CUPRINS

Introducere

I. Notiune si caractere juridice

II. Formarea si incheierea contractului de vanzare-cumparare

III. Conditiile de validitate

IV. Efectele contractului de vanzare-cumparare

V. Concluzie

Bibliografie

INTRODUCERE

Istoric vorbind, vanzarea ca si contract civil a aparut relativ tarziu in evolutia omenirii. Inaintea sa a fost schimbul trocul care era practicat la scara larga, desi nu corespundea integral cerintelor economice si sociale, valoarea bunurilor transmise fiind adesea inegala, de natura a crea inechitati in circuitul civil. . Nevoia de a asigura posibilitatea transferului unui bun primind in schimb valoarea reala a acestuia a determinat aparitia monedei, a banului, care a devenit rapid cea mai utila si folosita metoda de echivalare a valorii bunurilor aflate in circuitul economic si social. Pe cale de consecinta, trocul a fost inlocuit rapid cu vanzarea un contract simpu si eficient prin care transferul proprietatii unui bun se face in schimbul primirii unui pret stabilit de parti prin acordul lor comun, in functie si cat mai aproape de valoarea reala a bunului respectiv. Evolutia vanzarii ca si institutie juridica a fost una spectaculoasa, devenind in scurta vreme elementul central al circuitului civil. Treptat, regulile ei au fost temeinic consolidate si, ca urmare a importantei pe care a capatat-o in viata economica a societatii, s-au transformat intr-un summum de norme a caror aplicabilitate s-a extins si asupra altor tipuri de contracte.Scurta privire istorica asupra aparitiei vanzarii este si calea cea mai buna de a determina definitia acesteia ca si contract civil de studiul caruia ne vom ocupa in perioada care urmeaza. Contractul de vnzare-cumprare succede vechiului troc, constituind forma civilizat a acestuia. n ornduirea primitiv circulaia bunurilor s-a realizat sub forma trocului. Cu timpul acesta se perfecioneaz, putndu-se dobndi orice fel de lucruri n schimbul unui bun, unul i acelai, mai nti animalele, apoi moneda, crend premisele apariiei contractului de vnzare-cumprare.Sub aspectul formei ncheierii contractului, libertatea contractual se exprim prin ceea ce se numete consensualism; contractul se ncheie prin simplul acord de voin al prilor. Contractul reprezint principalul izvor de obligaii (prin izvor de obligatii intelegem acel fapt juridic in sens larg-care da nastere unui raport juridic de obligatii). In ultima perioada, se observa din ce in ce mai multe limitari, restrangeri ale libertatii contractuale, prin contractele de adeziune, prin contractele obligatorii, prin contractele tipizate, sau prin trecerea tot mai accentuata a contractelor, din sfera consensualismului, in cea a formalismului, desi aceasta trecere, nu este intotdeauna un factor negativ.

I. Notiune si caractere juridice

1.NotiuneVanzarea-cumpararea este un contract prin care vanzatorul transmite dreptul de proprietate (sau un alt drept[footnoteRef:2]) asupra unui bun al sau cumparatorului, care se oblige in schimb sa plateasca un pret (in bani)[footnoteRef:3]. [2: Articolul 1294 C. civ. a definit vanzarea ca o conventie prin care una dintre parti se obliga sa transmita celeilalte numai proprietatea unui lucru. ] [3: Potrivit art. 1650 alin. (1) C. civ. 2009: Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz , se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa-l plateasca .]

Precizam ca, numai prin natura sa, contractul de vanzare-cumparare transfera dreptul de proprietate, deoarece este posibil ca stramutarea sa poata avea ca obiect si un alt drept (decat dreptul de proprietate), precum: un alt drept real (de exemplu, dreptul de uzufruct), un drept de creanta, un drept din domeniul proprietatii intelectuale sau chiar drepturile succesorale.[footnoteRef:4] [4: Potrivit art, 1650 alin. (2) C. civ. 2009: Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept.]

2.Caractere juridice a) Vanzarea are un character consensual.Potrivit art. 1295 C. civ.: Vinderea este perfecte intre parti () indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numaratRezulta ca, ad validitatem, vanzarea se incheie prin simplu acord de vointa al partilor (solo consensu) si fara remiterea lucrului vandut ori a pretului.

b) Vanzarea este un contract bilateral, pentru ca da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante, vanzatorul avand, in principal, obligatia sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul sa plateasca pretul.Caracterul bilateral presupune insa si interdependenta obligatiilor, in sensul ca prestatia uneia dintre parti reprezinta cauza obligatiei asumate de cealalta parte.Reciprocitatea si interdependenta obligatiilor creaza premisele unei prezumtii de echilibru economic intre prestatiile partilor contractului de vanzare-cumparare.De regula, echilibrul economic se realizeaza la incheierea contractului, prin vointele reunite ale vanzatorului si cumparatorului.

