CLASA CERNISOLURI (CER) În această clasă sunt cuprinse soluri care au ca orizont diagnostic un orizont A molic (Am) sau A forestalic- numai la subtipuri cernoziomuri maronice şi kastanoziomuri maronice- urmate de orizonturi intermediare AC, AR, Bv sau Bt. Orizonturile intermediare au o grosime minimă de 10-15 cm şi culori închise cu valori şi crome mai mici de 3,5 la material în stare umedă cel puţin în partea superioară a orizonturilor şi cel puţin pe feţele elementelor structurale. Orizontul de acumulare a carbonaţilor alcalino-pământoşi este prezent fie în primii 100 cm la kastanoziomuri fie în primii 125 cm la cernisoluri cu textură mijlocie sau fină, fie în primii 200 cm la cele cu textură grosieră. Din clasa cernisoluri fac parte 4 tipuri de sol: kastanoziom, cernoziom, faeoziom şi rendzina.

1. KASTANOZIOMURILE (KZ) Kastanoziomurile sunt cunoscute şi sub denumirea de soluri brune deschise de stepă uscată sau de soluri bălane. Ele se definesc printr-un orizont A molic (Am) de culoare brună cu crome mai mari decât 2 la material în stare umedă urmat de un orizont de tranziţie AC de culoare brună mai deschisă cu crome mai mici de 3,5 cel puţin în partea superioară la material în stare umedă şi un orizont de acumulare a carbonaţilor alcalino-pământoşi notat cu Cca situat în primii 100 cm.Răspândire şi condiţii naturale de formare- În România kastanoziomurile ocupă o suprafaţă de 105 000 ha şi sunt răspândite cu precădere în Dobrogea, în Deltă şi extremitatea estică a Bărăganului.Clima zonelor în care s-au format kastanoziomurile este caracteristică stepei uscate, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 10,7-11,3ºC, precipitaţii de 330-420 mm anual, indice de ariditate de 17-21 şi valori ale evapotranspiraţiei potenţiale mai mari de 700 mm. Bilanţul hidroclimatic este foarte deficitar. Vegetaţia ierboasă spontană slab dezvoltată şi discontinuă este caracteristică stepelor uscate care fac tranziţia spre zona semideşertică. Ea se compune din specii mezoxerofite şi xerofite cum ar fi: Medicago minima, Stipa cappilata, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia austriaca. Această vegetaţie naturală este înlocuită în cea mai mare parte cu vegetaţie cultivată sau este degradată prin suprapăşunat. Condiţiile climatice din zona kastanoziomurilor constituie factor limitativ pt. vegetaţia forestieră. Aceasta poate fi întâlnită numai în unele depresiuni şi văi cu soluri umede şi pe terenuri cu expoziţii umbrite.Relieful este plan (terase, culmi) sau uşor înclinat cu expoziţie însorită, altitudini mai mici de 150 m, dar cu mare predispoziţie pt. eroziune hidrică din cauza conţinutului mare de praf al materialului parental.Materialul parental -loessul sau depozite loessoide- are porozitate bună şi conţine carbonat de Ca 10-15 %.Procese pedogenetice- Conţinutul scăzut de humus (cca. 2%) format prin humificarea cu întreruperi a materiei organice (vara datorită secetei, iarna datorită gerurilor) explică culoarea brună deschisă a orizontului Am. Ariditatea climatuli determină o slabă levigare a sărurilor greu solubile (CaCO3) şi o alterare f. slabă a părţii minerale a solului. Condiţiile de ariditate influenţează levigarea slabă a CaCO 3, suficient pt. a schiţarea orizontului C carbonato-acumulativ (Cca). Curentul ascendent al apei în perioadele secetoase din orizontul Cca spre suprafaţă favorizează formarea eflorescenţelor şi pseudomiceliilor în orizontul A/C în urma absorbţiei apei de către rădăcinile plantelor, suprasaturarea soluţiei şi precipitarea carbonatului de calciu.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului- profilul acestor soluri prezintă următoarea alcătuire:Amk-ACk-Cca.Orizontul Amk are o grosime de 30-40 cm, culoare brună închisă (10YR 3/3) în stare umedă şi brună (10YR 5/3) în stare uscată, structură granulară medie cu numeroase agregate coprogene, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică şi biologocă, efervescenţă slabă, trecerea treptată.Orizontul ACk- are grosimea de 15-25 cm, culoare brună (10YR 4/3) în stare umedă şi bun-brun-pal (10YR 5/3) în stare uscată, structură glomerulară medie slab dezvoltată, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică şi biologică, efervescenţă puternică, trecerea treptată.Orizontul Cca- apare la adâncimea de 50-60 cm şi are o culoare brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare umedă şi brun gălbui deschis (10YR 5/4) în stare uscată, structură masivă, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică (eflorescenţe şi concreţiuni rare şi mici de CaCO3) şi biologică (cervotocine şi crovotocine rare), efervescenţă puternică.Proprietăţi- Textura kastanoziomurilor este de obicei grosieră-mijlocie, mijlocie-grosieră sau mijlocie, nediferenţiată pe profil. Valorile mici ale hidrostabilităţii structurale imprimă kastanoziomurilor vulnerabilitate mare la compactare, eroziune hidrică şi la formarea crustei, care împiedică sau îngreunează răsărirea