Civilizaia japonezAezare geografic i topografieJaponia este un arhipelag de 377.384 km, situat n nord-vestul Oceanului Pacific, n dreptul coastei de est a continentului Asiatic, ntinzandu-se n forma de arc pe o lungime de 3.800 km. Dei are o suprafa cam de o dat si jumtate ct cea a Romniei, ea avea o populaie de 116 milioane de locuitori in 1980, deci de cinci ori mai mare dect cea a rii noastre, ceea ce ne arat diferena de densitate a populaiei dintre cele dou ri. De la nord la sud, Japonia se compune din urmatoare patru insule mari: Hokkaido, Honshu, Shikoku i Kyushu, la care se adaug peste 1000 de insule mici i minuscule, multe din ele nelocuite. Suprafaa rii este format n proporie de peste 80% din muni stncoi i muni mpdurii desprii de vi adnci croite de ape nvolburate. Lacuri lucioase cu ape limpezi i cderi de ape spectaculoase completeaz decorul acestor muni. Aproximativ 580 de muni depesc nlimea de 2000 de metri, 166 sunt vulcani stini, iar 67 sunt vulcani in activitate, acetia din urm constituind sursa a numeroase izvoare termale folosite n scopuri medicale si de agreement. Cel mai nalt munte este vulcanul Fuji, numit Fuji-Sam sau Fuji-Yama. Japonezii l consider un munte sacru i fiecare dintre ei are dorina arztoare de a-l urca mcar o dat n via, aa cum orice mahomedan, viseaz s fac pelerinajul la Meca. Japonia este o ar frumoas, dar srac n resurse naturale, aa nct principala ei surs de bogie rmne munca omului, aa cum de altfel extraordinara expansiune economic a Japoniei a dovedit-o pe deplin. Japonezii triesc ntr-un mediu natural ce se manifest prin fenomene violente, cum sunt cutremurele, focul, trznetul, inundaiile i taifunul. Ei s-au deprins cu aceste calamiti ale arhipelagului nipon care fac parte din viaa lor.

Viaa spiritualReligia marii majoriti a poporului japonez este budismul, introdus in Japonia in anul 538 din India prin intermediul Chinei si Coreei. Buda (inteleptul), numire sub care este desemnat in mod obisnuit fondatorul acestei religii, considera ca renunarea la frmntrile si plcerile vieii era singurul mijloc de a ajunge la nirvana, la starea mistic de fericire presupus a se realiza prin contopirea sufletului cu esena divin. intoismul este un cult specific japonez care const in preamrirea strmoilor mpratului i a strmoilor propriei familii. Fiecare japonez este intoist. El poate fi, si este de cele mai multe ori, in acelasi timp si budist, sintoismul nefiind o religie, ci doar un cult. In casele japoneze se poate vedea altarul strmoilor la loc de cinste pe o mobil ceva mai nalt pe care, in jurul unor mici vase coninnd cateva boabe de orez sau o portocala, sunt reunite fotografiile strmoilor i urnele funerare ale celor morti in ultimul timp, care sunt pstrate pe altar un an, nainte de a fi depuse la cimitir. In Japonia exist circa 950.000 de cretini, protestani i catolici, cei dinti ceva mai numeroi. Ei sunt urmaii japonezilor convertii la protestantism de misionarii care i-au insoit pe negustorii olandezi in sec. XIV si ai japonezilor care au trecut la catolicism dupa implantarea in sudul arhipelagului a iezuitilor Sfantului Francois de Xavier in 1549. Confucianismul introdus in Japonia la inceputul sec. VI din India este un sistem filozofic si un ansamblu de precepte morale, care a exercitat o insemnata influienta asupra japonezilor, in special inainte de razboi.

1

Locuina japonez tradiional

Locuinta japoneza traditionala se deosebeste fundamental de locuintele din rile occidentale.Nu cuprinde camere destinate unei anumite utilizri[ hol, sufragerie , dormitor]ci aceasi camera este utilizata pentru necesitatile familiale. Despriturile dintre camere [ shoji ] sunt confectionate dintr-o hartie speciala lipita pe cadre de lem foarte subtiri si sunt mobile. Pardoseala se acopera cu un cadru de lemn de circa 15 cm umplut cu paie de orez peste care se aseaza o impletitura din papura sau trestie tesuta foarte fin , purtand denumirea de tatami. Aranjamentul interior al unei camere cuprinde : un alcov central [ toko] o deschizatura spre exterior [un fel de verand acoperit]care de obicei da in gradin [shoin] si in faa cruia se aeaz eventual o masu pentru scris. Toate persoanele care intr in cas , att cei care locuiesc in ea ct i strinii se descal la intrare i se incalt cu nite ooni de cas [ zori] cu care avanseaza spre in lungul unui coridor. Strinul venit in vizit ii scoate apoi oonii , indeparteaz shoji-ul din fata camerei in care este asteptat, intra acolo in ciorapi si in genunchi , aezat pe clcie se inclin pn la mijloc salutndu-i gazda.