c) Vanzarea este un contract cu titlu oneros , pentru ca fiecare pas urmareste un interes patrimonial, respective primirea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se oblige: indeplinirea obligatiei vanzatorului este echivalentul celeilalte obligatii si viceversa: do ut des.[footnoteRef:5] [5: A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, vol II, Editura All Beck, Bucuresti]

d) Vanzarea este un contract comutativ, intrucat existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute din momentul incheierii contractului si nu depind de un eveniment viitor si nesigur de a se produce.e) Vanzarea este un contract translativ de proprietate in masura in care vanzarea-cumpararea stramuta dreptul de proprietate (nu un alt drept) si, din momentul incheierii valabile a contractului, se produce si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.Transferul dreptului de proprietate opereaza indiferent daca s-a facut predarea lucrului vandut sau plata pretului. Potrivit art. 1074 alin. (2) C. civ., daca bunul a pierit datorita interventiei unei cauze exoneratoare de raspundere civila, vanzatorul va suporta riscurile numai daca a fost pus in intarziere (cu privire la executarea obligatiei de a preda lucrul vandut). Vanzatorul are totusi posibilitatea sa-si inlature propria culpa, dovedind ca lucrul ar fi pierit si la cumparator, chiar daca l-ar fi predate la termen.

II. Formarea si incheierea contractului de vanzare-cumparare In general, vanzarea se incheie in momentul exprimarii intr-o maniera concordanta a vointei partilor de a vinde un lucru pentru un pret in bani. Acest acord de vointe, a carui validate este supusa unor reguli generale, este sufficient pentru incheierea contractului. Schimbul efectiv de prestatii promise (predarea bunului, plata pretului) nu definesc formarea, incheierea contractului, ci executarea lui.Transferul dreptului-obiect al contractului se produce de indata ce s-a realizat acordul de vointa, chiar daca predarea bunului sau plata pretului se fac ulterior.Revenim asupra celor afirmate anterior,potrivit carora si in dreptul romanesc, transferul dreptului se poate face ulterior realizarii acordului de vointe, prin intervertirea unui act juridic (plata pretului) sau fapt juridic (identificarea bunurilor de gen). In aceste situatii, transferul dreptului de proprietate se realizaeza in baza aceluiasi consimtamant, prin care, insa, se amana transmiterea dreptului, pana la survenirea actului sau faptului juridic precizat in contract.

III. Conditiile de validitateCa orice act juridic civil, contractul de vanzare-cumparare trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate cuprinse in art. 948 Cod civil, si anume:1. Capacitatea de a contracta;2. Consimtamantul valabil al partii ce se obliga;3. Un obiect determinat;4. O cauza licita;

1.Capacitatea de a contracta

1.1. Regula capacitatiiConform art. 1306, pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege. De aceea, incapacitatile de a vinde si cumpara sunt expres si limitative prevazute de lege, si sunt de stricta interpretare.Vanzarea-cumpararea este, in principiu, un act de dispozitie, atat pentru vanzator, cat si pentru comparator. Aceasta presupune ca ata vanzatorul, cat si cumparatorul sa aiba capacitate deplina de exercitiu.Vanzarea este un act de dispozitie, raportat numai la lucrul vandut si pretul platit, obiect al contractului.Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, sau cu capacitate de exercitiu restransa, pot incheia contracte de vanzare-cumparare prin reprezentantul lor legal, cu reprezentarea sau asistarea acestora si, in toate cazurile, cu incuviintarea autoritatii tutelare.Ce se intampla, insa, cu multitudinea de acte incheiate de minorii pana la 14 ani, sau intre 14-18 ani, fara incuviintarea expresa a reprezentantului lor legal?Daca un minor cumpara o paine, direct si nemijlocit, fara a fi asistat sau reprezentat, actul astfel incheiat este nul?In contextual amintit, reglementare cuprinsa in Codul civil german ni se pare edificatoare. Astfel, potrivit BGB (art. 104-113), minorii pana la 7 ani sunt lipsiti total de capacitate de exercitiu. Intre 7-18 ani, minorii au o capacitate limitata, si, pe aceasta baza, ei pot incheia singuri orice fel de acte juridice, cu conditia sa le procure doar avantaje juridice (art.107 alin. 1).[footnoteRef:6] Pentru orice alte acte, minorii au nevoie de autorizarea reprezentantului lor legal. [6: M Pedammon, Le contrat en droit allemande, L.G.D.J. Paris, 1993.]

In baza acestui text, iata ca orice acte incheiate de minori fara autorizarea prealabila a reprezentantului legal, acte care le creaza minorilor avantaje, sunt perfect legale.[footnoteRef:7] [7: Popa Ioan, Contractul de vanzare-cumparare: studiu comparativ de doctrina si jurisprudenta, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006.]

