cercetări morfo-clinico-biologice ale implicării factorului viral în

UNIVERSITATEA DE MEDICINA Şi FARMACIE “GRIGORE T.POPA”, IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Cercetări morfo-clinico-biologice

ale implicării factorului viral în

etiopatogenia parodontală

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Coordonator științific

Prof. univ. dr. Silvia Mârţu

Doctorand

GRIGORAȘ Simona Ionela

IAȘI 2014

CUPRINS

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

INTRODUCERE-ARGUMENTARE ÎN ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE 3

CAPITOLUL I FACTORII VIRALI IMPLICAŢI ÎN ETIOPATOLOGIA

PARODONTALĂ

5

I.1 Date generale 5

I.2 Clasificarea și aspectele caracteristice ale herpesvirusurilor

implicate în patologia orală

5

I.3 Aspecte etiopatogenice ale implicării herpesvirusurilor în boala

parodontală

11

I.4 Asocierea dintre herpesvirusuri şi bacterii în boala parodontală 15

I.5 Asocierea dintre herpesvirusuri, bacterii şi salivă în boala

parodontală

17

CAPITOLUL II TEHNICI DE IDENTIFICARE A VIRUSURILOR ŞI

BACTERIILOR ÎN BOALA PARODONTALĂ

19

II.1 Izolarea virală 19

II.2 Identificarea genomică 20

II.3. Tehnici microscopice 24

II.4.Imunofluorescenţa IF 24

II.5. Testul Elisa 24

II.6. Mediul de recoltare 27

CAPITOLUL III MANAGEMENTUL TERAPEUTIC AL BOLII PARODONTALE 31

III.1 Tratamentul convenţional parodontal 31

III.2 Antibioticoterapia în boala parodontală 37

III.3 Tratamentul antiviral al infecțiilor herpetice implicate în

etiopatogenia bolii parodontale

38

III.4 Ozonoterapia în tratamentul bolii parodontale 41

III.5 Evaluarea eficacității tratamentului în bolile parodontale cu

co-etiologie virală

41

CONTRIBUŢII PROPRII

CAPITOLUL IV PREVALENŢA AFECŢIUNILOR VIRALE CU MANIFESTĂRI

ORALE LA POPULAŢIA DIN IAŞI ŞI DIN ÎMPREJURIMI

45

IV.1 Introducere 45

IV.2 Scopul studiului 46

IV.3 Material și Metodă 46

IV.4 Rezultate 46

IV.5 Discuții 65

IV.6 Concluzii parțiale 67

CAPITOLUL V IMPLICAREA HSV-1 IN ETIOPATOGENIA BOLII

PARODONTALE - STUDIU MICROBIOLOGIC

68

V.1 Introducere 68

V.2 Scopul studiului 68

V.3 Material și Metodă 69

V.4 Rezultate 80

V.4.1 Rezultate date generale 80

V.4.2 Evaluarea parodontală pe lotul total de studiu 81

V.4.3 Evaluare parodontală pe grupe de studiu 85

V.4.4 Evaluarea patogenilor parodontali 89

V.4.5 Evaluarea patogenilor virali- HSV-1 102

V.4 Discuții 109

V.5 Concluzii parțiale 111

CAPITOLUL VI PREVALENŢA ŞI ROLUL HERPESVIRUSURILOR EBV ȘI

HCMV ÎN ETIOPATOGENIA BOLILOR PARODONTALE

112

VI.1 Introducere 112

VI.2 Scopul studiului 113

VI.3 Material și metodă 113

VI.3.1 Caracterizarea loturilor de studiu 113

VI.3.2 Criteriile de alcătuire ale loturilor 113

VI.3.3 Investigarea parametrilor parodontali 114

VI.3.4 Algoritmul de investigare biochimică a probelor biologice

parodontale

115

VI.3.5 Detectarea EBV - EBV real time PCR Kit 117

VI.3.6 Detectarea HCMV - real time PCR 119

VI.3.7 Identificarea bacteriană 120

VI.4 Rezultate 120

VI.4.1 Evaluarea parodontală 120

VI.4.2 Evaluarea microbiologică 135

VI.5 Discuții 153

VI.6 Concluzii parțiale 155

CAPITOLUL VII ROLUL TERAPIEI PARODONTALE ÎN EVOLUȚIA

INFECȚIILOR HERPETICE DIN ȚESUTUL PARODONTAL

156

VII.1 Introducere 156

VII.2 Scopul studiului 157

VII.3 Material și metodă 157

VII.4 Rezultate 157

VII.5 Discuţii 180

VII.6 Concluzii parțiale 181

CAPITOLUL VIII EVALUAREA CALITĂŢII VIEŢII PACIENŢILOR CU BOALĂ

PARODONTALĂ ŞI PATOLOGIE VIRALĂ

182

VIII.1 Introducere 182

VIII.2 Scopul studiului 182

VIII.3 Material și metodă 182

VIII.4 Rezultate 184

VIII.5 Discuţii 189

VIII.6 Concluzii parțiale 190

ORIGINALITATEA STUDIULUI 191

CONCLUZII GENERALE CU APLICABILITATE PRACTICĂ 192

BIBLIOGRAFIE 194

REZUMAT Cercetări morfoclinicobiologice ale implicării factorului viral în


1

ARGUMENTARE ÎN ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE

Parodontita este o boală infecțioasă care implică prezența unor bacterii

specifice și un răspuns umoral și celular caracteristic din partea gazdei. Țesutul

conjunctiv din situsurile parodontale inflamate prezintă un infiltrat dens cu celule

mononucleare, în particular (limfocite T, B și macrofage).

Boala parodontală reprezintș o entitate patologică, care manifestă o varietate

de semne clinice, infecții polimicrobiene și mecanisme fiziopatologice. Este acceptat

științific faptul că deși o serie de bacterii patogene specifice subgingivale sunt

necesare dezvoltării bolii parodontale, simpla prezență a plăcii bacteriene pare să nu

confere o bază suficientă astfel încât să putem explica unele trăsături clinico-

patologice ale bolii. Unele tipuri de parodontite cronice și acute agresive nu reprezintă boli

fundamental diferite ci un spectru continuu de boli ale căror manifestări clinice

depind de prezența unor agenți infecțioși specifici și de statusul imun al gazdei.

Oricum evenimentele patogenice care inițiază parodontita agresivă au fost dificil de

delimitat datorită complexității microbiotei patogenice și multiplelor efecte

fiziopatologice ale mediatorilor pro și anti-inflamatorii.

O teorie general acceptată afirmă că, la gazdele susceptibile, boala

distructivă apare în momentul în care un agent sau un eveniment biologic produce o

reacție capabilă de a destabiliza și compromite apărarea parodontală. Un număr de

bacterii au fost găsite responsabile de apariția bolii parodontale, dar singura existență

a acestor bacterii nu poate explica o multitudine de alte caracteristici clinice ale bolii.

