citiŢi În numĂrul urmĂtor csp - ansp

CS

P

CITIŢI ÎN NUMĂRUL URMĂTOR

O singură deficienţă vitaminică poate deregla întreg organismul.

Earl Mindell

Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea.

Hippocrate

Să ai conştiinţa sănătoasă şi vei fi sănătos trupeşte.

George Enescu

Înţelepciunea este pentru suflet ceea ce sănătatea este pentru trup.

Fransois de la Rochefoucauld

Conştiinţa curată e mai mult decât jumătate din sănătate.

Miro Radalj

Sănătate să fie, că mintea vine pe parcurs.

Victor Martin

Omul sănătos le vrea pe toate, dar când se îmbolnăveşte – doreşte numai sănătate.

Mihai Cucereavii

Dă unui om sănătate şi un ţel de urmat şi nu se va opri o clipă să se întrebe dacă este fericit sau nu.

George Bernard Shaw

Oamenii îşi doresc, în primul rând, sănătate, dar acţionează ca şi când ar vrea să scape de ea cât mai repede.

Mihail Mataringa

Sănătatea este cel mai bun aliat pentru o bătrâneţe fericită.

Teodor Dume

Râsul nu e sănătos, dacă nu te pune pe gânduri.

Vasile Ghica

CardioChirurgia în republiCa Moldova: realităţi şi

perspeCtive

noi abordări în prevenţia CanCerului de Col uterin

supravegherea nutriţională – o aCtualitate în sănătatea

publiCă

aMbianţa soCială vs sănătatea

intoxiCaţiile Cu MediCaMente – o probleMă de sănătate

publiCă

osteoCondroza poate fi evitată

Apare bimestrialAdresa noastră:

RM, Chișinău,str. Gh. Asachi, 67-a

e-mail: [email protected]

Fondată în Februarie 2009 Nr.2 (36), august 2015

Revista Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice

CRONICA SĂNĂTĂȚII PUBLICE

COLEGIUL DE REDACȚIERedactor-șef: Iurie PÎNZARU

Redactori-șefi Ion ȘALARUadjuncți: Constantin RÎMIȘ

Secretari de redacție: Olesea CROITOR Ion NISTOR

Stilizator: Viorica CHIRILOV

Membri: Nicolae FURTUNĂ, Eudochia TCACI, Vasile GUȘTIUC, Grigore FRIPTULEAC, Stela GHEORGHIȚA,Valeriu PANTEA, Silvia PLAMADEALA

CONSILIUL DE REDACȚIE

Valeriu GONCEAR Oleg LOZANAdrian COTELEAOvidiu TAFUNI

Valentina VOROJBITIon TULGARAViorica PRISACARIVarfolomei CALMÎC

Constantin GRECUIurie OSOIANUElena BALANGalina OBREJA

Olga VOLCOVSCHIRaisa SCURTUAntonița FONARI

F O N DAT O RCentrul Național de Sănătate Publică

Revista este destinată specialiștilor din domeniul sănătății publice, medicinei de familie și spitalicești, pedagogilor, autorităților publice locale, agenților economici, precum și populației. Ea informează cititorii despre starea sănătății publice și promovează principiile modului de viață sănătos.

Издание предназначено специалистам в области общественного здоровья, семейной и клинической медицины, учителям общеобразовательных школ, местной публичной администрации, экономическим агентам и населению. Оно информирует читателей о состоянии общественного здоровья и пропагандирует принципы здорового образа жизни.

Newsletter is intended for specilaists working in the field of public health, family and clinical medicine, local public authority, business, teachers of comprehensive schools as well as for ordinary people. It provides information on public health situation and promotes the healthy way of life C

SP

CITIŢI ÎN NUMĂRUL URMĂTOR


Earl Mindell


Hippocrate


George Enescu




Miro Radalj


Victor Martin


Mihai Cucereavii


George Bernard Shaw


Mihail Mataringa


Teodor Dume


Vasile Ghica


perspeCtive



publiCă



publiCă


CUPRINS

Aprecieri de la cititori 3

Ce este alergia alimentară? 4

Alungă povara BPOC! 7

Bronhoscopia sau explorarea căilor respiratorii 9

Plantele medicinale în afecţiunile căilor respiratorii 11

Efectele caniculei asupra sănătăţii 13

Căpuşele ixodide - un pericol pentru sănătatea publică 15

Excesul de cafea şi impactul asupra sănătăţii 17

Geriatria – de la teorie la practică 18

IRM în diagnosticul bolilor neurologice 20

Papiloamele: ce trebuie să ştim despre ele? 22

Atenţie! Pesticide neautorizate 24

Polipragmazia – un pericol iminent pentru sănătate 26

Tuberculoza la copii - o problemă actuală de sănătate 29

Vaccinarea protejează de Haemophilus influenzae 32

Băieţel sau fetiţă: un diagnostic preventiv, dar corect 34

Omagieri 36

In memoriam 37

Activităţi 38

Vreau să fiu informat 43

CRONICA SĂNĂTĂȚII PUBLICE 5

Aprecieri

Rodica MUNTEANU,directorul şcolii primare din Floreşti

Promovarea sănătăţii este procesul de abilitate a persoanelor de a spori controlul asupra propriei sănătăţi şi a determinantelor sale cu scopul de a o menţine şi îmbunătăţi. Ministerele de resort colaborează în domeniul promovării alimentaţiei sănătoase, activităţii fizice şi educaţiei pentru sănătate în şcoli şi grădiniţe, prevenirii unor boli. Sunt doar câteva subiecte din arsenalul tematic al revistei Cronica Sănătăţii Publice, care, în marea lor majoritate, sunt bine tratate şi dezvoltate. Informaţiile oferite de specialişti pot fi utilizate cu uşurinţă de cititori.

Revista are caracter informativ şi popularizant, promovează principiile unui mod de viaţă sănătos, acordă sfaturi concrete pentru prevenirea maladiilor transmisibile şi netransmisibile, educă populaţia privind practicile corecte şi simple în domeniul sănătăţii publice.

Apreciez înalt activitatea dumneavoastră şi vă doresc noi realizări.

Mulţumim că existaţi!

Galina CIUGUREANU,medic de familie,OMF Băhrineşti, Floreşti

Revista Cronica Sănătăţii Publice este, după păre-rea mea, un instrument eficient de promovare a sănătăţii publice şi demonstrează convingător că asistenţa medicală primară şi cea spitalicească joa-că un rol important în implementarea strategiilor de sănătate publică pentru prevenirea maladiilor. Subiectele abordate sunt actuale, de interes gene-ral şi denotă preocuparea specialiştilor din dome-niu pentru sănătatea populaţiei. Număr de număr, revista promovează cu fidelita-te principiile unui mod de viaţă sănătos, publică recomandări orientate spre combaterea şi preve-nirea maladiilor transmisibile şi netransmisibile, îndeamnă populaţia să aibă grijă de sănătatea sa, oferindu-i sfaturile practice necesare.Vă mulțumim pentru tot ce faceți!

CRONICA SĂNĂTĂȚII PUBLICE6

Alergia alimentară este reacţia organismului la un anumit aliment. În general, alergiile, inclusiv cele alimentare, exprimă sensibilitatea organismului la anumiţi factori de mediu. Alergiile alimentare sunt relativ uşor de constatat, iar persoanele care se confruntă cu această problemă trebuie să citească cu atenţie etichetele de pe alimente. Alergiile alimentare nu trebuie confundate cu intoleranţele alimentare. Primele se întâlnesc mai frecvent la copii decât la adulţi. Procentual, acest raport arată astfel: 6-8% copii, 2% - adulţi.

Alergia alimentară apare atunci când sistemul imunitar reacţionează la anumite substanţe din componenţa produselor alimentare, care, în mod obişnuit, sunt inofensive pentru organismul uman. Acest lucru este diferit de aşa-numita intoleranţă la un produs alimentar, care nu implică sistemul imunitar. Majoritatea alergiilor alimentare decurg uşor şi totuşi în unele cazuri ele pot provoca şoc anafilactic - o reacţie gravă, care uneori poate pune viaţa în pericol.

Ce este intoleranţa alimentară?Intoleranţa alimentară se manifestă printr-o reacţie adversă la anumite alimente, precum alunele, sau, în cazul deficienţei de enzime, la lactoză sau fructoză. Ea nu include reacţii adverse la bacterii,

virusuri, substanţe toxice, mucegai. Intoleranţa alimentară apare în cazul consumului unui aliment sau al unui ingredient şi se poate produce fără controlul pacientului (în cazul în care nu ştie exact ce ingredient conţine produsul).

De unde ştim că suntem alergici?Mulţi oameni cred că au alergii alimentare, dar, de fapt, au intoleranţe alimentare. Simptomele unei alergii alimentare implică, de obicei, reacţii cutanate şi intestinale, care încep imediat după mâncare, dar nu mai târziu de 2 ore de la ingestia alimentelor.

Cel mai des întâlnite simptome, prin care ne dăm seama că avem alergii alimentare, sunt:• Urticarie, mâncărimi sau eczeme;

• Greaţă şi vărsături, crampe stomacale, indigestie sau diaree;

• Edeme ale pleoapelor, feţei, limbii, gâtului etc.;

• Congestie nazală sau probleme de respiraţie;

• Ameţeli sau leşin.

În cele mai multe cazuri, alergiile alimentare apar atunci când o persoană cu predispoziţie genetică se expune la substanţele care le provoacă.

Alimentele care pot provoca alergii alimentare:▪ Crustacee: creveţi, crabi sau homari;

▪ Nuci, migdale, alune (prezenţa acestora în diverse prăjituri, îngheţată sau alte preparate este de cele mai multe ori semnalată pe etichetă);

▪ Anumite fructe: căpşune, pepeni, ananas, fructe tropicale;

▪ Tomate;

▪ Peşte;

▪ Alimente ce conţin aditivi alimentari, cum ar

CE ESTE ALERGIA ALIMENTARĂ?

Aliona TIHON, conferenţiar universitar, Catedra Igiena generală, USMF „N. Testemiţanu”


fi coloranţii alimentari, agenţii de îngroşare şi conservanţii.

Încercaţi să evitaţi mezelurile, conservele, sucurile acidulate, bomboanele colorate sau sucurile la plic.

Alimentele care pot determina intoleranţa alimentară:

♦ Grâul şi alte cereale care conţin gluten;

♦ Laptele de vacă şi alte produse lactate;

♦ Produsele din porumb.

Factori de risc:ӹ Dacă ambii părinţi au alergii alimentare, aveţi

şansa (75%) de a avea şi dvs. alergii;

ӹ Dacă unul dintre părinţi suferă de alergii alimentare, aveţi şi dvs. şansa (30-40%) de a suferi;

ӹ Dacă niciunul dintre părinţi nu are alergii, posibilităţile sunt foarte mici (sub 10-15%).

Este cunoscut că în Japonia, unde orezul este o mâncare de bază, se întâlnesc foarte multe cazuri de alergii la orez. În Scandinavia, un alergen comun este peştele, specia cod, iar în India chickpeas – o legumă asemănătoare cu năutul.

Factori de risc primari (ereditari): ▷ Predispoziţia genetică (istoricul familial de

atopie);

▷ Deficitul de IgA secretor;

▷ Permeabilitatea crescută a mucoasei intestina-le, dezvoltarea incompletă a barierei intestinale.

Factori de risc secundari:D Nerespectarea regimului alimentar în timpul

sarcinii;

D Apariţia noilor antigeni în alimentaţie (fructe

exotice, arahide, alune, coloranţi, aditivi etc.)

D Modificări în alimentaţia cotidiană (produse ge-netic modificate, fast-food-uri, grăsimi în exces, micşorarea cotei alimentelor cu proprietăţi an-tioxidante);

D Utilizarea în exces a medicamentelor (antibioti-ce, antacide).

Ce alimente trebuie excluse din alimentaţie pentru a evita reacţiile alergice

• Eliminaţi toţi alergenii alimentari suspecţi, inclusiv derivatele lactate, de grâu (gluten), soia, ciocolată, porumb, conservanţii şi aditivii alimentari;

• Mâncaţi mai multe alimente bogate în antioxidanţi (legume cu frunze verzi) şi fructe (afine sau cireşe);

• Evitaţi alimentele rafinate, cum ar fi cele care au la bază făina albă şi zahărul (produse de patiserie);

• Mâncaţi mai puţină carne roşie şi mai multă carne albă slabă, peşte de apă rece;

• Folosiţi uleiuri de gătit sănătoase, precum uleiul de măsline sau uleiul vegetal;

• Evitaţi cât mai mult mâncarea prăjită şi daţi preferinţă celei fierte;

• Reduceţi sau eliminaţi acizii graşi trans, folosiţi în prăjituri, biscuiţi, cartofii prăjiţi pai, ceapa inele sau margarina;

• Evitaţi cafeaua şi alte stimulente, precum alcoolul sau tutunul;

• Beţi 6-8 pahare de apă pe zi (plată sau filtrată);

• Faceţi exerciţii fizice moderate cel puţin 30 de minute pe zi, 5 zile pe săptămână.

Afecţiunile confundate cu alergia alimentară ▶ Absenţa unei enzime necesare pentru dige-

rarea completă a alimentelor, cantitatea insu-


ficientă a enzimei lactază, de exemplu, reduc abilitatea organismului de a digera lactoza, principalul zahăr din produsele pe bază de lap-te. Intoleranţa la lactoză poate duce la balona-re, crampe şi diaree.

▶ Sindromul colonului iritabil. Anumite ali-mente pot declanşa simptome de intestin irita-bil – crampe, constipaţie, diaree.

▶ Sensibilitatea la aditivii alimentari. Unele persoane au reacţii digestive în urma consumă-rii anumitor aditivi alimentari, precum sulfiţii

pentru conservarea fructelor uscate.

▶ Boala celiacă mai este cunoscută sub numele de alergie la gluten, ea nu este o alergie ali-mentară, ci o afecţiune autoimună.

Care este tratamentul?Tratamentul optim contra alergiilor alimentare începe cu evitarea alimentelor care produc alergia respectivă. Când acest lucru nu este posibil, se administrează medicamente antihistaminice (în cazul alergiilor uşoare) şi medicamente specifice combaterii alergiilor din trusa de prim ajutor pentru reacţii severe.

REţINEţI!Cele mai sigure căi de luptă cu alergiile alimentare sunt:• Evitarea contactului cu alergenul;• Reducerea poluării mediului ambiant;• Excluderea completă a fumului de

ţigară.

TroscotulCeaiul de troscot este un preparat folosit în scop medicinal, intern sau extern. De cele mai multe ori, ceaiul de troscot este recomandat în caz de tuberculoză pulmonară, gastrită, diaree sau hipertensiune arterială. Nu se cunosc în prezent contraindicaţii în ceea ce priveşte această plantă, însă femeilor însărcinate li se recomandă să-l evite.Troscotul este utilizat în special în tratarea afecţiunilor de rinichi. Planta are un efect antiinflamator, cicatrizant, calmant, hemostatic şi remineralizant. Ceaiul de troscot este administrat pentru a favoriza creşterea cantităţii de urină eliminată. El este recomandat în caz de colecist, pietre la rinichi, litiază. Pe lângă rinichi, ceaiul de troscot este benefic în tratarea afecţiunilor tubului digestiv şi cele ale aparatului respirator. Băutura se consumă în caz de gastrită, hemoroizi, hemoragii intestinale, bronşită etc. Alte afecţiuni în cazul cărora este recomandat acest ceai sunt: diabet, guta, menoragie, obezitate, de asemenea, în caz de holeră sau insuficienţă cardiacă.

Troscotul este folosit şi în cadrul unor diete. Pentru persoanele anemice sau aflate în convalescenţă, ceaiul de troscot are un efect mineralizant. Ca tratament extern, ceaiul de troscot se foloseşte în caz de varice, răni sau reumatism.Cum se prepară ceaiul de troscot? Se pun 1-2 linguriţe de troscot în 200 ml de apă clocotindă. Se lasă pentru 15 minute. De obicei, tratamentul cu ceai de troscot durează o perioadă îndelungată, cu 3-4 căni consumate zilnic.În aplicarea externă, ceaiul trebuie preparat din 3 linguri de troscot la 200 ml de apă. Soluţia se utilizează sub formă de comprese sau băi locale.

SFATURI SăNăTOASE


„Pentru orice realizare, primul pas este curajul”

(Goethe)

Bronhopneumopatia cronică obstructivă este o problemă gravă de sănătate publică, fiind a patra cauză de deces la nivel mondial. Pe glob, 210 milioane de persoane sunt afectate de BPOC. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în fiecare oră 250 de persoane mor din cauza BPOC (mai puţin de jumătate din cei diagnosticaţi cu BPOC au vârsta sub 65 de ani). Se estimează că 50% din persoanele afectate de bronhopneumopatie cronică obstructivă nu cunosc acest lucru şi asta pentru că boala intră lent şi progresiv în viaţa lor. Simptomele se agravează treptat şi pot fi puse cu uşurinţă pe seama îmbătrânirii sau a altor boli mai puţin severe, pe care pacienţii nu le iau în serios, de exemplu, tusea cronică, alergiile, infecţiile respiratorii. Principala cauză a BPOC este fumatul activ şi cel pasiv. O problemă majoră reprezintă şi expunerea timp îndelungat la poluare, dar există şi o cauză genetică: deficitul de Alfa-1-antitripsină, care creşte riscul de BPOC. O tuse chinuitoare, atribuită la început unei răceli banale sau altei afecţiuni respiratorii, poate fi primul semn de BPOC. Tusea este un mecanism prin care organismul încearcă să elimine mucusul în exces, rezultat din iritarea cronică a căilor respiratorii. Un alt simptom sever în BPOC este dispneea, care apare şi se accentuează în timpul efortului fizic, la început în eforturi mai intense, apoi din ce în ce mai reduse ca intensitate. Pe măsură ce boala avansează, dispneea se resimte chiar şi atunci când se fac eforturi minime, legate de activităţile zilnice de rutină. Această dizabilitate apare pe fondul

pierderii elasticităţii plămânilor şi a imposibilităţii de a mai putea evacua complet aerul din plămâni.Expectoraţia de mucus este un alt simptom frecvent în BPOC. Producţia de mucus este un fenomen normal, prin care se întreţine umiditatea căilor respiratorii. Mucusul acţionează ca un factor de protecţie a acestora şi în el se prind, ca într-o pânză de păianjen, bacterii şi particule iritante sau alte tipuri de substanţe, de care organismul încearcă să se apere, eliminându-le.Constricţia toracică, care apare la pacienţi, este cauzată de imposibilitatea de a expira, de a scoate tot aerul inspirat din plămâni. Toracele nu se mai poate relaxa cu adevărat, iar accesele de tuse contractă şi mai mult muşchii cutiei toracice, făcând din respiraţie un adevărat chin.Deoarece organismul depune un efort tot mai mare pentru a respira, bolnavii de bronhopneumopatie cronică obstructivă se simt foarte frecvent obosiţi. Studiile clinice au demonstrat că aceşti pacienţi au o funcţie pulmonară mai redusă şi deci o capacitate mai mică de efort fizic.Cianoza tegumentelor este un semn că organismul nu mai este oxigenat în mod corespunzător. Oxigenul adus prin inspiraţie nu mai este de ajuns, în schimb în organism rămâne tot mai mult sânge

ALUNGĂ POVARA BPOC!

