1. NOŢIUNEA Şl ELEMENTELE CONTRACTULUI DE COMISION

1.1Notiunea contractului de comision

Contractul de comision este unul din contractele care are o aplicabilitate din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscut în materia comerţului la distanţă. Producătorii, pentru a intra pe o piaţă străină şi necunoscută, foloseau concursul unor localnici. Aceştia tratau operaţiuni comerciale în numele lor, dar pentru producătorul străin. Localnicul, devenit comisionar, împumuta numele şi creditul de care se bucura pe piaţa locală de desfacere, în folosul producătorului, comitent.

   La această etapă contractul se impune în reglementări precise, exacte care are drept scop plasarea pe diverse pieţe a mărfurilor unor producători; avînd totodată fundamentul legislativ în susţinerea comisionarului, dar şi a comitentului; într-un cuvînt legalizarea serviciilior unuia şi apărarea bunurilor, mărfurilor altuia.

Contractul de comision este un contract prin care o parte,numita comisionar ,se oblige ,pe baza imputernicirii celeilalte parti ,numita comitent ,sa incheie anumite acte de comert,in nume propriu ,dar pe sea comitentului ,in schimbul unei remuneratii ,numita comision.

Contractul de comision a apărut ca o necesitate indispensabilă dictată de condiţiile economice în permanenţă schimbare şi dezvoltare. Menţiuni despre contractul de comision găsim încă în izvoarele din perioada medievală. Operaţia dată se practica îndeosebi cu ocazia comercializării mărfurilor pe pieţile străine, unde anumite bunuri lipseau ori erau într-o cantitate insuficientă pentru consum, astfel venitul fiind evident. În scopul menţionat comercianţii străini foloseau serviciile unor localnici, care trebuiau să trateze afaceri ca şi cum ar fi tratat pentru ei însuşi. Ambii contractanţi participau la cоştigul căpătat într-un raport prealabil stabilit. Uneori comerciantul străin avea un loc special pentru comerţ, dar în majoritatea cazurilor se constituiau aşa-numitele sucursale, unde se primeau şi de unde se expediau mărfuri în localul comercial. Astfel a luat naştere o nouă formă de activitate socială cu caracter vădit comercial "commenda" care provine de la "commendare" şi se traduce "a încredinţa". În sistemul contractelor de prestări servicii, contractul de comision dispune de cea mai complexă natură juridică .Acest fapt este determinat de multiplele similitudini dintre acest contract cu altele, iar pe de altă parte, existenţa unor serii de distincţii dintre acestea. Problematica comisionului este, de obicei, privită prioritar prin prisma contractului de mandat şi a conceptului de reprezentare, în acest fel fiind pusă întrebarea: este oare comisionul un contract de reprezentare de sine stătător, sau doar o simplă varietate a mandatului şi, în ultimul rînd, are el vre-o legătură în general cu actul de reprezentare. Ca şi în cazul mandatului, în comision are loc o substituire a contragentului, astfel încât în raport cu terţii nu participă veritabilul subiect de drept, ci altul cu statut de parte contractantă. Această substituire în cazul comisionului este totuşi distinctă prin faptul că ea se exprimă prin participarea comisionarului din nume propriu, dar pe contul comitentului, spre deosebire de mandatar ce participă în numele şi pe seama mandantului. Activitatea comisionarului „din nume propriu” presupune faptul că acesta în raport cu terţii apare ca parte contractantă, şi de aceea, comisionarul nu trebuie investit

1

cu împuterniciri, deci, în cazul dat lipsind procura. Luînd în consideraţie statutul comisionarului ce participă din nume propriu în relaţiile cu terţii, actul încheiat de acesta va avea ca efect apariţia drepturilor şi obligaţiilor în sarcina sa. Totuşi, deşi participă „din nume propriu” acesta acţionează, totodată, pe seama comitentului. Locul comitentului în cadrul raporturilor de comision se manifestă prin faptul că în interesul acestuia se desfăşoară activitatea comisionarului, care odată cu încheierea actului juridic este obligat să transfere rezultatele obţinute, ceea ce face ca scopul comisionului să fie îndeplinit. Din analiza infrastructurii relaţiilor contractuale în cadrul contractului de comision, integrarea unui asemenea contract în rîndul contractelor civile de reprezentare reprezintă un demers ştiinţific complicat. Conceptul de reprezentare semnifică situaţia în care actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei alte persoane (reprezentat) în limitele împuternicirilor, dă naştere, modifică sau stinge drepturile şi obligaţiile civile ale reprezentatului.Astfel, este esenţial în cazul dat că încheierea actului prin reprezentare determină în mod imediat şi implicit apariţia drepturilor şi obligaţiilor în sarcina reprezentatului, adică a celui ce a iniţiat raportul de reprezentare. Acest lucru raportat la specificul comisionului nu este totuşi valabil din considerentul că comisionarul participă în nume propriu la încheierea actului juridic, ceea ce face ca drepturile şi obligaţiile obţinute să-i revină acestuia. Totodată, apariţia drepturilor şi obligaţiilor în sarcina comisionarului nu este un scop în sine al contractului de comision, ci constuie o premisă necesară pentru naşterea lor în patrimoniul comitentului, fapt ce se obţine pe calea transferului. Extinderea conceptului de reprezentare şi asupra contractului de comision a fost determinată ca urmare a faptului că activitatea comisionarului va avea loc întotdeauna doar în interesul comitentului. În acest fel, mecanismul de reprezentare în cazul comisionului este particular deoarece se manifestă pe un sistem binivelar: apariţia drepturilor şi obligaţiilor mai întii și la comisionar şi după aceea la comitent. În acest temei, în literatura de specialitate s-a consfinţit conceptul reprezentării indirecte sau imperfecte ca formă derivată a reprezentării tradiţionale.

