cl.xi_tehnician in industria textila

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Anexa nr. 9 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009

CURRICULUMPentru clasa a XII – a

Calificarea: Tehnician în industria textilă

Nivelul 3

- revizuit -

BUCUREŞTI

2009

1

AUTORI:

Prof. Iuliana Marinescu - Grupul Şcolar ,, Nichita Stănescu,, BucureştiProf. Simona Moisiu - Grupul Şcolar cu cls.I - XIII ,,Ioan N. Roman,, ConstanţaProf. Camelia Varga - Colegiul Tehnic NAPOCA Cluj NapocaProf. Marilena Răvaş Grupul Şcolar de Industrie Uşoară FocşaniProf. Lavinia Butnariu Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Maria Andrei Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Florentina Vereş Grupul Şcolar ,, Maria Băiulescu,, BraşovProf. Nuţa Durbacă Grup Şcolar ,,Gheorghe Asachi’’ Bucureşti

Consultanță:

Ing. PAULA POSEA - expert -CNDIPT , Ministerul Educaţiei , Cercetării şi Inovării

2

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Calificarea profesională de nivel trei „ Tehnician în industria textilă „ se dobândeşte prin parcurgerea claselor a XII-a şi a XIII-a de liceu tehnologic - ruta progresivă. Această calificare aparţine domeniului: industrie textilă şi pielărie.

În cadrul acestui domeniu, se mai formează două calificări profesionale de nivel trei, pe ruta progresivă : „ Tehnician în industria pielăriei „ , iar pe ruta directă a liceului tehnologic : „ Tehnician designer vestimentar „ Pentru fiecare calificare de nivel trei s-au elaborat Standarde de Pregătire Profesională, care au următoarea structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice generale, unităţi de competenţă tehnice specializate. La elaborarea curriculumului pentru clasa a XII – a s-au avut în vedere următoarele :

Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea „Tehnician în industria textilă”

Planul cadru de învăţământ pentru clasa a XII-a Structura Învăţământului Preuniversitar Structura şi formatul programelor şcolare

Curriculumul pentru clasa a XII – a este alcătuit din 8 module constituite din unităţi de competenţă cheie, tehnice generale, tehnice specializate, care au rolul de a asigura pregătirea profesională corespunzător nivelului 3 de calificare.

Anumite module sunt formate din agregarea unei unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie cu o unitate de competenţe tehnică generală , modul de agregare a competenţelor fiind următorul : competenţa de la unitatea de competenţă pentru abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de competenţă tehnică specializată prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă conţinuturile necesare formării competenţelor. Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire Profesională, pentru nivelul trei, „ Comunicare ” , ,, Procesarea datelor numerice ”, ,, Gândire critică şi rezolvarea de probleme ” , ,, Managementul relaţiilor interpersonale ” se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind alcătuirea modulelor.

În clasa a XII – a se formează competenţe pentru abilităţi cheie din unităţile : Comunicare (competenţele 1 şi 3) Procesarea datelor numerice

Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie

3

Ruta curriculară a pregătirii pentru calificarea „Tehnician în industria textilă„

nivelul trei

Tabelul de corelare a modulelor la clasa a XII – a Unităţi de competenţă

Competenţe MI MII MIII MIV MV MVI MVII MVIII

17.5. Comunicare

17.5.1.Susţine prezentări pe teme profesionale

X

17.5.3.Elaborează documente pe teme profesionale

X

17.7. Procesarea datelor numerice

17.7.1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta

X

17.7.2. Prelucrează datele numerice

X

17.7.3.Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluzii

X

17.9.Sănătatea şi securitatea muncii

17.9.1.Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor

X

4

Ciclul inferior al liceuluiProfil tehnic

Tehnician în industria textilă ădesignervestimentar

Clasa a XI-a şi a XII-aCiclul inferior al liceuluiFiliera teoretică/vocaţională

An de completare-nivel 2

17.9.2.Planifică acţiuni de evitare a riscurilor identificate la locul de muncă

X

17.9.3.Coordonează activităţi în caz de accident

X

17.10.Asigurarea calităţii

17.10.1.Descrie concepte de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate

X

17.10.2.Utilizează documentele sistemului calităţii

X

17.10.3.Utilizează procedurile de audit al calităţii

X

17.10.4.Aplică instrumente ale calităţii

X

17.11.Planificarea şi organizarea producţiei

17.11.1.Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie

X

17.11.2.Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei

X

17.11.3.Programează activităţi specifice locului de muncă

X

17.12.Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

17.12.1.Analizează specificul proiectului

X

5

17.12.2.Identifică şi utilizează elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii

X

17.12.3.Interpretează şi mopdifică desene în 2D

X

17.12.4.Vizualizează şi interpretează prezentări în 3D

X

17.13. Elemente de proiectare

17.13.1.Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor clienţilor

X

17.13.2.Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat

X

17.13.3.Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului

X

17.13.4.Alage şi prezintă soluţia finală de proiectare

X

17.14.Tehnologii de filare şi ţesere

17.14.1.Stbileşte resursele necesare procesului de producţie

X

17.14.2.Asigură respecterea condiţiilor tehnice de lucru

X

17.14.3.Asigură desfăşurarea procesului tehnologic pentru obţinerea firului

X

6

17.14.4.Asigură desfăşurarea procesului tehnologic pentru obţinerea ţesăturii

X

17.18.Proiectarea firelor şi ţesăturilor

17.18.1.Determină parametrii de structură ai semifabricatelor şi firelor

X

17.18.2.Proiectarea firelor

X

17.18.3.Realizează desenul de montare a legăturilor fundamentale şi derivate

X

17.18.4.Reprezintă grafic legăturile pentru structuri compuse

X

17.23.Protecţia mediului

17.23.1.Identifică factorii poluanţi rezultaţi în procesul de producţie

X

17.23.2.Respectă legislaţia privind protecţia mediului

X

17.23.3.Acţionează pentru protecţia mediului

X

7

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTLICEU TEHNOLOGIC – RUTA PROGRESIVĂ

clasa a XII-aAria curriculară Tehnologii

Calificarea: Tehnician în industria textilăCultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală 297 oreModulul I: UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

Total ore/an 33

din care: laborator tehnologic - instruire practică -

Modulul II: SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

Total ore/an 33

din care : laborator tehnologic instruire practică -

Modulul III: TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERE

Total ore/an 99

din care: laborator tehnologic - instruire practică 66

Modulul IV: ELEMENTE DE PROIECTARE Total ore/an 33din care: laborator tehnologic 33 instruire practică -

