către consiliul naȚional pentru combaterea … · 2015-03-01 · 2 martie 2011 Şcoala noastra...

“Sindicatele sunt organizaţii fără caracter politic...” (Legea nr. 54/2003)

PUBLICAŢIE A SINDICATULUI INDEPENDENT AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR TIMIŞ

ISSN 1841-8260 ANUL VII, NR. 1 (21), martie 2011

www.sindicatspiruharettimis.ro

Precum bâţâie de bucurie sufletul Satanei când acesta numără cohortele de păcate ale nevoiaşilor din guber-nia pe care o păstoreşte, tot astfel mustăceşte şi Guvernul Boc al nu ştiu câtelea când vede dezorientarea, dezbi-narea şi deznădejdea românilor pe care fără milosârdie şi cu multă şi adâncă nepricepere îl păstoreşte. Cunoscând mai bine ca oricine efectele dictonului “Dezbină şi stăpâneşte”, cu pricepută abnegaţie învaţatu-ră el de la baciul într-ale nenorocirilor, Băsescu, ce şi cum. Astfel, un preşedinte şi un par-tid cu o credibilitate între 10 şi 20% reuşesc să adaste de doi ani în cârca unei ţări în care hoţia şi sărăcirea până la flămânzire a unei naţii au fost duse la deznădejde şi lehamite.

Dar să vorbim de bine concer-tata dezbinare pe care cu multă artă şi pricepere o practică ai noştri bravi conducători. Cum altfel vă explicaţi că o biată învăţătoare din Caracal, pe numele ei Cristina Anghel, cu un

suflet cât o naţie, a stat peste 60 de zile în greva foamei pentru a protesta împotriva unui govern mincinos şi iresponsabil, fără să fie susţinută de nimeni? Învăţătoarei, care se luptase pentru drepturile tuturor, nu i-a prea sărit nimeni în ajutor. Pe ici, pe colo, greve mai mici ori mai mari, pichetări, demonstraţii şi… cam atât.

Dar să reluăm: o învăţătoare face greva foamei, demonstrând împotriva unui sistem ticăloşit; se fac greve în mai toate oraşele din ţară; sunt nemulţumiţi atât dascălii din învăţământul preuni-versitar, cât şi profesorii din universităţi şi studenţii. Pe de altă parte, cadre din sistemul sanitar, «îmbolnăvit» şi lăsat de izbelişte de aceeaşi camarilă politică şi guvernanţi incompetenţi, demonstrează şi ele, până la uzură, mai nou apucând pe drumul pribegiei… Bugetarii primăriilor au fost scoşi şi ei în stradă, ca şi funcţionarii de la fisc, totul culminând cu demonstraţiile celor din armată şi ale poliţiştilor. Cât

despre pensionari, ce să mai vorbim? Nemulţumirea a scos în stradă şi a pus în mişcare milioane de cetăţeni ai României.

Dar de fiecare dată disparat şi fără efect!

Petru Vasile TOMOIAGĂ

(continuare în pagina 4)

Editorial

Bogaţii, săracii şi... prăpastia

O zi în umbra unOr prOfesiOniştipagina 2

înVĂŢĂmÂntuL în parŢapagina 3

prOgrameLe eurOpene – O şansĂ pentru dezVOLtare prOfesiOnaLĂ

pagina 4

„nikOLaus Lenau” – LiceuL timişOrean cu O tradiŢie de140 de ani

pagina 9

paLatuL cOpiiLOr împLineşte 60 de ani de existenŢĂ în 2011

pagina 11

ecHipa de VOLei fete a cLubuLui css bega timişOara generaŢia ’97 –’98 demOnstreazĂ cĂ “aVem ViitOr în VOLei”

pagina 12

SESIZAREprivind conținutul discriminatoriu al unor preve-

deri din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

În opinia noastră, prevederile mai jos enumerate sunt evident discriminatorii, în raport de dispozițiile Constituției României și ale art. 2 și 3 din O.G. nr. 137/2000, republicată, astfel cum vom demonstra, în detaliu, în cele ce urmează.

Astfel: I. Art. 46 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011

prevede, între altele:„(2) Disciplina Limba şi literatura română se predă pe

tot parcursul învăţământului preuniversitar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minori-tatea respectivă.

(3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu pre-dare în limba unei minorităţi naţionalei ca urmare a cere-rii părinţilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii naţionale reprezentate în Parlamentul Româ-niei sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu are repre-zentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, predarea disciplinei Limba şi lite-ratura română se face după manualele utilizate în unităţile de învăţământ cu predare în limba română.”

Vă rugăm să observați că textul alin. (3) al art. 46 impune o condiție suplimentară pentru copiii aparținând minorităților naționale care doresc să studieze Limba și literatura română după manualele utilizate în unitățile de

învățământ cu predare în limba română: pe lângă cererea părinților, este necesară și solicitarea organizației minorității naționale reprezentate în Parlamentul României, respectiv a grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, după caz (cel puțin așa rezultă din modul de redactare a textului).

În opinia noastră, copiii vizați de reglementarea art. 46 alin. (3) sunt în mod evident discriminați, întrucât nu li se permite studierea Limbii și literaturii române în aceleași condiții existente pentru copiii români. Aceasta echivalează cu o încălcare a principiului egalității și al ex-cluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a respectivilor copii, cărora le este îngrădit accesul la educație pe criteriul apartenenței la o anumită etnie.

(continuarea în pagina 5)

Către

CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRIIDOMNULUI PREȘEDINTEASZTALOS CSABA FERENCSindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar din Județul Timiş, cu sediul în Timişoara, Str. Dr. Liviu Gabor nr. 4, judeţul Timiş, în ter-

men legal, în temeiul art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare, republicată și al art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, prin reprezentant legal, preşedinte prof. Virgil POPESCU, formulează pezenta

martie 20112


ŞCOALA NOASTRA

Situația incertă a spaţiului în care funcţionează Liceul de Arte Plastice din Timişoara a determinat profesori, părinți și foști elevi să covoace o adunare generală, la finele lunii februarie, la care a luat parte şi directoarea liceului, Eugenia Baciu Drăgoi. Părinţii au dorit să afle ce se va în-tâmpla cu elevii care își desfășoară activi-tatea în clădirea din central oraşului. Imo-bilul trebuie eliberat până la 1 septembrie 2011. Pentru clădirea de pe strada Mihai Eminescu, Primăria Timişoara plătește lunar o chirie de 31.600 de euro. „Am aflat din presă că trebuie să eliberăm clădirea până la data de 1 septembrie 2011”, a spus directoarea liceului Eugenia Baciu Drăgoi. La această unitate de învăţământ sunt cir-ca 500 de elevi.

Conducerea Liceului de Arte Plastice caută soluţii pentru a găsi un nou spaţiu, tot într-o zonă centrală, însă şansele sunt mici. Pentru a rezolva această situație măcar temporar, Primăria Timişoara va pune la dispoziția liceului niște contai-nere moderne, în curtea Școlii Generale nr. 9, de pe bd. Liviu Rebreanu. Eugenia Drăgoi a afirmat că acele containere nu au înățimea necesară de care este nevoie pentru atelierele pentru practică. „Aceste containere sunt moderne și arată foarte bine, dar sunt provizorii și înălţimea lor nu este chiar ideală pentru un liceu de arte, care are nevoie de ateliere speciale”, a ex-plicat directoarea. Marin Popescu, inspec-tor şcolar general, a opiniat că problema directoarei este că vrea neapărat să aibă

liceul într-o zonă central şi nu înălțimea containelor este motivul nemulţumirilor. „Dacă contribuabilii îi vor plăti chiria în altă parte, într-o zonă centrală, din punctul nostru de vedere nu este nicio problemă. Noi susținem arta, care trebuie făcută bine oriunde”, a spus Marin Popescu. În construcţii modulare vor fi mutaţi, de la 1 septembrie, şi preşcolarii de la Grădiniţele 20 de pe Calea Lipovei, nr. 22 de pe strada Paciurea şi nr. 45 de pe strada Fagului.

Inspectorul şcolar adjunct, Halasz Francisc, a precizat că containerele modu-lare reprezintă cea mai potrivită soluţie pentru rezolvarea situaţiei spaţiilor de învăţământ. „Lumea nu trebuie să îşi imagineze că este vorba de acele contai-nere care sunt transportate pe va-

poare. Sunt niste construcţii modulare, care se pot monta 200 de metri pătraţi pe zi, iar interiorul este unul modern. Ne aşteptăm ca după ce vom avea aceste spaţii modulare să avem cereri de mutare şi de la alte şcoli sau grădiniţe”, a precizat Halasz Francisc.

Andreea Hnyatek

„Job Shadow Day” i-a ajutat pe elevii din clasele terminale să îşi aleagă o viitoare carieră

O sumedenie de instituţii din Timişoara au fost gazde, în 3 martie, pentru peste 750 de elevi din clasele XI-a şi a XII-a, tinerii fiind în căutarea carierei pe care să o urmeze. Adolescenţii au manifestat interes maxim pentru acţiunea organizaţiei non-profit Junior Achievement România. „Job Shadow Day” sau „Parteneri pentru o zi” este un parteneriat între comunitatea de afaceri şi mediul educaţional, destinat facilitării accesului elevilor la un loc de muncă. Elevii au stat câteva ore bune în apropierea unor profesionişti din diferite domenii şi au văzut cum se desfăşoară activitatea.

Cei mai mulţi elevi au ales companiile IT, iar cele mai puţine solicitări au fost pentru domeniul educaţional. Este un semn că tinerii nu prea vor să devină cadre didactice şi preferă să fie medici, să lucreze în poliţie, la serviciile de urgenţă, în companii multinaţionale, în instituţii publice, să devină avocaţi, experţi contabili, bancheri sau manageri. Una dintre tinere le-a spus organizatorilor că doreşte să devină prefect şi dorinţa sa nu s-a schimbat, conform spuse-lor sale, nici după întâlnirea cu prefectul Mircea Băcală. 12 domnişoare şi un tânăr şi-au petrecut ziua de 3 martie pe la serviciile din Prefectura Timiş, iar timp de o oră au avut o întâlnire cu prefectul Mircea Băcală. „Sunt mai emoţionat decât voi!”, le-a spus prefectul, după ce le-a împărţit tutu-ror câte o carte de vizită. Mai apoi, elevii au aflat despre atribuţiile şi activitatea instituţiei. Prefectul a încercat să explice ce diferenţe sunte între Prefectură, primărie, consi-liile locale şi consiliul judeţean, instituţii care se confundă de multe ori în opinia publică.

Băcală le-a vorbit copiilor şi despre dezavantajele funcţiei sale, unele impuse de lege, altele cerute de conduită şi dorinţa de a păstra o imagine nepătată a instituţiei şi a persoanei sale. „Prefecţii nu au drept la grevă. Nu putem ple-ca în concediu în străinătate decât cu avizul ministrului. Nu avem viaţă privată. Nu este o funcţie uşoară, dar oferă multe satisfacţii profesionale să vad că pot să schimb ceva”, le-a spus Mircea Bacală tinerilor. Claudia Tier, elevă la Liceul „Vlad Ţepeş” din Timişoara, şi-a exprimat dorinţa de a avea o funcţie similară, motivaţia sa fiind faptul că întotdeauna a fost atrasă de politică. „Întâlnirea de azi m-a ajutat să mă

decid şi nu am fost deloc dezamăgită de ce am aflat”, a spus Claudia Tier la finalul întâlnirii cu reprezentantul Guver-nului în teritoriu.

„Job Shadow Day” este organizat în România de 9 ani, dar la Timişoara a avut loc pentru a doua oară. „Vrem să încurajăm inserţia pe piaţa muncii. Programele şcolare şi orarul nu ne prea permit să îi ajutăm pe elevi. Interesul a fost maxim pentru a petrece o zi alături de un profesionist”, a declarat Ca-melia Moţ, coordonator local al proiectului. Un numar de 21 de licee au fost implicate in acest eveniment, împreună cu peste 120 de profesori. Elevii au fost aleşi în funcţie de rezultatele şcolare bune, dar şi în funcţie de implicarea în acţiuni extra-şcolare şi de voluntariat. Pe lista partenerilor în cadrul acestui proiect au fost instituţii de presă, cabinete de psihologie, cabinete de arhitectură, bănci, centre medi-cale, Curtea de Apel, tipografii, Palatul Copiilor, saloane de înfrumuseţare, cafenele şi multe, multe firme.

Alina Sabou

Clădirea Liceului de Arte Plastice trebuie eliberată până la 1 septembrie 2011Clasele şi atelierele se vor muta în construcţii modulare, la Şcoala Generală nr.9

Directoarea Liceului de Arte Plastice, Eugenia Baciu Drăgoi

O zi în umbra unor profesionişti

Clădirea Liceului „Alexandru Mocioni„ din oraşul CIACOVA a fost ridicată în anul 1884 de către un renumit constructor ciacovean, Iosif Brandeiss, din fondurile familiei Mocioni.

