Subiectul 1. Definitia si caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare Definitia Odata cu aparitia banului a aparut si vanzarea ce consta in schimbul unui obiect contra unui pret stabilit in bani. Vanzatorul va instraina bunul, iar cumparatorul va plati pretul. Vanzarea este definita de art 1650 Cod Civil, ca fiind contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca. Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept. Legiuitorul dispune ca dispozitiile privind obligatiile vanzatorului se aplica, in mod corespunzator, obligatiilor instrainatorului in cazul oricarui alt contract avand ca efect transmiterea unui drept daca din reglementarile aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligatiile in general nu rezulta altfel. Poate fi vanduta doar nuda proprietate , vanzatorul rezervandu-si dreptul de uzufruct. Vanzarea este deci contractul civil in temeiul caruia opereaza transmiterea dreptului de proprietate sau a unui alt drept, real ori de creanta, de la vanzator la cumparator, cu obligatia pentru cel din urma de a plati primului o suma de bani drept pret . Caractere juridice Vanzarea-cumpararea este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual si translativ de proprietate. 1. Contract sinalagmatic, da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante; 2. Contract cu titlu oneros, fiecare parte urmarind primirea unui echivalent in schimbul prestatiei sale. 3. Contract comutativ, existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt stabilite si cunoscute de fiecare dintre parti in momentul incheierii contractului si nu depind de un eveniment viitor si incert, ca in cazul contractelor aleatorii. 4. In principiu este un contract consensual, se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. 5. Nu este nici contract solemn si nici contract real. 6. Contract translativ de proprietate. Efectul translativ de proprietate se produce din momentul realizarii acordului de vointa. Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta, de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca . Fructele bunului se cuvin dobanditorului de la data transferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului.

Subiectul 2. Promisiunea unilaterala si cea bilaterala de vanzare-cumparare. Deosebiri ale acestora fata de contractul de vanzare-cumparare, pe de o parte, iar pe de alta parte fata de oferta de vanzare. Promisiunea unilaterala. Promisiunea de vanzare este un contract ce consta in promisiunea proprietarului bunului de a il vinde unui eventual cumparator, care isi rezerva facultatea de a-si manifesta ulterior, de regula inauntrul unui termen, consimtamantul de a-l cumpara. Promisiunea de vanzare este un contract unilateral care creeaza obligatii numai pentru una dintre parti, si anume pentru promitent. Promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea. Daca in schimbul dreptului de optine, de a cumpara sau nu, care i se creeaza, beneficiarul promisiunii se obliga la plata unui pret, promisiunea unilaterala de vanzare va deveni un contract sinalagmatic, dar nu se va transforma intr-o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare. Promisiunea unilaterala poate fi asumata si de cumparator care poate face o promisiune unilaterala de cumparare. In cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual determinat, daca mai inainte ca promisiunea lor sa fie executata, creditorul sau instraineaza bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa. Cand una dintre partile unei promisiuni unilaterale de vanzare sau de cumparare, dupa caz, refuza din motive care ii sunt imputabile sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite. Dreptul la actiune se rpescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat. Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare este antecontractul in care ambele parti se obliga sa incheie in viitor, pe un pret stabilit, contractul de vanzare-cumparare. Cand una dintre partile ce au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, celalalt parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tine loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite. Dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat. Aceste dispozitii se aplica in mod corespunzator si in cazul promisiunii unilaterale de vanzare sau, dupa caz, de cumparare. In lipsa de stipulatie contrara, sumele platite in temeiul unei promisiuni de vanzare reprezinta un avans din pretul convenit.

Subiectul 3. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca bunul vandut Sunt bunuri, lucrurile corporale sau incorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial. Bunul vandut trebuie sa fie in circuitul civil, sa existe in momentul incheierii contractului sau sa existe in viitor, sa fie determinat sau determinabil, sa fie licit si posibil si sa fie proprietatea vanzatorului. 1) Bunul trebuie sa fie in circuitul civil Orice bun poate fi vandut liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament Numai bunurile care sunt in cricuitul civil pot face obiectul unei prestatii contractuale. Regula este ca bunurile se afla in circuitul civil potrivit principiului liberei circulatii a bunurilor, iar interdictia vanzarii cumpararii care priveste bunuri scoase prin lege, prin conventia partilor sau prin testament, din circuitul civil constituie exceptia. Nu sunt in circuitul civil bunurile res communis lucrurile comune cum ar fi aerul, apa marii, razele soarelui etc. Sunt declarate inalienabile de Constitutia Romaniei si deci nu pot constitui obiect al contractului de vanzare cumparare bunurile proprietate publica. Acest drept de prioprietate apartine statului sau unei unitati administrativ-teritoriale. Bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Bunurile proprietate publica, in conditiile legii, pot fi date in administrare sau in folosinta si pot fi cesionate sau inchiriate. Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel. Potrivit articolului 1657 Cod Civil parte finala, vanzarea poate fi interzisa sau limitata prin conventie sau prin testament. 2) Bunul sa existe in prezent sau in viitor Pentru ca vanzarea sa fie valabila, este necesar ca bunul sa existe in prezent sau in viitor. Daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat acesta pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul ca nu cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie anularea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului. Riscul pieririi totale sau partiale a bunului inainte de incheierea contractului este suportat de vanzator, care este proprietarul lucrului. Lucrurile viitoare, cu exceptia mostenirilor nedeschise, pot forma obiect al contractului de vanzarecumparare.

3) Bunul care formeaza obiectul obligatiei vanzatorului trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil Bunul trebuie sa fie determinat, in caz contrar se considera ca nu exista. Obiectul obligatiei este prestatia in care se angajeaza debitorul . In cazul contractului de vanzare-cumparare obiectul obligatiei vanzatorului este bunul vandut. Acest bun trebuie sa fie sub sanctiunea nulitatii absolute (a contractului) determinat sau cel putin determinabil si licit . In lipsa unor prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare. Bunul viitor vandut trebuie sa fie posibil, caci nimeni nu poate fi obligat la imposibil (ad imposibilum nulla obligatio) si licit. 4) Vanzatorul sa fie proprietarul lucrului vandut Conditia ca vanzatorul sa fie proprietarul lucrului vandut rezulta din caracterul translativ de proprietate al contractului de vanzare-cumparare pentru ca nimeni nu poate transfera altuia mai multe drepturi decat ce el insusi are (Nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet). Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel si respectiv Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate . Bunurile aflate in indiviziune pot forma obiectul vanzarii, dar pentru validitatea contractului este necesar consimtamantul tuturor coproprietarilor. Atunci cand un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna si ulterior nu asigura transmiterea proprietatii intregului bun catre cumparator, acesta din urma poate cere, pe langa daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului proportional cu cota parte pe care nu a dobandit-o, fie rezolutiunea contractului in cazul in care nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandit proprietatea intregului bun .

Subiectul 4. Conditiile pretului la vanzare-cumparare Pretul este obiectul obligatiei cumparatorului. Acesta consta intr-o suma de bani. Pretul trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil. 1. Pretul trebuie sa existe In sensul ca el trebuie mentionat ca prestatie a cumparatorului in insasi momentul incheierii contractului. 2. Pretul trebuie stabilit in bani Stabilirea pretului in bani este de esenta contractului de vanzare-cumparare. 3. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil El este determinat daca partile au cazut de acord in momentul incheierii contractului asupra cuantumului sau. Pretul este determinabil daca, in contract partile au mentionat doar elementele cu ajutorul carora el va fi determinat ulterior, cel mai tarziu la data cand obligatia platii pretului devine exigibila. Vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul sa fie determinat ulterior, dar nu mai tarziu de data platii si care nu necesita un nou acord de vointa al partilor. Pretul poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane desemnate prin acordul partilor. Daca pretul nu este determinat in termen de 6 luni de la incheierea contractului, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului, va desemna de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva un expert pentur determinarea pretului. Daca pretul nu a fost determinat in termen de un an de la incheierea contractului, vanzarea este nula, afara de cazul in care partile au conventi un alt mod de determinare a pretului. Exista si preturi legale obligatorii care se impun partilor, acestea neavand dreptul sa negocieze cuantumul lor, cum ar fi vanzarea de locuinte contruite din fondurile statului. 4. Pretul trebuie sa fie real, si nu fictiv Pretul trebuie sa fie sincer, real, adica sa fie stabilit cu intentia de a fi platit, si sa nu fie fictiv. Pretul este fictiv, simulat, daca in contractul public este trecut un pret, iar in actul secret partile precizeaza ca acest pret nu este datorat. In cazul pretului fictiv, contractul de vanzare-cumparare este anulabil pentru lipsa pretului dar operatiunea juridica poate imbraca forma unui contract de donatie, daca sunt indeplinite conditiile.