Modulul V: PROIECTAREA FIRELOR ŞI ŢESĂTURILOR

Total ore/an 99

din care: laborator tehnologic

66

instruire practică -Total ore/an: 9 ore/săptămână x 33 săptămâni = 297 ore

Stagii de pregătire practică 150 oreModulul VI: PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI

Total ore/an 150

din care: laborator tehnologic 60 instruire practică 90

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an = 150 ore

Curriculum în dezvoltare locală 66 oreModulul VII: PROTECŢIA MEDIULUI Total ore/an 33

din care: laborator tehnologic 17 instruire practică -

Modulul VIII: ASIGURAREA CALITĂŢII Total ore/an 33din care: laborator tehnologic 16 instruire practică -

Total ore/an: 2 ore/săptămână x 33 săptămâni = 66 oreTOTAL 513 ore/an

8

REPARTIZAREA MODULELOR CLASA A XII – A

12345678910

M IISĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA

MUNCII

Total 33 ore:

M IV ELEMENTE DE PROIECTARE

Total 33 ore: din care 33 laborator

tehnologic

CDLM VII

PROTECŢIA MEDIULUI


tehnologic

11121314151617181920212223242526272829

M IUTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

Total 33 ore

(1 oră / săptămână)

M IIITEHNOLOGII

DE FILARE ŞI ŢESERE

Total 99 ore: din care 66 instruire

practică

M VPROIECTAREA

FIRELOR ŞI ŢESĂTURILOR

Total 99 ore: dincare 66 laborator

tehnologic

CDLM VIIIASIGURAREA

CALITĂŢII


tehnologic

3031323334353637

Stagii de pregătirePLANIFICAREA ŞITotal ore:150 din care

practică M VIORGANIZAREA60 laborator tehnologic

PRODUCŢIEI90 instruire practică

9

MODULUL I UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

Modulul „UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” se studiază în clasa a XII-a ruta progresivă a liceului tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din domeniul tehnic, una din ele fiind şi calificarea: “tehnician în industria textilă”. Modulul face parte din ,,Cultura de specialitate”, aria curriculară ,,Tehnologii” şi se studiază în 33 de ore repartizate în 33 de săptămâni.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

În modulul „UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” sunt propuse/incluse conţinuturi corespunzătoare competenţelor din unitatea de competenţă tehnică generală:

17. 12 UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

17.12.1. Analizeazǎ specificul proiectului.17.12.2. Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.

17.12.3.Interpreteazǎ si modifica desene în 2D.17.12.4. Vizualizeaza şi interpreteazǎ prezentǎri în 3D.

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Unitatea de competenta

Competente individuale Conţinuturi


17.12.1.Analizeazǎ specificul proiectului.

Avantajele utilizarii aplicatiilor de tip CAD fata de metodele traditionale:

- calitate- acuratete- timp de executie si revizuire- eficienta- cost- transferul informatiilor. Meniuri derulante CAD: File, Edit, View, Insert, Format,

Tools, Draw, Modify, Bonus, Help. Butoane din bara instrumentelor de lucru:- desenarea- modificarea- editarea obiectelor elementare- selectarea punctelor geometrice specifice: intersectie, punct

median, perpendiculare, capete de linie

10





17.12.2.Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.

Elemente hard:- procesor- RAM- video- Disk- CD-ROM. Soft adecvat domeniului (mecanic, electronic, electromecanic,

electric, construcţii, textile). Procedee de bază pentru desenare CAD:- aranjare- copiere- colorare- racordare- stergere- translatare. Cotare:- liniară- diametre- raza- unghiuri- înclinată.

17.12.3.Interpreteazǎ,modifică desene în 2D.

Pregǎtirea mediului de desenare:- lansare în execuţie a programului- numele şi locul de memorare al fişierului- unitǎţile de mǎsurare utilizate- dimensiunea hârtiei. Editare text pe desen:- caracteristici- text pe un rând- pe mai multe rânduri- stergere text- tipărire- copiere- mutare- copiere desene din CAD în Word. Metode de îmbunătăţire a soluţiei (plan complex, munca cu

alţii, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru)

11



17.12.4.Vizualizeaza ,interpreteazǎ prezentǎri în 3D.

Modalităţi de proiectare în 3D. Suprafeţe spaţiale:- între doua linii curbe- extrudate- de revoluţie. Dezvoltǎri posibile ale procesului de modelare în 3D: feed-

back, plan complex, documentaţie tehnicǎ, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru (birouri de proiectare).

III. Sugestii metodologice

Modulul ,, UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD” oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu proiectarea asistată de calculator.

Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, criteriile de performanţă ale competenţelor cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:Tema 1: Prezentarea interfeţei grafice.

1. Elemente de interfaţă.2. Specificaţii şi recomandări de lucru.

Tema 2: Desenarea interactivă.1. Sistemul de coordonate.2. Obiecte / entităţi grafice vectoriale.3. Pregătirea lucrului.4. Specificarea / intrpducerea coordonatelor.5. Selectarea entităţilor desenate.6. Controlul prin panoramare al afişării desenului.

Tema 3: Comenzi pentru desenare (LINE, RAY, XLINE, MLINE, CIRCLE, ARC, PLINE, POLYGON, RECTANG, DONUT, SPLINE, ELLIPSE, POINT, REVCLOUD, TABLE).

Tema 4: Comenzi pentru editare (modificare şi construcţie) (ERASE, COPY, MIRROR, OFFSET, ARRAY, MOVE, ROTATE, SCALE, STRETCH, TRIM, EXTEND, BREAK, CHAMFER, FILLET, EXPLODE, LENGTHEN, ALIGN).

Tema 5: Comenzi şi facilităţi ajutătoare (LIST, ID, DIST, AREA, DIVIDE, MEASURE, STATUS, comenzi de corectare a greşelilor, comenzi pentru reîmprospătarea imaginii, comenzi pentru accesarea informaţiilor de asistenţă, salvarea, închiderea şi reluarea sesiunii de lucru).

Tema 6: Texte scrise în desen.

12

1. Comenzi de scriere a desenului.2. Formatare şi stiluri de text.3. Editarea textelor existente.

Tema 7: Proprietăţi simbologice şi de emfază 3D.1. Culoarea obiectelor.2. Tipuri de linie.3. Grosimi de linei.4. Elevaţia şi grosimea pe verticală.5. Modificarea proprietăţilor de obiecte.

Tema 8: Haşurarea (umplerea cu modele).Tema 9: Cotarea în desen.Tema 10: Proiectarea tridimensională. Modelarea 3D.

