clisma
TRANSCRIPT
CLISMA
Trecut-au în istorii prea mult cu tăvălugul...Iar azi parcă-i de aur, de cât purtat-am jugul.
De-aceea jalea-n suflet îmi e nespus adâncăVăzând cum biet românul e-n suferinţă încă.
Degeaba câteodată făcut-a el pe durul...Era doar pentru o clipă, cât să-şi repare curul!
Cinstit şi cu credinţă el îşi mânca posmagiiŞi-ajuns sătul, îndată îşi cobora nădragii.
De ce suntem azi, Doamne, fricoşi, fără temei,Când toţi strămoşii noştri au fost ca nişte zmei?
De ce-am plecat voinţa cu faţa spre pământŞi-am îmbrăcat al spaimei tremurător veşmânt?
Degeaba Voievodul plantat-a mii de ţepe,Hoţii moderni n-au teamă, se fac a nu pricepe,
Deşi-i bună povaţa, tot una e cu sfatul:„Cine-i grăbit să-nţepe, el fi-va înţepatul!”
Iar tot ce azi se mişcă, ţinteşte spre avereŞi se împarte totul... şi-un strop prelins de miere!
Avar, nemulţumitul în Rai, ar merge la cadastru…Şi de-ar ajunge sus, ar duce un dezastru!
Cu spaimă iepurească la orice adiereLăsăm hapsâni să fure: munţi, mine-aurifere,
Iar „leul” demnităţii adoarme-n carantine,Când cei slugarnici stau, cu pantalonii-n vine.
Sărmană seminţie, ce-ţi murmuri adormirea,Vor trece încă veacuri pân-o veni trezirea...
Tu plângi în înrobire că toţi sunt derbedei,Da-n frunte cine-i pune, îi şi schimbă pe zei!
Ţi-au supt a vieţii sevă storcându-te în teasc,Te-au frânt ca pe o creangă făcându-te un vreasc
Şi-ai tăi te umiliră, chiar de-s născuţi de-o mamă,Opincă li-e obrazul şi faţa de aramă.
Te vei trezi tu, astăzi, de ţi s-o face clismă,Te-ai deştepta vlădică, opincă… sau tu cismă?
N-au cum să treacă toate doar printr-o spălătură...Ah, „faptele omoară”...Restu-i răcit de gură!
Mereu fiind vecină cu hunul, turcul, rusul, Ce-au vrut din totdeauna să îţi oprească pulsul,
Ai grijă cu-Occidentul, că nu-i cunoşti „profundul”,Iar sfatul meu e sincer: „Păzeşte-ţi bine fundul!”
Iar domnii care încă tot chinuie poporul,Ar merita acel impuls, ce-l dă detonatorul…
Să piară-n lume astfel pofta oricui, păgână,„De-a asupri mişelnic o naţie română!”
Trecut-au în istorii prea mult cu tăvălugul...Iar azi parcă-i de aur, de cât purtat-am jugul.De-aceea jalea-n suflet îmi e nespus adâncăVăzând cum biet românul e-n suferinţă încă.
Degeaba câteodată facut-a el pe durul...Era doar pentru-o clipă, cât să-şi repare curul!Cinstit şi cu credinţă el îşi mânca posmagiiŞi-ajuns satul, îndată îşi cobora nădragii.
De ce suntem azi, Doamne, fricoşi, fără temei,Când toţi strămoşii noştri au fost ca nişte zmei?De ce-am plecat voinţa cu faţa spre pământŞi-am îmbrăcat al spaimei tremurător veşmânt?
Degeaba Voievodul plantat-a mii de ţepe,Hoţii moderni n-au teamă, se fac a nu pricepe,Deşi-i bună povaţa tot una e cu sfatul:„Cine-i grăbit să-nţepe, el fi-va înţepatul!”
Iar tot ce azi se mişcă, ţinteşte spre avereŞi se împarte totul...şi-un strop prelins de miere! Avar, nemulţumitul în Rai, ar merge la cadastru…Şi de-ar ajunge sus, ar duce un dezastru!
Cu spaimă iepurească la orice adiereLăsăm hapsâni să fure: munţi, mine-aurifere,Iar „leul” demnităţii adoarme-n carantine,Când cei slugarnici stau, cu pantalonii-n vine.
Sărmană seminţie, ce-ţi murmuri adormirea,Vor trece încă veacuri pân-o veni trezirea...Tu plângi în înrobire că toţi sunt derbedei,Da-n frunte cine-i pune, îi şi schimbă pe zei!
Ţi-au supt a vieţii seva storcându-te în teasc,Te-au frânt ca pe o creangă făcându-te un vreascŞi-ai tăi te umiliră, chiar de-s născuţi de-o mamă,Opincă li-e obrazul şi faţa de aramă.
Te vei trezi tu, astăzi, de ţi s-o face clismă,Te-i deştepta vladică, opincă… sau tu cismă?N-au cum să treacă toate doar printr-o spălătură...Ah, „faptele omoară”...Restu-i răcit de gură!
Mereu fiind vecină cu hunul, turcul, rusul, Ce-au vrut din totdeauna să îţi oprească pulsul,Ai grijă cu-Occidentul, că nu-i cunoşti „profundul”,Iar sfatul meu e sincer: „Păzeşte-ţi bine fundul!” Iar domnii care încă tot chinuie poporul,Ar merita acel impuls, cel dă detonatorul…Să piara-n lume astfel pofta oricui păgână,„De-a asupri mişelnic o naţie română!”
CLISMA
Muzica: Relaxation muzic - AmurgVersuri si realizare: Filologul Apetrei
23. 10. 2011
Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare sau… pur adevărată!