Condiia i rolul femeii n familie i societateIn afara casei , brbatul are deplin libertate.La sfritul zilei de munc el intr singur in barul sau clubul pe care il frecventeaz in mod obinuit pentru a se destinde puin inainte de a reveni acasa. Femeia, are grij de cas, pregatete masa , crete copiii i este ultima care mnnc dup ce toi ceilali s-au sturat.Pentru a-i marca poziia inferioar, tradiia cere ca ea s mearg nu alturi de so, ci la civa pai in spatele lui. Soia este gestionara bugetului familial. Soul i pred catigul iar soia i restituie zilnic o mic sum de bani pentru cheltuielile lui personale in care este cuprins si cosumaia lui la bar.

Aranjamentul florilor (Ikebana)

Aranjamentul florilor, numit ikebana, este in Japonia o art floral. Peste 300 de coli propag regulile de aranjare a unui buchet de flori potrivit tradiiei. Unul din cei mai celebri maetri de ikebana este Sofu Teshigahara, cunoscut in toat lumea. Favoarea de care se bucur ikebana in societatea japonez se explic prin preferina ancestral a niponilor fa de ceea ce ei numesc fury no osobi, arta de a tri, estetica vieii. Ikebana i gasete locul ei firesc n casa japonez, n acel col numit tokonoma. Arta aranjamentului floral se caracterizeaz prin simbolismul ei, iar una din temele de baz este evocarea scurgerii timpului, de unde regula c orice buchet de flori trebuie sa sugereze epoca la care se refer, sezonul n care este ntocmit i ideea continuitii creterii elementelor vegetale. Astfel trecutul este simbolizat prin flori larg deschise, fructe seci, frunze nglbenite; prezentul, prin flori ntredeschise, frunze pline de vitalitate; iar viitorul prin muguri care evoc creterea, dezvoltarea lor. n ce privete tipul aranjamentului: primvara reclam un aranjament bogat, viguros; toamna un aranjament mai rsfirat; iar iarna un aranjament cu nuane de tristee. Florile preferate sunt cele care cresc n grdini i pe cmp n perioada n care se face buchetul. Se utilizeaz rar florile complet deschise, cci ele se usuc uor i mor curnd, preferndu-se mugurii abia mbobocii. Ideea dezvoltrii vieii i a vitalitii este primordial n arta japonez sub toate formele ei, deci i n arta floral. Spre deosebire de Occident, unde se pune mai mult pre pe cantitatea florilor complet deschide, desvrite, japonezii, plecnd de la linia compoziiei, au perfecionat arta lor n sensul c tulpinile, mldiele, ramurile, frunzele, fructele s figureze i ele ntr-un buchet, alturi de flori, i s fie tot aa de preuite ca i acestea. Un proverb japonez spune: Cerul i pmntul sunt flori Cum sunt zeii i Buddha Pe cnd sufletul acestor flori Triete n nsui inima omului.

