clismele si spalaturile

8/19/2019 Clismele Si Spalaturile

1/8

1

CLISMELE ŞI SPĂLĂTURILE

Clismele

Prin clismă înţelegem administrarea pe cale anorectală a unor soluţii înscop evacuator, diagnostic, terapeutic, anestezic şi nutritiv (primele trei sunimportante pentru practica medicală).

Pentru efectuarea unei clisme este necesară cunoaşterea şi respectareurmătoarelor reguli:

concentraţia soluţiei administrată pe cale anorectală trebuie să fieizotonă pentru a putea fi bine suportată de mucoasa colică; soluţiilehipotone sunt iritante iar cele hipertone induc prin crearea diferenţei d presiune osmotică acumularea apei în lumenul intestinal (până laegalizarea presiunii osmotice) şi eliminarea acesteia;

temperatura soluţiei administrate prin clismă trebuie să fie egală cutemperatura corpului (370C); soluţiile reci stimulează peristaltica iar cele calde au o acţiune calmantă;

cantitatea de lichid administrată să nu depăşească 400 - 500 ml pentru clismele înalte;

presiunea cu care se administrează lichidul trebuie să fie moderată pentru a nu produce disconfort sau dureri pacientului (generate de presiunea excesivă).Clisma se execută cu ajutorul unui irigator alcătuit din:- cilindru deschis superior, cu o capacitate de 2 litri, prevăzut cu un tubmetalic de eliminare lateral dispus aproape de fundul acestuia;- tubul de eliminare este racordat la un tub de cauciuc lung de 1,5 - 2 m prevăzut cu o clemă care controlează evacuarea lichidului de clismă;- la capătul distal tubul de cauciuc se racordează la o canulă metalică(sau din ebonită, lungă de 12-30 cm) care în cazul clismelor terapeutic

poate fi înlocuită cu o sondă Nelaton (nr. 16) pentru a administrasoluţia medicamentoasă în profunzime, la nivelul colonului sigmoid;- tot pentru clisma terapeutică este necesar un dispozitiv de reglare a picăturilor, întrucât soluţia medicamentoasă trebuie administrată picătură cu picătură (maximum 60 pic/min) altfel, depăşind acest ritmdevine o simplă clismă evacuatorie.


2/8

2

La copii clisma se execută cu o pară de cauciuc ("clistirul"),administrându-se 50-100 ml lichid.

Tehnica1. După ce i se explică necesitatea şi modalitatea de administrare (înscopul obţinerii aceptului acestuia şi a cooperării în timpul efectuăriclismei) bolnavul este aşezat în decubit lateral drept cu coapseleflectate pe bazin (coapsa stângă în flexie accentuată pentru a expuneorificiul anal). Deasemenea este sfătuit să execute inspiraţii adânc pentru a relaxa musculatura abdominală şi să contracte voluntarsfincterul anal după introducerea canulei pentru a inhiba reflexul dedefecaţie.2. Cilindrul irigatorului este umplut cu lichidul de clismă şi menţinut cumâna dreaptă cu 50 cm mai sus de planul pe care este aşezat bolnavu(dacă dorim să executăm o clismă înaltă vom ridica cilindrul la 1-1,5cm deasupra acestui plan crescând astfel presiunea de administrare alichidului de clismă ).3. Canula lubrefiată cu vaselină este introdusă cu blândeţe prin orificiuanal (cu sfincterul relaxat voluntar), prin canalul anal în ampula rectală pe o adâncime de 5-6 cm (dacă folosim sonda Nelaton în clismaterapeutică, aceasta va pătrunde pe o adâncime de 20-25 cm până lanivelul colonului sigmoid).4. Deschiderea clemei permite evacuarea lichidului din cilindru şi

administrarea lui endorectală (respectiv endocolonică ) cu o presiunereglată prin poziţia cilindrului faţă de planul pe care se află bolnavulacesta execută mişcări inspiratorii profunde şi contractă voluntarsfincterul anal.5. După administrarea cantităţii dorite (nu vom aştepta niciodată golirecilindrului pentru a nu risca pătrunderea aerului în ampula rectală sauîn colon, care crează disconfort pacientului), se extrage canula şi seinvită pacientul să menţină contracţia voluntară a sfiucterului pentru o perioadă variabilă în funcţie de scopul clismei.

Canula se detaşează de tubul de cauciuc şi se pregăteşte pentrusterilizare (ca oricare instrument metalic).