Nina POSTU,medic ftiziopneumolog,

IMSP SR Rezina


cu dioxid de carbon, pentru că aerul nu mai poate fi evacuat din plămâni.Ţesutul pulmonar deteriorat nu se reface, însă evoluţia acestei deteriorări poate fi încetinită şi ţinută sub control.

Niciodată nu este prea târziu de a renunţa la fumat şi de a reduce astfel riscul de a face BPOC. În orice stadiu de evoluţie a BPOC, renunţarea la fumat va ameliora simptomele şi va încetini avansarea bolii. Pacienţii care abandonează fumatul fac mişcare, duc un mod de viaţă activ şi au un pronostic foarte bun. Cu tratamentul corespunzător şi cu schimbări radicale în stilul de viaţă, pacienţii pot să-şi controleze boala şi să ducă o viaţă normală şi activă. În BPOC, ca şi în alte cazuri, contează mult sprijinul celor apropiaţi, atitudinea pozitivă.Dacă renunţăm la tristeţe şi facem loc speranţei şi încrederii în noi şi în medici, în starea noastră de sănătate se vor produce transformări miraculoase. Este important să credem în puterea noastră, în capacitatea organismului de a lupta cu boala. Să credem în competenţa medicilor şi în eficienţa medicamentelor. Să gândim pozitiv şi să căutăm soluţii pentru a ne ajuta. Să adoptăm o atitudine adecvată, să ascultăm medicul şi să respectăm prescripţiile lui, fiind convinşi că ne vom face bine.

„Succesul pare a fi încăpăţânarea de a stărui acolo unde ceilalţi au renunţat” (William Teather)

Să gândim pozitiv şi să fim sănătoşi!

Florile de teiTeiul este cunoscut din timpuri străvechi pentru calităţile sale terapeutice, dar şi pentru parfumul îmbătător al florilor. Prin compoziţia florii, ceaiul de tei are dulceaţă naturală, iar conţinutul de acid galic şi de catecol, de ulei esenţial, precum farnesolul, implică proprietăţi neurosedative şi antispastice, antiinflamatoare ale sistemului respirator, fiind binevenite în cazul răcelilor sau virozelor sezoniere.

Datorită efectului uşor sedativ, ceaiul de tei este folositor persoanelor cu dereglări de somn, celor care suferă de anxietate ori se confruntă cu stări de nervozitate. Acestora li se recomandă să-l utilizeze cu 30 de minute înainte de culcare.

Este bine ca florile de tei să nu lipsească niciodată din casa dumneavoastră, pentru a le avea la îndemână atunci când membrii familiei se confruntă cu probleme de sănătate. Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori uscate la 200 ml de apă clocotită, în amestec cu flori de soc. După ce se opăresc în vas acoperit timp de 15-20 de minute, se consumă

câte 2-3 ceaiuri călduţe pe zi, îndulcite cu miere de albine. Ceaiul este benefic în cuparea afecţiunilor pulmonare şi stărilor gripale, guturaiului, tusei cronice convulsive, răcelilor, bronşitei, astmului bronşic, durerilor de piept, catarului pulmonar prin efectul de eliminare a secreţiilor bronşice etc. Efectele benefice ale florilor de tei se exprimă prin transpiraţie abundentă şi scăderea temperaturii corpului.

SFATURI SăNăTOASE


Bronhoscopia este o procedură ce permite doctorului să vadă interiorul căilor respiratorii cu ajutorul unui instrument subţire numit bronhoscop, care se introduce prin nas sau prin gură în căile aeriene. În timpul bronhoscopiei doctorul vizualizează gâtul, laringele, traheea şi căile respiratorii interioare, se poate uita şi înăuntrul plămânilor. Prin această procedură se face nu doar analiza necesară pentru depistarea afecţiunilor gâtului, traheii şi laringelui, ci şi biopsia sau îndepărtarea unor corpi străini din căile respiratorii. Colectarea materialului necesar se realizează cu ajutorul unui bronhoscop flexibil sau rigid. Această ultimă variantă este perfectă mai ales atunci când există hemoragii, care pot împiedica vizualizarea corectă. Bronhoscopia ajută la diagnosticarea unor boli, precum cancerul bronhopulmonar, fibrozele pulmonare şi tuberculoza.Bronhoscopia e precedată de efectuarea unor ana-lize de sânge şi a unor teste respiratorii. Medicul bronholog trebuie să fie informat dacă pacientul este alergic la vreun medicament, dacă se află sub tratament cronic sau dacă ia anticoagulante. Cu 6-8 ore înainte de efectuarea analizei este indicat ca pa-cientul să nu consume alimente lichide sau solide.

Bronhoscopia cu bronhoscop flexibilBronhoscopul flexibil reprezintă un tub lung subţire,

prevăzut cu o cameră ce se introduce la nivelul căilor respiratorii şi este folosit mai mult decât cel rigid, deoarece nu necesită anestezie generală, este mai confortabil pentru pacient şi oferă o imagine mai bună a căilor respiratorii inferioare. De asemenea, permite medicului să ia biopsii în timpul investigaţiei. Pacientului i se aplică un anestezic la nivelul gurii şi nasului, care ajută la reducerea reflexului de înghiţire. Bronhoscopul este introdus pe gură sau pe nas, iar camera lui este conectată la monitor, prelevându-se probe care vor fi analizate la microscop sau pentru biopsie.

Bronhoscopia cu bronhoscop rigid Bronhoscopul rigid reprezintă un tub metalic drept şi se utilizează în următoarele situaţii: D când există hemoragie la nivelul căilor respira-

torii superioare, care ar putea bloca imaginea bronhoscopului flexibil;D pentru prelevarea de zone mari de ţesuturi pen-

tru biopsie;D pentru curăţarea căilor aeriene de diferite obiec-

te (corpi străini), care nu pot fi îndepărtate cu bronhoscopul flexibil.

Procedurile speciale, cum ar fi dilatarea căilor respi-ratorii sau extirparea unor tumori cu ajutorul laseru-

BRONHOSCOPIA SAU ExPLORAREA CĂILOR RESPIRATORII

Iurie SIMIONICă,bronholog, dr.şt.med.,

conferenţiar cercetător, Institutul de

Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”


lui, se realizează cu bronhoscopul rigid. Medicul va fi cel care decide tipul de bronhoscop folosit pentru examinare. De exemplu, dacă un pacient expecto-rează cantităţi mari de sânge, se recomandă folosi-rea bronhoscopului rigid, dată fiind capacitatea lui de a le aspira. În activitatea practică mai des e utilizat bronhoscopul flexibil, datorită invazivităţii reduse şi a cantităţii mici de anestezic utilizat.

Bronhoscopia poate fi folosită în scopuri terapeutice sau de diagnostic.Indicaţiile bronhoscopiei flexibile sunt foarte largi, acoperind aproape toată patologia pulmonară, şi se împart în: a) indicaţii diagnostice:• tuse persistentă;• prezenţa sângelui în spută;• radiografia care pune în evidenţă o masă

tumorală, un nodul sau o inflamaţie a plămânului;• evaluarea unei posibile infecţii pulmonare.b) indicaţii terapeutice:• extragerea corpilor străini;• rezecţii tumorale endobronşice;• tratamentul stenozelor traheo-bronşice;• laserterapie;• bronhoaspiraţii – hemoptizii, supuraţii

pulmonare.c) indicaţii speciale:• ecografia endobronşică;• administrarea locală de medicamente;• intubaţia cu ghidaj bronhoscopic.

Datorită caracterului blând al investigaţiei, în bronhoscopia flexibilă contraindicaţiile practic sunt excluse. Bronhoscopia efectuată cu bronhoscopul flexibil cauzează foarte rar disconfort sau durere. Pacienţii pot simţi necesitatea de a tuşi, cauzată de prezenţa unui corp străin în arborele bronşic, însă această senzaţie se reduce prin instilarea repetată a anestezicului. Intervenţia durează 15-45 de minute.Dacă inspecţia vizuală constată o zonă ce necesită o evaluare mai atentă, se purcede la următoarele metode:

▷ spălarea cu soluţie salină sub jet de apă a suprafeţei mucoase afectate, după care lichidul este aspirat prin bronhoscop. Acest procedeu se repetă pentru a obţine mostre suficiente pentru analize de laborator;

▷ o perie specială este introdusă prin bronhoscop în zona analizată. Celulele sunt colectate cu ajutorul periilor, apoi trimise la analiză;

▷ biopsia bronşică utilizează pense flexibile,

introduse prin canalul de lucru, prelevează material bioptic sub controlul vizual;

▷ biopsia pulmonară transbronşică utilizează pense flexibile, introduse prin canalul de lucru, prelevează materialul bioptic din periferie, pensa fiind trimisă dincolo de controlul vizual;

▷ lavajul bronhoalveolar (LBA) – se blochează o bronhie segmentară sau subsegmentară, se instilează ser fiziologic steril la temperatura corpului, instilaţia fiind fracţionată (câte 20 ml), după care lichidul este recuperat imediat prin aspirare lentă. Se folosesc 100-200 ml de ser fiziologic, aceasta fiind suficient pentru a obţine informaţii esenţiale pentru diagnosticul, definirea patogeniei şi monitorizarea proceselor imunologice, inflamatorii, neoplazice şi infecţioase, care au loc la nivel alveolar.

Această metodă foarte rar implică complicaţii, care, de cele mai multe ori, sunt minore, precum:

▶ sângerarea nazală; ▶ lezarea corzilor vocale; ▶ aritmiile cardiace; ▶ hemoragiile în zona biopsiată; ▶ pneumotoraxul (plămân perforat); ▶ complicaţiile survenite în urma administrării de

medicamente sau în timpul anesteziei generale.

După efectuarea bronhoscopiei, pacienţii vor fi monitorizaţi maxim două ore, timp în care efectele anesteziei dispar şi pacientul poate înghiţi în mod obişnuit. Este preferabil ca pacientul să aibă un însoţitor, pentru a se deplasa în siguranţă la destinaţie. După investigaţia endoscopică uneori pot apărea frisoane de scurtă durată sau mici sângerări, lucruri normale pentru următoarele două zile. În cazul în care aceste simptome nu dispar, e necesară consultaţia medicului pulmonolog.


Afecţiunile căilor respiratorii au o evoluţie rapidă, fiind adeseori însoţite de creşteri spectaculoase ale temperaturii corpului. În general, afecţiunile sezonului rece, atunci când nu se complică, se pot trata simptomatic, iar plantele medicinale, folosite cel mai frecvent sub formă de infuzii calde, trebuie să posede efecte antiinflamatoare, antiseptice, antivirale, emoliente ale secreţiilor bronşice, expectorante, spasmolitice, sudorifice şi diuretice. Ele trebuie să contribuie, de asemenea, la scăderea temperaturii. În acest context, am ales pentru dumneavoastră câteva formule sau reţete din plantele medicinale, care să îndeplinească toate condiţiile enumerate.

Faringită şi laringităPentru tratarea faringitelor şi laringitelor se folosesc preparate din muşeţel şi salvie - cu ele se fac gargare. Soluţiile se obţin prin infuzarea a două linguriţe de plantă la o cană de apă. Gargarele se fac cu 150 ml de lichid, în care s-a dizolvat o linguriţă rasă de bicarbonat de sodiu (poate fi şi alimentar), de 3 ori pe zi, după fiecare masă. Important de reţinut: după gargară nu se bea şi nu se mănâncă timp de 30 de minute.

BronşităÎn cazul bronşitei, se folosesc mai ales infuzii preparate din pătlagină, podbal, lumânărică sau nalbă. Util pentru ameliorarea simptomelor este şi amestecul, în cantităţi egale, de soc, tei şi lumânărică, din care se infuzează două linguriţe de amestec la o cană de apă. Preparatul se îndulceşte de preferinţă cu miere şi se bea cald. Amestecuri similare se pot face şi din primele patru plante enumerate, în totalitate sau parţial.

Afecţiuni pulmonareDacă suferiţi de afecţiuni pulmonare, respectiv de

viroze pulmonare, puteţi folosi plantele ca atare sau, pentru un efect mai bun, asociate, conform următoarelor formule de asociere: talpa gâştei sau valeriană, izmă, coada-şoricelului sau pătlagină, plămânărică, coada-calului sau pătlagină, salvie şi podbal. Se face o infuzie din 2 linguriţe de plantă la o cană de apă şi se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite de preferinţă cu miere.

Se mai poate folosi ceaiul sudorific, tip Plafar, care are calităţi depurative prin transpiraţia pe care o produce. În plus, acesta este neurosedativ, antiseptic şi bactericid, scade temperatura. Ceaiul pectoral, tip Plafar, are calităţi antibronşitice, calmează tusea, este antiseptic şi decongestiv pulmonar, emolient, bronholitic şi expectorant. Este indicat în gripe, răceli, bronşite, răguşeală, laringite, traheite, amigdalite şi alte boli, inclusiv pentru cuparea tusei. Ceaiul antibronşitic este emolient, fluidifiant, decongestiv şi antiseptic.

Un rol deosebit de important în tratarea afecţiunilor căilor respiratorii îl are cimbrişorul de câmp, care poate fi procurat de la magazinele de specialitate şi preparat sub formă de infuzie (2 linguriţe de plantă la o cană de apă). Se îndulceşte cu miere şi se bea de 3 ori pe zi, având calităţi antivirotice şi de consolidare a capacităţii de apărare a organismului.

Svetlana TARAN,medic internist,

IMSP SR Teleneşti

PLANTELE MEDICINALE ÎN AFECţIUNILE CĂILOR RESPIRATORII


Dacă se asociază cu ulei de conifere - pin sau molid - şi se administrează de 3 ori pe zi câte 5 picături, puse într-o linguriţă cu zahăr sau pe pâine, efectul antitusic este foarte puternic.

Printre alte formule de amestecuri vom menţiona:Pentru amigdalite: gargară cu muşeţel, coada-şoricelului. Se iau două linguriţe de plantă la o cană de apă, la care se adaugă o linguriţă rasă de bicarbonat. Gargara se face de trei ori pe zi după mesele principale.

Pentru bronşite: amestec de busuioc, pătlagină, cimbrişor de câmp, coada-şoricelului şi salvie.

Pentru efect expectorant: coada-calului, nalbă, salvie şi sulfină.Pentru astm bronşic: luate în cantităţi egale, păducelul, coada-şoricelului şi coada-calului asigură bronhodilatarea.

Pentru scăderea temperaturii: salcie, salvie şi tei.Pentru afecţiunile bronhopulmonare: dacă ar fi să folosim un ceai cu efect general, valabil în bronşite şi tuse, ca expectorant, bronhodilatator, antiseptic, fluidifiant şi decongestiv, atunci putem elabora un amestec de coada-şoricelului, pătlagină, cimbrişor, busuioc şi nalbă. Folosite în cantităţi egale, din aceste plante se prepară infuzii îndulcite cu miere, care se beau calde. Pentru tuse: un remediu care dă rezultate bune este siropul de lămâie. Acesta se prepară astfel: se spală lămâia cu apă, se rulează cu palma pe o suprafaţă plană, ca să fie mai zemoasă, apoi se fierbe la foc mic timp de 10 minute într-un vas cu emailul intact. După aceasta lămâia se taie în două şi se stoarce într-o cană de ceai, în care s-au pus două linguri de glicerină farmaceutică. Se adaugă 50 g de miere. Din acest amestec se iau câte 4-8 linguriţe de 3 ori pe zi, înainte sau după mesele principale.

LeuşteanulFiind o plantă aromatică, leuşteanul se utilizează în scopuri culinare şi medicinale. Tradiţional, fieca-re gospodar îl cultivă în gradina sa şi îl foloseşte în ciorbe cu miel, varză, fasole, zeamă de pui, sosuri, salate, murături etc. Pot fi întrebuinţate toate păr-ţile plantei, care este bogată în nutrimente impor-tante pentru organismul uman. Rădăcina conţine mult amidon, zahăr, zaharoză, apă, răşină, acid de angelică, ulei, care în rădăcina proaspătă constitu-ie 0,3-0,5%, iar în cea uscată – 0,6-1%, d-terpinol, o legătură de tipul cineolului, un terpen, ester al aci-dului acetic, al acidului valeric şi al celui benzoic. De asemenea, părţile plantei conţin ulei volatil, gumire-zine, taninuri, grăsimi şi săruri minerale.

Pentru scopuri medicinale, leuşteanul se utilizează în bronşite acute şi cronice, dischinezii biliare, dis-pepsii digestive, anorexie, constipaţie, intoxicaţii

alimentare, enterocolite, colopatii spastice, colite fermentative, parazitoze intestinale, boli hepato-bi-liare, infecţii urinare, litiază renală, hipertensiune arterială, tulburări menstruale, afecţiuni dermice, precum psoriazisul, şi în durerile reumatice – artrite, artroze, fiind întrebuinţate frunzele proaspete, sucul natural, pulberea de plantă uscată, infuzia şi ceaiul de leuştean.

Atenţiei! Leuşteanul nu trebuie folosit în perioada sarcinii şi doar în cantităţi moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) în timpul alăptării. Fiind administrat perioa-de lungi de timp şi în cantităţi mari, în cazuri foarte rare, poate avea efect iritativ în afecţiu-nile renale.