Studiile recente sugerează că herpesvirusurile din pungile parodontale

reprezintă un factor major în declanșarea distrugerii tisulare. Infecțiile care generează

și întrețin herpesvirusurile inițiază și accelerează distrugerea țesutului parodontal

datorită descărcării de citokine și chemokine mediate de virusuri. Celulele

inflamatorii descarcă acești mediatori chimici la locul infecției conducând la o

virulență crescută a bacteriilor implicate .

A fost propus un model viral patogen, în cadrul căruia virusurile contribuie

la patologia parodontală ori prin slăbirea răspunsului local al gazdei, rezultând o

virulență crescută a bacteriilor patogene rezidente, sau prin inducerea eliberării de

citokine și chemokine din țesuturile inflamate.

Prezența parodontală a Epstein Barr Virus, a Cytomegalovirusului și Herpes

Simplex a fost asociată cu patogeni cu potențial mare parodontopatic.

Herpesvirusurile se bazează pe prezența bacteriilor pentru a produce parodontita și

reciproc bacteriile depind de prezența virală pentru inițierea și amplificarea unor

anumite tipuri de boală parodontală. Înțelegerea interdependenței dintre

herpesvirusuri și bacterii ar putea explica unele caracteristici clinice ale bolii și ar

putea identifica incipient anumiți indivizi cu potențial crescut de a ceda din punct de

vedere parodontal în fața atacului microbian.



2

Pentru a spori cunoașterea asupra infecțiilor parodontale prezentul studiu a

fost condus pentru a evalua interrelația dintre herpesvirusuri și bacteriile cu potențial

mare patogen în infecțiile parodontale.

Reacția polimerazei (PCR) a fost folosită pentru a identifica HCMV, EBV-1,

HSV-1 și bacteriile P. gingivalis, P. intermedia, T. forsythia, C. rectus şi A.

actinomycetemcomitans.

Încercări de a descrie în amănunt etiopatogenia parodontitelor au fost

împiedicate de faptul că diagnosticul clinic al parodontitelor include o multitudine de

variaţii determinate de agenţii patogeni, interacţiunile dintre aceştia şi organismul

gazdă. Un alt factor care complică situaţia este acela că agenţii infecţioşi pot fi doar

punctul de început al unei boli distructive care va urma datorită susceptibilităţii

genetice sau imunologice a individului.

Nu înţelegem de ce, la gazde cu stare imunologică asemănătoare, unele

infecţii cu virusuri herpetice sunt reactivate relativ frecvent şi pot cauza avansarea

bolii, în timp ce alte infecţii virale latente sau asimptomatice fără semne clinice rămân

decelabile.

Tema de cercetare propusă dorește să confirme pe baza informațiilor culese

din publicații de specialitate internaţionale faptul că și în cazul populației noastre

există dovezi conform cărora virusurile și bacteriile din aceeași nișă microbiană au un

efect patogen mai pronunțat decât în cazul existenței lor individuale și pune în

discuție faptul că o infecție combinată herpes-bacteriană poate schimba înțelegerea

patogeniei și a posibilității de management a bolii distructive parodontale .

Studiul propus poate ajuta la înțelegerea câtorva aspecte clinice ale

parodontitei. Predilecția herpesvirusului pentru anumite situsuri poate explica de ce

distrucția țesutului parodontal diferă atât de mult de la dinte la dinte la același pacient

sau de la o suprafață la alta a aceluiași dinte. O apărare puternică anti-herpesvirus din

partea gazdei poate asigura o perioadă îndelungată de stabilitate parodontală, chiar și

în prezența bacteriilor. Reactivarea herpesvirusului din starea de latență poate

declanșa o explozie a distrugerii țesutului parodontal și evoluția bolii.

CAPITOLUL I

Factorii virali implicaţi în etiopatologia parodontală

Multe studii recente au evaluat prevalenţa şi rolul herpesvirusurilor în

etiopatogenia bolilor parodontale, lucru care a condus la identificarea de interacţiuni

complexe între viruşi şi bacterii în pungile parodontale. De asemenea, a fost arătat că

apariţia de herpesvirusuri poate varia în funcţie de vârsta pacientului şi de eșantionul

din populaţia studiată.

Etiopatogenia bolii parodontale este un proces complex, care implică

interacţiunea variată între factori microbieni şi gazdă şi o varietate de evoluții a



3

bolilor cu factorii de mediu. Etiologia bacteriană singură nu a fost în măsură să

justifice diverse aspecte cum ar fi: i) defalcarea rapidă a țesutului parodontal minim

cu placă, (ii) etapele de activitate şi de repaus ale bolii, iii) situl specific bolii

parodontale și, iv) progresiile avansate ale distrugerii parodontale. Cercetările

microbiologice ale bolii parodontale s-au concentrat pe bacterii, şi a unui număr

minim de fungi şi paraziţi. Mai multe studii recente au indicat prevalenţa de herpes

virusuri inclusiv virusul Herpes Simplex (HSV 1 şi 2), virusul Epstein - Barr (EBV) şi

Citomegalovirus uman (HCMV) în pungile parodontale şi ţesutul gingival a

pacienţilor cu parodontită [12-16]. Asocierea herpesvirusurilor cu bacterii, de

asemenea, a fost evaluată pentru a înţelege mai bine etiopatogenia bolile parodontale.

În plus, studii recente au cuantificat herpesvirusurile în pungile parodontale pentru a

evidenția asocierea lor pozitivă cu severitatea bolii parodontale. Prevalenţa şi numărul

de herpesvirusuri în pungile parodontale poate varia în funcţie de: vârstă, etnie, tip de

boală parodontală, statutul imun şi predispoziţia genetică a pacienţilor [17]. Distrugerea parodontală apare în parodontita agresivă (PAg) și în parodontita

cronică (PC), iar aspectele clinice ale bolilor determinante includ tipul de agenți de

infectare, răspunsul imun al gazdei, și factorii de mediu. Studii recente au arătat

apariția de herpesvirusuri în PC și PAg, în gingivita acută necrozantă ulcerativă, și în

abcesele parodontale. PAg implică acțiunea etiopatogenică a unor microorganisme

specifice, cum ar fi Aggregatibacter actinomycetemcomitans (anterior Actinobacillus

actinomycetemcomitans), Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia,

Tannerella Forsythia (anterior Tannerella forsythensis), Dialister pneumosintes,

Campylobacter rectus, specii Fusobacterium, și Parvimonas micra (anterior

Peptostreptococcus micros sau Micromonas micro) [18-20].

