Cinci motive bune de a NU vizita o mnstire

Cinci motive bune de a NU vizita o mnstire

de ieromonah Iona Paffhausen, Mnstirea Sf. Ioan de Shanghai si San Francisco din Point Reyes, California

Preotul privi afar din altar, s vad dac corul era pregtit s nceap ceasurile de dinainte de Sfnta Liturghie. Tocmai cnd se pregtea s spun "Binecuvntat este Domnul...", cel mai nou convertit al su, Bill, si fcu intrarea n biseric, fiind proaspt ntors dintr-un pelerinaj la o alt mnstire. Bill (sau Vasile, dup cum insista s fie numit acum) fusese protestant si se bucura acum de primul lui loc de munc din perioada colegiului. Descoperise Ortodoxia ntr-o librrie si mbrtisase Credinta cu mare zel. Dup ce fusese catehumen vreme de sase luni, cnd a citit orice carte despre credinta ortodox, a primit mirungerea n Sfnta Biseric.

Dup un an, Bill s-a hotrt s mearg s viziteze mnstiri. Asa a nceput schimbarea. A devenit mai pios si mai serios n ale credintei, dar n acelasi timp a nceput s devin mai... ciudat. La fel ca n duminica aceasta.

Bill/Vasile nu se multumi s vin la biseric n felul celorlalti oameni. Cu mtnii luni prinse de mini, fcu plecciuni mari la intrarea n nav si, n privirile ntregii biserici, n fata fiecrei icoane din biseric. Era o asemenea priveliste nct nimeni nu mai asculta ceasurile.

Apoi, chiar nainte s nceap Liturghia, Bill veni la usa altarului si anunt c trebuie s fac o mrturisire, altfel ar avea necazuri cu printii bisericii. Printele, fiind rbdtor cu tineri mai zelosi, i-a spus s spun ce are de spus.

"Sunt cel mai ru dintre pctosi!" ncepu Bill ca de obicei. Apoi si citi lista, de data aceasta numai patru pagini. "Si n-am putut s fac dect dou sute de metanii, nu trei sute ca de obicei, si am citit doar patru acatiste si nu sunt pregtit pentru mprtsanie", spuse el. "Apoi, a trebuit s beau o cafea, dar, din moment ce toat lumea face asta, n-as putea totusi s m mprtsesc?"

Preotul mai auzise asta. Ce spune omul? "Ai fcut toate rugcunile acelea si totusi ai avut nevoie de o ceasc de cafea?"

"Pi, duhovnicul mi-a spus c trebuie s fac rugciune, dar n-am putut s stau treaz ca s le termin. Asa c am but niste cafea. Dar nu fac la fel si ceilalti de aici - chiar servesc micul dejun nainte de Liturghie? Am auzit c episcopul Cutare a but cafea cu ereticii catolici chiar nainte de Liturghie. Apoi, era trei dimineata cnd am but cafeaua, iar acum este aproape zece."

Putin mai trziu, gndi preotul. "De ce nu ti-ai nceput canonul putin mai devreme?"

"Ei bine, n cartea pe care tocmai am terminat-o spunea c trebuie fcut numai dup miezul noptii, acela fiind timpul de luptat cu demonii. Apoi, a fost si Madonna la televizor... ... videoclipurile ei m-au dus n ispit... asa c am fcut toate metaniile."

Printele chiar nu stia despre ce s-i rspund mai nti. "Printe, ntreb Bill, nu credeti c e vremea s ncepem s fim mai traditionali, s lsm la o parte lumnrile din parafin si s revenim la cele din cear natural? E mai ortodox asa. Chiar nu-mi place cnd corul citeste jumtate din textul de la vecernie, n loc s-l cnte. Si mai este si calendarul acela gresit. Mi-au trebuit trei ceasuri doar ca s repet slujba dup calendarul corect! Mi-e team c va trebui s caut o alt biseric, mai ortodox. Chiar sunt singurul din aceast parohie care stie cum trebuie fcute lucrurile? Apoi, l-am invitat pe duhovnicul meu s vin s v cunoasc. O s v explice anumite lucruri. Mi-a spus c lucrurile trebuie fcute cum trebuie, cum le fac ei, altfel vom ajunge n iad."

Printele si pierdea rbdarea, uitndu-se la cea. "Bine, Vasile, uite, sunt mai multe de discutat si nu e nevoie s o facem acum, cnd toat biserica te asteapt s termini. Cnd te-ai spovedit ultima oar?"