plantelor, mai ales a celor cu seminţe mici şi cu putere de străbatere scăzută. Valorile medii ale densităţii aparente înregistrate pe adâncime de 0-100 cm de 1,15-1,35 g/cm 3 şi cele ale porozităţii totale de 50-54% încadrează kastanoziomul în categoria solurilor moderat şi slab afânate. Valorile frecvente ale coeficientului de ofilire, capacităţii de câmp şi a capacităţii de apă utilă se încadrează în intervalul de 5-9%, 19-25% şi 15-19%. Permeabilitatea acestor soluri pt. apă şi aer este bună. Kastanoziomurile se lucrează uşor, opun o rezistenţă mică sau mijlocie la lucrările solului, valoarea rezistenţei la arat la umiditatea optimă fiind de 40-50 kgf/dm2. Intervalul optim de umiditate pt. efectuarea lucrărilor agricole este mare. Lucrările agricole se pot executa mecanizat deoarece panta terenului este mică.Reacţia kastanoziomurilor este slab alcalină pe tot profilul (pH=7,5-8,3), alcalinitatea slabă fiind datorată prezenţei carbonatului de calciu în toate orizonturile pedogenetice. Complexul adsorbtiv al solului este saturat în cationi bazici, capacitatea de schimb cationic avân valori de cca 12-19 me/100 g sol uscat. Humusul tip mull calcic variază între 1,5 şi 2,5% g/g. Valorile frecvent subunitare ale raportului acizi humici/ acizi fulvici reflectă condiţiile hidrotermice ale zonei solurilor bălane caracterizate prin variaţii mari ale umidităţii, fapt ce favorizează polimerizarea acizilor humici şi trecerea la humine.Subtipuri- Kastanoziomurile includ următoarele subtipuri: tipic (Am-AC.Cca), maronic (kastanoziom cu orizont A molic forestalic), psamic (kast. Cu textură grosieră în primii 50 cm), gleic (kast. Cu proprietăţi gleice între 50-100 cm), salinic (kast. Cu orizont hiposalic în primii 100cm sau orizont salic între 50 şi 100cm), sodic (kast. Cu orizont hiposodic în primii 100cm sau orizont natric între 50 şi 100cm).Fertilitatea şi folosinţa- Proprietăţile fizice ale kastanoziomurilor sunt favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor. Astfel, aceste soluri având o textură mijlocie, opun o rezistenţă scăzută la lucrările mecanice (arat, discuit) iar starea de afânare şi permeabilitate pt. apă şi aer sunt bune.

1

Totuşi kastaziomurile, din cauza stabilităţii reduse a agregatelor structurale, formează frecvent crustă la suprafată după ploi şi după udări, în special cele prin aspersiune. Crusta formată împiedică răsărirea plantelor, primenirea aerului din sol cu cel atmosferic şi filtrarea apei. * Structura kastanoziomurilor se degradează uşor odată cu compactarea stratului de sol arabil şi a orizontului subiacent, fenomene datorate lucrărilor mecanice. *Kastanoziomurile au capacitatea mare de înmagazinare a apei. Cu toate acestea apa acumulată din precipitaţii nu satisface cerinţele pt. apă a plantelor. Deficitul de apă se poate acoperi prin irigaţii. În toate arealele kastanoziomurilor sunt amenajate mari sisteme de irigaţie. Rezervele de azot şi humus sunt mici. Refacerea rezervelor de humus se poate realiza prin administrarea îngrăşămintelor organice sau prin încorporarea în sol a îngrăşămintelor verzi. Refacerea rezervelor de azot se poate realiza şi prin cultivarea plantelor leguminoase (mazăre, lucernă, sparcetă) sau tratarea seminţelor de leguminoase cu biopreparate care conţin bacterii fixatoare de azot. *Rezervele de fosfor total sunt bune dar o mare parte din ele o constituie cantităţile de compuşi insolubili sau greu solubili (fosfaţii dicalcic şi tricalcic). Acumularea acestor compuşi are loc din cauza reacţiei slab alcaline şi a prezenţei carbonatului de calciu în toate orizonturile pedogenetice. Se impune aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor pt. practicarea unei agriculturi performante. *La culturi intensive de specii mari consumatoare de potasiu se impune fertilizarea cu acest element deoarece refacerea rezervelor de potasiu schimbabil direct accesibil plantelor din rezervele de potasiu fixat se face treptat într-un timp îndelungat. *Accesibilitatea unor microelemente de mangan, fier, zinc se micşorează considerabil sin cauza prezenţei carbonatului de calciu. În cazul în care CaCO3 depăşeşte 10% pot apărea carenţe de mangan şi chiar cloroza calcică. *Pt. valorificarea eficientă a fertilităţii potenţiale a kastanoziomurilor este necesară aplicarea unui complex de măsuri agrotehnice care să asigure acumularea apei în sol şi să diminueze pierderile de apă prin evaporaţie sau prin dezv. buruienilor. *Kastanoziomurile au categoria de folosinţă arabil (grâu, porumb,sorg, sparcetă), plantaţii de piersic, cais, migdal, cireş, nuc. Mărul şi părul se dezv. numai în condiţii de irigare. 