care ne mărturisim credinţa noastră înHristos,

fiindcă este limpede că nu există nici o stăpâniredecât de la Dumnezeu – sau cu îngăduinţa Lui.

Aşadar, cine se roagă pentru stăpânire se roagă du-pă voia lui Dumnezeu!

Iar cine unelteşte contra stăpânirii se împotriveşteunei rânduieli puse de Dumnezeu (Rom 13, 1-2).

5. Noi, ca unii care trăim în sânul poporului nostruşi pe pământul patriei noastre, din toată inima ne iubimţara noastră

şi ţinem cu toată dragostea la poporul nostru în sâ-nul căruia ne-am născut din părinţii noştri trupeşti şidin cei duhovniceşti.

6. Limba acestui popor este mijlocul prin careDumnezeu a adus până la înţelegerea noastră Cuvân-tul Său mântuitor. De aceea noi ne iubim limba noas-tră, pentru că datorită îndrumătorilor acestui popor


am căpătat şi noi lumina cărţii şi a credinţei noastre,fără de care n-am fi putut cunoaşte lumina şi adevă-rul atât de larg al Evangheliei lui Hristos. Şi nune-am fi putut împărtăşi din harul dat Bisericii Sale,atât de fericit.

De aceea, tot ce este zestre şi dar dat de Dumnezeupământului patriei noastre şi poporului nostru ne estedrag şi preţuit. Şi trebuie să ne rugăm mereu pentru elelui Dumnezeu.

7. Cu toată căldura sufletului nostru iubim neamuldin care ne tragem fiinţa aceasta trupească şi cu toatăcinstea şi hărnicia muncim pentru fericirea şi bunăsta-rea patriei noastre, sub cerul căreia lăudăm binefacerilelui Dumnezeu.

În pământul acestei ţări vom coborî şi noi să odih-nim cândva, când ne va chema Domnul, ca să mergemşi noi lângă părinţii noştri şi lângă strămoşii care nesunt acolo.

Acolo vom sta apoi şi noi, în aşteptarea învierii şirăsplătirii veşnice...

Pentru toate acestea, să ne iubim pământul şi patriaîn care ne-a născut Dumnezeu!

8. N-am luat niciodată parte la nici o lucrare străinăşi vrăjmaşă poporului nostru şi orânduirii lui pe careşi-a ales-o – şi nici nu vom lua niciodată.

Ci vom osândi totdeauna tot ceea ce îndeamnă lanesupunere, la neascultare şi la tulburări în sânul ţăriinoastre, ferindu-ne pe noi şi pe alţii de tot ce duce lavrăjmăşie şi la ură între noi şi între semenii noştri.


9. Din tot sufletul nostru ne rugăm şi ne vom ruganeîncetat pentru conducătorii noştri, ca Dumnezeu să ledea înţelepciunea Sa şi să le dea felul Lui cel drept, bunşi sfânt de a judeca şi îndruma poporul

– în tot ce trebuie pedepsit ori trebuie răsplătit,în tot ce trebuie împiedicat sau sprijinit,dacă este rău sau dacă este bine.

10. Atunci când conducătorul poporului are de laDumnezeu lumina înţelepciunii curate şi drepte, atuncitot poporul este bun şi paşnic.

Atunci când de la capul Statului vine îndrumareacea sănătoasă şi bună, atunci, de la cel dintâi şi până lacel din urmă supus, se simt binefacerile dreptăţii, li-bertăţii şi mulţumirii.

Fiindcă atunci fiecare se împărtăşeşte din fericireapoporului său întreg, unul cu altul la fel.

11. Dar vai de poporul în care lucrurile stau altfel!În care totul este rău, nedrept şi necinstit.

Vai de conducătorul care nu este sprijinit de rugă-ciunile supuşilor lui sau de îndurarea lui Dumnezeu!

Şi vai de supuşii care nu se roagă pentru conducă-torul lor

sau nu se pot ruga pentru el,căci atunci de toţi va fi numai rău!

12. Atunci, viaţa nici unora nu este nici sigură, nicifericită.

Nici unul nu-i nici prieten şi nici frate nici unuia.


Nici dreptatea şi nici libertatea lor nu sunt sigure,fiindcă pierzarea îi pândeşte pe toţi.

13. Fraţii mei, să nu uităm niciodată în rugăciunilenoastre porunca lui Dumnezeu de a ne ruga fierbintepentru conducătorii noştri,

pentru poporul nostruşi pentru patria noastră!Căci de soarta poporului nostru este legată şi soarta

noastră şi a alor noştri. De bunăstarea lui depinde şi anoastră – şi de pacea lui ne vom bucura şi noi.

14. Întreg Psalmul 72 este plin de lumina fericităpe care o pot revărsa viaţa şi faptele unui conducătorbun, înţelept şi binefăcător,

nu numai în mijlocul poporului său, ci chiar şi în alaltora, până la mari depărtări.

Şi nu numai în timpul vieţii sale, ci până la sfârşi-tul Istoriei, prin bunele îndrumări ce le-a dat.

15. Cât de mari şi de frumoase lucruri bune poateface în mijlocul poporului său un om ales şi bun

şi, pentru patria sa, un conducător bun şi cu dra-goste de popor – care este ca un dar ceresc!

Dar şi cât de mare nenorocire şi cât de mare răupoate să aducă peste naţiunea sa un conducător nebun!

De aceea trebuie neîncetat să ne rugăm pentruaceasta!

16. În zilele stăpânirii sale bune, un conducător deţară poate face foarte mult bine.


Poate să facă să se bucure cei nedreptăţiţi şi să în-florească cei drepţi.

Poate să întocmească legi drepte şi sănătoase, ca săîndrume fericit spre o cinstită şi curată vieţuire pe su-puşii săi...

Să binecuvânteze Dumnezeu pe astfel de condu-cători.

17. Un conducător bun poate să afle căi de înţele-gere cu toţi vecinii săi şi să ducă o armonioasă convie-ţuire cu celelalte popoare...

Poate încuraja credinţa în Dumnezeu şi pe cei ce otrăiesc. Şi poate îndrepta inima întregului său poporspre lumina Feţei lui Hristos...

Poate curăţi sau ajuta la curăţirea Casei Domnuluide tot ce este străin şi rău acolo.

Şi poate face să propăşească mai rodnic lucrareaEvangheliei mântuitoare...

Ca să înflorească în timpul vieţii lui cel drept şi celneprihănit...

şi să fie pace din belşug peste toţi şi pentru toţi.O, cât de mult ar trebui să ne rugăm pentru astfel

de conducători – să-i dea Dumnezeu tuturor popoa-relor!

18. Lumina îndrumărilor sfinte date de un condu-cător bun rămâne o veşnică amintire tuturor.

Belşugul adunat în timpul său paşnic va fi o îmbel-şugată binecuvântare şi un mare ajutor urmaşilor săi, –iar cuvintele sale sunt o fericită călăuzire spre Dumne-zeu pentru toţi cei credincioşi şi aleşi.


Un astfel de conducător bun şi îndrumător înţeleptsă cerem mereu pentru poporul nostru la Dumnezeu!