"Ieri, la mnstire. Cred c am gsit un duhovnic vrednic de ascultarea mea."

"Cine este?"

"Printele Cutare, de la mnstirea din munti. Va veni duminica viitoare s slujeasc cu dvs."

"Bill..."

"Vasile."

"Bine, Vasile. Omul acesta a fost caterisit acum ctiva ani. Nu pot sluji cu el! Cine ti-a dat binecuvntare s mergi la el? Si, cu att mai putin, s faci ascultare de el? Si s-l inviti aici?"

"A, deci si dvs. l persecutati pe omul acesta drept! Stiu n inima mea c el este un adevrat ortodox! De fapt, m-a si botezat ieri, pe cnd dvs. doar m-ati uns cu mir. De fapt, m ntreb de ce oare mai stau aici? Poate ar trebui s merg la el, care este un adevrat reprezentant al Ortodoxiei... Nu n aceast biseric modern, ecumenist. Poate c duhovnicul meu a fost caterisit, dar el ascult de Dumnezeu, nu de episcopii aceia rtciti! Am ncredintare n inima mea c asa stau lucrurile..."

"Atunci, ntreb printele iritat, de ce ai mai venit aici s te mprtsesti?"

"Ce... mi interziceti s m mprtsesc?" exclam el, ndreptndu-se furios ctre iesire.

Viata mnstireasc si viata parohial

Povestea de mai sus este un exemplu extrem, dar nu foarte rar, de drumul pe care pot apuca unii laici, n special cei imaturi duhovniceste, atunci cnd merg la mnstiri din motive gresite si ntr-un duh gresit.

Cresterea numrului de mnstiri din America de Nord din ultimii treizeci de ani si n special n ultimii cinci ani reprezint o ocazie pentru crestinii ortodocsi de a vizita mnstiri ca pelerini si de a vedea traditia monahal. Printre altele, o mnstire este locul unde viata duhovniceasc si cea liturgic se triesc ntr-un fel maximal. Acest maximalism este exprimat n mai multe feluri, inclusiv prin slujbele lungi, complete, prin disciplina ascetic strict si printr-o atitudine foarte conservatoare fat de toate, mergnd de la limbaj, fel de a fi si mbrcminte, pn la felul n care omul si trieste viata personal. Multi confund maximalismul si conservatorismul monahal cu un fel de expresie etnic reactionar. Aceasta este o mare greseal.

Mnstirile ntrupeaz cultura ortodox, indiferent de aspectele etnice. Reprezint o cultur atemporal, soborniceasc, predat de Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe, prin ascultare si nevoint proprie. Cultura monahal nu este altceva dect ascultare de Evanghelie, prin ucenicie fat de printii nostri duhovnicesti, care transmit traditia felului n care se poate tri Evanghelia n mod deplin. A vizita o mnstire ortodox nu nseamn doar a vizita comunitatea din acel loc si timp. nseamn a ptrunde n acea cultur crestin vie care s-a transmis de-a lungul generatiilor prin Sfintii Printi.

Monahismul, calea pocintei, este foarte diferit de viata din lume, alturi de o familie, o slujb si o parohie. Parohiile sunt avanposturile unde Biserica se ntlneste cu lumea, unde societatea este sfintit si transformat de ctre Evanghelie. n lume oamenii sunt ocupati si nu pot duce o viat liturgic la fel de intens ca n mnstire. Parohia este rareori si nici nu poate fi maximalist n etosul ei. Totusi, parohia nu este un compromis, iar crestinii de acolo nu sunt nicidecum crestini de mna a doua. A fi crestin n lume nseamn a duce Evanghelia n lume si a tri si mrturisi pe Hristos n timp ce participi deplin la acea societate. Aceasta este o chemare nalt!

Monahii au o alt chemare: aceea de a nu fi din lume si de a-si ordona viata numai dup Evanghelie si dup traditia Bisericii, n special a ciclurilor liturgice. Este foarte important de tinut minte c nu exist nici o deosebire ntre slujbele din parohii si cele dintr-o mnstire. Nu este nici o diferent ntre regulile privitoare la post, rugciune sau sfintenie. Principala diferent este aceea c oamenii din parohii sunt implicati n lume, pe cnd monahii nu sunt. Mnstirile sunt foarte importante pentru viata parohiilor: ele reprezint rezervorul Traditiei vii, n puritatea ei, locul unde oamenii pot tri Evanghelia ntr-o manier absolut. Monahismul i poate nvta, i poate inspira n sensul unei mai mari dedicri ctre Hristos si Evanghelie, si le poate oferi un loc pentru vindecare si mngiere duhovniceasc.