Capitolul II

Tehnici de identificare a virusurilor şi bacteriilor în boala parodontală

Diagnosticarea virală este un domeniu în perpetuă mişcare ţinând cont de

metodele şi kiturile existente. La baza identificării virusurilor se află culturile celulare

ce detectează efectele citopatice caracteristice, modificările morfologice

intracitoplasmatice şi de la nivelul nucleului, de asemenea tehnicile

imunohistochimice, imunologice în vederea identificării agenţilor virali din probele

clinice, sau cuantificarea anticorpilor împotriva agenţilor virali. În unele infecţii

virale, anticorpii IgM sunt utilizaţi pentru a determina infecţia primară, iar anticorpii

IgG pentru evaluarea susceptibilităţii de a dezvolta infecţia primară şi reactivarea

virusului [85].

Recoltarea fluidului oral poate constitui o metodă convenabilă şi noninvazivă

în vederea evaluarii imunităţii împotriva infecţiilor virale comune [120].



4

Tehnicile moleculare pentru detectarea ADN-ului sau ARN-ului viral în

proble clinice au devenit o rutină în laboratoarele de virusologie. Acidul nucleic viral

poate fi măsurat direct prin hibridizare sau detectat după amplificare prin metodele de

amplificare virală [121]. Reacţia de polimerizare în lanţ ( PCR) reprezintă o metodă

rapidă şi nu foarte scumpă pentru identificarea acizilor nucleici virali în probele

clinice. Detectarea prin utilizarea PCR în timp real prezintă o sensibilitate crescută,

reproductibilitate şi specificitate. Utilizarea acestei tehnici în vederea tratării

infecţiilor virale cauzate de herpesvirusuri prezintă o înaltă specificitate [122]. Spre

deosebire de alte metode cum ar fi izolarea virală, imunofluorescenţa ce suferă de cel

puţin una sau mai multe limite cum ar fi timpul lung de lucru, sensibilitate scăzută

atunci când se utilizează probele de sânge, imposibilitatea detectării unui număr mare

de specimene şi a celulelor infectate, tehnica PCR depăşeşte toate aceste obstacole şi

în plus poate fi utilizată pentru mai multe tipuri de probe.

Mai mult, tehnica multiplex PCR are avantajul că poate combina într-un

singur test primerii ce sunt specifici pentru combinaţiile virale cu diagnosticele

diferenţiale, prezentând astfel un raport cost-eficienţa crescut [123].

Capitolul III

Managementul terapeutic al bolii parodontale

Parodontita agresivă este o boală parodontală cu afectare avansată, iar dacă

nu este diagnosticată, determină pierderea unităţilor odonto-parodontale cu consecinţe

dramatice atât funcţional cât şi psihologic. Criteriile de diagnostic sunt caracteristice,

dar aspectele clinice şi modalităţile de distrucţie pot varia de la un individ la altul.

Reuşita tratamentului este condiţionată de diagnosticarea bolii în faze incipiente, deşi

cu metodele actuale de tratament şi fazele avansate ale bolii pot fi tratate cu succes.

Există o varietate largă de metode de tratament pentru această afecţiune,

pornind de la metodele de prevenire ale bolii parodontale până la metode avasante de

tratament cum ar fi terapia regenerativă, ingineria tisulară şi tehnologia genetică.

Totuşi sunt necesare stabilirea unor criterii clare de tratament pentru această

afecţiune.

Modelul parodontal herpesviral-bacterian oferă un raționament pentru noi

abordări ale prevenirii și tratării bolii. Sunde și colab. au tratat un pacient cu

parodontită refractară și un număr crescut de copii ale virusului Epstein-Barr

subgingival, cu medicament antiherpetic, valacyclovir HCL, 500 de 2 ori/zi, timp de

10 zile. Tratamentul a redus virusul Epstein-Barr la nivele nedectabile pentru cel puțin

1 an, aducând îmbunătățiri clinice considerabile.

Sunde și colaboratorii au propus realizarea unui screening al virusurilor în

cadrul tratamentului parodontal pentru a determina momentul când intervenția

antivirală este adecvată și dacă a avut succes. Virusurile parodontale pot fi identificate



5

cu succes prin diagnosticul de ADN, care poate identifica simultan virusuri herpes

simplex tip 1 și 2, virusuri Epstein-Barr, citomegalovirusuri și alte virusuri. Se poate

folosi și tehnica PCR pentru cuantificarea simultană a numărului de copii genomice

ale virusului herpes simplex, varicella-zoster, Epstein-Barr, citomegalovirus și a

virusului herpetic tip 6. Tehnicile noi metagenomice pot fi mai eficiente în

identificarea virusurilor parodontale cunoscute sau necunoscute [109].

CAPITOLUL IV

Prevalenţa afecţiunilor virale cu manifestări orale la populaţia din Iaşi şi din

împrejurimi

IV.1. Introducere

Studiile realizate până în prezent indică faptul că pe lângă bacterii, coci şi

fungi şi viruşii se asociază afecţiunilor parodontale deoarece majoritatea infecţiilor

virale dezvoltă leziuni la nivelul mucoasei orale. Cu excepţia virusului HIV şi

enterovirusurile, majoritatea virusurilor pot fi potenţial implicate în apariţia bolii

parodontale deoarece sunt virusuri ADN. Cele mai frecvent întâlnite în afecţiunile

parodontale sunt herpesvirusurile.

Herpes simplex tip 1 (HSV-1) este cea mai comună infecţie virală orală şi

periorală.

Herpes simplex tip 2 (HSV-2) este în mod normal, o infecţie genitală; cu toate

acestea, au fost raportate şi leziuni orale. Manifestările orale primare au fost întâlnite

în cazul virusului varicela zoster (VZV), infecţie cu herpesul tip 3 (vărsat de vânt),

acestea din urmă fiind însoţite şi de manifestări cutanate. Recurenţele infecţiei VZV

(herpes zoster) pot prezenta semne şi simptome clinice faciale şi intraorale. Virusul

Epstein-Barr (EBV sau herpes tip 4) a fost asociat cu mononucleoza infecţioasă,

limfom Burkitt, carcinomul nosofaringian şi leukoplakia.

Interesul pe care studiul acestor îmbolnăviri trebuie să cuprindă şi specialitatea

de Medicină Dentară, rezidă în faptul că, adeseori primele manifestări ale bolii apar la

nivelul cavităţii orale, ceea ce face ca recunoaşterea şi diagnosticarea corectă de către

medicul stomatolog să constituie un factor important în conceperea şi instituirea

precoce a unui tratament adecvat, în colaborare cu specialiştii în boli infecţioase.

IV.2 Scopul studiului

Scopul acestui studiu a fost de a evalua prevalenţa afecţiunilor provocate

de virusuri, precum şi apariţia unor noi forme de manifestare, la populaţia din Iaşi şi

din împrejurimile Iaşului.



6

IV.3 Material şi metodă

Studiul a fost realizat pe un lot de pacienţi care s-au adresat Spitalului de

Boli Infecţioase “Sf.Spiridon” Iaşi între anii 2011-2013 prezentând simptomatologie

specifică afecţiunilor de cauză virală.