19. Dar ce mare nenorocire şi ce mare rău este unconducător rău nu numai pentru poporul peste care stă-pâneşte, ci şi pentru multe alte popoare!

Împăratul tiran, nedrept şi trufaş este un blestempentru toţi.

În zilele unui astfel de conducător rău înfloresc ne-dreptăţile şi nelegiuirile,

mita şi crima,teroarea şi hoţia,silnicia şi blestemăţiile.Cât de mult trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne

ferească de acestea!

20. În zilele unui împărat rău biruie tot mai multîntunericul şi se pierde, stingându-se tot mai mult, lu-mina.

Atunci vai de cel neprihănit şi de cel credincios, decel cinstit şi de cel slab!

Nu este pagină mai întunecată în istoria unui timpşi a unui popor ca aceea care se scrie atunci

– ori începând de atunci de când vine în fruntea luiacel om rău, până cine ştie când...

Doamne Dumnezeul nostru, pune în fruntea popoa-relor numai oameni buni!

Amin.


Ce mult dorisemCe mult dorisemCe mult dorisemCe mult dorisem

Ce mult dorisem, Doamne,alături să Te am,– şi Tu-ai venit la mine,dar eu, chiar lângă Tine,nebun păcătuiam!

Ce mult făgăduisemiubirii ce-o doream,iar când era cu mineam frânt-o cu suspine,pierdut păcătuiam!

Tu-mi sufereai alături,eu nici nu mă gândeam,iubirea mea-ntinatăplângea îndurerată,eu, orb, păcătuiam!

Cum mi-ai putut răspundecând nu mai meritam,cum n-ai plecat departe,să-mi laşi amara soartecând eu păcătuiam!

O, cum aveai puteresă suferi când cădeamşi cum mai vii la minecând ştii cum stam cu Tineşi cum păcătuiam!...


26. RUGĂCIUNEA PENTRU POPOR

1. Cât de mult ar trebui să ne rugăm Bunului Dum-nezeu ca să ferească poporul nostru de toate suferinţeleşi nenorocirile care i-ar putea veni de la nişte conducă-tori răi!

Şi să-i dea şi să-i păstreze lumina şi pacea Lui unuiconducător bun...

2. Cred că împăratul cel mai fericit este acela pen-tru care poporul lui se roagă mai fierbinte şi mai des,mai fericit şi mai bucuros, oricând,

cerând pentru el de la Bunul Dumnezeu înţelepciu-ne şi putere,

viaţă lungă şi ajutor,– ca să poată răsplăti binele şi înlătura răul.Ca să poată urî şi înlătura nedreptatea din mijlocul

poporului său şi răspândi binele.Ce mult ar trebui să gândească la aceasta orice îm-

părat care stă numai atât de puţin în lumea asta, dar ca-re poate face totuşi atât de mult! Fie binele, fie răul.


3. Şi mai cred că cel mai fericit popor este acelapentru care conducătorii lui se pot retrage cât mai desîn rugăciune, bucuroşi, făcându-şi timp să stea în faţalui Dumnezeu, cu smerenie şi cu credinţă, pentru su-puşii lor.

Care pot a se ruga şi a-I cere Domnului ca El să-locrotească, să-l binecuvânteze şi să-l ajute pe tot popo-rul lor.

O, cu câtă bucurie ascultă şi împlineşte Dumnezeuacest fel de rugăciuni!

4. Numele şi viaţa unui conducător bun al poporu-lui se înscriu pe vecie în istoria acelui popor cu slovelecele mai strălucitoare şi mai trainice.

Mai strălucitoare decât aurulşi mai trainice decât veacurile.Fiindcă tot ce este făcut în numele lui Dumnezeu,

cu dragoste şi cu credinţă, va fi cinstit pe veci,atât din partea celor mari, cât şi din a celor mici.

5. Şi, cu cât vor trece anii, cu atât mai frumos varodi sămânţa fericită semănată în vremea stăpâniriiconducătorilor credincioşi.

Legile drepte pe care le-au aşezat ei vor dăinui me-reu, iar rânduielile bune pe care ei le-au făcut

şi toate îndrumările sănătoase pornite de la ei vor fipomenite şi ţinute cu folos mult şi mult, de către mulţişi mulţi.

6. Toate acestea le vor purta numele lor mereu mairespectate şi mai binecuvântate, din tată în fiu


şi dintr-o generaţie în alta,– până când vor deveni nemuritoare.Numele unui astfel de conducător va dăinui pe ve-

cie, mai mult chiar şi decât poporul din care s-a născutşi pe care l-a condus elîn chip fericit şi vrednic.

7. Viaţa, chiar şi a unui popor, poate să înceteze înziua când el şi-a îndeplinit misiunea sa în istorie şi înlume – tot aşa cum încetează şi viaţa pământească a unuiom când şi-a împlinit şi el rostul pe care îl avea aici.

Dar Binele şi Dreptatea, Frumosul şi Adevărul, lu-crate fie de un popor, fie de un om, vor trăi veşnic.

Iar acestea îl vor înveşnici, ca ele, şi pe omul alescare le-a iubit şi le-a slujit în viaţa lui printre se-menii săi şi pentru ei.

8. Chiar dacă limba în care a vorbit şi a scris un omales va dispărea, înlocuită de alta, ceea ce a gândit elfrumos sau a lăsat creierul său strălucit nu va dispăreaniciodată,

ci va răsfrânge şi lărgi mereu mai departe străluci-rea tot mai luminoasă şi tot mai multă a adevărului pecare l-a izvorât el.

9. Iubirea şi adevărul pe care le-a slujit un om al luiDumnezeu îl vor face nemuritor prin roadele ascultăriilui de Dumnezeu.

Iar în Cartea Vieţii din ceruri numele lui va dăinuiîn etern şi etern, cât Iubirea şi Adevărul pe care le-aslujit el;


la fel şi în Cartea Istoriei de pe pământ, numelesău, legat de opera sa, va rămâne din neam în neam.

Aşa va fi el mereu un mijloc de îndrumare pentruurmaşi

şi un nume vrednic pentru părinţi,un izvor de mângâiere şi de îmbărbătare pentru

educaţie.Totdeauna nou, frumos şi necesar pentru toţi.Ce minunat este un om al lui Dumnezeu!

10. Oamenii cei curaţi la inimă sunt oamenii smeriţi,adică acei oameni care sunt întotdeauna sinceri şi

fără prefăcătorie,care umblă faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni fă-

ră ascunzişuri sufleteşti, fără minciună şi fără nici o ră-utate faţă de nimeni.

11. Aceştia au o faţă totdeauna senină şi plină debunătate,

aceştia sunt cei mai plăcuţi şi mai iubiţi înaintea luiDumnezeu.

După cum şi, într-alt fel, cei prefăcuţi şi întune-caţi, răutăcioşi şi vicleni, şireţi şi nervoşi mereu, cu oinimă ascunsă, – sunt cei mai urâţi înaintea Judecăto-rului Ceresc.

12. Chiar şi pe cel mai vinovat om – dacă este sin-cer şi îşi recunoaşte cu părere de rău păcatul lui, bunulDumnezeu îl iartă şi îl primeşte.