1. Conceperea tridimensională a proiectelor. Vizualizare 3D.2. Desenarea în 3D a obiectelor ordinare. UCS şi WCS.3. Desenarea în 3d cu obiecte 3D (suprafeţe şi solide).4. Vizualizarea “umbrită” a proiectelor 3D.

Tema 11: Tipărirea desenelor.Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens

se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor.

Plecând de la principiul includerii, şi acceptând că fiecare individ este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevi, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a etapelor ).

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora.

În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele, contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor . Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică , ritmul de asimilare a cunoştinţelor ,de formare a depriderilor, proprii grupului instruit.Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică, în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de calculatoare egal cu numărul elevilor din grupă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă, dispozitive periferice şi de memorare externă. Un retroproiector sau un ecran cu cristale lichide facilitează instruirea interactivă permiţând proiecţia imaginilor formate pe ecranul monitorului.

13

Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea de învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute de cercetare şi de proiectare.Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei.Dinamica acestui domeniu este extrem de rapidă. Aceasta presupune actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze in activitatea productivă.Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat de prezentare a facilităţilor unui program, pas cu pas, în ritm impus.

Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de instruire într-o şedinţă de lucru de 2 ore, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din şedinţa anterioară.Aplicaţiile prezentate elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.

Competenţele vizează formerea unui utilizator al calculatorului, evaluarea trebuie să vizeze interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.

Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează formarea unui specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în condiţiile modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.

De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de utilizare a sistemelor informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de specialitate, pentru a accentua şi mai mult caracterul utilitar al programelor descrise şi pentru a motiva elevii în procesul instructiv.

Pornind de la premisa, (prin competenţele prevăzute la disciplinele din cadrul pregătirii de specialitate) că elevii sunt în posesia elementelor teoretice necesare pentru înţelegerea şi utilizarea pachetelor aplicative de programe, s-a pus un accent deosebit pe descrierea şi exersarea facilităţilor oferite de aceste programe şi pe formarea deprinderilor de a le valorifica în activitatea curentă a viitorului specialist.

Programa oferă o suficientă flexibilitate în tratarea temelor propuse, lăsând la latitudinea profesorului fixarea numărului de ore aferent fiecărui conţinut, precum şi modul de abordare metodică.

14

MODULUL II SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCIIMODULUL II SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

Modulul „SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII” se studiază în clasa a XII- a , în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din domeniul tehnic, printre care şi calificarea de nivel trei: tehnician în industria textilă.

Modulul face parte din ,, Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se studiază în 33 de ore.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

17.9. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

17.9.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

17.9.2. Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă

17.9.3. Coordonează activităţile în caz de accident

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

17.9.Sănătatea şiSănătatea şi

securitatea munciisecuritatea muncii

17.9.1.Aplică legislaţia Aplică legislaţia privind privind securitatea şi securitatea şi sănătatea la loculsănătatea la locul de muncă, de muncă, prevenirea şi prevenirea şi stingerea stingerea incendiilor.incendiilor.

Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă: instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în vigoare specifice domeniului- instructaje iniţiale,curente şi periodice- documente de informare: fişe,afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru.

Măsuri de igienă şi protecţia muncii - fişa individuală de instructaj- echipamente de lucru şi echipamente individuale şi colective de protecţie- trusă de prim ajutor- materiale igienico-sanitare- materiale şi mijloace de stingere a incendiilor

Sisteme şi dispozitive de protecţie.- individuale şi colective specifice locului de muncă.

Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor:

- apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO2

15

17.9.17.9.Sănătatea şiSănătatea şi


17.9.2.Planifică acţiuni de evitare si de

reducere a riscurilor

identificate la locul de munca.

Locuri de muncă periculoase specifice domeniului. Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de

muncă- situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice, comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului- accidente de muncă- boli profesionale- avarii- incendii şi explozii

Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului de muncă.

17.9.Sănătatea şiSănătatea şi


17.9.3.Coordonează

activităţile în caz de accident.

Primul ajutor în caz de accident.- trusa de prim ajutor

Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată.- eliminarea cauzelor- evacuarea accidentaţilor- anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul accidentului

Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie.- individuale- de grup

III Sugestii metodologice

Conţinuturile incluse în structura modulului „Sănătatea şi securitatea muncii” oferă

elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi privind securitatea la locul de munca, sănătatea, prevenirea şi stingerea incendiilor, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii. Parcurgerea temelor este cea propusă în tabelul de corelare,numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor. Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite

Parcurgerea conţinuturilor modulului „Sănătatea şi securitatea muncii” şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3, corespunzătoare calificării, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării

16

capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel superior, sau a integrării pe piaţa muncii.

Instruirea practică se recomandă să se desfăşoare în ateliere, dotate cu materiale didactice specifice

seturi de diapozitive şi/sau filme didactice tematice, planşe didactice, panoplii şi machete didactice şi/sau funcţionale, bibliografie tehnică selectivă

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului alocat

În context lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, prezentări multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de

comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, spirit de echipă, şi competiţie creativitate.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de învăţare.

Calitatea evaluării pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin recunoaşterea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări.

Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt: validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate); fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în

ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii); aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele

existente şi la timpul disponibil);

17

credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică);

compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă);

flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale).Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la

criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde. Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practică; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea .

18

MODULUL III TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESEREMODULUL III TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERE

Modulul „TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERETEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERE” se studiază în clasa a XII a, în vederea asigurării pregătirii de specialitate din domeniul industriei textile, pentru calificarea de nivel trei: „tehnician în industria textilă”.

Modulul face parte din ,,Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se studiază în 99 de ore, din care:

66 ore sunt alocate instruirii practice;Modulul se studiază în paralel cu modulul “Proiectarea firelor şi ţesăturilor” şi în succesiune cu modulul “Sănătatea şi securitatea muncii”. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

17.7. PROCESAREA DATELOR NUMERICE

17. 7.1. Planifică o activitate şi culege date numeric17. 7.2. Prelucrează datele numerice17.7.3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile

24.14. TEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERETEHNOLOGII DE FILARE ŞI ŢESERE

17.14.1. Stabileşte resursele necesare procesului de producţie17.14.2. Asigură respectarea condiţiilor tehnice de lucru17.14.3. Asigură desfăşurarea procesului tehnologic pentru obţinerea firului17.14.4. Asigură desfăşurarea procesului tehnologic pentru obţinerea ţesăturii

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.Unitatea de competenţă

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

17.12.Procesarea

datelor numerice

17.14. TehnologiiTehnologii de filare şide filare şi

ţesereţesere

17.7.1.Planifică o activitate

şi culege date numerice în legătură

cu acasta17.14.1.