Incidente şi accidentedisconfort (tenesme) sau dureri datorate administrării într-un ritmnecorespunzător (presiune sau cantitate prea mare) a unei soluţii cu o


3/8

3

concentraţie necorespunzătoare sau introducerii de aer (la începutul sau lsfârşitul clismei); în rare situaţii au fost menţionate chiar perforaţii rectaleleziuni ano-rectale pot apare după administrări rapide a lichidului declismă sau manevre brutale de introducere şi dirijare a canulei metalice;intoleranţe sau reacţii alergice la substanţele administrate prinnecunoaşterea terenului alergic al pacientului (mai ales în cazul clismeloterapeutice sau anestezice).

Tipuri de clisme

1. Clisma evacuatoare utilizată pentru evacuarea materiilor fecale dinampula rectală, este indicată în:

constipaţii cronice, pacientul fiind în imposibilitate de a efectua spontandefecaţia (mega şi dolicocolonul); pregătirea colonului în vederea unei explorări radiologice sauendoscopice; pregătirea preoperatorie a bolnavilor exceptând cazurile la care sesuspectează o perforaţie (sau o iminenţă de perforaţie a tubului digestivsau bolnavii necooperanţi voluntar sau involuntar;în unele sindroame ocluzive (inducaţie care trebuie atent formulată, numaîn servicii chirurgicale).

Soluţia administrată poate fi:500 – 700 ml apă la temperatura de 370 C la care se adaugă- sare de bucătărie sau ser clorurat 9-10%,- săpun sau glicerină (15-20g la 500 ml apă),- ulei (de ricin, parafină, floarea soarelui -2 linguri la 500 ml de apă), î

scopul de a lubrefia bolul fecal;- sulfat de sodiu sau magneziu (30 - 40 g la 500 ml apă) pentru acţiune

peristaltică;După administrarea lentă a lichidului de clismă (prin suspendarea

irigatorului la 50-70 cm deasupra nivelului orificiului anal) pacientul estsfătuit să contracte voluntar sfincterul anal timp de 5-10 minute după care velimina conţinutul fecal (inspectat de personalul medical care va consemncantitatea şi structura acestuia).

2. Clisma exploratorie (clisma baritată - irigoscopia) reprezintăexplorarea morfofuncţională a colonului şi uneori a ileonului terminal, cajutorul soluţiei baritate, fiind indicată în:


4/8

4

- simptomatologie cu semnificaţie rectocolonică: constipaţie (înalternanţă cu) diaree, scaune gleroase, rectoragie, hematochezie şiaşa cum am precizat anterior - în unele sindroame ocluzive;

(N.B. în anumite situaţii – volvulaţii, invaginaţii – clisma poate avea unefect terapeutic)

- confirmarea diagnosticului în patologia rectocolică (inflamatorierectocolita ulcerohemoragică, boala Crohn, mega sau dolicocolondiverticuloză, tumori benigne sau maligne); explorarea trebuie celmai adesea combinată cu endoscopia şi eventual examenul biopsic;

- diagnosticul unor comunicări patologice (fistule colodigestivecolourinare);

- diagnosticul diferenţial al unor formaţiuni extracolonice (tumoruteroanexiale).

Explorarea nu poate fi practicată în procese inflamatorii, stenoze sautumori anorectale.Soluţia administrată este compusă din 400 g sulfat de bariu dizolvat î

2 litri de apă.Timp de trei zile înaintea efectuării clismei baritate se indică un regim

alimentar adecvat (sărac în reziduuri) şi eventual o medicaţie de tip cărbunmedicinal, nutrizym, etc. iar în seara premergătoare irigoscopiei se execută clismă evacuatorie.

Examenul radiologic scopic (irigoscopia) sau grafic (irigografia) poat

fi efectuat standard sau după insuflaţie cu aer (examen "în strat subţire") priintroducerea treptată a substanţei de contrast.Se obţin informaţii asupra reliefului mucoasei colo-rectale,

dimensiunilor şI calibrului, umplerii şI distensiei rectocolice precum şexistenţa, numărul şi topografia eventualilor diverticuli, ulceraţii şI în speciatumori.

După efectuarea explorării radiologice (în cursul căreia pacientulmenţine soluţia baritată), bolnavul poate evacua conţinutul intestinal.

3. Clisma terapeutică este indicată în afecţiuni ale intestinului termina(inflamatorii, rectocolita ulcerohemoragică, etc.), în administrarea unomedicamente cu gust neplăcut sau iritante gastrice necesare tratamentuluunor afecţiuni extraintestinale (generale) sau când calea orală sau parenteraleste inutilizabilă.