2. CERNOZIOMURILE (CZ) Cenoziomurile (rusă=pământuri negre) se definesc printr-un orizont A molic (Am) închis la culoare cu crome mai mici de 2 la materialul în stare umedă, un oriz. intermediar (AC, Bv sau Bt) cu valori şi crome sub 3,5 la materialul în stare umedă, cel puţin în partea superioară (10-15cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale, urmat de un orizont de acumulare a carbonaţilor de calciu secundari, prezent în primii 125 cm sau în primii 200 cm, dacă textura solului este grosieră.Subtipuri- tipic (Am-AC-Cca), psamic (cernoziom cu textură grosieră în primii 50cm), vertic (cernoziom cu orizont vertic situat între baza orizontului A şi 100cm), maronic (cernoziom cu orizont A molic forestalic), gleic (cern. Cu proprietăţi gleice între 50-100cm), calcaric (cernoziom cu carbonaţi de calciu în primii 50cm), kastanic (cernoziomuri calcarice având culori cu crome egale cu 2 la material în stare umedă), cambic (Am-Bv-Cca), argic (Am-Bt-Cca), greic (Am-Ame-Bt-Cca), salinic (cernoziom cu orizont natric între 50 şi 100cm. Dintre subtipurile amintite o răspândire largă şi importanţă aparte au subtipurile zonale cernoziom tipic, cernoziom cambic şi cernoziom argic. 2.1 CERNOZIOMURILE TIPICE (CZ ti) Subtipul de sol cernoziom tipic se caracterizează morfogenetic printr-un orizont Am cu crome de 2 sau mai mici şi un orizont AC având cel puţin în partea superioară crome sub 3,5 în stare umedă.Răspândire şi condiţii naturale de formare- În România cernoziomurile ocupă o suprafaţă de 4.200.000 ha, fiind răspândite pe o arie foarte întinsă: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei, Câmpia Transilvaniei (în partea sudică), Culoarul Mureşului, Dobrogea, Dealurile Fălciului, Colinele Tutovei.Clima- diferă de la o zonă la alta. Astfel, în Dobrogea şi în partea de est a Câmpiei Române climatul este pronunţat temperat-continental. În partea de vest climatul temperat capătă nuanţe submediteraneene cu ierni blânde şi umede în alternanţă cu veri calde şi uscate. În estul teritoriului climatul este în general mai răcoros şi cu nuanţe mai excesive. *Valorile medii anuale ale temperaturii sunt cuprinse între 8 şi 11,5ºC, iar precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 380-600mm cu distribuţie neuniformă. Valorile maxime lunare se înregistrează primăvara-vara (mai-iunie) iar cele minime în sezonul de vară (iulie-august). Evapotranspiraţia potenţială (650-730mm anual) poate fi, cel puţin în lunile de vară, de2 până la 4 ori mai mare decât cantitatea lunară de precipitaţii înregistrate. Regimul hidric este nepercolativ sau periodic percolativ în zonele mai umede. Aportul de apă din topirea zăpezilor este scăzut din cauza vânturilor de iarnă care spulberă zăpada şi o depun în locurile depresionare. *Vegetaţia naturală sub care s-au format cernoziomurile este cu precădere de stepă, fiind constituită din asociaţii de specii ierboase mezoxerofite, predominant din graminee cu talie înaltă şi rădăcina bine dezvoltată ( Festuca valesiaca, Andropogon ischaemum, Agropyrum cristatum, Agropyrum repens, Poa bulbosa, Poa angustifolia) şi din specii lemnoase cum ar fi arbuştii Prunus spinosa, Rosa canina, Amygdalus nana, Crategus monogyna. *În zona de silvostepă şi în luncile şi depresiunule mai umede ale zonei de stepă apar şi specii de arbori de stejar pufos -Quercus pubescens-, stejar brumăriu –Quercus pedunculiflora-, cer –Quercus ceris- şi gârniţă –Quercus frainetto-. *Cernoziomurile s-au format pe diferite roci cu o constituţie poroasă, conţinând carbonat de calciu: loess, depozite loessoide, nisipuri şi depozite argiloase. În unele zone (câmpiile de divagare şi treptele mai înalte ale luncilor) materialul parental este constituit din depozite aluviale cu diferite texturi şi din depozite proluviale şi deluviale.Procese pedogenetice Procesele de solificare se caracterizează prin bioacumulare intensă şi acumularea unei cantităţi mari de materie organică humificată. Cantitatea mare de material organic rămas în sol după încheierea ciclului de vegetaţie este transformată, sub influenţa predominantă a bacteriilor, rezultând humus de tip mull-calcic care se acumulează pe adâncimi mari (50-60cm), imprimând solului o culoare închisă cu valori şi crome mai mici de 2 la materialul în stare umedă. Activitatea intensă a mezofaunei este evidenţiată prin prezenţa neoformaţiilor biogene reprezentate de coprolite, cervotocine şi crotovine. Curentul descendent de apă care străbate solul a determinat o slabă levigare a carbonatului de calciu care poate fi prezent chiar în partea superioară a orizontului Am, la baza acestuia sau în orizontul AC. *În urma desţelenirii pajiştilor de pe cernoziomuri şi utilizării acestora ca arabil, se intensifică procesul de regradare a părţii superioare a solului. Circulaţia maselor de aer în stratul arat al cernoziomurilor este asociată cu degradarea unor însuşiri fizice şi chimice prin intensificarea mineralizării humusului, concomitent cu micşorarea stabilităţii hidrice a agregatelor structurale şi formarea crustei care favorizează pierderea unor cantităţi mari de apă prin evaporaţie şi micşorează cantitatea de apă acumulată în sol.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului Profilul solului prez. următoarea alcătuire:Amk-ACk-Cca.

