CLASA SPODISOLURI (SPO) Această clasă se caracterizează morfologic prin prezenţa unui orizont spodic (Bhs, Bs) sau

orizont criptospodic (Bcp). În această clasă sunt cuprinse următoarele tipuri de soluri: prepodzol, podzol şi criptopodzol.

1. PREPODZOLURILE Au fost cunoscute sub denumirea de soluri brune podzolice sau brune feriiluviale. Aceste soluri

se caracterizează prin prezenţa unui orizont B spodic (Bs) şi prin absenţa orizontului de eluviere (Ea) sau prezenţa acestuia discontinuu. Pot prezenta orizont organic nehidromorf O (folic) cu o grosime <50cm

Răspândire şi condiţii naturale de formare. Prepodzolurile se formează în zona montană a ţării noastre, la altitudini de 1300 (1400)-1700 (1800)m în Carpaţii Meridionali şi la 1300-1700m în Carpaţii Orientali şi Occidentali. Au în general aceeaşi regiuni de răspândire cu districambosolurile, ocupând însă forme de relief mai înalte cu drenaj extern bun.

Solurile s-au format în condiţiile unui climat rece şi umed.Temperaturile medii anuale oscilează între 3-6ºC, iar precipitaţiile medii anuale între 850-1200mm. Indicele de ariditate are valori între 50-70. *Vegetaţia naturală sub care s-au format prepodzolurile este formată în zona montană superioară din păduri de molid cu un bogat covor de ericacee sau muşchi şi mai rar sub păduri de fag cu molid.

Materiale parentale. S-au format pe roci parentale cu caracter acid, silicioase: gresii, conglomerate, şisturi cristaline, granite, granodiorite ; sau diferite depozite detrice rezultate din acestea, care conţin mai puţin de 30% argilă (luto-nisipoase sau nisipo-lutoase).

Relief şi apă freatică. În cadrul reliefului montan, prepodzolurile ocupă versanţii mijlociu înclinaţi, dar şi unele platforme sau trepte cu înclinare medie (pe formele de rel slab înclinate se formează podzolul)

Procese pedoganetice. Formarea componentei organice. Transformarea resturilor organice provenite din vegetaţia lemnoasă, în condiţiile de climă rece şi umedă, decurge f. încet şi în general sub acţiunea ciupercilor. Ca urmare, procesul pedogenetic este caracterizat prin acumularea unor cantităţi mari de materie organică parţial descompusă, la suprafaţa solului şi a unei cantităţi reduse de humus acid nesaturat, în partea superioară a profilului de sol. În aceste condiţii se formează un orizont de acumulare a materiei organice humificate cu proprietăţi distincte (Au sau Aou). *Formarea componentei minerale. Condiţiile de mediu umed şi rece, alături de cantitatea ridicată de acizi fulvici, contribuie la alterarea intensă a mineralelor primare rezultând cantităţi mari de silice, oxizi şi hidroxizi de fier, aluminiu şi mangan. Ca urmare, în cazul acestui sol alterarea intensă a silicaţilor primari din rocile parentale, nu duce practic la formarea de argilă, ci la descompunerea lor în componentele de bază. *Hidroxizii de fier şi aluminiu rezultaţi în urma alterării formează cu acizii fulvici compuşi organo-metalici sau chelaţi, aceştia, fiind solubili, migrează spre adâncime şi se depun în zona cu reacţie mai puţin acidă, rezultând astrfel orizontul Bs. *Migrarea parţială a sescvioxizilor duce la sărăcirea părţii superioare a solului în coloizi şi la acumularea reziduală a unor cantităţi de cuarţ, fără a se separa însă un orizont eluvial evidenţiat morfologic.

Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului Succesiunea orizonturilor este:O-Ao(Au)-Bs-R(C)

Orizontul O are 2-3cm grosime şi este alcătuit din moder (C/N=23-26) sau moder cu humus brut (C/N peste 27). Orizontul Aou are grosimi de 10-15cm, este de culoare brună-închisă sau brună cenuşie, textura este luto-nisipoasă, fără structură sau mic grăunţoasă slab definită. Conţine particule grosiere cuarţoase. Orizontul Bs este orizontul caracteristic de acumulare a sescvioxizilor. Are grosimi de 20-70cm, culoarea este brun-gălbuie, brun-ruginie, structura poliedrică, mai slab definită.

