Cererea de investitii si multiplicatorul keynesian

Cererea de investitii si multiplicatorul keynesian Asteptarile intreprinzatorilorProductia realaEfectul multiplicatorInclinatia marginala spre consumParadoxul frugalitatii

A doua componenta a cererii agregate este cererea de investitii. Deciziile de investitii le iau intreprinzatorii in functie de proiectele lor, de starea tehnologiei si, cel mai important, in functie de asteptarile lor, adica de previziunile viitorului afacerilor si de situatia economica. Cererea de investitii poate fi de aceea considerata o cantitate fixa, independenta de marimea venitului realizat in tara. Punctul in care cererea agregata taie bisectoarea este, logic, punctul in care venitul este egal cu cererea agregata si determina volumul productiei reale, Yr, realizat in tara. Nu exista nimic care sa indice daca aceasta productie reala coincide sau nu cu productia potentiala.

Cresterea investitiilor va duce la cresterea productiei reale. Mai mult, o imbunatatire a deciziilor de investitii ale intreprinzatorilor va avea un efect multiplicator asupra economiei acum ca va permite o crestere a veniturilor factorilor industriei de bunuri de investitii; o parte din aceasta crestere este destinata consumului ceea ce va provoca cresteri in cascada ale veniturilor altor factori. Pentru a determina cantitatea acestui efect multiplicator sa vedem un exemplu simplu. Fiecare crestere a cererii genereaza o crestere egala a productiei si venitului. O parte din cresterea veniturilor va duce la o noua crestere a cererii intr-o proportie determinata de inclinatia marginala spre consum. Cresterile succesive vor forma o progresie geometrica in care primul termen este cresterea investitiei decisa de intreprinzatori si motivul este inclinatia marginala spre consum. Efectul total, suma membrilor acestei progresii, este egala cu produsul primului element, investitia initiala, cu inversul lui (1-rata progresiei). Acest numar, inversul inclinatiei marginale spre economie primeste numele de multiplicator. Intr-o economie simpla, ca cea pe care o analizam, fara guvern si sector exterior, pentru ca cererea si oferta agregate sa coincida este necesar ca investitia sa complementeze partea din venit nefolosita, adica investitia si economia sa fie egale. Dar nu exista nici un mecanism care sa garanteze ca asta s-ar putea intampla. Deciziile de economisire le iau familiile si depind, dupa cum am vazut, de nivelul venitului si de inclinatia marginala spre consum. De aceea nu exista nici un motiv pentru care cantitatea de bani economisita si cea investita sa fie egale: ambele sunt determinate de decizii luate de diferite persoane pe diferite criteri. Daca familiile se decid sa creasca volumul fondurilor pe care il economisesc, isi vor reduce consumul, tinand cont de efectul multiplicator, veniturile vor fi mai mari. Acesta este fenomenul numit paradoxul frugalitatii: frugalitatea poate provoca diminuarea economiilor.Acest tabel arata un exemplu al EFECTULUI MULTIPLICATORULUI

1 FazaIntreprinzatorii decid sa-si creasca cererea de masini-unelte cu 100 milioane de Veniturile producatorilor de masini-unelte cresc cu 100 milioane de

2 FazaProducatorii de masini-unelte decid sa-si creasca consumul de aparate electrocasnice cu 80 milioane de Veniturile producatorilor de aparate electrocasnice cresc cu 80 milioane de

3 FazaProducatorii de aparate electrocasnice se decid sa-si creasca consumul de materiale textile cu 64 milioane de Veniturile producatorilor de materiale textile cresc cu 64 milioane de

4 FazaProducatorii de materiale textile decid sa-si mareasca consumul de alimente cu 51,2 milioane de Veniturile producatorilor de alimente cresc cu 51,2 milioane de

. . .. . .. . .

Fiecare noua crestere a consumului este egala cu cea anterioara inmultita cu 0,8 imc.Cresterea totala a venitului real va fi suma seriei de sus:100+80+64+51,2... Rezultatul este 500 milioane de

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE Cu cat mai bogata este comunitatea, cu atat mai mare va trebui sa fie ruptura dintre productia sa reala si cea potentiala si, ca urmare, mai relevante si scandaloase deficientele sistemului economic. O comunitate saraca va fi dispusa sa consume cea mai mare parte din totalul productiei sale, in asa mod incat va fi necesar un volum foarte mic de investitii pentru ca inclinatiile spre economisire ale membrilor sai mai bogati sa fie compatibile cu munca membrilor sai mai saraci. (John M. Keynes, Teoria generala a mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, 1936)