Descendent al unei familii vechi şi respectate, Alexandru Mocioni (1841-1909) a fost un ilustru politician şi cărturar, unul dintre întemeietorii Partidului Naţional al Românilor din Banat şi Crişana (1869) şi al ziarului ”Dreptatea„ (1893), precum şi un militant activ al luptei politice duse de românii transilvăneni.

Prin contribuţia financiară personală la ridicarea aces-tui lacaş de cultură, Alexandru Mocioni a pus bazele învăţământului ciacovean, cu vechi şi bogate tradiţii de-a lungul anilor.

EVOLUŢIA ŞCOLII CIACOVENE:1895 – 1922 Şcoala confesională de fete; 1922 – 1956 Şcoală Gimnazială; 1956 – 1977 Liceu real – umanist; 1977 – 1983 Şcoala Generală cu 10 clase; 1983 – 2003 Liceul Teoretic Ciacova ( învăţământ liceal real – umanist şi cursuri serale); 2003 – 2007 Liceul „Alexandru Mocioni„ Ciacova (specializările

matematică – informatică , filologie şi S.A.M.); 2007 - în prezent Liceul ”Alexandru Mocioni” Ciacova (specializarile matematică-informatică, filologie şi ştiinţe sociale). Liceul are arondate următoarele unităţi de învăţământ: Şcoala cu clasele I – IV şi Grădiniţa P.N. Cebza; Şcoala cu clasele I – IV şi Grădiniţa P.N. Obad; Şcoala cu clasele I – IV şi Grădiniţa P.N. Petroman; Şcoala cu clasele I – IV şi Grădiniţa P.N.

Macedonia; Grădiniţa P.N. şi P.P. Ciacova.Cifra de şcolarizare anuală este de 827 de elevi (cla-

sele I – XII). Spaţiile de învăţământ aflate în administrarea liceului „Alexandru Mocioni„ cu excepţia unităţilor arondate cuprind; 25 săli de clasă, o clădire internat (aflată în conser-vare), laboratoare de fizică, chimie, informatică şi cabinet de Limba engleză şi Educaţie tehnologică. De asemenea, liceul dispune de o sală de sport şi terenuri aferente, sală festivă şi centru de documentare şi informare.

Personalul didactic este în totalitate calificat, însă pon-derea este deţinută de cadrele didactice suplinitoare, dar navetiste. Personalul didactic auxiliar şi nedidactic reprezintă un număr de 37 de persoane, această cifră cuprinzând şi structurile şi este în totalitate din localitatea Ciacova şi satele aparţinătoare. În acest moment, asemenea celorlalte şcoli din ţara noastră, cu paşi mărunţi se implementează prevederile noii legi a învăţământului în beneficiul elevilor, comunităţii şi al părinţilor.

Ioana LĂZĂU,Director-adjunct Liceul „Alexandru Mocioni” Ciacova

Liceul”Alexandru Mocioni” Ciacova

3martie 2011


ŞCOALA NOASTRA

ÎN TRECUT...

Şcoala confesională ortodoxă-română Şcoala, cu învăţători cu tot, era

susţinută de biserică, respectiv de parohie, care încasa în acest scop taxe de cult de la credincioşi. Organele de control ale bise-ricii erau totodată şi ale şcolii. Protopopul tractual purta titlul de inspector şcolar, iar preotul paroh era directorul şcolii în toate comunele româneşti. Învăţătorii confe-sionali îndeplineau şi funcţia de cantori bisericeşti şi totodată instruiau şi dirijau corurile şcolare şi pe cele bărbăteşti sau mixte, care dădeau răspunsurile liturgice şi cu care aranjau diferite concerte religioase şi artistice. În comuna Parţa, în vechime, a fost numai şcoală confesională ortodoxă - română. Abia după infiltrarea elementelor sârbe, şcoala a devenit mixtă, ţinându-se cursurile pentru români în limba română, iar pentru sârbi în limba sârbă. În limba română se preda religia, istoria, gramatica, scrierea şi citirea - aceste ultime două cu litere chirilice, iar Ceaslovul se folosea cel în limba slavonă. Şcoala veche - care la 2 februarie 1902 a căzut pradă incendiului - nu se ştie când a fost zidită, în tot cazul a existat în anul 1769. (Karlovitz - Arhiva Voivodinei – cutia 1349 nr. 216/213 anul 1774). În 14 iulie 1777 Teodor Iancovici, directorul Şcolii din Timişoara raportează la Viena că şcoli primare se aflau în diferi-

te localităţi din Banat, printre care şi Parţa. Primul dascăl a fost diaconul Iova Miclău până în anul 1810. Din septembrie 1921, şcoala confesională ortodoxă română şi-a încetat activitatea, trecând la stat.

Şcoala confesională greco-catolică Prin trecerea la „Unire” a unei părţi în-

semnate a locuitorilor români, în anul 1864 a trecut în posesiunea bisericii greco-catoli-ce şi şcoala până în anul 1869, când tot po-porul a trecut din nou la ortodoxie. În anul 1877 s-a deschis din nou, aşezată fiind până la finele anului şcolar 1890-1891 în incinta capelei (biserică), iar începînd cu anul şcolar 1891-1892 în urma “decisului” Comitetului administrativ al Comitatului Timiş din 18 februarie 1891 nr. 3449, a fost mutată în localul de sub nr. Conscripţiei 99 transcris în „Cartea fundual” pe numele comunei. Prin sentinţa vice-comitetului Comitatului Timiş, numărul 28.279 din 1907 s-a oprit continuarea prelegerilor din cauza igie-nei şi iarăşi a fost aşezată în local închiriat pînă în 1 octombrie 1909, când s-a aşezat în edificiul propriu, zidit cu 3400 coroane din casa bisericii şi cu concursul binevoitor al credincioşilor greco-catolici pe intravila-nul de sub numărul 149, cumpărat cu 2000 coroane şi transcris în „Cartea funduală” pe numele bisericii greco-catolice.

Din cauza războiului mondial care a început în 1914, învăţătorul Ioan Todor a fost mobilizat şi trimis pe câmpul de luptă

din Galiţia. Catedra de învăţător a fost suplinită de preotul paroh Petru Munteanu.

ASTĂZI…

Şcoala cu clasele I-VIII Parţa dispune de 3 corpuri de clădire, două construite la începutul anilor 1900, iar cel de-al treilea în anul 1957, în care se găsesc 3 săli de grupă, 9 săli de clasă, 1 laborator TIC conectat la in-ternet, 1 sală de sport, în care îşi desfăşoară activitatea 249 de copii după cum urmează: 63 de preşcolari, 102 elevi în ciclul primar, 84 elevi în ciclul gimnazial.

Resurse umane: personal didactic – 17, cadre didactice calificate – 17 (3 educatori, 5 învăţători şi 9 profesori); stagiari – 1, cu

definitivat – 7, cu gradul II – 4, cu gradul I – 5; titulari – 12 (2 educatori, 4 învăţători şi 6 profesori)

Recent, am desfăşurat acţiuni de eco-logizare şi am fost şi suntem implicaţi în proiecte de acest gen la nivel naţional: pro-gramul «ECO ŞCOALA», «ŞCOLI PEN-TRU UN VIITOR VERDE», ecologizăm plaja râului Timiş şi parcul comunal în fie-care an de ziua Pământului (22 aprilie).

Am participat la concursul internaţional «EUROŞCOLARUL», «ALEGE! ESTE DREPTUL TĂU!», un concurs naţional organizat de MECTS şi ANPC.

Prof. Daniel DRĂGAN,Directorul Şcolii cu clasele I-VIII Parţa

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎN PARŢA

Şcoala cu clasele I-VIII nr.21 „V.Babeş” din Timişoara, a fost gazda schimbului de experienţă din cadrul cercului pedagogic, desfăşurat la clasele a II-a, în data de 17 noiembrie 2010.

Doamnele învăţătoare CSIZMA-RIK DANIELA-SIMONA (clasa a II-a D) și ȘERBAN-COCIUBA CLAUDIA (clasa a II-a C) am susţi-nut o lecţie în parteneriat, la disciplina Matematică, având ca subiect: Aduna-rea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 100, fără trecere peste ordin. Lecţia a fost de recapitulare și sistematizare a cunoștinţelor și a urmărit ca elevii:

Să opereze cu limbajul matema-tic adecvat: termeni, sumă, descăzut, scăzător, diferenţă;

Să calculeze oral diferite operaţii de adunare şi scădere;

Să efectueze corect adunări şi scăderi cu numerele naturale de la 0 la 100, fără trecere peste ordin, cuprinse în exerciţii variate ;

Să rezolve probleme cu o singură operaţie;

Să utilizeze conştient cunoştinţele, priceperile şi deprinderile formate în rezolvarea sarcinilor unor jocuri didac-tice;

Să completeze individual fişele de lucru, realizând apoi autocorectarea;

Să participe în mod activ şi efi-cient, în activitatea de rezolvare a exerciţiilor şi problemelor, individual şi pe echipe.

Metodele şi procedeele didacti-ce consacrate au alternat cu metodele

de învăţare activă realizând antrena-rea creativităţii şi curiozităţii elevilor, pentru maximizarea învăţării. Timpul didactic a fost foarte bine gestionat, conform proiectării, materialul didactic (fişe de lucru şi autocorective, planşe, cubul) şi mijloacele didactice au fost foarte bine alese şi minuţios construite. Integrarea lor armonioasă în demersul didactic conceput au influenţat în mod pozitiv eforturile de învăţare ale elevi-lor. Activitatea a fost organizată fron-tal, individual şi pe echipe.

Lecţia a avut un conţinut ştiinţific corect, coerent, logic şi fluent, a fost transdisciplinară, tema Univer-sul regăsindu-se în întreaga activi-tate. Elevii celor două clase de a II-a au colaborat între ei la munca pe echipe, au fost implicaţi activ în lecţie,

motivaţi şi interesaţi, au demons-trat că au cunoştinţe şi deprinderi corespunzătoare etapei de dezvoltare şi de şcolaritate.

Sarcinile de lucru şi activităţile de învăţare ierarhizate în funcţie de gradul de dificultate şi de nivelul de pregătire al elevilor, au fost interesante şi au motivat implicarea fiecărui elev în rezolvarea lor.

Doamnele învăţătoare PĂCURARIU AURICA şi STOIAN MIRELA au susţinut, tot în cadrul schimbului de experienţă, un referat având ca temă: Matematica pentru toţi.

Toate cadrele didactice au par-ticipat la discuţiile finale şi s-au tras concluziile.

Csizmarik Daniela-Simona Şerban-Cociuba Claudia

SCHIMB DE EXPERIENŢĂ AGORA -2010În data de 4 martie 2011, la Centrul Cultu-

ral Românesc din oraşul Jula, Ungaria, a fost lansat numărul doi al revistei “Agora- şcoală şi intercultura-litate în DKMT”. Publicaţia este editată de un grup de profesori din Timişoara şi Jula: prof. Anghelina Barbu (Şcoala cu clasele I-VIII “Vincenţiu Babeş” Timişoara, coordonator), dr. Alexandru Radovan (Colegiul Naţional C.D. Loga”, Timişoara), dr. Maria Gurzău Czegledi şi prof . Ana Radici (Şcoala generală şi Liceul “Nicolae Bălcescu”, Jula , Ungaria).

Cu un conţinut vast şi diversificat, “Agora” nr. 2 2010 găzduieşte semnăturile unor oameni dedicaţi promovării interculturalităţii ca mod de a gând şi aplica în Euroregiunea DKMT: Consuela Grigores-cu, Sorin Precup, dr. Tiberiu Lelescu, Emeric Vamoş, dr. Ludwig Holczinger, Kovacs Katalin, Alexandra Ivănică, Alexandra Mircov, Diana Modog-Crăsneanu, Camelia Maniu, Alina Melnic, Mihaela Tomiţa, Ro-dica Ivan, Ion Marin Almăjan, Greta Rusza ş.a.

Revista “Agora - şcoală şi interculturalitate în DKMT” apare cu sprjinul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş.

M.B.

martie 20114


ŞCOALA NOASTRA

Noi, cadrele didactice, avem oportunitatea de a accesa fonduri rambursabile importante pentru propria formare şi informare.

Programele de formare continuă generală, la nivel eu-ropean ne sunt necesare pentru o dezvoltare profesionala optima și în același timp ele se pot transforma în acțiuni benefice pentru școala în care profesăm și, automat pentru elevii acesteia.

Am avut șansa, în anul 2010, să câștig o astfel de experiență prin proiectul Comenius – Mobilități individuale „Stage d’observation de l’enseignement général, technique et professionnel sur territoire rural en Aquitaine et perfection-nement en français”.