2

Orizontul Am are o grosime de 30-40cm, culoare brună închisă (10YR 3/3) în stare umedă şi brună (10YR 5/3) în stare uscată, structură granulară medie cu numeroase agregate coprogene, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică şi biologică, trecerea treptată. Orizontul ACk are grosimea de 15-25cm, culoare brună (10YR 4/3) în stare umedă şi brun-brun pal (10YR 5/3) în stare uscată, structură glomerulară medie slab dezvoltată, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică şi biologică, trecerea treptată. Orizontul Cca apare la adâncimea de 50-60cm şi are o culoare brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare umedă şi brun gălbui-brun gălbui deschis (10YR 5/4) în stare uscată, structură masivă, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică şi biologică, efervescenţă puternică. Cernoziomurile exploatate ca arabil prezintă în partea superioară a profilului un orizont notat cu Ap, cu însuşiri modificate prin lucrări ale solului, orizont care de regulă are culoare mai deschisă decât orizontul subiacent din cauza reducerii rezervei de humus. La baza stratului arat Ap se formează un orizont mai îndesat (Atp) cunoscut sub denumirea de „talpa plugului”. *Pe pajişti, în partea superioară a orizontului A se formează un orizont înţelenit (Aţ) şi constituit predominant din reţeaua deasă de rădăcini fasciculate ale plantelor ierboase.Proprietăţi Textura cernoziomurilor este nediferenţiată pe profil şi poate fi nisip lutos, lut nisipos, lut sau lut argilos. Cernoziomurile sunt soluri afânate, valorile medii ale densităţii aparente înregistrate pe adâncime de 0-100cm fiind de 1,2-1,4 g/cm3 iar cele ale porozităţii totale de 49-53%. Valorile medii ale porozităţii de aeraţie de 12-20% sunt mai mari decât limita minimă de aeraţie (10%) pe care o poate avea solul fără ca aeraţia să fie deficitară. Permeabilitatea pt. apă şi aer a cernoziomurilor este bună, valorile medii ale conductivităţii hidraulice saturate pe adâncimea de 0-100cm fiind de 1,5-15mm/oră. Valorile cele mai mici ale conductivităţii hidraulice se înregistrează la cernoziomuri cu textură fină. La aceste soluri însuşirile fizice limitative pt. creşterea şi dezvoltarea plantelor şi pt. efectuarea lucrărilor agricole sunt compensate parţial de structura granulară bine dezvoltată şi de valorile mari ale hidrostabilităţii structurale. *Cernoziomurile se lucrează uşor, opun o rezistenţă mică sau mijlocie la lucrările solului, valoarea rezistenţei la arat la umiditatea optimă fiind de 40-50 kgf/dm2. Valoarea rezistenţei la arat a solurilor cu textură fină este de cca 50-60 kgf/dm2. Lucrările agricole se pot executa mecanizat deoarece panta terenului este mică.Reacţia cernoziomurilor în orizontul A este slab acidă, neutră sau slab alcalină în cazul prezenţei carbonatului de Ca rezidual sau acumulat ulterior prin procese de regradare. Sub vegetaţia ierboasă naturală cernoziomurile conţin 6-10% humus, conţinut care scade cu câteva procente pe suprafeţele cultivate. Humusul este de tip mull-calcic, valorile raportului C/N fiind de cca 8-12. Valorile raportului acizi humici/acizi fulvici sunt supraunitare şi reflectă condiţiile hidrotermice ale zonei cernoziomurilor formate în zonele mai umede. Cernoziomurile sunt bine aprovizionate cu elemente nutritive de azot, fosfor şi potasiu. Accesibilitatea la plante a compuşilor de fosfor este mai mare la cernoziomuri cu reacţia slab acidă şi neutră. Cu excepţia solurilor cu textură grosieră cernoziomurile sun bine aprovizionate cu micro-elemente. Pt. menţinerea fertilităţii solului se recomandă aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale în funcţie de analizele agrochimice şi plantele cultivate.Fertilitatea şi folosinţa Textura mijlocie şi structura granulară stabilă asigură o aeraţie bună şi o permeabilitate bună pt. apă şi aer, o bună capacitate de reţinere a apei utile şi o rezistenţă mai mică la lucrările solului.