Stabileşte resursele necesare procesului

de producţie

Date numerice corespunzătoare proceselor de producţie - calcule cinematice şi tehnologice (turaţii, viteze, laminaje, torsiuni, producţia teoretică şi practică, randamentul) la utilajele din filatură (maşina bătătoare, carda, laminorul, maşina de pieptănat, flaierul, maşina de filat) şi din ţesătorie (maşina de bobinat, maşina de răsucit, urzitor, maşina de ţesut).

Selectarea şi înregistrarea datelor obţinute în vederea stabilirii necesarul de materie primă (fibre, fire simple, fire răsucite) pentru obţinerea unei anumite cantităţi de fir respectiv de ţesătură.Selectarea şi inregistrarea datelor obţinute în vederea stabilirii numărului de utilaje, pe faze

19

de fabricaţie, necesare prelucrării materiei prime pentru transformarea ei în fir respectiv în ţesătură.

17.12.Procesarea

datelor numerice


ţesereţesere

17.12.2.Prelucrează date

numerice

17.14.2. Asigură respectarea

condiţiilor tehnice de lucru

Calcule cinematice - determinarea valorilor parametrilor şi elmentelor constructive ale mecanismelor şi dispozitivelor întâlnite la utilajele din filatură şi ţesătorie ( roata de laminaj, roata de torsiune, roata de producţie, treapta de viteză, roata stea, roata înfăşurării), asupra productivităţii.

Formule de calcul utilizate pentru determinarea parametrilor tehnologici ( vitezele organelor de lucru, turaţii, presiuni, tensiuni în fir).

Grafice de variaţie a parametrilor tehnologici în funcţie de parametrii cinematici. citirea graficelor reprezentate.Modul de acţionare al echipelor speciali-zate pentru schimbarea elementelor constructive.

17.12.Procesarea

datelor numerice


ţesereţesere

17.12.3.Interpretează

rezultatele obţinute

17.14.3. Asigură desfăşurarea procesului tehnologic

pentru obţinerea firului

Procese tehnologice pentru prelucrarea fibrelor tip bumbac, tip lână, tip liberiene.

Decizii optime- sarcini de lucru specifice locului de muncă ( alimentare, debitare, eliminarea defectelor, curăţire şi întreţinere).

Abateri şi erori determinate prin compararea valorilor obţinute cu elementele fişei tehnologice (amestec, lot, fineţe,viteze de lucru).Particularităţi privind prelevarea probelor de laborator, corespunzătoare fiecărui tip de utilaj.

17.12.Procesarea

datelor numerice


ţesereţesere

17.12.3.Interpretează

rezultatele obţinute

17.14.4. Asigură desfăşurarea procesului tehnologic

pentru obţinerea ţesăturii

Procese tehnologice pentru prelucrarea firelor simple, a firelor răsucite ( convenţionale şi neconvenţionale).

Decizii optime - sarcini de lucru specifice locului de muncă ( alimentare, debitare, eliminarea defectelor, curăţire şi întreţinere).

Abateri şi erori determinate prin compararea valorilor obţinute cu elementele fişei tehnologice (viteze de lucru, fineţea firelor, desen de năvădire, desenul legăturii, desimea în urzeală şi în bătătură, lăţimea ţesăturii), care pot fi urmărite în procesul tehnologic.

Particularităţi privind prelevarea probelor de laborator, corespunzătoare fiecărui tip de utilaj.

20


1. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor (tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.

Modulul se parcurge în paralel cu modulul „Proiectarea firelor şi ţesăturilor”, conform tabelului pentru repartizarea modulelor.

Orele de instruire teoretică vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, iar orele de instruire practică – de către maistrul instructor de specialitate.

Profesorului/ maistrului instructor îi reveni libertatea de a aloca fiecărei teme un buget de timp corespinzător astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema Conţinuturi pentru pregătire teoretică

Conţinuturi pentru pregătire practică

Procese tehnologice în

filatură

Procese tehnologice în ţesătorie

Proces clasic, proces neconvenţional , cardat, pieptănat, semipieptănat.

Utilaje din filatură (maşina bătătoare, carda, laminorul, maşina de pieptănat, flaierul, maşina de filat) : elemente constructive ale mecanismelor şi dispozitivelor ; calcule cinematice;calcule tehnologi-ce, calculul parametrilor tehnologici

Necesarul de materie primă (fibre) pentru obţinerea unei anumite cantităţi de fir.

Numărul de utilaje, pe faze de fabricaţie, necesare pentru transformarea fibrelor în fir.

Procese tehnologice pentru prelucrarea firelor simple, a firelor răsucite ( convenţionale şi neconvenţionale).

Utilaje din ţesătorie (maşina de bobinat, maşina de răsucit, urzitor,sisteme de năvădire,

Proces clasic, proces neconvenţional , cardat, pieptănat, semipieptănat.

Sarcini de lucru specifice locului de muncă ( alimen-tare, debitare, eliminarea defectelor, curăţire şi întreţinere).

Modul de acţionare al echipelor specializate pentru schimbarea elementelor constructive.

Elementele fişei tehnologice (amestec, lot, fineţe,viteze de lucru), care pot fi urmărite în procesul tehnologic.


Procese tehnologice pentru prelucrarea firelor simple, a firelor răsucite ( con-venţionale şi neconvenţionale).

Sarcini de lucru specifice locului de muncă ( alimentare, debitare, eliminarea defectelor,

21

maşina de ţesut): elemente constructive ale mecanismelor şi dispozitivelor ; calcule cinematice;calcule tehnologice, calculul parametrilor tehnologici.

Necesarul de materie primă ( fire simple, fire răsucite) pentru obţinerea unei anumite cantităţi de ţesătură.

Numărul de utilaje, pe faze de fabricaţie, necesare pentru transformarea firelor în ţesătură.

curăţire şi întreţinere). Modul de acţionare al

echipelor specializate pentru schimbarea elementelor constructive.

Elementele fişei tehnologice (viteze de lucru, fineţea firelor, desen de năvădire, desenul legăturii, desimea în urzeală şi în bătătură, lăţimea ţesăturii), care pot fi urmărite în procesul tehnologic.


Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor orese recomandă a fi cabinetul de specialitate şi atelierul de specialitate. Pentru a avea mai mult timp destinat instruirii practice şi în funcţie de competenţa care trebuie formată, şcolile pot opta pentru organizarea orelor de instruire practică o dată la două săptămâni (6 ore), iar activităţile se pot desfăşura fie în atelierele şcoală, fie la agenţii economici de profil. Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculum-ul şcolar al acestui modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de lucru, materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru.

În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: proba de lucru, observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.

22

Evaluarea elevilor se face numai prin achiziţia competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Înstrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria textilă”, nivelul trei.

23

Modulul IV: ELEMENTE DE PROIECTAREModulul IV: ELEMENTE DE PROIECTARE

Modulul „Elemente de proiectare” se studiază în clasa a XII a, în vederea asigurării pregătirii de specialitate din domeniul industriei textile.

Modulul face parte din ,, Cultura de specialitate”, aria curriculară ,, Tehnologii ” şi se studiază în 33 de ore, din care:

33 ore sunt alocate instruirii prin laborator tehnologic;Modulul se studiază în paralel cu modulul “Sănătatea şi securitatea muncii” şi în succesiune cu modulul “Proiectarea firelor şi ţesăturilor”.


În modulul Elemente de proiectare sunt formate competenţe din unitatea de competenţă tehnică generală :

17.13. ELEMENTE DE PROIECTARE 17.13.1. Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor clienţilor 17.13.2. Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat 17.13.3. Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului 17.13.4. Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilorTabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi deUnităţi de competenţăcompetenţă

CompetenţeCompetenţe individualeindividuale Conţinuturi tematiceConţinuturi tematice

17.13.Elemente de proiectarea produselor

17.13.1.Realizează

specificaţii pentru proiectarea

produselor pe baza cerinţelor

clienţilor

Cerinţele de bază şi specificaţiile tehnice pentru proiectarea produsului:

Cerinţe de bază: cercetarea pieţei, funcţiile şi scopul produsului, aspect, materiale şi tehnologii, costuri, timp de realizare, tipul producţiei;

Specificaţii tehnice: performanţe (tehnice) în exploatare, dimensiuni, masă, încadrare în standarde, fiabilitate, termene de garanţie

17.13. Elemente de proiectarea produselor

17.13.2.Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs

dat

1. Soluţii de proiectare.2. Standardele şi legislaţia în vigoare utilizate la

proiectarea unui produs dat:- cerinţe de calitate;- protecţia mediului;- siguranţă.

24



17.13.Elemente de proiectarea produselor

17.13.3. Investighează

posibilităţile reale de proiectare a

produsului

1. Surse de informaţie folosite în proiectarea unui produs, baze de date pentru materiale, componente, cataloage de prezentare.

2. Informaţii specifice pentru proiectarea unui produs dat despre materiale şi procese de producţie, cu aplicabilitate în calcule simple de proiectare.

3. Factori ce pot afecta soluţiile de proiectare: influenţa proprietăţilor fizice şi mecanice ale materialelor asupra tehnologiei de fabricaţie, disponibilitatea resurselor.

17.13. Elemente de proiectarea produselor

17.13.4.

Alege şi prezintă soluţia finală de

proiectare

Alegerea şi prezentarea soluţiei finale : Justificarea soluţiei finale în conformitate cu

specificaţiile pentru proiectarea produsului, standardele şi legislaţia în vigoare, evaluarea critică a soluţiei propuse;

Forme de prezentare: simulare cu ajutorul softurilor specializate, prezentări scrise ce pot cuprinde desene tehnice, specificaţii de materiale, tehnologii de realizare, costuri estimative;

Prezentări grafice: desene 2D (în varianta tradiţională sau utilizând aplicaţii de tip CAD) ca de exemplu: desene de ansamblu, desene de detaliu, diagrame, scheme.


Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 33 de ore, repartizate după cum urmează:

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de: dificultatea temelor nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Parcurgerea conţinuturilor modulului « Elemente de proiectare » şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe piaţa muncii.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje: modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale;

25

fiind o structură flexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale; modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în

plan vertical,În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii

ale educaţiei: Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor. Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare. Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din

experienţe diferite. Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare. Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi

a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin: gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru; formularea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la

niveluri diferite; fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi; prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic); abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact

direct); formarea de grupuri de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; utilizarea coevaluării utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare se recomandă Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată. Investigaţia.

Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare. Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modeleCa instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie şi fişe de lucru Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a

26

bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect. Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

MODULUL V: PROIECTAREA FIRELOR ŞI ŢESĂTURILORMODULUL V: PROIECTAREA FIRELOR ŞI ŢESĂTURILOR

27

Conţinuturile incluse în structura modulului „PROIECTAREA FIRELOR ŞI ŢESĂTURILOR” oferă elevilor de clasa a XII, cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice privind proiectarea firelor şi ţesăturilor pe baza cerinţelor pieţii şi a modei, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate”, aria curriculară ,,Tehnologii” şi se studiază într –un număr de 99 de ore, repartizate astfel:

66 ore – laborator tehnologic Modulul se studiază în paralel cu modulul “Tehnologii de filare şi ţesere” şi în succesiune cu modulul “Elemente de proiectare”.


17.18. PROIECTAREA FIRELOR ŞI ŢESĂTURILOR17.18.1. Determină parametrii de structură ai semifabricatelor şi firelor17.18.2. Proiectează firele17.18.3. Realizează desenul de montare a legăturilor fundamentale şi derivate17.18.4. Reprezintă grafic legăturile pentru structuri compuse.

II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

28



17.18.Proiectarea

firelor şi ţesăturilor

17.18.1.Determină

parametrii de structură ai

semifabricatelor şi firelor

Clasificarea firelor după următoarele criteriile :- natura materiei prime;- structură;- procesul tehnologic de filare;- destinaţie.

Parametrii de structură ai semifabricatelor şi firelor - fineţe ;- torsiune;- sarcina de rupere ;- lungimea de rupere;- tenacitate;- alungire.

Valorile parametrilor de structură ai semifabricatelor şi firelor : fineţe, torsiune, sarcină de rupere, lungime de rupere, tenacitate,alungire.

Interpretarea prin comparare a valorilor parametrilor de structură ai semifabricatelor şi firelor obţinute după următoarele valori :

- media valorilor;- dispersia;- coeficientul de variaţie

- neuniformitatea la fineţe, la rezistenţă şi torsiune.

17.18.Proiectarea firelor şi ţesăturilor

17.18.2.Proiectează firele

Reţeta de amestec : componente şi cote de participare în funcţie de destinaţia firului.