A fost onorant pentru Județul Timiș ca, de acest pro-gram – avansat de Alliance Française Bordeaux Aquitaine, Instituţie pentru formarea personalului didactic – să bene-ficiem patru cadre didactice: Mariana Eftimie, director la Colegiul Silvic „Casa Verde” Timișoara, Florina ORZ, edu-cator-profesor la Grădinița PP 32 Timișoara, Rodica Geor-geta Munteanu, profesor la Liceul de Muzică „Ion Vidu” Timisoara și Petre Șandor, inspector la Inspectoratul Școlar Județean Timiș.

Proiectul s-a derulat în perioada 2-15.10.2010 la Bor-deaux și în Regiunea Aquitania, situată în vestul Franței. Am

reușit să cunoaștem modul de organizare a învățământului profesional și tehnic, cu aplicație directă pe învățământul agricol, să ne ameliorăm limba franceza, să cunoaștem mai bine cultura și populația franceza din acea zona.

Învățământul agricol din Franța: Este subordonat Ministerului Agriculturii și Pescuitului, ca umare, cuprinde cele cinci domenii de competență ale acestuia: - Alimentație și industrie agroalimentară;- Mediu;- Medicină veterinară;- Amenajarea teritoriului, peisagistică și horticultură.

Este subordonat Ministerului Educației Naționale din punct de vedere educațional și al formării profesionale, fiind structurat pe trei piloni tematici:- Agronomie;- Alimentatie- Mediuun pilon pedagogic - Cercetare – Formare - Dezvoltare

Ca urmare instituțiile de învățământ sunt monitori-

zate și controlate de cele doua inspectorate scolare (Recto-rates) constituite la nivelul ministerelor, dar în același timp beneficiază de baze materiale puternic susținute de Ministe-rului Agriculturii și Pescuitului.

De asemenea, liceele agricole funcționează în rețele parteneriale, spre exemplu în Aquitania trei licee situate la 60 - 80 km distanță între ele (Sainte Livrade sur Lot, www.ste-livrade.org/, renumită pentru producţia de fructe şi arboricultură, Tonneins- Fazanis, www.fazanis.educagri.fr, (horticultură, spaţii verzi şi servicii în zone rurale), Nerac - www.agrinerac.org, (culturi mari şi hipism) sunt conduse de un director coordonator și trei directori adjuncti.

Din punct de vedere al descentralizării, fiecare dintre cele trei școli are în proprietate de la 60 la 200 ha de teren pe care îl gestionează cu ajutorul câte unui IMM, cu conduceri proprii, subordonate directorului general.

Cele trei școli, împreună, gestionează cca. 400 ha teren agricol și rulează cca. 8 milioane Euro anual (școli, inter-nate, IMM-uri, personal, salarii, dezvoltare, educație, baza materială etc.).

Consiliul de administrație este format 1/3 cadre didac-tice, 1/3 comunitate locala, 1/3 părinți. Informații mai deta-liate se vor regăsi pe site-ul colegiului, începând cu 20 martie 2011.

În prima săptămână am beneficiat de cursuri intensive de comunicare în limba franceza, fapt care ne-a ajutat ulte-rior în activitatea desfășurată, îndeosebi la comunicarea cu partenerii deja consacrați ai Colegiului Silvic „Casa Verde” Timișoara.

După diseminarea proiectului în Consiliul profesoral al școlii și ca urmare a acestei experiențe, am decis să acredi-tam ARACIP, pe lângă specializările deja consacrate: Tehni-cian în silvicultură și exploatări forestiere, Tehnician ecolog și protecția mediului, Tehnician în agroturism și pe cea de Tehnician în turism și alimentatie.

Cooperările internaționale, pe lângă îmbogățirea profesională personală, au rolul de a „deschide lumea” pentru școală, pentru elevii, tinerii pe care-i formăm.

În acest sens, un ajutor pentru cei care doresc inițierea cooperărilor tematice în cadrul programelor europene luâ-nd ca partener Franța, ar avea drumul mai scurt dacă vor contacta reprezentantul Direcției Învățământ a Ministerului Agriculturii și Pescuitului pentru cooperarea cu România: [email protected]

Doresc succes și împliniri celor care se formează perma-nent pentru mai binele școlii.

Prof. dr. ing. Eftimie MarianaDirector, Colegiul Silvic „Casa Verde” Timişoara

Programele europene – o şansă pentru dezvoltare profesională

(urmare din pagina 1)

Trebuie să menţionez că toate nemulţumirile şi ne-norocirile acestor categorii sociale au acelaşi numitor co-mun: clasa politică şi guvernele de căpătuială care au vân-dut ţara la mezat, cu toate bogăţiile ei din moşi-strămoşi. Când n-au mai avut ce să vândă au îndatorat ţara până la nepoţi, strănepoţi şi stră-strănepoţi.

Şi toate acestea ni se trag doar de la oamenii politici şi acoliţii lor puşi în funcţiile de diriguire ale ţării.

Atunci chiar nu înţeleg de ce, dacă tot răul ni se trage doar dintr-un singur loc, lupta împotriva lui nu este concertată de către toţi şi în acelaşi timp. Pentru că, după cum spuneam, dacă multe nu ştiu cei care ne conduc, la lecţia cu dezbinarea şi-au făcut temele!

Acum fac demonstraţii pensionarii şi cadrele mili-tare… Mâine, studenţii... Poimâine, învăţământul… Apoi, cei din sănătate… Sindicatele mari strâng semnături pen-tru o grevă generală… Se pregătesc demonstraţii peste tot… Şi dacă tot sunteţi puşi pe grevă, atunci uniţi-vă, domnilor, odată, pentru că lupta este împotriva unui sin-gur flagel şi toţi suferiţi în aceeaşi măsură şi din cauza aceloraşi împricinaţi.

Timp de 20 de ani, clasa politică n-a făcut altceva decât să se pricopsească, să spolieze ţara şi să ducă popo-rul la sărăcie. În lupta lor pentru putere şi din dorinţa de

a fi cât mai mult timp la ciolan, au învrăjbit şi dezbinat poporul care prin votul lui nu a făcut altceva decât să dea undă verde unui anume partid, pe rând desigur, care să benchetuiască pe avuţia ţării. Şi atât. Că a fost vorba de baroni locali, de guverne pe cumetrii, de moguli, de «băieţi deştepţi» ori de alte «cozi de topor» puse pe înavuţire, cla-sa politică şi legiunile de trepăduşi din preajma ei au ştiut să-şi servească interesele, împărţind astăzi, pentru multă vreme, România în două: o Românie a celor foarte bogaţi şi o României a celor foarte săraci.

Hoţia şi minciunile demnitarilor, ale celor din administraţie, ale conducătorilor de orice fel, mai mari ori mai mici, de orice etnie şi religie din această ţară şi-au dat mâna transpartinic şi s-au perpetuat an de an, legislatură de legislatură, din secolul trecut în secolul acesta, din mileniul trecut în mileniul acesta, până, hăt, nu mai ştie nimeni când… Uniţi în cuget şi-n nesimţire, au ştiut să-şi urmeze fără crâcnire interesele meschine care au dus nu doar la sărăcirea ţării, ci şi la spolierea ei şi nu doar la înfometarea populaţiei, ci şi la îmbolnăvirea şi uciderea acesteia.

Şi pentru că următoarea lecţie, după «dezbină şi stăpâneşte», a celor care ne conduc le-a rămas moştenire de la predecesorii comunişti, aceea că un popor sărac, înfometat, îndobitocit este mai uşor de ţinut în frâu, au aplicat-o şi pe aceasta fără scrupule.

Apoi ne-au învăţat că «deştepţii» promit, iar «proştii» cred şi mergem înainte şi înghiţim doar promisiuni deşarte, de genul: vom face, vom drege, vom realize, vom… Nu, boieri dumneavoastră! Destul cu «vom»! Am văzut ce aţi făcut! Am văzut unde aţi adus ţara şi acest popor! Mai bine spuneţi ce aţi făcut până acum. Pe ce aţi cheltuit banii acestei ţări. Şi ce aţi făcut cu miliardele îm-prumutate, prin care aţi amanetat viitorul copiilor noştri.

Ei ştiu să fie uniţi! Chiar în mizeria, minciuna şi hoţia lor.

Noi nu ştim să fim uniţi nici măcar în dreptatea noastră.

Aşa vom mai face o grevă azi – militarii, una mâine – studenţii, poimâine – profesorii, răspoimâine – pensiona-rii… să aibă de ce râde Guvernul Boc şi rânji preşedintele Băsescu. Ei vă taie salariile şi pensile otova, vă fac şomeri fără osebire, pun taxe şi impozite de-a valma… Voi faceţi greve pe ici, pe colo, mici-mititele, unii azi, unii mâine, de parcă izvorul nenorocirilor nu ar fi unul singur şi cauza necazurilor – aceeaşi.

Spuneam că au făcut o Românie a bogaţilor şi o Ro-mânie a săracilor iar în prăpastia dintre ele s-au afundat toate speranţele şi nădejdea acestui popor. Toate visele şi credinţa lui de mai bine.

Petru Vasile TOMOIAGĂ

Bogaţii, săracii şi... prăpastia

5martie 2011


(Urmare din pagina 1)

Apreciem, deci, că sunt întrunite condițiile cumulative pentru ca o faptă/prevedere să constituie discriminare, res-pectiv:

– există un tratament diferențiat în situații analoage – copii care doresc să studieze Limba și literatura română după manualele utilizate în unitățile cu predare în limba română; în timp ce pentru copiii români nu există nicio condiție suplimentară, pen-tru copiii aparținând minorităților naționale este necesară o solicitare expresă în acest sens din par-tea organizației minorității naționale reprezentate în Parlamentul României, respectiv a grupului par-lamentar al minorităţilor naţionale, în plus față de cererea formulată de părinți;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – discriminare pe criterii etnice;

– efectul tratamentului este restrângerea folosinței/exercițiului unui drept recunoscut de lege – accesul liber și egal la educație;

– tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim.

În consecință, este evident că dispozițiile art. 46 alin. (3) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

II. Art. 63 alin. (2) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede:„(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) [art. 63 alin.

(1) reglementează formațiunile de studiu, respectiv numărul mediu, minim și maxim de copii/preșcolari/elevi la grupă/clasă – n.a.], în localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât mini-mul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministeru-lui Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consul-tarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective.”

În opinia noastră, teza I a alin. (2) instituie o discri-minare a copiiilor români față de cei aparținând unei minorități naționale. Astfel, în timp ce pentru aceștia din urmă există posibilitatea creării de formațiuni de studiu în localitățile de domiciliu, chiar dacă sub numărul lor este sub minimul prevăzut de art. 63 alin. (1), pentru copiii români această posibilitate nu există. Această măsură echivalează cu o încălcare a principiului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a respectivilor copii, cărora le este îngrădit accesul la educație pe crite-riul apartenenței la o anumită etnie.

Este adevărat că s-ar putea invoca dispozițiile art. 12 alin. (8) din Lege în ceea ce îi privește pe copiii români: „Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată uni-tate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul postliceal.” Această facilitate există însă și pentru elevii aparținând minorităților naționale – a se vedea, în acest sens, prevederile art. 45 alin. (7) din lege: „Elevii care, în lo-calitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor maternă sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare în limba maternă.” Din moment ce facilitățile de transport, cazare, masă sunt reglementate atât pentru copiii

români, cât și pentru cei aparținând minorităților naționale, pentru ce aceștia din urmă pot beneficia suplimentar și de posibilitatea de a studia în limba maternă în localitatea de domiciliu indiferent de numărul lor, iar copiii români nu?

Apreciem că sunt din nou întrunite condițiile cumula-tive pentru ca o faptă/prevedere să constituie discriminare, respectiv:

– există un tratament diferențiat în situații analoage – număr de copii sub minimul necesar pentru a se crea o formațiune de studiu prevăzut de art. 63 alin. (1) din Legea educației; în timp ce pentru copiii aparținând minorităților naționale există posibilita-tea școlarizării chiar dacă efectivele sunt mai mici decât cele reglementate, pentru copiii români această posibilitate nu există;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – discriminare pe criterii etnice;

– efectul tratamentului este restrângerea folosinței/exercițiului unui drept recunoscut de lege – accesul liber și egal la educație;


În consecință, este evident că și dispozițiile art. 63 alin. (2) teza I din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

III. Art. 95 alin. (4) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede: „În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu

învăţământ şi în limbile minorităţilor naţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ. Aceşti inspectori şcolari sunt numiţi respectând procedurile prezen-tei legi, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.”