1.2. Incapacitati speciale de a vinde si de a cumparaPentru contractul de vanzare-cumparare, legea prevede anumite incapacitate speciale de a vinde si cumpara, de a cumpara sau de a vinde:[footnoteRef:8] [8: Codul civil 2009 are dispozitii distincte pentru incapacitatile de a vinde, respectiv de a cumpara. De exemplu, potrivit art. 1653 alin. (1): Sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea. ]

a) Conform art. 1307 C. civ., vanzarea intre soti este interzisa. Incapacitatea este dictata de urmatoarele considerente:- pentru protejarea intereselor mostenitorilor rezervatari; daca vanzarea intre soti nu ar fi interzisa, prin vanzari simulate, unul dintre soti ar putea face celuilalt liberalitati care ar depasi cotitatea disponibila si, in consecinta, s-ar incalca rezerva succesorala; - pentru protejarea intereselor creditorilor, lipsa incapacitatii prevazute de art. 1307 c. civ. ar da posibilitatea sotilor de a frauda, cu mai mare usurinta, interesele creditorilor, prin vanzari aparente si fictive; - pentru a da efect prevederii art. 937 C. civ., prin care donatia intre soti este revocabila; scopul interdictiei este de a impiedica sotii sa realizeze donatii irevocabile, sub aparenta unor vanzari simulate.Nerespectarea interdictiei cu privire la vanzarea intre soti se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractului. b) Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor atat timp cat socotelile definitive ale tutelei nu au fost date si primate (art. 809 C. civ. si art. 1308 pct. 1 C. civ.) c) Mandatarii, atat cei conventionali, cat si cei legali, imputerniciti de a vinde un lucru, nu pot sa-l cumpere, intrucat, de regula, nu se poate admite ca o persoana sa cumuleze si rolul de vanzator si pe cel de cumparator (art. 1308 pct. 2 C. civ.) d) Administratorii bunurilor ce apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C. civ.) e) Functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C. civ.) f) Judecatorii, procurorii, avocatii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenta curtii de apel in a carei circumscriptie isi executa functia sau profesia (art. 1309 C. civ.) g) Potrivit art. 28 alin. (6) din Legea nr. 1/2000 (modificata prin nr. 247/2005), membrii formelor associative de administrare si exploatare a terenurilor forestiere restituite persoanelor indreptatite, aflati in devalmasie sau indiviziune, nu pot instraina propriile cote-parti unor personae din afara acestora. h) Un alt caz de incapacitate speciala temporara la vanzare este cel prevazut de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin care se instituie o interdictie in consideratia chiriasului dobanditor al locuintei, care nu poate instraina imobilul timp de 10 ani de la dobandire (decat fostului proprietar). i) Potrivit art. 44 alin. (2) teza a II-a din Constitutia Romaniei, Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate private asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.[footnoteRef:9] [9: Stanciu D. Carpenaru, Liviu Stanciulescu, Vasile Nemes, Contracte civile si comerciale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2009.]

2.Consimtamantul Vanzarea, ca orice act juridic civil, se incheie avand la baza consimtamantul partilor, adica acea manifestare de vointa facuta cu scopul de a produce acte juridice.

2.1. Definitia si conditiile de valabilitate ale consimtamantului Prin consimtamant intelegem hotararea exteriorizata a unui subiect de drept de a incheia un act juridic civil. Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de valabilitate: a) consimtamantul trebuie sa fie dat de o persoana cu discernamant .Discernamantul este o stare de fapt , si presupune puterea de a aprecia de a discerne, de a-si da seama de efectele juridice care se produc in baza manifestarii de vointa si de consecintele acestora. Persoanele fizice majore au deplina capacitate de exercitiu, deci sunt prezumate ca au si discernamant. Asadar, capacitatea de a incheia un act juridic civil (stare de drept), si care poate exista sau nu in momentul incheierii actului, chiar la persoanele care au deplina capacitate de a incheia acte juridice civile Minorii intre 14 si 18 ani, avand capacitatea de exercitiu restransa, sunt considerati ca au discernamant juridic in curs de formare, astfel incat actele incheiate de acestia trebuie incuviintate in prealabil de catre ocrotitorul legal. Pentru valabilitatea actului juridic, este necesara prezenta discernamantului in momentul incheierii acestuia, care poate fi probate prin orice mijloc de proba. Sunt situatii in care persoane, desi capabile, potrivit legii, au fost lipsite de discernamant in momentul incheierii actului, sau, cazul persoanelor care, desi sunt capabile potrivit legii, in momentul incheierii actului juridic au avut discernamant. Va fi, oare, valabil, un act incheiat in asemenea imprejurari? Daca se dovedeste ca persoana a lucrat cu discernamant, actul va fi valabil; in caz contrar, va trebui sa se faca davada lipsei de discernamant, intrucat, inainte de punerea sub interdictie, persoana e prezumata ca are discernamant. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a prodice efecte juridiceConsimtamantul trebuie sa fie, asadar, exprimarea angajamentului autorului sau de a crea, modifica sau stinge un raport juridic concret. Aceasta conditie de valabilitate a consimtamantului nu este indeplinita,daca: - manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, din prietenie, curtoazie, sau pura complezenta; - s-a facut sub conditie pur protestativa din partea celui care se obliga, adica ma oblig, daca vreau; - manifestarea de vointa este insuficient conturata, este prea vaga; - manifestarea de vointa este facuta cu o rezerva mentala, cunoscuta de contractant (cazul actului fictiv, ca varietate a simulatiei); c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat Aceasta conditie este impusa chiar prin definitia consimtamantului, si anume, prin sublinierea necesitatii exteriorizarii manifestarii de vointa. Modalitati de exteriorizare a consimtamantului sunt: in scris, verbal sau prin gesturi ori fapte elocvente, neechivoce. In principiu, in dreptul civil roman, tacerea nu valoreaza consimtamant.Prin exceptie, tacerea poate fi indentificata cu consimtamantul daca: -legea prevede in mod expres aceasta (cazul tacitei reconductiuni, conform art. 1437 Coc civil etc); -prin vointa expresa a partilor, se atribuie o atare semnificatie juridical tacerii; - potrivit obiceiului/uzantelor, tacerea are valoare de consimtamant. d) consimtamantul sa nu fie alterat de viciile de consimtamantContractul de vanzare-cumparare, ca act juridic civil, nu ridica aspecte deosebite in privinta viciilor de consimtamant, care sa necesite o tratare detaliata a lor. Aspectele speciale, insa, ale viciilor de consimtamant in material vanzarii-cumpararii, vor fi tratate impreuna cu situatiile juridice pe care le afecteaza, influenteaza sau determina.[footnoteRef:10] [10: Ioan Popa, Contractul de vanzare-cumparare: studiu comparativ de doctrina si jurisprudenta, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006.]

