Împodobirea Casei DomnuluiChivotul LegământuluiChivotul era simbolul tronului lui Dumnezeu. Era numit Chivotul Legământului, dearece conţinea cele două table ale Legii, care erau baza legământului încheiat de Dumnezeu cu Israel.Legământul avea următoarele componente:- cine este Dumnezeu: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău...” (Ex.20:2a)- ce a făcut Dumnezeu pentru popor: „...care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.” (Ex.20:2b)- interdicţia de a avea alţi dumnezei: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” (Ex.20:3)- o listă cu lucrurile ce le puteau şi nu le putea face (Ex.20:4-17)- chemarea cerului şi a pământului ca martori (Deut.4:26)- lista cu binecuvântări şi blesteme (Deut.28:1-29:1)- păstrarea tablelor legământului în chivot (Deut.10:1-5)- recitirea şi expunerea legământului de către Moise, în faţa poporului (Deut.10:8-10) Vechiul Legământ a fost instrumentul guvernării lui Dumnezeu în poporul Său. Noul Legământ: „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. (Ier.31:33-34) şi (Ev.8:10-12) Scrierea Noului Legământ în comparaţie cu cea a Vechiului Legământ: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne. (2Cor.3:3) Care era problema cu Vechiul Legământ ?Nu standardele sfinţeniei caracterului lui Dumnezeu, ci slăbiciunea oamenilor cu care fusese încheiat ( Ev.8:8-9: „Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru căn-au rămas în legământul Meu, şi nici mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.”) Nici o clipă să nu acuzăm Legea sfântă a lui Dumneuzeu !Altarul tămâieriiScopul lui era arderea tămâiei la timpul de rugăciune (Luca 1:8-10 – „Dar, pe când slujea Zaharia înaintea Domnului, la rândul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.”) şi (Apoc.8:34 – „Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.”)Era o invitaţie la cooperare cu Dumnezeu în guvernarea poporului Său.Cei doi heruvimiCei doi heruvimi din lemn de măslin din Locul Preasfânt; a nu se confunda cu cei doi heruvimi de pe capacul ispăşirii ! Heruvimii sunt descrişi ca fiind fiinţe vii (Ezechiel 10:20)Ei au o strânsă legătură cu tronul lui Dumnezeu (1Împ.8:6-7: „Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al Casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. Căci heruvimii aveau aripile întinse spre Locul chivotului, şi acoperea chivotul şi drugii lui pe deasupra”)Ei priveau din camera tronului şi vedeau alţi heruvimi, frunze de palmier, flori deschise, de jur împrejur în Locul Sfânt şi în Locul Preasfânt. Era un răspuns al vieţii către viaţă.Simbolizau principiul fundamental al guvernării lui Dumnezeu:- Dumnezeu guvernează nu doar prin faptul că impune reguli şi dă legi, ci prin faptul că dă viaţă.

- Dumnezeu face ca merii să dea mere, punând în ei viaţa mărului.- Dumnezeu ne face să-L ascultăm, punând în noi viaţa Duhului Sfânt (Rom.8:2, 12-17; Gal.5:16-18)PardosealaSe cuvenea ca pardoseala din Locul Preasfânt, de sub tronul lui Dumnezeu,să fie acoperită cu aur.Este extraordinar faptul că preotul, care stătea în Locul Sfânt şi aducea tămâie înaintea lui Dumnezeu, în timpul rugăciunii, stătea pe aur ! Eu aş fi pus, în locul unde călcau preoţii, linoleum.Acest simbol scoate în evindenţă poziţia şi statutul pe care Dumnezeu ni le oferă în prezenţa Sa.(Efeseni 2:6 -„El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Iisus”). Crede acest lucru din toată inima şi repetă-l până îl crezi !UşileCasa lui Dumnezeu era o clădire destul de mică în comparaţie cu catedralele din vest, dar nu exagerăm spunând că, atunci când preotul părăsea lumea de afară şi întra pe uşă în Locul Sfânt, şi mai mult, atunci când intra pe uşă în Locul Preasfânt, el intra într-o lume mai mare decât cea pe care o lăsa afară. Când intra înlăuntru, el se unea cu cerul, pentru că era locul onorat de prezenţa Numelui lui Dumnezeu. (1Imp.8:10-11: „În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului. Preoţii n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului”)Astăzi, fiecare credincios are, prin Hristos, intrare la Tatăl (Efeseni 2:18 – „Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.”) şi (Evrei 10:19-20 – „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său:...”)