În opinia noastră, teza a II-a a alin. (4) instituie o dis-criminare a inspectorilor școlari pentru învățământul în limbile minorităților naționale față de ceilalți inspectori școlari, având în vedere faptul că numirea lor în funcție este condiționată de consultarea grupului parlamentar al minorităților naționale. Trecând peste evidenta politi-zare a funcției, vă rugăm să observați că avem de-a face și cu evidenta discriminare a acestei categorii, din mo-ment ce rezultatele concursului pentru ocuparea funcției sunt anulate de lipsa consultării grupului parlamentar al minorităților naționale. Și această măsură echivalează cu o încălcare a principiului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a respectivelor persoane, cărora le este îngrădit dreptul la muncă.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – ocuparea prin concurs a funcției de inspector școlar; în timp ce inspectorii școlari pentru învățământul în limbile minorităților naționale sunt condiționați, ulterior concursului, de consultarea grupului parla-mentar al minorităților naționale pentru ocuparea funcției, această condiție nu există pentru celelalte categorii de inspectori școlari;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – de data aceasta o discriminare pe criterii politice;

– efectul tratamentului este restrângerea folosinței/exercițiului unui drept recunoscut de lege – dreptul la muncă;


În consecință, este evident că și dispozițiile art. 95 alin. (4) teza II din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

IV. Art. 96 alin. (3) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede: „Consiliul de administraţie este organul de condu-

cere al unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie participă, de regulă, şi un reprezentant al elevi-lor, cu statut de observator.”

În opinia noastră, alin. (3) al art. 96 instituie o nouă dis-criminare – de data aceasta a salariaților din învățământ față de celelalte categorii de lucrători, atât din sistemul bugetar, cât și din domeniul privat. Facem această afirmație deoarece textul reglementează cine sunt participanții la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ, respectiv: membrii acestuia și, ca observa-tor, un reprezentant ale elevilor, dar nu și reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative. Ori participa-rea reprezentanților organizațiilor sindicale la ședințele organelor de conducere ale unităților/instituțiilor în care își desfășoară activitatea este reglementată de Legea nr. 54/2003, ca o garanție a respectării drepturilor salariaților membrii de sindicat. În opinia noastră, dispozițiile Legii nr. 54/2003, ca lege specială în materie de sindicate, ar tre-bui să prevaleze și să se aplice cu prioritate, însă nu avem convingerea că aceasta este și viziunea autorilor Legii nr. 1/2011, care, la art. 5 alin. (1) au prevăzut: „În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.” Deci, în baza acestei prevederi, reprezentanții organizațiilor sindicale vor fi excluși de la ședințele consiliilor de administrație ale unităților de învățământ preuniversitar, ceea ce echivalează cu o discriminare a salariaților din învățământ față de ce-lelalte categorii de salariați din România. Prin excluderea reprezentanților sindicali, se încalcă totodată și de legislația internațională în domeniu (acte ratificate de România sau la care România este parte).

Măsura echivalează cu o nouă încălcare a princi-piului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a salariaților din învățământ, cărora le sunt îngrădite dreptul la muncă și dreptul la condiții de muncă satisfăcătoare și echitabile.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – derularea ședințelor organelor de conducere ale unităților/instituțiilor; dacă salariații din alte dome-nii de activitate sunt reprezentați de organizațiile sin-dicale, cei din învățământ nu beneficiază de această reprezentare;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – poate fi luat în considerare ceea ce legiuitorul a înțeles prin sintagma „orice alt criteriu”, dar și o discriminare pe criteriul apartenenței la o anumită categorie socială (salariați din învățământ);

– efectul tratamentului este restrângerea folosinței/exercițiului unor drepturi recunoscute de lege – dreptul la muncă și dreptul la condiții de muncă satisfăcătoare și echitabile;


În consecință, este evident că și dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt

Către

CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRIIDOMNULUI PREȘEDINTEASZTALOS CSABA FERENC

EVENIMENT

martie 20116


discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

V. Art. 97 alin. (1) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede: „Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de

învăţământ. În cazul unităţilor de învăţământ cu predare integrală în limbile minorităţilor naţionale, directorul are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În cazul unităţilor de învăţământ cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii lim-bii respective. În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizaţiei care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are repre-zentare parlamentară, cu consultarea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.”

În opinia noastră, în mod similar situației prezentate la pct. III, teza finală a alin. (1) de la art. 97 instituie o nouă discriminare: de data aceasta a directorilor unităţilor de învăţământ cu predare integrală în limbile minorităţilor naţionale / ai unităţilor de învăţământ cu secţii de pre-dare în limbile minorităţilor naţionale față de ceilalți di-rectori de unități de învățământ, având în vedere faptul că numirea lor în funcție este condiționată de consultarea organizaţiei care reprezintă minoritatea în cauză în Par-lamentul României, respectiv a grupului parlamentar al minorităților naționale, după caz. Din nou avem de-a face cu evidenta politizare a funcției. Și din nou vă rugăm să observați că există o evidentă discriminare a acestei catego-rii, din moment ce rezultatele concursului pentru ocuparea funcției sunt anulate de lipsa consultării organizaţiei care reprezintă minoritatea în cauză în Parlamentul României, respectiv a grupului parlamentar al minorităților naționale. Și această măsură echivalează cu o încălcare a principiului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o dis-criminare a respectivelor persoane, cărora le este îngrădit dreptul la muncă.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – ocuparea prin concurs a funcției de director; în timp ce directorii unităţilor de învăţământ cu pre-dare integrală în limbile minorităţilor naţionale / ai unităţilor de învăţământ cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale sunt condiționați, în vederea ocupării funcției, ulterior concursului, de consultarea consultarea organizaţiei care reprezintă minoritatea în cauză în Parlamentul României, respectiv a grupului parlamentar al minorităților naționale, această condiție nu există pentru celelalte categorii de directori;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – discriminare pe criterii politice;



În consecință, este evident că și dispozițiile art. 97 alin. (1) teza finală din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

VI. Art. 146 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede:„(1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Spor-

tului înfiinţează corpul naţional de experţi în management educaţional, constituit în urma selecţiei, prin concurs specific, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educaţional, cu minimum 60 de credite transferabile.

(2) Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin meto-dologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Pot ocupa funcţii de conducere, de îndrumare şi de

control în unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare nu-mai cadrele didactice membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional.”

Considerăm că alin. (3) al art. 146 instituie o nouă discriminare, față de faptul că ocuparea funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control din unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare este condiționată de calitatea de membru ale corpului naţional de experţi în management educaţional. Aceasta cu atât mai mult cu cât restricția vizează „eșaloanele inferioare”, unitățile și instituțiile subordonate (unități de învățământ și inspecto-rate școlare), în timp ce pentru persoanele din vârful ierarhiei această restricție nu există – a se vedea în acest sens și art. 261, care la alin. (2) prevede că „funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare se ocupă, prin concurs, de cadre didactice din cadrul corpului naţional de experţi”, în timp ce alin. (3) dispune: „funcţiile de îndrumare şi de control din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se ocupă prin concurs”, fără a exista condiția apartenenței la corpul național de experți în management educațional. Ori, în condițiile în care persoanele care ocupă funcții de conducere, de îndrumare și control în unitățile/instituțiile subordonate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu atât mai mult angajații Minis-terului Educaţiei în funcții de îndrumare și control trebuie să aparțină aceluiași corp al experților.

Măsura echivalează cu o nouă încălcare a principiului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o dis-criminare a respectivelor persoane, cărora le este îngrădit dreptul la muncă.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – participarea la concursul pentru ocuparea unei funcții de conducere, de îndrumare și control în învățământ, permisă membrilor corpului național de experți în management educațional și nepermisă celor care nu sunt membri ai acestui corp + funcțiile de îndrumare și control din inspectoratele școlare nu pot fi ocupate decât de membri ai corpului naționali de experți în management educațional, în timp ce pentru persoa-nele care ocupă funcții de îndrumare și control în M.E.C.T.S., această condiție nu există;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – discriminare pe criteriul apartenenței la un anumit grup;



În consecință, este evident că și dispozițiile art. 146 alin. (3) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

VII. Art. 266 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede: „Personalul din învăţământul preuniversitar are drepturi

şi obligaţii care decurg din legislaţia în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice şi din prevederile contractului individual de muncă.”

În opinia noastră, art. 146 instituie o nouă discrimi-nare; este vorba din nou despre discriminarea salariaților din învățământ față de celelalte categorii de lucrători, atât din sistemul bugetar, cât și din domeniul privat. Facem această afirmație deoarece textul limitează drep-turile salariaților din învățământ la cele prevăzute de legislația în vigoarea, Legea nr. 1/2011, regulamente spe-cifice și contractul individual de muncă, omițând contrac-tele colective de muncă aplicabile – unic la nivel național și unic la nivel de ramură învățământ – a căror obligati-vitate este consacrată atât de legislația internă [Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (5) din Constituția României], cât și de cea internațională (acte ratificate de România sau la care România este parte).

Măsura echivalează cu o nouă încălcare a principiului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art.

1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o dis-criminare a salariaților din învățământ, cărora le sunt îngrădite dreptul la muncă, dreptul la condiții de muncă satisfăcătoare și echitabile și dreptul la remunerație echitabilă și satisfăcătoare – acestea din urmă făcând obiectul clauzelor contractelor colective de muncă.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – atât salariații din învățământ, cât și cei din cele-lalte domenii de activitate au o serie de drepturi și obligații reglementate de acte normative și contractul individual de muncă; însă, spre deosebire de restul salariaților din România, pentru cei din învățământ nu este instituit și dreptul de a beneficia de prevede-rile contractelor colective de muncă aplicabile;


– efectul tratamentului este restrângerea folosinței/exercițiului unor drepturi recunoscute de lege – dreptul la muncă, dreptul la condiții de muncă satisfăcătoare și echitabile și dreptul la remunerație echitabilă și satisfăcătoare;


În consecință, este evident că și dispozițiile art. 266 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discrimi-natorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

VIII. Art. 273 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede:„(1) Personalul didactic are dreptul să participe la

viaţa socială şi publică, în beneficiul propriu, în interesul învăţământului.

(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociaţii şi organizaţii sindicale, profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale, legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.

(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesio-nale în spaţiul şcolar şi poate întreprinde acţiuni în nume pro-priu în afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învăţământului şi demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi.”

În opinia noastră, alin. (3) al art. 273 instituie o nouă discriminare: din nou a salariaților din învățământ față de celelalte categorii de lucrători, atât din sistemul buge-tar, cât și din domeniul privat. Vă rugăm să observați că, după ce, la alin. (2), este recunoscut dreptul acestora de a face parte din organizații sindicale, profesionale și culturale, la alin. (3) este reglementat exclusiv dreptul de a expri-ma liber în spațiul școlar doar opinii profesionale, nu și sindicale. În aceste condiții, este evident că salariații din învățământ, prin acest text Legea nr. 1/2011, sunt supuși din nou discriminării, prin imposibilitatea de a exprima liber opinii sindicale la locul de muncă. Subliniem faptul că spațiul școlar reprezintă locul de muncă al membri-lor de sindicat salariați din învățământ, locul unde sunt și sediile sindicatelor și unde conducerile au obligația de a pune la dispoziție logistica necesară defășurării activității sindicale și de a permite derularea de activități cu acest caracter – conform contractului colectiv de muncă și Le-gii sindicatelor nr. 54/2003. În consecință, imposibilita-tea de a exprima liber opinii sindicale la locul de muncă reprezintă o atingere adusă dreptului la libertatea de opinie și de exprimare și dreptului la libertatea de întrunire, dar și lezarea dreptului de a înființa și de a face parte dintr-un sindicat (deoarece calitatea de membru presupune inclu-siv participarea la acțiuni cu caracter sindical, indiferent de locul în care se desfășoară acestea). În plus, textul consti-tuie și o negare a dreptului la grevă, consacrat de art. 43 din Constituția României, în condițiile în care greva, prin definiție, se desfășoară la locul de muncă, fiind organizată de cele mai multe ori din inițiativa organizațiilor sindicale. În egală măsură, alin. (3) al art. 273 echivalează și cu nega-rea libertății de exprimare, drept fundamental instituit de

EVENIMENT

7martie 2011


EVENIMENTConstituția la art. 30; potrivit alin. (1) al art. 30, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile – ori tocmai libertatea de exprimare a opiniilor sindicale este îngrădită de textul Legii Educației Naționale.