Dar, asa cum ilustreaz povestea lui Bill/Vasile, exist si unele mari ispite n care pot cdea oamenii care viziteaz mnstiri. Aceste ispite au de-a face cu mndria spiritual si cu nselarea aferent.

1 - Cursa mndriei spirituale

Mndria spiritual este o curs usoar pentru cei noi n credint, care vin n contact cu viata monahal si care caut si se strduiesc s triasc o viat duhovniceasc cu adevrat ortodox. Poate fi o curs mai ales pentru cei care vin n mnstiri si care caut ndrumare duhovniceasc, nestiind ce nseamn o viata ortodox adevrat n lume, ntr-o parohie.

Oamenii credinciosi merg la mnstiri si vd nevointa unor oameni si felul n care se fac lucrurile potrivit traditiei monahale, si vor s o imite - dar fr s o nteleag. Pelerinii merg si ntlnesc stareti si monahi nduhovniciti cu vieti care, dup prerea lor, sunt mult mai "duhovnicesti" dect cea a parohului lor - asa ajung s-l judece pe acesta pentru c nu rspunde cum trebuie nevoilor lor duhovnicesti. Merg la spovedanie, construiesc o relatie duhovniceasc cu un printe dintr-o mnstire si cred c numai acela este drumul ctre mntuire. Primesc ndrumri duhovnicesti pe care le interpreteaz gresit. Uneori, oamenii primesc sfaturi nepotrivite si, din nefericire, fac din acestea criteriul ultim pentru o viat duhovniceasc. Alteori oamenii merg la mnstire sau la un btrn care a avut probleme cu Biserica si care nu este sub ascultare. Atunci pelerinul devenit ucenic devine prins n auto-justificarea acelui btrn rtcit, ceea ce n unele cazuri conduce la schism.

Nevointa exterioar excesiv, falsa smerenie, ndeletnicirea cu brfe si cu "problemele" Bisericii, judecarea oamenilor dup nevointa sau pozitia lor fat de aceste probleme, siguranta de sine c numai el stie cum stau lucrurile si - poate cel mai periculos dintre toate - idolatrizarea unei persoane sau loc ca simbol ultim al Ortodoxiei, toate acestea pot fi manifestri ale aceste boli. Toate sunt aspecte ale imaturittii duhovnicesti. Ce lipseste din toate este Hristos si adevrata lupt cu sinele.

2 - Cucernicia excesiv

Nevointa pentru Hristos si Biseric sunt lucruri mari si minunate; dar nevointa adevrat este foarte diferit de acea nevoint care vine din patimile omului. Nevointa carnal cuprinde mereu o anumit auto-multumire sau egocentrism, prin care omul se prezint pe sine ca adevratul ortodox, adevratul cucernic si "cunosctor". Nevointa adevrat nu este ndreptat ctre nimic altceva dect unirea cu Hristos si este mpotriva slbiciunilor personale. n nevointa adevrat nu este ipocrizie. Falsa nevoint, nselarea si mndria spiritual sunt ntotdeauna ipocrite.

Cucernicia este un important mijloc de personalizare a tririi si tainei credintei. Plecciunile, semnul crucii, comportamentul nfrnat si toate celelalte forme primite din Traditie sunt foarte folositoare. Ele nu trebuie ns folosite dect ca o artare a iubirii noastre de Dumnezeu. Nu trebuie folosite pentru a-i nvta pe altii c ei fac lucrurile gresit sau pentru a-i condamna pe altii pentru necucernicia lor; cu att mai putin, pentru a le arta altora c "eu stiu mai bine". n multe mnstiri, regulile pentru manifestarea exterioar a cucerniciei - metaniile, semnul crucii, plecciunile si celelalte - trebuie respectate cu mare atentie; n parohii, pe de alt parte, ele nu sunt foarte respectate. Omul nu trebuie s atrag niciodat atentia asupra sa printr-o cucernicie exterioar excesiv. Aceasta nu face dect s hrneasc mndria de sine si egocentrismul din noi, n acelasi timp distrgndu-i pe ceilalti de la rugciune.

