PROCEDURĂ

CIVILĂ

I. Participanţii la procesul civil

II. Termenele procedurale

III. Citarea şi comunicarea

IV. Activitatea premergătoare şedinţei de judecată şi de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ

V. Căile de atac (noţiuni generale)

1

PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL

La activitatea de soluţionare a dosarelor civile şi de punere în executare a hotărârilor pronunţate în aceste cauze, participă instanţa de judecată, părţile, reprezentantul Ministerului Public (procurorul), executorul judecătoresc, alte persoane şi organe.

Dintre aceşti participanţi, un rol important în cadrul procesului civil au instanţa, părţile, executorul judecătoresc şi procurorul.

INSTANŢA

Prin „compunerea instanţei” se înţelege alcătuirea completului de judecată cu numărul de judecători prevăzut de lege.

„Constituirea instanţei” desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele prevăzute de lege. Este vorba despre participarea alături de judecător/judecători a grefierului, a procurorului, precum şi a asistenţilor judiciari în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PĂRŢILEProcesul civil este o activitate care începe cu cererea de chemare în judecată prin

care instanţa este sesizată şi se sfârşeşte cu punerea în executare a hotărârii pe care instanţa o pronunţă.

PărţileProcesul civil presupune:

o persoană care învesteşte instanţa cu o cerere şi care pretinde că i-ar fi fost încălcat ori contestat un drept pe care îl afirmă şi

o persoană care s-ar face vinovată de încălcare ori contestare.Denumirea generică a acestor persoane este aceea de părţi, dar ea se schimbă, în

funcţia de fazele şi etapele procesului civil.Astfel:

- la judecata în primă instanţă : reclamant si pârât- la judecata în apel : apelant şi intimat- la judecata în recurs : recurent şi intimat- la judecata contestaţiei în anulare : contestator şi intimat- la judecata cererii de revizuire : revizuient şi intimat- în faza executării silite : creditor, debitor si, în anumite cazuri, terţ poprit

Drepturile şi îndatoririle părţilorLegea recunoaşte părţilor mai multe drepturi procesuale, iar sarcina garantării lor

revine instanţei de judecată.

Exemple de drepturi: părţile au dreptul să fie încunoştinţate despre data şi locul unde se va desfăşura

judecata; părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei lor într-un termen

rezonabil; părţile au dreptul să formuleze cereri în faţa instanţei şi să-şi spună punctul de vedere

asupra cererilor formulate de partea adversă; părţile au dreptul să se apere, să administreze probe, să ridice sau să combată excepţii;

2

părţile au dreptul de a conduce procesul personal ori prin mandatar; părţile au dreptul să-şi retragă acţiunea, să o modifice, să-şi majoreze sau micşoreze

pretenţiile.

Legea procesual civilă stabileşte însă condiţiile, termenele şi alte cerinţe de ordin formal pentru exercitarea drepturilor procesual civile pe care părţile au îndatorirea să le respecte, sub sancţiunea decăderii ori nulităţii actului de procedură.

Părţile au îndatorirea să spună adevărul în faţa instanţei şi să-şi exercite drepturile procesuale cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Condiţiile pentru a fi parte în procesul civilPentru a fi parte într-un proces civil o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele condiţii care sunt în acelaşi timp şi condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, existenţa unui interes şi afirmarea unui drept.

a. Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile.Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea

drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual.Orice persoană fizică sau juridică care are folosinţa drepturilor sale poate fi

parte într-un proces civil.Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor fizice începe la naştere şi încetează

prin moartea lor. Nimeni nu poate fi lipsit total de această capacitate însă, în anumite condiţii ea poate fi limitată.

Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se dobândeşte, de regulă, la data înregistrării lor şi încetează la data încetării persoanei juridice însăşi (prin comasare, divizare, dizolvare).

Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a-şi valorifica singură acest drept în justiţie, prin exercitarea drepturilor procesuale şi asumarea obligaţiilor procesuale.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea procesuala de exerciţiu deplină se dobândeşte, de regulă, la împlinirea vârstei de 18 ani.

În cazurile prevăzute de lege, o persoană poate fi lipsită total de capacitatea procesuala de exerciţiu ori această capacitate îi poate fi limitată.

În această situaţie persoana fizică nu poate sta în justiţie decât dacă este:

reprezentată asistată autorizată

Reprezentarea – intervine în cazul persoanelor fizice, fără capacitatea procesuală de exerciţiu, anume:

o minorii sub 14 ani şi o persoanele puse sub interdicţie.

Aceste persoane pot sta în justiţie numai prin reprezentanţii lor legali, care pot fi părinţii sau, în lipsa acestora, tutorele şi, respectiv, curatorul.

Asistarea – intervine în cazul persoanelor fizice cu capacitate de exerciţiu restrânsă, anume:

o minorii între 14 – 18 ani.

3

Aceste persoane pot sta personal în justiţie însă, trebuie asistate de părinţi sau, în lipsa acestora, de tutore, care vor semna alături de minor toate cererile adresate instanţei.

Autorizarea – intervine în cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu ori ocrotitorul legal ce asista pe minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă efectuează acte procedurale de dispoziţie.

Pentru acest tip de acte, potrivit legii, este necesară şi autorizarea specială a organului competent, de regulă, autoritatea tutelara.

În cazul persoanelor juridice, capacitatea de exerciţiu se dobândeşte de la data înfiinţării lor şi se sfârşeşte odată cu încetarea persoanei juridice.

Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de conducere, actele făcute de aceste persoane, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăşi.

b. Calitatea procesualăCalitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului

şi persoana care se pretinde titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) şi, tot astfel, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitatea procesuală pasivă).

Calitatea procesuală a părţilor se determină în raport cu litigiul concret care este supus judecăţii.

Reclamantului îi incumbă obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală activă cât şi calitatea procesuală a pârâtului pe care l-a chemat în judecată.

Instanţa de judecată este obligată să verifice, din oficiu, atât calitatea procesuală activă a părţii reclamante cât şi calitatea procesuală pasivă a părţii pârâte.

c. Dreptul Dreptul este cea de-a treia condiţie necesară pentru ca o persoană să poată porni un proces civil.

Acţiunea civilă este în strânsă legătură cu protecţia, în principal, a drepturilor subiective civile. Acţiunea civilă nu poate exista fără un drept a cărui protecţie să se solicită a se acorda.

Pentru a se bucura de protecţia juridică a acţiunii, dreptul trebuie:- să fie recunoscut şi ocrotit de lege- să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau condiţii suspensive- să fie exercitat cu bună credinţă

d. InteresulPrin interes se înţelege folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în

mişcare a procedurii judiciare.De obicei, interesul este material, adică partea urmăreşte obţinerea unui folos de ordin

material (de ex. atunci când revendică un bun sau care plata unei sume de bani). Interesul poate fi însă şi moral (de exemplu atunci când solicită punerea sub

interdicţie a unei persoane).

Coparticiparea procesualăProcesul civil se poartă, de regulă, între două părţi cu interese contrarii: reclamantul şi

pârâtul.În cazul raporturilor juridice cu pluralitate de subiecţi, poziţia contradictorie există

între mai multe persoane care sunt: coreclamante şi copârâte.

4

Este ceea ce în literatura şi practica judiciară, se cheamă coparticipare procesuală.Potrivit art. 47 Cod proc civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau

pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună ori dacă, drepturile sau obligaţiile lor au aceiaşi cauză.

Felurile coparticipării procesuale

Coparticiparea procesuală poate fi:a. subiectivă, atunci când există o pluralitate de părţi cu interese identice; în cazul în

care coparticiparea intervine între reclamanţi coparticiparea procesuală este activă iar atunci când intervine între pârâţi coparticiparea procesuală este pasivă; când în cauză există o pluralitate de reclamanţi şi de pârâţi coparticiparea procesuală este mixtă.

b. obiectivă, atunci când se realizează contopirea procesuală a mai multor acţiuni, fie între aceleaşi părţi; fie ca părţi diferite dacă între acţiuni există o strânsă legătură.

Coparticiparea procesuală mai poate fi:a. facultativă – adică oricare dintre creditori poate acţiona singur şi el poate acţiona

împotriva unui singur debitor;b. obligatorie – atunci când participarea la proces a tuturor persoanelor interesate este

obligatorie; de exemplu: în cazul partajului (art. 797 Cod civil).

Sub raportul poziţiei lor procesuale, coparticipanţii la proces se bucură de independenţă procesuală. Art. 48 Cod procedură civilă stabileşte şi alte reguli aplicabile în caz de coparticipare procesuală.

PARTICIPAREA TERŢILOR ÎN PROCESUL CIVIL

Consideraţii teoreticeNoţiunea de terţi desemnează, pe de o parte, persoanele străine de proces, iar pe de

altă parte, persoanele care sunt introduse într-un proces în curs de desfăşurare şi care din acel moment, devin şi ele părţi, fiind insă denumite, în continuare, terţi, pentru a fi deosebite de părţile iniţiale (reclamantul şi pârâtul).