Dacă este sincer şi se căieşte cu lacrimi de răul pecare l-a făcut, mila Domnului nu-l alungă.


13. Dacă omul este sincer şi părăseşte hotărât calealui cea rea atunci când este înştiinţat cu dragoste şi che-mat cu stăruinţă, – Dumnezeu este bun faţă de el.

Are milă de el,are bunătate spre sufletul lui,are iertare pentru trecutul lui,are har după har, pentru că acela va da dovadă du-

pă dovadă că are şi el o inimă sinceră şi smerită faţă deDumnezeu

şi că el din tot sufletul lui doreşte fierbinte să um-ble în curăţia ascultării de voia Sa cea sfântă,

fără vicleşug faţă de El.

14. Dar ce tristă şi rea este starea omului făţarnic,care nu numai înaintea lui Dumnezeu, dar nici înainteaoamenilor nu are o inimă curată.

Pe omul acela nimeni nu-l ştie niciodată ce gân-deşte,

ce caută,ce urmăreşteşi ce ascunde.El nu spune adevărul niciodată şi nimănui, nici

prin cuvintele saleşi nici prin ochii lui,căci cuvintele şi le minte,iar ochii şi-i ascunde sau şi-i fereşte.Fugi de o astfel de creatură primejdioasă totdeauna!

15. O, ce urâtă şi nenorocită stare poate avea acelsuflet de om care chiar şi faţă de cei mai apropiaţi ai luinu poate avea o inimă curată şi un mers cinstit!


El lucrează cu ei, petrece cu ei sau mănâncă cu eişi de la ei,

– dar inima lui rămâne totdeauna închisă şi ascunsăfaţă de ei.

16. Pe o inimă rea, toată dragostea şi lacrimile, şicăldura alor ei n-o pot nici muia şi nici deschide.

Cu un om cu o astfel de inimă, până la urmă, şiDumnezeu, şi oamenii se vor purta la fel.

Căci aşa merită şi aşa şi este scris:„Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne,cu cel drept, Te arăţi cu dreptate,cu omul cel curat, Te arăţi curat,dar cu cel stricat, Te porţi după stricăciunea lui”

(Ps 18, 25-26).

17. Sinceritatea este sora cea mai bună a smereniei,iar acestea amândouă sunt virtuţile peste care Dumne-zeu Îşi revarsă totdeauna, în sufletul care le are, milă şihar nemărginit.

18. Când pe cele două aripi, a sincerităţii şi a sme-reniei, se înalţă rugăciunile unui suflet către Dumnezeu,atunci nu este nici o furtună să le poată înfrânge

şi nici o depărtare nu-i să nu o poată ele străbate.

19. Rugăciunea făcută de către sinceritate şi sme-renie răzbate cel mai grabnic până la Dumnezeu şi seîntoarce totdeauna de Acolo cel mai sigur asupra celuice o face, cu cel mai mare folos.


20. Cu toţi cei curaţi la inimă şi smeriţi la cuget,Dumnezeu a fost totdeauna numai bun şi binevoitor

şi va fi pe totdeauna numai bun şi binevoitor.Ferice de orice suflet care este şi rămâne aşa până

la moarte!Doamne, ajută-ne pe toţi să fim smeriţi şi sinceri în

toată fiinţa noastră şi pe totdeauna.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Calea-nţelepciunii este să asculţi de sfatul bun,să munceşti cinstit, să-nconjuri calea omului nebun,să fii demn şi drept, şi sincer, om de caracter oricând– de asculţi de-nţelepciune, ea te face-aşa curând.


27. FAŢA BLÂNDEŢII ŞI A DRAGOSTEI

1. O, dragă suflete, dacă şi tu doreşti să vezi veşnicnumai faţa blândeţii şi a bunătăţii lui Dumnezeu, leapă-dă orice prefăcătorie şi orice duh ascuns de vicleşug şide răutate!

Îndepărtează din inima ta tot ce te deosebeşte defraţii tăi şi te înstrăinează de familia ta şi de credinţa ta,de adunarea ta şi de Domnul tău.

Şi vei vedea veşnic numai faţa blândeţii şi a dra-gostei lui Dumnezeu.

2. Deschide-ţi toată inima ta pentru a primi sincer –şi a da smerit – toată iubirea datorată fraţilor tăi

şi Domnului tău,şi chemării tale.Căci, dacă vei face aşa, o vei şi primi la fel şi tu

din partea lor.

3. Numai după ce ajunge omul să-L cunoască peDumnezeu, atunci vede ce prost era înainte de cunoaş-terea asta.


Numai după ce se întoarce la Domnul Iisus Hristosvede omul ce pierdut era înainte de a se întoarce

şi numai după ce se naşte din nou prin Duhul Sfântcapătă omul lumina din Duhul Adevărului asupra tutu-ror lucrurilor, văzând ce e bine şi ce e rău.

Şi numai după aceea îşi dă omul cu adevărat seamacât de prost şi de nechibzuit era mai înainte de a primiînţelepciunea de Sus.

4. Când trăia fără Dumnezeu, omul umbla fără lu-mină şi fără înfrânare în poftele cele păcătoase şi în fe-lul cel deşert al lumii vinovate şi pierzătoare

şi numai după ce află omul calea cea bună şi dupăce gustă el din părtăşia cu Hristos şi din dragostea Lu-crării Sale sfinte, atunci vede ce pierdut era el fără a-cestea.

5. După ce ochii sufletului ni se deschid spre feri-citele cunoaşteri veşnice

şi după ce inima ni se umple de curatele şi binecu-vântatele simţăminte cereşti prin harul Domnului IisusHristos, – abia apoi ne dăm seama ce săraci eram îna-inte şi ce nenorociţi mergeam spre veşnicie.

6. Binecuvântat să fie Domnul că a adus ziua cândne-am dat seama în ce întuneric pierzător bâjbâiam fă-ră El

şi în ce deşertăciune zadarnică se irosea viaţanoastră,

şi în ce nenorocire ne duceam zilele vieţii de maiînainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu,


– când jinduiam şi noi după fericirea celor răişi după veselia celor nebuni.Slavă Ţie, Îndurare a lui Dumnezeu, Care ne-ai iz-

băvit din întuneric şi moarte!

7. Toată lumina şi bucuria pe care o primeşti cândvii la Hristos

şi îţi umple de fericire tot sufletulnu-ţi poate şterge deplin niciodată din amintire re-

gretul că ai trăit atâţia ani departe de Dumnezeu şistrăin de Hristos.

Căci tot acest timp este pierdut pe veci pentru tine.

8. Cu cât vor trece anii mai încărcaţi de roade du-hovniceşti în urma întoarcerii tale la Domnul

şi cu cât te apropii mai mult de sfârşitul luptei şi allucrării tale,

cu atâta vei simţi mai dureros regretul după aceltimp scump pe care l-ai pierdut nefolositor din viaţa ta

– şi cu care ai fi putut face atât de mult pentru Dom-nul, dacă l-ai fi pus în slujba Lui!