Cotele de participare a componentelor reţetei de amestec. Necesarul de materii prime pentru o anumită cantitate de

fire. Operaţiile procesului tehnologic, în funcţie de destinaţia

firului: - amestecare, destrămare, curăţire de impurităţi, cardare,dublare şi laminare, pieptănare, torsionare,înfăşurare. Parametrii : dublaje, laminaje, torsiune, vitezele

organelor de lucru, operaţiilor procesului tehnologic în funcţie de destinaţia firului.

29



17.18.Proiectarea


17.18.3.Realizează desenul

de montare a legăturilor

fundamentale şi derivate

Legături fundamentale : pânză, diagonal, atlaz. Descrierea legăturilor fundamentale prin raport în

urzeală, raport în bătătură, salt. Reprezentarea grafică a desenului de legare, evoluţia

firelor, secţiunea în ţesătură, a legăturilor fundamentale. Realizarea desenului de montare pentru legăturile

fundamentale : - desenul de legare, desenul năvădirii, desenul grupului de came sau al cartelelor, tragerea firelor prin spată ; Legături derivate : din pânză, din diagonal, din atlaz. Reprezentarea grafică a desenului de legare, evoluţia

firelor, secţiunea în ţesătură, a legăturilor derivate. Reprezentarea grafică şi desenul de montare pentru o

mostră de ţesătură dată.

17.18.Proiectarea


17.18.4.Reprezintă grafic legăturile pentru structuri compuse.

Clasificarea structurilor compuse lanciate, semiduble şi duble, după numărul de urzeli şi de bătături.

Reprezentarea grafică prin desenul legăturii, evoluţia firelor, secţiunea în ţesătură a legăturilor lanciate în urzeală şi în bătătură.

Reprezentarea grafică prin desenul legăturii, evoluţia firelor, secţiunea în ţesătură a următoarelor legături semiduble, cu o bătătură şi două urzeli, cu două bătături şi o urzeală, proporţia 2 :1.

Reprezentarea grafică prin desenul legăturii, evoluţia firelor, secţiunea în ţesătură a legăturilor duble cu însăilare ascendentă, cu însăilare descendentă.

Reprezentarea grafică o unei mostre date.


Modulul ” Proiectarea firelor şi ţesăturilor “ se studiază în clasa a XII - a, şi face parte din Cultura de specialitate si instruire practică..

Cadrele didactice au libertatea de a decide asupra conţinuturilor care vor fi parcurse în cadrul orelor de pregătirea teoretică şi care vor fi parcurse în cadrul orelor de laborator tehnologic, precum şi asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de: dificultatea temelor nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.


30

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:Tema 1 : Clasificarea firelor.Tema 2 : Caracteristicile de filare ale fibrelor textile

- lungimea fibrei- densitatea de lungime- rezistenţa fibrei- higroscopicitatea- conţinutul de impurităţi- încărcarea electrostatică

Tema 3 : Conţinutul şi structura procesului de filare Principalele operaţii ale procesului de filare : - Amestecarea materialelor fibroase. Proiectarea amestecului; - Destrămarea materialului fibros. Eficienţa destrămării. - Curăţirea materialului fibros. Indicele de curăţire. - Cardarea.

- Dublarea şi laminarea. Indicii laminării.- Pieptănarea. Faze.- Torsionarea. Metode de realizare a torsionării.Calculul torsiunii.- Înfăşurarea. Legile înfăşurării.

Tema 4 : Parametrii de structură ai semifabricatelor şi firelor.- Fineţea semifabricatelor şi firelor.- Torsiunea semifabricatelor şi firelor.- Indicii de comportare la tracţiune.Sarcina de rupere, lungimea de rupere,

tenacitatea, alungirea la rupere, uniformitatea la grosime.- Influenţa torsiunii asupra rezistenţei la tracţiune a semifabricatelor şi firelor.- Determinarea indicilor de rezistenţă ai firelor simple şi gradul de folosire a

rezistenţei fibrelor în rezistenţa firului.- Măsurarea rezistenţei la tracţiune.

Tema 5 : Proiectarea firelor - Proiectarea firelor în funcţie de natura materiei prime şi de destinaţia firelor.- Metode de proiectare a firelor. Stabilirea laminajelor, dublajelor, torsiunii,

vitezelor de debitare ale maşinilor, randamentelor şi a capacităţii de producţie ale maşinilor.

Tema 6 : Legături fundamentale .- Reprezentare grafică a legăturilor fundamentale : pânză, diagonal şi atlaz.- Desenul de montare pentru legăturilor fundamentale : pânză, diagonal şi atlaz.- Reprezintă grafic şi desenul de montare pentru mostre de ţesături cu legături

fundamentale. Tema 7 : Legături derivate.

- Reprezentare grafică a legăturilor derivate : din pânză, din diagonal şi din atlaz.

- Reprezintă grafic şi desenul de montare pentru mostre de ţesături cu legături derivate.

Tema 8 : Legături pentru structuri compuse .- Clasificarea structurilor compuse : lanciate, semiduble şi duble.- Reprezentarea grafică a structurilor compuse : lanciate, semiduble şi duble.

31

- Reprezintă grafic şi desenul de montare pentru mostre de ţesături cu structuri compuse.

Parcurgerea conţinuturilor modulului « Proiectarea firelor şi ţesăturilor » şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice specializate aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe piaţa muncii.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje: modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale,

urmând să i le pună mai bine în valoare; fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului

educativ, noi mijloace sau resurse didactice; modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale; modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în

plan vertical, alături de alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi adăugate mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei permanente.

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor. Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare. Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din

experienţe diferite. Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare. Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi

a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.



direct); formarea de grupuri de lucru de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta

reciproc; utilizarea coevaluării: utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

32

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare se recomandă Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată. Investigaţia.

Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare. Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modeleCa instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie şi fişe de lucru Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.

Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

33

MODULUL VI: PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI

Modulul „Planificarea şi organizarea producţiei” se studiază în clasa a XII-a în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din domeniul tehnic.