Prevederea echivalează cu o nouă încălcare a princi-piului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a salariaților din învățământ în raport cu ceilalți salariați din România, cărora le sunt îngrădite dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, dreptul la libertatea de întrunire, dreptul la grevă și dreptul de a înființa și de a face parte dintr-un sindicat.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – atât salariații din învățământ, cât și cei din celelalte domenii de activitate au o serie de drepturi și obligații reglementate de acte normative și de Constituția Ro-mâniei; însă, spre deosebire de restul salariaților din România, pentru cei din învățământ nu este regle-mentat dreptul de a exprima opinii sindicale la locul de muncă;


– efectul tratamentului este restrângerea folosinței/exercițiului unor drepturi recunoscute de lege – drep-tul la libertatea de opinie și de exprimare, dreptul la grevă dreptul la libertatea de întrunire și dreptul de a înființa și de a face parte dintr-un sindicat;


În consecință, este evident că și dispozițiile art. 273 alin. (3) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

IX. Art. 276 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede: „Personalului didactic din unităţile de învăţământ conexe,

care nu dispune de locuinţă în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.”

Considerăm că art. 276 instituie o nouă discriminare: de data aceasta între diferitele categorii de salariați din învățământ, în funcție de tipul de unitate în care sunt angajați. Astfel, în timp ce personalul didactic din unitățile conexe care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, personalul didactic din restul unităților de învățământ preuniversitar nu beneficiază de acest drept. Și aceasta în condițiile în care dreptul respectiv a fost reglementat pen-tru personalul didactic din învățământul preuniversitar prin art. 104 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, abrogată însă odată cu intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale nr. 1/2011. Se încalcă astfel și principiul drepturilor câştigate, consacrat de Cur-tea de Justiţie a Uniunii Europene, care a arătat că: „dacă prestaţiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate regula-mentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse” (a se vedea în acest sens Cauzele Saieva v Caisse de compensation des al-locations familiales - 32/76 şi Mărio Viva v Fonds National de Retrăite des Ouvriers Mineurs - 83/87); același prin-cipiu este expres stipulat în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câştig de cauză subiecţilor de drept afectaţi din punct de vedere al drepturilor băneşti prin acte normative adoptate ulterior. Sunt de menționat în sprijinul celor afirmate şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 375/2005, nr.57/2006 şi nr. 120/2007, prin care, în părţile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru vii-tor, fără a aduce atingere drepturilor legal câştigate anterior. În aceste condiții, este evident că personalul didactic din unitățile de învățământ preuniversitar, care nu dispune de

locuință în localitatea unde își are postul, este supus din nou discriminării, prin imposibilitatea de a beneficia de decontarea cheltuielilor de navetă.

În consecință, prevederea de la art. 276 echivalează cu o nouă încălcare a principiului egalității și al exclu-derii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a salariaților din învățământ în raport cu ceilalți salariați din Româ-nia, cărora le sunt îngrădite îngrădite dreptul la muncă și dreptul la condiții de muncă satisfăcătoare și echitabile.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – avem personal didactic în unitățile conexe și în unitățile de învățământ preuniversitar care nu dis-pune de locuință în localitatea unde are postul; dacă însă personalul din prima categorie beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, personalul didactic din a doua categorie nu are acest drept;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – poate fi luat în considerare ceea ce legiuitorul a înțeles prin sintagma „orice alt criteriu”, dar și o discriminare pe criteriul apartenenței la o anumită categorie socială (personal didactic din unități de învățământ);




X. Art. 280 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede, la alin. (4), următoarele:„(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârşite

de personalul didactic, personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, personalul de îndrumare şi de control din cadrul inspectoratelor şcolare şi de personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, tineretului şi Sportului, comisiile de cercetare disciplinară se constituie după cum urmează:

a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un reprezen-tant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;

b) pentru personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, comisii formate din 3-5 mem-bri, dintre care un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abate-rea. Din comisie face parte şi un inspector din cadrul inspecto-ratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

c) pentru personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit aba-terea;

d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, comisii formate din 3- 5 membri, dintre care un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea.”

Ne interesează în mod deosebit dispozițiile vădit discriminatorii de la lit. b) și d) ale alin. (4) al art. 280, unde se prevede expres că, la cercetarea abaterilor prezu-mate săvârșite de personalul de conducere al unităților de învățământ preuniversitar și al inspectoratelor școlare, din comisia de cercetare pot face parte doar reprezentanți ai salariaților, iar nu și ai organizației sindicale al cărei membru este persoana cercetată. În condițiile în care, pentru celelalte categorii de personal, din comisia de cer-cetare a abaterii prezumate face parte în primul rând repre-

zentantul organizației sindicale al cărei membru este cel cercetat și, doar în măsura în care persoana cercetată nu are calitatea de membru de sindicat, participă un reprezentant al salariaților, este evident că personalul de conducere din învățământul preuniversitar este discriminat în raport de personalul didactic de predare, de îndrumare și de control.

Autorii Legii nr. 1/2011 pleacă de la premisa că perso-nalul de conducerea nu poate avea și calitatea de membru de sindicat, ceea ce este fals – interdicția de la art. 4 din Legea nr.54/2003 vizează constituirea de organizații sindi-cale ale persoanelor cu funcții de conducere, nu apartenența persoanelor ce dețin funcții de conducere la un sindicat. Este astfel încălcat atât dreptul persoanei de a face parte dintr-un sindicat, cât și dreptul la apărare al celui cercetat, consacrat atât de art. 267 alin. (4) din Codul muncii („În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.”), cât și de art. 24 din Constituția Româ-niei, dar și de actele internaționale în materie, ratificate de România sau la care România este parte.

Este deci evident că prevederile de la art. 280 alin. (4) lit. b) și d) din Legea nr. 1/2011 echivalează cu noi încălcări ale principiului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a personalului de conducere în raport cu personalul didactic de predare, de îndrumare și de control, căruia îi sunt îngrădite dreptul de a face parte dintr-un sindicat și dreptul la apărare.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – deși este vorba despre cercetarea unei prezumate aba-teri diciplinare, comisia de cercetare are componență diferită în raport de funcția ocupată de persoana cercetată; dacă însă personalul didactic cu funcție de execuție, de îndrumare și control poate „benefi-cia” de reprezentarea propriei organizații sindicale în comisia de cercetare, nu același drept îl are personalul didactic cu funcție de conducere;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – poate fi luat în considerare ceea ce legiuitorul a înțeles prin sin-tagma „orice alt criteriu”, dar și o discriminare pe cri-teriul apartenenței la o anumită categorie (personal de conducere);

– efectul tratamentului este restrângerea folosinței/exercițiului unor drepturi recunoscute de lege – dreptul de a face parte dintr-un sindicat și dreptul la apărare;


În consecință, apreciem că și dispozițiile art. 280 alin. (4) lit. b) și d) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 sunt discriminatorii, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

XI. Art. 283 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede: „Răspunderea patrimonială a personalului didactic, a

personalului didactic auxiliar, precum şi a celui de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Decizia de imputare, precum şi celelalte acte pentru recuperarea pagubelor şi a pre-judiciilor se fac de conducerea unităţii sau a instituţiei al cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.”

În opinia noastră, teza finală a art. 283 instituie o nouă discriminare – din nou a salariaților din învățământ față de celelalte categorii de lucrători, atât din sistemul bugetar, cât și din domeniul privat. Aceasta deoarece textul reintroduce o noțiune care nu mai există de peste 7 ani în domeniul legislației muncii din România – deci-zia de imputare. Trecând peste evidenta imposibilitate de aplicare a textului, în absența unor norme clare care să definească noțiunea, modalitatea și condițiile de emitere a respectivei decizii, prevederea este și discriminatorie, în condițiile în care este anulată pentru personalul didactic

martie 20118


protecția general valabilă oferită de Codul muncii pen-tru toate celelalte categorii de angajați, din sistemul de stat și privat: „Reţinerile cu titlu de daune cauzate angaja-torului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.” – art. 164 alin. (2). Practic, în condițiile în care, în cazul personalului didactic, reținerile din salariu se fac în absența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în baza deciziei de imputare emise de angajator, apare o nouă discriminare a personalului didactic în raport de restul salariaților din sis-temul de stat și privat, în cazul cărora reținerile din salariu nu se pot face decât în baza hotărârii judecătorești.

Măsura echivalează cu o nouă încălcare a princi-piului egalității și al excluderii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a salariaților din învățământ, cărora le sunt îngrădite dreptul la muncă și dreptul la condiții de muncă satisfăcătoare și echitabile.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – aceeași situație de angajare a răspunderii patri-moniale a salariatului, cu deosebirea esențială că, în timp ce pentru restul salariaților din sistemul de stat și privat această răspundere presupune și existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în timp ce pentru personalul didactic este suficientă decizia de imputare emisă unilateral de angajator;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – din nou poate fi luat în considerare ceea ce legiuitorul a înțeles prin sintagma „orice alt criteriu”, dar și o discriminare pe criteriul apartenenței la o anumită categorie socială (salariați din învățământ);




XII. Art. 316 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede: „În cazul în care cel sancţionat disciplinar nu a mai săvârşit

abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea sancţiunii, îmbunătăţindu-şi activitatea şi comportamentul, autoritatea care a aplicat sancţiunea disciplinară poate dispune ridicarea şi radierea sancţiunii, făcându-se menţiunea corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.”

Considerăm că, prin absența unei dispoziții simi-lare celei de la art. 316 pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, se instituie o nouă dis-criminare: de data aceasta între personalul didactic din învățământul preuniversitar și personalul didac-tic din învățământul superior. Astfel, în timp ce pen-tru personalul didactic din învățământul superior este reglementată instituția reabilitării, personalul didactic din învățământul preuniversitar nu beneficiază de acest drept. Și aceasta în condițiile în care dreptul respectiv a fost reglementat, la modul general, atât pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, cât și pentru per-sonalul didactic din învățământul superior, prin art. 124 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, abrogată însă odată cu intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale nr. 1/2011. Se încalcă astfel, din nou, princi-piul drepturilor câştigate, consacrat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea Europeană a Drepturilor Omu-lui și Curtea Constituțională (astfel cum dezvoltat deja la pct. VII din prezenta sesizare. În aceste condiții, este evi-dent că personalul didactic din învățământul preuniversitar, care a fost sancționat dar nu a mai săvârșit nicio abatere disciplinară timp de 1 an de la aplicarea sancțiunii, este supus discriminării, prin imposibilitatea de a beneficia de reabilitare, cu toate consecințele prevăzute de textul legii – ridicarea și radierea sancțiunii.

În consecință, prevederea de la art. 316 echivalează cu o nouă încălcare a principiului egalității și al exclu-derii discriminării, garantate de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu o discriminare a persona-lului didactic din învățământul preuniversitar în raport cu personalul didactic din învățământul superior, fiindu-i îngrădite dreptul la muncă și dreptul la condiții de muncă satisfăcătoare și echitabile.


– există un tratament diferențiat în situații analoage – avem personal didactic care a fost sancționat, dar nu a mai săvârșit nicio abatere disciplinară timp de 1 an de la aplicarea sancțiunii; dacă însă personalul didac-tic din învățământul superior beneficiază de ridicarea și radierea sancțiunii la împlinirea termenului de 1 an, personalul didactic din învățământul preuniversi-tar nu are acest drept;

– există un criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată – poate fi luat în considerare ceea ce legiuitorul a înțeles prin sintagma „orice alt criteriu”, dar și o discriminare pe criteriul apartenenței la o anumită categorie socială (personal didactic din învățământul preuniversitar);



În consecință, este evident că absența unei dispoziții similare celei de la art. 316 pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar reprezintă o discriminare, în sensul stabilit de art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2011, raportate la prevederile art. 1 din același act normativ.

Pentru aceste considerente, vă solicităm să admiteți pre-zenta sesizare, să constatați că prevederile Legii Educației Naționale nr. 1/2011, mai sus enumerate, reprrezintă tot atâtea cazuri de discriminare și să dispuneți Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în calitate de inițiator) și Guvernului României (care și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului asupra legii în cauză) să inițieze în regim de urgență procedurile în vederea modificării Legii Educației Naționale nr. 1/2011, în sensul eliminării acelor prevederi cu caracter discriminatoriu.

Mijloace de probă: dovada plângerii se face cu textele actelor normative.

PREȘEDINTEProf. Virgil POPESCU

Elab.I.V./04.02.2011

EVENIMENT

9martie 2011


ŞCOALA NOASTRĂ

Circa 1.300 de elevi, 100 de cadre di-dactice, proiecte multe, activitate intensă şi 140 de ani de activitate! Este cea mai scurtă şi mai concisă prezentare posibilă pentru Liceul „Nikolaus Lenau” din Timişoara, care a aniversat venerabilă vârstă amintită chiar anul trecut, în 6 decembrie, de Sfân-tul Nicolae, patronul spiritual al liceului. Instituţia de învăţământ în limba germană are o sumedenie de proiecte locale, dar şi parteneriate cu şcoli din Germania şi aici amintim numai oraşele Wurtzburg sau Boblingen.