9. Cu cât vom cunoaşte mai adânc dragostea luiDumnezeu, Care ne-a dorit şi ne-a chemat demult,

şi cu cât vom cunoaşte mai bine Preţul cel scumpal Sângelui lui Iisus Hristos, care ne-a spălat păcatele şiprin care căpătăm o tot mai scumpă vrednicie,

– cu atât vom cunoaşte şi mai limpede cât de bun afost cu noi Dumnezeul nostru Sfânt şi ce minunate suntlucrările Sale (Rom 8, 26).


10. Cu cât mai mult vom simţi cât de înalt şi totalar trebui să-L iubim şi să-L slujim pe Dumnezeu, – cuatâta vom regreta şi mai mult ocaziile pe care le-ampierdut şi anii în care am trăit departe de El

şi împotriva Lui.

11. Când un suflet credincios ajunge în vreun ne-caz, el totdeauna trebuie să se cerceteze bine şi îndea-proape pe sine însuşi dacă nu are vreo vină pentru carevine peste el mustrarea aceasta.

Atunci va afla cu siguranţă din ce cauză a ajunscum a ajuns

şi va recunoaşte motivul pentru care suferă,şi va afla cum trebuie să treacă prin acel necaz care

s-a abătut asupra lui.

12. Când sufletul îşi dă sigur seama de acel cevapentru care a fost lovit el de către Dumnezeu (Mt 10,29-30), atunci, desigur că cu atât mai mult nu se va mi-ra că se pot abate asupra lui necazuri şi mai mari, dacănu se va feri de faptele care le aduc pe acestea.

13. Dacă fără ştirea Domnului nu cade nici măcar ovrăbiuţă din aer (Lc 12, 6),

atunci, şi cu atât mai mult, este cu neputinţă ca unîntreg popor al Lui

şi o întreagă lucrare a Sasă fie lăsate fără nici un motiv în robia şi în apăsa-

rea unui vrăjmaş al Său.Nu... Ci orice încercare ce vine asupra Lucrării

Domnului vine trimisă de Domnul, pentru că ea este detrebuinţă să vină, fiindcă este nevoie de ea.


14. Când un suflet credincios ajunge să fie parcălepădat de tot de către Dumnezeu, parcă părăsit şi lăsatpradă necazurilor şi durerilor

ori dat pe mâna vrăjmaşilor lui,– atunci cel mai bun şi cel mai înţelept lucru din

partea acestuia este ca el să se cerceteze pe sine însuşicu toată stăruinţa şi nepărtinirea (II Cor 13, 5), ca să-şidescopere în viaţa sa motivul pentru care se întâmplăaceasta. Pentru că sigur este un motiv.

15. Omul va afla atunci şi va recunoaşte pentru cea fost el lepădat de Dumnezeu astfel.

Din pricina cărui lucru sau gând, sau dorinţă a ini-mii lui a venit peste el lepădarea lui Dumnezeu.

Căci nici o întâmplare nu vine întâmplător, adicăfără nici un scop anumit peste noi,

şi nici o mustrare din partea lui Dumnezeu nu estefără motiv, ci fiecare are şi motiv, şi scop.

16. Când sufletul este sincer în umblarea lui cu Dum-nezeu şi când cercetarea Domnului este amănunţită,

– nu se poate să nu se afle pentru ce anume este ellepădat astfel de către Dumnezeu şi pedepsit

şi pentru ce nu i se ascultă rugăciunea.

17. Dar şi mai mult decât cu un suflet singur, cândlepădarea Domnului se întâmplă cu un întreg popor şi cuo întreagă lucrare a lui Dumnezeu, – atunci motivul pen-tru care au fost trimise asupra credincioşilor Săi strâmto-rarea şi încercarea trebuie să fie cu atât mai întemeiat, iarscopul lui Dumnezeu cu atât mai limpede cu ele

şi deci cu atât mai uşor de aflat.


18. Şi precum, pentru necazul omului, mintea satrebuie să se frământe ca să-i afle motivul nenorocirii,

tot aşa, pentru necazul unui popor al Domnului,trebuie să se frământe şi să se cerceteze acei care suntmintea Lucrării, acei care sunt ochii ei, capul ei şi gân-direa ei, adică îndrumătorii ei.

19. Căci precum un om cade în nenorocire din cau-za neatenţiei minţii sale şi toate mădularele sale suferăatunci din pricină că mintea lui n-a fost trează la timp şin-a fost la locul ei,

– tot astfel şi mădularele Lucrării Domnului suferăde cele mai multe ori din pricina păcatului îndrumăto-rilor săi.

20. Dacă, atunci când vine încercarea, fiecare în-drumător se cercetează pe sine însuşi adânc şi nepărti-nitor, uşor îşi vor găsi partea lor, a fiecăruia, de vinăpentru nenorocirea Lucrării întregi.

Când toţi aceşti îndrumători, aceşti fraţi din frunteaLucrării, împreună şi cu sinceritate, cu rugăciune şi culacrimi, se vor cerceta pe ei şi între ei,

– atunci uşor vor putea afla cauzele pentru careDomnul a pedepsit şi a oprit întreaga Lucrare: că acestecauze sunt numai păcatele lor!

Doamne Duhule Sfinte, ajută-ne să ne cercetămtotdeauna şi cu toţii în lumina îndreptării Tale!

Amin.


28. LAUDA PENTRU DUMNEZEU

1. Dacă «toată suflarea» trebuie să laude pe Dom-nul (Ps 150, 6),

– într-adevăr, nicăieri şi nimic nu-i mai frumos şimai cu folos duhovnicesc pentru noi decât să partici-păm cu toţii la cântarea de laudă spre cinstea Domnu-lui, în Casa Domnului, în adunarea Domnului şi în fa-milia Domnului.

2. La început, participarea în biserică şi în adunarela cântarea laudelor Domnului era o bucurie a tuturorcredincioşilor.

«Cu glasul său» fiecare lăuda atunci Numele Dom-nului împreună cu ceilalţi, din toată inima sa.

Iar acest lucru bun nu numai că umplea lăcaşulDomnului de bucurie şi de slavă,

– dar şi aducea fiecărui suflet o mare binecuvântareşi mulţumire.

3. Atunci tot timpul petrecut în faţa Domnului eracâştigat în chip mântuitor şi fericit pentru toţi.


Păcatul n-avea când să mai fure gândurile şi să tul-bure inimile, căci toate acestea erau ocupate cu grija dea cânta Domnului şi erau ocupate de puterea DuhuluiSfânt, Care le stăpânea.

4. Mai sunt încă locuri pe unde cântarea în comunface şi azi ca adunarea credincioşilor Domnului să pe-treacă în chip fericit tot timpul rugăciunii lor în Casacea sfântă a lui Dumnezeu.

Dar ce bine ar fi dacă eforturile care se fac pentruca peste tot să se întindă din nou acest bun obicei ar re-uşi cât mai curând!

5. Ce momente înălţătoare ar trăi toate sufletelecând şi-ar împleti glasurile în aceeaşi cântare plină deînflăcărare duhovnicească

şi când s-ar înălţa, luând parte, cu căldură şi cuputere, la cântarea sfântă spre lauda Domnului!