*În perioadele secetoase iulie-octombrie cernoziomurile sunt afectate de un deficit de apă, motiv pt. care se impune aplicarea irigaţiilor. Pt. refacerea şi menţinerea fertilităţii solului este necesară îngrăşarea organică şi minerală. Folosinţa agricolă a cernoziomurilor este arabil dar şi plantaţii de viţă-de-vie şi pomi. Cernoziomurile se pretează pt. cereale de toamnă care valorifică rezervele de apă acumulate toamna şi iarna şi ajung la maturitatea deplină înaintea secetelor de vară. În condiţii de irigare cernoziomurile pot fi cultivate cu porumb, fl. soarelui, sfeclă de zahăr, lucernă, legume. Cernoziomurile de pe terenurile înclinate, cu grosimea orizontului A de 20-30cm se pretează pt. viţă-de-vie, pomi, cereale şi graminee, leguminoase perene care sunt şi bune protectoare a solului împotriva eroziunii. Cultivarea prăşitoarelor pe cernoziomurile de pe pante (5-18%) impune măsuri de agrotehnică antierozională: culturi în fâşii şi benzi înierbate, lucrări executate pe curbele de nivel. Alegerea plantelor de cultură se face şi în funcţie de compoziţia granulometrică. Pe cernoziomuri cu textură mijlocie se pot cultiva majoritatea plantelor. Pe cernoziomuri cu textură fină se pot cultiva gâul, leguminoasele şi gramineele perene. Pt. cernoziomuri cu textură grosieră se aleg culturile care pot proteja solul contra eroziunii eoliene şi se vor aplica tehnologiile de cultură specifice solurilor nisipoase. * Cernoziomurile carbonatice pot fi cultivate cu viţă-de-vie altoită. 2.2 CERNOZIOMURI CAMBICE (CZ cb) Subtipul de sol cernoziomul cambic cunoscut şi sub denumirea de cernoziom levigat se defineşte printr-un orizont Am de culoare închisă şi un orizont Bv având, cel puţin în partea superioară culori de orizont molic cu crome mai mici de 3,5 în stare umedă.Răspândire şi condiţiile naturale de formare Cernoziomul cambic este răspândit pe areale întinse în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Jijia Bahlui pa un relief plan sau slab înclinat cu altitudini de 40-550m într-un climat cu precipitaţii medii anuale de 500-600mm şi temperaturi medii anuale de 8,3-11,5ºC. Vegetaţia caracteristică acestor soluri este constituită din pâlcuri rare de stejar pufos şi stejar brumăriu alternând cu suprafeţe acoperite de specii ierboase (Stipa joannis, Andropogon ischaemum, Poa bulbosa) pe un material parental reprezentat de loess, depozite loessoide, luturi şi chiar nisipuri.Procese pedogenetice Procesele de formare a cernoziomurilor cambice sunt: bioacumularea şi argilizarea. Bioacumularea este favorizată de abundenţa precipitaţiilor, plusuri de apă din crovuri şi de prezenţa cationilor de Ca 2+ care conferă stabilitate fracţiunilor humice. Argilizarea constă în alterarea mineralelor primare după îndepărtarea CaCO3 şi formarea hidroxizilor şi oxizilor de fier care imprimă orizontului o culoare cu tentă mai roşiatică.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului Profilul de sol prezintă următoarea alcătuire: Am-Bv-CcaOrizontul Am (40-55cm) are o culoare brună închisă până la negru în stare umedă, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură glomerulară şi frecvente neoformaţii biogene.Orizontul Bv (30-60cm) are culoare închisă în partea superioară urmată de culoare brun gălbuie, textură mijlocie sau mijlociu fină, structură columnoidă, prismatică şi frecvente neoformaţii biogene.Orizontul Cca are culoare mai deschisă datorită acumulării de CaCO3 sub formă de pete şi concreţiuni.