„Avem un radio al şcolii, iar elevii mai mari au grijă ca tradiţia să fie dusă mai departe. Avem şi un festival de teatru pentru tineret, la începutul lunii mai va avea loc şi în acest an. De câţiva ani buni se organizează Târgul de Crăciun, de anul trecut am iniţiat şi un Târg de Paşti, vrem să continuăm în acest an. Avem copii care participă la dansurile populare germane de la Adam Muller Guttenbrun. Mai recent, avem un proiect iniţiat în octombrie 2010, este vorba despre „Timişoara mea”, la care s-au alăturat elevi ai liceelor minorităţilor şi care au făcut în final o expoziţie de foto-grafie. Imaginile au fost expuse la Primăria Timişoara. La Lenau sunt în jur de 1.300 de elevi şi cadre didactice, cu învăţători şi colegii din Germania suntem cam 100”, ne spune Mirela Popa, liderul de sindicat de la acest liceu timişorean.

Referindu-ne la cadrele didactice, pro-fesoara de geografie aminteşte de faptul că la catedra specială sunt acum mai puţini profesori ca niciodată: doar cinci profe-sori plătiţi de statul german se mai află la Timişoara în această perioadă, spre deose-bire de alţi ani când toate materiile erau predate şi de profesori nativi. „Înainte erau acoperite toate disciplinele, chimie, sport, limbi străine, biologie... Acum au mai rămas doar profesori pentru disciplinele

de bacalaureat pe sistem german şi avem la matematică-fizică, limba germană, isto-rie – sunt discipline obligatorii şi le acoperă cadrele didactice din Germania. Nu ştiu de ce nu mai vin, poate nu mai e atractivă ţara noastră. Profesorii au contracte de câte 3 ani, care se pot prelungi. Cei mai mulţi

au stat şi 6 ani ani, o parte din ei au stat şi 8 ani, dar 8 ani pot sta doar cei care au funcţii de conducere sau care sunt un fel de consilieri. După ce îşi termină contractul, el trebuie prelungit de statul german. Este un departament la Koln pentru forţa de muncă din străinătate. Sunt plătiţi de statul ger-man, iar la Timişoara stau în chirie. Catedra specială funcţionează de peste 10 ani. Elevii care frecventează secţia specială dau baca-laureat pe sistem german şi este recunoscut în toată Uniunea Europeană”, explică Popa.

Profesorii au rămas fără bani

Dacă pentru profesorii plătiţi de sta-tul german să predea la „Nikolau Lenau” ordonanţele de urgenţă date de Guvernul român nu s-au resimţit de niciun fel, pen-

tru dascălii români scăderile salariale s-au ţinut lanţ, iar în instanţe există mai multe procese. Sindicatul „Spiru Haret” a fost împuternicit să-i reprezinte la proces şi pe profesorii de la Lenau. „Din procesele care au fost intentate s-a câştigat cel pen-tru prima de vacanţă. Deja anul trecut în septembrie-octombrie s-a cerut un nece-sar de bani pentru plata acestor drepturi după care s-a sistat toata treaba datorită ordonanţelor de urgenţă date de guvern, deci banii nu au intrat. Am primit sentinţă cu drept de câştig asupra Legii 221 din

2008 care presupunea creşterea salariilor. Sentinţa aceasta e venită de circa o lună. După 15 zile trebuie să se producă efecte, ar fi trebuit să se calculeze sumele retroactiv şi să se aloce banii, dar nici nu a fost vorbă de aşa ceva. S-a mai iniţiat proces pentru diferenţa de bani pentru 100 de euro care se acorda profesorilor pentru cumpărarea de cărţi. Am primit doar aproximativ o sumă egală cu 30 de euro în 2009, pentru cei 70 de euro s-a iniţiat alt proces, este încă pe rol. Am împuternicit sindicatul să ne reprezinte în procesul pentru drepturile salariale pe perioada de concediu, iulie – august 2010, când se pare că drepturile noastre salariale au fost abuzv tăiate. Încă nu este un rezultat aici, pentru că numai în toamnă am depus documentaţia. Am mai dat documentaţie pentru câţiva angajaţi ai liceului cărora li s-au tăiat nişte sporuri din ianuarie 2010. Acolo intră femeile de serviciu şi la doamna bibliotecară”, a exemplificat liderul de sin-dicat.

Scurt istoric

La data de 23.04.1870 se împlineşte o veche dorinţă a locuitorilor timişeni: înfiinţarea unei şcoli superioare în Timişoara, consecinţă a dezvoltării econo-mice, sociale şi culturale a oraşului şi a zo-nei. Şcoala este înfiinţată în urma semnării contractului între Primarul Timişoarei şi Ministrul Culturii şi Cultelor de la Buda-pesta. Însă şcoala poate beneficia de noua locaţie, construită pe locul fostei primării rasciene şi a teatrului abia în 1878. Noul edificiu este construit sub conducerea fraţilor Josef şi Johann Reiber. Primele clase ale Şcolii Superioare Reale din Timişoara îşi desfăşoară activitatea în perioada 1870-1878 în incinta Spitalul Orăşenesc pentru Adulţi.

La început limba de predare a fost maghiara, cu explicaţii în limba germană. Manualele în limba germană şi materia-lele didactice pentru laboratorul de chimie, fizică, biologie, cabinetul de desen au fost aduse de la Viena. După Marea Unire din 1919 Valeriu Branişte, în calitate de şef al Resortului (Ministerului) Culte şi Instrucţiuni Publice din cadrul Consiliu-lui Dirigent al Transilvaniei înfiinţează la Timişoara Liceul German de Stat, care are sediul actualului Liceu Teoretic Nikolaus Lenau. De-a lungul anilor şcoala primeşte diferite denumiri şi are chiar diferite locaţii imediat după al 2-lea Război Mondial. În 1955 revine în vechiul edificiu iar din 1957 reia numele poetului austriac Nikolaus Le-nau, denumire confirmată prin decret în 1970. Din anul 1995 la liceu se organizază examenul pentru obţinerea Diplomei de Limbă Germană C1 (Deutsches Sprachdi-plom), iar din 2000 funcţionează clasele de la secţia specială germană cu bacalaureat german - român.

De la un an la altul, numărul părinţilor care nu sunt vorbitori de limbă germană şi care aleg să îşi trimită copiii la această şcoală (cu începere de la clasa I) este tot mai mare. Motivul este că unitatea de educaţie oferă mai multe perspective pentru tineri.

Alina Sabou

„Nikolaus Lenau” – liceul timişorean cu o tradiţie de140 de ani

La 13 august 1802 s-a născut la Csatád, Franz Niembsch Edler von Strehlenau, cel care va intra în literatura universală sub numele de Nikolaus Lenau.

După moartea tatălui, în 1807, anii copilăriei îi sunt marcaţi de numeroase mutări: de la Csatád la Pesta, apoi lângă Viena, iarăşi la Pesta, apoi la Tokaj, din nou la Viena. Desele schimbări de domiciliu vor influenţa caracterul lui Lenau, care va duce şi mai târziu această viaţă de „nomad”. A studiat filozofia, dreptul, medicina, agronomia, fără a termina însă vreuna dintre aceste facultăţi. Lenau atinge culmile artistice şi ale concepţiei sale des pre lume între anii 1838 şi 1844, în perioada pregătirii revoluţiei din 1848. Neputinţa adaptării la starea de lucruri de atunci îl determină să părăsească ţara. Se îndreaptă spre Germania, mai precis spre oraşul Stuttgart, unde ajunge la 9 august 1831. Intră în contact cu reprezentanţii „Schwäbische Schule”, a căror influenţă ideologică a fost hotărâtoare pentru creaţia din acea perioadă. Aici i-au apărut foarte multe poezii din lirica naturii, dar şi dintre cele care exprimau compasiunea pentru popoarele subjugate („Cântece poloneze”).

După peregrinări la München, Karlsruhe, Heidelberg (unde a încercat să-şi ter-mine studiile de medicină), s-a hotărât să părăsească Europa. Pleacă în America, ţara libertăţii şi a democraţiei. Lenau se înrolează şi el în puhoiul celor 150 000 de emigranţi care părăsesc între 1831 şi 1840 bătrânul continent. Realitatea vieţii din America îi pro voacă o mare deziluzie, dar activitatea sa literară din această perioadă este fructuoasă.

După o şedere de numai 6 luni în America, poetul se întoarce în iunie 1833 în Germania. Este întâmpinat ca un scriitor de renume, fiind considerat unul dintre marii poeţi romantici ai Germaniei. Culegerile de poezii editate de Cotta l-au făcut celebru.

Lenau atinge în poemul epic „Savonarola” (prin întoarcerea la credinţă) cel mai critic punct al concepţiei sale despre viaţă, influenţat fiind şi de dragostea neîmplinită pentru Sophie, soţia unui funcţionar austriac. Poeziile de dragoste din acea perioadă converg spre resemnare, iar poetul pare că se izolează de restul lumii tot mai mult.

Relaţia cu Sophie nu merge. A încercat să se rupă de ea logodinduse cu Marie Behrends, fiica unui burghez din Frankfurt. În toiul pregătirilor de nuntă suferă însă un atac de apoplexie la Stuttgart. Ultimii şase ani din viaţă (până la moartea sa în 22 august 1850) îi va petrece într-un sanatoriu din Winnental (lângă Stuttgart).

Localitatea natală a poetului din Banat poartă din anul 1926 numele de Le-nauheim.

martie 201110


8 Martie. Început de primăvară.Ziua mamelor, surorilor şi iubitelor noastre.Ziua acelora care ne-au dat viaţă.Ziua acelora care muncesc lângă noi.Ziua acelora care ne vor îmbogăţi cu podoaba fiilor

noştri.Ziua acelora care plâng cu noi durerea noastră, care

bucură însăşi fericirea noastră.Ziua acelora care ne aşteaptă.Ziua acelora care ne iubesc.8 Martie. Preţuita zi mă găseşte departe de mama, de

sora şi de iubita mea. De fapt, în mama le port pe toate trei. Sora şi iubita s-au întruchipat în mama. Eu n-am avut parte de soră, de iubită. Am plecat lăsând-o plângând doar pe mama. Mama mă aşteaptă cu lacrimi în ochi de câte ori revin. Şi dacă n-o să mai revin niciodată, ea mă va aştepta, va continua să mă aştepte şi aşa, aşteptând, se va stinge în gând cu întoarcerea mea.

La plecarea mea m-au plâns mama, sora şi iubita.A plâns mama pentru toate trei. Nu, nu în faţa mea,

fireşte. Când am sărutat-o pe obraz i s-au prelins diaman-tele lacrimilor. Doar două. Două mărgăritare ale supremei dureri. Apoi a alergat în casă.

Ce e mai dureros decât despărţirea de fiu, despărţirea de mamă?

În casă, ascunsă de ochiurile ferestrei, a plâns cu ho-hote. Şi eu ştiam asta.

Sufletul a sângerat!Şi acum, în lacrimile aşteptării, mama mă plânge pen-

tru mama, pentru sora şi pentru iubita mea.Cum vor putea oare gândurile, vorbele şi mângâierile

mele să achite întrutotul zbuciumul atâtor lacrimi?Mama plânge pentru mama, pentru sora şi iubita mea.Şi eu care n-am iubit-o pe mama nici măcar atât cât

merita o biată mamă…Petru Vasile TOMOIAGĂ

(Material preluat din Almanahul «Dialog cu cetăţenii», Giroc 2011)

Flori de ziua taVineri, 4 martie 2011, la Sectia de Arta a Biblio-

tecii Judetene Timis, din Timisoara, str. Int. Doinei nr. 19, (acces dinspre Pta. Marasti),a avut loc vernisajul unei frumoase expozitii de pictura “ Flori de ziua ta”, dedicata zilei de 8 martie, a artistului plastic Adrian Marius Sabau...Suflet sensibil, A.M. Sabau, solistul vocal al formatiei Shambala, director al publicatiilor “Anuntul de Banat” si “Anuntul de Dobrogea”, aduce un omagiu sexului frumos prin aceasta expozitie, care va putea fi vizitata pana in data de 18 martie 2011...

Manifestarea a fost sprijinita de Consiliul Jude-tean Timis. La deschidere a participat domnul Dorin Olimpiu Hehn, consilier judetean, secretarul Comisiei de Cultura. Oficiile de gazda le-a facut doamna Ileana Berariu, bibliotecar al Sectiei de Arta. A vorbit despre autor si opera sa pictorul Mihai Teodor Olteanu.

Emeric Vamos Barbu

Din istoria şcolii

Situată în partea de sud a Timişoarei, în cartierul Iosefin, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 27 a fost construită în anul 1979. La început, aici au învăţat aproape 900 de elevi, împărţiţi în clase de câte 35-40 de copii. Datorită numărului mare de locuitori din cartier şi a bunei reputaţii de care se bucura şcoala, cei 900 de elevi au fost împărţiţi în 26 de clase, la ciclul primar şi ciclul secundar.