6. Noi, fraţii mei, să deprindem acest lucru bun cutoţii, şi în adunarea bisericii lui Hristos să ne obişnuima cânta şi noi din toată inima laudele Domnului...

7. În timpul cântării să cântăm cu toţii,în timpul rugăciunii să ne rugăm, împărtăşindu-ne

împreună cu toţii, căci făcând acestea din tot sufletul şicu toată căldura inimii, vom trăi totdeauna clipe cereştipe pământ,

– aşa cum şi suntem îndemnaţi prin porunca Dom-nului.


În felul acesta vom gusta de fiecare dată bucuriicereşti

totdeauna noi şi înalte.

8. Prin această participare la laudele Domnului se vacunoaşte că ai Duhul lui Dumnezeu ca şi ceilalţi fraţi,dacă vei avea cu ei acelaşi fel de simţire, de iubire, deînvăţare, de credinţă, într-un suflet şi un gând (Flp 2, 2).

9. Un „credincios“ care, oricât este sfătuit să se iadupă rânduiala cântării

şi după glasul celorlalţi,şi după acelaşi crez cu ei,– dacă tot nu vrea şi nu vrea, în curând va rămâne

pe din afară – se va înlătura el singur.Dacă, oricât este rugat, el nu vrea,dacă, oricât este sfătuit şi este mustrat, şi este aş-

teptat, şi este implorat cu dragoste şi cu lacrimi, ani şiani, el tot nu vrea, – vine odată vremea să fie azvârlitafară chiar de împotrivirea sa.

10. Întreabă-te cum priveşte Domnul refuzul tău dea te supune fraţilor

şi cum să-I placă Lui ce cânţi, când cânţi aşa răucum cânţi!

Până când să mai cânţi tot aşa, – mereu altfel decâtai tăi şi contra lor?

Nu te temi de ziua când nu vei mai putea fi răbdatîn corul Domnului?

Cântarea laudelor Domnului îţi cere un suflet sme-rit şi o umblare plină de blândeţe.


11. Vine o vreme când sufletul credincios ajungebine zidit şi nemaiclătinat nici din Adevăr, adică din în-văţătură, şi nici din dragoste, adică din unitatea frăţească.

Şi aceasta este dovada că el a atins statura plinătăţiisale în Hristos (Col 1, 28; Ef 4, 13).

12. Un slujitor ajuns la statura plinătăţii în Hristosva păstori cu grijă sufletele, hrănindu-le nu numai cuputerea şi cu lumina cuvintelor sale, dar şi cu pilda uneivieţi de o tot mai smerită şi mai evlavioasă trăire a Cu-vântului pe care îl propovăduieşte altora.

13. După datoria de a propovădui Adevărul cu cu-vântul şi cu fapta, a doua datorie, tot aşa de mare, a slu-jitorului sfânt este lupta sa de a apăra Adevărul

şi de a apăra Lucrarea lui Hristos, împiedicând şiînfruntând pe potrivnicii care vin s-o fure, s-o junghieşi s-o prăpădească.

14. Lucrătorul care n-a ajuns să se pătrundă deaceastă tot aşa de mare datorie faţă de Hristos nu esteun lucrător vrednic de încredere (Tit 1, 9).

Iar Stăpânul îl va judeca aspru, fiindcă el lucreazănumai pentru hoţii şi pentru lupii care fură şi prăpădesc.

15. Cine numai păstoreşte, dar nu şi apără turmaDomnului, acela va osteni pentru lupi şi va munci pen-tru hoţi, nu pentru Hristos.

Acela ar face mai bine să nu-şi strângă turmă, de-cât s-o strângă pentru îngrăşarea răpitorilor şi pentruîmbogăţirea tâlharilor.


16. Dacă laudele lui Dumnezeu sunt adevărate îngura cuiva

şi dacă propovăduirea lui este adevărată,– atunci tot aşa de adevărată trebuie să fie şi sabia

din mâna lui.Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu

(Ef 6, 17),cu cele două tăişuri ale ei, de lovire şi de apărare

(Evr 4, 12).

17. Numai acela este un ostaş viteaz (Ps 45, 3), ca-re se ridică hotărât în apărarea învăţăturii şi a frăţietăţiisale, contra tuturor celor care se dovedesc dezbinători,tulburători şi păgubitori ai frăţietăţii creştine.

Cine nu face aşa, acela nu este un ostaş al Dom-nului!

18. Rămânând lângă izvoarele apelor vii în Hristosşi învăluit de puterea Duhului Sfânt, sufletul credinciosîşi va adânci tot mai puternice rădăcini de încredere înDumnezeu;

– atunci va avea sevă îndeajuns pentru vremi desecetă şi va da roadele tot mai frumoase şi mai de preţale Duhului Sfânt (Gal 5, 22-23).

19. Toate furtunile care vin peste un adevărat ostaşal Domnului nu-l vor putea clinti din locul sfânt în carea fost sădit de la început (I In 2, 24).

El va începe totul fericit – şi va duce totul la unbun şi binecuvântat sfârşit,

pentru că el fiind cu Domnul – şi Domnul va fi cu el.


20. În mijlocul tuturor vrăjmaşilor de tot felul, cre-dinciosul adevărat se va lupta şi va suferi ca un bun os-taş al lui Hristos (II Tim 2, 3).

În mijlocul tuturor tulburătorilor şi al dezbinători-lor, el nu-şi va părăsi nici învăţătura sa şi nici credinţasa de la început.

În felul acesta se va dovedi vrednic de toate bine-cuvântările şi răsplătirile Domnului său.

Doamne Iisuse, înmulţeşte numărul şi puterea unorastfel de lucrători buni!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Trebuie să stăm întruna neclintiţi în orice vânt,dacă spunem şi ne credem că suntem ai Celui Sfânt;cine spune că-i ostaşul Domnului Iisus Hristostrebuie să fie-n Domnul neclintit şi credincios.


29. BUNUL SLUJITOR AL DOMNULUI

1. Un bun slujitor al Domnului nu numai că nu-şiva părăsi învăţătura şi credinţa lui, ci le va păstra mereuaceleaşi, străduindu-se să le acopere nu numai cu frun-zele vorbelor sale sănătoase, cu cuvintele adevărate şicu vestirile lor vrednice de laudă,

– ci mai ales cu roadele dulci şi curate ale unei tră-iri evlavioase în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor săi.

Aceasta este cea mai binecuvântată predică. Afaptelor!

2. În mijlocul bisericii şi al adunării, el se va înfăţi-şa totdeauna înaintea Domnului unit cu fraţii săi,

iertat cu toţi,împăcat cu toţişi rugător cu toţi,– în frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dra-

goste...Ce minunat este un astfel de ostaş al Domnului!


3. Adunarea nu-şi va părăsi-o,inima nu-şi va îngâmfa-o,cercetarea de sine nu o va slăbi,iar pe cei lipsiţi nu-i va uita niciodată.Aşa va face un vrednic ostaş al Domnului.