Contractul de comision se referă la categoria contractelor de prestare a serviciilor nemateriale de intermediere, fiind preponderent utilizat în sfera raporturilor comerciale. De regulă, în vederea executării contractului de comision se încheie contracte de vânzare-cumpărare, al căror obiect material include un spectru foarte variat de bunuri. Astfel, contractul de comision este frecvent utilizat în vederea comercializării producţiei agricole, tehnicii de calcul, aparatelor electrocasnice etc. în baza contractelor de comision activează şi magazinele de consignaţie prin cetăţenii pot înstrăina bunurile deja folosite sau faţă de care şi-au pierdut interesul de consumator. La fel, la încheierea contractelor de comision deseori recurg producătorii exportatori. Antrenarea intermediarilor profesionişti în procesul de comercializare a producţiei îi scuteşte pe producătorii exportatori de un şir de probleme ce ţin de căutarea pieţei de desfacere a producţiei, cucerirea acestei pieţe, căutarea potenţialilor parteneri contractuali, negocierea clauzelor contractuale etc., oferindu-le posibilitatea utilizării raţionale a capitalurilor în vederea îmbunătăţirii bazei teh-nico-materiale, ridicării calităţii producţiei şi sporirii volumului acesteia.

Potrivit art. 1061, alin. 1 CC, prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta să plătească o remuneraţie (comision). Pe lângă reglementările prevăzute de Codul civil o varietate frecvent utilizată a contractului de comision, dar care se individualizează prin obiect, subiecţi şi conţinut specific - contractul de consignaţie4, se reglementează şi de acte normative speciale5.

2

Din definiţia legală a contractului de comision deducem că acesta este un contract consensual, deoarece se încheie prin simplu acord de voinţă; sinalag-matic, dând naştere la obligaţii reciproce pentru părţile contractante; cu titlu oneros, deoarece ambii contractanţi urmăresc scopul obţinerii unui contra-echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă.

Având în vedere că comisionul, asemenea mandatului, se referă la categoria contractelor de prestare a serviciilor de intermediere, remarcăm faptul că contractul de comision se aseamănă în multe privinţe cu contractul de mandat. Astfel, una din asemănările acestor două contracte rezidă în obiectul lor comun - acordarea de către mandatar sau comisionar a serviciilor ce se raportează la încheierea de acte juridice nu pe contul său, ci pe contul persoanei care împuterniceşte - comitent sau mandant, după caz. Tot aşa, sunt mai mult sau mai puţin asemănătoare efectele acestor contracte, adică drepturile şi obligaţiile comisionarului în contractul de comision cu cele ale mandatarului în contractul de mandat. În acest sens, art. 1061, alin. 3 CC menţionează că între comitent şi comisionarexistă aceleaşi drepturi şi obligaţii ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite de normele speciale privind contractul de comision.

Deosebirile între aceste contracte sunt condiţionate preponderent de faptul că reprezentarea, cu toate că nu este de esenţa mandatului, totuşi determină natura juridică a acestuia, pe când comisionul nu condiţionează în nici un caz reprezentarea, fapt ce de altfel condiţionează drepturi şi obligaţii deosebite ale comisionarului raportate la cele ale mandatarului în raporturile cu terţii. Astfel, comisionarul încheie acte juridice, activând în acest sens fără drept de reprezentare, adică în nume propriu, dar pe contul comitentului, fapt ce-l poziţionează drept parte contractantă în raporturile cu terţii. Din aceste considerente comisionarul participă ca subiect de sine stătător la raporturile civile sau comerciale, iar necesitatea procurii în vederea încheierii de acte juridice este pur şi simplu inutilă. La rândul său mandatarul, în raporturile cu terţii, apare în calitate de reprezentant al mandantului, încheind acte juridice în numele şi pe contul mandantului.

Odată încheind acte juridice în nume propriu, dar pe contul comitentului, comisionarul acţionează ca un mandatar fără drept de reprezentare, efectele actelor juridice astfel încheiate răsfrângându-se nemijlocit asupra lui, şi nu asupra comitentului. Mai mult ca atât, potrivit prevederilor art. 1061, alin. 2 CC, actul juridic încheiat de comisionar cu un terţ dă naştere unor drepturi şi obligaţii numai pentru comisionar, chiar şi în cazul în care comitentul este numit sau a participat la executarea actului juridic. De aici rezultă că comitentul nu poate înainta pretenţii terţilor cu care a încheiat acte juridice comisionarul, precum şi nici terţii nu au acest drept faţă de comitent.

Dacă prin încheierea contractulul de mandat se urmăreşte atât scopul de reprezentare la încheierea de acte juridice, cât şi executarea nemijlocită a acestor acte, atunci la contractul de comision părţile recurg exclusiv în vederea executării actelor juridice pe care le încheie comisionarul cu terţii în nume propriu, dar pe contul comitentului.

O particularitate a contractului de comision, este faptul că, potrivit regulii generale, comisionarul nu este responsabil în faţa comitentului pentru neexecutarea actelor juridice de către terţele persoane cu care a contractat. în acest sens art. 1067, alin. 2 CC menţionează că comisionarul nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor de către terţ cu excepţia cazului când a garantat în faţa comitentului executarea obligaţiilor de către terţ. Această particularitate a comisionului este

3

îndreptăţită, deoarece comisionarul încheie acte juridice cu terţii în nume propriu, dar pe contul comitentului, riscul neexecutării obligaţiilor de către terţi fiind suportat de către comitent.

Contractul de comision este în esenţă un contract cu titlu oneros, pe când natura contractului de mandat îl determină drept contract cu titlu gratuit, devenind cu titlu oneros doar în cazurile prevăzute de lege sau de contract.