În anul şcolar 1985-1986, aici au învăţat aproape 2.100 de elevi, îndrumaţi de 80 de cadre didactice. În acea perioadă, orele se desfăşurau în două schimburi, dimineaţa – ciclul primar, după-amiaza – ciclul secundar.

Începând cu anul 1992, când statisticile demografice au arătat o diminuare simţitoare a naşterilor, a scăzut, implicit, şi numărul de elevi – cu circa jumătate. Acest lucru a dus la modificări importante privind atât numărul claselor, cât şi pe cel al profesorilor. A fost cauza pentru care mai multe cadre didactice de aici au rămas fără posturi.

Reorganizarea sistemului de învăţământ

Anul 1995 a adus schimbări majore, odată cu reorga-nizarea sistemului de învăţământ propusă de noua Lege a educaţiei. În acest moment, instituţia de învăţământ funcţionează în baza regulilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, conform Legii 272/2004.

Readucerea şcolii la standardele de altădată au fost posibile prin implementarea de noi proiecte şi prin dobân-direa de abilităţi managerile din partea celor care o conduc. Principalul obiectiv a fost acela de a păstra în şcoală elevi din cartierul Iosefin. A fost angajat un număr de tineri profesori, pentru care a preda la Şcoala nr. 27 a însemnat începutul carierei, iar de aici vine şi entuziasmul cu care aceştia îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea, au fost aplicate şi noi proiecte manage-riale. Ca o noutate pentru elevi a fost aplicarea curriculei care le-a facilitat învăţarea limbilor străine încă din ciclul primar. Această posibilitate de a învăţa franceza şi engleza încă de la vârste fragede a dus la o creştere semnificativă a numărului de elevi. În anul 1995 au fost înfiinţate primele clase în care se preda intensiv franceza şi engleza.

Un moment important în istoria şcolii noastre l-a repre-

zentat introducerea uniformei şcolare, în anul de învăţământ 1998-1999. Dincolo de dorinţa ca elevilor noştri să li se cunoască apartenenţa la Şcoala nr. 27, acest lucru s-a dorit a fi şi o egalizare, din acest punct de vedere, al elevilor care provin din familii cu situaţii financiare diferite.

Modernizări

În anul 2000 au fost impuse noi cereri în sectorul educaţional. Astfel, a fost amenajat un laborator care in-clude 20 de computere legate în reţea şi la două imprimante, toate obţinute cu bani şi sprijin din partea părinţilor copiilor care învaţă aici. În anul 2006 a fost amenajat un al doilea laborator de informatică, dotat cu noi computere şi având conexiune la Internet. Tot în această perioadă, biblioteca şcolii a fost renovată şi dotată cu aproape 12.000 de volume. Biroul directorial, secretariatul şi cancelaria au fost de ase-menea renovate, iar în laboratoarele de fizică şi chimie a fost instalată mobilă nouă.

De-a lungul anilor, Şcoala nr. 27 a avut directori, di-rectori adjuncţi şi cadre didactice competente, cum ar fi Romulus Săvoiu (1979-1989), Iulia Popovici (1990-1995), Leonica Haisiuc (1995-1996), Claudia Kortye (2006-2010) şi Ioan Stana în prezent. Directorii adjuncţi ai şcolii au fost Viorica Ţecu, Georgeta Pantea, Pompilia Rădoi, Elena Pe-tria Boldea, Elena Seimeanu, Elena Samfira şi Ioan Stana. Un important număr de profesori care au activat la şcoala noastră au fost promovaţii în funcţia de inspector şcolar: Lucian Miclăuş, Mariana Vărgatu, Elena Petria Boldea, Elena Mihăieş şi Doina Secoşan. Elena Petria Boldea este inspector general adjunct în present.

Astăzi, la Şcoala nr. 27 predau 23 de cadre didactice calificate, există un pssiholog, un bibliotecar, un asistent la-borant şi un secretar. Aici învaţă 320 de elevi, 144 – la ciclul primar (împărţiţi în şase clase) şi 176 – la ciclul secundar (împărţiţi în şapte clase). Şcoala are 13 săli de clasă, şase laboratoare, o bibliotecă, o sală de consultaţii şi un teren de sport multifuncţional, dotat cu instalaţie de nocturnă.

Rezultate şi proiecte

Şcoala noastră a iniţiat Festivalul Internaţional de Fol-clor “Vetre străbune”, aflat la cea de-a cincea ediţie. S-a dorit sensibilizarea tinerilor şi adulţilor în păstrarea şi respectarea valorilor tradiţionale autentice. Au fost puse, de asemenea, bazele unor colaborari bazate pe prietenie cu şcoli din Ser-bia şi Ungaria.

Pentru a marca 30 de ani de la inaugurarea şcolii, pro-fesorii au iniţiat simpozionul intitulat «Şcoala, sufletul comunităţii», la care au fost invitaţi să-şi prezinte lucrări ştiinţifice profesori din întreaga ţară.

Pe lista proiectelor iniţiate sau la care şcoala noastră este parteneră se numără “LEAF - Let`s learn about woods! (Să învăţăm despre păduri)”, “Etwinning-Comenius”, “Loo-kandlearn (Priveşte şi învaţă)”, “Citizen Project (Proiect cetăţenesc)”. Totodată, desfăşurăm parteneriate şi cu dife-rite ONG-uri, cum ar fi Societatea pentru Copii şi Părinţi, Clubul Internaţional Soroptimist sau Ajutaţi copiii. Tot la capitolul parteneri se numără Poliţia de Proximitate, dar şi o serie de şcoli şi grădiniţe din Timişoara. Şcoala nr. 27 a participat la proiectul naţional «Să fii elev în comunism», organizat de Institutul pentru investigarea crimelor comu-nismului în România, cu sprijinul Ministerului Educaţiei, şi la proiectul «Am dreptul să-mi cunosc drepturile».

Elevii şcolii noastre au participat, cu succes, la mai multe concursuri şcolare, de unde s-au întors cu o serie de premii: concursul de matematică Kangaroo, concursul internaţional de lingvistică Kangaroo, Eurojunior, Smart, Media Kinder, concursurile internaţionale de matematică «TMMATE», «Gheorghe Popescu», «Maths Light», la concursurile «Democraţie şi toleranţă», «Cea mai activă şcoală împotriva fumatului», «Tradiţii de iarnă» sau la concursul internaţional de pictură şi literatură «Paul Polidor». De asemenea, există şi două publicaţii ale şcolii, cu apariţie periodică – «Altfel» şi «Copilul – o candelă nestinsă».

Elena SAMFIRA

La începuturile primăverii

Şcoala cu clasele I-VIII nr. 27 Timişoara, 32 de ani de activitate

O şcoală pentru care vorbesc rezultatele

ŞCOALA NOASTRĂ

11martie 2011


Mii de copii din Timişoara sunt pregătiţi la cercurile de arte, muzică, sport şi civilizaţie

Palatul Copiilor din Timişoara este lăcaşul de cultură unde copii vin de drag, cu drag şi se simt excelent. Acesta este motto-ul sub care se desfăşoară activitatea de la această instituţie dedicată exclusiv copiilor şi tineri-lor. La cele 41 de cercuri ale Palatului Copii-lor învaţă circa 5.500 de elevi, unii dintre ei fiind chiar la grădiniţă, iar alţii – în primii ani de facultate. Până în toamna lui 2009, Palatul şi-a desfăşurat activitatea lângă fostul Parc al Copiilor, în zonă centrală, dar sediul a fost retrocedat şi municipalitatea a oferit un cămin întreg la Liceul de Chimie „Azur”, pe Calea Martirilor. Mutarea nu s-a făcut foarte uşor, dar de atunci familiile s-au obişnuit, la fel şi copiii şi cadrele didactice. Acum chiar se bucură că au parte de spaţii mai mari decât în vechea locaţie. Pentru 2011 pregătesc cel mai intens aniversarea a 60 de ani de existenţă prin organizarea unei săptămâni întregi de evenimente, spectacole şi expoziţii.

Înghesuială la cercurile de la Palat

Cercurile sunt arhipline, ne spune directorul Nicolae Puşcaşu, activităţile se desfăşoară normal, asta deşi şi Palatul a fost afectat de reducerile salariale şi de disponibilizările din sistemul educaţional. Atât de mare este cererea părinţilor însă, că profesorii n-au altă soluţie decât să accepte şi să facă ore suplimentare, şi să fie la dispoziţia elevilor atunci când pot, mai ales dacă sunt în ani terminali de gimnaziu şi liceu şi sunt în pregătiri pentru examene. Pro-fesorul Liviu Novak, lider de sindicat şi coordonatorul cercului de fotografie de peste 20 de ani, este sigur că dascălii fac tot ce fac din pasiune şi atunci nu se mai uită la neajunsuri.

În aceste condiţii nu e de mi-rare că se văd şi rezul-tatele foarte bune. „Rezul-tatele vin de la sine, suntem implicaţi în foarte multe partene-riate, inclusiv cu cei din străinătate. Avem activităţi comune cu cei de la Agenţia Anti-drog, cu Protecţia Mediului, în sănătate, cu şcoala internaţională Spectrum. Avem o idee pe care o susţinem în permanenţă: niciodată nu evităm să participăm, în baza invitaţiei de afară, la festivalul sau concursul respectiv, pentru că cei de afară, dacă într-un an nu le trimiţi sau nu participi, al doilea an nu te mai invită. Mă refer la cercurile de arte plastice, la foto, trimitem în permanenţă exponate şi vin şi rezultate, din SUA, Brazilia, Japo-nia, Portugalia. Copiii vin să înveţe, se face cultură muzicală sau cultură estetică, nu ştim niciodată ce talent zace în copilaşi. Am avut un caz în care la 5 ani a luat premii în Japo-

nia, medalie de aur, la pictură. Tot ce este artă plastică, artă muzicală e cam pe planul doi în şcoli, s-au şi redus orele şi atunci nu prea se face nimic. De aia vin foarte mulţi aici”, ne spune Puşcaşu.

Lecţiile de pian şi vioară nu au dispărut din Timişoara

În topul celor mai căutate cercuri de la Palatul Copiilor sunt artele plastice (inclusiv arta fotografică), cercurile muzicale şi cer-curile sportive (dans modern, judo, karate, gimnastică ritmică). Cerere mare este şi la orele de engleză şi franceză, dar se face şi spaniolă. Este un semn clar că există şi părinţi responsabili şi care nu doresc ca micuţii să îşi petreacă vremea la calculator, în faţa televizo-rului sau prin cartier.

Grupurile Flores şi Mini Flores sunt mândria Palatului Copiilor, fiind şi de tradiţie. Mini Flores va aniversa în 2011 cin-ci ani de existenţă, iar Flores – 15 ani. „Spre surprinderea noastră, foarte mulţi înclină spre instrumente. La pian e plin, sunt 40 de copii, ar trebui să aibă vreo 20 doar. Eu, ca director, ar trebui să am doar 12 ore, dar am 24 pe săptămână, lucrăm şi sâmbăta. Eu predau vioară şi am grupurile Flores şi Mini Flores. Am 16 copii la vioară. Nu toţi au înclinaţii pentru Liceu de Muzică şi atunci vin aici. Avem cercuri de aeromodele, de na-vomodele. Anul trecut s-au adunat peste 750 de premii. Suntem bine cotaţi în străinătate. Am regretul că de multe ori suntem mai bine cotaţi afară, decât aici. Ani de zile francezii ne-au fost şi sponsori, la fiecare început de an şcolar, toamna, veneau cu microbuzul şi aduceau tot ce era nevoie pentru arte plas-tice, blocuri de desen, acuarele, pensule”, îşi aminteşte directorul.

La spectacolele la care a luat parte în Franţa, spectatorii i-au aplau-

dat pe micuţii timişoreni talentaţi minute în şir, iar

directorul nu se fereşte să mărturisească că a plâns de emoţie. La fel s-a întâmplat şi când picturile tri-mise de copiii de la Palat au primit

premiul cel mai im-portant la o expoziţie

cu lucrări de arte plas-tice, unde juriul a fost

internaţional. Banii sunt cea mia mare problemă a instituţiei de cultură.

Părinţii sunt cei care susţin cel mai tare acti-vitatea, pentru că sunt în star să facă orice pentru copilul lor dacă acesta se dovedeşte a fi talentat.