Regulile postului intr si ele aici. n general mnstirile urmeaz aceste reguli foarte strict. Nu exist ns nici o deosebire ntre regulile de postire pentru monahi si cele pentru laici. ns aceasta nu nseamn c unul trebuie s judece sau s discute felul n care posteste sau nu posteste un altul. Nu numai c aceasta este de obicei o ipocrizie, dar se scap din vedere ce este important. Postirea si toate celelalte reguli ale Bisericii sunt un mijloc si nu un scop. Dac postim, si suntem mndri de aceasta, si judecm pe altul care nu este asa de strict, atunci ar fi mai bine pentru noi s nu postim deloc (Romani 14:3 si urmtoarele).

Aceeasi regul se aplic si vietii liturgice din Biseric. Mnstirile, prin alctuirea lor, tin slujbele foarte strict dup vechiul Tipic al Sf. Sava. Slujbele pot dura ore n sir si uneori ocup o mare parte din zi. Oricum, nu exist nici o diferent, cel putin n traditiile slave, ntre slujbele pentru mnstiri si cele pentru parohii. Pentru pelerinul sosit la mnstire, slujbbele pot prea la nceput prea lungi, ca apoi el s nu-si mai doreasc nimic altceva. Slujbele din parohii, scurtate dintr-o necesitate pastoral, pot prea incomplete.

Exist mai multe ispite aici. Prima este aceea de a crede c mnstirile fac lucrurile "cum trebuie" si c parohia nu. A doua ispit este a crede c din slujbele parohiei lipseste harul si c viata liturgic/duhovniceasc nu prea este luat n serios. Aceasta duce la judecarea preotului paroh ca fiind mai putin "duhovnicesc" si lenes pentru c scurteaz slujbele. Nu mai tinem minte c la primele noastre slujbe de la mnstire, abia asteptam s prindem un loc s stm jos, ne uitam la ceas din cinci n cinci minute si ne ntrebam cnd se mai termin odat! Parohiile scurteaz slujbele din necesitate pastoral, la alegerea parohului. Nu trebuie s-l judecm pe preot atunci cnd face tot ce poate.

3- Judecarea

Cel mai mare pcat este s judeci pe cineva, mai ales pe preot. Standardul pe care l stabilim noi pentru preot este de obicei foarte ridicat si nici mcar noi nu l putem atinge. Orice astfel de judecare este ipocrizie. Viata unui preot paroh este foarte diferit si plin de diferite griji, preocupri si responsabilitti, n comparatie cu cea a unui ieromonah dintr-o mnstire. Laicii vd foarte putine din viata adevrat a preotului lor. Multi cred c el lucreaz numai dou ore, duminica! A fi preot nseamn de fapt cel putin opt ore pe zi. Cum de-l pot judeca laicii? n special "duhovnicia" lui?

Ieromonahul poate prea mai "duhovnicesc" pentru c st n biseric sase-opt ore pe zi si are putine responsabilitti. ncercati s faceti aceasta cu o familie si cu zeci sau sute de enoriasi. Ascetismul traiului n lume si al slujirii lui Hristos, ca preot sau laic, este la fel de mare ca si cel al unui monah dintr-o mnstire. Este nevoie de "duhovnicie" pentru aceasta. Detaliile ns difer de la caz la caz.

4 - Abuzul de ndrumri duhovnicesti

Deseori oamenii merg la mnstire pentru ndrumare duhovniceasc si spovedanie. Este o veche si respectat traditie ortodox s ai ca duhovnic un btrn dintr-o mnstire si s-ti ndrumi viata dup el. Uneori oamenii merg la un btrn pentru marile probleme ale vietii. Este, de asemenea, adevrat c unii se relationeaz mai bine cu preotul lor paroh.

Dac Biserica este un spital duhovnicesc, atunci mnstirile sunt sectiile de terapie intensiv, cu specialistii aferenti. Nu mergi la medicul de familie cnd ai cancer si nici la neurochirurg pentru o rceal. Btrnii sunt acei specialisti care prin ani de curtire si experient ascetic stiu cum s trateze multe dintr marile problemel ale vietii cu care vin oamenii. Multi au daruri duhocnicesti. Multi nu au. Majoritatea monahilor nu sunt deloc btrni. Aceasta nu afecteaz capacitatea lor de a fi duhovnic, mngietor si printe. Fie c este preotul paroh, un ieromonah, un staret sau o maic, izvorul ndrumrilor si al mngierii este n ultim instant acelasi: Dumnezeu.