Contractul de mandat este, de regulă, un contract intuitu personae, făcând parte din contractele care se încheie în considerarea calităţilor mandatarului, iar raporturile juridice apărute în baza contractului de mandat sunt de obicei raporturi fiduciare, ceea ce nu putem spune despre raporturile apărute în baza contractului de comision. Acestea, având în esenţă o natură comercială, se caracterizează prin existenţa elementului speculativ, specific raporturilor juridice comerciale, fiind incompatibile cu conceptul caracterului fiduciar. Din aceste considerente, spre deosebire de mandatar, care potrivit regulii generale poate denunţa mandatul oricând cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1050, alin. 3 CC, comision.arul nu poate rezilia- contractul de comision în mod unilateral decât în următoarele cazuri:

• comitentul nu execută obligaţiile asumate prin contract;

• inexistenţa posibilităţii de a executa obligaţia asumată de către comisionar;

• posibilitatea rezilierii unilaterale de către comisionar este prevăzută în contract (art. 1073 CC).

Avantajele, cît şi consecintele contractului de comision, astfel avantajele contractului de comision sunt:

1.în ceea ce-l priveşte pe comisionar: remuneraţia sa (comisionul) este proporţională cu volumul afacerilor pe care le încheie;

2.în ceea ce priveşte societatea pentru care lucrează: este scutită de controlul şi supravegherea operaţiilor; iar consecinţele sunt următoarele:

1.în relaţiile dintre comitent şi comisionar există relaţii de mandat;

2. între terţ şi comisionarul care a tratat în numele comitentului nu există nici un raport juridic ;

3. În cazul în care comisionarul a tratat în nume propriu, acesta este menţionat în contractul încheiat cu terţul;

4. Garantarea cu un privilegiu în favoarea comisionarului asupra bunurilor deţinute de acesta, pe socoteala ordonatorului (comitentului).

1.2.Elementele contractului de comision

Părţile contractului de comision sunt comitentul şi comisionarul. În calitate de. parte contractantă pot apărea atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice. Comitent în contractul de comision poate fi orice persoană care solicită servicii în ceea ce priveşte încheierea de acte

4

juridice pe contul său, însă nu în numele său. Comitentul trebuie să dispună de capacitatea juridică necesară pentru a încheia el însuşi actele juridice pe care, în baza contractului de comi-sion, urmează să le încheie comisionarul cu terţele persoane. De altfel, în baza contractului de comision, parte în raporturile cu terţii apare nu comitentul, ci comisionarul, însă aceste acte se încheie pe contul comitentului. La rândul său, comisionarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, deoarece actele juridice pe care acesta le încheie cu terţii se încheie în nume propriu, comisionarul prezentându-se drept subiect al raporturilor juridice precedate de actele juridice încheiate în baza contractului de comision.

Cu toate că Codul civil nu prevede expres faptul că încheierea de acte juridice de către comisionar ţine de activitatea de întreprinzător, practica arată că în majoritatea cazurilor comisionarul înfăptuieşte anume activitate de întreprinzător. Drept excepţie se prezintă actele juridice sporadice încheiate între persoanele fizice cu privire la vânzarea-cumpărarea bunurilor pentru consum care au fost în utilizare sau faţă de care şi-au pierdut interesul de consumator.

Actele juridice încheiate de către comisionar în vederea desfăşurării activităţii de întreprinzător implică prevederile respective în statutul acestuia sau autorizaţiile necesare, eliberate în această privinţă de către organele competente ale statului, cum ar fi licenţele sau patentele de întreprinzător. Mai mult ca atât, cât priveşte varietatea contractului de comision cum este contractul de consignaţie, acesta, potrivit pct. 1, cap. I al Regulilor comerţului de consignaţie, se încheie între subiectul activităţii comerciale care primeşte mărfurile la consignaţie şi persoana fizică sau juridică care le predă la consignaţie. Aşadar, de cele mai multe ori în calitate de comisionar poate apărea persoana fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător.

 Comitentul efectuează următoarele operaţiuni:

·eliberează factura fiscală în adresa comisionarului la valoarea mărfurilor livrate, inclusiv

TVA privind livrarea respectivă şi o înregistrează în Registrul de evidenţă a livrărilor. Pentru

mărfurile livrate la export comitentul eliberează comisionarului factura fiscală, reflectînd după

caz TVA la cotele specificate la literele a) (cota standard 20%) şi b) (cota redusă 8% sau 6%) ale

art.96 din Codul fiscal;

·înregistrează factura fiscală primită de la comisionar la suma recompensei şi în cazul

însărcinării comisionarului de a procura mărfuri, factura fiscală emisă de către comisionar la

valoarea mărfurilor realizate de către furnizor, inclusiv TVA aferente livrării date. În ambele

cazuri, comitentul va reflecta facturile fiscale în  Registrul de evidenţă a procurărilor, astfel

avînd dreptul trecerii în cont a TVA.

Comisionarul, la rîndul său, realizează următoarele operaţiuni:

·înregistrează factura fiscală primită de la comitent la valoarea mărfurilor livrate, inclusiv

TVA privind livrarea respectivă. În cazul executării de către comisionar a însărcinării de a

procura bunuri materiale din contul comitentului, primul înregistrează factura fiscală primită de

5

la furnizor la valoarea mărfurilor procurate, inclusiv TVA. În ambele cazuri, comisionarul va

reflecta facturile fiscale în  Registrul de evidenţă a procurărilor;

·emite factura fiscală în adresa cumpărătorului la valoarea mărfurilor vîndute, inclusiv

TVA privind livrarea respectivă şi o înregistrează în Registrul de evidenţă a livrărilor. În

condiţiile acţiunii prevederilor art.117(1) din Codul fiscal, pentru mărfurile livrate la export

comisionarul nu eliberează factura fiscală;

·eliberează factura fiscală în adresa comitentului la suma comisionului şi după caz şi

factura fiscală emisă la valoarea mărfurilor realizate de către furnizor, inclusiv TVA aferente

livrării date. Aceste livrări vor fi înregistrate în Registrul de evidenţă a livrărilor;

Condiţiile generale impuse de către legislator obiectului actului juridic sunt: să fie licit, să se afle în circuitul civil şi să fie determinat sau determinabil cel puţin în specia sa .