SFATURI SăNăTOASE


Canicula (sau valul de căldură) poate fi definită ca o perioadă prelungită de vreme excesiv de caldă, în care, în decursul a cinci zile consecutiv, maximele termice depăşesc cu 5-10°C temperatura obişnuită pentru regiunea dată în perioada caldă a anului. Ca şi în alte regiuni, în Republica Moldova periodicitatea şi intensitatea valurilor de căldură este în ultimele decenii mai pronunţată şi are durate mai extinse. Maximele de temperatură au devenit mai înalte, instalându-se valuri de căldură de peste 30°C, care se menţin stabil la cote ridicate timp de 10-20 de zile.În urma expunerii îndelungate la soare pot apărea leziuni locale ale pielii, mai întâi pe umeri şi pe nas, urmate de febră, ameţeli, frisoane, dureri de cap, bătăi frecvente de inimă, greaţă, vomă şi, în cazuri grave, pierderea cunoştinţei. Cei mai sensibili la razele solare sunt copiii de până la 15 ani, persoanele de vârstă înaintată, cele cu maladii cardiovasculare, hipertensiune. Categoric nu trebuie expuşi la razele de soare copiii de până la 1 an. La apariţia semnelor de insolaţie (febră, dureri de cap, ameţeli, dereglarea respiraţiei, mărirea frecvenţei bătăilor de inimă etc.), adresaţi-vă după ajutor medical. Până la sosirea ambulanţei, culcaţi bolnavul la umbră, înlăturaţi hainele strâmte, cravata, pentru a elibera căile respiratorii, aplicaţi comprese reci pe cap, la ceafă, sub braţ, pe torace sau abdomen. Nu se recomandă băile foarte reci sau administrarea preparatelor antipiretice fără consultul medicului.

Pentru a preveni efectele negative ale caniculei şi insolaţiei asupra sănătăţii, se recomandă respectarea următoarelor reguli şi măsuri de precauţie:

D Evitaţi, pe cât e posibil, expunerea excesivă la soare între orele 11.00 şi 18.00;D Purtaţi pălării de soare, haine lejere din fibre na-

turale de culori deschise;D Dacă aveţi aer condiţionat, reglaţi climatizorul

astfel, încât temperatura să fie cu 5 grade mai mică decât temperatura ambientală;D Nu trebuie folosite ventilatoarele, dacă tempera-

tura aerului depăşeşte 32°C; D Pe parcursul zilei faceţi duşuri călduţe;D Consumaţi zilnic cel puţin 2 litri de lichide (sucuri,

apă plată, îmbuteliată);D Nu consumaţi alcool (inclusiv bere sau vin), de-

oarece el favorizează deshidratarea, astfel dimi-nuând rezistenţa organismului la căldură;D Evitaţi băuturile cu un conţinut ridicat de cofeină

(cafea, cola) sau de zahăr (sucuri răcoritoare car-bogazoase). Fiind diuretice, acestea deshidratea-ză organismul;D Consumaţi fructe şi legume proaspete (castra-

veţi, roşii), ele conţin o mare cantitate de apă;

EFECTELE CANICULEI ASUPRA SĂNĂTĂţII

Natalia SILITRARI, şef Centru Promovarea

Sănătăţii şi Comunicare, CNSP


D Evitaţi alimentele cu un conţinut sporit de gră-simi, sare, zahăr, bucatele prăjite, afumate, semi-fabricatele, fast-food-urile etc.;D Evitaţi activităţile în exterior care necesită un

consum mare de energie (sport, grădinărit etc.);D Aveţi grijă de persoanele în vârstă, copii, persoa-

nele cu dizabilităţi, oferindu-le în mod regulat lichide, chiar dacă ele nu vi le solicită.

Protejaţi locuinţa în perioada caniculară: ӹ Închideţi ferestrele expuse la soare, trageţi

jaluzelele şi/sau draperiile;ӹ Ţineţi ferestrele închise pe toată perioada cât

temperatura exterioară este superioară celei din locuinţă;

ӹ Deschideţi ferestrele seara târziu, noaptea şi dimineaţa devreme, provocând curenţi de aer, în perioada cât temperatura exterioară este inferioară celei din locuinţă;

ӹ Stingeţi sau scădeţi intensitatea luminii artificiale;ӹ Închideţi aparatele electrocasnice, de care nu

aveţi nevoie.

Recomandări pentru protecţia copiilor mici: ♦ Daţi copilului cât mai des lichide proaspete, chiar

dacă acesta nu le cere;♦ Copilul nu trebuie lăsat fără supraveghere, nici

pentru perioade scurte de timp, în automobile sau în încăperi prost ventilate;

♦ În cazul unei deplasări, asiguraţi-vă cu rezervă suficientă de apă;

♦ Nu se recomandă scăldatul în apă rece;♦ Îmbrăcămintea copilului trebuie să fie din fibre

naturale, de culoare deschisă;

♦ Alimentarea copiilor va include legume, fructe, sucuri naturale şi decocturi din plante.

Recomandări privind protecţia copiilor aflaţi în tabere:

▶ Se vor asigura condiţii corespunzătoare de cazare; ▶ Alimentele trebuie să corespundă normelor de

igienă şi să fie proaspete; ▶ Se va avea grijă de hidratarea corespunzătoare

a copiilor; ▶ Copiii vor fi supravegheaţi în permanenţă, iar

locul de joacă va fi amplasat la umbră. Vor ieşi afară în orele când canicula scade, având capul protejat de pălăriuţe.

▶ Copiii se vor scălda numai sub supravegherea strictă a însoţitorului.

Recomandări pentru persoanele vârstnice şi cu afecţiuni cronice: • Persoanele din această categorie au nevoie

de hidratare corespunzătoare, în alimentaţie predominând legumele şi fructele proaspete;

• Este interzis consumul de alcool şi de cafea în timpul caniculei;

• Se vor evita călătoriile în orele de vârf ale caniculei. Dacă totuşi deplasarea este necesară, se va purta îmbrăcăminte din materiale naturale şi o pălărie de protecţie;

• Persoanele care suferă de anumite afecţiuni vor continua tratamentul conform indicaţiilor medicului. Este foarte util ca în perioadele ca-niculare persoanele cu afecţiuni cronice car-diovasculare, hepatice, renale, pulmonare, de circulaţie, mentale sau cele cu hipertensiune să consulte medicul de familie în vederea adaptă-rii schemei terapeutice la condiţiile existente.


Căpuşele ixodide au fost recunoscute ca paraziţi ai omului şi animalelor încă din antichitate. Deşi au fost studiate timp îndelungat, abia la sfârşitul sec. XIX s-a demonstrat că ele pot transmite omului un şir de boli grave, precum encefalita acariană, borrelioza Lyme, rickettsiozele, febra hemoragică Crimeea-Congo. Căpuşele sunt ectoparaziţi hematofagi, care au o răspândire destul de largă în lumea întreagă – din zona sub-arctică până la Ecuator. Actualmente, se înregistrează o creştere numerică a populaţiei de căpuşe în diverse ecosisteme, provocată, în mare parte, de schimbările climatice, încălzirea globală şi umiditatea excesivă.Ciclul de viaţă al căpuşelor ixodide poate dura pană la 6 ani. Ciclul biologic cuprinde 3 stadii de dezvoltare: larvă, nimfă şi adult - femelă şi mascul. Dimensiunile corpului căpuşelor variază foarte mult de la o specie la alta (între 0,1 mm în cazul larvelor şi 16 mm în cazul femelelor adulte). Forma corpului poate fi ovală sau triunghiular-ascuţită, iar după umplerea cu sânge – ovoidală sau sferică, uşor turtită dorso-ventral. Culoarea corpului este, de obicei, brună, brun-roşcată sau aproape neagră. Pentru ochiul liber larvele arată ca pete de funingine şi prezintă numai trei perechi de picioare. Nimfele au dimensiunea unui vârf de ac sau a unei seminţe de mac, iar căpuşele adulte sunt de mărimea păianjenilor mici, având câte patru perechi de picioare. După ce se hrăneşte cu sânge, căpuşa poate creşte până la dimensiunea unui bob de mazăre. În timpul ciclului de dezvoltare căpuşele ixodide îşi schimbă de trei ori gazdele. De regulă, larvele şi nimfele atacă vertebratele mici, cum ar fi şopârlele, rozătoarele; formele adulte parazitează pe animale mai mari: copitate domestice şi sălbatice, câini, vulpi, iepuri etc. În timpul alimentării cu sânge, căpuşele asigură circulaţia agenţilor patogeni în mediul animalelor de la un rezervor la altul. Este

important că agenţii patogeni pot fi transmişi de către femela infectata ouălor, adică din generaţie în generaţie. De menţionat că, în căutarea gazdei obişnuite pentru alimentare, căpuşele parazitează accidental omul care nimereşte în habitatul lor. Acesta nu are niciun rol în menţinerea microfocarelor în natură şi, de fapt, închide ciclul infecţiei, fără să devină, la rândul său, sursă de infecţie, deci nu contribuie la răspândirea maladiilor zooantroponoze în mediul populaţiei umane.

Habitatele preferate ale căpuşelor ixodideCăpuşele trăiesc doar în mediul exterior, adăpostin-du-se sub frunze, pietre, printre rădăcinile superfici-ale ale ierburilor sau în stratul superficial al solului şi doar ocazional nimeresc în locuinţe (de exemplu, prin intermediul animalelor de companie). Aceste ixodide se pot întâlni atât în zonele urbane, cât şi în cele rurale, dar prosperă căpuşele în pădurile um-broase şi umede, în poieni cu multă iarbă, pe câmp deschis cu arbuşti, pe pajişti naturale, în apropierea bazinelor acvatice, în parcuri, zone de odihnă şi agre-ment etc. Activităţile cotidiene ale omului în diverse ecosisteme naturale fac posibilă ataşarea căpuşelor de tegumentele lui. Odată cu sosirea primăverii, începe şi activitatea

CĂPUȘELE IxODIDE - UN PERICOL PENTRU SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Natalia CATERINCIUC, şef Centru Supravegherea şi Controlul Bolilor Transmisibile

şi Securitate Biologică, dr. şt. med., CNSP


căpuşelor, care sunt în căutarea unei gazde. Densitatea căpuşelor ixodide este în creştere în lunile de primăvară-vară, respectiv crescând şi riscul de transmitere a agenţilor patogeni ai bolilor în mediul populaţiei.

Infectarea omului cu borrelioza Lyme Borrelioza Lyme este cauzată de spirochete din genospecia Borrelia burgdorferi s.l., transmise de căpuşe din genul Ixodes. Numită şi „boala cu o mie de feţe” din cauza simptomelor extrem de variate ce pot mima un număr mare de maladii, borrelioza Lyme este o afecţiune multisistemică ce afectează pielea, articulaţiile, cordul şi sistemul nervos.

Vectorul de bază al bolii Lyme în Republica Moldova este reprezentat de specia Ixodes ricinus, care este, totodată, şi cea mai răspândită specie de căpuşă în ecosistemele ţării. În ultimul deceniu se înregistrează o tendinţă de creştere a morbidităţii prin borrelioza Lyme în toate teritoriile administrative.Aşa cum boala poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă şi de sex, numărul cazurilor de îmbolnăvire creşte de la an la an, iar investigaţiile de laborator denotă că 19-22% din căpuşe pot cauza această maladie.

Ataşându-se de corpul omului, căpuşa găseşte un loc potrivit, bine vascularizat pentru a se hrăni cu sânge. „Ospăţul” poate dura până la 10 zile, iar după saturare căpuşa se desprinde şi cade. Cel mai des, ea se ataşează de gazdele umane în regiunea capului, gâtului, membrelor inferiore şi superioare, în zona foselor axilară, inghinală, pubiană, pe abdomen etc. În timpul muşcăturii, căpuşa secretă salivă care conţine substanţe anestezice active, de aceea înţepătura este indoloră şi rămâne neobservată. În general, ixodidele nu produc durere gazdei la ataşare, iar cele aflate în stadii imature, datorită dimensiunilor mici, trec adeseori neobservate, ceea ce sporeşte riscul de transmitere a bolilor.

REţINEţI!ӹ Pentru a preveni agăţarea căpuşelor, evitaţi

mediile în care ele vieţuiesc (păduri, zone cu iarbă înaltă etc.), folosiţi îmbrăcăminte de culori deschise, cu mâneci, şi pantaloni lungi, pentru a observa căpuşele agăţate. La ieşirea din zonele afectate, controlaţi minuţios hainele. Dacă aţi constatat prezenţa căpuşelor sau o muşcătură, înlăturaţi insectele cât mai rapid şi cu mare grijă.

ӹ Riscul de transmitere a bolii scade odată cu depistarea timpurie şi înlăturarea corectă a căpuşei!

Recomandări utile pentru îndepărtarea căpuşei – 4 paşi1. Pregătiţi o pensetă cu vârful ascuţit, mănuşi, tinctură de iod de 3-5% sau alcool etilic de 70%.2. Apucaţi cu penseta căpuşa, cât mai aproape de cap. 3. Printr-o mişcare delicată, dar fermă extrageţi căpuşa din piele.4. Spălaţi locul muşcăturii cu apă curată cu săpun şi prelucraţi-l cu tinctură de iod de 3-5% sau cu alcool etilic de 70%.

ATENţIE!• Nu se recomandă răsucirea, smulgerea, strivirea

căpuşei, de asemenea, aplicarea uleiurilor, ojei, repelenţilor etc. Aceste proceduri sporesc riscul de transmitere a infecţiei. Căpuşa îndepărtată se recomandă să fie pusă într-o pungă de plastic bine legată la gură şi aruncată la gunoi.

• Menţionăm că nu orice muşcătură de căpuşă pro-voacă boală. De aceea persoana muşcată de că-puşă va urmări evoluţia stării sale de sănătate, iar la apariţia semnelor de boală, posibil asociate cu muşcătura de căpuşă, cum ar fi afecţiunile derma-tologice însoţite de apariţia eritemului migrator, febra moderată, cefaleea, slăbiciunile, durerile în articulaţii şi muşchi, inflamaţia nodulilor limfatici regionali, se va adresa imediat la medic.

Totodată, un rol deosebit în activităţile de prevenire a bolilor transmisibile prin căpuşe şi alţi vectori aparţine administraţiilor publice locale, care trebuie să întreprindă măsuri de amenajare a zonelor de odihnă, să interzică accesul în aceste zone a animalelor domestice, câinilor. Se va atrage atenţia asupra amenajării teritoriilor instituţiilor de educaţie şi de instruire a copiilor.Respectarea recomandărilor menţionate vă poate proteja de contractarea unui şir de maladii periculoase, transmisibile prin intermediul căpuşelor ixodide.


Cafeaua este pentru oameni una dintre cele mai preferabile băuturi energizante. E şi firesc, dacă ne gândim că principala substanţă din componenţa ei – cafeina – induce acea stare de energie şi dinamism, de care avem nevoie pentru o zi de lucru încărcată.

Există două opinii diferite despre impactul cafelei asupra sănătăţii organismului uman. Potrivit uneia, cafeaua are efect benefic asupra sănătăţii şi este inofensivă, potrivit alteia, ea are efect negativ şi trebuie evitată. În funcţie de modul de preparare, o ceaşcă de cafea conţine între 50 şi 150 mg de cafeină (spre comparaţie: o ceaşcă de ceai conţine 50 mg de cafeină, iar un pahar de Coca-Cola - 35 mg). Deseori servirea cafelei e asociată cu fumatul. În aşa fel, fumatul ,,la o cafea” devine mai dăunător decât dacă cele două ar fi consumate separat, deoarece cafeaua stimulează efectul toxic al nicotinei. Este important de menţionat că efectul negativ al cafelei apare atunci când este consumată în exces. Un consum echilibrat (de la una până la trei ceşti pe zi) poate avea efect pozitiv. Servită dimineaţa, cafeaua dă poftă de viaţă, înviorează mintea şi îmbunătăţeşte memoria, iar în a doua jumătate a zilei ea reduce starea de oboseală, stimulează digestia şi capacitatea de concentrare. În concluzie, consumul moderat de cafea nu face nimănui rău, ci, dimpotrivă, are efecte benefice.

Care sunt cel mai des întâlnite efecte ale cafelei asupra organismului uman?

Efecte pozitive:D Cafeaua favorizează elasticitatea pielii, preve-

nind celulita;D Cafeaua previne ciroza ficatului, provocată de

consumul de alcool, inclusiv alte maladii ale fi-catului;D Cafeaua stimulează creşterea părului şi îl prote-

jează de deteriorare;

D Cafeaua poate reduce, conform unor studii, efec-tele negative ale obezităţii, prevenind diabetul.

În general, există foarte multe păreri despre efectele cafelei asupra organismului, de aceea fiecare persoană va decide individual câtă cafea să consume zilnic.

Efecte negative: ▶ Cafeaua stimulează efectul preparatelor analge-

tice. Consumată concomitent cu medicamentele ce conţin paracetamol, ea poate afecta ficatul. Din acest motiv, în stările morbide ar fi de dorit să renunţaţi la cafea;

▶ Cafeina stimulează ritmul cardiac şi pulsul, ca urma-re, excesul de cafea poate provoca atacul de cord;

▶ Cafeaua provoacă tahicardie şi creşte tensiunea arterială;

▶ Cafeaua consumată seara poate provoca insomnie.

ExCESUL DE CAFEA ȘI IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂţII

Igor FEOFANOV,medic igienist, Secţia

Supravegherea bolilor non-transmisibile

şi a determinantelor sănătăţii,CSP Chişinău

Sfatul nostru: consumaţi cafeaua moderat,

cu măsură, savurând aroma şi gustul ei inconfundabil.


Schimbările demografice, care au loc actualmente în lume, fac obiectul de studiu al multor sfere şti-inţifice. Conform datelor ONU şi OMS, la mijlocul acestui secol 50% din populaţie va depăşi vârsta de 60 de ani. Problema îmbătrânirii demografice a sec. XX a atins în sec. XXI nivelul de problemă globală. Se estimează că în anul 2050 numărul vârstnicilor va creşte de la 600 mln., câţi există în prezent, la 2 mlrd.

Problemele populaţiei vârstnice nu pot fi aborda-te numai sub aspect medical, deoarece pe starea de sănătate a unui om în etate îşi pune amprenta şi psihologia societăţii. Prin diminuarea activităţii profesionale sau a altor activităţi obişnuite pentru el, vârstnicul pierde sentimentul de utilitate soci-ală, rolul social activ şi această stare degenerează într-un stres ce acţionează ca un veritabil agent patogen, determinând în multe cazuri o patologie de retragere. Pentru unele persoane situaţia în care se pomenesc echivalează cu o dramă. Prin urmare, toate suferinţele vârstnicului trebuie analizate în context psiho-social, iar soluţiile terapeutice trebu-ie şi ele să fie bio-psiho-sociale.

Geriatria este medicina vârstnicului, iar medicul geriatru se ocupă de diagnosticul, tratamentul şi profilaxia patologiilor la bătrâni. Una din strategiile primordiale ale medicului geriatru este direcţiona-tă spre îmbunătăţirea calităţii vieţii vârstnicilor.

