Ciuperci Psylocibe

Ciuperci – Psylocibe Mexicana

Psilocybe reprezintă un gen de ciuperci care cresc în mod natural pe tot globul, cu excepţia Antarcticii. Acest gen este cunoscut pentru speciile de ciuperci psihedelice, generic denumite „ciuperci magice”, sau simplu „psilocibe”. Psilocibina şi psilocina reprezintă principiile active responsabile de efectele psihoactive ale ciupercilor din acest gen.

Cuvântul psilocybe provine din cuvintele de origine greacă ψιλός + κύβη, care înseamnă, literal, „cap dezvelit”, fiind o referire la pelicula detaşabilă de pe pălăria ciupercii (care rămâne cu capul dezvelit).

Printre speciile de ciuperci ce contin psilocina si psilocibina, se numara P. mexicana (ciuperca sfanta, ciuperca divina, carnea zeilor),ce creste in Mexic si Guatemala, P. aeruginosa, Conocybe spp.,Stropharia (P.) cubensis, P. semilancelata (intalnita in MareaBritanie).

Psilocybe precum P. cyanescens sau P. semilanceata, cresc sălbatic şi pe teritoriul României.

Psilocybe semilanceata creşte în pâlcuri mici pe pajişti, păşuni şi, deseori, pe marginea potecilor, la deal şi la munte. Vara-toamna.

Din genul Psylocibe fiind identificate peste 140 de specii, dintre care 80 contin principii psihotrope.

- psilocina -psilocibina

Descriere

Corpul psilocibelor mature este de obicei mic, de culoare maro sau galben-maro, uşor de confundat cu numeroase alte specii non-psihoactive, incomestibile şi otrăvitoare.

Principala caracteristică distinctivă a psilocibelor este reacţia de înalbăstrire dacă acestea sunt lovite.

Istoric

Ciupercile halucinogene fac parte din cultura omenirii din cele mai vechi timpuri, fiind introduse in ritualuri semireligioase inca dinainte de anul 1500 i.e.n.

In 1957, Albert Hofmann (descoperitorul de LSD), a izolat și identificat psilocibina și psilocină în laboratorul său din Elveția.

Întrebuinţarea medicinală a ciupercilor din genul Psilocybe datează de dinainte ca istoria să fie înregistrată cu acurateţe de indienii din America Centrală. Şamanii sau curanderas ingerau aceste „ciuperci sacre” pentru a obţine efectele de percepţie extrasenzorială care îi ajuta să aprecieze mai bine problemele din societatea lor. Efectele psihoactive observate, induse de alcaloizii prezenţi în aceste ciuperci, au condus la cercetări medicale în domeniul psihiatriei.

Modalitate de consum

Ciupercile halucinogene sunt in general culese, uscate si ingerate sau fumate

Efecte

Efectele consumului de ciuperci sunt asemănătoare cu cele ale utilizării de LSD, dar sunt de mai scurtă durată.Ciupercile nu creează dependenţă fizică sau psihologică, dar consumul îndelungat poate duce la toleranţă (aceeaşi cantitate de ciuperci nu mai provoacă efecte la fel de intense).

Din cauza toleranţei, consumatorul îşi creşte doza şi în astfel de momente poate suferi o intoxicaţie manifestată prin: greaţă, vomă, sentimente puternice de anxietate, viziuni înspăimântătoare şi traumatice.

Din cauza efectelor pe care le produc ciupercile, este recomandat ca sub influenţa lor utilizatorii: să nu întreprindă activităţi care necesită atenţie şi concentrare (ex.: şofat); să nu le combine cu alte droguri; să nu utilizeze ciuperci dacă au probleme psihologice (ex.: depresie) sau dacă au în familie cazuri de boli mentale.

Biochimie şi farmacologie

Molecula de psilocibină este indirect responsabilă de proprietăţile psihoactive ale ciupercilor din genul Psilocybe.

Acest compus, la fel ca şi alţi alcaloizi indoli, este derivat din aminoacidul triptofan.

Amina rezultata prin decarboxilarea triptofanului se numeşte triptamină. Prin metilarea de două ori a triptaminei se obţine N,N-dimetiltriptamina, compus cunoscut ca DMT.

Hidroxilarea acestui compus produce psilocina (4-OH-DMT), iar prin fosforilarea psilocinei se obţine psilocibina (4-PO-DMT).

După ingerarea psilocibinei, fosfataza alcalină, o enzimă prezentă în sistemul digestiv, rinichi şi posibil în sânge, rupe legătura esterică de fosforil din psilocibină, lăsând compusul hidroxil, psilocina.

Psilocina este substanţa principală responsabilă de efectele psihoactive a ciupercilor din genul Psilocybe.

Toate speciile de Psilocybe conţin psilocibină şi psilocină.

Reacţia de pigmentare în albastru nu este pe deplin înţeleasă, dar se consideră ca ea apare în urma oxidării psilocinei, după ce suprafaţa exterioară a ciupercii a fost alterată.

Gradul de înalbăstrire este influenţat de concentraţia de psilocină din ciupercă.