In ceea ce priveşte obiectul contractului de comision, se impun anumite precizări.

Contractul de comision are ca obiect prestarea de către comisionar a serviciilor în vederea încheierii de acte juridice în nume propriu, dar pe contul comitentului. Codul civil nu specifică categoriile actelor juridice pe care le poate încheia comisionarul în baza contractului de comision. Respectiv, se impune concluzia că obiectul contractului de comision îl pot forma serviciile de intermediere oferite de comisionar în vederea încheierii diferitelor acte juridice, cu excepţia celor care, potrivit legii, pot fi încheiate numai personal. Practica demonstrează că, de regulă, aceste servicii de intermediere se reduc la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

 Literatura de specialitate română descrie faptul că obiectul contractului de comision îl reprezintă  „tratarea de afaceri comerciale”, deci încheierea de acte juridice care sunt, potrivit legii, fapte de comerţ.  Actele  juridice  încheiate  între comisionar şi  terţi  pot  avea ca obiect vânzarea-cumpărarea unor bunuri, activitatea de turism, transport etc.

Cu toate că în baza contractului de comision comisionarul se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul comitentului, obiectul acestui contract nu se reduce la procedura de încheiere a actului juridic, aceasta presupunând atât activitatea comisionarului în vederea încheierii actelor juridice cu terţii, cât şi executarea obligaţiilor şi exercitarea drepturilor ce rezultă din aceste acte6. Aşadar, obiectul contractului de comision suportă impactul obiectului contractului pe care se obligă să-1 încheie comisionarul cu terţa persoană.

Legea nu stabileşte anumite condiţii speciale în ceea ce priveşte forma contractului de comision, aceasta fiind reglementată de normele generale privind forma actului juridic. Pornind de la faptul că contractul de comision are un caracter consensual, acesta se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante. De menţionat însă că în funcţie de complexitatea actului juridic pe care se obligă să-l încheie comisionarul în baza contractului de comision alegerea formei contractului de către părţi se prezintă că o problemă principială în ceea ce priveşte crearea unui mecanism eficient de executare a contractului.

6

Determinarea termenului contractului este o prerogativă a părţilor şi variază în funcţie de termenul necesar comisionarului în vederea încheierii şi executării actului juridic încheiat cu terţa persoană. Totuşi, clauzele cu privire la termene îşi ocupă locul bine meritat printre clauzele contractuale, deoarece permit organizarea eficientă a procesului de executare a obligaţiilor contractuale asumate de către comisionar în baza contractului de comision.

Preţul contractului de comision este remuneraţia pe care se obligă s-o plătească comisionarului comitentul în schimbul serviciilor de intermediere oferite de către primul, servicii ce presupun încheierea de acte juridice cu terţele persoane pe contul comitentului.

Comisionul se stabileşte prin acordul părţilor sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale din valoarea actului juridic încheiat de către comisionar. Cuantumul remuneraţiei este determinat în funcţie de complexitatea actului juridic pe care urmează să-1 încheie comisionarul, valoarea acestuia etc. în lipsa unei clauze contractuale de determinare a comisionului remuneraţia comisionarului se stabileşte potrivit uzanţelor existente în acest dome-niu. Astfel, potrivit prevederilor art. 1063, alin. 1 CC, comitentul este obligat să acorde comisionarului remuneraţia stabilită de contract sau de uzanţe.

2. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMISION

După cum am mai menţionat, contractul de comision este un contract si-nalagmatic, fapt ce presupune că părţile contractante se obligă reciproc, astfel încât obligaţia fiecăreia din ele să fie corelativă obligaţiei celeilalte .

Ca şi in contractul de mandat, în baza contractului de comision apar două categorii de raporturi juridice. Prima categorie o formează raporturile juridice dintre comitent şi comisionar (raporturi ce caracterizează partea interioară a comisionului, stabilite direct între părţile contractului de comision). A doua categorie de raporturi sunt raporturile apărute între comisionar şi terţ în urma încheierii între aceştia a actului juridic în baza contractului de comision (raporturi care, în virtutea faptului că sunt încheiate pe contul comitentului, caracterizează indirect partea exterioară a contractului de comision).

Faptul că comisionarul se obligă să încheie acte juridice pe contul comitentului determină asemănarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor contractului de comision cu drepturile şi obligaţiile mandantului şi mandatarului, izvorâte din contractul de mandat. în acest sens, potrivit art. 1061, alin. 3 CC, între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţii ca între mandant şi mandatar. De menţionat însă că deosebirea principială a contractului de comision faţă de contractul de mandat ce constă în încheierea de către comisionar a actelor juridice în nume propriu determină existenţa drepturilor şi obligaţiilor specifice părţilor contractului de comision, deosebite de cele caracteristice părţilor la contractul de mandat.

Astfel, în baza contractului de comision comisionarul se obligă să execute mandatul încredinţat de către comitent în sensul încheierii actelor juridice prevăzute de contract (art. 1061, alin. 1 CC). Subliniem că respectiva obligaţie a comisionarului nu se reduce la încheierea de acte juridice, acesta fiind obligat să întreprindă toate măsurile necesare atât pentru încheierea actului juridic cu terţii, cât şi pentru realizarea acestui act (de exemplu, comisionarul-vânzător este

7

obligat să găsească potenţialul cumpărător, să încheie cu acesta contractul de vânzare-cumpărare, iar în vederea executării acestuia, să remită marfa şi să încaseze preţul).