O problemă conceptuală a geriatriei este aborda-rea multidisciplinară a evaluării şi îngrijirii persoa-nelor vârstnice. Aceasta poate include asistenţa medicală, sociologul, nutriţionistul, fizioterapeutul, farmacistul, gerontopsihiatrul, ergoterapeutul etc., reieşind din patologiile persistente la pacient. Echi-pa în cauză va analiza antecedentele vârstnicului şi situaţia lui actuală, precum şi efectele bolilor de care suferă sau a suferit, inclusiv sindroamele ma-jore geriatrice persistente (incontinenţa, instabilita-tea, imobilitatea, afectarea cognitivă şi iatrogenia). Totodată, echipa va evalua sistemul de sprijin social şi anturajul familial, va ierarhiza problemele paci-entului în funcţie de necesităţile lui.

Dat fiind că medicii geriatri se ocupă mai ales de vârstnicii cu probleme medicale şi sociale comple-xe, nu toate persoanele în etate fac obiectivul acti-vităţii lor. Geriatrul trebuie consultat în mod special atunci când persoana vârstnică prezintă multiple afecţiuni ce interferă cu asigurarea independenţei în colectivitate. De aici reiese că un serviciu de ge-riatrie eficient va necesita dotări speciale pentru a asigura o asistenţă medicală de calitate, orientată spre întoarcerea cât mai rapidă a vârstnicilor în co-munitatea din care fac parte. De asemenea, geria-trul ar putea fi solicitat atunci când membrii familiei suportă un stres considerabil, provocat de îngrijirea persoanei vârstnice. Este oportun ca medicul geri-atru şi gerontologul să asigure consultarea acestei categorii de persoane pentru evaluarea complexă a procesului de îmbătrânire precoce şi luarea mă-surilor de prevenire. Pentru a reuşi în ameliorarea stării vârstnicului şi a calităţii vieţii acestuia, este necesar ca medicul geriatru să colaboreze cu per-soana vârstnică şi cu anturajul ei. Totodată, pentru a evita mai multe probleme legate de îmbătrânire, populaţia trebuie să ştie că sănătatea este cel mai bun aliat şi, în acest sens, se impune respectarea următoarelor reguli simple, dar foarte importante:

GERIATRIA – DE LA TEORIE LA PRACTICĂ

Gabriela ŞORIC, dr. şt. med., cercetător ştiinţific, Centrul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie


• Alimentaţi-vă corect! Evitaţi mesele abundente, substituiţi-le cu mese mai dese şi mai reduse caloric. Folosiţi preponderent cerealele, fructele şi legumele, întrebuinţaţi produse lactate, iaurturi, peşte, carne de pasăre. Aportul de lichide va fi de 1555-2000 ml/zi, putând fi completat în funcţie de necesităţi. Renunţaţi la grăsimile animale, sosuri, condimente.

• Evitaţi sedentarismul! Faceţi exerciţii fizice moderate, plimbări regulate, urcaţi şi coborâţi scările, chiar şi activităţile motorii legate de viaţa de familie sau obligaţiile sociale sunt folositoare. O activitate fizică regulată, de cel puţin 5 ori pe săptămână, duce la încetinirea diminuării ma-sei musculare, limitează creşterea masei grăsoase a organismului şi micşorează problemele metabolice de tipul intoleranţei la glucoză prin insulinorezistenţă.

• Culcaţi-vă devreme, înainte de miezul nopţii, şi treziţi-vă dimineaţa devreme!

Prea multe ore de somn diminuează speranţa de viaţă: cel mai mult trăiesc persoanele care dorm 7-8 ore pe noapte.

• Evitaţi fumatul şi consumul excesiv de alcool! Renunţarea la fumat şi la excesul de alcool face ca şansele unei vieţi mai lungi să crească în mod semnificativ. Tutunul şi alcoolul sunt deosebit de nocive pentru organism, multe dintre efectele nedorite pe care le produc sunt ireversibile.

• Asiguraţi-vă un mediu înconjurător inofensiv!

La alegerea locului de muncă ţineţi cont de poluare, de zgomot, de trafic. La fel procedaţi şi cu locuinţa dumneavoastră: aveţi grijă ca ea să fie cât mai aproape de fâşiile forestiere, de parcuri şi cât mai departe de căile rutiere, de uzinele producătoare de smog, să nu lipsească din ea florile de cameră.

• Evitaţi, pe cât e posibil, stresul, eforturile mari şi repetate!

Alternaţi munca cu relaxarea, practicaţi meditaţia şi râ-deţi cât mai mult. Faceți câteva ore de somn la amiază.

• Menţineţi relaţiile cu rudele şi prietenii! Activităţile sociale, relaţiile strânse cu rudele şi prietenii ameliorează calitatea şi speranţa de viaţă.

• Fiţi optimişti! Cercetările gerontologice arată că optimismul intensifică numărul şi eficienţa celulelor imunitare, care sunt cele mai bune arme de luptă contra maladiilor.

• Faceţi avere! Studiile făcute de americani arată că bolile cronice se instalează mai degrabă în familiile cu venituri mici. O posibilă explicaţie ar fi aceea că oamenii cu venituri mari îşi permit o alimentaţie mai bună şi/sau acces la servicii medicale de calitate.

• Antrenaţi-vă creierul! Longevitatea este, de asemenea, corelată cu performanţele şi activităţile intelectuale. Celulele creierului funcţionează împreună, deci faptul că învăţaţi lucruri noi îmbunătăţeşte funcţionalitatea creierului în general. Punând creierul în mişcare, încetinim procesul de degradare a capacităţilor mintale, îmbunătăţind, în acelaşi timp, activitatea inimii, sistemului circulator şi metabolismul.Şi în Republica Moldova serviciul de asistenţă geriatrică a fost recunoscut drept prioritate. În cadrul Spitalului Clinic al Ministerului Sănătăţii au fost instituite Centrul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie cu Laborator ştiinţific şi Cursul de geriatrie şi gerontologie de formare continuă a medicilor, studenţilor şi rezidenţilor USMF „Nicolae Testemiţanu”. În spitalele raionale şi municipale au fost instalate paturi geriatrice de scurtă durată de spitalizare.


Investigaţia prin rezonanţă magnetică (IRM) reprezintă un instrument suprem pentru imagistica diagnostică în neurologie. Această metodă oferă imagini moi, morfologice de cea mai înaltă rezoluţie spaţială, un contrast excelent al ţesuturilor, precum şi date funcţionale unice ale sistemului nervos central in vivo. Astfel, IRM constituie investigaţia imagistică de elecţie pentru înţelegerea organului cel mai complex - creierul. Pentru crearea metodei imagistice RM (rezonanţa magnetică), care se aplică în scanerele moderne IRM, savanţii fizicieni P. Lauterbour şi P. Mansfield au primit în anul 2003 Premiul Nobel în fiziologie şi medicină.Imagistica neurologică IRM se încadrează în două categorii mari:• Imagistica structurală – vizualizează structura creierului şi spectrul integral de stări patologice (ex. tumori, infecţii, infarcte, leziuni traumatice) ale creierului şi măduvei spinării. • Imagistica funcţională – vizualizează dereglările metabolice cerebrale şi leziunile la nivel celular (ex. boala Alzheimer).De obicei, echipamentul pentru IRM cuprinde magnetul extins, care creează un câmp magnetic puternic în jurul pacientului, şi antenele, care elimină undele de radiofrecvenţă, ceea ce duce la modificarea poziţiei nucleelor în fiecare atom de

hidrogen în regiunea investigată a corpului. În timpul restabilirii poziţiei fiziologice, nucleul atomului de hidrogen trimite înapoi un semnal radio, care este înregistrat de un calculator special şi transformat într-o imagine vizibilă. Corpul nostru este format preponderent din apă, iar fiecare moleculă de apă conţine doi atomi de hidrogen (H2O). Din acest motiv, nucleul atomului de hidrogen este utilizat pentru formarea imaginilor IRM, ceea ce permite vizualizarea aproape a tuturor ţesuturilor din organism. De exemplu, ţesutul care conţine cele mai puţine molecule de apă (cum ar fi ţesutul osos) se vizualizează întunecat (hiposemnal), iar ţesutul care conţine multiple molecule de apă (cum ar fi ţesutul celulo-adipos) arată mult mai luminos (hipersemnal). Prin schimbarea secvenţei impulsurilor de radiofrecvenţă este posibilă obţinerea informaţiei despre diferitele tipuri de ţesuturi fiziologice şi patologice din corpul uman.Aşa cum imaginile IRM sunt foarte detaliate, aceasta este metoda de elecţie în diagnosticul neoplasmelor cranio-cerebrale şi vertebro-medulare (tumori benigne sau maligne). Tehnica IRM, de asemenea, permite vizualizarea amplă a structurilor anatomice cerebrale şi spinale fine. De exemplu, este posibilă evidenţierea precoce a focarelor de ţesut neuronal modificat patologic prin pierderea mielinei (proces demielinizant la pacienţii cu scleroză multiplă), la fel, vizualizarea modificărilor caracteristice pentru hemoragiile intra- sau extracerebrale (inclusiv pentru microhemoragiile peteşiale, nedetectabile prin alte metode diagnostice), sau pentru leziunile ţesutului cerebral în regiunile cu deficit de oxigen în urma accidentului vascular cerebral (infarct ischemic). Descoperirile ştiinţifice recente din domeniul tehno-logiilor medicale permit analiza nu doar a anatomiei structurale, ci şi a altor caracteristici importante ale creierului. Angiografia prin rezonanţă magnetică (ARM), metoda 3D TOF (Time of flight), reprezintă o tehnologie unică pentru evaluarea absolut ne-

IRM ÎN DIAGNOSTICUL BOLILOR NEUROLOGICE

Marian ARION, medic radiolog imagist,şef Secţie Neuroradiologie şi imagistică medicală, IMSP INN


invazivă (fără introducerea agentului de contrast) tridimensională a fluxului sangvin cerebral. ARM se foloseşte pentru diagnosticarea anevrismelor intra-craniene, malformaţiilor vasculare şi stenozelor arte-riale. Mielografia prin RM vizualizează, fără utilizarea substanţelor de contrast, cantitatea, calitatea şi loca-lizarea lichidului cefalorahidian, iar Flow-metria RM creează imaginea dinamică a fluxului lichidului cefa-lorahidian în timp real. Spectroscopia prin rezonan-ţă magnetică (SRM) este un alt procedeu neinvaziv, folosit pentru stabilirea modificărilor metabolice şi chimice din ţesuturile neurale. SRM poate fi utiliza-tă pentru a evalua dereglările patologice, cum ar fi infecţia HIV a creierului, accidentul vascular cerebral, traumatismul cranio-cerebral, stările de comă, boala Alzheimer, tumorile şi scleroza multiplă.

Imagistica prin rezonanţă magnetică funcţio-nală (IRMf) reprezintă o metodă revoluţionară de determinare a localizării anumitor funcţii cerebrale (vorbire, memorie, emoţii, funcţie motorie etc.). Echi-pamentul pentru IRMf înregistrează activitatea cen-trelor funcţionale cerebrale (majorarea consumului de oxigen, sporirea locală a fluxului sangvin) în timpul stimulării funcţiilor cerebrale corespunzătoare (prin imagini vizuale, sunete, efectuarea mişcărilor). După aprecierea localizării exacte a funcţiilor cerebrale poate fi evaluat gradul de implicare a centrului func-ţional în patologie şi planificată intervenţia neuro-chirurgicală, cu păstrarea integrităţii zonelor impor-tante pentru pacient. Modificările funcţionale ale ţesutului cerebral pot fi evaluate şi prin investigaţia Difuzie prin IRM (care dă posibilitatea de a aprecia mişcările moleculelor de apă în celulele cerebrale şi spaţiul extracelular, cu vizualizarea de precizie înaltă a edemului cerebral şi ischemiei din primele minute ale infarctului) şi tehnica Tenzor Difuzie prin IRM sau Tractografie RM (cu vizualizarea tridimensională a tracturilor nervoase din substanţa albă cerebrală).

Investigaţia prin rezonanţă magnetică1 - secvenţa T1 după introducerea agentului de contrast, tumoare malignă; 2 - secvenţa FLAIR, scleroză multiplă; 3 - secvenţa 3D TOF, angiografie prin RM; 4 - mielografie RM; 5 - spectroscopie RM;6 – tractografie RM;7 - IRM funcţională.

Este important să cunoaştem că IRM:♦ Este fără pericol de iradiere şi posibil de efectuat

în timpul sarcinii şi la copii;♦ Posibil de efectuat în baza poliţei de asigurare

medicală, cu bilet de trimitere de la medicul de familie, Forma 027/e.

Pentru IRM sunt considerate contraindicaţii:• Prezenţa pacemaker-ului cardiac;• Implanturile auditive şi/sau ortopedice;• Protezele valvulare cardiace (metalice);• Clipsurile/stenturile vasculare metalice;• Fragmentele metalice în ţesuturi;• Materialele de osteosinteză (plăci, tije, şuruburi etc.).

Atenţie! În timpul investigaţiei, pacientul se va afla în poziţie culcată, nemişcată timp de 30-60 de minute, iar copiii mici necesită sedare/anestezie generală. Deoarece IRM se efectuează într-un spaţiu restrâns, pacienţii care suferă de claustrofobie necesită premedicaţie.


Papiloamele sunt tumori benigne ale pielii. Ele au existat întotdeauna, însă de-a lungul anilor, ca ur-mare a modificării condiţiilor de mediu şi a modului de viaţă, tabloul în ceea ce priveşte papiloamele s-a schimbat, ele ajungând să creeze uneori situaţii pe-riculoase pentru viaţă.

Papiloamele sunt de origine virală şi apar dacă în organism este prezent papilomavirusul uman (HPV). Acest virus afectează straturile superficiale ale pielii în formă de excrescenţe de culoare roză sau de culoarea pielii. Cel mai des sunt afectate zonele cu transpiraţie abundentă, precum gâtul, regiunile axilare, submamare, inghinale. Papiloamele pot apărea şi în zonele alăturate mucoaselor: gură, pleoape, regiunea genitală.

Papiloamele se răspândesc la nivelul dermei prin traumatizare, îndeosebi vara, când oamenii transpiră şi se supun activ razelor ultraviolete, creând condiţii favorabile pentru înmulţirea virusului.

Dacă pentru bărbaţi papiloamele nu prezintă riscuri de sănătate, aceştia fiind purtători de HPV, la femei papilomavirusul uman poate provoca apariţia cancerului de col uterin.

Prezenţa papiloamelor vorbeşte, direct sau indirect, despre imunodeficienţă, care ar putea provoca şi alte maladii.

Atunci când o persoană descoperă prezenţa papi-loamelor, ea trebuie să consulte medicul oncoder-matolog. Specialistul va examina atât tegumentele, cât şi mucoasele. În cazul diagnosticării papiloame-lor multiple la femei, se va recurge la testarea sânge-lui la HPV şi la examenul ginecologic, pentru a pre-veni dezvoltarea unui cancer de col uterin.

Tratamentul papiloamelor constă în lichidarea lor. Există câteva metode de înlăturare a papiloamelor, şi anume: laser, electrocoagulare, tratament cu radiounde, cu azot lichid şi chirurgical.

Nu există tratament medicamentos împotriva HPV. În cazul afectării multiple, se recomandă stimularea imunităţii organismului.

Consultaţia oncodermatologului este binevenită, deoarece numai specialistul poate deosebi papilo-mul de alte tumori benigne, cum ar fi negii sau nevii, şi poate pune corect diagnosticul.

Negii sau verucile sunt formaţiuni de origine virală şi afectează straturile mai profunde ale pielii, provo-când dureri. Negii se localizează preponderent pe tălpi şi pe mâini. Adresarea la timp la medic permite lichidarea completă a negilor şi previne înmulţirea lor.

PAPILOAMELE: CE TREBUIE SĂ ȘTIM DESPRE ELE?

Stela ţURCAN, dr. şt. med., Secţia Tumorile pielii şi melanom, IMSP Institutul Oncologic


Coada-şoriceluluiCoada-şoricelului creşte pe terenuri rezervate păşu-natului, pe soluri nearabile, la marginea pădurilor şi a drumurilor, în poieniţe şi are frunză de culoare ver-de-închis, divizată în multe segmente. Fluorescen-ţa constă din capete plate cu flori multe, mărunte, de culoare albă sau roz, care sunt folosite în scopuri medicinale.

Florile şi frunzele sunt bogate în ulei esenţial - 0,2-0,5% se conţine în flori şi 0,02-0,07% - în frun-ze. Ele mai conţin sesquiterpene (azulenă şi lactonă achilleinică), taninuri şi flavonoide, alcaloizi, achi-leină, azulen, chamazulenă, cineol, borneol, limo-nen, pinen, cariofilen, acizi organici, precum şi acizi achileic, formic, acetic, valerianoic, probionic, alcool metilic, colină, fitosteroli. Florile şi frunzele au pro-prietăţi astringente, stomahice, antispasmotice, an-tiseptice, antiinflamatorii, decongestive, hemosta-tice, cicatrizante, calmante, vermifuge, reglatoare hormonal prin fitosteroli, de refacere a celulelor he-patice, coleretice, colagoge, de prevenire a colecisti-telor acute şi cronice, cresc rezistenţa organismului la infecţii, combat spasmele intestinale şi refac mu-coasa tubului digestiv, iar apigeina şi luteolina influ-enţează activitatea gonadelor şi ciclul menstrual. În plus, ele au proprietăţi diuretice, depurative, dezin-toxicante pentru ficat, bilă şi rinichi.

Se utilizează infuzia din 2 linguri de flori la 2 căni de apă, care se va bea în mai multe reprize pe parcursul zilei. Pentru combaterea plăgilor, arsurilor şi hemo-roizilor se aplică pansamente îmbibate cu infuzie obţinută din 2 linguri de flori la o cană de apă. În cazul hemoroizilor, sunt indicate şi băile locale cu o infuzie mai concentrată (30-50 g de flori la 1 litru de apă).

Important de reţinut! Coada-şoricelului ar putea provoca alergii de contact. Nu se recomandă gra-videlor şi mamelor care alăptează. Fiind fotosensi-bilizantă, pe durata utilizării ei nu se recomandată expunerea la lumina solară. Supradozarea remedi-ilor din coada-şoricelului ar putea provoca vertij şi dureri de cap.

SFATURI SăNăTOASE

Nevii sau aluniţele sunt tumori benigne ale pie-lii, care provin din celulele pigmentate ale pielii, numite melanocite, şi pot fi adeseori confundate cu papiloamele. Traumatizarea cronică a aluniţe-lor poate duce la dezvoltarea unei maladii can-ceroase, care se numeşte melanom.

Acestea fiind spuse, vă sfătuim să nu recurgeţi la autotratament (legarea formaţiunilor pielii, arde-rea cu diferite substanţe, procurate în farmacii, şi alte metode netradiţionale), deoarece lichidarea lor în condiţii casnice poate avea urmări fatale.