Datele clinice au fost colectate din foile de observaţie. Analiza statistică a

fost realizată cu ajutorul programului informatic SPSS 20.0 pentru Windows .

IV.4 Rezultate

În ceea ce priveşte distribuţia subiecţilor în funcţie de mediul de

provenienţă se observă că subiecţii din mediul rural s-au prezentat într-un procent

mai mare decât cei din mediul urban (53.7%), în special subiecţii de sex masculine

(304 subiecti)(fig. 1).

Fig. 1 Distribuţia subiecţilor pe sexe şi mediul de provenienţă

Fig. 2 Distribuţia subiecţilor în funcţie de diagnosticul de internare



7

În ceea ce priveste distribuţia subiecţilor în funcţie de diagnosticul de

internare se observă că 42.57% dintre subiecţi s-au internat cu diagnosticul de rujeolă,

14,76% cu gingivostomatită herpetică, 14,2% cu varicelă. Cele mai puţine cazuri

înregistrate au fost pentru maladia mână-picior-gură şi herpangina (1.08%).

La patologia virală existentă s-au asociat şi alte boli orale sau chiar

generale cum ar fi candidoza orală prezentă în cazul a 2 subiecţi dar şi infecţia cu

CMV asociată herpesului labial în 36.54% dintre cazuri şi în 99.6% dintre cazurile cu

varicelă.Rezultatele indică o asociere în procente relativ crescute a varicelei cu

infecţii datorate CMV (99.6%), cu afecţiuni respiratorii(49.23%) dar şi cu afecţiuni

digestive(17.1%).

La subiecţii ce prezentau zona zoster s-au înregistrat asocieri puternice cu

infecţiile CMV dar şi cu herpes labial, alte boli virale sau hepatice (100%) dar şi cu

prezenţa tumorilor maligne (12.7%), afecţiuni cardiovasculare(54,6%), boli

metabolice(36.6%) sau afecţiuni digestive (23,5%). Aceste asocieri pot fi explicate

prin faptul că acest tip de afecţiune se grefează pe un teren tarat.

În ceea ce privesşte simptomatologia manifestă a subiecţilor la internare

se observă în cazul subiecţilor cu varicelă prevalenţa crescută a situaţiilor clinice cu

stare generală alterată (77.1%), erupţii cutanate (99.2%) dar şi prezenţa leziunilor

orale în proporţie de 100%. La acestea se asociază febra la 35.1% dintre cazuri,

cefaleea (26%) şi adenopatia în proporţie de 16%.La subiecţii cu herpes labial se

observă că simptomatologia este mai manifestă comparativ cu pacienţii care au

prezentat varicela deoarece 82.4% dintre subiecţi au avut starea generala alterată,

82.4% au prezentat febră, 82.4% stare de inapetenţă, 52.9% adenopatie şi 80%

leziuni orale sau 50% leziuni cutanate.

Fig.3 Distribuţia subiecţilor cu varicelă în funcţie de simptomatologie

0

20

40

60

80

100

stare generala alterata febra cefalee inapetenta adenopatie eruptii cutanate leziuni orale

77,1

35,1 26

55,7

16

99,2 100

Simptomatologie varicelă



8

Fig.4 Distribuţia subiecţilor diagnosticaţi cu herpes labial în funcţie de

simptomatologie

La pacienţii care au fost internaţi cu infecţii cu CMV mai mult de 80%

dintre subiecţi au avut stare generală afectată, febră şi inapetenţă la care se adaugă

erupţii cutanate în 79% dintre cazuri şi leziuni orale la peste 60% dintre participanţi

(fig.5).

Fig.6 Distribuţia subiecţilor diagnosticaţi cu CMV în funcţie de simptomatologie

Infecţiile herpetice au avut o prevalenţă scăzută, numai 15.9% dintre

subiecţi prezentând semne de stomatită herpetică. Localizarea leziunilor este variată,

cele mai multe cazuri prezentând leziuni multiple cu localizări diversem(8.2%),

urmate fiind de leziunile la nivelul bolţii palatine (2.9%), mucoasa jugală (2.4%) şi

limbă (1.4%).

În ceea ce priveşte semnele clinice pe care subiecţii le acuză se observă că

cei mai mulţi prezintă o stare generală alterată, inapetenţă, febră şi 54% dintre cazuri

adenopatie.

0

20

40

60

80

100

stare generala alterata febra cefalee inapetenta adenopatie eruptii cutanateleziuni orale

82,4 82,4

41,2

82,4

52,9 50

80

Simptomatologie herpes labial

0

20

40

60

80

100

stare generala alteratafebra cefalee inapetenta adenopatie eruptii cutanateleziuni orale

93,1 83,8

19,2

82,8

55,5

79,3

60,2

Simptomatologia infectiei cu CMV



9

Fig .7 Distribuţia subiecţilor cu stomatită herpetică în funcţie de

simptomatologie

IV.5 Discuţii.

Infecţia cu virusul Herpes Simplex tip 1 afectează populaţia la nivel mondial,

având un caracter sezonier, şi cu toate că în mod normal afectează doar subiecţii

umani, ea poate fi indusă experimental şi la animale. După cum se ştie, principala cale

de transmitere este cea salivară. De asemenea se poate transmite şi pe cale sexuală,

transplacentar sau sanguin, dar acestea nu au aceiaşi importanţă epidemiologică la fel

ca transmiterea salivară. Prevalenţa infecţiei cu virusul HSV-1 creşte gradual

începând cu perioada copilăriei, ajungând la valori de 70% până la 80 % în perioada

adultă şi de asemenea se asociază cu nivelul socio-economic al indivizilor, găsindu-se

într-un procent mai crescut la cei ce prezintă un nivel socio-economic mai scăzut.

Sunt studii care raportează faptul că adolescenţii examinaţi cu vârsta cuprinsă între 14

şi 17 ani, din Germania şi Spania prezintă un procent de 40-50% anticorpi anti-HSV1,

seroprevalenţa crescând până la 90% în cea de-a cincea decadă de viaţă. O activitate

sexuală la vârste fragede poate creşte riscul dobândirii virusului, în timp ce consumul

de alcool poate reduce riscul de apariţie a primoinfecţiei. În alt studiu realizat la

populaţia din S.U.A., au fost raportate 500.000 de cazuri de primoinfecţie pe an. Mai

mult, o cercetare la nivel naţional a găsit o proporţie de 27.1% dintre persoane cu

vârsta de 12 ani ca fiind negative la infecţia cu HSV-1, 51% pozitive, iar la 16.6% s-a

găsit prezenţa unei coinfecţii între HSV-1 şi HSV-2. În ceea ce priveşte distribuţia pe

sexe, 31.4% dintre bărbaţi au fost seronegativi la infecţia cu HSV, în timp ce sexul

feminin în procent de 23.2%, iar din punct de vedere al vârstei prevalenţa infecţiei cu

HSV creşte odată cu vârsta de la 40% în perioada 12-19 ani, până la 64.5% la 70 de

ani.