Obligaţia comisionarului de a încheia actul juridic asupra căruia s-a convenit prin contractul de comision este însoţită de obligaţiile respectării indicaţiilor comitentului şi executării în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent a acestui act. Astfel, potrivit prevederilor alin. 1 art. 1062 CC, comisionarul trebuie să respecte indicaţiile primite de la comitent şi să execute obligaţiile pe care şi le-a asumat în condiţii cât mai favorabile pentru acesta, îndeplinirea obligaţiei de respectare a indicaţiilor primite de la comitent trebuie apreciată în funcţie de caracterul indicaţiilor, care pot fi imperative, indicative sau facultative.

In lipsa unor indicaţii ale comitentului cu privire la obligaţiile de încheiere şi executare a actelor juridice, comisionarul urmează să se conformeze în acest sens cerinţelor circuitului civil sau comercial înaintate faţă de asemenea obligaţii. Esenţial este faptul ca comisionarul să nu contracteze în detrimentul intereselor comitentului.

Codul civil prevede cazurile când comisionarul, în procesul executării obligaţiilor contractuale, are dreptul să se abată de la indicaţiile comitentului. Astfel, potrivit art. 1064, alin. 1 CC, comisionarul este în drept să se abată de la indicaţiile comitentului dacă o cer interesele comitentului sau dacă nu are posibilitatea de a cere aprobarea prealabilă a comitentului sau nu a primit răspunsul în timp util.

Menţionăm că abaterile sancţionate de la indicaţiile comitentului la care poate recurge comisionarul sunt admise doar în privinţa unor clauze ale contractului ce urmează a fi încheiat cu terţa persoană şi nu se pot referi la esenţa acestuia8. în cazul în care abaterile îndreptăţite s-ar putea face în privinţa clauzelor esenţiale ale contractului, schimbând totodată esenţa acestuia, existenţa contractului de comision ar fi lipsită de orice sens, deoarece în aşa caz, de exemplu, comisionarul împuternicit să încheie un contract de vânza-re-cumpărare în ordine de abatere de la indicaţiile comitentului ar putea încheia un contract de schimb, locaţiune ş.a.

Codul civil stabileşte anumite efecte în privinţa actelor încheiate atât cu abatere nesancţionată de la indicaţiile comitentului, cât şi cu abatere sancţionată. Astfel, potrivit art. 1064, alin. 2 CC, în cazul în care a vândut bunurile la un preţ mai mic decât cel indicat de comitent, comisionarul trebuie să acopere diferenţa, dacă nu demonstrează că nu a putut vinde bunul la preţul indicat şi că prin vinderea la un preţ mai mic a evitat un prejudiciu mai mare. Drept exemplu poate servi cazul încheierii în baza executării contractului de comision a unui contract de vânzare-cumpărare de produse alimentare uşor alterabile. Comisionarul va fi îndreptăţit şi eliberat de obligaţia de a acoperi diferenţa de preţ în cazul vânzării produselor alimentare la un preţ mai mic decât cel la care s-a convenit prin contractul de comision dacă dovedeşte că nu a putut vinde bunurile la acest preţ într-o perioadă de timp stabilită, iar comercializarea lor intempestivă presupunea un prejudiciu mai mare decât cel pe care 1-a suportat comitentul.

Codul civil stabileşte un remediu juridic pentru comitent şi în cazul când comisionarul, prin abatere de la indicaţiile comitentului, cumpără un bun la un preţ mai mare decât acel care a fost stabilit în contractul de comision.

Potrivit prevederilor (art. 1064, alin. 3 CC) în cazul în care comisionarul cumpără un bun la un preţ mai mare decât cel indicat, comitentul trebuie să declare că renunţă la actul juridic încheiat

8

de comisionar imediat ce este înştiinţat despre încheierea actului juridic. în caz contrar, se consideră că a acceptat condiţiile cumpărării. Astfel, odată fiind informat de către comisionar despre cumpărarea bunului la un preţ mai mare decât cel stabilit prin contractul de comision, comitentul are dreptul să renunţe la acest act juridic. Declaraţia despre renunţarea comitentului la actul juridic încheiat de comisionar trebuie făcută de către acesta imediat din momentul de când a fost pus în cunoştinţă de cauză. Tăcerea comitentului după înştiinţare valorează cu acceptarea condiţiilor actului juridic astfel încheiat, iar declararea intempestivă a renunţării îl face pe comitent să decadă din dreptul de a renunţa la acest act.

Observăm că atât în cazul vânzării bunurilor la un preţ mai mic decât cel indicat de comitent, cât şi în cazul cumpărării bunurilor la un preţ mai mare decât cel la care s-a convenit prin contractul de comision Codul civil reproduce efectele similare celor prevăzute de Codul civil din anul 1964, cu excepţia unei noi reguli ce se conţine în art. 1064, alin. 4 CC, potrivit căreia, dacă comisiona-rul declară că acoperă diferenţa de preţ, comitentul nu are dreptul să renunţe la actul juridic.

Comisionarul este în drept să încheie acte juridice în condiţii mai avantajoase decât cele stabilite în contractul de comision, fiind în acest caz obligat să împartă beneficiile între el şi comitent în mod egal. Astfel, potrivit prevederilor art. 1062, alin. 2 CC, în cazul în care comisionarul încheie acte juridice în condiţii mai avantajoase decât cele stipulate de comitent, beneficiile se împart egal între el şi comitent, dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Comisionarul este obligat să asigure bunurile primite de la comitent sau pentru comitent numai în cazurile în care faptul acesta este stipulat în contract sau rezultă din uzanţe (art. 1068 CC).

în baza art. 1067, alin. 1 CC comisionarul trebuie să execute toate obligaţiile şi să exercite toate drepturile care rezultă din actul juridic încheiat în numele său, dar pe contul comitentului. Această regulă se prezintă ca principiu de bază al activităţii comisionarului exercitate de către acesta în vederea executării contractului de comision.