5. Pretul trebuie sa fie serios si nu simbolic, derizoriu, infim De aceea, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila cand pretul este intr-atat de dispoportionat fata de valoarea bunului incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare. Pretul derizoriu nu trebuie confundat cu pretul lezionar , adica cu dispoportia prea mare intre pret si valoarea bunului. Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii. Cu exceptia cazului minorului, actiunea in anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentu incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata. Disproportia trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare.

Subiectul 5. Obligatiile vanzatorului, cu speciala privire asupra obligatiei acestuia de a garanta pe cumparator contra evictiunii si contra viciilor ascunse ale bunului vandut Vanzatorul are trei obligatii principale: 1. Sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut; Cea mai importanta obligatie a vanzatorului este cea de transmitere a proprietatii bunului vandut cumparatorului. Vanzatorul este obligat la aceasta. Odata cu proprietatea, cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii ce au apartinut vanzatorului. 2. Sa predea bunul; Prin predare se intelege punerea la dipozitia cumparatorului a bunului vandut impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a posesiei. Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue. Vanzatorul este obligat sa predea impreuna cu bunul si titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau folosinta acestuia. Pana la predare, vazantorul are obligatia de a conserva bunul, pentru ca lucrul trebuie predat in starea in care se afla in momentul contractarii. Fructele bunului vandut se cuvin cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii, daca nu s-a convenit altfel. Daca vanzatorul nu face predarea la termenul stabilit de ambele parti si daca intarzierea nu provine decat din vina vanzatorului, cumparatorul va avea facultatea de a alege intre a cere fie punerea in posesie, fie rezolutiunea vanzarii. 3. Sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului. Garantia contra evictiunii Evictiunea este pierderea totala sau partiala a dreptului de proprietate asupra bunului ori tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului sau de proprietate. Vanzatorul este de drept obligat sa il garanteze pe cumparator impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut. Evictiunea poate fi de fapt sau de drept . Evictiunea cumparatorului poate proveni din fapta imputabila a vanzatorului sau din pretentiile unui tert. Vanzatorul este obligat la garantie in ambele ipoteze.

a. Prin fapt imputabil vanzatorului se intelege orice fapt sau act anterior vanzarii, dar ascuns cumparatorului, sau ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract, savarsit de vanzator sau de succesorii sai universali ori cu titlu universal, de natura sa il tulbure pe cumparator in linistita folosinta a bunului. Impotriva tulburarilor provenind de la vanzator, cumparatorul se poate apara invocand exceptia de garantie, intemeiata pe principiul ca acela care trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga . Vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiune care ar rezulta prin faptul sa personal, orice conventie contrara fiind nula. b. In cazul in care tulburarea provine din fapta unui tert, vanzatorul are obligatia sa il apere pe cumparator. Garantia este datorata impotriva evictiunii ce rezulta din pretentiile unui tert numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior datei vanzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului pana la acea data . Conditii: a. Tulburarea sa fie de drept, deci sa aiba un temei juridic, si nu de fapt b. Cauza evictiunii, dreptul pretins de tert, sa fie anterioara vanzarii c. Cauza evictiunii sa nu fi fost adusa la cunostinta cumparatorului pana la data vanzarii. Efectele obligatiei de garantie sunt diferite, in functie de momentul in care intervine evictiunea. Anterior, vanzatorul are obligatia de a nu face nimic de natura sa tulbure folosinta linistita de catre cumparator. In timpul evictiunii, vanzatorul are obligatia de a face tot ceea ce este necesar pentru a il apara pe cumparator impotriva tertului. Cumparatorul chemat in judecata de un tert ce pretinde ca are drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa il cheme in cauza pe vanzator. Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut evictiunea el nu ar mai fi incheiat contractul. Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit. Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime chiar daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora. Termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii in garantie contra evictiunii este de drept comun (3 ani) si incepe sa curga de la data producerii evictiunii. In cazul in care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea contractului, vanzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins si, daca este cazul, sa plateasca daune-interese.

Daunele-interese datorate de vanzator cuprind: valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a evins; cheltuielile de judecata; cheltuielile incheierii si executarii contractului; toate celelalte pierderi ori castiguri nerealizate. Garantia contra viciilor bunului vandut Garantia contra viciilor bunului vandut este consecinta obligatiei vanzatorului de asigura cumparatorului folosinta utila a bunului. Vanzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse ce fac bunul vandut impropriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea masura intrebuintarea sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic. Este ascuns acel viciu care, la data predarii, nu poate fi descoperit, fara asistenta de specialitate, de catre un cumparator prudent si diligent. Garantia este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data predarii bunului. Vanzatorul nu daotreaza garantie pentru viciile pe care cumparatorul le cunostea la incheierea contractului. In vanzarile silite nu se datoreaza garantie contra viciilor ascunse. Daca partile nu au conventi altfel, vanzatorul este obligat sa garanteze contra viciilor ascunse, chiar si atunci cand nu le-a cunoscut. Obligatia de garantie si raspunderea functioneaza numai pentru viciile ascunse ale lucrului vandut si nu pentru viciile aparente pe care cumparatorul nu le putea descoperi singur, printr-o verificare normal si pe care nu le-a comunicat vanzatorulu. Cumpratorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat sa le aduca la cunosstinta vanzatorului intr-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu imprejurarile, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere rezolutiunea vanzarii. In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul poate obtine, dupa caz: inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia; inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii; reducerea corespunzatoare a pretului; rezolutiunea vanzarii. In cazul in care vanzatorul cunostea viciile, este obligat, daca este cazul, la plata de daune interese, pentru repararea intregului patrimoniu. Termenul de prescriptie al dreptului de valorificare a garantiei contra viciilor este de drept comun de 3 ani.

Subiectul 6. Obligatiile cumparatorului Codul civil stabileste in sarcina cumparatorului urmatoarele obligatii: 1. Sa preia bunul vandut Cumparatorul are dreptul si este obligat, in acelasi timp, sa preia bunul vandut la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa il predea. Predarea se face prin punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a posesiei. Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentu incheierii contractului. Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor. 2. Sa plateasca pretul vanzarii Este obligatia principala a cumparatorului, in lipsa careia contractul este nul absolut ca vanzarecumparare. In lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul se afla in momentul incheierii contractului si de indata ce proprietatea este transmisa. Daca locul platii nu se poate stabili, el este domiciliul sau sediul creditorului de la data platii. In cazul in care nu s-a convenit altfel, cumparatorul datoreaza dobanzi la pret de la data predarii bunului, iar cand scadenta platii pretului este ulterioara predarii bunului, da la implinirea acestei scadente. De regula, pretul este stabilit printr-o suma globala ce se plateste o data, in intregime. Vanzatorul poate refuza o plata partiala a pretului. Este posibil, in schimb, ca partile sa convina ca pretul sa fie platit esalonat, in rate, la diferite termene. Cumparatorul care afla de existenta unei cauze de evictiune este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera garantia corespunzatoare. Cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari. 3. Sa suporte cheltuielile vanzarii Chelutuielile pentur incheierea contractului de vanzare sunt considerate ca un accesoriu al pretului si sunt in sarcina cumparatorului in lipsa de stipulatie contrara. In absenta unei clauze contrare, cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt tot in sarcina cumparatorului.

Subiectul 7. Particularitatile vanzarii unei mosteniri In sensul vanzarii mostenirii, prin mostenire se intelege dreptul de a culege o mostenire deschisa sau o cota din aceasta. Sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului, vanzarea unei mosteniri se incheie in forma scrisa. Este nula absolut vanzarea unei mosteniri nedeschise, deci eventuale. Cumparatorul raspunde solidar cu vanzatorul pentru datoriile mostnirii vandute. Amintirile de familie, inscrisurile sau portretele de familie, decoratiile sau alte asemenea bunuri, care au pentru vanzator o valoare afectiva, se prezuma a nu fi cuprinse in mostenirea vanduta. Daca aceste bunuri au o valoare patrimoniala insemnata, vanzatorul care nu si le-a rezervat expres datoreaza cumparatorului pretul lor la data vanzarii. Cumparatorul unei mosteniri nu dobandeste drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in mostenire, decat potrivit regulilor privitoare la cartea funciara. El nu poate opune tertelor persoane dobandirea altor drepturi cuprinse in mostenire, decat daca a indeplinit formalitatile cerute de lege pentur a face opozabila dobandirea fiecaruia dintre aceste drepturi. Specificul vanzarii de drepturi succesorale fata de vanzarea obisnuita consta in faptul ca obiectul ei il constituie fie patrimoniul succesoral, fie o fractiune din acesta, adica nu numai drepturile succesorale (activul succesoral), ci si datoriile defunctului (pasivul succesoral). Vanzatorul mostenirii produce urmatoarele efecte specifice: Vanzatorul este obligat sa remita cumparatorului toate fructele pe care le-a cules si toate platile primite pentru creantele mostenirii pana la momentul incheieirii contractului, pretul bunurilor vandute din mostenire si orice bun care inlocuieste un bun al mostenirii; Cumparatorul este tinut sa ramburseze vanzatorului sumele platite de acesta din urma pentru datoriile si sarcinile mostenirii, precum si sumele pe care mostenirea I le datoreaza acestuia din urma. Vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.