2

Conceptul de baz al artei florale japoneze este triplul su simbolism: Cerul, Omul i Pmntul, constituind cadrul n care se nsereaz orice aranjament floral. Linia cea mai important este tulpina care simbolizeaz Cerul, numit primar sau shin. Ea este axa oricrui aranjament floral. Alturi de ea se aranjeaz tulpina secundar sau soe, care simbolizeaz Omul. Lungimea ei nu depete dou treimi din lungimea liniei primare i se nclin uor ctre aceasta. Tulpina teriar sau bikoe, simbolizeaz pmntul, este cea mai scurt i st n faa bazelor primelor dou tulpini. Toate trei tulpinile sunt solid fixate pe un suport, astfel nct s dea impresia c pornesc din acelai trunchi. Pentru a nbogi buchetul se pot aduga i alte flori. Prospeimea florilor se pstreaz prin procedee fizice i chimice. Cel mai simplu este procedeul mizukiri, care const n tierea tulpinilor n ap spre a evita expunerea la aer a extremitii tiate, fapt care ar micora capacitatea de absorbie a apei. O metod eficace i foarte simpl este frecarea captului tulpinii cu puin sare. n orice aranjament floral cumrul ramurilor sau al mldielor trebuie s fie nepereche, cci se crede c aceste numere sunt aductoare de noroc. Anumite numere sunt evitate, iar numrul patru nlturat peste tot, ca purttor de ghinion. Japonezii ntocmesc i calendare florale, n care fiecare lun este nsoit de o fotografie mare, n culori, a buchetului de flori corespunztor lunii respective. Se succed astfel fotografii de splendide buchete de flori ingenios aranjate n diferite vase i recipiente, combinaii de-a dreptul armonioase: camelii cu rmurele de pin i flori de calicant ntr-un vas alb de ceramic (ianuarie), zarnacadele slbatice cu ramuri de gutui de Japonia ntr-un recipient n form de U (februarie); ramuri de piersic n floare cu flori de pecetea lui Solomon i de vlul miresei n trei recipiente pentagonale (martie); ramuri de cire n floare cu stnjeni i ferig ntr-un recipient shigraki (aprilie); un splendid bujor cu rmurele de cununie i gimnaster ntr-un recipient de ceramic (mai); ramuri de castan cu capsule de bumbac i flori de carpen ntr-un recipient de fantezie (iunie); floare de lotus cu frunze ntr-un recipient rectangular (iulia); orhidee i doracena ntr-un paner de ceramic (august); flori de gerbera cu ramuri i fructe de castan ntr-un vas de ceramic (septembrie); flori i frunze de ciclamen i celastru ntr-un recipient de stil modern (noiembrie); flori de orhidee cu rmurele de pin ntr-o compotier alb de sticl (decembrie). Aranjamentele acestor buchete sunt opera renumitelor coli de ikebana: Ko-ryu, Ikenobo, Ohararyu, Sogetsu-ryu.

Ceremonia ceaiului (CHANOYU)

Consumul de ceai este foarte raspandit in Japonia. A fost introdus din China in sec VII, iar ceaiul verde sub forma de pulbere a inceput sa fie importat, tot din China, catre sfarsitul sec XII. Folosit mai intai ca remediu, el era utilizat ca bautura de preotii sectei budiste zen spre a putea rezista treji in timpul lungilor lor meditatii. Sub influienta formalismului caracteristic vietii zilnice a samurailor, au aparul anumite reguli si proceduri pentru servirea ceaiului, cu timpul