3. Obiectul Potrivit art. 962 C. civ.: Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga . Deoarece vanzarea este un contract bilateral, putem spune ca obiectul contractului de vanzare-cumparare este dublu. Astfel, obligatia principala a vanzatorului are ca obiect predarea lucrului, iar obligatia cumparatorului plata pretului.

3.1. Lucrul vandut

3.1.1Conditiile lucrului vandutPentru ca vanzarea sa fie valabila, lucrul vandut trebuia sa indeplineasca urmatoarele conditii: a). Lucrul sa fie in comert. Potrivit art. 963 si art. 1310 C. civ., pot fi vandute toate lucrurile care sunt in comert (in commercio), afara daca legea ooreste aceasta. In principiu, toate lucrurile sunt in comert. Astfel, vanzarea poate avea ca obiect: bunuri mobile si bunuri imobile, bunuri certe si bunuri de gen, bunuri corporale si bunuri incorporale (de exemplu, un brevet sau o marca) etc. b). Bunul sa fie determinat sau determinabil (art. 948 si art 964 C. civ.). Bunurile sunt determinate prin individualitatea lor. Bunurile certe se determina prin prezentarea caracterelor individuale, indicandu-se natura bunului (teren, casa, autoturism etc.), pozitia (localitatea, strada, numarul, vecinii etc.) sau alte elemente de identificare (precum: marca unui autoturiam, culoarea, anul de fabricatie, serie motor etc.). Bunurile de gen se determina prin indicarea calitatii si a cantitatii (numar, volum, greutate etc.). Potrivit art. 964 alin. (2) C. civ., cantitatea poate sa nu fie determinata de la inceputul contractului, dar partile trebuie sa indice suficiente elemente pentru a o putea determina in viitor (cantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibila determinarea sa). De exemplu, se pot vinde toata recolta unui teren, toate fructele unei livezi, toate cerealele unui siloz etc. c). Lucrul vandut sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor. Potrivit art. 1311 C. civ., daca partile au avut in vedere un lucru existent, dar care a pierit total in momentul incheierii contractului, vanzarea-cumpararea este nula absolut, intrucat obligatia vanzatorului este lipsita de obiect, ceea ce implica si lipsa cauzei obligatiei cumparatorului. Daca bunul a pierit in parte, cumparatorul poate alege: fie sa renunte la contract, fie sa ceara executarea asupra partii ramase din lucru cu o reducere proportionala din pret (art. 1311 C. civ.) Riscul pieirii totale sau partiale,inainte de incheierea contractului si transferul dreptului de proprietate sau dupa incheierea contractului, dar fara transferul derptului de proprietate cumparatorului, este suportat de vanzator. Daca lucrul viitor nu se realizeaza, contractul de vanzare ramane totusi balabil, situatie in care vanzatorul, pe langa pierderea pretului, va fi obligat si la plata daunelor-interese pentru neexecutarea obligatiei asumate (cu exceptia situatiei cand acesta dovedeste ca a intervenit o cauza straina exoneratoare de raspundere- art. 1082 C. civ.). d). Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului. Deoarece vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate, vanzatorul trebuie sa fie titularul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut.[footnoteRef:11] [11: Ioan Popa, Contractul de vanzare-cumparare: studiu comparativ de doctrina si jurisprudenta, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006.]

3.1.2. Vanzarea lucrului altuiaAceasta reprezinta o operatiune juridica anormala, intalnita totusi in practica si efectuata fie in necunostinta de cauza de ambele parti, fie in imprejurari in care atat vanzatorul, cat si cumparatorul (sau numai unul dintre ei) stiau ca bunul apartine altei persoane.[footnoteRef:12] [12: Potrivit art. 1230 C. civ. 2009: Daca prin lege nu se prevede astfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure sis a le transmita creditorului sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate (s.n).]

In practica juridica exista o serie intreaga de cazuri de vanzare a lucrului altuia: vanzarea de catre un mostenitor aparent, vanzarea de catre unul dintre soti a unui buncomun fara consimtamantul celuilalt sot sau a unui bun apartinand celuilalt sot, vanzareade catre un coindivizar a unui bun proprietate indiviza, vanzarea unui bun furat sau obtinut prin savarsirea altei infractiuni etc. In concluzie, contractul de vanzare-cumparare ce are ca obiect un lucru care nu esteProprietatea vanzatorului este lovit de nulitate.