-

-

Contractul de vanzare a mostenirii va avea un caracter aleatoriu, in sensul ca nu se cunoaste in momentul vanzarii daca activul mostenirii depaseste pasivul sau invers.

Subiectul 8. Definitia si caracterele juridice ale contractului de schimb Definitie. Schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul. Caractere juridice. Schimbul este contractul sinalagmatic in care partile numite copermutanti sau coschimbasi, transmit sau, dupa caz, se obliga fiecare, sa transmita celuilalt proprietatea asupra unui bun, altul decat banii. 1. Contractul de schimb este in principiu un contract consensual Pentru incheierea contractului de schimb este suficient consimtamantul partilor. Este materializat, in general, intr-un inscris probatoriu. 2. Schimbul este un contract translativ de proprietate Prin intermediul schimbului, se poate transmit dreptul de proprietate exclusiva asupra unui bun sau numai o cota-parte indivizata dintr-un bun determinat, daca bunul se afla in coproprietate. Obiect al contractului de schimb poate fi si alt drept real decat dreptul de proprietate si chiar un drept de creanta. Daca una dintre prestatii este o suma de bani, suntem in prezenta unui contract de vanzare-cumparare. Daca insa ambele prestatii reciproce constau in sume de bani, contractul este de schimb. Rezulta deci ca schimbul presupune in plan juridic, ca si in plan semantic, o identitate de natura a prestatiilor. 3. Contractul de schimb este un contract sinalagmatic, ce da nastere la drepturi si obligatii reciproce in sarcina ambelor parti. 4. Contractul de schimb este un contract cu titlu oneros Fiecare parte urmareste ca un contraechivalent al pestatiei sale, obtinerea prestatiei celeilalte parti. In cazul in care cele doua bunuri care fac obiectul schimbului nu sunt echivalente valoric, pentru egalizarea valorica a prestatiilor, copermutantul care primeste lucrul mai schump, va plati in bani diferenta de valoare, ce se numeste sulta. Sulta trebuie sa fie inferioara valoric bunului pe care il completeaza pentru a se realiza echivalenta prestatiilor. 5. Contractul de schimb este un contract comutativ. Intrucat prestatiile partilor si intinderea acestora sunt cunoscute inca de la incheierea contractului si nu depind de hazard, contractul de schimb este un contract comutativ.

Subiectul 9. Definitia si caracterele juridice ale contractului de donatie Definitie. Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane. Nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament. Donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numite donatar. In contractul de donatie se realizeaza un trasfer al unor drepturi, reale sau de creanta, din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului, fara echivalent. Caractere juridice. Donatia este un contract unilateral, solemn, cu titlu gratuit, irevocabil, translativ de proprietate. 1. Donatia este un contract unilateral, si nu un act unilateral Donatia este rezultatul unui acord de vointa al celor doua parti, care naste insa in principiu o singura obligatie in sarcina donatorului cu dreptul corelativ al donatarului. 2. Donatia este un contract solemn Articolul 1011 alineatul 1, Cod civil, prevede ca donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute . Forma autentica este prevazuta ca o masura de protectie a vointei liberale a donatorului. Nu sunt supuse aceste dispozitii donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale. Bunurile mobile ce constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absoulte a donatiei. Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointa al partilor, insotit de traditiunea bunului. 3. Donatia este un contract translativ de proprietate Fiind un contract solemn, transmiterea proprietatii are loc in momentul realizarii acordului de vointa imbracat in forma autentica intre donator si donatar, iar intre absenti, in momentul in care donatorul primeste acceptarea donatarului, ambele facute in forma autentica. Daca bunul donat este insa un imobil, dobandirea de catre donatar si pierderea de catre donator a dreptului de proprietate se face numai cu respectarea regulilor de carte funciara. 4. Donatia este un contract irevocabil Dupa incheierea contractului, donatorul nu isi mai poate retrage oferta. Este nula orice donatie facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului.

Subiectul 10. Capacitatea partilor in cazul contractului de donatie incapacitatea de a dona Intrucat capacitatea este regula, orice persoana poate fi parte, donator sau donatar, intr-un contract de donatie. Orice persoana este capabila de a da si primi prin liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea. Atunci cand contractul se incheie intre absenti, donatorul trebuie sa fie capabil atat in momentul ofertei, cat si in cel al primirii acceptarii, care este momentul incheierii contractului. Incapacitatea este exceptia. Ea trebuie sa fie anume prevazuta de lege si este de stricta interpretare. Incapacitatea de a dona. Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege . Intervine sanctiunea nulitatii relative. Minorul nu poate sa faca donatii, altele decat darurile obisnuite potrivit starii lui materiale, si nici sa garanteze obligatia altuia . Acele acte facute cu incalcarea acestei dispozitii sunt anulabile. Tutorele nu poate, in numele minorului sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. Fac exceptie darurile obisnuite, potrivite cu starea materiala a minorului . Actele facute cu incalcarea acestei dispozitii sunt anulabile. In schimb in cazul interzisului judecatoresc, din bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, descendentii acestuia pot fi gratificati de catre tutore cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de tutela, fara insa sa se poata da scutire de raport . Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il determine pe beneficiarul liberalitatii ori cel putin sa prevada criteriile pe baza carora acest beneficiar sa poata fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice. Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil. Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia.

Subiectul 11. Capacitatea partilor in cazul contractului de donatie. Incapacitati de a primi o donatie Intrucat capacitatea este regula, orice persoana poate fi parte, donator sau donatar, intr-un contract de donatie. Orice persoana este capabila de a da si primi prin liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea. Atunci cand contractul se incheie intre absenti, donatorul trebuie sa fie capabil atat in momentul ofertei, cat si in cel al primirii acceptarii, care este momentul incheierii contractului. Incapacitatea este exceptia. Ea trebuie sa fie anume prevazuta de lege si este de stricta interpretare. Incapacitatea de a primi o donatie. Incapacitatile de a primi pot fi absolute, impiedicand o persoana sa primeasca de la oricare alta, si relative, ce interzic ca cineva sa primeasca de la anumite persoane determinate. a. Incapacitati absolute de a primi Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care nu au dobandit personalitate juridica nu au capacitate de folosinta si nefiind subiecte de drept, nu pot primi cu titlu gratuit. In schimb, copilul conceput poate primi cu titlu gratuit, cu conditia sa se nasca viu. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista. Aceasta este interpretarea care poate fi facuta alineatului 2 al articolului 989 Cod civil care prevede ca: persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil . Entitatile care nu au dobandit personalitate juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii, dar numai daca acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil . In cazul fundatiilor, liberalitatile sunt facute de fondatori inaintea actului constituiri acesteia, tocmai in vederea crearii patrimoniului fundatiei. Potrivit legilor speciale ale profesiei, demnitarii, judecatorii, procurorii au interdicita de a primi cu titlu gratuit. Sanctiunea civila a actului facut cu incalcarea acestei incapacitati este nulitatea absoluta a actului respectiv. b. Incapacitati relative de a primi Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului. Aceleasi dispozitii sunt aplicabile si in privinta preotilor sau altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.

Daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescriptie a actiunii in nulitate relativa curge de la data la care mostenitorii au luat cunostinta de existenta liberalitatii. Sunt de asemenea anulabile liberalitatile facute de catre cel reprezentat sau ocrotit, chiar dupa dobandirea capacitatii de exercitiu deplina, in folosul celuia care a avut calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal, inainte ca acesta sa fi primit de la instnta tutelara descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz, ocrotiorul legal este ascendentul dispunatorului. Sanctiunea nulitatii relative se aplica si donatiilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse. Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse: ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei persoane. Donatiile facute minorului sau interzisului se accepta de parinte, sau dupa caz, de tutore. In ceea ce priveste donatiile facute de catre persoanele juridice, acestea trebuie sa corespunda scopului stabilit prin lege, prin actul de infiintare sau statut (principiul specialitatii capacitatii de folosinta). Dreptul de proprietate publica se dobandeste si prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public. Momentul la care partile trebuie sa fie capabile este cel al incheierii contractului de donatie.