0

20

40

60

80

100

stare generala alteratafebra cefalee inapetenta adenopatieeruptii cutanateleziuni orale

99,4

89,2

9,7

94,9

54

24,4

100

Simptomatologie stomatita herpetica



10

Epidemiologia infecţiei cu HSV-1 nu este realizată statistic la nivel mondial.

În mod particular, s-a înregistrat o scădere a prevaleţei infecţiei cu HSV-1 la clasa

socială de mijloc. De exemplu, în U.K., infecţia cu HSV-1 în rândul populaţiei pre-

adolescentine, a scăzut de la 63% în anul 1953 la 23% în 1995 acest lucru datorându-

se cel mai probabil îmbunătăţirii condiţiilor socioeconomice în acest interval de timp.

Gingivostomatita herpetică primară cu HSV-1 apare cel mai frecvent la copii

şi adulţii tineri. În medie, gingivostomatita herpetică primară prezintă două perioade

de vârstă în care afectează populaţia; prima perioadă fiind în timpul vârstei de 6 luni

până la 5 ani, iar cea de-a doua în jurul vârstei de 20 de ani.

În studiul de faţă gingivostomatita herpetică primară a fost înregistrată la

14.76% dintre subiecţi, cei mai mulţi fiind subiecţi de sex masculin cu vârsta între 1-2

ani din mediul rural, rezultatele fiind asemănătoare cu studiile realizate până în

prezent.

Cel mai frecvent, primoinfecţia este asimptomatică, sau fără răsunet marcant

asupra stării generale a copilului, astfel încât părinţii nu pot depista faptul că copilul

este bolnav. Unele studii relatează că doar 10-12% dintre copiii infectaţi prezintă

semne şi simptome severe, în schimb ce alte studii raportează un procent de 25-30 %

a semnelor clinice manifeste la copiii infectaţi.

Severitatea semnelor şi simptomelor pot fi de asemenea atribuite răspunsului

imun al gazdei precum şi de perioada de latenţă a virusului. Această infecţie primară

poate fi şi asimptomatică atunci când virusul HSV afectează într-o mică măsură

celulele epiteliale. Vârsta medie a apariţiei primelor semne clinice a crescut în

ultimele decade, probabil ca o consecinţă a îmbunătăţirii sistemului de sănătate

publică şi igiena.

Infecţiile recurente pot aparea la intervale diferite de timp, de la câteva luni

până la câţiva ani. În mod normal, infecţiile recurente se caracterizează prin semne şi

simptome clinice mai puţin severe decât cele ce apar în timpul primoinfecţiei. Aceste

manifestări fiind regăsite la 20-40% din populaţia adultă. Leziunea tipică prezintă ca

şi localizare limita cutaneo-mucoasă, şi anume la nivelul roşului buzelor. ADN-ul

viral HSV putând fi detectat la aceste persoane în proporţie de 90% în salivă şi 70%

în ser, în faza acută a bolii. În studiul nostru, cazul infecţiilor recurente, cum ar fi

herpesul labial recurent prevalenţa înregsitrată a avut valoare scăzută deoarece această

afecţiune nu necesită spitalizare. Cazurile înregistrate se asociază afecţiunilor

principale care au necesitat internare.

În toate populaţiile majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu EBV la vârste

medii. Atunci când se întâlneşte la vârste fragede, cel mai probabil virusul este

răspândit prin contactul cu saliva de la nivelul degetelor sau prin expectoraţie, şi se

întâlneşte cel mai frecvent în rândul populaţiilor cu nivel socio-economic scăzut. În

comunităţile mai dezvoltate, frecvenţa acestei infecţii la vârste fragede este mai

scăzută, primoinfecţia apărând în viaţa adultului tânăr, când calea de transmitere este

reprezentată de „sărut”, deşi poate ocazional să se răspândească şi prin particulele de

salivă rezultate în urma unui strănut. Cele mai frecvente infecţii primare, în special



11

cele din copilărie, sunt asimptomatice sau prezintă o formă uşoară, în schimb ce,

atunci când apar la adolescent sau adult, semnele clinice ale mononucleozei

infecţioase sunt mult mai evidente.

Rezultatele studiului nostru arată că din totalul subiecţilor, numai 11.79% au

fost diagnosticaţi cu mononucleoză infecţioasă, cei mai mai mulţi subiecţi de sex

masculin cu vârste între 1 an (33.03%) şi 2 ani (7.38%) din mediul urban.

Rezultatele studiilor realizate până în prezent indică o prevalenţă scăzută a

mononucleozei, infecţie produsă prin contaminarea cu virusul Epstein-Barr (EBV)

care se transmite prin contact intim cu personale purtătoare. 90-95% dintre adulţi

sunt contaminaţi cu acest virus, variind până la 100% în ţările dezvoltate până la 20-

25% în ţările slab dezvoltate. În ceea ce priveşte prevalenţă acestei infecţii la copii,

studiile arată o valoare a prevalenţei sub 10%, rezultatele fiind asemănătoare cu

rezultatele studiului nostrum.

Infecţia cu CMV este comună în întreaga lume şi este de obicei inaparentă.

Prima infecţie este urmată de găzduirea virusului în organism pe tot parcursul vieţii,

care se varsă în mod intermitent în diferite secreţii. În funcţie de nivelul

socioeconomic, între 40-100% dintre adulţi unei comunitaţi sunt seropozitivi. Există

mai multe moduri de transmitere a HCMV în funcţie de vârstă.

În acest studiu numărul de subiecţi diagnosticaţi cu infecţie HCMV este

relativ scăzut, infecţia cu HCMV fiind asociată herpesului labial în 36.54% dintre

cazuri şi în 99.6% dintre cazurile cu varicelă.

Rujeola sau rubeola este cauzată de virusul rujeolic, care este un virus ARN

monocatenar ce aparţine familiei Paramixovirus. Referiri la această boală sunt făcute

încă din secolul şapte . Înainte de apariţia vaccinului, infecţia cu virusul rujeolic era

răspândită în întreg universul în timpul copilăriei, mai mult de 90 % din persoanele

cu vârsta de 15 ani fiind afectate.

Rujeola prezintă un caracter sezonier, afectând populaţia cel mai frecvent în

lunile de iarnă. Prezintă un nivel crescut de contagiozitate, infectând până la 90% din

persoanele care nu au fost vaccinate.