4. Împreună cu fraţii, un adevărat frate va trăi plă-cut şi dulce, neavând mai mare bucurie decât să laudepe Domnul cu cântări mereu noi,

cu părtăşie tot mai fierbinteşi cu un cuget tot mai adânc curat, ţinând la unita-

tea fraţilor până la moarte. Ca la un lucru de cel maimare preţ.

5. Adevăratul credincios, cunoscând ce mare preţare ascultarea întocmai de porunca şi de calea dintâi, elnu numai că le va ţine cu cea mai mare scumpătateneschimbate întru nimic, dar va şi învăţa să le apere cutoată îndârjirea,

cu atât mai mult cu cât va băga de seamă că vrăj-maşul pe acestea caută să le strice neîncetat, prin totfelul de mijloace viclene, spre a dezbina Lucrarea luiDumnezeu!

6. Adevăratul credincios, luptându-se lupta cea bunăşi isprăvindu-şi alergarea,şi păzind credinţa statornic până la sfârşit,– el, ca un ostaş biruitor, merge acum spre cununa

neprihănirii cu care îl aşteaptă Domnul şi Dumnezeullui (In 20, 28; II Tim 4, 8).

Merge spre răsplata tuturor ostenelilor sale (I Cor15, 58).


7. Din mijlocul fraţilor, credinciosul statornic vatrece în mijlocul îngerilor

şi din pribegia pământească, departe de Patria Do-rită (Flp 1, 22),

el merge acum în Lăcaşul cel Sfânt pregătit pentrucei fericiţi (In 14, 1-3).

8. Va trece biruitor de acum Acolo unde veşnic şiveşnic va avea negrăita şi strălucita bucurie de a vedeaFaţa Fericită a lui Hristos – şi de a se lăsa răpit de ne-grăita desfătare a laudelor şi a adorării Marelui săuDumnezeu şi Mântuitor, Iisus Hristos.

9. Slavă Ţie, Doamne, pentru Începutul şi pentruSfârşitul fericit pe care îl dai oricărui credincios bi-ruitor!

Slavă veşnică Ţie pentru Viitorul nebănuit cătrecare pleacă credinciosul Tău împreună cu cei lângă carea fost fericit!

Şi pentru Ierusalimul Ceresc în care intră,şi pentru desfătările care îl întâmpină,şi pentru toată această strălucită fericire de care el

simte că nu este vrednic, ci Îţi mulţumeşte numai Ţie.

10. Trezeşte-ne degrabă, Doamne Iisuse, şi pe de-plin, pe fiecare şi pe toţi, când uităm să veghem, cânduităm să luptăm, când uităm să ne pregătim. Trezeştemintea noastră, ca să ne arate vina inimii; apoi trezeş-te-ne inima, ca să ne îndreptăm hotărâţi să biruim, ca săputem primi şi noi cununa vieţii.


11. Te rugăm şi mai mult încă, ascultă-ne, Doam-ne, şi atunci când, din vina mai-marilor noştri, veiajunge să ne lepezi şi să ne dai în mâinile vrăjmaşilornoştri! Trezeşte-i şi pe ei, trezeşte-ne pe toţi, să pornimla luptă şi să biruim.

Trezeşte puternic conştiinţa răspunderii şi a vineiîn toţi îndrumătorii poporului Tău, Doamne, – şi în toţisupuşii lor.

12. Să ne cercetăm fiecare şi să ne recunoaştem vi-na pentru care atragem mânia Ta cea dreaptă asupranoastră,

să ne îndreptăm cu mare pocăinţă,ca să vină din nou vremea de înviorare pentru noi

toţi (Isaia 60, 18-20; Fapte 3, 19-20).

13. Pot fi vrăjmaşii tăi cât de mulţi şi de puternici,– ei nu te vor putea nici doborî şi nici nimici, dacă tutotdeauna vei petrece timpul tău lângă Domnul Iisus,când vei fi în faţa şi în apropierea lor.

Dar tu să iei seama cum petreci...Ca în faţa lor – nu fără grijă, cum petreceai atunci

când vrăjmaşii tăi erau departe de tine...Numai aşa vei ajunge biruitor.

14. Fiecare lucru aparţine celui care l-a creat.Chiar dacă vreodată un străin s-ar face, prin înşelă-

ciune sau prin silnicie, stăpân peste acel lucru,autoritatea şi dreptul celui ce l-a făcut va fi, va a-

junge şi va deveni totdeauna,– mai presus de orice –stăpână asupra proprietăţii sale.


15. Dumnezeu a conceput cerurile şi pământul cutot ce cuprind ele

şi Dumnezeu le-a creat.Ele nu aparţin de drept nimănui decât lui Dumnezeu.Şi numai El este Singurul Stăpân al tuturor.Acum şi în vecii vecilor!

16. Prin înşelăciunea păcatuluişi prin îngâmfarea neascultării satanice,s-au ivit şi se vor mai ivi încă multe creaturi minci-

noase şi nebune care să pretindă că pământul sau cerul– sau părţi mai mici sau mai mari din acestea –

sunt ale lor.Se vor îngâmfa prosteşte şi se vor lăuda cu aceasta,apăsând cu silnicie pe alţiişi vrând ca toţi locuitorii acestora să se închine lorsau ideilor lor.Dar Dumnezeu şi Timpul îi va nimici totdeauna, re-

stabilind înstăpânirea Lui asupra tuturor lucrărilor Sale.

17. Priviţi în Istorie şi veţi vedea ce s-a ales de Ne-bucadneţar, de Alexandru, de Nero, de Tamerlan, deAtila, de Hitler şi alţii...

Ce s-a ales de stăpânii marilor moşii,de toţi cei care îi chinuiau şi îi nedreptăţeau pe se-

menii lor,de cei ce-i ucideau pe nevinovaţi şi-i jefuiau pe

cei slabi,de cei ce condamnau nemilos pământul cotropit de

ei, peste care îşi întinseseră şi umbra, şi groaza lor.Vântul i-a spulberat şi pământul i-a înghiţit.Şi aşa va fi cu toţi!


18. Priviţi ce s-a ales şi ce se alege de acei care totnu se mai săturau de pământ...

Pământul s-a săturat de ei. I-a înghiţit pe toţi.Şi la fel se va întâmpla cu toţi cei care se vor mai ri-

dica încă, înnebuniţi de lăcomie şi de trufie, pentru a răpipământul altora şi a le încălca dreptul celor mai slabi.

19. Pe toţi cei îmbătaţi de glorie şi însetaţi de stă-pânirea pământului îi va înghiţi acest pământ. Şi îi vaosândi această glorie, – ca nişte idoli pedepsitori ai tu-turor celor care se închină lor, în loc să se închineDumnezeului Care le-a creat pe toate.

Căci nu pământul este al omului, ci omul este alpământului.

Pământul este numai al lui Dumnezeu.

20. Toţi oamenii care trăiesc pe pământ au acelaşidrept la viaţă şi la libertate pe el. Drept primit de laAcelaşi Tată, Creatorul tuturora.

Cu drept de moştenire lăsat de Tatăl, pământul esteproprietatea numai a celor blânzi... (Mt 5, 5).