Se pot administra pe această cale (circulaţia segmentului terminal aintestinului este bine reprezentată facilitând o absorbţie rapidă a soluţiilo


5/8

5

medicamentoase) medicamente antiinflamatorii (hidrocortizon, salazopirinaantipirina, etc.), trofice (vitamine), tonice cardiace (digitală), săruri (clorurde calciu), sedative, antalgice etc., dizolvate într-un vehicul lichid.

Canula metalică este înlocuită cu o sondă Nelaton (nr. 10-16) pentru aadministra medicamentele cât mai la distanţă de orificiul anal (în colonusigmoid).

Cantitatea administrată este mică (50 -100 ml) iar ritmul deadministrare este minim (picătură cu picătură - maxim 60 picături/mincontrolat cu ajutoul unui dispozitiv “picurător”; rezultă un interval de timp daproximativ 40-60 minute necesar efectuării acestui tip de clismă.

4. Clisma (pre)anestezică este utilizată pentru administrarea unordroguri (amital sodic, cloralhidrat) la nivelul mucoasei anorectale, în speciala copii, pentru executarea unor intervenţii de scurtă durată.

Este totdeauna precedată de 1-2 clisme evacuatorii.

5. Clisma nutritivă reprezintă o alternativă de nutriţie, rar folosităastăzi, a unui bolnav atunci când calea orală nu poate fi utilizată (afecţiuntumorale sau stenoze strânse ale tractului digestiv superior, tulburări aldeglutiţiei, fistule traheoesofagiene, etc.).

Se pot administra pe această cale soluţii lichidiene nutritive (lapte, ou peptonă, soluţie glucozată) ca şi soluţii hidroelectrolitice (ser fiziologic

Ringer, etc.) şi hidrolizate de proteine.Administrarea se face profund, în ritm lent, în cantităţi reduse şirepetate folosind aceeaşi tehnică de administrare şi aceleaşi dispozitive ca şîn clisma terapeutică.

SpĂlĂturile

Spălătura reprezintă o metodă de curăţire şi evacuare a unui organcavitar: stomac, intestin, vezica urinară, vagin ca şi conductul auditiv externcavitatea nazală sau cavitatea conjunctivală.

În practica chirurgicală curentă vom întâlni spălătura gastrică, spălăturvezicală şi spălătura vaginală.

Spălătura gastrică este indicată în:intoxicaţii acute;encefalopatii (în scopul prevenirii sindromului Mendelson);dilatarea acută gastrică;


6/8

6

stenoza pilorică;ocluzia intestinală pentru a pregăti montarea unei aspiraţii (nazo)gastrice;hemoragia digestivă superioară folosind ca spălătură lichide reci

(refrigeraţia locală inducând vasoconstricţie regională); dacă sursahemoragiei este stomacul, simpla evacuare poate induce hemostaza; pregătirea preoperatorie şi postoperatorie, înaintea montării unei aspiraţgastrice.

Materialul necesar tubul de cauciuc Faucher (cu un diametru de 1,5 cm şi o lungime de 1 mfig.1); capătul proximal (care va fi introdus în stomac) este rotunjit ş prezintă un orificiu lateral iar capătul distal este progresiv mărit îndiametru (luând aspectul unei pâlnii) pentru a putea fi racordat la o pâlniela 50 cm de capătul proximal prezintă un marcaj care indică distanţa dintrarcada dentară (superioară) şi stomac;

două şorţuri de cauciuc pentru protecţie (atât a bolnavului cât şi a personalului medical);

două vase, unul care va conţine lichidul de spălătură (lichidul cu care se vface spălătura) şi unul care va recolta conţinutul gastric exteriorizat printubul Faucher după administrarea lichidului de spălătură;

lichidul de spălătură care poate fi: apă caldă (370C) în cae se poate dizolva praf de cărbune medicinal, bicarbonat de Na sau un antidot specific.

TehnicaPacientul (protejat de şorţul de cauciuc) este aşezat în decubitus (dorsa

sau lateral) după ce i s-a explicat necesitatea spălăturii gastrice în scopuobţinerii acordului acestuia şi a participării active.

Medicul (asistat de personalul mediu) introduce cu mâna dreaptăcapătul proximal al sondei în gura pacientului (care este invitat să inspir profund) apoi spre peretele posterior al faringelui, invitând bolnavul sexecute mişcări de deglutiţie care vor permite progresia tubului prin esofaspre stomac.