Spre deosebire de hotărârile penale, care sunt opozabile erga omnes, hotărârile civile, cu foarte rare excepţii (în materiile de stare civilă), nu pot fi opuse terţilor. De ex.: titularul dreptului de proprietate, care a obţinut o hotărâre ce obligă pe pârât la predarea bunului, nu va putea executa acea hotărâre în cazul în care bunul este deţinut de o terţă persoană, ci va trebui să declanşeze un nou litigiu, chemându-l în judecată pe terţul detentor.

Pentru ca o hotărâre civilă să devină opozabilă şi altor persoane care nu sunt părţi şi nici nu sunt considerate a fi reprezentate, este necesară introducerea acestora în proces.

Introducerea unui terţ în judecată prezintă un dublu interes: atât pentru una din părţile iniţiale (reclamant sau pârât), care urmăreşte să i se recunoască ori să i se stabilească anumite drepturi şi faţă de terţul respectiv; dar şi pentru terţul respectiv, care fie urmăreşte să-şi valorifice un drept al său, fie pentru a apăra pe una dintre părţile în litigiu. De ex.: - Creditorii chirografari pot interveni într-un litigiu în care debitorul lor este parte, fie pentru a împiedica o fraudare a intereselor lor, fie pentru a-l ajuta pe debitorul lor să câştige,

5

deoarece orice majorare sau diminuare a patrimoniului lor influenţează posibilitatea pentru creditorii chirografari de a-şi satisface creanţele.

Trebuie subliniat ca, în anumite cazuri expres prevăzute de lege, terţii sunt obligaţi să intervină într-un proces în curs de judecată, sub sancţiunea de a nu-şi mai putea valorifica ulterior drepturile sau interesele. Spre exemplu, din dispoziţiile art. 785 C.civ., se desprinde concluzia ca, în cazul partajului succesoral, creditorii unui coindivizar sunt obligaţi să intervină în procesul respectiv, deoarece ei nu vor mai putea ataca împărţeala pe calea prevăzută de art. 975 C.civ., chiar dacă aceasta a fost făcută cu fraudarea drepturilor lor la urmărirea silită imobiliară, cei care au un drept de privilegiu sau ipotecă asupra imobilului ce formează obiectul executării silite sunt obligaţi să intervină.

Participarea terţilor la judecată prezintă avantaje întrucât ea permite reunirea într-un singur proces a tuturor persoanelor interesate de pretenţia dedusă judecăţii, realizându-se astfel o economie de timp şi de cheltuieli, lămureşte atât raporturile dintre reclamant şi pârât, dar şi dintre aceştia şi terţii intervenienţi, preîntâmpinându-se astfel posibilitatea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

Trebuie însă menţionat ca, introducerea unor terţi în proces are şi unele inconveniente, în sensul că poate duce la întârziere în soluţionarea cauzei, sau poate ridica anumite probleme de competenţă, iar terţii iau procesul în faza în care se găseşte la momentul introducerii sale în proces, ceea ce poate afecta drepturile lor.

Codul de procedură civilă reglementează: intervenţia voluntară (art. 49-56), şi trei forme de intervenţie forţată, respectiv, chemarea în judecată a altor persoane (art. 57-59), chemarea în garanţie (art. 60-63) şi arătarea titularului dreptului (art. 64-66).

PROCURORUL

Potrivit art.45 alin.1 Cod procedură civilă Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Faţă de dispoziţiile art.45 alin.3 C.P.C., procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Procurorul poate exercita căile de atac, în condiţiile legii, împotriva oricăror hotărâri, indiferent dacă, a participat sau nu la judecarea pricinii în care s-a pronunţat hotărârea respectivă; pentru procuror, termenul de apel/recurs curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

REPREZENTAREA JUDICIARĂ CONVENŢIONALĂ A PARŢILOR ÎN PROCESUL CIVIL

Părţile în proces pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar. Sunt cazuri în care partea este obligată să se prezinte personal în instanţă, iar nu prin reprezentant (de ex.: - la judecată în faţa instanţelor de fond a cererilor de divorţ, în cazul administrării probei cu interogatoriu).

Conform art. 1532 Cod civil, mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care îl reprezintă.

6

Reprezentarea în justiţie este acea situaţie în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi în interesul altei persoane, care este parte în proces.

Mandatarul poate fi un avocat sau o persoană care nu are această calitate.

a. Reprezentarea persoanelor fizice prin mandatar neavocat

Partea poate fi reprezentată în procesul civil nu numai de avocat, ci şi de o persoană care nu are această calitate.

În aceste condiţii, când reprezentarea se face de o persoană care nu are calitatea de avocat, mandatarul poate face cereri în faţa instanţei, poate propune probe, poate să îndeplinească alte acte de procedură în numele şi în interesul părţii pe care o reprezintă, însă nu are dreptul să pună concluzii decât prin avocat.

De la această regulă sunt exceptaţi doctorii în drept şi licenţiaţii în drept, dacă sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv. Asistarea de către avocat nu este necesară, la judecătorie dacă partea este reprezentantă de soţ sau rudă până la gradul al IV-lea inclusiv.

În situaţia în care cererea în justiţie se face prin reprezentant convenţional, trebuie ca în cerere să se specifice aceasta şi să se alăture procura.

Mandatul dat sub forma unei procuri generale nu dă dreptul de a reprezenta pe mandant în justiţie, cu excepţia cazurilor în care mandantul locuieşte în străinătate sau mandatul este dat unui prepus.

Cu excepţia prevăzută mai sus, mandatul trebuie să fie dat pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau reprezentare în judecată.

Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii însă poate fi restrâns doar la unele dintre ele, iar pentru actele de dispoziţie trebuie o procură specială.

Dreptul de reprezentare poate fi dat atât printr-un înscris sub semnătura legalizată, dar şi printr-o declaraţie verbală în faţa instanţei de judecată şi trecută în încheierea de şedinţă.

Mandatul judiciar nu încetează prin moartea celui care l-a dat, ci dăinuie până la retragerea lui sau până la renunţarea la el. Renunţarea la mandat trebuie anunţată cu 15 zile înainte de termenul de înfăţişare

b. Reprezentarea persoanelor fizice prin mandatar avocat

În condiţiile în care dreptatea se împarte de judecători, care sunt profesionişti ai dreptului, este greu de conceput ca dialogul să se poarte direct între specialist şi părţile implicate în proces, care de regulă nu au cunoştinţele necesare, nu cunosc şi nu înţeleg limbajul judecătorului. De aceea, de cele mai multe ori, părţile recurg la avocaţi, şi ei profesionişti ai dreptului, astfel că dialogul pe care îl presupune procesul se poartă, în aceste condiţii între specialişti ai aceluiaşi domeniu.

Activitatea avocatului se realizează prin consultaţii cu caracter juridic, asistenţă şi reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie, de urmărire penală şi de notariat, redactarea de acte juridice.

Potrivit art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă, avocatul şi-ar justifica calitatea de reprezentant tot printr-o procură, semnătura fiind certificată potrivit legii avocaţilor.

Avocatul are dreptul să reprezinte pe bază unui contract de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă, între avocat şi client ori mandatarul acestuia.

Contractul prevede întinderile puterilor pe care clientul le conferă avocatului, iar în baza acestuia, avocatul se legitimează prin împuternicirea avocaţială.

În lipsa unei prevederi contrare, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.

Cât priveşte actele procesuale de dispoziţie, întrucât art. 69 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu face distincţia între mandatarul neavocat şi avocat, pentru astfel de acte şi avocatul are nevoie de procură specială.

7

O asemenea procură nu mai este necesară dacă în contractul de asistenţă juridică se menţionează expres dreptul avocatului de a face astfel de acte.

Potrivit art. 69 alin. 2 din Codul de procedură civilă avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date, dar, în acest caz, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi.

Denunţarea contractului de asistenţă juridică se poate face prin acordul ambelor părţi sau unilateral, în conformitate cu prevederile expres menţionate în contract.

Dispoziţiile art. 72 Cod procedură civilă referitoare la renunţarea sau retragerea mandatului se aplică în mod corespunzător şi în cazul reprezentării prin avocat.

c. Reprezentarea persoanei juridice

Persoana juridică, de regulă nu participă la procesul civil prin organul său de conducere, ci prin reprezentant, jurisconsult sau avocat.

În cazul consilierului juridic reprezentarea se face în baza unei delegaţii semnate de şeful oficiului juridic sau de conducătorul unităţii.

Consilierul juridic este obligat să susţină interesele persoanei juridice în instanţă, să exercite căile de atac legale şi să ia orice alte măsuri necesare apărării intereselor legale ale unităţilor în cadrul cărora funcţionează.

Pentru a se face acte de dispoziţie reprezentantul convenţional trebuie să aibă o delegaţie specială (ex. renunţarea la judecată sau la drept, darea răspunsurilor la interogatoriu, renunţarea la calea de atac.).