3.1.3. Vanzarea lucrului furat sau pierdutPotrivit art. 1909 alin. (2) C. civ., proprietarul lucrului furat il poate revendica de la cel care il detine (care, la randul sau, va putea fi despagubit de cel care i l-a instrainat). Derogand de la regula de mai sus, daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ, sau la o vindere publica, sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi, decat daca intoarce posesorului pretul platit (art. 1910 C. civ.), in caz contrar vanzarea ramanand valabila. In practica, s-a admis ca procurarea unui bun de la un magazine de consignatie prezuma buna-credinta a cumparatorului si, in consecinta, acesta are dreptul de a primi pretul de la proprietarul care fusese victima furtului.

3.2 Pretul, obiect al obligatiei cumparatorului Pretul este suma in bani care reprezinta echivalentul datorat de una dintre parti (cumparatorul) in schimbul lucrului transmis de cealalta parte (vanzatorul). Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii lucrului vandut. In lipsa unui pret, vanzarea este lovita de nulitate absoluta, deoarece obligatia cumparatorului nu are obiect, iar obligatia vanzatorului este lipsita de cauza.

3.2.1. Conditii ale pretuluiCa element esential de validitate a vanzarii, pretul trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: a) sa fie stabilit in bani cerinta care este de esenta vanzarii (deosebind contractul de vanzare-cumparare de contractul de schimb). Nu orice obligatie stabilita in bani ne conduce inevitabil la vanzare, astfel darea in plata, contracte aleatorii, contracte nenumite etc. Pretul poate fi stabilit in orice moneda. b) sa fie determinat sau determinabil . Pretul este determinat, daca la data incheierii contractului, partile au convenit asupra pretului (art. 1303 Cod. civil). Determinarea pretului nu presupune si stabilirea modalitatilor de plata, ori a termenului platii, aceste elemente urmand a fi stipulate, fie de parti, fie, in lipsa de stipulatie, de catre lege (ex. art.1101 si 1362 Cod civil). Pretul este determinabil daca partile au stabilit in propriul contract elementele de determinare ale acestuia, fiind exclusa determinarea pretului prin referire (trimitere) la un alt act (determinarea per relationem), sau prin trimiterea la un pret global, stabilit printr-un alt act. Pretul trebuie sa fie cert, neindoielnic, sau sa poata fi stability cu certitudine (suma exacta), un pret incert, sau care se stabileste per relationem, echivaleaza cu lipsa pretului. In cazul in care exista preturi legale obligatorii, stipulate de legiuitor fie in interesul vanzatorilor (ca element de protectie sociala), fie in interesul cumparatorilor (in cazul existentei pe piata a unui excendent de produse), partile trebuie sa se conformeze, subintelegandu-se ca partile au avut in vedere pretul legal (care, chiar daca nu este determinat, este determinabil). Daca in aceste cazuri, partile au stabilit un alt pret, el se inlocuieste cu pretul legal, iar, daca contractul a fost executat, plata pretului s-a facut, diferenta trebuie fie platita, fie restituita, fiind o plata nedatorata. Daca partile au prevazut un pret legal, care s-a modificat in timpul executarii contractului, modificarea de pret se aplica de la data indicata in actul normativ sau de la data intrarii in vigoare a actului. c) sa fie sincer- sa corespunda realitatii, sa fi fost stabilit cu intentia reala de a fi cerut si platit, sa nu fie fictiv (pretul este fictiv, cand din intentia partilor, exprimata intr-un act secret, rezulta ca nu este datorat). In cazul in care pretul este fictiv (simulat), contractul este nul ca vanzare, intrucat ii lipseste pretul, dar poate fi valabil ca o donatie deghizata (daca partile au urmarit doar instrainarea bunului). Deghizarea poate fi totala (pretul nu este platit deloc, actul putand fi valabil ca o donatie, daca indeplineste conditiile de validitate ale acesteia), sau partiala (facuta, de regula, pentru fraudarea fiscului). In cazul deghizarii partiale, pretul este mult mai diminuat, fara a fi derizoriu, situatie in care vanzarea ar putea fi valabila (daca prin aplicarea regulilor simulatiei sau a reglementarilor fiscale, contractul nu este considerat nul).

3.2.2. Modalitatile de plata a pretului

Cumparatorul este tinut sa plateasca pretul conform clauzelor prevazute in contract. In principiu, plata trebuie sa se faca prin remiterea catre vanzator a sumei de bani corespunzatoare pretului. Partile, insa, pot conveni si alte moduri, astfel: - in cazul vanzarii de bunuri imobile, cumparatorul poate achita o parte din pret, fie preluand datoriile ipotecare care greveaza imobilul, fie preluand alte datorii ale vanzatorului referitoare la imobil (cheltuieli de intretinere neachitate etc.) - plata poate fi facuta direct, dar poate fi facuta si printr-un intermediar specializat de tip banca, in conturi curente deschise in acest scop. - se poate apela la instrumente de credit de tip acreditiv sau cont curent, folosindu-se instrumente de plata cunoscute cec, ordin de plata, billet la ordin etc. - in cazul vanzarii pe credit, fie o parte din pret, fie pretul integral este platit de catre institutia financiara care a acordat cumparatorului creditul necesar cumpararii, incheind cu acesta un contract de credit, a carui executare este garantata prin ipotecarea bunului imobil cumparat. In raport cu momentul predarii bunului cumparat, plata poate fi: - anticipata - in cazul contractelor de abonament, al contractelor de vanzare cu varsaminte prealabile - concomitenta in cazul cel mai frecvent, cand atat predarea bunului, cat si plata pretului se fac simultan - ulterior predarii bunului, cum este cazul cumpararii de bunuri cu plata pretului in rate