Subiectul 12. Efectele contractului de donatie Obligatiile donatorului 1. Principalul efect al donatiei este transmiterea dreptului real care formeaza obiectul contractului din patrimoniul donatorului in patrimoniului donatarului (obligatie de a da ). 2. A doua obligatie a donatorului nascuta din contract este obligatia de predare a bunului donat. Obligatia se poate executa in insasi momentul incheierii contractului, concomitent cu executarea obligatiei de transfer a dreptului real, sau ulterior, daca acest lucru este stipulat in contract. 3. Daca obligatia de predare nu se executa in insasi momentul incheierii contractului de donatie, ci ulterior, in sarcina donatorului exista si obligatia de conservare a bunului donat pana la predare. 4. In principiu, donatorul nu are obligatia de garantie pentru evictiune si nici pentru viciile ascunse, intrucat donatia este un contract cu titlu gratuit. In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru evictiune ca si vanzatorul. Donatorul nu raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat. In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru viciile ascunse ca si vanzatorul. In executarea donatiei, dispunatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava. II. Obligatiile donatarului I. In cazul donatiei obisnuite, gratuite, fara sarcini, donatarul nu are o obligatie juridica fata de donator, ci numai o obligatie morala de recunostinta. In cazul donatiei cu sarcini, sarcina este o obligatie pe care donatarul trebuie sa o execute din momentul acceptarii donatiei. Neexecutarea sarcinii poate determina pe donator sa introduca fie o actiune in executarea obligatiei, fie sa ceara revocarea donatiei. Sarcina trebuie sa fie posibila, licita si morala, prevazuta fie in favoarea donatorului, fie in favoarea unei terte persoane stipulatie pentru altul, fie chiar in favoarea donatarului insusi. Daca, din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile beneficiarului, survine ulterior acceptarii liberalitatii, indeplinirea conditiilor sau executarea sarcinilor care afecteaza liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor. III. Opozabilitatea fata de terti a efectelor donatiei In principiu, se aplica regulile generale in materie de publicitate, analizate la contractul de vanzarecumparare si anume: necesitatea inscrierii in cartea funciara a transmiterii drepturilor imobiliare cu titlu gratuit, notificarea sau acceptarea cesiunii de creanta, de catre debitor, in cazul in care obiectul donatiei este o creanta, conditia ca tertul dobanditor de buna credinta al bunului daruit sa nu invoce exceptiile legale ce prevad ca pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar cu exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara si oricine se alfa la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului .

Subiectul 13. Definitia si caracterele juridice ale contractului de locatiune Definitia. Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numte locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret denumit chirie. O sistematizare a locatiunilor in functie de obiect este facuta in aticolul 1778 alineatul 1, Cod civil: locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se numeste inchriere, iar locatiunea bunurilor agricole poarta denumirea de arendare. Spre deosebire de uzufruct, care creeaza uzufructuarului un drept real de folosinta, dezmembramant al dreptului de proprietate, locatiunea creeaza locatarului doar un drept de creanta la folosinta lucrului. Caracterele juridice ale contractului de locatiune. Contractul de locatiune de lucruri este un contract: 1. Sinalagmatic (bilateral), ce da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti; 2. Cu titlu oneros, in care fiecare parte urmareste obtinerea prestatiei cocontractantului; 3. Comutativ (si nu aleatoriu), fiecare dintre parti cunoscnad in momentul incheierii contractului care sunt obligatiile si intinderea acestora; 4. Consensual, ce se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, fara ca legea sa ceara o anumita forma pentru validitate. Forma scrisa este insa folosita pentru a raspunde necesitatilor probatorii in caz de litigiu privind incheierea sau executarea contractului de locatiune. Necesitatea formei scrise a contractului de locatiune a unui imobil este ceruta de obligativitatea inscrierii sale in Cartea funciara indiferent de durata contractului. 5. Cu executare succesiva (si nu dintr-o data), timpul, in acceptiunea de durata, fiind de esenta locatiunii. Locatiunile nu se pot incheia pentru perioada mai mare de 49 de ani. 6. Este un contract creator de raporturi obligationale, si nu un contract translativ sau constitutiv de drepturi reale cum este contractul prin care se creeaza un drept de uzufruct, de uz ori de habitatie. Dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta, si nu un drept real de folosinta, cum ar fi dreptul de uzufruct.

Subiectul 14. Obiectul contractului de locatiune Obiectul contractului de locatiune il constituie bunul inchiriat si, respectiv, chiria. 1. Bunul inchiriat Toate bunurile, atat mobile cat si imobile, pot face obiectul locatiunii, daca dintr-o prevedere legala sau din natura lor nu rezulta contrariul. Bunul inchiriat poate fi un bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, individual determinat, neconsumptibil prin folosinta conform destinatiei sale, existent la data incheierii contractului sau in viitor. Nu pot forma obiect al contractului de locatiune succesiunile nedeschise (viitoare) sau nuda proprietate a unui lucru. Bunurile din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale pot fi inchieriate numai in conditiile legii. Inchirierea bunurilor proprietate publica ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale se aproba, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, iar contractul de inchirieire va cuprinde clauze de natura sa asigure expoatarea bunului inchiriat, potrivit specificului acestuia. Contractul de inchiriere se poate incheia, dupa caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, de catre titularul dreptului de proprietate sau de administrare. Concesionarea sau inchirieirea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, in conditiile legii. 2. Chiria Chiria este pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului. Chiria poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau rpestatii. Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, prin analogie, si chirie. Ea se fixeaza fie global, pentru toata durata contractului, fie pe unitati de timp si se plateste la termenele convenite in contract. Chiria este determinata in momentul incheierii contractului. Chiria trebuie sa fie reala, nu fictiva, sincera si serioasa. Daca chiria este derizorie ori fictiva, nu mai suntem in prezenta unui contract de locatiune de lucruri, ci a unui contract de comodat. Chiria este fixata de regula in bani. Ea poate consta insa, fara a afecta natura juridica a contractului, si intr-o alta prestatie.

Subiectul 15. Obligatiile locatorului Locatorul este tinut, potrivit articolului 1786 Cod civil, chiar fara vreo stipulatie expresa in contract: a. Sa predea locatarului bunul dat in locatiune b. Sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii c. Sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii 1. Locatorul este obligat sa predea bunul dat in locatiune in starea de intrebuintare corespunzatoare destinatiei pentru care a fost inchiriat, fiind obligat sa faca toate reparatiile necesare in acest scop. Cheltuielile predarii sunt in sarcina locatorului. 2. Locatorul este obligat sa mentina bunul in stare sa poata servi intrebuintarii pentru care a fost inchiriat. Sunt in sarcina locatarului reparatiile locative, a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a bunului. 3. Locatorul este obligat sa asigure locatarului linistita folosinta a bunului pe perioada locatiunii si sa il garanteze pe locatar impotriva evictiunii. a. Tulburarile de fapt Locatorul este obligat sa nu il tulbure prin faptul sau personal pe locatar in timpul locatiunii obligatia de a nu face. Locatorul este obligat sa intreprinda tot ceea ce este necesar pentru a asigura in mod constant locatarului folosinta linistita a bunului, fiind dator sa se abtina de la orice fapt care ar impiedica, diminua sau stanjeni o asemenea folosinta. In acest sens, locatorul nu poate schimba in timpul locatiunii forma lucrului inchiriat sau destinatia sa. Locatorul nu este tinut sa il garanteze pe locatar de tulburarea cauzata prin fapta unui tert care nu pretinde vreun drept asupra bunului, afara numai daca tulburarile incepute inaintea predarii bunului impiedica pe locatar sa il preia, caz in care locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei. Daca tulburarea este atat de grava incat, daca ar fi cunoscut-o locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul, in conditiile legii. Aceasta nu il impiedica pe locatar sa se apere in nume personal impotriva tulburarii de fapt a tertului, folosind actiunile posesorii prevazute in lege. b. Tulburarile de drept Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune, locatorul este dator sa il apere pe locatar, chiar si in lipsa unei tulburari de fapt. Daca locatarul este lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului, locatorul trebuie sa il despagubeasca pentru totate prejudiciile suferite din aceasta cauza. Indiferent de gravitatea tulburarii, daca I-a comunicat-o locatorului, fara ca acesta sa o inlature de indata, locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei. Daca tulburarea este atat de grava incat, daca ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul in conditiile legii. Locatarul care, la incheierea contractului, cunostea cauza de evictiune nu are dreptul la daune interese.