Orizontul R apare la adâncime de 40-90cm fiind alcătuit din roci acide, silicioase, mai mult sau mai puţin dezagregate. *În cazul acestui sol, pe întregul profil apar fragmente din roca parentală, mai numeroase şi mai mari spre baza profilului.

Proprietăţi. Conţinutul de humus propriu-zis este scăzut (1-2%), în schimb conţinutul de materie organică parţial descompusă este ridicat (10-25%) în special la suprafaţa solului. Raportul C/N are valori mai mari de 27. Prepodzolul este un sol oligobazic, valoarea gradului de saturaţie în baze fiind cuprins între 10-30%. Reacţia solului este foarte puternic acidă, cu pH-ul de 3,5-4. Solul este foarte slab aprovizionat cu elemente nutritive.

Subtipuri. În cadrul prepodzolului au fost separate subtipurile: tipic, litic, umbric, scheletic, histic.

Fertilitate şi folosinţe. Prepodzolurile, datorită însuşirilor fizice, hidrofizice, chimice şi biochimice, au fertilitatea naturală redusă şi sunt folosite în silvicultură sau ca pajişti naturale. *În urma

1

defrişării pădurii pe aceste soluri se instalează pajişti cu Nardus Stricta şi cu Vaccinium mirtillis. Acestea sunt pajişti secundare de calitate inferioară care se pot îmbunătăţi prin amendare, fertilizare cu NPK.

2. PODZOLURILE Se caracterizează morfologic prin: orizont O şi / sau A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat de

orizontul eluvial albic (Ea) şi orizont B spodic humico-feriiluvial (Bhs) sau feriiluvial (Bs). Pot prezenta orizont organic nehidromorf O (folic) sub 50cm grosime şi proprietăţi criostagnice.

Răspândire şi condiţii de formare. În România podzolurile ocupă o suprafaţă de 270.000ha şi sunt caracteristice regiunilor montane înalte (peste 1700-1800m). Insular se pot întâlni şi în regiuni mai joase. Ocupă suprafeţe mari în Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş, Parâng şi Retezat), suprafeţe mai mici apar şi în Carpaţii Orientali şi Occidentali. *Clima este umedă şi rece cu ierni aspre şi lungi, veri ploioase şi răcoroase. Temperaturile medii anuale variază între limitele de 2-3ºC în etajul subalpin şi 4-5ºC în etajul molidului. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 950-1300mm. Indicii anuali de ariditate sunt cuprinşi între 65-90. Regimul hidric este percolativ repetat. *Vegetaţia naturală. Podzolurile s-au format pe o vegetaţie forestieră caracteristică zonelor montane superioare, alcătuită din păduri de molid şi mai rar din molid cu brad. Sub aceste păduri se dezvoltă şi o vegetaţie formată din ericacee din genurile Vaccinium, Bruckenthalia, Rhododendron şi muşchi din genurile Polytrichum, Sphagnum, Hyphum. Dintre plantele ierboase au o răspândire mai mare Luzula silvatica, Deschampsia flexuosa, Soldanella montana. În etajul alpin inferior pădurile de molid se răresc şi apoi treptat dispar, locul acestora fiind luat de jneapăn şi ienupăr. * Materialul parental pe care au evoluat aceste soluri este reprezentat, în general, prin roci acide de natură metamorfică sau eruptivă: diverse şisturi cristaline, gnaisuri, granite, granodiorite. De asemenea se formează pe gresii, conglomerate silicioase. *Podzolurile s-au format în zonele montane şi subalpine mai ales pe forme de relief cu drenajul extern slab (culmi, depresiuni..).

Procese pedogenetice. Formarea componentei organice. Litiera formată din resturile organice ale pădurilor de molid, ericaceelor, muşchilor, în condiţiile climatului de munte rece şi umed se descompune gre, acumulându-se în majoritatea lor sub formă de humus brut. În paralel, sub acţiunea ciupercilor, din litieră se formează puţin humus propriu-zis, sărac în azot şi dominat puternic de acizii fulvici nesaturaţi. Rezultă astfel un humus acid, nestabil, care se levigă în adâncime şi => orizont Bhs.

Formarea componentei minerale. Complexul de condiţii specifice pt formarea acestui sol: mediu puternic acid, roci silicioase şi lipsite de elemente bazice, regim hidric percolativ repetat, determină podzolirea propriu-zisă, proces pedogenetic specific acestui sol. Ca urmare, materia minerală se alterează puternic, rezultând silice, oxizi şi hidroxizi de fier şi aluminiu, dar fără să rezulte argilă.