3

devening o adevarata ceremonie. Bazele acesteia au fost puse de Murata Juko sub denumirea de chanoyu; un secol mai tarziu, Take Jo-o a formulat principiile acesteia, iar preotul budist Zen Sen Rikyu i-a dat forma actual. Dupa moartea sa, au aprut coli de chanoyu care respectau esena ceremoniei. Ceremonia ceaiului a indeplinit un rol important in viata artistica a poporului japonez, influientand printr-o serie de elemente dezvoltarea arhitecturii, a artei amenajarii gradinilor, a ceramicii, a artelor florale. Pe de alta parte, ceremonia ceaiului a influientat fundamental dezvoltarea manierelor de comportare. De aceea, fetele iau lectii de chanoyu inainte de casatorie, pentru a-si cultiva echilibrul si rafinamentul. Ceremonia ceaiului se desfasoara in cele mai bune condiii intr-un pavilion anume construit intr-un colt al gradinii, care cuprinde o camera pentru servitul ceaiului si un oficiu. Insa cum nu toate persoanele dispun de o gradina corespunzatoare, ceremonia se desfasoara intr-o anumita camera a locuintei, destinata acestui scop. In ocaziile solemne, barbatii si femeile poarta un kimono de matase, impodobit cu unul pana la trei blazoane familiale. Ceremonia ceaiului dispune de 4 momente: 1.Servirea unei mici gustari. Invitatii, de obicei in numar de 5, se aduna in sala de asteptare, de unde gazda ii conduce la camera de servire a ceaiului. In camera de ceai, cu evantaiul inchis, tinut in fata, invitatii ingenuncheaza in dreptul alcovului si se inclina respectuos. Dupa o conversatie de rigoare, se serveste invitatilor o mica gustare si prajituri. 2.Pauza. La rugamintile gazdei, invitatii se retrag si se aseaza pe o banca aflata in imediata apropiere a camerei de servire a ceaiului. 3.Prepararea si servirea ceaiului. Invitatii, auzind 5 sau 7 batai ale gongului agatat in apropierea camerei de ceai, se spala pe maini si intra in camera. Gazda se retrage un moment, revine cu o cutie de prajituri si o aseaza in fata principalului invitat. Apoi pune pulberea de ceai, calculata la 3 lingurite de fiecare invitat, in castronas, toarna un polonic de apa fierbinte peste pulbere si bate amestecul cu o pensula de bambus pana cand acesta se ingroasa si seamana cu un pire de mazare verde. Ceaiul este pregatit. Invitatul principal se apropie in genunchi, ia castronasul, se inclina in fata celorlalti si bea o inghititura, lauda gestul ceaiului, mai bea cateva inghitituri, sterge marginea castronasului pe unde a baut cu o hartie speciala si trece castronasul altui invitat, iar ceilalti procedeaza in continuare in acelasi mod. 4. Servirea ceaiului. Fiecare invitat trebuie sa-si bea tot castronasul si sa curete partea atinsa cu buzele sale cu hartiuta speciala. Dupa servirea ceaiului, gazda se inclina in fata oaspetilor pentru a marca astfel ncheierea ceremoniei i conduce pe invitai spre ieire. Ceremonia n ntregul ei dureaza circa 4 ore. Spre deosebire de ceai, a crui servire comport o ceremonie complex, greu de neles pentru noi, dar foarte apreciat de japonezi, cafeaua nu este rspndit n aceast ar. Situaia se regsete n multe alte ri orientale, unde ceaiul chinezesc se bea n mari cantiti, chiar dac nu exist o ceremonie a servirii lui.

4

GheieleGheiele nu sunt, cum se crede eronat uneori, femei de moravuri uoare. Ele sunt femei special instruite care exercit pofesiunea specific japoneza de a ine companie brbailor in momentele lor de destindere, prin conversatie, cant sau dans. Instructia pt o viitoare gheisa incepe de la varsta de sapte- opt ani si dureaza in jur de opt ani, timp in care fetele invata la anumiti maestri declamatia, cantul, unele instrumente muzicale traditionala, dansul, arta aranjamentului floral cunoscut drept ikebana, ritualul ceremoniei ceaiului, regulilie etichetei, cum sa se comporte in societate, felul cum sa intretina o conversatie interesanta, variata si placuta, ceea ce implica o suna de cunostinte si, treptat, pe masura ce avanseaza, cum sa tina compania barbatilor si sa-i distreze prin gingasia lor, prin convesatie, prin declamare, cant, muzica sau dans. Este o profesiune intalinita numai in Japonia neavand corespondent in alte civilizatii. Exista in Japonia un numar important de scoi ce pregatesc fetele pentru aceasta profesiune. Gheisele sunt imbracate in frumoase kimonouri cu briu lat si funda bogata la spate. Poarta o coafura inalta, cu coc, fixata cu mai multe ace de diferite forme, si tin totdeauna in mina un evantai pe care il manuiesc cu multa gratie.Gheisele isi desfasoara activitatea in cadrul caselor de gheise, precum si in cluburi, restaurante, baruri, care le solicita prin intermediul caselor de gheise din apropiere. Multe din aceste femei sunt casatorite si au copii. Pentru compania tinuta clientilor, ele primesc o remuneratie stabila dupa un tarif, destul de ridicat, calculat pe unitate de timp. Se spune ca in saloanele unor renumite case de gheise s-au pus la cale intaliniri si intelegeri politice, acordur intre oameni de afaceri, care s-au bucurat totdeauna de cea mai desavirsita discretie. Sunt si cazuri cand gheise talentate au ajuns artiste de teatru sau cinema. trebuie facuta insa o demarcatie neata intre adevaratele gheise si femeile care se dau drept gheise dar nu au nici instructiunea corespunzatoarea, nici comportarea ce le caracterizeaz pe cele dinti.

Bibliografie: Aurelian Ionacu- O cltorie n Japonia Realizat de: Constantin Rodica- Andreea Stng Anamaria- Andreea Bucur Teodora Enache Sabin Bujoiu Andra Prlog Alexandra

5