În studiul nostru în cazul subiecţilor cu rujeolă frecvenţa cazurilor a fost de

aproximativ 50%, mai mulţi fiind subiecţi de sex masculin din mediul rural. Mai mult

de 50% au fost diagnosticaţi cu varicelă; dintre aceştia cei mai mulţi prezentând

forma medie a bolii. Cei mai mulţi dintre subiecţi cu forme moderate sau severe au

fost înregistraţi la categoria de vârstă 1 an. Prevalenţa varicelei, deşi în acest studiu

prevalenţa are o valoare de peste 50%, în lume, această afecţiune se menţine la valori

reduse datorită existenţei vaccinului care a determinat frecvenţa scăzută a acestei

afecţiuni cu peste 78%. În ceea ce priveşte maladia mână-picior-gură studiile indică o prevalenţă

scăzută a acestei maladii, rezultate confirmate şi de rezultatele studiului de faţă.

Această infecţie este specifică ţărilor în curs de dezvoltare în zone cu creştere intensă

a animalelor domestice. Rezultatele studiului indică o prevalenţă foarte scăzută a

acestei infecţii valoarea fiind de 1.08%.



12

IV.6 Concluzii parțiale

Rezultatele studiului epidemiologic retrospectiv indică :

1. Studiul realizat priveşte principalele boli infecţioase virale care se manifestă

clinic şi la nivelul mucosei gingivo-orale. Se constată prevalenţa crescută a

afecţiunilor cauzate de factorii virali, infecţiile herpetice fiind cele mai frecvente.

Se constată deci prezenţa constantă a incidenţei crescute a acestui tipuri de

virusuri în populaţia din regiunea Moldovei (precizăm că toate cazurile internate

provin din judeţul Iaşi şi din unele oraşe din Moldova).

2. Se observă influenţa factorilor demografici asupra prevalenţei acestor afecţiuni,

cele mai multe cazuri fiind întâlnite la subiecţii de sex masculin din mediul

urban.

3. De cele mai multe ori diagnosticul clinic a fost uşor de realizat datorită prezenţei

erupţiei intraorale tipice.

4. Manifestările orale din cadrul lotului total de studiu au îmbrăcat un caracter

polimorf, patologia orală variată studiată în cadrul acestei cercetări justificând

parcă motivaţia alegerii temei de studiu din cadrul acestei teze de doctorat.

CAPITOLUL V

Implicarea HSV-1 în etiopatogenia bolii parodontale - studiu microbiologic

V.1 Introducere

Descoperiri recente au început să aducă dovezi concludente care demostrează

implicarea herpesvirusurilor în etiologia parodontitei agresive. Una din teoriile

vehiculate în aceste studii este aceea că herpesvirusurile cooperează cu anumite

bacterii în etiopatogenia bolii parodontale [85].

Evoluţia parodontitelor poate varia mult între indivizii tineri şi cei mai în

vârstă. La tineri şi adulţii tineri aceasta este tipic agresivă şi relativ scurtă [18]. La

vârstnici aceasta este mai lentă şi de multe ori asociată cu inflamaţia pronunţată a

gingiilor şi cu depozite mari de placă bacteriană şi tartru supra şi subgingival [3].

Aceste observaţii ar putea sugera că parodontita la pacienţii tineri necesită

mai puţini stimuli infecţiosi pentru a declanşa un răspuns progresiv la boala decât în

cazul cronic al bolii la pacienţii mai în vârstă.

Parodontita debutează şi avansează rapid la pacienţii cu sistem imun imatur,

în timp ce aceasta tinde să se stabilizeze la pacienţii mai vârstnici care posedă

imunitate dobândită de-a lungul altor infecţii anterioare.



13

În mod similar parodontita rapid agresivă se poate instala la persoanele

imuno-compromise incapabile să ţină sub control factorul patogen [4].

Unele tipuri de parodontite cronice şi agresive nu reprezintă boli fundamental

diferite ci un spectru continuu de boli la care manifestarea clinică depinde de prezenţa

unor agenţi infectioşi specifici şi de statusul imun al gazdei.

Oricum evenimentele patogenice care iniţiază parodontita agresivă au fost

dificil de delimitat datorită complexităţii microbiotei patogenice şi multiplelor efecte

fiziopatologice ale mediatorilor pro şi anti-inflamatori.

O teorie general acceptată afirma că, la gazdele susceptibile, boala distructivă

apare în momentul în care un agent sau un eveniment biologic produce o reacţie

capabilă de a destabiliza şi colapsa apărarea parodontală. Un număr de bacterii au fost

găsite ca fiind cauza apariţiei bolii parodontale, dar singura lor existenţă nu poate

explica o multitudine de manifestări clinice ale bolii.

Studiile recente sugerează că herpesvirusurile din pungile parodontale

reprezintă un factor major în declanşarea distrugerii tisulare, şi menţionez în mod

deosebit HSV-1. Infecţiile care generează şi întreţin herpesvirusurile iniţiază şi

accelerează distrugerea ţesutului parodontal datorită descărcării de citokine şi

chemokine mediate de virusuri. Celulele inflamatorii și ne-inflamatorii descarcă acești

mediatori chimici la locul infecţiei conducând la o virulenţă crescută a bacteriilor

implicate [6].

V.2 Scopul studiului

Cercetarea de faţă investighează prezenţa virusului Herpes simplex tip 1

în leziunile produse de parodontita cronică și agresivă precum și asocierea

acestui virus cu bacteriile cu potențial parodontopatogen : Aggregatibacter

actinomycetemcomitans (Aa), Porphyromonas gingivalis (Pg), Tannerella forsythia

(Tf), Treponema denticola (Td), Prevotella intermedia (Pi), Parvimonas micra (Pm),

Fusobacterium nucleatum (Fn), Campylobacter rectus (Cr), Eubacterium nodatum

(En), Eikenella corrodens (Ec), Capnocytophaga spp. (Csp).

Acest scop are la bază întelegerea interdependenței dintre herpesvirusuri și

bacterii care ar putea explica unele caracteristici clinice ale bolii și ar putea identifica

incipient anumiți indivizi cu potențial crescut de a ceda din punct de vedere

parodontal în fața atacului microbian şi viral.

V.3 Material și Metodă

S-au luat în studiu 19 pacienţi diagnosticaţi în urma examenului clinic şi

paraclinic cu boală parodontală, şi anume 12 pacienţi cu parodontită cronică şi 7

pacienţi cu parodontită agresivă. Pentru fiecare pacient s-au recoltat probe din cele



14

mai adânci patru pungi parodontale cu excepţia unui singur pacient de la care s-a

recoltat doar dintr-o singură pungă parodontală.

V.3.1. Analiza datelor

Situsurile meziale şi vestibulare au fost constant marcate pe parcursul

studiului şi aceste situsuri au fost alese pentru evaluare.

Inițial pierderea de ataşament a fost definită ca o primă pierdere de ataşament

de 2 mm sau mai mult de la nivelul joncțiunii smalț –cement.

Vârsta de la care persoanele fizice prezintă pierderi de ataşament în unul sau

mai multe situsuri începând de la 10% până la 50% au fost examinate în cadrul

fiecărui subgrup.