Vizibil asemănătoare, papiloamele, negii şi nevii sunt trataţi diferit şi numai un specialist în dome-niu poate să pună corect diagnosticul şi să aleagă cea mai eficientă metodă de tratament.

Sfaturi utile

▶ Orice formaţiune sau leziune a pielii poate fi un început de cancer.

▶ Adresaţi-vă la timp la specialist.

▶ Fiţi vigilenţi - cancerul de piele ocupă locul III după localizare în Republica Moldova.

▶ Nu ardeţi formaţiunile pielii şi nu vă ocupaţi de autotratament, punându-vă viaţa în pericol.

Cancerul de piele poate fi preîntâmpinat sau tratat, dacă cereţi la timp ajutorul medicului.


O agricultură modernă presupune combaterea dăunătorilor plantelor şi ai produselor agricole. Printre mijloacele de protecţie a plantelor tot mai intens sunt folosite pesticidele, care nu sunt altceva decât substanţe chimice de sinteză.

Fiind o ţară agrară, Republica Moldova utilizează destul de frecvent pesticidele în scopul combaterii bolilor şi dăunătorilor, astfel obţinând şi o roadă mai însemnată.

Toate pesticidele sunt toxice pentru unele sau chiar pentru toate organismele vii.

Pesticidele se clasifică după mai multe criterii: origine, acţiunea contra dăunătorilor, forma fizică de prezentare, structura chimică etc. În funcţie de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în: grupa I – extrem de toxice, fiind marcate cu etichete roşii, grupa II – puternic toxice, marcate cu etichete verzi, grupa III – moderat toxice, marcate cu etichete albastre, grupa IV – cu toxicitate redusă, marcate cu etichete negre.

Utilizarea pe scară largă a pesticidelor poate afecta organismul uman. Remarcăm că acest efect se poate produce în timpul păstrării, utilizării sau consumului produselor deja prelucrate. Contaminarea alimente-lor poate fi directă - prin tratarea produselor alimen-

tare vegetale consumate direct, fără respectarea ter-menului de aşteptare, a normei de consum aplicate sau indirectă – ca rezultat al poluării produselor ali-mentare prin intermediul pesticidelor reziduale din sol, apă.

Pentru a minimiza sau exclude riscurile pentru sănătatea populaţiei şi a evita unele probleme pe viitor şi în scopul promovării producătorilor şi produselor autohtone pe pieţele interne şi externe, este necesar de a respecta cu stricteţe cerinţele legislaţiei naţionale şi cele mai bune practici internaţionale în domeniul gestionării produselor de uz fitosanitar.

Dacă sunteţi producător de produse agroalimentare şi utilizaţi produse de uz fitosanitar pentru cultivarea lor, e necesar să cunoaşteţi:D Procuraţi produsul de uz fitosanitar doar în am-

balajul lui original, închis ermetic sau sigilat;

D Nu procuraţi produsele ambalajele cărora sunt deteriorate sau care au fost deschise anterior;

D Nu procuraţi pesticidele transferate până la vân-zare din ambalajele originale în orice alt ambalaj. Transferul pesticidelor în sticle pentru băuturi, sticluţe de masă plastică, borcane, alte ambalaje este foarte periculos, deoarece acestea nu vor putea fi identificate sau vor fi confun-date cu alte li-chide sau chiar băuturi. Aceasta din urmă a dus la multe cazuri de intoxicaţii acu-te, în special la copii.

ATENţIE! PESTICIDE NEAUTORIZATE

Mariana ZAVTONI,medic igienist, Centrul Siguranţă Chimică şi Toxicologie, colaborator ştiinţific, CNSP


Totodată, produsele transferate în alte ambalaje, de cele mai multe ori, nu conţin informaţii de-taliate despre impactul posibil asupra sănătăţii şi instrucţiuni de securitate. Utilizatorii trebuie să procure pesticidele doar în ambalaje origi-nale, cu etichetă şi cu marcajul producătorului. Eticheta trebuie sa fie totalmente în limba ro-mână, cu litere uşor de citit. Persoana care pro-cură produsul trebuie să citească instrucţiunea cu precauţie, fiindcă este o sursă importantă de informaţie. Dacă nu înţeleg informaţia de pe eti-chetă sau dacă o consideră incompletă, utiliza-torii trebuie să ceară sfatul unui specialist sau al unei persoane de încredere din oficiile de comerţ specializate în domeniu.

O sursă importantă de informaţie pentru persoanele care procură produse de uz fitosanitar este eticheta. Ea trebuie să inclu-dă obligatoriu următoarea informaţie:

▶ Denumirea substanţei sau compoziţia chimică a produsului;

▶ Riscurile potenţiale şi in-formaţia privind măsuri-le de securitate;

▶ Instrucţiunea completă pri-vind modul de aplicare;

▶ Măsurile de prim ajutor.

În momentul procurării produsului, fiţi atenţi la următoarele detalii:

▶ Produsele de uz fitosanitar se depozitează în ambalajul producătorului;

▶ Pe fiecare unitate de ambalaj trebuie să fie mar-cată următoarea informaţie: denumirea între-prinderii producătoare şi emblema de firmă, de-numirea preparatului şi procentul de substanţă activă, grupa de toxicitate, semnul de pericol, greutatea brută şi netă, numărul lotului, data fa-bricării şi termenul utilizării, inscripţia „Inflama-bil” sau „Explozibil”.

Vânzătorii vor informa fermierii şi publicul interesat despre riscurile cauzate de utilizarea excesivă sau inadecvată a pesticidelor în activităţile agricole şi despre modalităţile de diminuare a pericolului pe care acestea îl prezintă pentru persoanele antrenate în sectorul agrar, pentru consumatorii produselor agricole, pentru viaţa şi sănătatea lor şi, prin urmare, pentru mediul înconjurător.

E periculos să procuraţi produse de uz fitosanitar de la persoane neautorizate sau de la cele care le distribuie ilicit, precum şi de la persoane particulare sau de la firme care nu deţin autorizarea şi licenţa respectivă.

Pentru a-şi proteja sănătatea proprie, pe cea a utilizatorilor producţiei finale şi mediul, fermierii trebuie să evite aceste modalităţi de procurare. Distribuirea pesticidelor pe gratis este o activitate periculoasă şi trebuie prevenită prin legislaţie. Oferta de pesticide fără plată, fie şi în calitate de reclamă, trebuie tratată cu precauţie, iar pesticidele trebuie folosite după destinaţie, în strictă conformitate cu

normele şi regulile de aplicare.

Este interzisă utilizarea altor produ-se de protecţie a plantelor în afa-

ra celor omologate de Consiliul Republican Interdeparta-

mental de Omologare a Pro-duselor de Uz Fitosanitar şi Fertilizanţi din Republica Moldova.

Toţi utilizatorii de pesticide trebuie să deţină şi să com-

pleteze registrul de eviden-ţă a pesticidelor, în care vor

fi incluse toate operaţiile de utilizare a pesticidelor, inclusiv

informaţiile despre data achiziţi-onării, fabricaţiei produsului (terme-

nul de valabilitate), furnizorul de pestici-de şi utilizarea lor în diferite sectoare.

Republica Moldova importă produsele de uz fitosanitar, iar controlul de stat asupra importului este pus în seama Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi a Serviciului Vamal, care au împiedicat aducerea neautorizată în ţară a două containere cu produse de uz fitosanitar contrafăcute.

Deci, fiţi atenţi la produsele de uz fitosanitar pe care le procuraţi şi pe care preconizaţi a le utiliza pentru creşterea culturilor agricole!

Nu folosiţi produse de protecţie a plantelor neomologate în Republica Moldova sau procurate din surse neautorizate. Acestea vă pun în pericol sănătatea şi afacerea, mediul şi economia.

Utilizaţi produsele de protecţie a plantelor doar pentru culturile predestinate şi în dozele omologate!

La cel mai mic semn de îndoială cu privire la caracterul original al produselor, cereţi documentele de confirmare a provenienţei acestora.


Utilizarea medicamentelor şi mai ales diversificarea masivă a acestora, ca urmare a progresului tehnico-ştiinţific, reprezintă, fără îndoială, un mare beneficiu pentru omul contemporan: sprijină activitatea preventivă, îmbunătăţeşte situaţia bolnavilor cronici, permite tratarea unor boli care nu demult duceau la moarte (tuberculoză, unele infecţii grave), uşurează suferinţele multor bolnavi incurabili etc. Dar pe lângă avantaje, medicamentele utilizate neraţional, într-un număr mare (politerapia) şi diversificat prezintă şi riscuri, uneori foarte grave, care trebuie întotdeauna avute în vedere.Cuvântul polipragmazia (sinonime: politerapia, po-lifarmacia) provine din limba germană: „poly” – mul-te şi „pragma” – obiect, care înseamnă prescrierea concomitentă a mai multor medicamente (deseori neargumentată), adică tratament excesiv sau pre-scrieri excesive de medicamente. Prescrierea a mai mult de 5 medicamente se consi-deră polipragmazie. Problema polifarmacoterapiei a apărut odată cu dezvoltarea progresivă a industriei farmaceutice. Astfel, potrivit teoriei savantului rus Ivan Pavlov, polipragmazie este considerată indica-rea a trei şi mai multe remedii medicamentoase pa-cienţilor trataţi, iar conform viziunii medicului bacte-

riolog german Paul Erlih – a mai mult de un medica-ment. Doctorul canadian William Osler afirma că un medic începător prescrie unui bolnav până la 20 de medicamente, pe când unul cu experienţă găseşte un singur remediu pentru douăzeci de boli.În ultimele decenii polipragmazia a devenit o problemă stringentă a practicii medicale. Unele date statistice relatează că pacienţii (de la copii la vârstnici) utilizează în staţionar în medie 14,5 medicamente (de la 2 la 39), inclusiv 7,3 pentru maladia de bază. Drept exemplu serveşte tratamentul infecţiei virale respiratorii acute, când unii medici indică o multitudine de preparate medicamentoase, fără a ţine cont de modul lor de interacţiune:D Antivirale;D Antibacteriene;D Antiseptice;D Mucolitice;D Expectorante;D Antihistaminice;D Decongestionante;D Imunotrope.

Trebuie să amintim neapărat despre legătura existentă între numărul medicamentelor prescrise şi efectele secundare ale acestora. În funcţie de doza folosită, de modul de administrare, de reactivitatea particulară a fiecărui bolnav, dar şi de interacţiunea cu medicamentele concomitent utilizate, orice preparat este considerat un toxic potenţial. Astfel, administrarea concomitentă a 2 preparate duce la interacţiunea medicamentelor la 50% dintre bolnavi, a 5 preparate – la 60%, iar atunci când se administrează 10 preparate, riscul interacţiunii medicamentoase atinge 100%.

POLIPRAGMAZIA – UN PERICOL IMINENT PENTRU SĂNĂTATE

Ion ARTENI, vicedirector medical, IMSP SCM nr. 1, dr. şt. med., conf. univ.


Efectele secundare (numite şi adverse) ale medicamentelor sunt, în marea lor majoritate, dăunătoare, nedorite şi apar la administrarea simultană, în combinaţie a mai multor preparate. Efectele adverse pot îmbrăca aspecte şi gravităţi dintre cele mai diferite: reacţie alergică, toxică, dependenţă şi pot fi induse de majoritatea medicamentelor, chiar şi de cele uzuale, considerate de mulţi nenocive şi consumate uneori zilnic în cantităţi mari.

Foarte frecvent, intenţia medicului este de a trata simultan (cât mai rapid) toate maladiile diagnosticate în procesul examenului medical şi de a preveni complicaţiile (cât mai sigur) după scheme standarde („pentru tensiune”, „pentru durere”, „pentru febră” etc.).

Cauzele polipragmaziei pot fi diverse, inclusiv:

Obiective: ӹ Polimorbiditatea (îndeosebi la vârstnici);ӹ Absenţa, diminuarea sau inversia efectului me-

dicamentos datorită modificării farmacocineticii (distribuţiei, metabolismului, eliminării).

Subiective:▪ Iatrogene, cauzate de acţiunile medicului:

- după principiul „investigaţii cât mai ample, tratament cât mai complex (etiologic, patogenetic, simptomatic)”;- cunoaşterea insuficientă a interacţiunilor medicamentoase;- influenţa producătorilor asupra medicilor prin livrarea pe piaţa farmaceutică a noilor preparate;- rezultate unice în studii multicentrice (pacienţi selectaţi după criterii stricte şi nu cu polimorbidităţi);

▪ Determinate de acţiunile pacientului:- pacientul n-a înţeles recomandările medicului (30%) şi face autotratament;

- refuzul de sine stătător (30%) de a urma tratamentul prescris din considerente financiare etc. Uneori pacientul modifică singur tratamentul, recurgând la preparate puţin eficiente, sau la sfatul altora;- utilizarea fitopreparatelor sau a suplimentelor alimentare.Omul contemporan, din lipsă de autocontrol, din dorinţa excesivă de consum şi dintr-o greşită idealizare a efectelor medicamentelor, dar şi din comoditate şi dorinţa de a înlătura orice neplăcere, fie aceasta o durere fizică neînsemnată sau rezultatul factorilor stresanţi, recurge la utilizarea frecventă a unui număr mare de preparate medicamentoase.Automedicaţia este întâlnită mai frecvent la femei şi tinde să se accentueze cu vârsta. Conform statisticilor, femeile sănătoase, ajunse la vârsta de 60 de ani, administrează în medie câte 6 pastile pe zi. Datele practice şi comunicările ample ale specialiştilor în domeniu arată că persoanele vârstnice (de peste 60 de ani) reprezintă unul dintre cele mai importante segmente ale pieţei produselor farmaceutice, reprezentând 25-50% din totalul utilizatorilor. Cel mai frecvent folosite de vârstnici sunt medicamentele din grupele neuropsihiatrică şi cardiovasculară, antiinflamatoarele, analgezicele şi diureticele. Odată cu accelerarea fenomenului de îmbătrânire a populaţiei şi cu apariţia polipatologiei, utilizarea corectă a medicaţiei de către persoanele vârstnice a devenit pentru Republica Moldova o problemă de actualitate.Efectele de sistem, care se dezvoltă la pacienţii în vârstă în urma administrării îndelungate a preparatelor medicamentoase, practic întotdeauna sunt calificate de medici ca o reacţie a organismului îmbătrânit sau ca apariţia altei maladii concomitente, care induc la prescrierea unor medicamente noi, îndreptate spre tratamentul „bolii diagnosticate”. Un exemplu în acest context este tratamentul timp îndelungat cu spazmolitice sau cu unele preparate antihipertensive ce provoacă constipaţii atonice, care vor fi tratate ineficient (mai curând se va recurge la autotratamentul cu laxative), inducând diverticuloză, diverticulită a intestinului. Frecvenţa şi gravitatea efectelor secundare ale medicamentelor cresc uneori foarte mult în cazul folosirii concomitente a mai multor preparate şi, trebuie să recunoaştem, există o tendinţă din ce în ce mai accentuată de asociere a mai multor medicamente. Chiar dacă asocierea mai multor preparate medicamentoase este uneori utilă, alteori, atunci când se datorează iniţiativei bolnavului sau familiei lui şi nu recomandării medicului, ea poate fi total dăunătoare, influenţând negativ vindecarea


maladiei. Dacă efectul medicamentului nu răspunde aşteptărilor sau dacă acesta lipseşte definitiv, medicul modifică tratamentul, cel mai des, mărind doza preparatului sau înlocuindu-l cu medicamente „mai efective”, iar aceasta nu este altceva decât politerapie.

Administrarea nejustificată şi neraţională a medica-mentelor este însoţită nu numai de riscuri imediate, ci şi de reacţii tardive dintre cele mai nefaste. S-a stabilit că medicamentele utilizate abuziv şi near-gumentat pot influenţa negativ asupra aparatului genetic uman şi pot avea consecinţe nefaste pentru urmaşi. Potrivit specialiştilor, unele medicamente au asupra omului efect teratogen, cu alte cuvinte, pro-voacă descendenţilor diferite anomalii.

Alte medicamente produc mutaţii, care pot deveni evidente după una sau mai multe generaţii (antime-taboliţi, antimicotice, antifungice, nitriţi organici). Administrarea unui număr mare de medicamente provoacă un risc inevitabil, generat, pe de o parte, de complexitatea organismului uman, iar pe de alta,

de factori uneori imprevizibili. Într-un fel sau altul, aceştia tulbură sau modifică integritatea structuri-lor şi homeostazia organismului, având repercusiuni somatice şi psihice dintre cele mai variate, care, la rândul lor, influenţează capacitatea de muncă şi de creaţie a individului. În urma administrării necontro-late a suplimentelor alimentare şi a preparatelor, eli-berate în farmacii fără reţetă, deseori pacienţii ajung să practice singuri polipragmazia.

Consecinţele polipragmaziei: ▶ Imposibilitatea de a controla efectul preparatelor; ▶ Creşterea riscului de interacţiune medicamen-

toasă; ▶ Creşterea riscului de reacţii adverse; ▶ Creşterea costului tratamentului; ▶ Reducerea complianţei pacientului.

Ce măsuri trebuie să întreprindă medicul în scopul prevenirii polipragmaziei:• La prescrierea mai multor preparate este necesar

să consulte instrucţiunile producătorului la com-partimentele „Interacţiuni”, „Precauţii şi atenţio-nări”;

• La selectarea unui preparat nou e necesar să fie luate în consideraţie cele prescrise anterior;

• E necesar de a concorda preparatele prescrise de diferiţi medici;

• Perfectarea cunoştinţelor în domeniul medica-mentului;

• Implicarea pacienţilor în tratament prin şcolari-zarea lor;

• Cunoaşterea anamnezei medicamentoase (tra-tamentul precedent, utilizarea altor preparate: fitopreparate, suplimente alimentare).

În felul acesta, măsurile întreprinse vor conduce la micşorarea numărului de medicamente utilizate şi, respectiv, a efectelor polipragmaziei.