SANCŢIUNEA LIPSEI CALITĂŢII DE REPREZENTANT

În cazul în care reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, instanţa acordă un termen pentru a se suplini o astfel de lipsă, iar dacă la termenul acordat lipsa nu se împlineşte, va anula cererea (art. 161 Cod procedură civilă).

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant poate fi invocată în orice stare a pricinii, iar titularul dreptului poate ratifica actele făcute de persoana ce nu avea calitatea de reprezentant.

8

TERMENELE PROCEDURALE

1. Consideraţii teoreticeTermenele procedurale reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie

îndeplinite anumite acte de procedură sau dimpotrivă este oprită îndeplinirea altor acte de procedură.

2. Clasificarea termenelor proceduralea. În funcţie de caracterul lor:

termene imperative sau peremptorii – termenul în care trebuie îndeplinit un anumit act de procedură;

termene prohibitive sau dilatorii – termenul înăuntrul căruia legea interzice efectuarea actelor de procedură.

b. În funcţie de izvorul lor: termene legale – stabilite prin texte de lege; termene judecătoreşti – stabilite pentru şedinţele de judecată de către judecător termene convenţionale – stabilite de către părţi.

c. În funcţie de sancţiunea în cazul nerespectării lor: termene absolute – care afectează valabilitatea actului de procedură; termene relative – care nu afectează valabilitatea, dar care atrag sancţionarea

persoanei care nu a respectat termenul.

d. În funcţie de durata lor – termene pe ore, zile, săptămâni, luni, ani.

Cu privire la modul de calcul:- termenele pe ore încep să curgă de la miezul nopţii, zilei următoare;- termenele pe zile se calculează pe zile libere, ceea ce înseamnă că ziua de

început şi ziua de sfârşit a termenului nu intră în calcul;- termenele pe săptămâni, luni sau ani se sfârşesc în ziua săptămânii, lunii

sau anului corespunzătoare zilei de plecare.Termenele care încep la 29, 30, 31 ale lunii şi se sfârşesc într-o lună care nu are o

astfel de zi se vor socoti împlinite în ultima zi din lună.Termenul care sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este

suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

Termenul începe să curgă, de regulă, de la data comunicării actelor de procedură. Există, însă, şi excepţii: de ex.: în cazul declinării competenţei, termenul de executare a căii de atac curge de la pronunţare.

Actele de procedură trimise prin poştă instanţei judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate cu scrisoare recomandată la oficiul poştal înainte de împlinirea lor.

Sancţiuni pentru nerespectarea termenelor procedurale

9

a. DecădereaNeexercitarea căii de atac sau neîndeplinirea altui act de procedură în termenul legal

atrage decăderea, cu excepţia, situaţiei în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

În acest caz actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării; în acelaşi termen se formulează şi cererea de repunere în termen.

b. Perimarea.Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă

cerere de reformare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an în materie civilă şi de 6 luni în materie comercială ( art.248 Cod proc. civilă).

c. Amenzi civile.Art. 1081 Cod proc. civilă sancţionează faptele săvârşite în legătură cu procesul, cu

amenzi judiciare.De exemplu, cauzarea amânării judecăţii de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor

de procedură ( printre care şi grefierul), se sancţionează cu amendă judiciară.De exemplu, citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile

înaintea termenului de judecată( art. 89 Cod proc. civilă).

10

CITAREA SI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA

Citarea părţilorPotrivit art.85 Cod proc. civ. instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după

citarea sau înfăţişarea parţilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.Instanţa este obligata să amâne judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea

care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii. Trebuie menţionat că, în procesul civil părţile nu sunt obligate să se înfăţişeze în

instanţă, însă este necesar ca ele să fie legal citate. Rezultă că, regula este citarea părţilor şi numai, cu titlu de excepţie, şi în cazurile

expres prevăzute de lege, judecata poate avea loc fără citarea părţilor.De la această regulă, potrivit căreia nu se poate trece la judecarea cauzei fără citarea

părţilor, exista două excepţii, când instanţa poate trece la soluţionarea cererii chiar dacă părţile nu au fost citate, ele prezumându-se că au cunoştinţă de termenele ulterioare.

Astfel potrivit art. 153 alin. 1 Cod proc. civ.: - partea care a depus cererea de chemare în judecată, personal sau prin mandatar şi

a luat termen în cunoştinţă, precum şi,- partea care a fost prezentă la o înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar

neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu vor fi citate în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ele cunosc

termenele ulterioare.Aceste două excepţii reprezintă aşa-numita instituţie a „termenului în cunoştinţă”. Instituţia termenului in cunoştinţă nu se aplică, potrivit art. 153 alin. 2 Cod proc. civ.,

în următoarele situaţii:- în cazul redeschiderii judecăţii, după ce aceasta a fost suspendată;- în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;- în cazul în care pricina se repune pe rol;- în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.În toate cazurile menţionate mai sus, cei în cauză vor trebui citaţi pentru termenul

la care va avea loc reluarea judecăţii, luarea interogatoriului, repunerea pricinii pe rol, iar militarii şi deţinuţii trebuie citaţi pentru toate termenele de judecată.

Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente a instituit şi posibilitatea citării sau comunicării cererilor ori înscrisurilor către cealaltă parte prin executorul judecătoresc.

Acest dispoziţii se aplică numai la soluţionarea proceselor funciare (definite la art.1 din Titlul XIII ca fiind plângeri, contestaţii sau litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr.18/1991, a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere şi a Legii nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea legii fondului funciar).

Art.3 din Legea nr.247/2005 Titlul XIII prevede însă că procedura de citare sau comunicare nu se îndeplineşte prin intermediul executorului judecătoresc în următoarele situaţii:

a) citarea părţii pentru primul termen de judecatăb) citarea părţii pentru termenul ulterior repunerii pe rolc) comunicarea hotărârilor judecătoreşti

Preschimbarea termenului de chemare în judecată

11

Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţii poate fi preschimbat numai pentru motive temeinice şi numai cu citarea părţilor, în termen scurt, în camera de consiliu.

Cererea de preschimbare a primului termen de judecată, formulată mai înainte de începerea judecăţii, se soluţionează de către preşedintele instanţei sau vicepreşedintele instanţei ori judecătorul care îl înlocuieşte.

Cererea de preschimbare a termenului de judecată făcută în cursul judecării procesului se soluţionează de instanţa (completul de judecată) învestită cu judecata cauzei.

Primind cererea de preschimbare a termenului de judecată registratorul va proceda la înregistrarea acesteia în registrul general de dosare (efectuând şi menţiunile necesare în aplicaţia informatică) şi o va preda preşedintelui instanţei, vicepreşedintelui instanţei, preşedintele de secţie ori judecătorului de serviciu (după caz) împreună cu dosarul.

Se impune verificarea dosarului sub următoarele aspecte:a) dacă cererea a fost formulată înaintea primului termen de judecată ( –> competenţa

soluţionării cererii de preschimbare aparţine preşedintelui, vicepreşedintelui, preşedintelui de secţie ori judecătorului de secţie care îl înlocuieşte).

Dacă cererea de preschimbare a termenului de judecată a fost formulată la o dată ulterioară primului termen de judecată, competenţa soluţionării acesteia revine completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei.

b) dacă au fost emise citaţiile ori dacă părţile au luat termenul în cunoştinţă (-cererea se soluţionează numai după citarea tuturor părţilor).

În caz contrar cererea de preschimbare a termenului se soluţionează fără citarea părţilor.

În toate cazurile cererea de preschimbare se soluţionează în Camera de Consiliu.După soluţionarea cererii se consemnează în condica de şedinţă din Camera de

Consiliu fie noul terme de judecată acordat fie împrejurarea că cererea a fost respinsă iar termenul de judecată iniţial a fost menţinut.

În cazul admiterii cererii de preschimbare a termenului de judecată grefierii – arhivari vor efectua cuvenitele menţiuni în registrul informativ şi în registrul de termene al arhivei atât pe suport de hârtie cât şi în aplicaţia informatică.

Citaţia Citaţia reprezintă actul procedural prin care părţile şi ceilalţi participanţi în procesul

civil sunt înştiinţaţi să se prezinte în faţa instanţei de judecată.Citaţia trebuie să îmbrace forma scrisă şi trebuie să cuprindă anumite menţiuni

prevăzute de lege.Citaţia este compusă din două părţi: citaţia propriu-zisă şi dovada de înmânare a

citaţiei (procesul-verbal).Potrivit art. 88 Cod procedură civilă, citaţia va cuprinde:1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;2. indicarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;3. indicarea instanţei şi sediul acesteia;4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat;5. numele şi domiciliul părţii potrivnice, precum şi felul pricinii;5/1 alte menţiuni prevăzute de lege;6. parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.

Menţiunile referitoare la:- indicarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare,

12

- indicarea instanţei şi sediului acesteia,- numele, domiciliul şi calitatea celui citat,- parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. În aceste cazuri, vătămarea părţii se presupune, pe când în lipsa celorlalte menţiuni

vătămarea trebuie dovedită.

Dovada de primire a citaţiei o reprezintă procesul verbal pe care îl încheie agentul procedural.