Pentru nerespectarea obligaţiilor rezultate din actul juridic încheiat între comisionar şi terţ răspunderea o poartă, bineînţeles, partea vinovată. întrucât actul juridic dintre comisionar şi terţ se încheie pe contul comitentului, la capitolul răspunderii juridice pentru neexecutarea obligaţiilor rezultate din acest act se impun anumite precizări. Astfel, terţa persoană răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor sale faţă de comisionar şi nu faţă de comitent, deoarece comisionarul, încheind actul juridic în nume propriu, devine subiect al raportului juridic obligaţional rezultat din acest act. Tot astfel, comisionarul răspunde faţă de terţ pentru neexecutarea obligaţiilor rezultate din actul juridic încheiat cu acesta.

În cazul în care terţul a încălcat obligaţiile, comisionarul trebuie să-1 informeze imediat pe comitent şi să adune probele necesare. La cererea comitentului, comisionarul îi cesionează drepturile care rezultă din actul juridic încheiat pentru executarea contractului de comision (art. 1067, alin. 3 CC). De menţionat că cesiunea drepturilor comisionarului către comitent se efectuează în baza reglementărilor cu privire la cesiunea de creanţă şi preluarea datoriei (cap. III CC).

Conform art. 1067, alin. 2 CC, comisionarul nu răspunde pentru neexecu-tarea obligaţiilor de către terţ, cu excepţia cazului când a garantat în faţa comitentului executarea obligaţiilor de către terţ. în schimbul garanţiei, comisionarul are dreptul la o remuneraţie specială, numită provizion.

9

Aşadar, ca excepţie, comisionarul poate fi obligat să răspundă pentru neexecutarea obligaţiilor asumate de către terţ. Această excepţie este posibilă doar în cazurile când în contractul de comision este stipulată condiţia del credere, care presupune garanţia comisionarului în ceea ce priveşte executarea obligaţiilor asumate de terţ. Drept exemplu poate servi cazul asumării de către vânzător (comisionar) a riscului efectuării plăţii de către cumpărător (terţă persoană) atunci când cumpărătorului i-a fost vândută marfa în credit. Doctrina analizează garanţia condiţiei del credere drept serviciu suplimentar prestat de către comisionar9, pentru care comitentul plăteşte o remuneraţie specială - provizion. Este raţional a stabili în contract condiţia del credere şi provizionul în mod separat de remuneraţia de bază, deoarece acesta reprezintă contraprestaţia comitentului pentru riscul sporit al comisionarului.

Asumându-şi obligaţia de garant, adică acceptând condiţia del credere, comisionarul va fi obligat personal faţă de comitent pentru neexecutarea obligaţiilor terţului ca şi cum neexecutarea ar fi avut loc din vina comisionarului.

în vederea asigurării remuneraţiei comisionarului prevăzute de contractul de comision acesta are dreptul de retenţie10 asupra bunurilor destinate comitentului. Astfel, potrivit art. 1066 CC, în scopul garantării creanţelor ce izvorăsc din contractul de comision, comisionarul este în drept să reţină bunurile pe care trebuie să le predea comitentului sau persoanelor desemnate de acesta.

După încetarea contractului, comisionarul este obligat să predea comitentului ceea ce a primit în baza executării actului juridic încheiat cu terţa persoană," prezentând o dare de seamă. Astfel, potrivit art. 1069 CC, după executarea obligaţiilor sau după rezilierea contractului, comisionarul predă tot ceea ce a primit în baza contractului şi prezintă o dare de seamă. în cazul în care există obiecţii în legătură cu darea de seamă, comitentul este obligat să-1 informeze pe comisionar în termen de 15 zile de la primirea dării de seamă, dacă contractul nu prevede un alt termen.

Comisionarul poate rezilia contractul de comision numai în cazul prevăzut de contract, în cazul inexistenţei posibilităţii de a executa obligaţia asumată sau în cazul în care comitentul nu execută obligaţiile contractuale (art. 1073 CC). Observăm că, de regulă, comisionarul nu are dreptul la rezilierea contractului de comision în mod unilateral. Acest drept al comisionarului legiuitorul îl raportează în primul rând la prevederile contractuale, ceea ce înseamnă că în mod unilateral contractul poate fi reziliat de comisionar doar prin acordul prealabil al părţilor în acest sens. Această regulă generală poate fi însă modificată de către părţile contractante, fapt permis de caracterul dispozitiv al normei în cauză. Pe lângă prevederile contractuale, la capitolul rezilierea contractului de către comisionar excepţii de la regula inadmisibilităţii rezilierii contractului în mod unilateral de către comisionar constituie cazul neexecutării obligaţiilor contractuale de către comitent şi cazul imposibilităţii de executare a obligaţiilor contractuale asumate de către comisionar.

Potrivit prevederilor art. 1074 alin. 2 CC, comisionarul are dreptul să predea bunurile comitentului în depozit pe contul acestuia ori să le vândă la un preţ cât mai convenabil pentru comitent. Subliniem însă că comisionarul poate realiza acest drept numai în cazul în care comitentul, indiferent de faptul din iniţiativa cui a fost reziliat contractul, nu-şi onorează obligaţia de a da, în termen de o lună, indicaţii privind bunurile aflate la comisionar. Indicaţiile se pot reduce la păstrarea, transmiterea sau chiar comercializarea bunurilor rămase la comisionar

10

după rezilierea contractului de comision cu sau fără condiţia transmiterii ulterioare a banilor obţinuţi.