Modulul se derulează pe parcursul a patru săptămâni de practică comasată şi are alocate un număr de 150 de ore / an, din care:

Laborator tehnologic – 60 ore; Instruire practică – 90 ore;

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

Planificarea şi organizarea producţiei” - unitate de competenţe tehnice generale

Prin parcurgera modulului, elevii vor dobândi următoarele competenţe:

17.11.1 Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie17.11.2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei

17.11.3. Programează activităţi specifice locului de muncă

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Unitatea de

competenta


17.11.Planifica-

rea şi organizare

a producţiei

17.11.1. Analizează producţia ca rezultat

al procesului de producţie

Conceptul de proces de producţie procese industriale procese non-indusriale

Criterii de clasificare a proceselor de producţie modul de participare la executarea produselor

(procese de muncă de bază, procese auxiliare, procese de muncă de deservire)

modul de execuţie (manuale, manual-mecanice, procese de aparatură)

modul de obţinere a produselor finite din materii prime (directe, sintetice, analitice)

natura tehnologică a operaţiilor efectuate (procese chimice, de schimbare a configuraţiei sau formei, de asamblare, de transport)

natura activităţii desfăşurate (procese de producţie propriu-zise, procese de depozitare sau magazinaj, procese de transport)

Componentele procesului de producţie mărimi de intrare

34

etape de realizare a procesului de producţie mărimi de ieşire

17.11. Planificare

a şi organizare

a producţiei

17.11.2. Analizează aspecte ale

organizării şi planificării producţiei

Tipuri de producţie: individuală, în serie, în flux, de masă, automatizată, în celule de fabricaţieMetode de organizare a producţiei organizarea producţiei în flux (divizarea procesului

tehnologic pe operaţii, amplasarea locurilor de muncă, trecerea materiilor prime de la un loc de muncă la altul)

organizarea producţiei individuale şi de serie mică (organizarea unităţilor de producţie după principiul tehnologic, pentru fiecare loc de muncă)

programare liniară metoda PERT (tehnica evaluării repetate a

programului) metoda CPM (metoda drumului critic) metoda “Just in time”

Tendinţe sistem flexibil de fabricaţie (integrabilitate,

adecvare, adaptabilitate, dinamism structural) avantaje ale sistemului flexibil

17.11. Planificare

a şi organizare

a producţiei

17.11.3. Programează activităţi specifice locului de muncă

Modalităţi de planificare a necesarului de materiale (materii prime şi materiale, semifabricate, unelte de lucru) clasic folosind software

Forţa de muncă profesionistă calificată necalificatăDocumente utilizate la planificarea activităţilor specifice locului de muncă fişa de lansare a produsului/serviciului fişe tehnologice grafice diagrame planuri


35

Modulul «Planificarea şi organizarea producţiei» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu analizarea proceselor de producţie, dar şi a abilităţilor de a planifica activităţi specifice locului de muncă.

Programa trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.


Pentru formarea competenţelor stabilite prin SPP, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.

Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat . În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator, la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele, contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .

Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:

fişelor de lucru; fişelor tehnologice; schemelor structurale; suporturilor de curs / aplicatii audio-video şi/sau multimedia; soft-urilor educaţionale specifice.

Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat impactul dorit prin studierea acestei discipline.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Calitatea evaluării pentru calificări reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin recunoaşterea publică. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi

36

motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate); fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în


existente şi la timpul disponibil); credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se

bucure de încredere publică); compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la

învăţarea eficientă); flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite

standardele naţionale).Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la

criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare, probe practice, teste, proiectul; autoevaluarea .

MODULUL VII: PROTECŢIA MEDIULUI

37

Modulul “Protecţia mediului” se studiază în clasa a XII-a, în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea de nivel trei: „tehnician în industria textilă”.

Modulul face parte din „ Curriculum în Dezvoltare Locală ” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore, orele fiind alocate astfel:

instruire teoretică – 16 ore Instruire prin laborator tehnologic – 17 ore

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:17.23. PROTECŢIA MEDIULUI

Prin parcurgerea modulului, elevii îşi vor forma următoarele competenţe:

17.23.1. Identifică factorii poluanţi rezultaţi în procesul de producţie17.23.2. Respectă legislaţia privind protecţia mediului 17.23.3. Acţionează pentru protecţia mediului

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţ

ăCompetenţe Conţinuturi tematice

17.23.Protecţia mediului

17.23.1.Identifică factorii poluanţi rezultaţi în procesul de producţie

17.23.2.Respectă legislaţia privind protecţia mediului

17.23.3.Acţionează pentru protecţia mediului

1. Agenţii poluanţi şi efectele acestora asupra mediului.2. Legea mediului şi reglementări legislative privind

activitatea industrială în domeniul textile- pielărie şi protecţia mediului.

3. Măsuri de reducerea poluării datorate activităţilor din domeniul textile-pielărie.

4. Tehnologii moderne de reducere a poluării şi protejarea mediului aplicate la nivel mondial.

5. Tehnologii moderne de reducere a poluării şi protejarea mediului aplicate pe plan local

6. Coordonarea curăţirii/epurării apelor uzate/murdare/reziduale şi reciclării deşeurilor rezultate în procesele tehnologice procedee mecanice, fizico-chimice, biologice, combinate

7. Prelevarea probelor din mediu: ape uzate rezultate din domeniul de activitate, deşeuri

8. Efectuarea analizelor a probelor recoltate9. Implementarea soluţiilor/tehnologiilor de prevenire a

poluării mediului

IV. Sugestii metodologice

38

Curriculumul este construit pe baza Standardului de Pregătire Profesională, şi poate fi adaptat cerinţelor unui agent economic cu care şcoala este parteneră.Se recomandă gruparea orelor in orarul şcolii în aşa fel încât să existe posibilitatea efectuării activităţilor de laborator şi la agentul economic. Programa trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.


Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ; de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare.

Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor. Curriculumul pune la dispoziţie informaţiile necesare pentru a planifica realist activităţile profesorului şi ale elevului, pentru o bună gestionare a timpului şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor atribuite elevilor. Studierea atentă a curriculum-ului răspunde la multe întrebări legate de implementarea lui şi poate stimula imaginaţia şi creativitatea pentru realizarea unor fişe de lucru eficiente şi atractive pentru elevi. Forma de abordare a problematicii şi importanţa ei pot constitui criterii de adaptare a curculum-ului la condiţiile concrete din unităţile economice cu care şcoala are parteneriate şi formarea competenţelor relevante pentru modul abordând metoda proiect.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat . În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator, la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele , contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .

Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:

fişelor de lucru; fişelor tehnologice; schemelor structurale; suporturilor de curs / aplicatii audio-video sau/şi multimedia; soft-urilor educaţionale specifice.Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi

elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de învăţare.

39

Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările, reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate); fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în


existente şi la timpul disponibil); credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se

bucure de încredere publică); compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la

învăţarea eficientă); flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite

standardele naţionale).Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe

care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată. Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele

educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare. Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modeleCa instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie şi fişe de lucru Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.

Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Modulul VIII: ASIGURAREA CALITATII

40

Modulul “Asigurarea calitatii” face parte din ,, Curriculum în Dezvoltare Locală “ din aria crriculară “ Tehnologii ”clasa a XII-a si se parcurge într-un numar de 33 ore, orele fiind repartizate astfel: 17 ore pregătire teoretică 16 ore laborator tehnologic

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:17.5. COMUNICARE

17.5.1. Susţine prezentări pe teme profesionale 17.5.3. Elaborează documente pe teme profesionale

17.10. ASIGURAREA CALITĂŢII

17.10.1. Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate17.10.2. Utilizeaza documentele sistemului calităţii17.10.3. Utilizeaza procedurile de audit al calităţii17.10.4. Aplică instrumente ale calităţii

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

41

Unități de competențe Competențe Conținuturi tematice

17.5 Comunicare 3

17.10.Asigurarea calitatii

17.5.1.Susţine prezentări pe teme profesionale

17.10.1.Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate

Surse de informare (baze de date, manuale, reviste de specialitate) privind conceptul de asigurarea calitatii, controlul calitatii, sisteme de calitate coform standardelor de calitate romanesti, europene si internationale

Forme de organizare a informaţiei în explicarea conceptelor de asigurare a calităţii şi controlul calităţii.

Asigurarea calitatii:- calitate interna- calitate externa- calitate totala Controlul calitatii:- evaluarea calitatii, - supravegherea calitatii, - inspectia calitatii- verificarea calitatii Sisteme de calitate (terminologie, standarde

romanesti, europene si internationale) Tehnici de implicare a elementelor sistemului

calitatii:- de conducere- de desfasurare a sistemului calitatii- documentatia sistemului calitatii

42

17.5 Comunicare 3


17.5.3.Elaborează documente pe teme profesionale

17.10.2.Utilizeaza documentele sistemului calităţii

Tipuri de documente specifice sistemului calitatii:- Manualul calitatii- Procedurile sistemului calitatii- Proceduri/ instructiuni de lucru- Inregistrarile calitatii Metode de verificare a documentelor specifice

locului de munca:- proceduri operationale- proceduri si instructiuni de inspectie- proceduri de incercari- instructiuni de lucru- fise tehnologice- desene / specificatii tehnice- buletine de analiza/ incercari Claritate şi acurateţe în înregistrarea calitatii:- note de receptie- registre de intrari- raporte de respingere- buletine de analiza pentru produse- registru pentru evidenta analizelor efectuate - registru de evidenta a neconformitatilor- buletin de verificare metrologica - registru de evidenta a reclamatiilor - planificarea si evidenta lucrarilor effectuate


17.10.3.Utilizeaza procedurile de audit al calităţii

Auditul calitatii -terminologie - evaluarea conformităţii

proceselor/produselor/serviciilor- evaluarea conformităţii unor elemente ale

sistemuluicalităţii- evaluarea eficacităţii sistemului calităţii- identificarea punctelor critice- iniţierea actiunilor preventive/ corective- urmărirea aplicării acţiunilor corective

Tipuri de audit- auditul produsului- auditul procesului/ serviciului- auditul sistemului calitatii- audituri interne/ externe Documente de audit:- plan de audit- raport de audit- raport de actiuni preventive/corective- rapoarte de neconformitate

43


17.10.4.Aplică instrumente ale calităţii

Instrumentele calitatii- diagrame ( Pareto, Ishikawa)- histrograma defectelor- fisa de inspectie Utilizarea instrumentelor calitatii in diverse

aplicatiispecific unei activităţi profesionale


Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 33 de ore.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:

dificultatea temelor nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.


Parcurgerea conţinuturilor modulului « Asigurarea si calitatii » şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, sau a integrării pe piaţa muncii.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale; fiind o structură flexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului

educativ, noi mijloace sau resurse didactice; modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale; modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în

plan vertical, În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele

principii ale educaţiei: Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor

lor. Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare. Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite

şi din experienţe diferite. Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de

învăţare. Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile

noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”. Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu

44

pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.



direct); formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; utilizarea coevaluării, utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată. Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele

educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare. Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modeleCa instrumente de evaluare se pot folosi:

Fişe de observaţie şi fişe de lucru Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect. Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Bibliografie:

45

1 Cioară, I. Ingineria proceselor textile Editura Cermi, Iaşi,1998

46

2 Cioară, I. ,Ursache, M.,

Ingineria proceselor textile Editura Gheorghe Asachi, 2000

3 Chinciu, D., Proiectarea ţesăturilor, vol. I Editura Bit, 1998

4 Chinciu, D., Bazele proiectării ţesăturilor, vol. I şi II

Editura Bit, 1996

5 Cioara, L., Structura ţesăturilor Editura Performantica Iaşi 2001

6 Grigoriu, A., Coman, L.,

Bazele finisării materialelor textile Editura Tehnopress Iaşi 2001

7 Harpa, R., Tehnologie mecanică textilă Editura Timpul Iaşi, 2002

8 Harpa, R., Tehnologia filării şi ţeserii. Tehnologia tricotării şi confecţionării

Editura Performantica Iaşi, 2003

9 Spanţu, C., Tehnologii textile Editura Economică, 2002

10 Vîlcu, M., Bazele tehnologiei firelor IPI Iaşi 198511 Vîlcu, M. ,

Piroi, C.,Caraiman, M.,

Calcule cinematice şi tehnologice pentru utilajele din filatură

Editura Satya, Iaşi, 1997

12 Vâlcu, M., Bazele tehnologiei firelor - probleme şi exerciţii

Editura Tehnică Bucureşti 1980

13 Bucurenci E. Utilajul şi tehnologia meseriei – finisor produse textile

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

14 Ţiglea R, Marinescu I., ş. a

Sănătatea şi Securitatea Muncii Editura Mistral, 2008

15 Spanţu C. ş.a Planificarea şi organizarea producţiei Editura Mistral, 2008

16. M. Bălăneanu Structura şi proiectarea firelor Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992

17. Bill Burchard, David Pitzer, Francis Soen

Autocad 14 Editura Teora, Bucureşti, 1999

18. Mircea Băduţ AutoCAD-ul în trei timpi. Ghidul proiectării profesionale

Editura Polirom, Iaşi, 2004.

Legea mediului 137/1995 modificată şi completată prinHG 91/20.06.2002 ; HG 91/20.03.2002, legislaţie specifică domeniului textile pielărie web sites prin www. google.com

47

cl.xi_tehnician in industria textila

Documents