Potrivit art. 100 cod proc. civ., procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

1. anul, luna şi ziua când a fost încheiat; 2. numele celui care l-a încheiat; 3. funcţia acestuia; 4. numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu indicarea

numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă persoana căreia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe;

5. arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea acestuia, iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare;

6. arătarea înscrisurilor comunicate; 7. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau a locului unde s-a făcut

afişarea;8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal.Dacă se refuză primirea sau cel care urmează să semneze nu poate să o facă, se va

face menţiune despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.Menţiunile referitoare la:- anul, luna şi ziua când a fost încheiat;- numele celui care l-a încheiat; - numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea;- arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea acestuia,

iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare; - numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau a locului unde s-a făcut

afişarea;- semnătura celui care a încheiat procesul-verbal,sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la cele constatate

personal de agentul care l-a întocmit.

PERSOANELE CE URMEAZA A FI CITATE SI MODUL DE CITARE

Se citează părţile, inclusiv terţii intervenienţi, precum şi martorii, experţii, interpreţii şi alţi participanţi la procesul civil.

În cazul în care partea, care este reprezentată în judecată printr-un mandatar, a făcut o alegere de domiciliu la adresa acestuia, atunci citarea şi comunicarea actelor de procedură se vor face la adresa mandatarului; dacă însă partea nu a arătat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, atunci acestea se vor comunica la domiciliul părţii.

Există anumite reguli speciale de citare, stabilite de art. 87 Cod procedură civilă:

13

- statul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public se citează în persoana şefului autorităţii, la contenciosul sediului central al administraţiei respective, ori, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei (ex : Statul, ca persoană juridică, se citează prin Ministerul Finanţelor)

- persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori al reprezentanţei;

- asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică se citează prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei;

- cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului sunt citaţi prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;

- incapabilii se citează prin reprezentanţii lor legali, iar în caz de numire a unui curator, citarea se face prin acest curator;

- personalul misiunilor diplomatice şi oficiile consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, se citează prin Ministerul Afacerilor Externe.

Persoanele cu domiciliul necunoscut ori cu reşedinţa necunoscută, inclusiv cei aflaţi în străinătate, vor fi citaţi prin mica publicitate. Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, iar dacă instanţa de judecată apreciază că este necesar, citaţia se publică şi în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit.

Afişarea, precum şi publicarea citaţiei se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată, însă, în cazurile urgente, preşedintele instanţei sau instanţa de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.

ÎNMINAREA CITAŢIEI SI A ALTOR ACTE DE PROCEDURA

Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se face, din oficiu, prin agenţi procedurali ai instanţei şi în mod gratuit.

Sub sancţiunea nulităţii, citaţia trebuie înmânată cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, cu excepţia cazurilor urgente, când instanţa poate scurta acest termen.

Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazurile grabnice, când este nevoie de încuviinţarea preşedintelui.

Citaţia şi celelalte acte de procedură se înmânează personal celui citat, la domiciliul sau reşedinţa acestuia, care va semna adeverinţa de primire, agentul procedural certificând identitatea şi semnătura acestuia. Dacă persoana citată refuză primirea, ori primind refuză să semneze sau nu poate să semneze, agentul va afişa citaţia sau o va lăsa, consemnând despre aceasta în procesul-verbal.

În situaţia în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul va înmâna citaţia unei persoane din familie, ori, în lipsa, altei persoane care locuieşte cu dânsul (cu excepţia minorilor sub 14 ani sau a persoanelor lipsite de discernământ).

În cazul în care persoana locuieşte în hotel sau într-o clădire cu mai multe apartamente şi nu este indicat numărul camerei sau apartamentului, agentul va înmâna citaţia administratorului, portarului, iar dacă aceştia refuză, va afişa citaţia pe uşa principală a clădirii şi va încheia proces-verbal.

Art.92 Cod procedură civilă stabileşte că, în cazul persoanelor juridice, citarea nu se poate realiza prin afişare, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

Dacă partea îşi schimbă domiciliul în cursul judecăţii, ea trebuie să depună la dosar o cerere prin care să aducă la cunoştinţa instanţei schimbarea de domiciliu, iar părţii adverse

14

prin scrisoare recomandată, recipisa depunându-se la dosar. În caz contrar, ea va continua să fie citată, în mod valabil, la vechiul domiciliu şi nu va putea să invoce nulitatea procedurii de citare.

3. Potrivit dispoziţiilor art.1141 alin 4 C.p.c. dacă pârâtul nu se conformează obligaţiei de a-şi alege domiciliul în România , pentru comunicarea actelor de procedură, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată.

În acest caz recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţine loc de dovadă de îndeplinire a procedurii de citare.

Această regulă îşi găseşte însă aplicarea numai atunci când prin convenţii internaţionale la care România este parte nu se dispune altfel.

15

ACTIVITATEA PREMERGĂTOARE ŞEDINŢEI DE JUDECATĂ ŞI DE REZOLVARE A LUCRĂRILOR CU CARACTER

ADMINISTRATIV

Această activitate este reglementată la art. 96-100 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 159/24 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare REGULAMENT). Potrivit art. 96: „ (1) Actele de sesizare a instanţei, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax, se depun la registratură, unde în aceeaşi zi primesc dată certă, după care se predau preşedintelui instanţei spre rezolvare, având ataşate şi plicurile sau, după caz, dovada modului în care au fost transmise. (2) După rezoluţia preşedintelui, actele de sesizare primesc număr din registrul general de dosare şi se înscriu, după caz, în registrele prevăzute la art. 86 din prezentul regulament. (3) Celelalte cereri şi acte de orice natură, inclusiv corespondenţa cu caracter administrativ, sosite prin poştă, curier, fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare, se înregistrează în registrul general de dosare, registrul de intrare-ieşire a corespondenţei administrative sau registrul de evidenţă a petiţiilor, după caz, apoi se prezintă preşedintelui împreună cu dovezile de expediere. (4) Dovezile de comunicare a procedurilor se primesc la registratura instanţei sub semnătură, după care se predau arhivarului, care le ataşează la dosar, făcând menţiune despre aceasta pe conceptul de citare. (5) Actele şi cererile de orice natură prezentate de justiţiabili sau de reprezentanţii lor, inclusiv avocaţi, preşedintelui instanţei sau judecătorului de serviciu primesc dată certă la prezentarea lor, prin aplicarea ştampilei de intrare a instanţei respective, iar după rezolvare se predau arhivarului-registrator, care le înregistrează potrivit prevederilor de la alin. (1) sau (3), după caz. (6) Partea sau reprezentantul acesteia, care prezintă personal la instanţă actul de sesizare, poate primi, sub semnătură depusă pe act, termen de judecată în cunoştinţă, afară de cazul când legea dispune altfel. (7) Documentele şi înscrisurile care nu pot fi ataşate la dosar, precum şi obiectele ce servesc ca mijloc de probă vor fi predate direct grefierului şef de secţie, respectiv grefierului-şef, cu respectarea dispoziţiilor prezentului regulament privind gestiunea corpurilor delicte. (8) Înregistrarea, evidenţa şi păstrarea documentelor ce nu sunt destinate publicităţii se vor face în condiţiile prevăzute de lege. (9) Plicurile conţinând corespondenţa cu caracter confidenţial se înregistrează în registrul de intrare al corespondenţei numai cu această menţiune, fără a fi desfăcute, după care se predau destinatarului”.

În practică, actele de sesizare a instanţei (cereri de chemare în judecată, plângeri contravenţionale, plângeri penale directe, rechizitori, etc. se depun de către părţi sau mandatarii acestora, curierii parchetelor, consilierii juridici ai instituţiilor care au calitatea de a aplica sancţiuni contravenţionale, etc)., în timpul programului cu publicul la judecătorul de serviciu; delegaţii parchetelor pot depune corespondenţa în tot timpul programului de lucru al registratorilor care potrivit art. 91 alin. 1 din regulament este între orele 8,00 şi 16,00 (în zilele lucrătoare).

16

Părţile ori reprezentanţii acestora pot primi termen în cunoştinţă, ceea ce presupune că sunt legitimaţi de judecătorul de serviciu, li se notează datele de identitate pe rezoluţia de primire a cererii (iar în cazul plângerilor prealabile direct pe cerere); după ce li se aduce la cunoştinţă termenul de judecată acordat, aceştia semnează pe rezoluţie/plângere prealabilă şi fac menţiunea că au luat termen în cunoştinţă.

Consecinţa cea mai importantă a acordării termenului în cunoştinţă este aceea că părţile care au primit în acest fel termenul nu vor mai fi citate pentru termenele ulterioare decât în situaţiile expres prevăzute de art. 153 C.pr.civ.

După primirea actului de sesizare a instanţei de către preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte de secţie sau judecător de serviciu, acesta primeşte un număr din registrul general de dosare; sub acest număr de dosar se vor înregistra toate cererile depuse ulterior (cu referire la acest dosar), precum şi toată corespondenţa în legătură cu cauza respectivă.