Frecvența distribuției pierderii de ataşament la diferite suprafețe, la diferiți

dinți a fost evaluată în timp.

V.3.2 Colectarea probelor salivare (din fluidul oral) – saliva stimulată

Fluidul oral a fost colectat cu Saliva Collection System (SCS; Grenier Bio-

One GmbH, Kremsmunster, Austria). Acest sistem include: un tub ce conţine 6 ml

soluţie de clătire, un tub ce conţine 4 ml soluţie de extracţie a salivei (o soluţie buffer

ce conţine tetrazine, un sintetic, un colorant alimentar galben solubil în apă), un

recipient de colectare, şi două tuburi cu vacum gradate de 3.5 ml pentru transfer ce

conţine cristale de sodiu pentru conservare.

Înainte de colectarea probelor, cavitatea orală este curăţată cu soluţia de

clătire. După care pacientul clăteşte cavitatea orală timp de 2 minute cu 4 ml soluţie

de extracţie a salivei rezultând o mixtură formată din fluidul oral şi soluţia de

extracţie a salivei. Această mixtură a fost colectată prin expectorare în recipientul de

colectare şi transferată apoi prin intermediul vacumului în tuburile de transfer.

V.3.3 Analiza bacteriană

Pentru detectarea microorganismelor din placa subgingivală şi din salivă s-a

utilizat o metodă moleculară: multiplex polymerase chain reaction (PCR) urmată de

ADN-ADN hibridizare. Microorganismele parodontopatogene au fost identificate cu

micro-IDent kit (Hain Lifescience GmbH, Germany) multiplex PCR urmată de

metoda hibridizării inverse.

Toate probele au fost testate pentru prezenţa bacteriilor:

Aggregatibacter actinomycetemcomitans (Aa);

Porphyromonas gingivalis (Pg);

Tannerella forsythia (Tf);

Treponema denticola (Td);

Prevotella intermedia (Pi);

Parvimonas micra (Pm);

Fusobacterium nucleatum (Fn);

Campylobacter rectus (Cr);



15

Eubacterium nodatum (En);

Eikenella corrodens (Ec);

Capnocytophaga spp. (Csp).

V.3.4 Analiza virală

Izolarea ADN-ului viral

Pentru izolarea ADN-ului viral s-a utilizat kitul Ron´s Blood and Cell DNA

Mini Kit de la BIORON, Smart Molecular Solutions, Germany. Pentru detectarea

Virusului Herpes Simplex 1 / 2 s-a utilizat kitul Herpes Simplex Virus 1/2 real time

PCR de la firma AnDiaTec GmbH & Co. KG, Germany ce conţine primeri specifici,

probe şi material pentru detectarea, diferenţierea şi cuantificarea HSV-1 sau 2 în

probele clinice. V.4 Rezultate

V.4.1 Rezultate date generale

Fig.8 Repartiţia pacienților funcție de diagnostic

Constatăm că în cazul lotului de pacienţi cu boală parodontală prezentat în

fig.8, pacienţi care suferă de parodontită cronică (63%) sunt într-un procent mai mare

decât cei care suferă de parodontită agresivă (37%).

V.4.2 Evaluarea parodontală pe lotul total de studiu

Numărul total de situsuri de unde s-au recoltat probele a fost de 73 se poate

observa în fig.2, dintre care 18 situsuri în cadranul I, 25 situsuri în cadranul II, 16

situsuri în cadranul III şi 14 situsuri în cadranul IV.

63%

37%

Repartiţia pacienţilor în funcţie de boala parodontală

parodontită cronică parodontită agresivă



16

Fig.9 Repartiţia situsurilor de recoltare în cele 4 cadrane

Fig.10 Media adâncimii pungilor parodontale (mm) pe cadrane

După înregistrarea adâncimii pungilor parodontale în urma sondajului

parodontal, se poate observa în fig.10 că valorile medii obţinute cele mai mari au fost

pentru cadranul I, 7.61 mm, cadranele II şi III având valori aproximativ egale 7.16

mm respectiv 7.18 mm, iar cele mai scăzute valori fiind înregistrate în cadranul IV

5.92 mm.

În cadranul I valorile pungilor parodontale au fost cuprinse între 6 şi 11 mm;

cea mai adâncă pungă măsurându-se în cadranul II, 12 mm; aici valorile au fost

cuprinse între 5 şi 12 mm.

În cadranele III şi IV pungile parodontale au avut valori cuprinse între 5 şi

10 mm.

0

10

20

30

Cadranul I Cadranul II CadranulIII

CadranulIV

18

25

16 14

Numărul total de situsuri de unde s-au recoltat probele

Cadranul I

Cadranul II

Cadranul III

Cadranul IV

0 2 4 6 8

cadran I

cadran II

cadran III

cadran IV

7,61

7,16

7,18

5,92

Media adâncimii pungilor parodontale ( mm) pe cadrane



17

V.4.3 Evaluare parodontală pe grupe de studiu

Fig.11 Repartiţia adâncimii pungilor parodontale în cele 4 cadrane în funcţie de

numărul de dinţi afectaţi

În funcţie de profunzimea pungii parodontale de unde s-au recoltat probele şi

numărul de dinţi afectaţi în cele 4 cadrane, vezi fig.11, în cadranul I s-au măsurat

pungi de 5 mm la 1 dinte,pungi de 6 mm la 8 dinţi, 7 mm la 4 dinţi, 8 mm la 2 dinţi, 9

mm la 2 dinţi, 10 mm la 1 dinte, 11 mm la 2 dinţi; în cadranul II s-au măsurat pungi

de 5 mm la 2 dinţi, 6 mm la 4 dinţi, 7 mm la 4 dinţi, 8 mm la 1 dinte, 9 mm la 4 dinţi,

10 mm la nici un dinte, 11 mm la 2 dinţi şi 12 mm la 1 dinte; în cadranul III s-au

măsurat pungi de 5 mm la 3 dinţi, 6 mm la 5 dinţi, 7 mm la 5 dinţi, 8 mm la 2 dinţi şi

9 mm la 3 dinţi şi în cadranul IV s-au măsurat pungi de 5 mm la 1 dinte, 6 mm la 8

dinţi, 7 mm la 2 dinţi, 8 mm la 2 dinţi, 9 mm la 2 dinţi şi 10 mm la 3 dinţi.

V.4.4 EVALUAREA PATOGENILOR PARODONTALI

Diagnosticul microbiologic poate fi util la diferite etape ale planului de

tratament, şi anume ca o parte a diagnosticului iniţial, la re-evaluarea, pe timpul fazei

de menținere. Nevoia de informaţii microbiologice înainte de terapie depinde de

strategia generală de tratament.

Mai multe tehnici rapide imparţiale sunt necesare pentru a examina un număr

mare de eşantioane şi să reflecte mai fiabil diversitatea reală a florei.