7/8

7

După ce cardia a fost depăşită iar tubul se află cu orificiul lateral încavitatea gastrică prin capătul distal va apare sucul gastric şi aerul din camercu aer a stomacului.

Acest conţinut gastric (extras cu o seringă Guyon sau prin declivitateeste analizat macroscopic şi trimis la laborator pentru examen biochimi(toxicologic).

Se execută în continuare spălătura gastrică prin ascensionareacapătului distal la care racordăm o pâlnie pe care ajutorul o umple cu lichidude spălătură care va ajunge în stomac; înainte ca pâlnia să se golească complse coboară capătul distal decliv sub planul patului pe care se află bolnavul.

Conţinutul gastric (împreună cu lichidul de spălătură) este recoltat învasul special pregătit; se repetă spălătura de 5-6 ori până ce conţinutul gastrirecoltat este limpede.

Se retrage tubul Faucher după administrarea a 20-40 ml xilină 0,75% înstomac.

Contraindicaţii perforaţia digestivă;leziuni esofagiene acute, varice esofagiene;insuficienţa cardiorespiratorie acută (cardiopatii decompensate, staregenerală gravă.

Incidente. Accidenteleziuni ale peretelui esofagian sau gastric (mergând până la perforaţidigestive) rezultate din nerespectarea contraindicaţiilor, necunoaşterea patologiei complete a bolnavului sau manevre intempestive);imposibilitatea introducerii tubului Faucher (bolnavi necooperanţi, tehnicimprecisă);înfundarea tubului cu conţinut gastric în timpul evacuării iniţiale; seîncearcă desfundarea prin jet lichidian sau aer în presiune care, dacă nureuşeşte, impune renunţarea la spălătură;introducerea accidentală a tubului Faucher în trahee - accident grav cardacă nu este recunoscut imediat (cianoză şi senzaţia de sufocare a pacientului) poate fi mortal (dacă tubul nu este extras imediat).

Spălătura vezicală va fi tratată la capitolul sondajul vezical.

Spălătura vaginală este indicată în:igiena normală a femeii sănătoase;


8/8

8

afecţiuni inflamatorii vaginale secundare infecţiilor bacteriene (gonococetc.), micotice, trichomonas, etc; pregătirea preoperatorie în cazul intervenţiilor chirurgicale ginecologice;

pregătirea efectuării unui sondaj vezical.Materialul necesar irigator (identic cu cel folosit pentru efectuarea clismelor obişnuite) folosnumai pentru spălătura vaginală; canula trebuie să fie sterilă (pentrufemeia virgină canula este înlocuită cu o sondă Nelaton);lichidul de spălătură este reprezentat de o soluţie antiseptică: permanganade potasiu 1 0/00, soluţia Dakin, soluţie de cloramina B (4 cp la 1 l apăcălduţă sau ceai de muşeţel), apă slab iodată, soluţie diluată de betadin(1/10 în apă călduţă, etc.) bazinet şi muşama de protecţie, dacă spălătura se face la patul bolnavei.

TehnicaPacienta aşezată pe masa ginecologică (sau pe pat în decubitus dorsal

pe bazinetul aşezat la rândul lui pe muşamaua de protecţie, cu coapselflectate pe bazin şi gambele pe coapse), după ce s-a explicat (dacă e cazulnecesitatea spălăturii vaginale în scopul obţinerii acordului acesteia.

Cu cilindrul irigatorului în mâna dreaptă, la 50 cm deasupra planulumesei ginecologice (sau patului) şi canula (sau sonda Nelaton pentru virgineîn mâna stângă se execută în primul timp toaleta vulvară prin proiectare jetului de spălătură de sus în jos prin comisura vulvară; cu ajutorul clemei sopreşte lichidul de spălătură şi se introduce cu blândeţe canula în bazin apose redeschide clema lăsând jetul de spălătură să curgă liber.

Se progresează pe peretele posterior al acestuia spre fundul de sacvaginal posterior; pentru o spălătură vaginală este necesară o cantitate de 2 soluţie antiseptică.

La terminarea spălăturii vaginale se extrage canula, exercitând o presiune uşoară asupra peretelui posterior pentru a facilita evacuarecompletă a lichidului de spălătură din vagin; se aplică un tampon de vatăsteril peste comisura vulvară.

Canula se detaşează de tubul de cauciuc şi se pregăteşte pentrusterilizare (ca oricare instrument metalic).

clismele si spalaturile

Documents