În acelaşi timp, cererea trebuie să fie înregistrată în opisul alfabetic (unde se trec numele şi prenumele părţilor din dosar şi numărul dosarului, registrul informativ (în care se menţionează numărul de dosar, numele părţilor, obiectul cauzei şi primul termen de judecată acordat), precum şi registrul de termene al arhivei (la data şi completul la care a fost repartizată cauza în mod aleatoriu).

Regulamentul prevede la art. 90 alin. 5 că judecătorii de serviciu primesc şi verifică actele de sesizare a instanţei şi iau măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii. Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu art. 96 alin. 3, în sensul că toate celelalte cereri şi acte de orice natură, inclusiv corespondenţă cu caracter administrativ (care nu presupun formarea unui dosar nou), vor fi înregistrate, după caz, în registrul general de dosare (dacă se referă la un dosar aflat pe rolul instanţei căreia îi sunt adresate), în registrul de intrare-ieşire a corespondenţei administrative (dacă cererea nu vizează un dosar al instanţei) sau în registrul de evidenţă a petiţiilor.

După desfacerea corespondenţei şi verificarea conţinutului acesteia, registratorii vor prezenta judecătorului de serviciu numai actele de sesizare a instanţei (cererile care implică formarea unui dosar nou), iar toate celelalte cereri, după înregistrare şi acordarea datei certe (prin aplicarea ştampilei conţinând denumirea instanţei, ziua, luna şi anul primirii cererii şi semnătura registratorului) vor fi predate la diferitele compartimente ale instanţei, cu conservarea dovezii predării înscrisurilor.

Documentele şi înscrisurile care nu pot fi ataşate la dosar (înscrisuri depuse în original de către părţi, recipisă de plată a cauţiunilor, bilete la ordin cambii, etc,), precum şi obiectele care servesc ca mijloc de probă (aşa numitele corpuri delicte) vor fi predate de registratorul sau grefierul care are ca atribuţii formarea şi înregistrarea dosarelor grefierului şef al judecătoriei, grefierului -şef de secţie ori primului- grefier, după caz,cu proces verbal din care să rezulte numărul dosarului/anul înregistrării, înscrisul sau obiectul care se depune, elemente şi caracteristici de identificare, calitatea sau valoarea acestora În situaţia înscrisurilor care se depun la casa de valori, o copie a acestora se ataşează la dosar împreună cu un exemplar al procesului verbal, din care rezultă că originalul a fost depus la casa de valori.

Şi în situaţia predării corpurilor delicte, se lasă la dosar un exemplar al procesului verbal de predare către grefierul-şef sau prim-grefier, după caz.

În ceea ce priveşte înregistrarea, evidenţa şi păstrarea documentelor care nu sunt destinate publicităţii, art. 86, prevede la pct. 20, alin. 2, două registre de evidenţă care nu sunt destinate publicităţii. Este vorba despre registrul de evidenţă a sesizărilor privind efectuarea percheziţiilor autorizate de judecător în cursul urmăririi penale şi respectiv registrul de evidenţă a sesizărilor privind confirmarea şi autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport; acestea se găsesc în

17

păstrarea grefierului-şef al judecătoriei (art. 56 lit. i din Regulament), primilor-grefieri ai tribunalelor,în ceea ce priveşte confirmarea şi autorizarea interceptărilor şi înregistrarea convorbirilor telefonice – art. 53 alin. 3), grefierilor şefi de secţie (în ceea ce priveşte evidenţa sesizărilor privind efectuarea percheziţiilor – art. 55, lit. m), primilor-grefieri ai curţilor de apel, în ceea ce priveşte confirmarea şi autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice – art. 53 alin.2). ART. 97 „(1) Înregistrarea statistică a cererilor, formarea dosarelor, întocmirea conceptelor de citare, emiterea procedurilor de chemare în faţa instanţei şi comunicarea copiilor de pe actele de sesizare a instanţei se fac imediat după fixarea termenului de judecată, pentru cauzele de natură urgentă, sau cel mai târziu a doua zi lucrătoare, în celelalte cauze. Persoana care întocmeşte procedurile va face menţiune, pe conceptul de citare, despre data predării acestora la serviciul expediţii. (2) Expedierea corespondenţei se va realiza prin poştă, agent sau curier, prin fax sau e-mail ori prin orice alt mijloc de comunicare a cărui supraveghere poate fi exercitată astfel încât să fie asigurat caracterul oficial al acesteia”.

După înregistrarea cererii în registrele prevăzut la art. 86 coroborat cu art. 96 alin. 2 din regulament, se face înregistrarea statistică şi se formează dosarul în sensul că înscrisurile sunt îndosariate şi cusute. ART. 98 „(1) În vederea repartizării pe complete şi stabilirii primului termen de judecată, dosarele nou formate vor fi transmise persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. (2) Repartizarea cauzelor se va efectua ţinându-se seama de criteriul aleatoriu, alfabetic, astfel cum a fost implementat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1284/C/2004, sau în sistem informatizat. (3) Dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de preşedintele sau de unul dintre judecătorii completului de judecată, care va lua măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii, astfel încât să se asigure soluţionarea cu celeritate a cauzelor înregistrate. (4) În cazul existenţei unui sistem computerizat automat de gestiune a activităţii de înregistrare a actelor de sesizare, preşedintele instanţei va veghea ca utilizarea acestuia să se realizeze conform instrucţiunilor. (5) La sfârşitul fiecărei zile va fi listată situaţia repartizării cauzelor înregistrate în ziua respectivă, ţinându-se o evidenţă separată a acesteia”.

Repartizarea aleatorie a dosarelor se poate face în sistem informatizat sau alfabetic.În ceea ce priveşte sistemul informatizat de repartizare aleatorie a cauzelor, acesta

presupune alocarea termenului de judecată şi a completului prin intermediul unei aplicaţii informatice, judecătorul de serviciu sau grefierul de serviciu, după caz,introduc în aplicaţia informatizată datele referitoare la obiectul şi natrua cauzei, părţi şi numărul de dosar, după care se procedează la alocarea completului şi a primului termen de judecată.

Regulamentul prevede obligativitatea listării la sfârşitul fiecărei zile a situaţiei repartizării cauzelor; în paralel se ţine şi evidenţa scriptică, respectiv registrul general de dosare şi celelalte registre prevăzute de regulament.

Repartizarea aleatorie pe criteriu alfabetic, presupune alocarea unor litere fiecărui complet de judecată, iar repartizarea o face direct judecătorul de serviciu, care verifică: - în materie civilă comercială şi de contencios administrativ, în litigiile de muncă, în plângerile penale prealabile şi în cauzele privind plângerile întemeiate pe dispoziţiile art. 278/1 C.pr.civ., prima literă a numelui părţii care sesizează instanţa. - în cauzele penale în care sesizarea instanţei se face prin rechizitoriu, cauza se repartizează în funcţie de prima literă a numelui inculpatului.

18

- dacă sesizarea instanţei este făcută de mai multe părţi sau când există mai mulţi inculpaţi, cauza se repartizează după numele părţii care a sesizat instanţa sau a inculpatului, alegându-se numele a cărui literă este cea mai apropiată de litera A.

Art.7 din Regulamentul privind repartizarea aleatorie a dosarelor după criteriul alfabetic, aprobat prin Ordinul nr. 1284/C/12 mai 2004 al Ministrului Justiţiei reglementează modul de repartizare aleatorie a cauzelor şi în cazul apelului, recursului, a tuturor celorlalte cerereri, inclusiv căi extraordinare de atac, iar în ceea ce priveşte cererile formulate de persoanele juridice, acestea se repartizează în funcţie de prima literă a numelui străzii, unde persoana juridică îşi are sediul, în lipsa acestui element, cauza se repartizează în funcţie de prima literă a denumirii localităţii, unde persoana juridică îşi are sediul. ART. 99 „(1) Pe coperta dosarului se va menţiona denumirea instanţei, secţia, completul de judecată, numărul dosarului, numele părţilor, obiectul pricinii, starea de arest, termenele de judecată, numărul şi data hotărârii, iniţialele judecătorului însărcinat cu redactarea hotărârii, indicele statistic şi poziţia din registrul de executări. (2) Înainte de a fi puse la dispoziţia justiţiabililor sau predate pentru şedinţa de judecată, dosarele trebuie să aibă toate filele cusute şi numerotate. (3) În cazul în care dosarul urmează a fi înaintat la instanţa de apel sau recurs ori la altă autoritate sau se depune în conservare, se va proceda la şnuruirea definitivă şi aplicarea ştampilei, iar pe faţa inferioară a ultimei coperte arhivarul va certifica numărul filelor în cifre şi, în paranteză, în litere. (4) În ipoteza în care părţile solicită eliberarea unor înscrisuri aflate în dosarele altor autorităţi, ataşate dosarului ce se conservă, se poate proceda la desigilarea acestora cu întocmirea unui proces-verbal despre operaţiunea întreprinsă, realizându-se în mod corespunzător o nouă numerotare, lăsându-se la dosar o copie a actului respectiv. (5) Pentru o manipulare mai bună a dosarelor se pot forma două sau mai multe volume; în adresele de înaintare a dosarelor se indică şi numărul volumelor. (6) La instanţa de apel şi la instanţa de recurs se formează un nou dosar, la care se ataşează separat dosarul primei instanţe. (7) În cazul casării sau desfiinţării hotărârii cu trimitere spre rejudecare, se va forma un dosar nou, la care se va ataşa dosarul de bază”.