Având o natură contractuală, respectivele indicaţii nu-1 pot obliga pe comisionar în mod necondiţionat. în acest sens, nu agreăm întru totul reglementările existente la acest capitol, care, în opinia noastră, sunt inechitabile pentru situaţia când contractul de comision se reziliază unilateral de către comitent, comisionarul fiind indirect obligat să se îngrijească timp de cel mult o lună de bunurile comitentului, suportând cheltuielile corespunzătoare. Cu toate că în acest caz comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin rezilierea contractului, în opinia noastră, situaţia s-ar clarifica şi ar fi restabilită echitatea contractuală, dacă art. 1074 CC ar avea următorul conţinut: (1) în cazul în care contractul a fost reziliat din iniţiativa comitentului, acesta este obligat din momentul rezilierii să se îngrijească de soarta bunurilor rămase la comisionar. In cazul când a fost notificat despre rezilierea contractului de către comisionar, comitentul este obligat să dea, în termen de o lună, indicaţii privind bunurile rămase la comisionar. In cazul în care comitentul nu execută obligaţia prevăzută la alin. (2), comisionarul are dreptul să predea bunurile comitentului în depozit pe contul acestuia ori să le vândă la un preţ cât mai convenabil pentru comitent.

Obţinerea de beneficii în formă de remuneraţie este interesul comercial al comisionarului în scopul realizării căruia acesta încheie acte juridice cu terţele persoane în nume propriu, dar pe contul comitentului. Astfel, contraprestaţia la care se obligă comitentul în schimbul prestaţiei comisionarului este remuneraţia comisionarului. Potrivit alin. 1 art. 1063 CC, comitentul este obligat să acorde comisionarului remuneraţia stabilită de contract sau de uzanţe. Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar şi în cazul în care executarea actului juridic încheiat de el nu a avut loc, dar faptul acesta se datorează vinovăţiei comitentului sau se află în legătură cu personalitatea lui.

Conform prevederilor art. 1070 CC, comitentul recepţionează tot ceea ce a executat comisionarul în baza contractului de comision, examinează bunurile, îl informează imediat pe comisionar despre vicii şi îl eliberează de toate obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de terţ în executarea contractului de comision. Neexecutarea obligaţiei de examinare şi informare în privinţa viciilor bunurilor primite de la comisionar îl face pe comitent să decadă din dreptul de a invoca pe viitor existenţa acestor vicii.Comitentul este obligat să compenseze toate cheltuielile utile suportate de comisionar în executarea contractului de comision (art. 1071, alin. 1 CC). în cazul când părţile nu ajung la un compromis în această privinţă, aprecierea utilităţii cheltuielilor efectuate de către comisionar în procesul executării contractului de comision revine instanţei judiciare.Legislatorul nu stabileşte criterii de apreciere a utilităţii cheltuielilor efectuate de comisionar deoarece, după cum am menţionat, obiectul contractului de comision include un spectru larg de acte juridice. Chiar şi pornind de la faptul că, de regulă, în vederea executării contractului de comision se încheie contracte de vânzare-cumpărare, acest lucru este imposibil, deoarece obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare la fel include un spectru foarte variat de bunuri. Astfel, în unele cazuri cheltuielile pot fi legate de încărcare, transportare, descărcare, în altele - de ambalare, marcare, reevaluare, asigurare ş.a., fapt ce reduce la maxim posibilitatea stabilirii pe cale normativă a criteriilor de apreciere a utilităţii cheltuielilor suportate de comisionar în exe-cutarea contractului de comision.

11

Cu toate că legea îl obligă pe comitent la compensarea tuturor cheltuielilor utile suportate de către comisionar în executarea contractului de comision, comisionarul nu poate pretinde compensarea cheltuielilor de păstrare a bunurilor comitentului, dacă legea sau contractul nu prevăd altfel. Astfel, conform art. 1071, alin. 2 CC, cheltuielile de păstrare a bunurilor comitentului, inclusiv a celor primite de la terţi, sunt suportate de comisionar, dacă în lege sau în contract nu este prevăzut altfel.

Pentru a evita ulterioarele neînţelegeri între părţile contractante ce pot apărea la capitolul aprecierii utilităţii cheltuielilor suportate de către comisionar este raţional a prevedea în contractul de comision obligaţii suplimentare celor caracteristice activităţii de comisionar, plata pentru acestea urmând să fie stipulată în contract separat de comision.

Comitentul, spre deosebire de comisionar, se bucură de dreptul necondiţionat la rezilierea contractului de comision. în acest sens art. 1072, alin. 1 CC menţionează că comitentul are dreptul să rezilieze contractul în orice moment. Evident că rezilierea anticipată a contractului din iniţiativa comitentului are un impact negativ în ceea ce priveşte obţinerea de către comisionar a beneficiului scontat la momentul încheierii contractului de comision, presupunând anumite efecte. Astfel, în cazul rezilierii contractului, comitentul este obligat să plătească comisionarului pentru actele juridice încheiate remuneraţia stipulată şi să repare prejudiciul cauzat prin rezilierea contractului (art. 1072, alin. 2 CC).

întrucât actul juridic se încheie de către comisionar cu terţa persoană în nume propriu, dar pe contul comitentului, ultimul are drept de proprietate asupra bunului predat comisionarului sau primit de acesta pentru comitent (art. 1065 CC).

3.Raporturile dintre comisionar şi terţi.

Prin încheierea de acte juridice între comisionar și terți, nu se stabilește nici un fel de raport între comitent și terți. Comisionarul încheie acte juridice în nume propriu ca și cum afacerea ar fi a sa, el fiind direct obligat către persoana cu care a contractat. Comitentul nu are acțiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul și nici acestea nu au vreo acțiune împotriva comitentului. În contractul dintre comisionar și terț, răspunderea aparține părții care este în culpă. Comisionarul răspunde față de comitent numai pentru modul cum și-a îndeplinit însărcinarea și pentru culpă în executarea obligațiilor sale. El nu răspunde pentru executarea contractului către terț.Comisonarul este obligat să îl acționeze pe terț în cazul în care acesta nu-și respectă obligațiile. Comisonarul poate ceda, la cererea comitentului, acțiunile pe care le are împotriva terțului. În caz de refuz sau întârziere a cedării acțiunilor către comitent, comisonarul răspunde pentru prejudiciile produse.