Tuberculoza rămâne şi în mileniul trei o problemă epidemiologică mondială, cauzând în fiecare an îmbolnăvirea şi moartea a milioane de oameni. Se estimează că aproximativ o treime din populaţia planetei este infectată cu bacilul tuberculozei, în timp ce alte 8,4 milioane de oameni se îmbolnăvesc anual. Din cauza acestei patologii decedează în fiecare an 3-4 mln. de oameni, 500 de mii dintre ei fiind copii.Tuberculoza este o patologie infecţioasă, provocată de bacilul Koch, care afectează nu doar plămânii, ci şi alte organe şi sisteme de organe. Ne-am obişnuit să auzim că suferă de tuberculoză adulţii, dar manifestările acestei boli la copii sunt adeseori mai periculoase şi pot avea o evoluţie ireversibilă.Declanşatorul patologiei la copii, ca şi la adulţi, este acelaşi microorganism - bacilul Koch. Atâta doar că un copil se poate infecta nu doar de la bolnavul cu tuberculoză pulmonară contagioasă, adică de la cel care elimină micobacteria tuberculozei, ci şi transplacentar - de la mama bolnavă. Nu toate persoanele purtătoare de bacili Koch au şi tuberculoză. Atunci când rezistenţa organismului este bună, ei nu se vor îmbolnăvi, ci vor purta bacilul fără semne de boală, având o infecţie latentă. Dacă însă imunitatea purtătorului scade în urma patologiilor cronice de care suferă şi a acutizărilor frecvente, boala se va manifesta imediat. De aceea tuberculoza este o maladie perfidă, care loveşte când nici nu te aştepţi.Se va îmbolnăvi sau nu copilul de tuberculoză depinde, în mare măsură, de starea lui de sănătate, de alimentaţie (carenţe de proteine şi vitamine, subalimentaţie) şi de condiţiile de trai (încăperi cu pereţi reci, umiditate ridicată şi neaerisite).

Tuberculoza este o boală care se instalează pe tăcute (asimptomatic): ea nu doare, nu deranjează în mod particular. Comparativ cu adulţii, la copii ea se manifestă diferit. Deseori aceştia din urmă nu prezintă manifestări locale ale tuberculozei, ci doar simptome generale ale bolii: oboseală, lipsa poftei de mâncare, scădere ponderală, subfebrilitate periodică (temperatura variază între 37,0 şi 37,5°C) prioritar seara, transpiraţii nocturne, mărirea ganglionilor limfatici în regiunea gâtului, bărbiei, subraţului, în zona inghinală. De cele mai multe ori, copiii nu se plâng de starea de sănătate generală.Părinţii ar trebui să se alerteze atunci când copiii mici nu mai cresc în greutate sau slăbesc, devin apatici, capricioşi, când cei de vârstă şcolară obosesc frecvent, devin somnoroşi în rezultatul efortului fizic, acuză dureri de cap şi nu reuşesc să se concentreze la lecţii, devin irascibili. În acelaşi timp, copiii de diferite vârste sunt deseori afectaţi de maladii acute ale căilor respiratorii, se restabilesc greu după ele, continuând să aibă febră.În cazul infectării intrauterine, la nou-născut afecţiunea decurge mai greu, uneori se ajunge la forme severe generalizate (septicemie). La preşcolari

TUBERCULOZA LA COPII - O PROBLEMĂ ACTUALĂ DE SĂNĂTATE

Corina ROTARU-LUNGU, pneumolog pediatru,

cercetător ştiinţific, Institutul de Ftiziopneumologie

„Chiril Draganiuc”


şi adolescenţi, evoluţia patologiei are un pronostic mai favorabil. Trebuie de ştiut că în această perioadă simptomatică, de obicei, înainte de prezentarea la doctor, bolnavii sunt foarte contagioşi. De aceea cu cât mai târziu se adresează la medic, cu atât mai multă lume vor infecta.Dată fiind lipsa simptomelor specifice (adeseori tuberculoza evoluează pe neobservate), boala poate fi subdiagnosticată, corespunzător întârziind şi tratamentul. Pentru părinţi este important să fie atenţi la durata tusei şi la temperatura copilului. Tusea rezistentă la antibiotice, subfebrilitatea, astenia nejustificată – iată trei indicii pentru care părintele ar trebui să-şi ducă cât mai urgent copilul la specialist pentru un diagnostic minuţios. Având în vedere că sursa de infectare (adultul bolnav) răspândeşte bacilii timp de 6-8 luni până la apariţia primelor simptome de boală, este necesar de examinat toate persoanele din anturajul copilului prin efectuarea probei Mantoux la copii şi a examenului radiologic la adulţi.Testul Mantoux este utilizat pentru a stabili dacă o persoană a dezvoltat un răspuns imun la bacteria care provoacă tuberculoza. Acest răspuns poate să apară dacă persoana are în prezent tuberculoză, dacă a fost expusă la ea în trecut sau dacă a fost vaccinată împotriva tuberculozei (vaccinul BCG). Testul reprezintă administrarea prin injectare a unui volum de 0,1 ml de tuberculină în straturile superioare ale pielii antebraţului. A „citi” testul cutanat înseamnă a detecta o induraţie (umflătură localizată), nu roşeaţă sau echimoză. Rezultatul testelor cutanate trebuie interpretat peste 48-72 de ore de la injecţie, când dimensiunea induraţiei este maximă. Testele interpretate după 72 de ore tind să dea indici greşiţi prin dimensiunea scăzută a induraţiei. Desigur, aceasta nu este metoda cea mai exactă în diagnosticul tuberculozei, dar, în ciuda faptului că de multe ori dă rezultate false, este totuşi aplicată. Dacă induraţia are o dimensiune mai mică de 5 mm, atunci organismul copilului nu a contractat bacilul producător de boală, dacă este mai mare de 10 mm, contactul a avut loc (testul este pozitiv). La copiii care au primit un vaccin BCG împotriva tuberculozei, proba trebuie să fie pozitivă, ceea ce confirmă funcţionarea corectă a sistemului imun. Cea mai mare valoare diagnostică o are virajul tuberculinic - creşterea papulei cu mai mult de 5 mm, comparativ cu valoarea acesteia din anul precedent. Dacă a fost identificat virajul, este recomandată consultaţia specialistului ftiziopneumolog. Acesta va efectua investigaţii suplimentare, care vor permite confirmarea sau infirmarea diagnosticului de tuberculoză. Nu vă lăsaţi pradă prejudecăţilor: dacă

a fost recomandată adresarea la ftiziopneumolog, sunteţi obligat s-o faceţi. Este o patologie gravă şi se merită mai bine de o sută de ori să te asiguri decât să rişti cu sănătatea copilului, neglijând boala.Radiografia cutiei toracice poate arăta localizarea procesului patologic. Deşi tabloul „clasic” este cel al bolii localizate la nivelul lobului superior cu infiltrate şi caverne, în realitate poate fi întâlnit orice aspect radiologic - de la un film normal sau un nodul solitar la infiltrate difuze. O descriere mai exactă va fi obţinută după efectuarea tomografiei computerizate a toracelui. Examenul ecografic al organelor cavităţii abdominale ar putea identifica mărirea în dimensiuni a ficatului, splinei, rinichilor, ganglionilor limfatici. La copiii cu suspecţie la tuberculoză se colectează sputa şi urina pentru însămânţare pe mediu nutritiv special. În cazul în care bacilul Koch există în aceste secreţii, el va creşte şi se va multiplica, ceea ce va permite stabilirea unui diagnostic de probabilitate înaltă. Analiza generală de sânge şi cea de urină nu indică schimbări specifice pentru tuberculoză, dar pot detecta creşterea numărului de limfocite şi a vitezei de sedimentare a hematiilor.Tratamentul copiilor bolnavi de tuberculoză se efectuează întotdeauna în condiţii de staţionar. Copiii tolerează mult mai bine tratamentul decât adulţii. Elementul-cheie este administrarea preparatelor antibacteriene conform schemei. De regulă, concomitent se indică nu mai puţin de trei preparate. Tratamentul este de lungă durată, de obicei, ţine mai mult de 6 luni. Regimul alimentar se va orienta spre creşterea aportului caloric şi folosirea produselor bogate în proteine. În perioada de recuperare acestor copii le este recomandat tratamentul balneosanatorial în zonele cu climă uscată. Tratamentul incorect sau abandonarea lui pot duce la dezvoltarea unei forme grave de tuberculoză (aceasta poate deveni incurabilă sau poate cauza deces). Tratată corect pe toată perioada stabilită de medic, la marea majoritate a bolnavilor, tuberculoza se vindecă fără urme. De altfel, dacă este tratată corect, aceasta este cea mai vindecabilă boală pulmonară infecţioasă.


REţINEţI!

D Orice persoană se poate îmbolnăvi de tuberculoză, indiferent de statutul so-cial şi de situaţia materială.

D Boala netratată este mortală şi repre-zintă un pericol pentru cei din jur.

D Tuberculoza se transmite de la persoa-na bolnavă la cea sănătoasă pe cale aerogenă.

D Bolnavul cu tuberculoză pulmonară contagioasă, nesupusă tratamentului, poate infecta timp de un an de la 10 până la 15 persoane şi mai multe.

D La apariţia a cel puţin unuia dintre simptomele specifice tuberculozei, solicitaţi urgent asistenţa medicului de familie.

D Tuberculoza poate fi tratată. În Republi-ca Moldova tratamentul ei este gratuit.

D Decizia de a suspenda administrarea medicamentului îi aparţine doar medi-cului.

D Tratamentul trebuie continuat atâta timp, cât este indicat de medic, pentru a evita dezvoltarea tuberculozei rezis-tente la medicamente.

D Nu se recomandă expunerea îndelun-gată la razele solare, la fel ca şi supra-răceala.

D Tuberculoza se tratează numai cu pre-parate antituberculoase speciale, sub supravegherea directă a medicilor. Nu recurgeţi la autotratament!

SFATURI SăNăTOASE

PlămânăricaPlămânărică (Pulmonaria officinalis) este o plantă erbacee, perenă din familia Boraginaceae, cunos-cută sub mai multe denumiri populare: mierea ursului, ţâţa oii, albăstrea, cuscrişor, sudoare, tutun de pădure. În scopuri medicinale, se recoltează în perioada înfloririi, atât frunzele bazale fără peţi-ol, cât şi tulpinile. Recoltarea se face, în funcţie de dezvoltarea plantei, primăvara, începând din luna martie şi până în mai; vara şi la începutul toamnei

Componenţi principali: spanozoide, alantoină, mucilagii, acid silicic, tanoizi, derivaţi polifenolici, flobafene, polioze, acizi (stearic, palmitic şi miris-tic), fitosterine, săruri minerale bogate în magne-ziu, caroten şi vitamina C. Are proprietăţi diuretice şi reconstituante datorită aportului de magneziu şi vitamina C, emoliente şi antiinflamatoare, anal-gezice şi cicatrizante, antidiareice, expectorante şi antispastice bronşice.

Indicaţii: bronşite, laringite, afecţiuni ale rinichilor, în bolile căilor respiratorii (uşurează expectoraţia, calmează tusea şi răguşeala), ulcer gastric şi du-odenal, în bolile reno-vezicale, în diaree, în ulcer gastric.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boraginaceae


Haemophilus influenzae este denumirea unui grup de bacterii, care provoacă meningite, epiglotite, pneumonii, otite, artrite etc. De menţionat că ele se localizează doar în organismul uman şi afectează numai specia dată. Au fost identificate şase serotipuri majore de Haemophilus influenzae, notate cu literele e-f. Cea mai agresivă dintre bacteriile acestui grup este Haemophilus influenzae tip b (Hib), care provoacă infecţii severe la copiii sub 5 ani şi infecţii cu forme grave la copiii de peste 2 luni de viaţă. Printre cele mai răspândite boli, cauzate de Hib, sunt meningitele. La copiii mai mari, Hib se poate instala după o altă infecţie a căilor respiratorii superioare.

Boala se răspândeşte uşor şi rapid prin aer, deci mecanismul de transmitere a infecţiei Hib invazive este aerogen. Copiii sugari se pot contamina şi prin intermediul jucăriilor infectate recent.

Bacteriile se localizează în regiunea nasului şi a gâtului multor copii sănătoşi, fără a le provoca probleme evidente de sănătate. Aproximativ 2-5% din populaţie este purtătoare de boală, deşi nu manifestă semne caracteristice, însă în timpul respiraţiei, tusei sau strănutului persoanele infectate elimină bacterii patogene, care pot

provoca unor copii forme grave de boală. Ca sursă de infecţie servesc atât purtătorii asimptomatici, cât şi contactul cu o persoană bolnavă. Poarta de intrare a agentului patogen este mucoasa organelor respiratorii superioare, unde bacteriile persistă timp îndelungat. La copiii mici, de până la 3 ani, al căror sistem imunitar nu este încă suficient maturizat, dacă sunt afectaţi paralel de o altă boală, bacteria se transformă în patogenă şi provoacă meningită sau inflamarea meningelui. La copiii care au suportat deja această boală se formează imunitate tipospecifică.Factorii de risc, care favorizează apariţia infecţiei in-vazive cu Hib, sunt vârsta (copiii de la 2 luni până la 5 ani, copiii cu afecţiuni cronice, cu patologii imuno-deficitare, hematologice şi infecţii virale severe an-terioare), locuinţa mică, supraaglomeraţia, sezonali-tatea (trecerea de la un anotimp la altul) şi virulenţa sporită a bacteriei Haemophilus influenzae tip b. Pe glob se înregistrează peste 3 milioane de cazuri de meningită gravă cu până la 700 mii de decese.

Meningitele, inclusiv cele provocate de Hib, reprezintă peste tot în lume o urgenţă medicală. La bebeluşii de 2-3 luni boala se numeşte „meningită neonatală”. Meningitele virale sunt mai frecvent întâlnite, dar mai puţin grave, în schimb cele bacteriene, provocate de Hib, sunt mai rar înregistrate, dar decurg sever, cu complicaţii care pot conduce la deces.

Semnele meningitei provocate de Hib sunt febra, voma, cefaleea, delirul, rigiditatea cefei, cu dureri la schimbarea poziţiei, fotofobia, uneori somnolenţa. Mortalitatea alcătuieşte 3-6%, însă 20-50% din copiii care au suportat maladia dată rămân cu sechele: dereglarea auzului, văzului, retard mintal, tulburări motorii, dereglări de limbaj.

VACCINAREA PROTEJEAZĂ DE HaemopHilus influenzae

Zinaida CEBAN, medic epidemiolog,CSP Chişinău


Provocate de Hib, după meningite mai frecvent sunt înregistrate infecţiile laringelui sau epiglotita, care la copiii de 2-7 ani debutează brusc cu dureri în gât, respiraţie zgomotoasă, temperatură ridicată (peste 390C) şi evoluează rapid, deseori cu obstrucţia acută a laringelui sau a căilor respiratorii, care necesită traheostomie şi spitalizare de urgenţă. În cazul adresării întârziate la medic şi, ca urmare, a acordării asistenţei medicale tardive sau în absenţa tratamentului adecvat pronosticul poate fi fatal. Obstrucţia căilor respiratorii se poate instala la doar câteva ore de la debutul bolii.

Pneumonia provocată de Haemophilus influenzae se manifestă în formă severă şi necesită spitalizare, constituind până la 15% din toate pneumoniile la copii. În cazul în care copilul suportă şi alte infecţii, pneumoniile provocate de Hib se manifestă cu diverse complicaţii. De remarcat că, nimerind în urechea medie, Haemophilus influenzae provoacă 20-30% din otitele medii acute şi din rinosinuzite, în plus, ea poate cauza artrită septică (infecţia încheieturilor), celulită (infecţia pielii), osteomielită (infecţia oaselor) etc.

Deoarece dezvoltă diferite forme clinice, inclusiv cu forme generalizate, cu complicaţii până la deces şi cu receptivitate înaltă la copiii sub 5 ani de viaţă, infecţia Hib prezintă o problemă actuală de sănătate publică.

ProfilaxiaO metodă sigură de combatere a infecţiei este imunizarea cu vaccinul Hib. Începând cu luna septembrie 2009, în republică este implementată imunizarea copiilor cu vaccinul combinat DTP+Hib,

cu scheme concrete pentru fiecare grup de vârstă la copiii de până la 2 ani, iar din iulie 2011 – şi cu vaccinul combinat DTP+HepB+Hib, pentavalent, administrat la 2, 4 şi 6 luni.

Vaccinul pentavalent contra difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hepatitei virale B şi Haemophilus influenzae tip b conjugat se administrează intramuscular în regiunea antero-laterală a coapsei (categoric nu se administrează în fesă), iar doza de vaccin este de 0,5 ml. Vaccinările se efectuează cu seringi sterile de o singură folosinţă de către personalul medical al instituţiilor medicale acreditate, cu respectarea cerinţelor ,,Lanţului frig” la transportarea şi păstrarea vaccinurilor. Vaccinul se păstrează la temperaturi care oscilează între +20C şi +80C, în locuri ferite de lumină; nu se admite îngheţarea preparatului. După imunizarea cu 3 doze de vaccin cu componentul Haemophilus influenzae tip b la copii se formează o imunitate tipospecifică, care îi protejează de îmbolnăviri ulterioare.

Pe locul inoculării în primele 48 de ore poate apărea o roşeaţă neesenţială, care dispare spontan.

Vaccinarea contra infecţiei Hib este obligatorie şi gratuită.

REţINEţI!

Un copil vaccinat corect este un copil sănătos şi protejat, inclusiv de meningite, epiglotite, pneumonii, otite şi alte maladii

provocate de Hib.