4. Locatorul este obligat sa asigure locatarului utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii si sa il garanteze pe locatar contra tuturor viciilor bunului inchiriat ori arendat. Locatorul garanteaza contra tuturor viciilor lucrului care impiedica sau micsoreaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la incheierea contractului si fara a tine seama daca ele existau dinainte ori au survenit in cursul locatiunii. Locatorul nu raspunde pentru viciile care erau aparente la data incheierii contractului si pe care locatarul nu le-a reclamat in conditiile legii, adica nu l-a informat pe locator despre acestea fara intarziere. Locatorul poate fi obligat la despagubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzeaza vietii, sanatatii sua integritatii corporale a locatarului. Locatorul va raspunde fata de locatar pentur viciile ascunse ale lucrului care il fac impropriu intrebuintarii pentru care a fost contractat. Intrucat locatorul are obligatia de a garanta folosinta utila a lucrului pe toata durata contractului, el va raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, indiferent daca acestea existau in momentul incheierii contractului sau au aparut ulterior si, de asemenea, indiferent daca a fost de buna credinta sau a fost de rea credinta. Obligatia de garantie a locatorului poate fi modificata prin conventia partilor fie in sensul agravarii, fie in sensul limitarii sau inlaturarii ei. Nu este valabila insa o clauza de exonerare sau de limitare a raspunderii pentru faptul personal al locatorului.

Subiectul 16. Obligatiile locatarului Locatarul are urmatoarele obligatii principale: 1. Obligatia locatarului de a lua in primire bunul dat in locatiune. Corelativ cu obligatia de predare a bunului dat in locatiune, locatarul are obligatia sa ia in primire acest bun, a carei folosinta reprezinta pentru el cauza obligatiei de a plati chiria. Locatarul va lua in primire bunul dat in locatiune conform unui proces verbal cu descrierea bunului si a accesoriilor sale, dupa verificarea starii sale de functionare, conform destinatiei bunului stabilite in contract sau prezumate dupa natura bunului, destinatia sa anterioara sau cea potrivit careia locatarul il foloseste. 2. Plata chiriei sa fie facuta in cuantumul si la termenel stipulate in contract. Contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica constituie titluri executorii pentur plata chiriei la termenele si in modalitatile stabilite in contract, sau, in lipsa acestora, prin lege. In cazul neplatii chiriei, locatorul fie poate cere executarea ei, fie rezilierea contractului. Dovada platii chiriei se face prin chitanta eliberata de locator. Chitanta este opozabila tertilor chiar daca nu are data certa. 3. Obligatia locatarului de a folosi bunul luat in locatiune cu prudenta si diligenta potrivit destinatiei sale Daca, reparatiile dureaza mai mult de zece zile, pretul locatiunii va fi scazut proportional cu timpul si cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit. 4. La incetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul luat in locatiune in starea in care l-a primit, in afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii Locatarul raspunde pentru degradarea bunului inchiriat in timpul folosintei sale, inclusiv cea cauzata de incendiu, daca nu dovedeste ca a survenit fortuit. Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome efectuate asupra bunului pe durata locatiunii si nu poate fi obligat la despagubiri decat daca locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al locatorului. 5. Locatarul este dator sa apere lucrul inchiriat contra uzurparilor, adica impotriva oricaror tulburari de fapt sau de drept provocate de un tert in legatura cu proprietatea sau posesia lucrului.

Subiectul 17. Incetarea contractului de locatiune Contractul de locatiune poate inceta prin acordul de vointa al partilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, rezilierea contractului pentru neexecutare, imposibilitatea folosirii lucrului, desfiintarea titlului locatorului si, uneori, prin instrainarea intre vii a lucrului dat in locatiune. Locatiunea nu inceteaza prin moartea locatorului sau a locatarului. Cu toate acestea, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat cunostinta de moartea locatarului si existenta locatiunii . 1. Rezilierea conventionala a contractului de locatiune Contractul este rezultatul unui acord de vointa al partilor deci si incetarea lui trebuie sa fie rezultatul unui acord de vointa al partilor. 2. Denuntarea unilaterala a contractului de locatiune Daca locatiunea a fost facuta fara determinarea duratei, oricare dintre parti poate denunta contractul prin notificare. Notificarea facuta cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau, in lipsa, de uzante, nu produce efecte decat de la implinirea acelui termen. La implinirea termenului de preaviz, obliatia de restituire a bunului devine exigibila, iar contractul de locatiune incheiat pe durata determinata si constatat prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competenta, este titlu executoriu in privinta executarii acestei obligatii. La expirarea termenului de preaviz locatiune inceteaza. 3. Expirarea termenului locatiunii Contractul de locatiune inceteaza de drept la expirarea termenului convenit de parti sau, dupa caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o instiintare prealabila. In privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune, contractul incheiat pe durata determinata si constatat prin inscris autentic reprezinta titlu executoriu la expirarea termenului. Aceeasi este solutia si in cazul contractului de locatiune incheiat pe durata determinata prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent. Expirarea termenului locatiunii, stabilit de parti sau de lege, conduce la incetarea de drept a contractului de locatiune. 4. Desfiintarea titlului locatorului Daca titlul locatorului privind lucrul dat in locatiune este defiintat, inceteaza pe cale de consecinta si contractul de locatiune, pentru ca locatorul nu isi mai poate indeplini obligatia de a asigura locatarului folosinta lucrului.

Desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure folosinta bunului inchiriat determina incetarea de drept a contractului de locatiune. Cu toate acestea, locatiunea va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se depasi un an de la data desfiintarii titlului locatorului, insa numai daca locatarul a fost de buna credinta la incheierea locatiunii. 5. Instrainarea bunului dat in locatiune Daca bunul dat in locatiune este instrainat, dreptul locatarului este opozabil dobanditorului, dupa cum urmeaza: a. In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata in carte funciara b. In cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii este anterioara datei certe a instrainarii. c. In cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a indeplinit aceste formalitati d. In cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in folosinta locatarului. Daca partile convin astfel, locatiunea inceteaza in cazul instrainarii bunului dat in locatiune. Locatorul initial ramane raspunzator pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior instrainarii. 6. Imposibilitatea folosirii bunului Daca bunul este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei stabilite, locatiunea inceteaza de drept. Daca imposibilitatea folosirii bunului este numai partiala, locatarul poate, dupa imprejurari, sa ceara fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei. In cazul pieririi totale a bunului contractul inceteaza de drept, locatorul fiind in imposibilitate sa asigure locatarului folosinta bunului. Nu are importanta daca pierirea este fortuita sau daca se datoreaza culpei uneia dintre parti. 7. Rezilierea pentru neexecutarea obligatiilor Atunci cand, fara justificare, una dintre partile contractului de locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul de a rezilia locatiunea, cu daune-interese daca este cazul, potrivit legii. Rezilierea de drept poate fi stipulata expres, in conditiile dreptului comun, in contractul de locatiune.

Subiectul 18. Definitia si caracterele juridice ale contractului de arendare Definitie. Contractul de arendare este contractul incheiat intre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri agricole, denumit arendator, si arendas, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata si la un pret stabilit de parti. Contractul de arendare este o sepcie a contractului de locatiune, caracterizat prin obiectul sau, bunurile agricole. Caracterele juridice. Arendarea se face printr-un contract scris, incheiat intre arendator pe de o parte, si arendas pe de alta parte. a. Sinalagmatic, intrucat in schimbul transmiterii folosintei bunurilor agricole, arendasul va plati arendatorului un pret numit arenda. b. Comutativ, deoarece partile cunosc, din momentul incheierii contractului, intinderea obligatiilor lor reciproce c. Oneros, pentru ca prestatia arendatorului, de a transmite folosinta bunurilor agricole ii corespunde contraprestatia arendasului de a plati arenda. d. Solemn, contractul de arendare trebuie incheiat in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute. e. Cu executare succesiva, intrucat obligatiile partilor se executa, in timp, pe durata stabilita in contract. f. Contractul de arendare nu este un contract intuitu personae, pentru ca cerintele de ordin profesional si moral privind persoanele care pot fi arendasi, sunt conditii de ordin general si nu stabilesc o persoana anume, determinata, concreta, care are vocatia de a fi parte intr-un contract determinat. g. Prin contractul de arendare, se naste si un drept de creanta la obtinerea folosintei bunurilor agricoel in scopul exploatarii lor, un drept real de folosinta in beneficiul arendasului. h. Contractul de arendare incheiat in scris si inregistrat la consiliul local constituie titlu executoriu pentru plata arendei la termenele si in modalitatile stabilite de lege.