3

Proprietăţi Cernoziomurile cambice au textură mijlocie sau mijlociu-fină şi mai rar sunt nisipoase sau argiloase. Sructura glomerulară conferă acestui sol o permeabilitate bună pt. apă şi aer şi totodată valori medii ale idicilor hidrofizici. Humusul (3-5% în sol) este de bună calitate, de tip mull calcic, gradul de saturaţie în baze depăşeşte 85%, reacţia solului este slab acidă sau neutră, valorile pH-ului fiind cuprinse între 6 şi 7.Fertilitatea şi folosinţa Cern. cambice au fertilitate bună şi sunt cultivate cu cereale (grâu, porumb), plante tehnice (fl.soarelui, sf.de zahăr), legume, vii şi pomi. Aplicarea irigaţiilor pt. completarea deficitului de apă în perioadele secetoase, administrarea îngrăşăm. organice şi minerale contribuie la obţinerea unor producţii mari. 2.3 CERNOZIOMUL ARGIC (CZ ar) Subtipul de sol cunoscut şi sub denumirea de cernoziom levigat cu degradare texturală şi cernoziom argilic se defineşte printr-un orizont Am cu crome mai mici decât 2 şi un orizont Bt care are, cel puţin în partea superioară ,culoare de orizont molic.Răspândire şi condiţii naturale de formare Acest subtip de sol este răspândit în continuarea cernoziomurilor, spre zone mai umede pe relief de câmpie, podişuri şi dealuri joase la altitudini de până la 550m, pe suprafeţele netede înclinate sau cu aspect depresionar, pe loess, pe luturi loessoide şi mai rar pe materiale argiloase şi pietrişuri calcaroase. *Procesele de humificare sunt mai puţin intense, iar cele de levigare şi migrare a coloizilor liberi sunt mai accentuate decât la cernoziomurile cambice.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului profilul solului prez. următoarea alcătuire:Am-Bt-C sau CcaOrizontul Am (35-45) are culoare închisă până la neagră (la umed), textură mijlocie până la fină, structură granulară, frecvente cervotocine, coprolite şi cornevine.Orizontul Bt (până la 100cm) are culoare brună închisă, cel puţin în partea superioară şi brună gălbuie spre bază, textură mijlocie fină, structură prismatică, cu evidente pelicule de argilă la suprafaţa elementelor structurale.Orizontul Cca are culoare gălbuie albicioasă datorită frecventelor neoformaţii de CaCO3 sub formă de pete, concreţiuni şi micelii.Proprietăţi, fertilitate şi folosinţă Cernoziomul argiloiluvial are o textură luto-argiloasă diferenţiată pe profil, structură bine dezvoltată, conţinut în humus de 3-5%, reacţie acidă până la neutră, grad de saturaţie în baze de peste 70%. *Însuşirile fizico-chimice sunt bune şi, alături de regimul pluviometric favorabil, fac din cernoziomul argiloiluvial un sol bun pt. toate folosinţele (culturi de câmp, legume, vii, pomi). În perioadele secetoase sunt necesare irigaţiile. Îngrăşămintele organice şi minerale aduc sporuri însemnate de recoltă. 3. FAEOZIOMURI (FZ) Faeoziomurile sunt cunoscute şi sub denumiri de cernoziomuri degradate înconjurate de soluri de pădure şi podzoluri, soluri cenuşii închise de pădure sau brunizemuri, soluri cernoziomoide. Faeoziomurile se caracterizează prin următoarea morfologie: un orizont Am, un orizont intermediar (Bt, Bv sau AC) cu culori, având crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi cel puţin pe feţele elementelor structurale şi fără un orizont Cca în primii 125cm la soluri cu textură mijlocie şi fină sau fără orizont Cca în primii 200cm la soluri cu textură grosieră. Alte caracteristici morfologice ale faeoziomurilor sunt date de diferenţa de culoare a orizontului Am mai mare de 1,5 valori şi crome între materialul aflat în stare uscată şi cel aflat în stare umedă şi de prezenţa peliculelor organo-minerale în orizontul intermediar.Răspândire şi condiţii naturale de formare Faeoziomurile sunt răspândite pe o supraf de 1.285.000ha în Podişul Sucevei, Platoul Suceava-Fălticeni, şeile Bălcăuţi-Bucecea şi Ruginoasa, unele terase ale Moldovei şi Siretului, în depresiunile Neamţ şi Cracău Bistriţa, în partea înaltă a Câmpiei Române şi Câmpiei Banato-Crişană. Insular apar în depresiunile Braşov, Sibiu, Tg.Secuiesc, estul Câmpiei Transilvaniei. Aceste soluri s-au format pe culmile interfluviale, pe povârnişuri domoale şi pe versanţii moderat înclinaţi. Se întâlnesc frecvent şi pe evantaiele aluvio-proluviale formate în urma depunerilor fluvio-torenţiale în zona de contact dintre suprafaţa plană sau slab înclinată din depresiuni şi suprafeţele înclinate ale versanţilor muntoşi. În zona montană faeoziomurile se întâlnesc numai în unutăţi geomorfologice cu caracter depresionar faţă de relieful înconjurător. *Condiţiile climatice ale ariei de răspândire ale faeoziomurilor se caracterizează prin medii anuale ale temperaturii de 7-9ºC, sume anuale ale precipitaţiilor de 500-700mm şi valori ale evapotranspiraţiei potenţiale de 560-650mm. Regimul hidric este