Determinarea sexului fătului aşteptat este, de obicei, o preocupare semnificativă a părinţilor, şi nu numai. Din punct de vedere medical, determinarea sexului fetal este foarte importantă în unele situaţii clinice. Astfel, în familiile cu anamneză familială agravată prin prezenţa hemofiliei – o maladie ereditară a sistemului de coagulare a sângelui, care se transmite de la mama purtătoare numai la copiii de sex masculin – aflarea timpurie a sexului fătului impune cercetări genetice suplimentare pentru excluderea, încă în uter, a acestei maladii. La momentul actual există metode atât noninvazive, cât şi invazive de determinare a sexului fătului înainte de naştere. O metodă noninvazivă şi accesibilă este ultrasonografia (sau ecografia). Teoretic, sexul copilului poate fi determinat, dar cu o anumită rată de eroare, încă de la 15 săptămâni de gestaţie, totuşi, cel mai exact şi mai important pe toată perioada sarcinii este examenul ecografic efectuat la 18-21 de săptămâni. Importanţa acestui examen este legată nu atât de aflarea sexului fătului, cât de excluderea sau confirmarea anomaliilor în dezvoltarea acestuia. În Republica Moldova fiecare femeie gravidă poate beneficia la timpul potrivit de acest serviciu

gratis. Determinarea ultrasonografică a sexului se face prin vizualizarea penisului şi a scrotului la băieţel şi a labiilor genitale mari la fetiţă. Trebuie să recunoaştem că în procesul determinării sexului prin ecografie pot apărea unele erori. De exemplu, o ansă a cordonului ombilical sau un degetuţ al mâinii poate fi confundat cu organele genitale masculine. Uneori localizarea fătului în uter nu permite vizualizarea regiunii genitale. În această situaţie, medicul ecografist sau aşteaptă ca fătul să-şi schimbe poziţia, sau recomandă mamei să repete examenul ultrasonor peste un timp oarecare.O altă metodă noninvazivă de determinare a sexului fetal este diagnosticul prenatal genetic. Drept indicaţie medicală pentru această testare serveşte anamneza familială agravată privind maladiile genetice legate de sex, la fel, propria dorinţă a părinţilor. În cadrul acestei testări se colectează sângele matern venos, din care sunt extrase celule şi ADN-ul fetal. Garanţia corectitudinii determinării sexului prin această metodă este de 90-95% între 6 şi 9 săptămâni de gestaţie şi practic de 99% - de la a 9-a săptămână de sarcină. Această metodă de determinare a sexului fătului în trimestrul I de sarcină este pe larg utilizată în unele ţări, precum India şi China. Diagnosticul dat impune însă multiple discuţii, deoarece permite părinţilor să întrerupă sarcina, dacă sexul fătului nu-i aranjează. Ca urmare, societatea contemporană cere tot mai insistent interzicerea unei astfel de testări în lipsa indicaţiilor medicale.O metodă invazivă de aflare timpurie a sexului copilului este amniocenteza – o procedură în timpul căreia prin peretele abdominal al gravidei se aspiră o cantitate mică de lichid amniotic cu ajutorul unui ac subţire. Perioada optimă de efectuare a acestei

BĂIEţEL SAU FETIţĂ: UN DIAGNOSTIC PREVENTIV, DAR CORECT

Natalia BURSACOVSCHI, medic obstetrician-ginecolog, IMSP IMşiC


proceduri este 16-18 săptămâni de gestaţie. Lichidul amniotic conţine celule fetale, care sunt cultivate şi supuse cercetării cu scopul de a exclude anomaliile cromosomiale la făt. Totodată, cu o garanţie de până la 100% se dă răspuns la întrebarea despre sexul copilului. Subliniez că legislaţia Republicii Moldova permite întreruperea voluntară (la cerere) a sarcinii numai până la 12 săptămâni. Astfel, dacă datele amniocentezei au stabilit lipsa anomaliilor cromosomiale la făt, dar sexul copilului nu aranjează cuplul familial (de exemplu, al 5-lea băieţel în familie), întreruperea sarcinii este interzisă. Amniocenteza poate fi legată de anumite riscuri, precum avortul spontan, ruperea precoce a pungii amniotice şi traumatizarea fătului. De aceea părinţii sunt rugaţi să semneze un acord informat despre eventualele riscuri legate de această procedură.O altă metodă invazivă, care se efectuează în trimestrul I de sarcină (de obicei, între a 10-a şi a 12-a săptămână) este biopsia de vilozităţi coriale. Vilozităţile coriale reprezintă ţesutul placentar şi au compoziţia genetică a ţesutului fetal. Un cateter special este introdus iniţial în vagin şi ulterior transcervical până la marginea inferioară a corionului, prin care este aspirat puţin ţesut şi supus cercetării genetice. Întreaga procedură se efectuează sub ghidaj ecografic. Biopsia corionului permite aflarea sexului copilului, totodată, se face diagnosticul unor

patologii, precum hemoglobinopatiile (o alterare ereditară a structurii proteinei hemoglobinei). Complicaţiile posibile ale biopsiei corionului includ sângerarea pe locul puncţiei şi întreruperea spontană a sarcinii, frecvenţa căreia se atestă în 1-3% din cazuri. Garanţia corectitudinii determinării sexului este practic de sută la sută, ca în cazul amniocentezei.Totuşi, în pofida existenţei mai multor metode de determinare a sexului fetal, important este să conştientizăm că scopul principal al societăţii prin angajarea perinatologiei contemporane îl constituie naşterea unui copil sănătos, fie el băieţel sau fetiţă.

SFATURI SăNăTOASERoiniţa

Roiniţa (Melissa officinalis L.) este o plantă pere-nă din genul Melissa L., familia Labiatae (Lamia-ceae). Este meliferă, aromatică şi are proprietăţi curative. Se aseamănă la înfăţişare cu urzica (Ur-tica dioica), deşi aceasta din urmă aparţine unei familii cu totul diferite. Frunzele roiniţei sunt de un verde mai pronunţat, aproape închis la cu-loare. Atunci când sunt presate între degete, ele răspândesc o aromă plăcut mirositoare, asemă-nătoare lămâii.Roiniţa reprezintă o plantă medicinală cunoscu-tă pentru efectele ei terapeutice asupra afecţi-unilor stomacului (calmează spasmele stomaca-le, elimină gazele din stomac), calmează stările nervoase, înlătură diareea, măreşte secreţia bili-ară, echilibrează digestia şi stimulează pofta de mâncare.Ceaiul preparat din frunze de roiniţă, dar şi cel

preparat din flori de roiniţă ajută la calmarea durerilor de cap, tratarea ameţelilor, pierderea temporară a cunoştinţei. Pentru o eficienţă ma-ximă, acest ceai trebuie administrat în fiecare zi. Roiniţa mai poate fi utilizată şi pentru vindeca-rea rănilor (sub formă de băi) datorită proprie-tăţii acestei plante de cicatrizant, dar şi la trata-rea diskineziilor biliare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Melissa

https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Labiatae&action=edit&redlink=1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Urzic%C4%83


Mult stimate domnule Vasile Sohoţchi! Vă aducem sincere şi cordiale felicitări cu ocazia jubileului, dorindu-vă noi

realizări profesionale, sănătate, linişte sufletească, bucurii de la copii şi nepoţi, împliniri în viaţa personală.

La mulţi ani!Cu adânc respect,colegii de serviciu

VASILE SOHOţCHIla 70 de ani

Omagieri

La mijlocul lunii lui Cuptor, la 15 iulie 1945, în familia Sohoţchi din satul Corneşti (actualmente raionul Un-gheni) s-a născut cel ce va purta destoinic numele tatălui şi va duce mai departe faima familiei sale – Vasile Sohoţchi.După absolvirea şcolii din satul natal şi-a continuat studiile la Institutul de Medicină, Facultatea Sanitarie şi Igienă din or. Doneţk, Ucraina, pe care l-a absolvit în anul 1969.Biografia lui Vasile Sohoţchi prezintă un parcurs pro-fesional imens şi o afirmare meritabilă pe tărâmul asigurării bunăstării sanitaro-epidemiologice a po-pulaţiei Republicii Moldova. Şi-a început activitatea profesională ca medic igienist la Staţia Sanitaro-Epi-demiologică republicană. Capacităţile profesionale, abnegaţia şi stăruinţa tânărului specialist au fost re-marcate şi în anul 1971 a fost transferat la Ministerul Sănătăţii, unde a activat timp de 17 ani în Direcţia Sanitaro-Epidemiologică şi unde a exercitat, când a fost necesar, interimatul funcţiei de consilier al mi-nistrului Sănătăţii.În anul 1989 a revenit la Sanepidul republican în ca-litate de medic-epidemiolog, iar în anul 1990 a fost numit vicedirector în probleme de epidemiologie. În anul 2010 a fost numit şef al Centrului Epidemiologia Bolilor Extrem de Periculoase şi Securitate Biologi-că, iar din anul 2014 şi până în prezent activează în postul de şef al Secţiei Epidemiologia holerei, BDA şi zooantroponozelor.

Pe parcursul activităţii sale şi-a perfecţionat în per-manenţă cunoştinţele în domeniul igienei, micro-biologiei şi epidemiologiei, a demonstrat aptitudini organizatorice, competenţă profesională şi o mare responsabilitate, onorându-şi cu devotament obliga-ţiunile de serviciu. A participat activ la elaborarea şi implementarea suportului legislativ şi celui norma-tiv-metodic ale serviciului, la promovarea programe-lor naţionale de combatere şi prevenire a maladiilor contagioase. Personal, s-a implicat în organizarea şi realizarea măsurilor antiepidemice în focarele de di-zenterie, salmoneloză, difterie, holeră etc.În subdiviziunile patronate de dl Sohoţchi s-a activat şi continuă să se activeze într-o atmosferă de creaţie sănătoasă, iar specialiştilor li se oferă posibilitatea de a se manifesta, fiind apreciaţi după merite.Prin activitatea sa prodigioasă şi atitudinea binevoi-toare faţă de oameni, dl Vasile Sohoţchi a căpătat sti-ma şi respectul binemeritat al colegilor din instituţie şi din CSP teritoriale. La rândul lor, Ministerul Sănătă-ţii şi Centrul Naţional de Sănătate Publică au apreciat munca lui prin diplome de onoare şi alte menţiuni. Dl Vasile Sohoţchi posedă frumoase calităţi ome-neşti: este cinstit, responsabil, cumpătat, liniştit, mo-dest, binevoitor, grijuliu. În mare măsură, a moştenit aceste calităţi de la părinţi, pe altele şi le-a cultivat de-a lungul vieţii. Este un familist exemplar, împre-ună cu soţia Liuba au crescut şi educat 2 copii şi se bucură de 5 nepoţi.


In memoriam

VICTOR VANGHELI,primul medic-șef sanitar de stat

al Republicii Moldova din perioada independenţei

Ziua de 27 august 1991 a marcat naşterea statului in-dependent – Republica Moldova. Acea perioadă tu-multuoasă din istoria ţării a cerut implicarea în eve-nimentele politice ale vremii a unor personalități pe potrivă, capabile să răspundă provocărilor timpului. Printre ele a fost şi savantul Victor Vangheli.Personalitate notorie a ştiinţei medicale din ţara noastră, savant, eminent pedagog, om de ştiinţă, organizator iscusit şi adept inspirat al medicinei pre-ventive, Victor Vangheli a deţinut între anii 1991 şi 1994 funcţia de viceministru al Sănătăţii şi cea de medic-şef sanitar de stat al Republicii Moldova. În această postură responsabilă, în pofida greutăţilor enorme, inerente procesului de statornicire şi afir-mare a noului stat independent, Victor Vangheli a militat ferm pentru menţinerea şi consolidarea Ser-viciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat (recent: Ser-viciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice), sporirea rolului acestuia în eradicarea bolilor conta-gioase şi netransmisibile, în favorizarea condiţiilor de muncă, de trai şi de alimentaţie a populaţiei. În acea perioadă Victor Vangheli a conlucrat cu o boga-tă pleiadă de camarazi de idei şi de fapte, s-a strădu-it să valorifice din plin noile oportunităţi, între care stabilirea unor relaţii strânse de colaborare cu Or-ganizaţia Mondială a Sănătăţii, cu reprezentanţii Să-nătăţii Publice din mai multe ţări europene şi ex-so-vietice. Tumultul epocii reformatoare, în care Victor Vangheli a fost viceministru al Sănătăţii şi medic-şef sanitar de stat al Republicii Moldova, este reflectat şi în cartea „Jaloanele edificării sănătăţii publice în Republica Moldova” (Chişinău, 2013, Tipografia „Elan Poligraf” (pag. 208). Vezi link-ul: www.cnsp.md/cnsp la 65 de ani/).

Conducerea Serviciului sanitaro-epidemiologic de stat şi a Staţiei Sanitaro-Epidemiologice republica-ne, cum se numeau ele în acea perioadă (1991-1994), în persoana lui Victor Vangheli, Mihail Magdei, Mihai Dutca, Nicolai Opopol, împreună cu specialiştii Di-recţiei principale sanitaro-epidemiologice a Minis-terului Sănătăţii, ai Sanepidului republican, savanţii catedrelor de profil ale USMF „N. Testemiţanu”, au făcut front comun pentru a identifica soluţiile nece-sare stopării crizei şi menţinerii pe linia de plutire a activităţii Serviciului, accentul principal fiind pus pe elaborarea unei legi autohtone privind supraveghe-rea sanitaro-epidemiologică şi a unor programe na-ţionale de sănătate, deoarece noile politici necesitau obligatoriu o susţinere politică şi economică garan-tată din partea instituţiilor statului. Era nevoie, în pri-mul rând, de un suport legal al iniţiativelor propuse. Astfel, după proclamarea independenţei Republicii Moldova, sub egida conducerii Serviciului şi prin efortul specialiştilor din ramură, a fost elaborat şi adoptat primul act legislativ, care reglementa activi-tatea serviciului de supraveghere de stat a sănătăţii publice - Legea „Privind asigurarea sanitaro-epide-miologică a populaţiei” nr. 1513-XII din 16 iunie 1993, ca mai apoi să fie elaborate, promovate pentru exa-minare şi aprobate de Guvernul Republicii Moldova un şir de programe naţionale de profilaxie şi com-batere a maladiilor transmisibile şi netransmisibile. Unele dintre acestea, după ce au fost reactualizate, se derulează până în prezent.Profesorul universitar, doctor habilitat în ştiinţe me-dicale Victor Vangheli s-a născut în satul Grinăuţi, ra-ionul Râşcani (fostul judeţ Bălţi) şi a încetat din viaţă în anul 1997.

Colegiul de redacţie

http://www.cnsp.md/cnsp la 65 de ani/

http://www.cnsp.md/cnsp la 65 de ani/


Lucrările conferinţei au fost moderate de Mihail Pîsla, director general al CNSP, dr. şt. med., care, în cuvân-tul său de salut, a apreciat înalt aportul cercetătorilor ştiinţifici şi al specialiştilor instituţiei la procesul de cercetare-inovare şi de elaborare a materialelor in-structive, metodice, de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii, articolelor ştiinţifice, rapoar-telor şi tezelor comunicărilor la congrese, conferinţe etc., care au constituit în ultimii 3 ani peste 500 de titluri. Printre acestea 25 de monografii, manuale, lucrări didactice, ghiduri practice, indicaţii şi reco-mandări metodice, menite să îmbogăţească cunoş-

tinţele teoretice şi experienţa actualilor şi viitorilor specialişti în sănătatea publică şi în alte domenii ale sănătăţii, 243 de articole ştiinţifice publicate în diferi-te reviste de specialitate din republică şi din străină-tate, cu factor de impact de categoriile B şi C, foarte valoroase pentru ştiinţa medicală, şi 188 de rapoarte şi teze ale comunicărilor la diferite congrese, confe-rinţe, simpozioane etc., desfăşurate în republică şi peste hotarele ţării.

Ion Bahnarel, prim-vicedirector al Centrului Naţio-nal de Sănătate Publică, profesor universitar, şef de catedră la USMF „N. Testemiţanu”, a prezentat mai

ACTIVITĂţILa 27 februarie 2015, la Centrul Naţional de Sănătate Publică şi-a desfăşurat lucrările o conferinţă ştiinţifico-practică, în cadrul căre-ia au fost prezentate mai multe ti-tluri de carte, scrise în ultimii trei ani de savanţii şi specialiştii insti-tuţiei. La eveniment au participat atât specialiştii Centrului, cât şi reprezentanţi ai instituţiilor medi-co-sanitare publice teritoriale, ai USMF „Nicolae Testemiţanu”. Sec-ţia Ştiinţe medicale a AŞM a fost reprezentată de academicianul Gheorghe ţîbîrnă, iar Uniunea Scri-itorilor din Republica Moldova - de preşedintele ei, Arcadie Suceveanu.

CINCI SUTE DE LUCRĂRI VALOROASE PENTRU ȘTIINȚA MEDICALĂ


multe titluri de carte, editate sub redacţia sa ori în colaborare cu alţi colegi: „Strategia naţională de să-nătate publică pentru anii 2014-2020”, „Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate”, „Programul de promovare a sănătăţii adolescenţilor la nivel comu-nitar în Republica Moldova”, „Igiena generală. Lu-crări practice” (2 volume de manuale) şi „Jaloanele edificării sănătăţii publice în Republica Moldova. 65 de ani”.

Savanţii CNSP, preocupaţi de impactul infecţiilor virale asupra sănătăţii publice, au iniţiat mai multe studii şi evaluări complexe. Rezultatele acestora şi concluziile de rigoare au fost expuse într-un şir de lucrări, prezentate de unul dintre autori - Constantin Spînu, profesor universitar, vicedirector al Centrului Naţional de Sănătate Publică: „Actualităţi în trata-mentul şi profilaxia infecţiilor virale”, „Hepatitele vi-rale şi HIV (aspecte etiologice, epidemiologice, clini-ce, diagnostic de laborator, tratament şi profilaxie)” şi „Hepatitele virale parenterale şi cirozele hepatice: epidemiologie, clinică, diagnostic, tratament, preve-nire şi control”.

La încheierea prezentării, domnul profesor a ţinut să vorbească despre importanţa primordială a măsuri-lor de prevenire specifică şi nespecifică a acestor in-fecţii, măsuri care trebuie susţinute şi respectate de toţi factorii de decizie, de personalul medical şi de populaţie în ansamblu.

Pe lângă multiplii factori determinanţi ai maladiilor netransmisibile, sănătatea publică din Republica Moldova se confruntă cu unele probleme legate de accesul populaţiei la apă de calitate. Şi în acest do-meniu au fost realizate mai multe lucrări, printre care studiul „Estimarea impactului calităţii apei potabile asupra stării de sănătate a copiilor” şi manualul „Igi-ena mediului”, semnate de Grigori Friptuleac, şeful Laboratorului sănătatea mediului din cadrul CNSP, profesor universitar, şef de catedră la USMF „N. Tes-temiţanu”.

Victoria Bucov, şef de laborator, profesor cercetător la CNSP, a prezentat cărţile intitulate: „Contraindica-ţiile la vaccinare şi reacţiile postvaccinale” şi „Imu-nizarea în activitatea medicului de familie”, realiza-te împreună cu alţi colegi în ajutorul specialiştilor asistenţei medicale primare - medicilor de familie, de competenţa şi atribuţiile cărora ţine imunizarea populaţiei din sectorul deservit.

Veteranul Serviciului de Supraveghere de Stat a Să-nătăţii Publice, Petru Iarovoi, profesor cercetător, a prezentat lucrarea intitulată „Combaterea bolilor infecţioase în Republica Moldova (trecut, prezent şi viitor)”. Concluzionând că epidemiile de boli trans-misibile pot fi combătute numai prin implementarea măsurilor de profilaxie specifică, adică prin vaccinări, el şi-a consolidat afirmaţiile prin exemple elocven-te din anii 1960-1970, când a fost redusă substanţial


morbiditatea prin boli infecţioase (tetanos, difterie, rujeolă etc.). În acest context, trebuie să amintim că anume Petru Iarovoi a fost, în 1995, iniţiatorul cam-paniei de vaccinare în Republica Moldova împotriva hepatitei virale B.