Subiectul 19. Efectele contractului de arendare 1. Obligatiile arendatorului y y Arendatorul este obligat sa predea toate bunurile arendate in termenul si conditiile stabilite de lege. Bunurile arendate trebuie sa fie predate in stare corespunzatoare folosintei, destinatiei agricole, iar dupa predare, arendatorul este obligat sa efectueze reparatiile capitale la constructiile si instalatiile agrozootehnice. Arendatorul este obligat sa garanteze arendasului folosinta linistita si utila a bunurilor agricole arendate in scopul exploatarii. Impozitele si taxele datorate potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate, sunt in sarcina arendatorului.

y y

2. Obligatiile arendasului y Arendasul este obligat sa intrebuinteze bunurile arendate ca un bun proprietar, in conditiile stabilite in contract, sa mentina potentialul productiv al bunurilor arendate si sa faca lucrarile necesare in acest sens. Arendasul este obligat sa foloseasca bunurile arendate conform destinatiei stabilite prin contract sau prezumate dupa circumstante, inclusiv sa stranga recolta la locurile stabilite. Arendasul este obligat, chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa asigure bunurile agricole pentru riscul pieirii recoltei ori pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale. Arendasul are obligatia sa plateasca arenda la termenele, in modalitatile si la locul stabilite in contract. La incetarea contractului, arendasul este obligat sa restituie bunurile arendate, conform inventarului facut prin, sau o data cu contractul de arendare si in starea mentionata in acesta. Arendasul este obligat sa plateasca taxele de redactare si inregistrare a contractului de arendare. Arendasul este obligat sa apere bunul arendat impotriva uzurparilor, in conditiile dreptului comun, adica al contractului e locatiune.

y y y y y y

Oricare dintre partile contractante poate cere in justitie rezilierea contractului de arendare pentru cauze de neindeplinire a obligatiilor de catre cealalta parte, in conditiile dreptului comun. Litigiile sunt de competenta instantelor judecatoresti sau pot fi solutionate, cu acordul partilor, prin arbitraj.

3. Riscurile in contractul de arendare Partile pot, de comun acord, sa prevada suportarea pierderilor totale sau partiale ale bunurilor arendate, ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta majora.

In lipsa unei clauze contractuale in acest sens, se vor aplica regulile generale in materie de risc. A. Pierirea totala sau partiala, in mod fortuit, a bunului arendat va fi suportata de catre arendatorul proprietar, potrivit principiului res perit domino. B. In ceea ce priveste riscul pieirii recoltei, deci riscul contractului de arendare, daca pe durata arendarii intreaga recolta a unui an sau cel putin o jumatate din ea a pierit fortuit, arendasul poate cere reducerea proportionala a arendei daca aceasta a fost stabilita intr-o cantitate determinata de produse agricole, intr-o suma de bani determinata sau intr-o suma de bani determinabila in functie de valoarea unei cantitati determinate de produse agricole. Arendasul nu poate obtine reducerea arendei in cazul in care pieirea recoltei a avut loc dupa ce a fost culeasa. Reducerea arendei nu va putea fi ceruta nici atunci cand cauza pagubei era cunoscuta la data incheierii contractului. Arendasul este obligat, chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori, al pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale. In acest fel riscurile contractului de arendare vor fi preluate de asigurator. In cazul necontractarii asigurarii potrivit legii sau contractului de arendare, partea obligata sa contracteze asigurarea raspunde fata de cealalta parte pentru prejudiciul astfel cauzat.

Subiectul 20. Contractul de locatiune contractul de arendare. Asemanari si deosebiri Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numte locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret denumit chirie. O sistematizare a locatiunilor in functie de obiect este facuta in aticolul 1778 alineatul 1, Cod civil: locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se numeste inchriere, iar locatiunea bunurilor agricole poarta denumirea de arendare. Contractul de arendare este contractul incheiat intre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri agricole, denumit arendator, si arendas, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata si la un pret stabilit de parti. Contractul de arendare este o sepcie a contractului de locatiune, caracterizat prin obiectul sau, bunurile agricole. Din punctul de vedere al caracterelor juridice, contractul de locatiune, precum si contractul de arendare sunt contracte sinalagmatice, cu titlu oneros, comutative, netranslative de proprietate, cu executare succesiva. In schimb, contractual de arendare este un contract solemn, pe cand contractual de locatiune este un contract consensual. Am putea spune si faptul ca arenda este o specie a contractului de locatiune deci este contractual de locatiune ce se incheie solemn. Contractul de locatiune este un contract creator de raporturi obligationale, si nu un contract translativ sau constitutive de drepturi reale cum este contractual prin care se creeaza un drept de usufruct, de uz ori habitatie. In consecinta, dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta, si nu un drept real de folosinta, cum ar fi dreptul de uzufruct. Prin contractual de arendare, se naste si un drept de creanta la folosirea bunurilor agricole in scopul exploatarii lor, un drept real de folosinta in beneficiul arendasului.

Subiectul 21. Definitia si caracterele juridice ale contractului de antrepriza Definitia. Contractul de antrepriza este contractul in care una dintre parti numita antreprenor se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret. Pretul este un element esential al contractului de antrepriza. Dispozitiile privind contractul de antrepriza sunt aplicabile, in mod corespunzator, si antreprizei pentru lucrari de constructii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru acest contract. Caractere juridice. Contractul de antrepriza este un y y y y y y contract consensual, sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva in principiu, intuitu personae.

Caracterul intuitu personae priveste organizarea si conducerea lucrarii, pentru ca, in ce priveste executarea ei, antreprenorul poate angaja, fara acordul clientului, subantreprenori si lucratori. Contractul de antrepriza trebuie sa indeplineasca conditiile generale de valabilitate ale contractelor privind consimtamantul, obiectul, cauza. In ceea ce priveste capacitatea partilor, antreprenorul trebuie sa aiba intotdeauna capacitate deplina de exercitiu. Beneficiarul trebuie sa aiba fie capacitatea deplina de exercitiu atunci cand contractul este un act de dispozitie (construirea unei case), sau capacitatea pentru savarsirea unor acte de administrare a patrimoniului (cand comanda de exemplu reparatii la un imobil). Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale.

Subiectul 22. Efectele contractului de antrepriza 1. Obligatiile beneficiarului y Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuiala sa ocntroleze lucrarea in cursul executarii ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat pe antreprenor, precum si sa-I comunice acestuia observatiile sale. Beneficiarul instiintat de catre antreprenor in conditiile legii, trebuie sa ia masurile necesare pentru inlaturarea deficientelor semnalate care primejduiesc normala executare a lucrarii, trainicia sau folosirea acesteia potrivit destinatiei sale.

y

In cazul in care beneficiarul, desi a fost instiintat de catre antreprenor, nu ia masurile necesare intr-un termen potrivit cu imprejurarile, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens. Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor. y Beneficiarul este obligat sa receptioneze, sa verifice si sa ia in primire lucrarea dupa terminarea ei integrala.

Daca, fara motive temeinice, beneficiarul nu se prezinta sau nu comunica neintarziat antreprenorului rezultatul verificarii, lucrarea se socoteste receptionata fara rezerve. In cazul in care beneficiarul nu isi executa obligatia de a receptiona si a lua in primire lucrarea executata, el isi angajeaza raspunerea pentru depozitarea si conservarea lucrului, si isi asuma riscurile pieirii fortuite a lucrarii. Daca antreprenorul s-a obligat sa execute o lucrare cu materialul beneficiarului sau sa presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul i l-a predat in acest scop, iar acesta din urma nu ridica bunul in termen de sase luni socotit din zua convenita pentur receptie sau, cand lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai tarziu, de la data finalizarii, antreprenorul, dupa ce a instiintat in scris pe beneficiar, are dreptul sa vanda bunul cu diligenta unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului. y Beneficiarul este obligat sa plateasca pretul lucrarii o data cu receptia si cu luarea in primire a acesteia, in masura in care partile nu au convenit altfel

Atunci cand contractul nu cuprinde clauze referitoare la pret, beneificiarul datoreaza pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii, sau, in lipsa unor asemenea prevederi legale, pretul stabilit in raport cu munca depusa si prestarea serviciului, avandu-se in vedere si uzantele existente. Daca pretul este stabilit in functie de valoarea lucrarilor executate, a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate, antreprenorul este tinut la cererea beneficiarului, sa ii dea socoteaza despre stadiul lucrarilor, despre serviciile deja prestate si depsre cheltuielile deja efectuate.