periodic percolativ. *Climatul temperat-continental excesiv din zonele de podiş şi depresiuni subcarpatice precum şi climatul de adăpostire din regiunile montane favorizează formarea şi menţinerea acestor soluri şi alte particularităţi ale cadrului natural cum ar fi cantităţile relativ mici de precipitaţii, distribuirea neuniformă şi cu caracter torenţial al fronturilor pluviale, vânturile puternice care spulberă zăpada spre locurile depresionare. Perioadele secetoase lungi şi ienile lungi împiedică activitatea microorganismelor, constituind factori care favorizează formarea şi menţinerea acestor soluri. Faeoziomurile s-au format sub influenţa unei vegetaţii ierboase mezohidrofile primare sau secundare abundente care s-a menţinut un timp îndelungat. Vegetaţia instalată în urma defrişării pădurilor de foioase (stejar, tei, carpen) sau desţelenirii pajiştilor a fost înlocuită de speciile de plante cultivate datorită pretabilităţii bune a acestor soluri pt categoria de folosinţă arabil. *Faeoziomurile s-au format şi au evoluat pe roci loessoide, depozite argilolutoase constituite din materiale aluviale şi aluvio-pluviale cu textură mijlocie sau mijlocie fină având cantităţi mici de CaCO3. Materialul parental este bistratificat: în partea superioară depozitele au o textură lutoasă-lutoargiloasă, iar la baza profilului de sol textura devine mai fină, lutoargiloasă-argiloasă.Procese pedogenetice Procesele de solificare se caracterizează prin bioacumulare intensă şi formarea humusului de tip mull calcic, migrarea coloizilor de humus şi argilă din orizontul A şi depunerea acestora la nivelul orizontului B sub formă de pelicule organo-minerale pe feţele elementelor structurale, în fisuri sau pe pereţii porilor. *Îndepărtarea parţială a coloizilor de humus din orizontul A este cauza diferenţei mari de culoare între starea umedă şi cea uscată a probei de sol. *Unele faeoziomuri parcurg următoarele etape în cursul formării lor: - Etapa de hidromorfie- când solurile au evoluat în regim de luncă cu procese caracteristice de bioacumulare şi gleizare; - Etapa de drenare- când are loc înălţarea evantaielor deluvio-proluviale şi coborârea nivelului freatic, cu procese specifice de bioacumulare mai slabă şi menţinerea gleizării relicte;- Etapa de eluviere-iluviere asociată cu procese de bioacumulare mai slabă, stagnogleizare slabă şi aeraţie.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului Profilul faeoziomurilor prezintă următoarele succesiuni de orizonturi: Am-A/C-C ; Am-Bv-C ; Am-Bt-C .

4

Orizontul Am (40-60cm) are culoarea negricios brun închisă în stare umedă şi brună cenuşie în stare uscată, textură mijlocie, mijlociu-gosieră sau mijlociu-fină, structură granulară, trecere treptată.Orizontul A/C, Bv sau Bt, are cel puţin în partea superioară culori închise de Am, structură poliedrică subangulară sau prismatică. Oriz. Bv (Bt) are cul brună gălbuie, structură columnoid prismatică sau prismatică.Orizontul Ck apare la adâncimea de 160-180cm, are structură masivă, conţine pete şi vinişoare de CaCO3.Proprietăţi. Faeoziomurile au o textură mijlocie sau mijlociu fină slab diferenţiată pe profil, valorile indicelui de diferenţiere texturală fiind cuprinse între 1,1-1,3. Când se formează pe materiale bistratificate faeoziomurile au spre baza profilului o textură ceva mai fină iar conţinutul fracţiunilor granulometrice de argilă este mai mare. Aceste soluri sunt afânate, au permeabilitate moderată pt. apă şi aer şi capacitate mare de reţinere a apei utile. Faeoziomurile au un orizont humifer bine dezvoltat cu structură granulară, conţinut de humus de 3,5-6,5%, bine aprovizionat cu elemente nutritive, grad de saturaţie în baze mai mare de 70%, reacţie slab acidă.Subtipuri. Faeoziomurile includ următoarele subtipuri: tipic (Am-AC-Cca), greic (Am-Ame-Cca), psamic (faeoziom cu textură grosieră în primii 50cm), pelic (faeoziom cu textură f. fină cel puţin în primii 50cm), vertic (faeoziom cu orizont vertic situat între baza orizontului A şi 100cm), gleic (faeoziom cu proprietăţi gleice între 50-100cm), calcaric (faeoziom cu carbonaţi de calciu în primii 50cm), cambic (Am-Bv-Cca), argic (Am-Bt-Cca)Fertilitate şi folosinţă. Faeoziomurile sunt cultivate cu cartof, sf. de zahăr, in-fuior, cânepă. Se pretează pt pomi şi legumicultură. În anii ploioşi apar pe aceste soluri fenomene de stagnare a apei, necesitând lucrări de drenare de suprafaţă. Prin fertilizare cu îngrăşăminte organice şi minerale se obţin sporuri însemnate de producţie. 