„Noi primim fonduri de la minister, prin Inspectoratul Şcolar. Părerea mea e că era normal să fie direct. Principalii noştri sponso-ri sunt părinţii, care se ocupă de costumaţiile copiilor, de înregistrări de cd. Cât putem ajutăm şi noi, mergem şi în strănătate. Au fost şi în Canada, în Danemarca, Germa-nia. Încercăm să meargă şi în străinătate, şi la festivaluri din ţară. La Peştişorul de aur, cel mai mare festival de folclor din Româ-nia pentru copii, au fost ansambluri din 14 ţări. Am luat locul II, asta spune foarte mult,

jumătate dintre ei nu fuseseră la un festival de forţa aceasta. În Franţa i-am uimit pe fran-cezi cu repertoriul nostru, cântat în franceză, şi la ultimul spectacol, cu 1.000 persoane în sală au început să aplaude minte întregi. Prin colaborarea cu Şcoala Internaţională Spectrum, trei eleve de clasa a VII-a vor par-ticipa la finala la de la Bucureşti a olimpia-dei internaţionale de limba turcă. Copii au invăţat limba turcă, au învăţat cântece şi trei fete au ajuns în finală. Una din fete ar putea reprezenta România la finala de la Instanbul, asta ar însemna că ar câştiga 1.000 de dolari, dacă ia premiu acolo mai primeşte încă 1.000 de solari. Anul trecut la acest concurs au fost copii din 123 de ţări. Mai avem un copil teri-bil, pe Andrei Tiba. Noi l-am crescut, acum lucrează cu maestrul Ladislau Roth, care vine din Mexic, e colaborator la Filarmo-nica Banatul şi lucrează cu el compoziţii şi orchestraţii. Maestrul Roth i-a şi spus că îl va plasa în străinătate, la concerte, i-a dat teme, pentru muzică de film”, detaliază directorul de la Palatul Copiilor.

Pentru 2011 sunt gândite acţiuni mari, în afară de aniversarea a 60 de ani, care va avea loc la finele lunii iunie: se va organiza şi fes-tivalul internaţional „Inimă de copil”, precum şi o expoziţie internaţională de fotografie. „După-masa e furnicar la Palat. Se lucrează cu spor şi tot ce vedeţi trofee reprezintă munca dascălilor, a copiilor şi a părinţilor. Fiecare are câte un merit”, punctează Puşcaşu.

Greutăţile vremurilor

Pe lângă greutăţile legate de banii necesari reprezentărilor la competiţii din străinătate, apar şi cele inerente vremurilor actuale: reduceri de posturi, reduceri de sala-rii, dar activitatea continuă, chiar dacă mai restrâns. Trebuie precizat că pe un semes-tru, părintele plăteşte 30 de lei, jumătate din sumă fiind fondul cercului, iar restul – fondul Palatului Copiilor.

Din acest an şcolar s-au redus câteva posturi, iar suplinitorilor nu li s-au mai pre-lungit contractele, aşa că s-au pierdut şi 7 cer-curi şi filialele din Sânnicolau Mare şi Deta. Unele cercuri au loc şi la licee, cum este cel de ziaristică – la Colegiul Bănăţean, electroteh-nica – la Şcoala Generală nr.26, unde com-pania Siemens a dotat un laborator perfor-mant. Cercul de orgă nu mai este funcţional, aşa că cele două orgi performante cumpărate acum patru ani cu 6.000 de euro sunt folosite

mai puţin. Necesarul de profesori ar mai fi de cinci, pentru a se acoperi toate cercurile şi cererile.

Liderul de sindicat Liviu Novak aminteşte şi de procesele aflate pe rol la instanţe: „Procesele care au fost în şcoli s-au susţinut şi la noi, unele s-au câştigat. De exemplu, cu salariile pe vacanţă, din care am primit o tranşă, apoi s-a dat hotărâre de gu-vern că nu se mai dă nimic decât atunci când ieşim din criză. Aşa că au picat şi ceilalţi bani. Nu s-au mai primit bonurile. Am apucat să luăm numai şase bonuri cadou într-un an şi în altul trei, de la minister. Unele procese, chiar dacă le vom câştiga, ni s-a spus clar că vom ieşi din criză, poate o fi în 2012, 2013, 2014. Fiecare profesor ar câştiga câte 8-9 salarii în plus. La adunarea judeţeană de sin-dicat ni s-a spus că vom primi banii de cărţi din 2009, cei 100 de euro. S-a tăiat sporul de activitate deosebită, salariul de merit, al 13-lea salariu... Profesorii nu au plecat însă, iar cei care au renunţat, după părerea mea, nu erau pasionaţi”.

Un fotograf bun „creşte” în 3-4 ani

Profesorul de artă fotografică ne spune că la cercul său se organizează 12 expoziţii pe an, iar în 2011 se va face şi expoziţia internaţională. „Copiii cer finalitate, vor să aibă expoziţii. Ce e rău la foto e că trebuie să plătim spaţiul expoziţional şi e scump, aşa că poţi trimite o poză-două şi alea le selectezi şi le paraselectezi, cu toate supărările copiilor. Îi mai împac cu expoziţiile din oraş, de la Mall, Primărie, Centrul de Afaceri, Casa Tineretu-lui, locuri mai mari, unde au poze mai multe. Copiii vin la cerc pentru fotografia pe film, pe vechile procede. Eu le mai dirijez foto-grafia digitală, dar în rest facem fotografie clasică. Cu elevii am făcut tot la laborator, au muncit cât au putut, au ieşit de la şcoală şi au venit aici, până seara. Am peste 90 de copii la cerc. Lucrez şi pe sistemul de parteneriate în şcoli, unde le fac partea teoretică, fac paralelă între aparatul clasic şi cel modern. Le mai fac proiecţii de excursii pe unde am umblat, le explic estetica unei poze, cum era lumina, din ce unghi s-a pozat, cum s-ar schimba din alt unghi. Încet îi atrag şi vin încoace. Ne întâ-lnim o dată pe săptămână, dar la grupele de performanţă mai des. Un tânăr devine foto-graf bun cam în trei ani”, ne explică Novak.

Alina Sabou

PALATUL COPIILOR ÎMPLINEŞTE 60 DE ANI DE EXISTENŢĂ ÎN 2011

ŞCOALA NOASTRĂ

martie 201112


Preuniversitaria la dispoziţiadumneavoastră!

Aveţi de spus ceva?Vreţi să semnalaţi abuzuri,

nedreptăţi?Vă preocupă ceea ce se întâmplă

în învăţământul românesc şi timişorean?

CĂUTAŢI-NE! Tiparul executat laS.C. FED Print S.A. Timişoara

Virgil Popescu -fondator şi director

Colectivul de redacţie:OTILIA BREBAN - redactor şef

ŞTEFAN IONICĂ - redactor - profesionalCONSTANTIN OSAIN - redactor - social

IOANA BERARU - redactor - juridicResponsabil de număr DIANA SARCA

Redacţia “Preuniversitaria”:Timişoara str. Dr. Liviu Gabor, nr 4,

tel-fax: 0256/490 267

Vizite de studiu la instituţiile europene din

Bruxelles şi StrasbourgInstitutul de Formare Profesională împreună

cu Agenţia Regională pentru Stimularea și Inte-grarea Tinerilor Timișoara - ARSIT și-a propus să

familiarizeze elevii cu ideea de unitate europeană și să deschidă elevilor noi perspective, prin derularea unor vizite de studiu la instituţiile europene din Bruxelles și Strasbourg.

În acest sens, a fost organizată o vizită de studiu în luna decembrie 2010 pentru elevii Colegiului Naţi-onal „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, judeţul Timș la Parlamentul European din Bruxelles. Elevii împreună cu cadrele didcatice care i-au însoţit au făcut un tur al Parlamentului Eurepean, au ascultat prezentarea unui europarlamentar român și au participat la seminarul privind „Rolul, competenţele și modul de funcţionare al

Parlamentului European”. Cu ocazia acestei vizite, ele-vii au devenit mult mai interesaţi de îmbogăţirea cu-noștinţelor cu privire la Uniunea Europeană.

În anul 2011 sunt programate mai multe astfel de vizite, atât la Parlamentul European din Bruxelles și Strasbourg cât și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Instituţiile de învăţământ interesate de aceste vizite și seminarii se pot adresa Institului de Formare Profesională (e-mail: [email protected]).

Prof. Psih. Diana MODOG CRASNEANU

Puţini sunt, din păcate, aceia care cred că Timișoara mai poate avea vii-tor în volei, însă generaţia de fete ’97 – ’98 ce formează echipa de volei de la CSS BEGA Timișoara poate de-monstra contrariul prin performanţele obţinute.

În 2008, un grup de fete ce abia împlineau 9 -10 anişori, intrau pe rând, timide, cu părinţii de mâna, căci erau abia nişte copii, în sala de sport unde au fost întâmpinate de domnul Ciprian Dârnescu, un profesor tânăr, dar cu multă experienţă în acest sport, domnia sa însuşi fiind în prezent jucător de volei.

Dacă drumul vi se intersectează cu sala de sport, nu ezitaţi să intraţi, să aruncaţi o privire. O dată intraţi în acea sală veţi avea sentimentul că aţi pășit într-o altă lume. O lume parcă de basm, unde acele fetiţe, ce între timp au devenit adolescente, nu se joacă ci sub îndrumarea fermă, cate-gorică, uneori dură, iar alteori blândă a domnului profesor ele exersează cu seriozitate, muncesc cu sudoare, astfel încât, să înţeleagă și să descopere toa-te tainele acestui sport.

După doi ani, rezultatele muncii lor au început să apară. Astfel, în 2010, echipa de minivolei a reușit să obţină, pe lângă locul I la diferite turnee or-ganizate de cluburile din orașe înve-cinate (Arad, Cransebeș, Lugoj, chiar Satu Mare și Baia Mare), și locul III la Turneul Final al Campionatului Naţional de Minivolei al României.

În plus, tot anul trecut aceeași echipă și sub îndrumarea aceluiași

profesor, a reușit, în luptă strânsă cu alte echipe din Germania, Olanda, Franţa, Luxemburg, să obţină locul I la Turneul Internaţional de minivo-lei organizat în Olanda, precum și cupa pentru cea mai bună echipă a turneului.

Bucuria şi mândria Clubului CSS Bega Timişoara, precum şi a domnu-lui profesor Ciprian Dârnescu este cu atât mai mare cu cât două dintre jucătoarele sale, Alexandra Cauc şi Ioana Ordean au fost selecţionate, anul trecut la lotul naţional de speranţe.

Rezultatele bune nu s-au lăsat aș-teptate nici în acest an. Chiar din pri-mele luni ale anului 2011, jucătoarele de la CSS Bega au reușit calificarea în turul semifinal al turneului naţional de minivolei și speranţe, chiar de pe locul I .

Echipa de minivolei a avut în componenţa sa, în principal pe Leea Rancz, Alexandra Cauc, Teodora Co-tumbeanu și Andreea Cincă, iar la acestea s-au adăugat colegele care au format echipa a II-a în a cărei com-ponenţă au fost Denisa Dan, Denisa Stefănescu, Tania Gligorovici, Flavia Anghel, Codruţa Dragomir și Cybell Catargiu.

Dacă echipa de minivolei este formată din generaţia anilor ’98 și mai mici, echipa de speranţe a Clubului CSS Bega Timișoara are în compo-nenţa sa, alături de primele trei ju-

cătoare din echipa de minivolei (Leea Rancz, Alexandra Cauc și Teodora Cotumbianu) și pe jucătoarele Iovan-ca Demia (căpitanul echipei) Alexan-dra Smochină, Aryana Gădian, Ioana Ordean, Laura Molnar, Noemi Ignat, Carina Leș și Aleksandra Indic – li-bero.

Echipa de fete și antrenorul lor luptă anul acesta, precum și în urmă-torii ani, să demonstreze că există vi-itor în volei, iar performanţele lor vor sta drept mărturie că au dreptate.

Instruite și antrenate pas cu pas de către domnul profesor Ciprian Dârnescu vor reuși să facă din volei un sport care să umple tribunele de spectatori și vor aduce mândrie și re-cunoștinţă atât domnului profesor, în principal, cât și clubului în care acti-vează. Vor aduce satisfacţie și mândrie părinţilor, suporterilor și tuturor celor care au convingerea că voleiul este un sport frumos.

Emoţiile jucătoarelor, tensiunea și atmosfera din sala de sport sunt greu de exprimat în cuvinte. De aceea, aces-te fete își doresc ca rezultatele lor să aibă un ecou răsunător atât în oraș cât și în întreaga ţară. Își doresc să fie spri-jinite și susţinute, astfel încât, visul lor frumos să devină realitate pentru că

nimeni și nimic nu le poate strămuta convingerea că : „EXISTĂ VIITOR ÎN VOLEIUL TIMIȘOREAN!”

M.B.

ECHIPA DE VOLEI FETE A CLUBULUI CSS BEGA TIMIŞOARA GENERAŢIA ’97 –’98 DEMONSTREAZĂ CĂ

“AVEM VIITOR ÎN VOLEI”

ŞCOALA NOASTRĂ

către consiliul naȚional pentru combaterea … · 2015-03-01 · 2 martie 2011 Şcoala noastra...

Documents