Doamne şi Dumnezeul nostru, dăruieşte-ne tuturoroamenilor un duh de blândeţe şi de curăţie, pentru aavea dreptul de moştenitori ai pământului Tău curat şiblând.

Acum şi în veşnicie.Amin.


30. CEL CUPRINS ŞI NECUPRINS

1. Cu cât ne dăm mai bine seama cum ar fi trebuitsă vorbim şi să scriem despre Dumnezeu, cu atâta sun-tem mai nemulţumiţi de ceea ce am realizat,

chiar dacă ne-am fi pus în aceste sfinte opintiritoată puterea, tot talentul şi toată sudoarea noastră.

Abia de pe muntele până unde ai putut urca poţi săvezi nu numai cât de înalţi sunt alţi munţi,

ci şi cât de mult mai este dincolo de până unde aiputut cuprinde tu!

2. Sfârşim miile de pagini cu Hristos, fără a puteapune punctul final.

Sfârşim miile de mări călătorite cu El, fără a puteaspune: Iată marginile!

Şi sfârşesc miile de mulţumiri, fără a putea simţi:De-ajuns!

Ce nemărginit eşti Tu, Marele şi Veşnicul nostruDumnezeu!


3. Cuvântul lui Hristos este desăvârşit atât în între-gul lui, cât şi în fiecare părticică a sa.

N-ar fi „prea mult”, oricât s-ar putea spune sauscrie despre Hristos. Dar nu este nici „prea puţin”, ori-cât s-a putut.

Pentru a-L putea cuprinde pe Iisus Hristos, Dom-nul nostru, cât este El, n-ar ajunge toate cărţile câte le-ar încăpea toată lumea. Dar pentru a-L putea cuprindecât ne trebuie El nouă, este de-ajuns o singură carte:Biblia Sa.

4. Cine vrea să vadă măreţia Adevărului lui Hris-tos, acela să privească în cărţile munţilor, ale mărilor,ale câmpurilor, ale pădurilor, ale înălţimilor şi adânci-milor. Care nu încap în lumea aceasta, ci se întind înnenumărate alte lumi. Toate acestea vorbesc şi scriudespre cele ce le-a făcut şi le face Iisus Hristos, Dum-nezeul nostru.

Dar cui vrea să vadă dragostea cea şi mai mare aLui, Care S-a dat pe Sine Însuşi spre a ne mântui pe noitoţi, – aceluia îi este de-ajuns să privească doar o singu-ră parte a Cărţii Sfinte: Golgota.

5. Nu este oare dumnezeieşte a descoperi acest mi-nunat adevăr? Că dacă ai şti întreagă Biblia, nu ştii to-tuşi prea mult despre Hristos,

dar dacă ai şti cu adevărat acest singur capitol des-pre El, nu ştii totuşi prea puţin!

6. Şi iarăşi, alt adevăr minunat: orice lucrare de pepământ este mult mai frumoasă înainte de realizare,adică atunci când e doar idee, în partea ei nevăzută,


– decât apoi, în partea văzută, când este întrupatăîntr-o realizare.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu scris, Biblia, ne aparenespus mai desăvârşit, mai frumos, mai înţelept, maiminunat decât orice alt concept de pe pământ.

Cine a mai scris vreodată ceva asemenea ei?

7. Ceea ce avem cu adevărat este ceea ce ne rămâ-ne după ce am pierdut tot ce ne-am strâns.

Ceea ce vei avea şi tu în veşnicie – suflet preaiubit– este ceea ce ai strâns în inima ta şi ai împlinit în trăi-rea ta din cele ce le-ai auzit până aici.

8. Tatăl poruncise Fiului CE Cuvânt să spună El. Şitot El poruncise şi CUM să fie spus acest Cuvânt al Său.

Căci nu are importanţă numai ceea ce spui, ci are şicum spui.

Nu are importanţă numai unde mergi – ci şi cummergi.

9. Ţinta pe care o ai tu poate fi bună, dar dacămijloacele pe care le întrebuinţezi pentru atingerea eisunt rele, – atunci totul este întinat şi respingător.

10. Poţi tu spune un îndemn bun, dar dacă îl spui cuun glas răstit şi vrăjmaş, – cine va primi îndemnul tău?

Poţi tu să-l ajuţi pe cineva cu un dar care îi lipseş-te, dar dacă i-l dai dispreţuindu-l, batjocorindu-l şiîntristându-l pe cel căruia i-l dai – mai bine să nu-i fidat deloc, fiindcă mai mult rău îi faci.


11. Mulţi spun adesea ceea ce trebuie să spună, darnu şi vorbesc cum trebuie să vorbească. Spun despreîntoarcerea la Dumnezeu, dar nu şi trăiesc ca nişte oa-meni întorşi la Dumnezeu.

Şi atunci e mai bine să nu spună, până când se vavedea aceasta în faptele lor.

12. Orice lipsă, orice neglijenţă, orice scăpare dinvedere în ce priveşte respectarea poruncilor lui Dumne-zeu – în Vechiul Testament – era pedepsită necruţător.

Pentru ca oamenii, oricine ar fi fost ei, să se pătrun-dă până la cutremurare de respectul şi sfinţenia pe care lecere Dumnezeu de la ai Săi în toate împrejurările.

13. Dacă noi ne permitem acum să nu ascultăm în-tru totul de Dumnezeul Noului Legământ, – pilda as-cultării Domnului Iisus, Preaiubitul Fiu al Tatălui, vasta veşnic sau pentru noi, sau împotriva noastră. Pentrunoi, o pildă de ascultare, iar împotriva noastră, o dova-dă de învinuire, – dacă nu o primim şi nu o ascultămcum trebuie să fim.

14. De multe ori după coajă ştii cum se preţuieştemiezul şi după faptele din afară cunoşti credinţa careeste înlăuntrul cuiva, în inima lui.

După învăţătură şi după roade cunoşti duhul cuiva.Şi după felul cum spune ceva preţuieşti şi ce spune el.

15. Poate că multe dintre cele cuprinse în carteaaceasta ar fi fost mai bine şi mai frumos spuse sau scri-se de către altă mână şi de către altă gură sau chiar şi decătre astea, dacă ar fi să înceapă totul din nou. Dar


acum vremea s-a dus şi totul rămâne aşa cum le-a inspi-rat Duhul Domnului pe fiecare la timpul său, în formaaceasta grăbită şi săracă în care sunt.

Totuşi, în ele este Cuvântul lui Dumnezeu şi acestaeste miezul şi conţinutul care, sub orice etichetă, areaceeaşi valoare.

16. Inima din care au izvorât aceste scrieri ar ră-mâne aceeaşi, oricâte vieţi ar mai trăi pe pământ. ŞiDuhul lui Dumnezeu, Care a făcut în Ziua Rusaliilorminunea ca miile de oameni de felurite limbi să înţe-leagă la fel acelaşi Cuvânt, va face această minune şipentru cititorii acestor cărţi,

în orice stare sufletească s-ar găsi ei.

