clasificare proteinelor

3
Clasificare proteinelor 1.După structura chimică: - Holoproteine - Heteroproteine • Hem – hemoglobină, mioglobină, citocromi, catalază • Metale – feritina, cerulop • Lipide – lipoproteinele • Zaharuri – imunoglobulinele, colagenul 2. După mărime şi formă: - Proteine globulare – cu formă sferică uşor solubile în apă, de regulă intracelulare (hemoglobina, imunoglobulinele,) -Proteine fibrilare – insolubile în apă, de regulă extracelulare, cu roluri de susținere (colagen, miozină, elastină) 3. In funcţie de valoarea biologicã: a) proteine complexe sau proteine cu valoare biologicã ridicatã(33% aa esenţiali si 66% aa nees) b) proteine incomplete - nu pot asigura dezvoltarea organismului (proteinele din cereale) Rol Structural (intrã in componenţa membranelor celulare) Catalitic (enzimele) – tripsina, chimotripsina,ADN polimeraza De apãrare-imunoglobulinele, interferonii Fizico-chimic-menţin echilibrul acido-bazic De transport-albuminele, hemoglobina, Structura primară - Precizează numărul, tipul şi secvența aminoacizilor din moleculă - Redă totalitatea legăturilor covalente este numită şi structura covalentă - Secvența aminoacizilor este caracteristică fiecărei proteine şi este determinată genetic - Influențează structurile de ordin superior Structura secundara Se referă la aranjamentul spațial al axului catenei polipeptidice Structura secundară este datorată în exclusivitate legăturilor de hidrogen care se stabilesc între grupările –CO‐ şi – NH‐ care aparțin diferitelor grupări peptidice Conformația cea mai stabilă pe care o adoptă o proteină în soluție este cea la care se stabilesc cel mai mare număr de legături de hidrogen Legăturile de hidrogen se pot constitui fie în cadrul aceleiaşi catene polipeptidice (legături intracatenare), fie între două sau mai multe catene (legături intercatenare) Structura α ‐ helix Structura β ‐ foaie pliată (pliată) Structura tertiara Descrie împachetarea lanțului polipeptidic ca urmare a interacțiunilor necovalente dintre radicalii R de la Cα Tipuri de interacțiuni necovalente dintre radicalii R ai aminoacizilor: Legături ionice Legături de hidrogen Interacțiuni hidrofobe Structura cuaternara Caracteristică proteinelor alcătuite din mai multe lanțuri polipeptidice ( de regulă un număr mic şi par) Asamblarea protomerilor se face prin forțe slabe, necovalente şi asocierea devine stabilă numai dacă suprafețele de contact sunt complementare Protomerii pot fi identici sau diferiți Structurile cuaternare permit funcționarea unor mecanisme de reglare a activitații proteinelor O proteina importanta oligomera este hemoglobina ( 2 lanturi α 141aa si 2 lanturi β 146aa) Vitamin a B1 şi coenzima tiaminpirofosfat Vitamina B1 (tiamina, aneurina, vitamina anti beri-beri, vitamina antinevritică) este alcătuită dintr-un nucleu pirimidinic şi un nucleu tiazolic, unite printr-o grupare metilenică. NH 2 H 3 C N N N S CH 2 OH CH 3 CH 2 CH 2 . HCl ^ 1 2 4 5 1' 3' 4' 5' 6' În organism tiamina se găseşte liberă şi esterificată ca TPP , formă coenzimatica care este activă biologic Rol TPP participă în calitate de coenzimă in formarea sau degradarea α-cetolilor sub actiunea transcetolazei si la decarboxilarea oxidativă a a-ceto-acizilor Tulburări de aport vitaminic - deficiența poate fi cauzata de malnutriție, defecte de absorbție, pierderi vitaminice datorate terapiei cu diuretice, hemodializă, diaree. Deficitul vitaminic - boala numită beri-beri, ce se caracterizează prin: - tegumente uscate, iritabilitate, gandire incoerenta, varsaturi, paralizie progresiva. Vitamina B2 Tiamina Tiam in pirofosforilaz- kinaza ATP AMP NH 2 H 3 C N N N S CH 2 O CH 3 CH 2 CH 2 ^ P O OH O O P OH OH TPP