Atunci cand contractul este incheiat pentru un pret global, beneficiarul trebuie sa plateasca pretul convenit si nu poate cere o diminuare a acestuia motivand ca lucrarea sau serviciul a necesitat mai putina munca ori a costat mai putin decat s-a prevazut. Pretul forfetar ramane neschimbat, cu toate ca s-au adus modificari cu privire la conditiile de executare initial prevazute, daca partile nu au convenit altfel. In cazul in care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat inainte de receptie, fara vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la pret atunci cand el a dat materialul sau cand pieirea ori deteriorarea a avut o alta cauza decat viciile materialului dat de beneficiar. In acest caz, contractul ramane in fiinta, fiind aplicabile dispozitiile legii. 2. Obligatiile antreprenorului y Antreprenorul este obligat sa execute lucrarea comandata la termenul si potrivit caracteristicilor stabilite prin contract. Antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale, daca prin lege sau din contract nu rezulta altfel. Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar daca normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia acesteia ar fi primejduita. Antreprenorul are obligatia, dupa terminarea lucrarii, sa o predea, dupa verificare, receptie, clientului. Lucrarea va fi predata la locul in care se face receptia. Obligatia antreprenorului de garantie contra viciilor ascunse ale lucrarii.

y y y

Antreprenorul datoreaza garantie contra viciilor lucrarii si pentru calitatile convenite potrivit dispozitiilor privind garantia contra viciilor lucrului vandut, care se aplica in mod corespunzator. Daca dupa terminare lucrarea este receptionata de client, fara obiectii sau rezerve, antreprenorul este descarcat de raspundere pentru viciile aparente care nu mai pot fi invocate ulterior receptiei de catre client. Raspunderea pentru vicii aparente exista numai daca potrivit legii sau contractului antreprenorul datoreaza garantie, si aceasta intr-un anumit termen. Termenul de prescriptie este de 3 ani. Antreprenorul va raspunde in toate cazurile pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el si ale lucrarii dupa receptionarea lucrarii de catre client, si chiar in situatia in care lucrarea a fost executata de subatreprenori sau de persoane angajate de el. Viciile ascunse ale unor lucrari executate se prescriu prin implinirea unui termen de 3 ani, care curge de la data descoperiri viciilor, dar nu mai tarziu de implinirea unui an de la predarea lucrarii sau receptiei finale, si in cazul constructiilor, la implinirea a trei ani de la data predarii sau receptiei finale a lucrarii.

Subiectul 23. Incetarea contractului de antrepriza 1. Contractul de antrepriza poate fi desfiintat prin acordul partilor sau rezolvit la cererea uneia dintre parti pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta parte. 2. Contractul poate inceta, de asemenea, in caz de imposibilitate fortuita de executare 3. Decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului, decat daca aceasta face imposibila sau inutila executarea sa. In cazul in care antreprenorul decedeaza sau devine fara culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul inceteaza daca a fost incheiat in considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului. Beneficiarul este tinut sa receptioneze partea deja executata, daca o poate folosi. 4. Beneficiarul are dreptul sa obtina rezilierea sau dupa caz, rezolutiunea contractului in cazurile in care, fara justificare: a. Respectarea termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit vadit imposibila; b. Lucrarea sau serviciul nu se executa in modul convenit si, intr-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu imprejurarile, antreprenorul nu remediaza lipsurile constatate si nu schimba pentru viitor modul de executare a lucrarii sau serviciului; c. Nu se executa alte obligatii ce revin antreprenorului potrivit legii sau in temeiul contractului. Daca antreprenorul nu poate incepe sau continua executarea contractului din cauza neindeplinirii fara justificare de catre beneficiar a propriilor obligatii, antreprenorul este indreptatit sa obtina rezolutiounea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, daca este cazul.

Subiectul 24. Definitia si caracterele juridice ale contractului de mandat cu reprezentare. Care este deosebirea esentiala dintre mandatul cu reprezentant si cel fara reprezentare, indiferent de specia acestuia din urma. Definitie si caractere juridice. Mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant. Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros. Deosebiri dintre mandatul cu reprezentant si cel fara reprezentare. Mandatul este cu reprezentare sau fara reprezentare. Mandatul cu reprezentare este contractul prin care o parte numita mandatar se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numite mandant. Mandatul fara reprezentare este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numite mandant, si isi asuma fata de terti obliatiile ce rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat. Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul contractului nu a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda posibilitatea unui conflict de interese. Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul dublei reprezentari. Actul incheiat de mandatar cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta (dubla reprezentare sau autocontractul) sunt anulabile pentru dol prin reticenta.

Subiectul 25. Obligatiile mandantului 1. Mandantul este obligat, in lipsa unei conventii contrare, sa puna la dispozitia mandatarului mijloace necesare executarii mandatului. 2. Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urma pentru executarea mandatului, impreuna cu dobanzile legale aferente, calculate de la data efectuarii cheltuielilor. 3. Mandantul este, de asemenea, obligat sa repare prejudiciul suferit de catre mandatar in executarea mandatului, daca acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului. 4. Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia, chiar si in cazul in care, fara culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat. Obligatia mandantului de plata a remuneratiei exista chiar daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat de mandatar. Cand mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele raspunde solidar fata de mandatar de toate efectele mandatului (solidaritate legala). Pentru garantarea tuturor creantelor sale impotriva mandatului izvorante din mandat, mandatarul are un drept de retentie asupra bunurilor primite cu ocazia excutarii mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.

Subiectul 26. Obligatiile mandatarului 1. Obligatia de a executa mandatul este principala obligatie a mandatarului. Mandatarul nu poate depasi limitele stabilite prin mandat. Cu toate acestea, el se poate abate de la instructiunile primite daca ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant si se poate prezuma ca acesta ar fi aprobat abaterea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica. In acest caz, mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandat cu privire la schimbarile aduse executarii mandatului. El este, de asemenea, obligat in cazul mortii, incapacitatii sau flimentului mandantului sa continue executarea mandatului, atunci cand acesta are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, daca aceasta activitate este in curs de desfasurare cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora. Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este tinut sa execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar. Daca insa mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat sa il indeplineasca cu diligenta pe care o manifesta in propriile afaceri. Mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant despre imprejurarile ce au aparut ulterior incheierii mandatului si care pot determina revocarea sau modificarea acestuia. Mandatarul va raspunde in ambele cazuri pentru intreaga paguba cauzata mandantului prin neexecutarea obligatiei sau prin executarea ei defectuoasa. El nu va raspunde insa pentru neexecutarea obligatiilor de catre tert, afara de cazul in care alegerea tertului contractant nu se datoreaza culpei sale 2. Obligatia de a da socoteala despre indeplinirea mandatului Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului, de la mandant ori in numele lui, se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve. Justificarea gestiunii va fi facuta de mandatar oricand, si, in principiu, numai fata de mandant. 3. Mandatarul va da socoteala mandantului si cand a substituit o alta persoana pentru executarea obligatiilor sale. Regula este ca mandatul fiind un contract intuitu peronae trebuie executat personal de mandatar. Mandatarul este tinut sa indeplineasca personal mandatul, cu exceptia cazului in care mandantul l-a autorizat in mod expres sa isi substituie o alta persoana in executarea in tot sau in parte a mandatului . Daca substituirea nu a fost autorizata de mandant, mandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi indeplinit el insusi.

Daca substituirea a fost autorizata, mandatarul nu raspunde decat pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit si i-a dat instructiunile privind executarea mandatului. In toate cazurile, mandantul are actiune directa impotriva persoanei pe care mandatarul si-a substituit-o Mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra impreuna nu are efect, in absenta unei stipulatii contrare, daca nu a fost acceptat de catre toate aceste persoane. In lipsa de stipulatie contrara, mandatarii raspund solidar fata de mandant daca s-au obligat sa lucreze impreuna. 4. Mandatarul are obligatia de conservare a bunurilor mandantului. In caz de urgenta, mandatarul poate proceda la vanzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar.

Subiectul 27. Incetarea contractului de mandat Mandatul inceteaza in cazul existentei cauzelor generale de incetare a contractelor (expirarea termenului stipulat, sau in lipsa acestuia, la 3 ani de la incheierea contractului, realizarea conditiei rezolutorii, rezolutiunea titlului mandatului, acordul partilor, executarea mandatului, imposibilitatea executarii mandatului din caz fostuit sau de forta majora). Codul civil prevede ca Pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul inceteaza prin oricare dintre urmatoarele moduri : 1. Revocarea mandatului de catre mandant Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma in care contractul de mandat a fost incheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil. Atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este determinata de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majora. Daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor, notarul public caruia I se solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat sa transmita revocarea catre Registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii. Notarul public care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura are obligatia sa verifice la Registrul national notarial daca acea procura a fost revocata. Revocarea poate fi totala sau partiala. Desemnarea unui mandatar special, atunci cand exista un mandatar general, inseamna o revocare partiala a mandatului general. 2. Renuntarea la mandat Mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantnului renuntarea sa. Renuntarea la mandat nu poate fi decat expresa. 3. Moartea mandantului sau a mandatarului Mandatul, contract intuitu personae, poate inceta prin moartea mandantului sau a mandatarului. In caz de deces, incapacitate sau faliment a unei dintre parti, mostenitorii ori reprezentantii acestia au obligatia a informa de indata celalata parte. Reglementarea data de Codul de procedura civila mandatului judiciar este diferita. Mandatul judiciar nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat, ci dainuieste pana la retragerea acestuia de catre mostenitorii mandatului. 4. Incapacitatea mandantului sau a mandatarului Mandatul inceteaza prin punerea sub interdictie a oricareia dintre parti, mandant sau mandatar.