Pe coperta dosarului se va menţiona denumirea instanţei, secţia, completul de judecată, numărul dosarului, numele părţilor, obiectul pricinii, termenul de judecată şi indicele statistic. Pe parcursul judecăţii pe copertă, vor fi trecute următoarele termene de judecată, iar la momentul soluţionării cererii se vor trece şi numărul şi data hotărârii, iniţialele judecătorului însărcinat cu redactarea hotărârii şi poziţia în registrul de executări (dacă este cazul).

Înainte de a fi predate pentru şedinţa de judecată, ori de a fi puse la dispoziţia persoanelor interesate pentru consultare, dosarele trebuie să aibă toate filele cusute şi numerotate. Această operaţiune este de regulă efectuată de aprozi, la formarea dosarului, de grefierii de şedinţă, ori de arhivarul însărcinat cu ataşarea actelor de procedură.

În situaţia în care dosarul urmează să fie înaintat la o altă instanţă sau autoritate, ori se depune în conservare (după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei), grefierul arhivar, sau grefierul care are în fişa postului atribuţia de a înainta dosarele la instanţele de control judiciar sau la alte autorităţi, va proceda la şnuruirea definitivă şi aplicarea ştampilei instanţei pe faţa inferioară a ultimei coperte, specificând numărul filelor în cifre, dar şi în litere.

Eliberarea înscrisurilor aflate în dosarele altor autorităţi, dar aflate în arhiva instanţei sesizate cu cererea „de eliberarea a înscrisului” se face de către aceasta din urmă.

19

Regulamentul permite desigilarea dosarelor altor instanţe sau autorităţi, dar prevede necesitatea întocmirii unui proces verbal din care să rezulte operaţiunea săvârşită, o copie a actului eliberat se lasă la dosar, se procedează la o nouă numerotare a dosarului şi evident la şnuruirea lui.

În ceea ce priveşte numărul de file pe care trebuie să-l conţină un dosar, regulamentul nu prevede decât că pot fi formate mai multe volume, pentru a se asigura o manipulare mai uşoară a dosarelor. Se va avea însă în vedere ca în adresele de înaintare a dosarelor să se specifice întotdeauna şi numărul volumelor.

Atât la instanţa de apel, cât şi la instanţa de recurs, se procedează la formarea de noi dosare, la care se ataşează dosarul în care a fost pronunţată hotărârea atacată. După soluţionarea căilor de atac, când dosarul se restituie pentru arhivare la prima instanţă de fond, vor fi arhivate, atât dosarul de fond, cât şi dosarul instanţelor de control judiciar.

În cazul desfiinţării unei hotărâri, sau casării cu trimitere spre rejudecare, se va forma un nou dosar de către instanţa care a pronunţat hotărârea desfiinţată (există şi situaţii în care constatându-se că prima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative referitoare la competenţa instanţelor, caz în care instanţa superioară casând ori desfiinţând hotărârea atacată, trimite cauza spre competentă soluţionare unei alte instanţe). În registrul general de dosare, ca şi în registrul informativ, se va face menţiune despre împrejurarea că dosarul se rejudecă; la numărul iniţial se face menţiune despre noul număr de dosar format, iar la dosarul nou se face menţiune despre numărul iniţial. ART. 100 „(1) Grefierul de şedinţă preia dosarele de la arhivă, sub semnătură în registrul de termene, cu cel puţin două zile înaintea şedinţei, afişează lista cauzelor cu o zi înaintea termenului de judecată sau cel mai târziu cu o oră înainte de începerea şedinţei la instanţele la care activitatea se desfăşoară în 2 - 3 timpi; completează condica de şedinţă potrivit celor arătate în art. 86 pct. 6; verifică dacă au sosit la instanţă şi s-au ataşat la dosare dovezile de înmânare ori de comunicare a citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură, precum şi relaţiile şi actele solicitate de preşedinte sau de instanţa de judecată; verifică legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare ataşate la dosar; informează preşedintele completului de judecată despre deficienţele constatate, pentru a se lua măsurile necesare, după care predă dosarele completului de judecată. (2) La instanţele la care se utilizează sistemul computerizat lucrările vor fi realizate prin selecţia automată a datelor. (3) Preşedintele instanţei asigură procurorului de şedinţă, părţilor, reprezentanţilor părţilor, avocaţilor şi celorlalte persoane prevăzute de lege posibilitatea consultării din timp a dosarelor. (4) Când una din părţi se află în stare de arest, preşedintele instanţei sau preşedintele completului de judecată ia măsuri ca aceasta să îşi poată exercita pe deplin, în tot cursul judecăţii, dreptul de a examina actele dosarului şi de a lua legătura cu apărătorul său. (5) La înscrierea dosarelor pe listă se dă întâietate cauzelor în care sunt arestaţi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenţă, ţinându-se seama de orele fixate pentru prezentarea persoanelor chemate în proces”.

Înainte de începerea şedinţei de judecată, grefierul de şedinţă preia dosarele de la arhivă, sub semnătură în registrul de termene, cu cel puţin 2 zile înaintea şedinţei de judecată, în vederea pregătirii acesteia (art. 100 Regulament de ordine interioară a instanţelor).

Mai întâi întocmeşte lista cauzelor, dând întâietate celor în care sunt arestaţi, pricinilor declarate urgente şi celor rămase în divergenţa (art. 125 alin. 2 Cod proc.civ.), precum şi pricinilor care s-au amânat din lipsa de timp (art. 157 Cod proc.civ.), ţinându-se

20

seama de orele fixate pentru prezentarea persoanelor chemate în proces. În cadrul aceleaşi categorii de pricini, criteriul ordinii îl reprezintă vechimea.

Această listă va trebui afişată în ziua judecăţii, cu cel puţin o oră înaintea de începerea şedinţei (art. 125 alin 1 Cod proc.civ.),).

Potrivit însă dispoziţiilor art. 100 alin.1 din Regulament şi grefierul de şedinţă întocmeşte şi afişează lista cauzelor cu o zi înaintea termenului de judecată, sau cel mai târziu o oră înainte de începerea şedinţei de judecată la instanţele la care activitatea se desfăşoară în 2-3 timpi..

De asemenea, grefierul va completa condica (registrul) de şedinţă potrivit celor arătate în art. 86 pct.6 din Regulament, cu dosarele din şedinţa respectivă separat, pe complete, cu arătarea numelor membrilor completului, în ordinea înscrisă în lista cauzelor.

Noul termen de judecată, în caz de amânare a judecăţi, hotărârea pronunţată şi numărul acesteia, precum şi iniţialele judecătorului care o va redacta se vor completa în condica menţionată după terminarea şedinţei de judecată ( a se vedea şi art. 103 din Regulament).

După completarea condicii de şedinţă grefierul verifică:- dacă au sosit la instanţă şi s-au ataşat la dosare dovezile de înmânare ori de

comunicare a citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură precum şi relaţiile şi actele solicitate de preşedinte sau de instanţa de judecată;

- verifică legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare ataşate la dosar;

- informează preşedintele completului de judecată despre deficienţele constatate, pentru a se lua măsurile necesare;

- face menţiunile necesare pentru a putea aduce la cunoştinţa instanţei starea în care se afla pricina, atunci când aceasta va fi luată în dezbatere.

După ce îşi îndeplineşte atribuţiile mai sus arătate grefierul predă toate dosarele completului de judecată.

Preşedintele instanţei trebuie să asigure procurorului ce va participa la respectiva şedinţă de judecată, părţilor, reprezentanţilor părţilor, avocaţilor şi celorlalte persoane prevăzute de lege, posibilitatea consultării din timp a dosarelor.

21

CĂILE DE ATACNoţiuni generale

Căile de atac sunt mijloacele procedurale, prin care se poate cere anularea sau reformarea unei hotărâri judecătoreşti.

Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar care se efectuează de instanţele judecătoreşti ierarhic superioare.

Aceste instanţe au dreptul, dar şi obligaţia de a verifica, în condiţiile şi în procedurile stabilite de lege, legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele ierarhic inferioare şi, în anumite cazuri, a propriilor hotărâri, respectiv a actelor şi hotărârilor pronunţate de organe din afara sistemului instanţelor judecătoreşti.