Upload: elaela

Post on 21-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

hgbkbkj

TRANSCRIPT

Clasificare proteinelor

Clasificare proteinelor

1.Dup structura chimic:

- Holoproteine

- Heteroproteine

Hem hemoglobin, mioglobin, citocromi, catalaz Metale feritina, cerulop

Lipide lipoproteinele

Zaharuri imunoglobulinele, colagenul

2. Dup mrime i form:- Proteine globulare cu form sferic

uor solubile n ap, de regul intracelulare

(hemoglobina, imunoglobulinele,)

-Proteine fibrilare insolubile n ap, de regul

extracelulare, cu roluri de susinere (colagen,

miozin, elastin)3. In funcie de valoarea biologic:

a) proteine complexe sau proteine cu valoare biologic ridicat(33% aa eseniali si 66% aa nees)

b) proteine incomplete - nu pot asigura dezvoltarea organismului (proteinele din cereale)Rol

Structural (intr in componena membranelor celulare)

Catalitic (enzimele) tripsina, chimotripsina,ADN polimeraza

De aprare-imunoglobulinele, interferonii

Fizico-chimic-menin echilibrul acido-bazic

De transport-albuminele, hemoglobina,

Structura primar- Precizeaz numrul, tipul i secvena aminoacizilor din molecul- Red totalitatea legturilor covalente este numit i structura covalent- Secvena aminoacizilor este caracteristic fiecrei proteine i este determinat genetic

- Influeneaz structurile de ordin superiorStructura secundara

Se refer la aranjamentul spaial al axului catenei polipeptidice

Structura secundar este datorat n exclusivitate legturilor de hidrogen care se stabilesc ntre gruprile CO i NH care aparin diferitelor grupri peptidice

Conformaia cea mai stabil pe care o adopt o protein n soluie este cea la care se stabilesc cel mai mare numr de legturi de hidrogen

Legturile de hidrogen se pot constitui fie n cadrul aceleiai catene polipeptidice (legturi intracatenare), fie ntre dou sau mai multe catene (legturi intercatenare)

Structura helix

Structura foaie pliat (pliat)

Structura tertiara

Descrie mpachetarea lanului polipeptidic ca urmare a interaciunilor necovalente dintre radicalii R de la CTipuri de interaciuni necovalente dintre radicalii R ai aminoacizilor:

Legturi ionice Legturi de hidrogen

Interaciuni hidrofobe

Structura cuaternara

Caracteristic proteinelor alctuite din mai multe lanuri polipeptidice ( de regul un numr mic i par)Asamblarea protomerilor se face prin fore slabe, necovalente i asocierea devine stabil numai dac suprafeele de contact sunt complementare

Protomerii pot fi identici sau diferii

Structurile cuaternare permit funcionarea unor mecanisme de reglare a activitaii proteinelor

O proteina importanta oligomera este hemoglobina ( 2 lanturi 141aa si 2 lanturi 146aa)

Vitamina B1 i coenzima tiaminpirofosfat Vitamina B1 (tiamina, aneurina, vitamina anti beri-beri, vitamina antinevritic) este alctuit dintr-un nucleu pirimidinic i un nucleu tiazolic, unite printr-o grupare metilenic.

n organism tiamina se gsete liber i esterificat ca TPP , form coenzimatica care este activ biologic

RolTPP particip n calitate de coenzim in formarea sau degradarea -cetolilor sub actiunea transcetolazei si la decarboxilarea oxidativ a (-ceto-acizilor

Tulburri de aport vitaminic- deficiena poate fi cauzata de malnutriie, defecte de absorbie, pierderi vitaminice datorate terapiei cu diuretice, hemodializ, diaree.Deficitul vitaminic - boala numit beri-beri, ce se caracterizeaz prin:- tegumente uscate, iritabilitate, gandire incoerenta, varsaturi, paralizie progresiva.