Mandatul judiciar nu inceteaza dace cel care l-a dat a devenit incapabil, ci dainuieste pana la retragerea lui de catre reprezentantul legal al incapabilului. 5. Falimentul mandantului sau al mandatarului. Falimentul mandantului sau al mandatarului produce incetarea mandatului, indiferent daca mandatul este conventional sau legal. Efectele incetarii mandatului Puterea de reprezentare inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin revocarea acestia de catre reprezentat. Puterea de a reprezenta inceteaza de asemenea prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a reprezentatului, daca din conventie ori din natura afacerii nu rezulta contrariul. Daca reprezentantul sau reprezentatul este persoana juridica, puterea de a reprezenta inceteaza de la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta. In cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprezentatului puterea de a reprezenta inceteaza in conditiile prevazute de lege. La incetarea puterilor incredintate, reprezentantul este obligat sa restituie reprezentatului inscrisul ce constata aceste puteri. Reprezentantul nu poate retine acest inscris drept garantie a creantelor sale asupra reprezentatului, doar poate sa ceara o copie a inscrisului, certificata de reprezentat, cu mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat.

Subiectul 28. Definitia si caracterele juridice ale contractului de comodat Definitie. Imprumutul este de doua feluri: imprumutul de folosinta, numit si comodat, si imprumutul de consumatie. Comodatul, imprumutul de folosinta, este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp. Caractere juridice: 1. Contract real, pentru incheierea caruia, pe langa acordul de vointa al partilor, necesar si suficient in cazul contractelor consensuale, este nevoie si de predarea bunului ce formeaza obiectul contractului. 2. Esentialmente gratuit, stipularea unui pret al folosintei in sarcina comodatarului schimba natura juridica a operatiunii in contract de locatiune. 3. Esentialmente unilateral, comodatul naste, din momentul incheierii lui, obligatii numai in sarcina comodatarului. El continua sa fie unilateral, chiar daca in timpul executarii se nasc in afara vointei partilor, deci extracontractual, obligatii in sarcina comodatarului cum ar fi cheltuielile de conservare a bunului. 4. Intuitu personae, incheiat in consideratia persoanei comodatarului, care nu isi asuma nicio obligatie fata de comodant, afara de cea de restituire a bunului.

Subiectul 29. Obligatiile comodatarului 1. Comodatarul este obligat sa se ingrijeasca de conservarea bunului imprumutat ca un bun proprietar. Comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve bunul imprumutat cu prudenta si diligenta unui bun proprietar. 2. Obligatia de a folosi bunul conform destinatiei sale, determinata prin natura lui sau prin acordul partilor. Comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa, dupa natura bunului. El nu poate permite unui tert sa il foloseasca, decat cu aprobarea prealabila a comodantului. Daca insa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost imprumutat sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii, comodatarul raspunde de pieirea bunului, chiar daca aceasta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovedeste ca bunul ar fi pierit oricum din cauza acelei forte majore. 3. Obligatia de a restitui lucrul imprumutat la scadenta, la termenul stabilit de parti in contract, in natura sa specifica. Comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la implinirea termenului convenit sau, in lipsa de termen, dupa ce s-a folosit de bun potrivit conventiei. Daca termenul nu este convenit si fie contractul nu prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul, fie intrebuintarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la cererea comodantului. Comodantul poate cere restituirea bunului inainte de momentul mentionat mai sus, atunci cand are el insusi o nevoie urgenta si neprevazuta de bun, atunci cand comodatarul decedeaza sau atunci cand acesta isi incalca obligatiile. In ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de comodat incheiat in forma autentica sau printrun inscris sub semnatura privata cu data certa, constituie titlu executoriu in cazul incetarii prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului. Daca nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriru numai in cazul in care nu se prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul ori intrebuintarea prevazuta are un caracter permanent. In cazul in care, fara temei, comodatarul refuza restituirea lucrului, comodantul are alegerea intre doua actiuni: actiunea in revendicare si actiunea in restituire, actiune personala din contract, cu avantajul ca dovada dreptului sau se face, in acest din urma caz, prin prezentarea contractului.

Termenul in comodat este stipulat in favoarea comodatarului. 4. Obligatia comodatarului de a suporta cheltuielile de folosinta, de intretinere ale bunului dat in comodat. Comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentur a folosi bunul, care sunt un accesoriu al folosintei. Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate cheltuielile pentur lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului, atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor, ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi instiintat in timp util. In niciun caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie pentru obligatiile ce s-ar naste in sarcina comodantului. In cazul pluralitatii comodatarilor, ei raspund solidar fata de comodant pentru executarea obligatiilor, un caz de solidaritate legala pasiva.

Subiectul 30. Incetarea contractului de comodat (imprumut de folosinta) Contractul de comodat inceteaza prin executarea lui si restituirea in stare corespunzatoare a lucrului la termenul stipulat in contract sau dupa satisfacerea trebuintelor comodatarului ori la termenul stabilit de instanta. Comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la implinirea termenului convenit sau, in lipsa de termen, dupa ce s-a folosit de bun potrivit conventiei. Daca termenul nu este convenit, si fie contractul nu prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul, fie intrebuintarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat sa inapoize bunul la cererea comodantului. Comodatul poate inceta prin pieirea lucrului, prin acordul de vointa al partilor urmat de restituirea lucrului, sau daca comodatarul devine proprietarul lucrului, stingand prin confuziune dreptul la restituire si obligatia de restituire a lucrului. Comodantul poate cere rezilierea contractului, desi acesta este unilateral, pentru nerespectarea obligatiilor de catre comodatar. Contractul de comodat inceteaza prin moartea comodatarului intrucat el a fost incheiat intuitu personae (in consideratia persoanei comodatarului).

Subiectul 31. Definitia si caracterele juridice ale contractului de consumatie (mutuum) Definitie. Imprumutul de consumatie este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie, dupa o anumita perioada de timp, aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate. Partile contractului sunt imprumutatul si imprumutatorul, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Caractere juridice: 1. Contract real Intrucat predarea bunului alaturi de acordul de vointa al partilor reprezinta o conditie necesara pentru formarea contractului. In lipsa predarii bunului imprumutat, contractul de imprumut nu se poate naste. 2. Contract unilateral 3. Contract, in principiu, cu titlu gratuit In lipsa unei stipulatii contrare, imprumutul se prezuma a fi cu titlu gratuit. Pana la proba contrara, imprumutul care are ca obiect o suma de bani se prezuma a fi cu titlu oneros. 4. Contract translativ de proprietate Transferul dreptului de proprietate are loc in momentul predarii bunului, care coincide cu momentul incheierii contractului, chiar daca traditiunea lui s-a facut unui tert. Prin incheierea valabila a contractului, imprumutatul devine proprietarul bunului si suporta riscul pieirii acestuia . Proba imprumutului de consumatie se face conform dreptului comun in materie de probatiune. Contractul de imprumut de consumatie se deosebeste de contractul de comodat prin obiectul sau, bunurile de gen fungibile si consumptibile transmise in proprietatea imprumutatului, care trebuie sa restituie la incetarea imprumutului bunuri de acelasi gen si in aceeasi cantitate cu cele primite.

Subiectul 32. Efectele contractului de imprumut de consumatie 1. Obligatiile imprumutatului y Obligatia de restituire a bunului imprumutat

Imprumutatul este tinut sa restituie in lipsa unei stipulatii contrare, aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora. Daca nu este posibil sa se restituie bunuri de aceeasi natura, calitate si in aceeasi cantitate, imprumutatul este obligat sa plateasca valoarea lor la data si locul unde restituirea trebuia sa fie facuta. Bunurile ce se vor restitui trebuie sa fie din aceeasi specie cu cele imprumutate. Daca se restituie bunuri de alt gen, inseamna ca s-a facutun schimb, si nu un imprumut de consumatie. Clauza restituirii este subinteleasa in contrac