3.2.3. Garantarea achitarii pretuluiMijloacele juridice conventionale si legale pot asigura, garanta primirea pretului de catre vanzator, prin presiunea exercitata asupra cumparatorului, astfel: - mijloace conventionale pactul de rezerva a proprietatii, prin care partile se inteleg sa amane transferul dreptului de proprietate pana la momentul achitarii integrale a pretului. Vanzatorul isi conserva, asadar, dreptul sau pana la acel moment. In cazul vanzarii de bunuri mobile, pactul de rezerva a proprietatii poate fi dublat si de dreptul de retentie asupra bunului de catre vanzator, pana la plata pretului. In cazul bunurilor imobile, contractul de vanzare-cumparare cuprinzand pactul de rezerva a proprietatii se noteaza in Registrul de publicitate imobiliara (Cartea Funciara) pana la data achitarii pretului, data la care, dreptul de proprietate fiind transferat in mod valabil, se intabuleaza in Cartea Funciara. - mijloace legale prevazute atat in Codul civil, cat si in unele legi speciale. Potrivit Codului civil, regasim: art. 1020, potrivit caruia, in cazul in care una din parti nu indeplineste angajamentul sau (nu achita pretul vanzarii), cealalta parte poate cere rezolutiunea vanzarii; art. 1730 pct. 5 si art. 1737 pct. 1 si 2, ce se refera la privilegiile vanzatorilor pentru vanzarea bunurilor mobile si, respectiv, imobile, al caror pret nu este integral achitat. Potrivit Decretului Lege nr. 115/1938, ca lege speciala in materia publicitatii imobiliare, art. 67, cand din inscrisul doveditor al vanzarii se invedereaza ca pretul nu a fost platit, ori nu a fost primit in intregime, dreptul de ipoteca legala pentru garantarea pretului datorat se inscrie din oficiu, in folosul vanzatorului. Daca, insa, vanzarea a fost rezolvata, acest drept de ipoteca se va radia din oficiu.

4. Cauza (scopul) contractului de vanzare-cumparare

Avand in vedere prevederile art.966 C civ., potrivit caruia obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea niciun efect, rezulta ca orice act juridic se savarseste intr-un anumit scop. Pin cauza (scopul) actului juridic civil se intelege obiectivul (interesul) urmarit la incheierea acestuia. De exemplu, intr-un contract de vanzare-cumparare,vanzatorul se obliga sa predea lucrul in scopul obtinerii unei sume de bani (pretul), iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul in scopul dobandirii calitatii de propietar asupra bunului. Potrivit art.948 pct. 4 C.civ, cauza este si o conditie esentiala de validitate a actului juridic civil. Din dispozitiile art.966-968 C.civ. se desprind trei cerinte pe care cauza contractului de vanzare-cumparare trebuie sa le indeplineasca:

Potrivit art.1235 C civ.2009:Cauza este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul Potrivit art.1238 alin.(1) C.civ.2009:Lipsa cauzei atrage nulitatea relative a contractului,cu exceptia cazului in care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice. a) Sa existe. Potrivit art. 967 C. civ., vanzarea este valabila chiar si atunci cand cauza nu este stipulata expres, deoarece existenta ei se prezuma pana la proba contrara. Lipsa cauzei atrage nulitatea absoluta a vanzarii (art. 966 C. civ.). b) Sa fie reala. Cauza este falsa atunci cand partile sau numai una dintre ele au avutcredinta gresita ca scopul pentru care au incheiat vanzarea exista, este realizabil, pe cand in realitate acesta nu exista. Cauza falsa este, de fapt, o eroare asupra cauzei, care atrage doar nulitatea relativa a contractului.[footnoteRef:13] [13: A se vedea I. Zinveliu, Contractele civile, instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.]

c) Sa fie licita si morala. Cauza este licita cand este conforma cu normele juridice si morala cand corespunde regulilor de convietuire sociala. Cauza imorala atrage nulitatea absoluta a vanzarii-cumpararii.[footnoteRef:14] [14: Potrivit art. 1239 C. civ. 2009: (1) Contractul este valabil chiar atunci cand cauza nu este expres prevazuta. (2) Existenta unei cause valabile se prezuma pana la proba contrara(s.n).]

IV. Efectele contractului de vanzare-cumparare

1. Obligatiile vanzatoruluiPotrivit articolului 1313 din Codul civil, vanzatorul are doua obligatii principale: - a preda lucrul; - a raspunde de dansul. Obligatia principala de predare, implica si obligatia accesorie a conservarii lucrului pana la predare, in cazul in care lucrul vandut nu se preda in momentul incheierii contractului. Obligatia de raspundere este denumita de doctrina si jurisprudenta drept obligatie de garantie si analizata sub doua aspecte: - garantia contra evictiunii; - garantia contra viciilor ascunse.