Reguli comune căilor de atac Sistemul căilor de atac este guvernat de următoarele reguli comune:- legalitatea căii de atac; prin această regulă se înţelege faptul că o hotărâre

judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege;- ierarhia căilor de atac; potrivit acestei reguli, nu se poate recurge la o cale

extraordinară de atac atâta timp cât este deschis exerciţiul unei căi de atac;- unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac; potrivit acestei reguli, partea

interesată poate folosi, o singură dată şi nu de mai multe ori, calea de atac prevăzută de lege în folosul său;

- neagravarea situaţiei părţii în propria sa cale de atac (non reformatio in pejus); potrivit acestei reguli, hotărârea judecătorească atacată poate fi reformată numai în favoarea părţii care a exercitat-o, nu şi în defavoarea acesteia.

APELULa) DefiniţieApelul este mijlocul procedural prin care partea nemulţumită de hotărârea primei

instanţe sau, în cazurile prevăzute de lege, procurorul solicită instanţei ierarhic superioare anularea sau schimbarea hotărârii atacate.

Apelul este o cale de atac:a) ordinară (poate fi exercitată de oricare dintre persoanele litigante; acestea pot

invoca orice motive de fapt sau de drept)b) de reformare (competenţa soluţionării apelului aparţine instanţei ierarhic superioare

celei care a pronunţat hotărârea atacată)c) devolutivă (provoacă o nouă judecată a cauzei, în fond)d) comună (poate fi exercitată direct de către părţi).Observaţie – Singura cale de atac specială este recursul în interesul legii, deoarece

poate fi exercitat numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de colegiile de conducere ale curţilor de apel.

e) suspensivă de executare (exercitarea apelului în termenul prevăzut de lege suspendă, de regulă, executarea hotărârilor de primă instanţă).

b) PărţiPartea care exercită apelul se numeşte apelant, în timp ce părţile, în contradictoriu cu

care se judecă apelul, se numesc intimaţi.

c) Obiect

22

Apelul are ca obiect hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorie  şi tribunal.

Regula este aceea că toate hotărârile de primă instanţă sunt susceptibile de apel la instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat-o.

Sunt unele situaţii în care legiuitorul a suprimat dreptul de apel, prevăzând fie că hotărârea primei instanţe este definitivă, fie că se dă fără drept de apel.

Astfel, potrivit art.2821 alin.1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Totodată, potrivit art.2821 alin.2 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului nici hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale organelor cu astfel de activitate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Instanţa de apel este învestită cu judecata apelului de către partea interesată printr-o cerere care trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art.287 Cod procedură civilă, dintre care cele referitoare la arătarea hotărârii care se atacă( pct. 2) şi semnătură (pct. 5) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii iar cele referitoare la motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul (pct.3) şi dovezile invocate în susţinerea apelului (pct.5) sub sancţiunea decăderii. Aceste cerinţe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă.

Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.

d) Termenul de apelTermenul de apel reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia se poate exercita calea

de atac a apelului.Potrivit art.284 alin.1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.Termenul de apel se calculează pe zile libere, deci nu se ia în calcul nici ziua în care

începe să curgă şi nici ziua în care el se împlineşte.Dovada comunicării hotărârii trebuie să rezulte din actul întocmit de agentul

procedural, fără a exista posibilitatea completării cu probe extrinseci.În anumite situaţii, expres prevăzute de lege, se aplică principiul echipolenţei

(echivalenţei), în sensul că un alt act de procedură înlocuieşte comunicarea hotărârii.Astfel, termenul de apel curge din momentul comunicării hotărârii, chiar dacă aceasta

a fost făcută odată cu somaţia de executare (art.284 alin.2) şi, respectiv, de la data depunerii cererii de apel, dacă partea face apel mai înainte de comunicarea hotărârii (art.284 alin.3).

Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Legea poate deroga, sub aspectul duratei termenului de apel sau sub aspectul momentului de la care începe, să curgă termenul de apel.

Astfel:- încheierea de asigurare a dovezilor, pe cale principală, poate fi atacată cu apel în

termen de 5 zile, care curge de la pronunţare dacă s-a dat fără citarea părţilor (art.238);

23

- termenul de apel împotriva încheierii pronunţată în procedura necontencioasă curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit art.336 alin.2 Cod procedură civilă;

- termenul de apel pentru procuror curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Termenul de apel se întrerupe, potrivit art.285-286 Cod procedură civilă, prin moartea părţii care are interes să facă apel şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, urmează a se face, în primul caz, din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor, iar în cel de-al doilea caz, o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.

e) Timbrajul cererilor de apelApelul se taxează, potrivit art.11 (1) din Legea nr.146/1997 cu 50% din:- taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima

instanţă;- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.

Se timbrează cu 37.000 lei cererile pentru exercitarea apelului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti:

- încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj;- încheierea de suspendare a judecării cauzei;- încheierea de declinare a judecării cauzei;- hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată;- hotărârile prin care cererea s-a respins ca prematură, inadmisibilă sau prescrisă, sau

pentru autoritate de lucru judecat.Totodată, cererea de apel se timbrează şi cu un timbru judiciar a cărui valoare (1500

lei, 15.000 lei, 30.000 lei, 50.000 lei) se stabileşte în funcţie de valoarea obiectului cererii, conform art.3 din O.G. nr.32/1995.

RECURSUL

a) DefiniţieRecursul este mijlocul procedural prin care partea nemulţumită de hotărârea primei

instanţe sau a instanţei de apel sau, în cazurile prevăzute de lege procurorul, solicită instanţei ierarhic superioare modificarea sau casarea, în tot sau în parte a hotărârii atacate.

Recursul este o cale de atac:a) extraordinară (poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi

limitativ prevăzute de lege);b) comună (poate fi exercitată direct de către părţi);c) de reformare (competenţa soluţionării recursului aparţine instanţei superioare

celei care a pronunţat hotărârea atacată);d) nedevolutivă ( realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea

de a se administra, în principiu, probe noi şi fără să determine o nouă judecată în fond);

24

e) nesuspensivă de executare (ca regulă, exercitarea în termen a recursului nu suspendă executarea silită a hotărârii recurate. Excepţiile de la această regulă sunt prevăzute la art.300 al.1 C.p.c.respectiv recursul suspendă de drept executarea silită în pricinile având ca obiect strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau alte lucrări având o aşezare fixă şi în alte cazuri prevăzute expres de lege).

Recursul este totodată o cale de atac subsecventă în sensul că nu poate fi exercitat omisso medio, adică mai înainte ca partea să fi exercitat calea de atac apelului (dacă hotărârea poate fi atacată şi cu apel).

Instanţa de recurs este investită cu judecata recursului printr-o cerere de recurs care, potrivit art. 302^1 Cod procedură civilă, va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; indicarea hotărârii care se atacă; motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; semnătura. La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (vezi Timbrajul cererilor de apel).

Cererea de recurs şi eventual, memoriul care cuprinde motivele de recurs se depun în atâtea exemplare câţi intimaţi sunt şi un exemplar în plus pentru instanţă, iar la acestea se vor ataşa înscrisurile ce se folosesc ca mijloace de probă.

Recursul se depune, sub sancţiunea nulităţii, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, instanţă care, după împlinirea termenului de motivare a recursului pentru toate părţile va înainta dosarul instanţei de recurs împreună cu dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.

Potrivit art. 299 alin.2 Cod procedură civilă, recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

b) PărţiPartea care exercită recursul se numeşte recurent în timp ce părţile, în contradictoriu

cu care se judecă recursul, se numesc intimaţi.

c) ObiectPotrivit art.299 Cod procedură civilă, pot face obiect al recursului hotărârilor date

fără drept de apel, cele date în apel şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Hotărârile date fără drept de apel care sunt susceptibile de recurs sunt prevăzute expres de lege.

De exemplu:- hotărârea prin care se rezolvă un conflict de competenţă (art.22 alin.ultim); - încheierea prin care se constată că reclamantul a renunţat la judecată (art.246

alin.2); - hotărârea pronunţată în procedura ordonanţei preşedinţiale (art.582 alin.1); - încheierile date asupra cererii de sechestru asigurator (art.592 alin.2) sau asupra

cererii de poprire asiguratorie (art.597 alin.2); - hotărârea dată în materie de perimare (art.253 alin.2).

25

d) Termenul de recursPotrivit art.301Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii ce se atacă, dacă legea nu dispune altfel, iar dispoziţiile art.284 alin.2-4 (privitoare la data de la care începe să curgă) se aplică în mod corespunzător.

Legea derogă, în anumite cazuri, şi în cazul recursului, sub aspectul duratei termenului sau al momentului de la care începe să curgă.

Astfel: - hotărârea instanţei de apel de declinare a competenţei poate fi atacată cu recurs în

termen de 5 zile de la pronunţare (art.158 alin.3 Cod procedură civilă); - hotărârea de constatare a perimării cererii de chemare în judecată ori de apel poate

fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare;- în materia ordonanţei prezidenţiale termenul de 5 zile de recurs poate să curgă şi

de la pronunţare (art.582 alin.1 Cod procedură civilă). - încheierea de asigurare a dovezilor, pe cale principală, poate fi atacată cu recurs

în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare dacă s-a dat fără citarea părţilor (art.238);

Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare în afară de cazurile în care a participat la judecarea pricinii când termenul curge de la comunicarea hotărârii (art.301 teza a II-a rap.la art.284 alin.4 Cod procedură civilă.

Termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă sau celelalte termene prevăzute de normele speciale sunt în acelaşi timp şi termenele în care trebuie să se motiveze recursul.

Potrivit art.303 alin.2 Cod procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Termenul de recurs ca şi cel de motivare a recursului sunt termene legale imperative care, în caz de nerespectare atrag sancţiunea decăderii (art.103 alin.1) şi respectiv nulitatea recursului (art.301 alin.1).

e) Motivele de recursMotivele de recurs sunt limitativ prevăzute de lege (10) şi sunt prevăzute de art.304 Cod

procedură civilă.

f) Timbrajul cererii de recurs Dispoziţiile art.11 din Legea nr.146/1997 şi art.3 din OUG nr.32/1995, expuse la

materia apelului, sunt aplicabile şi cererilor de recurs.

g) Suspendarea executării hotărârii recuratePotrivit art.300 Cod procedură civilă, recursul suspendă executarea hotărârii numai

în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă precum şi în cazurile anume prevăzute de legea.

În celelalte cazuri suspendarea executării hotărârii recurate se poate face numai la cererea părţii interesate.

Potrivit art.300 alin.3 Cod procedură civilă, suspendarea la cerere se poate acorda numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată dacă este cazul.

26

Asupra cererii de suspendare a executării până la soluţionarea recursului se pronunţă instanţa investită cu judecata recursului, prin încheiere care poate fi atacată cu recurs, pe cale separată (art.300 alin.3 raportat la art.403 alin.3 Cod procedură civilă).

În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării, pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţa de recurs a cererii de suspendare.

Recursul în interesul legiiRecursul în interesul legii este mijlocul procedural prin care procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României cer Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

Recursul în interesul legii este o cale extraordinară şi specială de atac care nu are nici un efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi are ca obiect exclusiv chestiunile de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

Deciziile asupra acestei căi de atac se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

a) Consideraţii generaleContestaţia în anulare este mijlocul procedural prin care, partea interesată poate cere

instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Contestaţia în anulare este o cale de atac:a) extraordinară (nu poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele

expres şi limitativ prevăzute de lege);b) comună (poate fi exercitată direct de către părţi);c) de retractare (soluţionarea contestaţiei în anulare se face de către instanţa

care a pronunţat hotărârea atacată);d) nedevolutivă (realizează un control asupra hotărârii atacate, fără

posibilitatea de a se administra, în principiu, probe noi şi fără să determine o nouă judecată în fond);

e) nesuspensivă de executare (exercitarea în termenele prevăzute de lege a contestaţiei la executare nu suspendă executarea silită a hotărârii atacate, însă instanţa poate dispune suspendarea executării sub condiţia dării unei cauţiuni).

IMPORTANT: Spre deosebire de căile de atac de reformare (apelul şi recursul) care implică transferul dosarului la instanţa ierarhic superioară cu respectarea circuitului dosarului, exercitarea căilor de atac de retractare (contestaţia în anulare şi revizuirea) duc la formarea unui nou dosar la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se atacă, conform art.319 Cod procedură civilă.

Instanţa este investită cu o cerere care va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute de art. 82 şi 83 Cod proc. civ. şi motivele de contestaţie şi dezvoltarea acestora; se înregistrează cu număr nou de dosar şi se soluţionează potrivit regulilor stabilite la judecata în primă

27

instanţă, însă, potrivit art. 320 Cod procedură civilă, judecata se face de urgenţă şi cu precădere.

Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

b) PărţiPartea care exercită această cale de atac se numeşte contestator iar părţile în

contradictoriu cu care se judecă se numesc intimaţi.Poate fi contestator oricare dintre părţile care au participat la judecata pricinii, nu însă

şi terţe persoane în legătură cu care nu s-au folosit mijloacele procedurale prevăzute de lege pentru a fi atrase în procesul iniţial.

c) ObiectPotrivit art.317 Cod procedură civilă, pot face obiect al contestaţiei în anulare de drept

comun hotărârile judecătoreşti irevocabile.

d) Timbrajul contestaţiei în anularePotrivit art.3 lit.g din Legea nr.146/1997, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr.

1278/2002, contestaţiile în anulare se timbrează cu o taxă de timbru în sumă de 91.000 lei.Totodată, contestaţiile în anulare se timbrează şi cu timbru judiciar a cărui valoare

(1.500, 15.000, 30.000, 50.000 lei) se stabileşte funcţie de distincţiile prevăzute de art.3 din O.G. nr.32/1995.

e) Suspendarea executării hotărârii atacatePotrivit art.3191 Cod procedură civilă instanţa poate suspenda executarea hotărârii a

cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni, dispoziţiile art.403 alin.3 şi 4 aplicându-se în mod corespunzător.

În consecinţă, asupra cererii de suspendare până la soluţionarea contestaţiei se pronunţă instanţa învestită cu judecata contestaţiei, prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, pe cale separată (art.3191 corob. cu art.403 alin.3).

În cazurile urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării, pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare aferentă contestaţiei în anulare (art.3191 corob. cu art.403 alin.4).

Atât cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu contestaţie în anulare cât şi cererea de suspendare provizorie a executării aceleiaşi hotărâri se soluţionează în cadrul dosarului având ca obiect exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare ( deci fără a se forma alte dosare).

Dacă cererea de suspendare a executării se soluţionează de completul de judecată investit cu soluţionarea cauzei la termenul de judecată acordat aleatoriu sau la un termen ulterior fixat de completul de judecată, cererea de suspendare provizorie trebuie prezentată (împreună cu dosarul) preşedintelui instanţei care potrivit dispoziţiilor art.403 alin.4 C.p.c. o soluţionează prin încheiere şi fără citarea părţilor, într-un termen scurt.

REVIZUIREA

28

a) Consideraţii generaleRevizuirea este mijlocul procedural prin care partea interesată poate cere, ca regulă,

instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi să procedeze la o nouă judecată.

Revizuirea este o cale de atac:a) extraordinară (nu poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege);b) comună (poate fi exercitată direct de către părţi);c) de retractare (soluţionarea contestaţiei în anulare se face de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată);d) nedevolutivă (realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, în principiu, probe noi şi fără să determine o nouă judecată în fond); e) nesuspensivă de executare (exercitarea în termenele prevăzute de lege a contestaţiei la executare nu suspendă executarea silită a hotărârii atacate, însă instanţa poate dispune suspendarea executării sub condiţia dării unei cauţiuni).

Spre deosebire de contestaţia în anulare, prin intermediul revizuirii, hotărârea atacată este criticată nu în raport de materialul existent la dosar, ci în baza unor împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul pronunţării.

Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepţia cazului art.322 pct.7, când cererea se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată iar întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Potrivit art.326 alin.3 Cod procedură civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi faptele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 328 Cod procedură civilă, hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită, cu excepţia cazului în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, când calea de atac este recursul.

b) PărţiPartea care exercită această cale de atac se numeşte revizuient iar părţile în

contradictoriu cu care se judecă se numesc intimaţi.Poate fi revizuient orice parte care a figurat în procesul care s-a finalizat prin

pronunţarea hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se cere.c) Timbrajul cererii de revizuirePotrivit art.3 lit.h din Legea nr.146/1997, astfel cum a fost modificată prin H.G.

nr.1278/2002, cererea de revizuire se taxează cu o taxă de timbru în sumă de 91.000 lei.Totodată, cererea de revizuire se timbrează şi cu timbru judiciar a cărui valoare (de

1.500 lei, 15.000 lei, 30.000 lei, 50.000 lei) se stabileşte în funcţie de distincţiile prevăzute de art.3 din O.G. nr.32/1995.

d) Suspendarea executării hotărârii atacatePotrivit art.325 Cod procedură civilă, instanţa poate suspenda executarea hotărârii a

cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni, dispoziţiile art.403 alin.3 şi 4 aplicându-se în mod corespunzător.

29

În consecinţă, asupra cererii de suspendare până la soluţionarea revizuirii, se pronunţă instanţa, prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, pe cale separată (art.325 coroborat cu art.403 alin.3).

În cazurile urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare formulată în procesul de revizuire.

e) Atât cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu revizuire cât şi cererea de suspendare provizorie a executării aceleiaşi hotărâri se soluţionează în cadrul dosarului având ca obiect exercitarea căii de atac a revizuirii ( deci fără a se forma alte dosare).

Dacă cererea de suspendare a executării se soluţionează de completul de judecată investit cu soluţionarea cauzei la termenul de judecată acordat aleatoriu sau la un termen ulterior fixat de completul de judecată, cererea de suspendare provizorie trebuie prezentată (împreună cu dosarul) preşedintelui instanţei care potrivit dispoziţiilor art.403 alin.4 C.p.c. o soluţionează prin încheiere şi fără citarea părţilor, într-un termen scurt.

Potrivit art.327 alin.2 Cod procedură civilă, se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.

30