17. Dacă n-am spus în ele Cuvântul lui Dumnezeu,să nu le primiţi.

Dacă n-am spus învăţătura adevărată, lăsată de pă-rinţii noştri, – să nu le ascultaţi.

Dacă n-am vorbit potrivit gândurilor DuhuluiSfânt, – lepădaţi vorbele acestea.

Dar dacă tot ce am spus aici simţiţi că este potrivitcu Cuvântul lui Dumnezeu şi întemeiat pe aceste valori,atunci voi, toţi care le-aţi citit şi le-aţi auzit, sunteţi da-tori faţă de Dumnezeul nostru şi faţă de mântuirea voas-tră să le primiţi, să le ascultaţi şi să le urmaţi întocmai.

18. Dacă şi eu, şi tu – fiul şi urmaşul meu preaiubit–, din tot ce am aflat până aici am strânge în inimă ocunoaştere cu adevărat mântuitoare despre Hristos,

aceasta ne va fi îndeajuns pentru veşnicie, spre sla-vă şi viaţă.


Dar dacă o respingem, ne va fi de-ajuns pentru o-sândă şi moarte.

Dumnezeu să facă să fie spre slavă şi viaţă, atâtpentru mine, cât şi pentru tine, fiul şi urmaşul meupreaiubit.

19. Iisus Hristos, Domnul nostru Atotputernic şiBun, a spus că nu lasă ca ploaia şi zăpada Lui care cadpe pământ să se întoarcă înapoi până când au udat pă-mântul şi l-au făcut să rodească;

tot aşa, oricine a citit sau a auzit cuvintele Salespuse în cartea asta şi le face va fi umplut de un bine-cuvântat rod mântuitor. Şi El, Domnul, să-Şi împli-nească această fericită făgăduinţă şi faţă de ploaia atâ-tor lacrimi şi de zăpada atâtor gânduri curate care s-autrimis şi prin această lucrare peste ogorul multor inimi.Domnul să ne conducă pe toţi la un rod binecuvântat şidulce în slujba şi spre slava lui Hristos.

20. Iar în veacul vieţii veşnice să ne putem bucura înslava făgăduită de Mântuitorul nostru şi lângă El, atâtvoi, suflete dragi, cât şi cel care scrie aceste cuvinte aleSlavei şi Vieţii, pentru că le-am crezut şi am dorit să letrăim cu adevărat pentru Hristos Iisus, Dumnezeul şiGarantul mântuirii noastre, Căruia Îi aducem toată slava,cinstea şi lauda, acum şi pururi, şi în vecii vecilor.

Amin.

Slavă veşnică Ţie,Garantul mântuirii noastre şi Dumnezeul nostru,

Iisus Hristos!Amin.


Doamne, doar Tu ştii!Doamne, doar Tu ştii!Doamne, doar Tu ştii!Doamne, doar Tu ştii!

Doamne, doar Tu ştii ce sufărşi nu pot să spui,taina mea n-o pot desface,Doamne, nimănui,focul inimii din minecel adânc şi greunimeni, Doamne, nu mi-l ştie,numai Tu şi eu!

Doamne, Doamne, numai Tuştii ce-mi arde sufletu’,fii cu mine-n calea grea,să-mi duc crucea mea!...

Sufletul aş vrea să-mi zboare,Doamne, da-i legat,ard de dorul după soare,da’-n noroi mă zbat,unde inima mă cheamănu pot să mă duc,unde stau legat pe flăcărisufletu-mi usuc.

Doamne, numai Tu-mi ştii toatăvina-n care zacpână când să pot odatăzborul să-mi desfac,până-o să se rupă lanţulde noroi şi fier,să mai pot cânta pe-ntinsulslobodului cer!...


Slăvit să fie Domnul,căci El ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la…

…SFÂRŞIT!


CUPRINS

Garanţia Mântuirii ................................................. 5În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ........ 7

O, noi ne-am bizuit pe Domnul! ............................. 81. Garanţia Veşnică ................................................... 92. Împlinirea dorinţelor noastre ............................ 153. Credinciosul şi nădejdea ..................................... 214. Credinciosul şi duşmanii .................................... 275. Nenorocirile şi salvarea ...................................... 33

Scapă-mi, suflet! ................................................... 406. Libertatea Cuvântului Sfânt .............................. 417. Să ne învăţăm pe noi înşine ................................ 478. Îl ai tu oare pe Dumnezeu? ................................ 549. Căderea şi ridicarea ............................................ 61

Nu-ţi da inima! ..................................................... 6810. Cernerea Lucrării Domnului ........................... 6911. Dezbinătorul dragostei frăţeşti .......................... 7612. Luarea şi mulţumirea ....................................... 8313. Mintea şi inima .................................................. 8814. Din faţa şi din Casa Domnului ......................... 9415. Firea noastră pământească ............................ 101


O, Cerul fără margini! ....................................... 10716. Lauda şi încrederea noastră ........................... 10817. Izbăvirile Domnului ........................................ 11518. Binefacerile şi mulţumirea ............................. 12219. Bunătatea lui Dumnezeu ................................ 12920. Vrăjmaşii lui Dumnezeu ................................. 136

Pleacă-mi ochii, Doamne! ................................. 14321. Nebunia locuitorilor pământului ................... 14422. Darea înainte sau înapoi ................................. 15123. Privegheaţi şi rugaţi-vă .................................. 15724. Lucrarea lui Dumnezeu .................................. 16425. Întoarcerea şi rugăciunea ............................... 171

Ce mult dorisem ................................................. 17826. Rugăciunea pentru popor ............................... 17927. Faţa blândeţii şi a dragostei ........................... 18628. Lauda pentru Dumnezeu ................................ 19229. Bunul slujitor al Domnului ............................ 19830. Cel cuprins şi necuprins ................................. 204

Doamne, doar Tu ştii! ........................................ 210Cuprins .................................................................... 212


Colecţia «CUGETĂRI NEMURITOARE»

cuprinde:

1. Prietenul tinereţii mele (publicat)

2. Mărgăritarul ascuns (publicat)

3. Piatra scumpă (publicat)

4. Lumina iubitului fiu (publicat)

5. Calea bunului urmaş (publicat)

6. Avuţia sfântului moştenitor (publicat)

7. Păşunile Dulci (publicat)

8. Săgeţile Biruitoare (publicat)

9. Cununile Slăvite (publicat)

10. Poruncile Iubirii (publicat)

11. Răsplata Ascultării (publicat)

12. Strălucirea Biruinţei (publicat)

13. Crucea Mântuitoare (publicat)

14. Eterna Iubire (publicat)

15. Mărturisirea Strălucită (publicat)

16. Porţile Veşniciei (publicat)

17. Numele Biruitorului (publicat)

18. Garanţia Veşnică (publicat)

19. Lupta cea bună


20. Alergarea stăruitoare

21. Credinţa încununată

22. La Ţărmul întâlnirii

23. La capătul veşnic

24. La strălucirea viitoare

25. Întâi să fim

26. Dorim să fim

27. Acum să facem

28. Semănaţi Cuvântul Sfânt (neterminat)


Tehnoredactare computerizată şi tipar:Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

cn 18 - traian dorz - garantia vesnica

Spiritual