1.1. Obligatia de predare a lucrului vandutObligatia de predare a lucrului vandut este reglementata de art. 1314-1335 din Codul civil. Textele de lege mentionate contin dispozitii supletive, care se aplica in masura in care partile contractante nu au inteles sa stabileasca ele insele continutul acestei obligatii ce incumba vanzatorului, manifestandu-si vointa prin clauze clare si neindoielnice inserate in contractul de vanzare - cumparare incheiat. a) Notiunea de predare.Potrivit art. 1314 din Codul civil, predarea este stramutarea lucrului vandut in puterea si posesiunea cumparatorului. Definitia formulata de legiuitor comporta urmatoarele observatii: - utilizarea termenului de stramutare nu este indicata intrucat este susceptibila de a fi asociata cu transmiterea dreptului de proprietate, ori, dupa cum aratat, proprietatea setransmite, de regula, din momentul perfectarii contractului. - deoarece cumparatorul devine proprietarul bunului de la data incheierii contractului, el are si posesia bunului (corpore alieno); prin urmare, predarea presupune doar transferul detentiei asupra lucrului. Putem defini predarea ca fiind punerea lucrului ce formeaza obiectul derivat al contractului la dispozitia cumparatorului astfel incat acesta sa dobandeasca detentia bunului. b) Obiectul predarii.Constituie obiect al predarii lucrului vandut, fructele produse de bun dupa momentul transferului dreptului de proprietate, precum si accesoriile lucrului vandut. Codul civil (art. 1326) dispune ca vanzatorul este dator sa predea lucrul vandut in masura determinata prin contract. Daca lucrul vandut exista si este cert, acesta va fi predat in starea in care se afla in momentul vanzarii (art. 1324). In cazul in care lucrul vandut este generic determinat sau/si viitor, predarea se face functie de criteriile stabilite prin contract(cantitate, calitate, mostre, esantioane, standarde, etc); daca partile au omis sa insereze astfel de criterii, trebuie predate bunuri de gen de o calitate mijlocie (art. 1103).c.) Data si locul predarii.Obligatia de predare trebuie executata la data convenita de partile contractante. Daca un termen al predarii nu a fost stabilit, obligatia trebuie executata indata ce vanzarea-cumpararea s-a perfectat.In ceea ce priveste locul executarii obligatiei de predare, Codul civil (art. 1319) stabileste ca predarea trebuie sa se faca la locul unde se afla lucrul vandut in timpul vanzarii daca partile nu s-au invoit altfel. In cazul in care lucrul vandut este generic determinat sau/si viitor predarea se face in functie de criteriile stabilite prin contract. Daca partile au omis sa insereze astfel de criterii, trebuie predate bunuri de gen de o calitate mijlocie. Pentru aceasta predarea se face la domiciliul debitorului. Cheltuielile ocazionate de predarea bunului (masurare, cantarire, numarare, ambalare) urmeaza a fi suportate de catre vanzator, ca debitor al obligatiei de predare, iar cele determinate de ridicarea bunurilor (cum ar fi cele de incarcare transport) sunt in sarcina cumparatorului, ca debitor al obligatiei de ridicare a bunului vandut.In cazul bunurilor imobile, predarea se realizeaza prin remiterea cheilor, daca este vorba despre o cladire sau/si prin remiterea titlului de proprietate. d.) Dovada predarii.Daca cumparatorul solicita predarea bunului vandut el va trebui sa probeze existenta acestei obligatii. In cazul in care vanzatorul pretinde executarea obligatiei de predare, el va trebui sa probeze faptul efectuarii platii.Intrucat predarea reprezinta un act juridic se vor aplica regulile de drept comun privitoare la mijloacele de proba a actelor juridice; astfel daca obiectul predarii are o valoare mai mare de 2,5 bani dovada executarii obligatiei se va putea face numai prin inscris. e.) Sanctiunea neindeplinirii obligatiei de predare.In caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare a obligatiei de predare, cumparatorul are la indemana urmatoarele mijloace de aparare:- exceptia de neexecutare a contractului;- actiune in executare silita a obligatiei de predare;- actiune in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare;- actiunea in revendicare. f.) Conservarea bunului vandut.In cazul in care lucrul vandut exista in momentul incheierii contractului si este cert, vanzatorul este obligat sa il conserve pana la predare, indiferent daca a operat sau nu transferul dreptului de proprietate. Daca cumparatorul a devenit proprietar v de la data contractarii, el va trebui sa restituie vanzatorului cheltuielile ocazionate de conservarea bunului. Pana la restituirea acestor cheltuieli, vanzatorului i se recunoaste un drept de retentie asupra bunului.