Psilocibina este mult mai stabilă chimic decât psilocina, aceasta din urmă degradându-se în mare parte dacă ciuperca este uscată sau fiartă.

Reacţia de înalbăstrire ar trebui să fie vizibilă la baza piciorului doar prin simpla culegere a ciupercii, adesea acestea sunt deja înalbăstrite de la contactul cu insectele sau plantele din împrejur.

Structura chimică a serotoninei, neurotransmiţător indolamină responsabil de reglarea stării de spirit şi implicit a fericirii, este aproape identică cu cea a psilocinei.

Psilocina diferă prin gruparea hidroxil, care este pe altă poziţie, şi prin cele două grupări metil care fac molecula lipofilă, ergo capabilă să treacă de membrana care înveleşte SNC.

Psilocina este un agonist direct al receptorilor serotoninergici 5-HT.

Molecula de psilocină imită comportamentul serotoninei, legându-se de receptorii 5-HT, iniţiind acelaşi răspuns ca şi molecula de serotonină. Acest efect explică euforia simţită după ingestia psilocibelor. Iniţial, se considera că substanţele halucinogene blochează acţiunea serotoninei, dar cercetări ulterioare au decelat acest comportament agonist.

Deşi aceste substanţe sunt psihoactive (de aceea încrengătura basidiomycota e considerată toxică), nu au existat niciodată cazuri raportate de fatalităţi sau lezări a vreunui organ intern, asociate cu ingestia acestor substanţe.

Identificarea eronată a ciupercilor din genul Psilocybe poate duce la ingerarea unor ciuperci letale.

Sporii psilocibelor nu conţin psilocină sau psilocibină.

Unele specii de Psilocybe mai conţin şi alte substanţe psihoactive precum baeocistină sau nor-baeocistină.

Efectele psihice apar Ia niveluri plasmatice de 4-6μg/ml. Dupa doze de 3-5mg p.o. apar manifestarile simpatomimetice, dar nu si cele halucinogene. Efectele psilocibinei apar in totalitate dupa o doza de 8-25mg p.o., in aproximativ 70-90 minute. Dupa cresterea rapida a nivelurilor psilocinei in plasma, urmeaza un platou ce dureaza aproximativ 50 minute, apoi apare o scadere treptata a curbei, scadere ce se termina dupa 6 ore.Efectul este asemanator cu cel al LSD-ului. Psilocibina interactioneaza cu neurotransmitatorii serotoninergici, si nu cu receptorii dopaminergici spre deosebire de LSD.

Intoxicatia acuta

La o doza de 10-20 mg p.o., psilocibina produce alterarea starii de constienta. Aceasta stare este marcata de un efect stimulator al abilitatii de introspectie si alterarea functiei psihice cu indreptarea acesteia catre procesele primare freudiene. Apar iluziile, sinestezia, activarile afective si alterarea perceperii timpului si spatiului.

Dintre simptomele intoxicatiei acute se pot enumera: - midriaza;

- cresterea alurii ventriculare, hipotensiunea;- greata;- cresterea reflexelor osteo-tendinoase;- tremorul.

Intoxicatia cronica

Cei aflati sub efectul ei au impresia ca isi amintesc si constientizeaza trairi uitate din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii timpului si spatiului, iar uneori subiectul isi percepe propriul corp distorsionat in mod bizar. Atentia este extrem de focalizata. Modificarile starii de constienta sunt doar usor schitate.

Doze de cateva miligrame vor determina o relaxare psihica si fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate, iar perceperea dimensiunii spatiului este modificata si mai mult.

Dependenta fizica si psihica apar si dispar repede. Daca consumatorul foloseste drogul mai mult de 3-4 ori pe saptamana (mai ales 2 zile la rand), efectele scad.

Tratamentul intoxicatiei acute

Tratamentul intoxicatiei acute consta in administrarea medicatiei simptomatice.

Comercializare

Site-ul Mush Magic

Psilocybe Mexicana garanteaza creativitatea și călătorie filozofică.

-mai este numitã şi carnea zeilor

- Psilocybe Mexicana conţine psilocibina, care produce, de asemenea, trufe magice (scleroți). Din păcate, din motive legale, nu putem oferi ciuperci din aceasta specie, dar, din fericire, este posibil de a vinde trufe magice ale acestei specii în Țările de Jos.

În plus, există două soiuri de Psilocybe Mexicana: Psilocybe Mexicana A și Psilocybe Mexicana B.

A este doar unul dintre aceste două, care produce trufe magice. Acestea trufe magice pe care le vindem sunt de Psilocybe Mexicana A.

- efectele trufelor magice : cei mai mulți utilizatori percep realitatea destul de diferit dupa doar 5 grame de aceste trufe., simțurile ușor mai clare, "gandire în afara cutiei" creativitate și filozofie. Toate acestea sunt însoțite de un sentiment de euforie. Cei mai mulți utilizatori au raportat acest lucru ca fiind o aventură fantastică și experiență - și nu numai din cauza accese de râsete.

Bibliografie

1. www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/ciuperci-psylocibe 2. http://www.mushmagic.com/truffles/7-psilocybe-mexicana 3. www.enteogen.ro 4. www.pharma-business.ro