5. Încetarea contractului de comisionContractul de comison încetează pentru aceleași cauze de încetare a contractual de mandat fără reprezentare .Contractul de comision încetează prin: revocarea împuternicirii de către comitent; renunțarea la împuternicire de către comisionar; moartea, incapacitatea, sau falimentul comitentului sau comisionarului.

12

6. Obligatii nascute din incheierea contractului de comision.

6.1Obligatiile comisionarului fata de comitent :

1. Sa execute mandatul incredintat de comitent in limitele imputernicirii  (el va fi obligat sa indeplineasca toate actele pe care le reclama realizarea operatiunii comerciale cu care a fost imputernicit de comitent) ;

2. Sa dea socoteala comitentului asupra indeplinirii mandatului primit.Intrucat contractul cu tertul este incheiat de comisionar in nume propriu, dar pe seama comitentului, drepturile dobandite de comisionar trec direct asupra comitentului, care este in realitate stapanul afacerii. Tot astfel, obligatiile asumate de comisionar prin contractul incheiat cu tertul se rasfrang asupra comitentului.

Intrucat comitentul a dat imputernicire comisionarului sa incheie actul juridic in nume propriu, actul incheiat cu tertul va produce efecte numai fata de comisionar. Dar in temeiul raportului de reprezentare dintre comitent si comisionar, efectele actului juridic se produc direct in patrimoniul comitentului, care este adevaratul beneficiar al efectelor actului juridic.

3. Sa-si indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui profesionist  .Comsionarul raspunde pentru nerespectarea obligatiilor, chiar si in cazul unei culpe foarte usoare.

6.2 Obligatiile comitentul fata de comisionar :

1. Sa plateasca remuneratia (comisionul) cuvenita comisionarului ;

Comitentul va fi obligat sa plateasca remuneratie din momentul in care comisionarul a incheiat actele juridice cu tertii, chiar daca nu au fost executate inca obligatiile rezultate din actele juridice incheiate.

Prin urmare, in cazul incheierii unui contract de comision va fi obligata sa plateasca comisionul, chiar daca tertul nu si-a executat obligatiile asumate prin contractul incheiat cu comisionarul.Ratiunea consta in aceea ca remuneratia este stabilita in considerarea activitatii pe care comisionarul o desfasura pentru incheierea contractelor cu tertii, si nu in considerarea executarii de catre tert a obligatiilor sale.Prin urmare, de regula, comisionarul este raspunzator fata de comitent pentru incheierea actelor juridice cu tertul, nu si pentru executarea lor .In mod exceptional, comisionarul va raspunde pentru nerespectarea obligatiilor de catre terti in cazul in care in contractul de comision s-a stipulat o obligatie de garantie a executarii din partea comisionarului. In schimbul garantiei executarii obligatiilor, comisionarul are dreptul la o remuneratie speciala, distincta de comision, stabilita de parti.

13

Comisionul poate fi stabilit in suma fixa sau procentual din valoarea afacerilor realizate de comisionar.

2. Sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu indeplinirea insarcinarii primite ;In cazul in care in indeplinirea insarcinarii primite, comisionarul a facut anumite cheltuieli, comitentul este obligat sa restituie sumele de bani respective.Plata sumelor datorate de catre comitent este garantata cu privilegiul pe care comisionarul il are asupra bunurilor comitentului pe care comisionarul le detine in executarea contractului de comision.

 II. Obligatii nascute din contractele incheiate de comisionar cu tertii

Comisionarul este parte contractanta si, in consecinta, el are calitatea de debitor sau creditor fata de tert. Petru nerespectarea obligatilor din contractul incheiat intre comisionar si tert, raspunderea apartine partii contractante in culpa. Aceasta inseamna ca pentru nerespectarea obligatiilor de catre tert, nu va raspunde comisionarul, ci tertul (evident, tertul va raspunde fata de comisionar, nu fata de comitent). Comisionarul nu va raspunde in locul tertului pentru obligatile pe care acesta si le-a asumat prin contract, insa va avea obligatia de a obtine angajarea raspunderii tertului.Deci in cazul nerespectarii obligatiei asumate de catre tert, comisionarul este obligat in temeiul contractului de comision sa-l actioneze pe tert, in conditiile contractului incheiat cu acesta. In caz contrar, pentru prejudiciul suferit de comitent, comisionarul va datora despagubiri.Potrivit legii, actiunile comisionarului pot fi cedate comitentului, astfel incat comitentul il va putea actiona direct pe tert.Prin incheierea contractului de catre comisionar cu tertul nu se nasc raporturi juridice intre comitent si tert. Fata de tert, raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor din contractul incheiat de comisionar cu tertul apartine comisionarului, chiar daca in fapt este vinovat comitentul.

14

Concluzii :

Prin incheierea contractului de comision se nasc obligatii doar in sarcina partilor contractante : comitent, respectiv comisionar. Prin contract se prevad limitele in care va actiona comisionarul ; in cazul depasirii acestor limite, comitentul poate refuza operatiunea indeplinita de comisionar.Intre comitent si tertul cu care a contractat comisionarul nu se nasc raporturi juridice. Comitentul si tertul nu au actiune directa unul imptriva celuilalt.Comisionarul nu va raspunde in locul tertului pentru obligatile pe care acesta din urma si le-a asumat prin contract, insa va avea obligatia de a obtine angajarea raspunderii tertului. Comisionarul poate ceda actiunile sale comitentului.Pentru activitatea sa  Comitentul va fi obligat sa plateasca remuneratie din momentul in care comisionarul a incheiat actele juridice cu tertii, chiar daca tertul nu si-a executat inca obligatiile rezultate din actele juridice incheiate.

15

16