2. Obligatiile cumparatoruluiContractul de vanzare-cumparare naste in sarcina cumparatorului obligatia de a plati pretul bunului, de a lua in primire bunul si de a suporta cheltuielile contractului. 2.1 Obligatia de plata a pretuluiPotrivit art. 1361 Cod civil, principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract. Plata pretului presupune remiterea sumei de bani ce corespunde valorii lucrului vandut. Aceasta suma este stabilita de parti din momentul incheierii contractului sau urmeaza a fi determinata pe baza criteriilor convenite de parti la data perfectarii vanzarii. In principiu, plata pretului se realizeaza sub forma unei sume globale care face obiectul unei prestatii unice. Nimic nu opreste partile de a conveni ca plata pretului sa se faca in rate, prin mai multe prestatii succesive. Daca partile nu au stipulat data la care trebuie sa se plateasca pretul bunului vandut, atunci aceasta coincide cu data la care vanzatorul trebuie sa predea bunul care formeaza obiectul derivat al contractului; pe cale de consecinta, daca s-a stabilit un termen pentru obligatia de predare acesta va profita si cumparatorului. In cazul in care cumparatorul are motive temeinice sa se teama ca va fi ivins, el este indreptatit sa suspende plata pretului pana cand vanzatorul face sa inceteze tulburarea, sau pana primeste o cautiune (garantie). Plata pretului trebuie facuta la locul stabilit de partile contractante. Daca contractul nu cuprinde nici o prevedere cu privire la locul platii, acesta difera dupa cum partile au derogat sau nu de la principiul simultaneitatii executarii obligatiilor ce decurg din contracte sinalagmatice. Astfel plata pretului se va face:- la domiciliul vanzatorului (plata portabila) daca pretul se plateste in momentul predarii bunului de catre vanzator;- la domiciliul cumparatorului (plata cherabila), daca partile nu isi executa simultan obligatiile contractuale (art. 1104 Cod civil). Spre deosebire de dreptul comun (art. 1088 Cod civil) aplicabil in materia obligatiilor banesti, punerea in intarziere a cumparatorului se poate face nu numai printr-o cerere de chemare in judecata ci si printr-o simpla notificare,in care vanzatorul, din varii motive, refuza sa primeasca pretul, cumparatorul are la indemana procedura ofertei reale urmate de consemnatiune. Procedura amintita presupune ca, prin intermediul executorului judecatoresc, debitorul-cumparator sa il someze pe creditorul vanzator sa primeasca pretul bunului vandut. Daca vanzatorul consimte executorul va consemna plata intr-un proces verbal; in caz contrar, cumparatorul poate consemna suma de bani la dispozitia cumparatorului consemnare ce impiedica obligarea acestuia la plata de daune moratorii.[footnoteRef:15] [15: Paul Mircea Cosmovici. Drept Civil- drepturi reale, obligatii, legislatie- Editura All, Bucuresti, 1996.]

2.2. Obligatia de luare in primire a bunului vandut

Cumparatorul este obligat sa ia in primire bunul vandut la termenul si locul unde vanzatorul trebuie sa execute obligatia de predare, suportand si cheltuielile ocazionate de ridicarea de la locul predarii.Daca cumparatorul nu executa aceasta obligatie, vanzatorul are la indemana mai multe posibilitati: - actiune in executare silita; -. depozitarea lucrului vandut; -. rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.2.3 Obligatia de suportare a cheltuielilor vanzarii

In lipsa de stipulatie contrara, cumparatorul este obligat sa suporte cheltuielile vanzarii (art. 1305 Cod civil). Sunt considerate astfel de cheltuieli urmatoarele:- sumele de bani necesare pentru redactarea si multiplicarea contractului;- sumele de bani necesare pentru redactarea procurii si plata mandatarului (daca una dintre parti incheie contractul prin mandatar);- taxele de timbru;- taxele de autentificare;- taxele de publicitate imobiliara;- onorariul pentru avocatul care a acordat asistenta juridica partilor;- onorariul notarului care a autentificat actul de instrainare, etc.Daca vanzatorul a suportat o parte din aceste cheltuieli, el va avea drept la restituirea lor numai in cazul in care cumparatorul nu probeaza existenta unei intelegeri contrare prezumtiei instituite de art. 1305 Cod civil.[footnoteRef:16] [16: Codrin Macovei. Contracte civile, vol. 1 si 2, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2005.]

V. Concluzien concluzie, n dreptul afacerilor, vanzarea-cumpararea poate fi definita ca fiind acordul de vointa prin care una dintre parti numita vanzator, transmite celeilalte parti numita cumparator, un drept (in principal de proprietate) in schimbul unei sume de bani, numita pret.

BIBLIOGRAFIE

* C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, vol II, Editura All Beck, Bucuresti.*Codrin Macovei, Contracte civile, vol. 1 si 2, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2005. * Ioan Popa, Contractul de vanzare-cumparare: studiu comparativ de doctrina si jurisprudenta, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006.*I. Zinveliu, Contractele civile, instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.*M Pedammon, Le contrat en droit allemande, L.G.D.J. Paris, 1993.*Paul Mircea Cosmovici. Drept Civil- drepturi reale, obligatii, legislatie, Editura All, Bucuresti, 1996.

*Popa Ioan, Contractul de vanzare-cumparare: studiu comparativ de doctrina si jurisprudenta, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006.*Stanciu D. Carpenaru, Liviu Stanciulescu, Vasile Nemes, Contracte civile si comerciale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2009.