Un btrn adevrat este cel care i transmite omului un sentiment de libertate, chiar si atunci cnd vorbeste despre voia Domnului. Nu exist aici nici manipulare si nici un plan personal. Btrnul pur si simplu doreste mntuirea persoanei si este un vas al dragostei si iertrii lui Dumnezeu. Marea ispit aici este aceea de a-l idolatriza pe btrn si de a-l aseza n locul lui Hristos. Un cult al personalittii care conduce la pierderea att a btrnului, ct si a ucenicilor.

Ascultarea este foarte important n viata duhovniceasc. Totusi, ea are anumite limite. Nu poate cuprinde nimic ilegal sau imoral. Adevrata ascultare duhovniceasc are un tel: acela de a ne aduce n ascultare de Dumnezeu. Ea se face ntotdeauna n Biseric si ntotdeauna ctre o mai mare prtsie, att eclezial, att la nivel bisericesc, ct si personal.

O mare ispit, n special pentru americani, este aceea de a ncerca s gseasc un btrn (sau preot sau episcop) "vrednic de ascultarea mea". Aceasta este mndrie si nselare spiritual. Am putea crede c avem nevoie de un mare btrn, cel mai bun, pentru a face ascultare, pentru c numai cei nzestrati ne pot ntelege si pentru c "eu pot face ascultare numai de unul care mi recunoaste si dezvolt potentialul". Aceasta nu este altceva dect nchipuire, nselare si arogant - omul se consider a fi n sfere nalte. n realitate, cu o asemenea gndire, ntlnirea cu un mare btrn nu ar face dect s ne aduc cu picioarele pe pmnt. Din mndrie nu am suporta aceasta si am ignora sfaturile sale.

5 - Brfa bisericeasc

O ultim mare ispit este brfirea oamenilor, locurilor, obiceiurilor si n special a "problemelor" cu care se confrunt Biserica. Cine face ce, cine cum slujeste si cu cine, toate sunt brfe; fie c este vorba de probleme mai mari, cum ar fi ecumenismul, calendarul sau ce se nvat sau nu se nvat la un seminar, toate sunt de putin folos si sunt cu pcat. Domnul a spus c vom da socoteal pentru orice cuvnt ne iese pe gur.

Nu numai c brfa are de-a face cu judecarea oamenilor, n special a ierarhilor, clerului si nvttorilor care vor da singuri socoteal naintea lui Dumnezeu; ea ne abate de la singurul lucru de trebuint: cutarea mntuirii. n relatia cu Dumnezeu trebuie s urmrim mntuirea noastr, nu lucruri asupra crora nu avem nici o putere. Unul dintre cele mai triste lucruri este acela c mnstirile au tendinta s atrag oameni care, n numele unei anumite seriozitti fat de viata lor duhovniceasc, cad n aceast nselare, brfa si judecarea altora distrugndu-le sufletele.

Este destul de ru c oamenii vorbesc despre asemenea lucruri; multi citesc publicatii de scandal. Internetul e cel mai mare vehicul pentru brfe de acest fel. Aceasta nu este altceva dect pornografie eclesial. Trebuie evitat cu orice pret!

De ce s vizitm mnstiri

Crestinii ortodocsi trebuie s mearg n pelerinaj la mnstiri, trebuie s se strduiasc s urmeze cucernicia si ascetismul monahilor pe ct posibil si trebuie s caute sfatul printilor si maicilor nduhovniciti. Ispitele si ncercrile vin mai ales din imaturitatea noastr duhovniceasc si din necunoastere. Trebuie s lum seama la slbiciunile noastre si s ne nevoim ctre adevratele valori ale smereniei, credintei si dragostei.

Rugciunea Sfntului Efrem s ne nsoteasc pretutindeni, ca ndrumar n viata noastr duhovniceasc: Doamne si Stpnul vietii mele, duhul trndviei, al grijii de multe, al iubirii de stpnire si al gririi n desert, nu mi-l da mie. Iar duhul curtiei, al gndului smerit, al rbdrii si al dragostei, druieste-l mie, slugii Tale. Asa, Doamne, mprate, druieste-mi ca s-mi vd greselile mele si s nu osndesc pe fratele meu, c binecuvntat esti n vecii vecilor. Amin!