Unele rezultate ale „Studiului de indicatori multipli în cuiburi”, efectuat în anul 2012 şi finalizat într-un raport consolidat în anul 2014, au fost prezentate de Valeriu Pantea, director executiv de proiect. El a subliniat actualitatea şi importanţa documentului în cauză pentru sănătatea publică, fiind de părerea că acesta ar trebui să devină o carte de căpătâi pentru autorităţile centrale şi locale, pentru demnitarii de stat de orice rang, responsabili, într-un fel sau altul, de ameliorarea situaţiei socio-economice din ţară.

Victor Zepca, dr. şt. med., şeful Laboratorului sănă-tatea copiilor şi adolescenţilor din cadrul CNSP, a prezentat un şir de lucrări orientate spre promova-rea sănătăţii copiilor, care sunt, în acelaşi timp, un suport metodic foarte necesar specialiştilor din do-meniul educaţiei: „Promovează sănătatea. Ghidul specialistului”, „Alege sănătatea. Ghidul elevului. Formarea stilului sănătos de viaţă”, „Viaţa are priori-tate. Ghidul elevului. Siguranţa vieţii umane”, „Ai gri-jă de sănătatea ta. Ghidul elevului”. În încheiere, Vic-tor Zepca a menţionat că, în pofida utilităţii acestor cărţi pentru educaţia copiilor, el nu a reuşit să obţină sprijinul Ministerului Educaţiei din republică în difu-

zarea lor, cu excepţia departamentului de profil din mun. Chişinău, care a comandat un număr anumit de exemplare.

Ion Şalaru, şeful Centrului Sănătatea Mediului din ca-drul CNSP, a prezentat rezultatele „Analizei operaţi-unilor de bază, serviciilor şi activităţilor în domeniul sănătăţii publice în Republica Moldova”, „Costurile, efectele asupra sănătăţii şi cost-eficacitatea strate-giilor de control al tutunului în Republica Moldova” şi a evocat conţinutul „Ghidului pentru renunţare la fumat: consiliere şi tratament”, iar Galina Obreja, medic igienist la CNSP, a reiterat unele rezultate ale „Studiului prevalenţei factorilor de risc principali pentru bolile netransmisibile în Republica Moldova - STEPS 2013”.

Lucrarea „Managementul riscurilor şi urgenţelor de sănătate publică. Compendiu” a fost prezentată de unul dintre autorii ei - Mihail Pîsla, director general al CNSP, dr. şt. med., care a ţinut să amintească des-pre importanţa acestui document pentru Republica Moldova, dar şi despre interesul faţă de el a multor servicii responsabile de situaţiile excepţionale din alte state.

În final, academicianul Gheorghe Ţîbîrnă şi preşe-dintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova Arcadie Suceveanu au apreciat înalt valoarea cărţilor editate, dar şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice, efec-tuate în ultimii ani de specialiştii Centrului Naţional de Sănătate Publică.


Participanţii la conferinţă au accentuat că bolile ne-transmisibile (BNT) constituie o problemă majoră de sănătate publică. La nivel mondial, din cauza afec-ţiunilor cardiologice şi pulmonare, a cancerului şi diabetului, mor anual, înainte de 70 de ani, aproxi-mativ 38 de milioane de oameni. Analiza pe dome-niu denotă însă că multe dintre decesele, cauzate de bolile cronice netransmisibile, ar putea fi prevenite (aproximativ 16 milioane), deoarece majoritatea din ele sunt condiţionate de factorii social-economici şi de stilul de viaţă.Printre determinantele primordiale ale sănătăţii la acest compartiment au fost menţionate: locul de trai şi cel de muncă, veniturile, nutriţia, educaţia, in-terrelaţiile cu prietenii şi familia, apartenenţa de sex, particularităţile biologice moştenite de la părinţi, cultura, statutul social, accesul la servicii de sănătate şi calitatea lor, comportamentul individual etc. Problema BNT şi a factorilor determinanţi ai acestora a devenit prioritară pentru savanţii şi specialiştii din republica noastră. În ultimii ani aceştia au efectuat un şir de cercetări ştiinţifice şi au contribuit la elabo-rarea programelor naţionale de control al tutunului şi alcoolului, Strategiei naţionale de prevenire şi con-

trol al BNT pe anii 2012-2020, Strategiei naţionale de sănătate publică pentru anii 2014-2020, la finalizarea studiilor MICS 4 (2012) şi STEPS (2013), astfel fiind identificaţi factorii de risc pentru cele mai răspândite boli netransmisibile.În cadrul conferinţei au fost prezentate 58 de ra-poarte şi comunicări şi 11 postere ale specialiştilor din domeniul sănătăţii, au fost examinate activită-ţile intersectoriale în problemele prevenirii bolilor netransmisibile, BNT, ca problemă prioritară a sănă-tăţii publice, evaluarea factorilor exogeni de risc şi rolul sănătăţii mediului în prevenirea şi dezvoltarea lor, fortificarea capacităţilor Serviciului de Suprave-ghere de Stat a Sănătăţii Publice în controlul aces-tui grup de stări morbide etc. De asemenea, au fost specificate multiplele activităţi ale Serviciului de Su-praveghere de Stat a Sănătăţii Publice din Republica Moldova, au fost abordate şi discutate perspectivele de dezvoltare a capacităţilor de fortificare a sănătăţii populaţiei, reieşind din experienţa şi bunele practici internaţionale în domeniul supravegherii şi contro-lului BNT.

În final, participanţii la conferinţă au adoptat unanim o Rezoluţie, pe care o publicăm cu unele prescurtări:

Între 18 şi 20 iunie 2015 la Centrul Naţional de Sănătate Publică şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa ştiinţifico-practică naţională cu participare internaţională cu genericul „Probleme actuale ale prevenirii şi controlului bolilor netransmisibile”.

PROBLEME ACTUALE ALE PREVENIRII ȘI CONTROLULUI BOLILOR NETRANSMISIBILE


„La ora actuală, bolile netransmisibile constituie o pro-blemă majoră de sănătate... În Republica Moldova po-vara bolilor netransmisibile e şi mai pronunţată. Apro-ximativ 87% la sută din decese sunt cauzate de 5 grupe de afecţiuni: cardiovasculare (57%), cancer (15%), boli digestive (9%), boli ale sistemului respirator (5%), diabet (1%). Principalii factori de risc, care condiţionează bolile netransmisibile şi care pot fi preveniţi, sunt cei ce ţin de alimentaţia nesănătoasă, de consumul nociv de alcool, de fumat şi de inactivitatea fizică (peste 60%), urmaţi de factorii biologici: tensiunea arterială sporită, hiper-colesterolemia, hiperglicemia, obezitatea. Totodată, cele mai importante determinante ale sănătăţii, care stimulează apariţia bolilor netransmisibile, sunt: con-diţiile de trai, calitatea mediului înconjurător, accesul la servicii de sănătate etc.Problema sănătăţii şi a factorilor de risc pentru BNT a devenit în ultimii ani o prioritate pentru savanţii din Republica Moldova, care au efectuat un şir de cercetări ştiinţifice în cadrul Centrului Naţional de Sănătate Pu-blică, Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Ni-colae Testemiţanu”, Institutului de Cardiologie, Institu-tului de Oncologie, Institutului Mamei şi Copilului etc.Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Strategia naţională de prevenire şi control al BNT pe anii 2012-2020 (nr. 82 din 12.04.2012), iar Guvernul - Strategia naţională de sănătate publică (nr. 1032 din 20.12.2013), Programele naţionale de control al tutunului pentru anii 2012-2016 şi privind controlul alcoolului pe anii 2012-2020 (HG nr. 100 din 16.02.2012 şi HG nr. 360 din 06.06.2012), care creează suportul necesar de politici pentru a acţiona în vederea reducerii prevalenţei facto-rilor de risc, cât şi fortificării capacităţilor instituţionale cu scopul prevenirii şi controlului BNT. De asemenea, cu suportul OMS şi UNICEF, s-au desfăşurat studii popu-laţionale pentru identificarea şi reducerea prevalenţei factorilor de risc şi a impactului lor asupra sănătăţii - STEPS (2013) şi MICS (2012).În şirul de acţiuni ce ţin de mediatizarea şi abordarea aspectelor controlului şi prevenirii bolilor netransmisi-bile, precum şi de experienţa acumulată în domeniu se încadrează şi Conferinţa ştiinţifico-practică naţională cu participare internaţională „Probleme actuale ale prevenirii şi controlului BNT”, la care au participat 150 de persoane, inclusiv 40 din cadrul profesoral-didactic al USMF „Nicolae Testemiţanu” (catedrele Igienă, Igi-enă generală şi Clinica universitară), 40 de cercetători ştiinţifici şi specialişti în domeniu ai CNSP, 70 de medici specialişti din CSP municipale şi raionale, rezidenţi, stu-denţi. Delegaţia participanţilor de peste hotare, în nu-măr de 14 persoane, a fost reprezentată de cadre profe-soral-didactice de la UMF „Gr. T. Popa” din Iaşi, UMF din Târgu-Mureş, România, cercetători ştiinţifici şi specia-lişti în domeniu din Ungaria, Ucraina, Federaţia Rusă.

Evaluarea stării de sănătate a populaţiei impune mo-nitorizarea factorilor de risc modificabili, care cauzează bolile netransmisibile şi care oferă oportunităţi pentru intervenţie. Înţelegerea mai deplină a factorilor de risc biologici şi a semnelor de boală poate facilita intervenţi-ile medicale, efectuate în scopul reducerii morbidităţii şi mortalităţii. Factorii de risc ai BNT sunt multipli, diferiţi şi extinşi, frecvent cu caracter complex. În ultimele decenii actualitatea acestei probleme a sporit semnificativ. Participanţii la conferinţă au subliniat că o condiţie esenţială în prevenirea BNT este calitatea vieţii popu-laţiei. De aceea prevenirea şi controlul bolilor netrans-misibile a devenit o preocupare deosebită atât pentru sănătatea publică, cât şi pentru întreaga societate. În urma evaluării problemelor abordate şi propunerilor lansate de ministrul Sănătăţii, prorectorul USMF „Nico-lae Testemiţanu”, consiliul director al Societăţii Igieniş-tilor din Republica Moldova, de către savanţii şi speci-aliştii în domeniu, participanţii la conferinţă au decis:

1. A aprecia rolul pozitiv al Conferinţei ştiinţi-fico-practice naţionale cu participare internaţională „Probleme actuale ale prevenirii şi controlului bolilor netransmisibile” în schimbul de experienţă şi impulsio-narea activităţilor de prevenire şi control al bolilor ne-transmisibile.

2. A considera ca scop prioritar crearea capacităţi-lor instituţionale pentru prevenirea şi controlul BNT prin:

- fortificarea structurilor de supraveghere a BNT în cadrul CNSP şi CSP teritoriale,

- consolidarea cadrului profesoral-didactic, şti-inţific şi practic pentru perfecţionarea programelor de studii la disciplinele igienice pentru studenţi, rezidenţi, medici la reciclare, cu includerea compartimentului privind problemele actuale ale prevenirii şi controlului BNT şi extinderea cercetărilor ştiinţifice în domeniu.

3. A acţiona în vederea reducerii prevalenţei fac-torilor de risc prin intervenţii de sănătate publică, insti-tuirea unor mecanisme de colaborare intersectorială reală şi acţiuni de promovare a sănătăţii.

4. A intensifica activităţile în vederea aprobării de către Guvernul Republicii Moldova şi implementării Planului de acţiuni privind prevenirea şi controlul boli-lor netransmisibile.

5. A susţine şi promova crearea parteneriatelor cu societatea civilă şi instituţiile statale în vederea im-plementării măsurilor de combatere a factorilor de risc în bolile netransmisibile şi de fortificare a stării de sănă-tate a populaţiei”.

Ion NISTOR, şef Serviciu de presă şi relaţii cu publicul,

secretar de redacţie, CNSP


- Care sunt cele mai importante sfaturi pentru a nu contracta boala MERS-CoV?

Silvia, Chişinău

Constantin SPÎNU, vicedirector în cercetare şi inovare, profesor universitar, CNSP:

- Virusul MERS-CoV a fost identificat în premieră la om în 2012 la nivel de infecţii sporadice în Iordania. Cazuri unice în ultima perioadă au fost semnalate şi în unele ţări europene, precum Franţa, Germania şi Marea Britanie. Astfel, există un real pericol şi pentru populaţia din România şi Republica Moldova, care, probabil, nu vor putea fi ocolite de această boală. Urmare a aplicării tehnologiilor de biologie molecu-lară, în special a tehnicii de secvenţiere, s-a demon-strat că acest virus aparţine de o nouă specie, genul Betacoronavirus, că este stabil la temperaturi scăzute şi umiditate şi capabil să cauzeze infecţii respiratorii acute la nivel de pneumonii cu evoluţie severă.

În calitate de sursă de infecţie servesc cămilele dro-mader şi anumite specii de lilieci. Perioada de in-cubaţie durează de la 2 până la 14 zile (în medie – 5 zile), iar boala debutează cu febră (38-390C), slăbiciu-ne, frisoane asociate cu dureri de cap şi gât, tuse sea-că cu evoluţie în pneumonie. În unele cazuri, pot fi observate şi alte simptome: greaţă, vărsături, diaree, asociate cu insuficienţa renală. Letalitatea: 35-55%.

Luând în consideraţie evoluţia infecţiei cu MERS-CoV, specialiştii OMS au identificat grupele de risc care necesită o atenţie deosebită:1. Locuitorii Peninsulei Arabice sau persoanele

care vizitează ţările afectate de MERS-CoV din această zonă.

2. Persoanele care contactează cu oamenii bolnavi

(febră, tuse, dispnee), pasagerii sau oaspeţii so-siţi din ţările Peninsulei Arabice.

3. Persoanele care au contactat cu bolnavi confirmaţi sau cu oameni suspectaţi de boală MERS-CoV (lucrătorii medicali, membrii familiei bolnavului).

Reieşind din cele spuse, recomandăm celor care se pregătesc să viziteze ţările din Peninsula Arabică ur-mătoarele:- Excludeţi contactul cu persoanele care demon-

strează simptome compatibile cu infecţiile respi-ratorii acute;

- Spălaţi-vă permanent pe mâini, în special după ce aţi contactat cu persoanele bolnave sau cu factorii de mediu;

- Respectaţi cu stricteţe elementele de igienă per-sonală (colective) şi excludeţi consumarea cărnii şi a laptelui, provenite în special de la cămile, a fructelor şi legumelor, dacă în prealabil nu au fost curăţate de coajă, a apei de băut din surse necon-trolate etc.

- Evitaţi contactul direct cu animalele domestice (cămile) şi sălbatice (lilieci).

Persoanele care au vizitat ţările Orientului Mijlociu şi manifestă simptome de infecţii respiratorii acute în timpul călătoriei sau după reîntoarcere trebuie să se adreseze după ajutor medical şi să informeze deta-liat medicul despre traseul călătoriei. Până la spita-lizare se cere ca bolnavul să acopere gura şi nasul cu băsmăluţa sau cu un şerveţel de unică folosinţă, iar cei care îl înconjoară trebuie să respecte o distan-ţă de cel puţin 1,5-2 metri de la el. Întru reducerea riscului de contractare a infecţiei cu coronavirusul nominalizat, se recomandă să ne abţinem de la călă-toria în ţările endemice fără o necesitate strictă.

VREAU SĂ FIU INFORMAT!


Puteți adresa întrebări Serviciului de Supraveghere de Stata Sănătății Publice la următorul e-mail: [email protected]

Răspunsurile la întrebările D-voastră vor fi publicateîn numerele următoare.

Dacă doriţi să primiţi revista „Cronica Sănătăţii Publice”,ne puteţi scrie pe adresa de e-mail: [email protected] • [email protected]

sau contacta la tel.: (0 22) 574502, 574700Revista poate fi accesată pe pagina web: www.cnsp.md

- Cum trebuie să procedeze părinţii unui copil în cazul în care au depistat la el păduchi?

Eugenia I., Chişinău

Elena BALAN, şef Secţie controlul infecţiilor nosocomiale, CSP Chişinău:

- În cazul în care părinţii au depistat la copil păduchi, se recomandă să apeleze după sfat la medicul de familie, care le va explica cum să utilizeze corect preparatele insecticide (pediculicide) la domiciliu.

În funcţie de gradul de afectare a copilului, există trei metode de prelucrare antiparazitară, iar părinţii urmează să aleagă metoda care le convine cel mai mult.

▶ Metoda mecanică include pieptănarea cu un pieptene special a păduchilor şi lindinilor din păr, tunsoarea sau bărbieritul capului.

▶ Metoda chimică prevede folosirea preparate-lor pediculicide, după care capul se clăteşte cu soluţie caldă de acid acetic de concentraţia 5-10%. În final, părul se piaptănă cu un piep-tene special pentru a scoate insectele moar-te. Utilizarea pediculicidelor se efectuează în conformitate cu instrucţiunile de lucru ale fie-cărui preparat în parte.

▶ Metoda de etuvă (mobilă sau staţionară) este utilizată pentru prelucrarea îmbrăcămintei, albiturilor şi lenjeriei de corp, cu care persoana afectată a fost în contact.

La moment, instituţiile abilitate ale OMS nu dispun de un vaccin precalificat în modul stabilit pentru profilaxia infecţiei cu virusul MERS-CoV. Nu exis-tă nici tratament antiviral specific, eficient. Trata-mentul patogenetic şi simptomatic al bolnavilor se

efectuează în funcţie de simptomatologia clinică şi complicaţiile apărute. În acest context, măsurile ne-specifice de profilaxie menţionate mai sus joacă un rol primordial în prevenirea contractării şi răspândirii infecţiei nominalizate.

CS

PCITIŢI ÎN NUMĂRUL URMĂTOR


Earl Mindell


Hippocrate


George Enescu




Miro Radalj


Victor Martin


Mihai Cucereavii


George Bernard Shaw


Mihail Mataringa


Teodor Dume


Vasile Ghica


perspeCtive



publiCă



publiCă


ISSN 1857 - 3649

tipar: ericon srltel. / fax: 0 22 52 01 08tiraj: 1100 ex.

Nr.2 (36), august 2015

CE ESTE ALERGIA ALIMENTARĂ? PLANTELE MEDICINALE ÎN AFECŢIUNILE CĂILOR RESPIRATORII EFECTELE CANICULEI ASUPRA SĂNĂTĂŢII EXCESUL DE CAFEA ŞI IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII GERIATRIA – DE LA TEORIE LA PRACTICĂ POLIPRAGMAZIA – UN PERICOL IMINENT PENTRU SĂNĂTATE BĂIEŢEL SAU FETIŢĂ: UN DIAGNOSTIC PREVENTIV, DAR CORECT

citiŢi În numĂrul urmĂtor csp - ansp

Documents