Vitamina B2

Riboflavina intr n structura formelor sale coenzimatice, flavinmononucleotid (FMN) i flavinadenindinucleotid (FAD).

Riboflavina intervine n mecanismul vederii, n fiziologia glandelor lacrimale, n mecanismul de producere a HCl n mucoasa gastric, n activitatea altor vitamine i hormoniHipovitaminoza - apariia unor leziuni ale mucoasei gastrice, buco-faringiene, leziuni cutanate.La om- simptome: dermatita, fisuri la nivelul buzelor, conjunctivit, cataract, glosita( limba are un aspect neted si purpuriu)

Hipervitaminoza - crampe musculare, poliurie, utilizarea i metabolizarea defectuoas a altor vitamine, datorit competiiei pentru compui de fosforilare.Vitamina B6

Vitamina B6 intervine n multe reacii la care particip aminoacizii: transaminare, decarboxilare a (-amino -acizilor, dezaminare, transsulfurare, desulfurare, n absorbia din intestin i patrunderea aminoacizilor n celul.

Deficit - stri de nervozitate, insomnie, tulburri de mers, afeciuni cutanate n jurul nasului, ochilor, gurii.

Carena vit. B6 - apariia cariilor dentare, conduce la modificri n metabolismul triptofanului

Formarea legturii peptidice Proteinele sunt alctuite din lanuri de aminoacizi legai covalent prin legturi peptidice (amidice) stabilite ntre gruparea COOH a unui aminoacid i gruparea amino a urmtorului aminoacid din lan. Formarea legturii peptidice are loc printr-o reacie de condensare, ce implic pierderea unei molecule de ap. Secvena N-C-C se repet n lungul proteinei formnd scheletul

structurii tridimensionale a proteinei. Aranjamentul cap-la-coad al aminoacizilor n protein determin existena unei grupri amino libere la un capt (captul amino-terminal sau N-terminal), care reprezint nceputul catenei polipeptidice, i existena n captul opus al catenei, la partea terminal, a unei

grupri carboxil libere

(captul carboxil-terminal sau C-terminal).

Aminoacizii din captul C-terminal corespund ultimului aminoacid

adugat n cursul procesului de translaie de ctre RNA mesager.

Legtura peptidic este planar i destul de rigid, comportndu-se ca

o dubl legtur. Datorit existenei unei legturi parial duble ntre atomii de C i N implicai n legtura peptidic, libera rotaie ntre acetia este practic inexistent, iar aceti atomi se gsesc situai n acelai plan (coplanari). Ca urmare, rotaiile din interiorul polipeptidei sunt restricionate la cele din jurul atomului C, respectiv C i N adiacent i C i C adiacent.

Monoaminomonocarboxilici: ( Gly, Ala, Ser, Cys, Met, Thr, Val, Ile, Leu)

Monoaminodicarboxilici : ( Asp, Glu, Gln, Asn )

Hidroxiaminoacizi: (Ser, Tre, Tyr)

Tioaminoacizi: (Cys, Met)

Diaminomonocarboxilici : ( Lys, Arg )

- aminoacizi ciclici:

aromatici: Phe, Tyr

heterociclici: Trp, His, Pro

P

P

T

H

O

H

O

P

O

O

H

O

O

P

^

2

H

C

2

H

C

3

H

C

O

2

H

C

S

N

N

N

C

3

H

2

H

N

P

M

A

P

T

A

a

z

a

n

i

k

-

z

a

l

i

r

o

f

s

o

f

o

r

i

p

n

i

m

a

i

T

a

n

i

m

a

i

T

a

P

P

P

T

A

P

D

A

P

T

A

D

A

F

N

M

F

a

z

a

l

i

r

o

f

s

o

f

o

r

i

p

-

n

i

n

e

d

a

-

n

i

v

a

l

F

a

z

a

n

i

k

o

v

a

l

F

a

n

i

v

a

l

f

o

b

i

R