Cheltuielile bugetului Uniunii Europene

Bugetul UE finanţează un spectru larg de politici şi programe în cadrul Uniunii. În

conformitate cu priorităţile stabilite de statele membre, Comisia realizează programe,

activităţi şi proiecte specifice în domeniu. Acestea includ de la proiecte de sprijinire a

educaţiei pentru mobilitatea studenţilor şi a profesorilor până la proiecte ce vizează

îmbunătăţirea mediului de lucru pentru lucrătorii din UE sau consolidarea controlului la

frontierele externe.

Cheltuielile bugetului UE sunt structurate în şase capitole de cheltuieli, potrivit

perspectivei financiare actuale 2007 - 2013.

1. Creştere durabilă

Acest capitol se împarte în două componente separate, dar interconectate:

a) Competitivitate pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, care cuprinde

cheltuielile de cercetare şi inovare, educaţie şi formare, reţele transeuropene, politică

socială, piaţa internă şi politicile adiacente.

Promovarea competitivităţii reprezintă un obiectiv strategic al Uniunii Europene,

reflectat în strategia Lisabona, care oferă cadrul unui amplu proces de reformă în

parteneriat cu statele membre. Bugetul UE alocat competitivităţii pentru creşterea

economică şi ocuparea forţei de muncă pentru perspectiva financiară 2007 – 2013

însumează 85,6 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 8,8% din totalul

bugetului. Principala destinaţie a acestor fonduri (peste 65%) o constituie cercetarea şi

dezvoltarea, care este concentrată în jurul Programului Cadru 7. Alături acestea sunt

cuprinse şi cheltuielile privind reţelele de transport şi energie, educaţie, prin programele

Marco Polo, Galileo, Lifelong Learning, precum şi Programul Cadru Competitivitate şi

Inovare. Acţiunile întreprinse pentru asigurarea competitivităţii, creşterii durabile şi

ocupării forţei de muncă vizează următoarele domenii: piaţa internă, lupta împotriva

fraudelor şi cooperarea autorităţilor în domeniul fiscal şi vamal.

b) Coeziune pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă cuprinde cheltuielile

aferente politicii de coeziune a Uniunii, menită să consolideze convergenţa statelor

membre şi a regiunilor cel mai puţin dezvoltate, să suplimenteze strategia UE pentru

dezvoltare durabilă în afara regiunilor mai puţin prospere şi să susţină cooperarea inter-

regională.

Eforturile Uniunii în direcţia coeziunii se concentrează asupra dezvoltării

infrastructurilor şi a asistării regiunilor în formarea forţei de muncă şi a adoptării

ultimelor tehnologii de producţie. Bugetul UE sprijină, de asemenea, facilitarea

cooperării economice şi sociale transregionale şi internaţionale. Acţiunile UE presupun

adesea împărtăşirea de experienţă şi know-how, care se poate dovedi mult mai utilă

pentru regiunile mai puţin prospere.

Astfel, politicii de coeziune îi sunt alocate 347,4 miliarde de euro pentru perioada

2007-2013, ceea ce reprezintă 36% din totalul bugetului UE, fiind distribuite prin

intermediul a trei obiective, şi anume, Convergenţă, Competitivitate regională şi

creşterea capacităţii de ocupare a forţei de muncă şi Cooperare teritorială. Dintre

acestea, principalul obiectiv este cel legat convergenţă, orientat spre stimularea

potenţialului de creştere al statelor membre sau regiunilor mai puţin dezvoltate,

reprezentând peste 81% din cheltuielile pentru coeziune. Instrumentele de finanţare prin

care se realizează implementarea politicii de coeziune sunt Fondul European de

Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi Fondul Social European.

2. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale

Încă din momentul semnării Tratatului de constituire, Uniunea Europeană a fost

învestită cu importante responsabilităţi în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale,

pescuitului şi a protecţiei mediului. Cheltuielile destinate conservării şi gestionării

resurselor naturale pentru perioada 2007-2013 însumează 416,5 miliarde de euro,

reprezentând 43% din totalul bugetului UE şi sunt concentrate în direcţia implementării

Politicii Agricole Comune. Pe parcursul ultimilor 20 de ani se constată, totuşi, o reducere

a ponderii cheltuielilor privind Politica Agricolă Comună de la peste 70% din totalul

Bugetului UE până la mai puţin de 45% în prezent. Resursele financiare destinate

dezvoltării rurale sunt asigurate, în principal, prin intermediul Fondului European pentru

Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie

Acest nou capitol, reprezentând 1% din totalul bugetului UE, dar aflat în continuă

creştere, reflectă importanţa crescătoare acordată domeniilor în care Uniunea are noi

sarcini - justiţie şi afaceri interne, protecţie la frontieră, politica de imigrare şi azil,

sănătate publică şi protecţia consumatorului, cultură, tineret, informare şi dialog cu

cetăţenii. Astfel, lupta împotriva terorismului, a crimei organizate şi a imigraţiei ilegale

este mult mai eficientă atunci când ţările UE fac schimb de informaţii şi acţionează

împreună. UE doreşte o gestionare mai bună a fluxurilor de migraţie în Uniune şi o largă

cooperare în materie penală şi juridică, precum şi societăţi sigure, întemeiate pe respectul

pentru lege.

4. Uniunea Europeană ca partener global

Cheltuielile cuprinse în acest capitol acoperă toate acţiunile externe, inclusiv

instrumentele de preaderare, rezervele pentru ajutoare de urgenţă şi garanţii la

împrumuturi. În cadrul acestor cheltuieli accentul este pus pe susţinerea eforturilor de

aderare a statelor candidate, promovarea stabilităţii, securităţii şi prosperităţii în

vecinătatea Uniunii, promovarea democraţiei şi drepturilor omului pe glob, prevenirea

crizelor şi acordarea de ajutoare umanitare sau asistenţă financiară.

5. Administraţie

Cheltuielile administrative se ridică la 5,8% din totalul bugetului UE, acoperind

cheltuielile cu personalul, inclusiv pensiile, sediile, birourile sau echipamentele, precum

şi diverse misiuni sau conferinţe. În rândul acestora, 47% sunt cheltuielile Comisiei

Europene, 37% ale altor instituţii (Parlamentul European, Consiliul European), iar restul

este destinat pensiilor.

6. Compensări

În conformitate cu acordul politic conform căruia statele membre nu ar trebui să

devină cotizanţi neţi la buget în primii trei ani după aderare, la această rubrică a fost

prevăzută compensarea. Această sumă a fost disponibilă ca transferuri către acestea

pentru a le echilibra încasările şi contribuţiile bugetare. Sumele prevăzute drept

compensări pentru România au însumat 315 milioane euro în 2007, 143 milioane in 2008

şi 145 milioane în 2009. Începând din 2010, România şi Bulgaria nu vor mai beneficia de

compensări, aşa cum cele 10 state care au aderat în 2004 au beneficiat de compensări

până în anul 2006.