3.1 FAEOZIOMURI GREICE (FZ gr) Subtipurile de sol faeoziomuri greice cunoscute în clasificările anterioare ca soluri cenişii de pădure se definesc printr-un orizont Am, un orizont Ame cu acumulări reziduale de cuarţ şi un orizont Bt având în parte superioară culori de orizont molic (brună închisă).Răspândire şi condiţii naturale de formare. În România faeoziomuri greice se găsesc în estul ţării (Podişul Sucevei, Pod. Bârladului, Depresiunea Cracău-Bistriţa) făcând tranziţia de la cernoziomuri şi faeoziomuri cambice şi argice la argiluvisoluri formate în zonele mai umede. Ele s-au format în zone cu climat mai umed şi mai răcoros decât cernoziomurile cambice pe interfluvii, terase, versanţi slabi înclinaţi sub influenţa vegetaţiei pădurilor de stejar în amestec cu tei, arţar, asociate cu pl-e ierboase cum ar fi Poa nemoralis, Dactylis glomerata, pe material parental reprezentat de depozite loassoide, loess, luturi, depozite nisipoase.Procese pedogenetice. Procesul de pedogeneză se caracterizează prin bioacumulare intensă şi formarea humusului de tip mull calcic, migrarea coloizilor liberi şi a celor depuşi sub formă de pelicule pe particule grosiere rezultând un orizont greic cu eluviere slabă Ame şi un orizont argiloiluvial Bt.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului. Am-Ame-Bt-C sau CcaOrizontul Am (20-30cm) are culoare brună cenuşie închisă, textură mijlocie sau fină şi structură poliedrică subangulară. Orizontul Ame (10-25cm) are cul. Brună cenuşie mai deschisă decât în oriz. Am, textură mai grosieră datorită eluvierii parţiale a particulelor fine, structură poliedrică subangulară şi frecvente particule nisipoase fără peliculă coloidală. Orizontul Bt (70-80cm) are cul. Gălbui închisă, textură fină, structură prismatică, frecvente pete de oxizi de fier şi concreţiuni ferimanganice.Proprietăţi. Textura faeoziomului greic este mijlocie sau mijlociu fină în orizontul Am înregistrându-se o uşoară scădere a procentului de argilă în Ame şi o creştere la nivelul orizontului Bt. Conţinutul în humus este de 3-4%, cel de azot total este ridicat, reacţia slab acidă, saturaţia în baze bună (65.90%).Fertilitate şi folosinţă Fertilitatea este bună. Folosinţă: culturi de câmp şi viticole (podgoriile Pietroasele, Odobeşti, Nicoreşti, Panciu). Se recomandă combaterea eroziunii, fertilizare organică şi minerală. 4. RENDZINA (RZ) Se defineşte prin: orizont Am şi orizont intermediar (Ar, Bv, AC) cu culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale, dezvoltate pe materiale parentale calcarifere sau roci calcaroase ce apar între 20-50cmRăspândire şi condiţii naturale de formare. Rendzinele ocupă în România o suprafaţă de 340.000ha şi sunt răspândite pe întreg spaţiul geografic al ţării, mai ales în zonele montane, submontane şi de podiş în condiţii variate de relief şi altitudini (de la 200-1800m), de vegetaţie (de la stepă la pajişti alpine) şi de climă (precipitaţii medii anuale =350-1400mm, temperaturi medii anuale =2-11,5ºC). *Condiţia predominantă pt. formarea rendzinelor o constituie materialul parental calcaros sau bogat în elemente bazice (calcar, dolomit).Procese pedogenetice. Conţinutul ridicat de schelet calcaros, prin dizolvare treptată eliberează continuu ioni de Ca care saturează complexul adsorbtiv, neutralizează acizii humici, formând complexe organo-minerale stabile de humat de calciu. Rocile de solificare fiind masive,determină formarea unui profil cu grosime mică.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului. Profilul rendzinelor are următoarea alcătuire: Am-A/R-R.Orizontul Am (20-40cm) are cul neagră până la brună cenuşie, textură mijlocie, structură glomerulară şi material scheletic frecvent. Orizontul A/R (10-15cm) este format din material scheletic şi material solificat cu însuşiri similare materialului din orizontul Am. Orizontul R este constituit din material parental calcaros sau dolomitic consolidat sau/şi fisurat de culoare deschisă, prezent în primii 150cm.Proprietăţi. Rendzinele au textură mijlocie sau fină, structură glomerulară, conţinut ridicat de humus (5-10%), grad de saturaţie în baze ridicat (75-100%), reacţie slab acidă (în zona montană) până la slab alcalină (în silvostepă). Aceste însuşiri conferă solurilor o fertilitate mai bună faţă de cea a solurilor montane dar mai slabă decât cea a solurilor de stepă şi silvostepă.Subtipuri. Rendzinele includ următoarele subtipuri: calcarică, eutrică, cambică şi scheletică.Fertilitate şi folosinţă. Rendzinele se pretează în funcţia de zona în care sunt situate mai puţin pt culturi de câmp, dar pt. pajişti,plantaţii de vii, pomi şi păduri. *Factorii limitativi ai fertilităţii acestor soluri pt culturile agricole sunt: volumul edafic util scăzut, capacitatea pt apă scăzută. *Rendzinele se lucrează greu, piesele active se uzează în acurt timp din cauza prezenţei fragmentelor de schelet. *Se pot ameliora prin îndepărtarea fragmentelor de schelet combatere eroziunii şi fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi minerale.

5