Compuşii fierului şi aluminiului rezultaţi din alterarea materiei minerale trec în stare redusă şi intră în reacţie cu acizii fulvici şi alte substanţe organice, formând complecşi organo-metalici uşor solubili. Aceştia sub influenţa regimului hidric percolativ repetat, sunt îndepărtaţi de la locul formării lor şi vor fi depuşi la nivelul orizontului Bhs. În urma intenselor procese de spălare a sescvioxizilor de fier şi aluminiu, sub orizontul de acumulare (Au), se conturează un orizont eluvial Ea, îmbogăţit rezidual cu silice, nisip fin cuarţos şi alte particule minerale.

Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului. Podzolul tipic este caracterizat prin următoarele orizonturi: Au-Ea-Bhs-R sau C.

Orizontul Au sau Aou- grosimea orizontului oscilează între 10-20cm şi este de culoare cenuşiu închis.

Orizontul Ea, gros de 5-20 cm, are culoare albicioasă-cenişiu datorită silicei coloidale rămase în urma intenselo procese de eluviere a sescvioxizilor şi componentelor organice. Are textura nisipoasă sau nisipo-lutoasă, este pulverulent sau cu o structură lamelară. Tranziţia de culoare între orizontul Ea şi Bhs este destul de netă. *Orizontul Bhs, gros de 20-55cm, are culoare brun ruginie sau brun-gălbuie. Grăunţii de nisip din acest orizont întotdeauna sunt acoperiţi cu pelicule de materiale coloidale amorfe. Are textură nisipo-lutoasă şi conţine fragmente din roca aflate în diferite stadii de alterare. Orizontul R începe la adâncimi variabile între 40-80cm, uneori este înlocuit cu C, alcătuit din depozite mai mult sau mai puţin permeabile provenite din roci silicioase sau decarbonatate. Proprietăţi. Podzolurile se caracterizează în general printr-o textură luto-nisipoasă sau nisipo-lutoasă nediferenţiată pe profil, este nestructurat sau cu o structură mic grăunţoasă slab conturată. Sunt soluri sărace în argilă, întrucât condiţiile de pedogeneză nu sunt favorabile formării acesteia. *Reacţia este foarte puternic acidă, cu pH-ul de 3-3,5. Aciditatea este mult intensificată şi de prezenţa aluminiului mobil cu valori de 4-9 me/100 g sol. Conţinutul de humus, îndeosebi humus brut şi dominat de acizii fulvici, este de 8-22% în orizontul superior, scade în Ea şi creşte din nou în Bhs (5-12%). *Podzolurile au gradul de saturaţie în baze foarte scăzut V= 7-25%. De asemenea, capacitatea de schimb cationic (T) are valori minime în special în orizontul Ea, datorită conţinutului scăzut în argilă şi humus. Sunt

2

soluri foarte sărace în elemente nutritive accesibile plantelor şi foarte puţin active d.p.d.v. biologic. Subtipuri. În cadrul podzolului au fost separate subtipurile: tipic, feriluvic (Au-Ea-Bs-R), litic (rocă compactă situată la adâncime de 20-50cm), histic (Au-Ea-Bhs-R), umbric, criostagnic (podzol cu proprietăţi criostagnice în profil), scheletic (podzol cu schelet peste 75%).

Fertilitate şi folosinţă. Podzolurile, datorită condiţiilor de climă rece şi umedă, rocilor parentale lipsite de elemente bazice, reacţiei foarte puternic acidă, sărăciei în elemente nutritive, sunt soluri cu fertilitate naturală foarte redusă. *Însuşirile negative ale podzolului, alături de condiţiile de climă şi relief accidentat fac practic imposibilă folosirea lor ca soluri agricole. Cu toate acestea, în unele situaţii, pot fi utilizate ca soluri pt păşuni şi

3. CRIPTOPODZOLURILE Sunt definite ca spodisoluri care au orizont organic O şi orizont A acid foarte humifer urmat de

orizont B criptospodic (Bcp) humifer. Poate prezenta orizont organic nehidromorf O (folic) sub 50cm grosime. *Criptopodzolurile au fost nou introduse ca tip de sol. Ele corespund numai solurilor brune criptopodzolice foarte humifere din etajul montan înalt (subalpin) cunoscute în literatură şi sub denumirile de soluri brune de pajişte subalpine, podzoluri înecate în humus sau postpodzoluri. Solurile brune criptopodzolice (SRCS, 1980) ce fac tranziţia dintre districambosoluri şi spodisoluri sunt incluse în noua clasificare (taxonomie) la subtipul districambosol prespodic.

Răspândire şi condiţii naturale de formare. Criptopodzolurile au o răspândire redusă, 95.000 ha mai ales în etajul montan înalt al pajiştilor subalpine (unde se asociază cu podzoluri) din Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali şi deci condiţiile naturale de formare a acestor soluri sunt: Clima umedă şi rece, cu temperaturi medii anuale de cca. 1-3ºC, precipitaţii medii anuale de peste 900-1000mm, indicele de ariditate în jur de 70, evapotranspiraţia potenţială medie anuală 450mm, regim hidric percolativ repetat.

Relieful caracteristic acestor soluri este acela cu versanţi slab înclinaţi, cu diferite expoziţii sau culmi şi platouri.

Materialul parental este alcătuit din depozite de pantă (deluvial de soliflucţiune), provenit din dezagregarea şi alterarea unor roci magmatice acide sau intermediare (în Bucegi predominând gresiile micacee şi conglomeratele).

Vegetaţia naturală iniţială era constituită din molidişuri cu ericaceae (Vaccinium sp., Rhododendron sp., Bruckentalia sp.), muşchi (Hypnum sp., Polytrichum sp., Sphagnum sp.) ; în prezent ierburi (Luzula silvatica, Festuca rubra, Festuca pseudovina, Agrostis rupestris, Nardus stricta). În trecut aceste soluri au evoluat sub pădure când s-au format ca podzoluri; după îndepărtarea vegetaţiei lemnoase şi înlocuirea cu vegetaţie ierboasă, în timp – ca urmare a acumulării apreciabile de humus în condiţiile climatice menţionate – trăsăturile morfologice de podzol au fost mascate. *Procese pedogenetice. Specific în formarea acestui sol este procesul de criptopodzolire în urma căruia se formează orizontul criptospodic (Bcp), adică orizont spodic cu acumulare iluvială de material amorf activ, predominant humic şi aluminic, astfel că nu are coloritul roşu specific orizontului spodic, sau, aceasta este mascată de conţinutul ridicat de materie organică (peste 10%).

Alcătuire şi descrierea morfologică a profilului. Succesiunea de orizonturi este: Aţ-Au-Bcp-C.Orizontul Aţ- este orizontul de suprafaţă cu o grosime de câţiva cm; *Orizontul Au- cu o grosime

de 25-30cm, închis la culoare cu o uşoară tentă cenuşie dată de granulele de cuarţ şi mică, structură glomerulară-poliedrică subangulară mare, poros; *Orizontul Bcp- cu o grosime de 20-30cm, brun închis, structură poliedrică subangulară mare, poros; *Orizontul C- apare sub adâncimea de 50-60cm, alcătuit din depozite de pantă, provenite din dezagregarea şi alterarea unor roci acide sau intermediare. Conţinutul în schelet este foarte ridicat.

Proprietăţi. Textura este grosieră şi nediferenţiată pe profil. Curba de distribuţie a humusului arată un conţinut ridicat atât în orizontul Au, cât şi în orizontul Bcp (în general peste 10%). Reacţia este puternic acidă, iar gradul de saturaţie în baze foarte mic.

Subtipuri. Criptopodzolul include următoarele subtipuri: tipic, histic (T-Au-Bcp-C sau R), litic (limita superioară a rocii este între 20 şi 50), scheletic (cu schelet peste 75%). Fertilitate şi folosinţă. Fertilitatea naturală a acestor soluri este foarte slabă, atât datorită însuşirilor lor, cât şi condiţiilor climatice aspre şi perioadei bioactive scurte (75 zile şi chiar mai puţin). Sunt folosite pentru păşuni şi fâneţe (folosinţe obligate, deşi producţiile sunt slabe atât calitativ cât şi cantitativ). * Indiferent de modul lor de folosinţă, pentru ridicarea potenţialului lor productiv se recomandă aplicarea amendamentelor calcaroase şi a îngăşămintelor, în special a celor organice, dar şi a celor minerale (mai ales cu azot), precum şi fertilizarea prin târlire.

3