Aceste tehnici includ imunofluorescenţa folosind anticorpi monoclonali sau

policlonali, hibridizarea utilizând fie sonde ADN, fie sonde oligonucleotidice, şi

tehnicile de amplificare PCR.

0

2

4

6

8

5 6 7 8 9 10 11 12

1

8

4

2 2

1 1

0

2

4 4

1

4

0

2

1

3

5 5

2

3

0 0 0

1

8

2 2 2

3

0 0

Repartiţia adâncimii parodontale în cele 4 cadrane funcţie de numărul de dinți afectați

Numar dinţi cadran IV Numar dinţi cadran III Numar dinţi cadran II Numar dinţi cadran I



18

V.4.5 EVALUAREA PATOGENILOR VIRALI- HSV-1

Rezultatele au încercat să demonstreze că HSV-1 apare cu frecvenţă relativ

crescută în leziunile parodontale.

După cum am precizat anterior în secțiunea material și metodă determinările

sunt efectuate atât din lichidul crevicular de la nivelul sulcusului sau pungii

parodontale cât și din salivă pentru a studia comparativ prezența herpes virusului și

gradul de coabitare al acestuia cu bacteriile parodontopatogene.

Aceste dovezi doresc să vină în susţinerea teoriei rolului herpesvirusului în

dezvoltarea parodontitei agresive și sugerează un potenţial mecanism al acestuia în

accelerarea proceselor bolii parodontale.

Fig.12 Distribuţia virusurilor Herpes Simplex tip 1 şi bacteriile detectate în

fluidul crevicular prin metoda PCR

0% 5% 10% 15% 20% 25%

HSV-1 + E. nodatum

HSV-1 + P.micra

HSV-1 + E. corrodens

HSV-1 + C.rectus

HSV-1 + F.nucleatum

HSV-1 + T.denticola

HSV-1 + T. forsythia

HSV-1 + A.actinomycetemcomitans

HSV-1 + P. intermedia

HSV-1 + P. gingivalis

8%

16%

5%

7%

4%

17%

13%

12%

23%

18%

5%

8%

3%

4%

13%

19%

5%

2%

11%

10%

Herpesvirusurile şi bacteriile patogene în parodontitele agresive şi cronice în lichidul crevicular

Lot cu CP(n=12)

Lot cu AgP(n=7)



19

În fig.12 se observă distribuţia virusurilor Herpes Simplex tip 1 şi 2 şi

bacteriile T. forsythia, P. intermedia şi P. gingivalis detectate în fluidul crevicular

prin metoda PCR pentru lotul luat în studiu.

Rezultatele indică faptul că P. Gingivalis, P. Intermedia și A.

actinomycetemcomitans au fost detectate într-o proporţie mai mare (18%, 23% și

12%) în coabitare cu HSV la lotul cu parodontită agresivă. (fig.12) Valori

reprezentative au mai fost înregistrate pentru HVS-1 și T. denticola (19% la lotul cu

parodontită cronică și 17% la cel cu agresivă).

Fig.13 Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul

crevicular la lotul cu parodontită agresivă

În fig.13 se observă corelația dintre HSV-1 și bacteriile paodontopatogene în

lichidul crevicular la lotul cu parodontită agresivă.

Rezultatele indică faptul că HSV- 1 + P. intermedia a fost detectată într-o

proporţie mai mare (23%) fiind urmată de HSV- 1 + P. gingivalis cu un procent de

18% , valoarile cele mai scăzute fiind înregistrate pentru HVS-1 + F. nucleatum (4%),

HSV-1 + E. Corrodens (5%). Încă o dată observăm asocierea reprezentativă dintre

HSV-1 și P. Intermedia, P. Gingivalis, A.actinomycetemcomitans,T.denticola.Valorile

0%10%

20%30%

HSV-1 + E. nodatum

HSV-1 + P.micra


HSV-1 + C.rectus

HSV-1 + F.nucleatum

HSV-1 + T.denticola


HSV-1 +A.actinomycetemcomitans



8%

16%

5%

7%

4%

17%

13%

12%

23%

18%

procent pacienți

Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul crevicular la lotul cu parodontită agresivă

HSV-1 + E. nodatum

HSV-1 + P.micra


HSV-1 + C.rectus

HSV-1 + F.nucleatum

HSV-1 + T.denticola


HSV-1 +A.actinomycetemcomitansHSV-1 + P. intermedia



20

obținute nu depășesc în cea mai mare parte 25-30%, ceea ce subliniază încă o dată

rolul de cofactor al HSV-1 în cadrul patologiei parodontale.Totuși determinările și

rezultatele noastre, care în cazul multor asocieri ale HSV-1 cu bacteriile

parodontopatogene menționate mai sus depășesc 15%, vin să susțină scopul studiului

nostru care și-a propus să determine dacă la nivelul lichidului crevicular (în cazul

determinărilor de mai sus) este decelabilă prezența HSV-1 și mai ales dacă acesta se

asociază cu bacteriile parodontopatogene ceea ce vine să explice caracterele

fiziopatologice ale leziunilor parodontale.

Fig.14 Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul

crevicular la lotul cu parodontită cronică

În fig.14 se observă corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene

în lichidul crevicular la lotul cu parodontită cronică.Rezultatele indică faptul că HSV-

1 + T. denticola a fost detectată într-o proporţie mai mare (19%) fiind urmată de

HSV- 1 + F. nucleatum cu un procent de 13%, valoarea cea mai scăzută fiind

înregistrată pentru HSV-1 + A.actinomycetemcomitans (2%).

0% 5% 10% 15% 20%

HSV-1 + E. nodatum

HSV-1 + P.micra


HSV-1 + C.rectus

HSV-1 + F.nucleatum

HSV-1 + T.denticola


HSV-1 + A.actinomycetemcomitans



5% 8%

3% 4%

13% 19%

5% 2%

11% 10%

procent pacienți

Corelaţia dintre HSV-1 şi bacteriile parodontopatogene în lichidul crevicular la lotul cu parodontită cronică



21

Fig.15 Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu

PAg

În fig.15 se observă corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă

pentru lotul cu PAg.Rezultatele indică faptul că HSV- 1 + P. intermedia a fost

detectată într-o proporţie mai mare (19%) fiind urmată de HSV- 1 + T. forsythia cu un

procent de 13% , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată pentru HSV-1 + E.

nodatum (3%). În cazul HSV-1 + A. actinomycetemcomitans, HSV-1 + T. Forsythia

HSV-1 + A. actinomycetemcomitans procentele pacienților la care au fost decelate au

fost relativ mici (10%,13% respectiv 12%).

Fig.16 Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu

CP

0% 5% 10% 15% 20%

HSV-1 + E. nodatum

HSV-1 + P.micra


HSV-1 + C.rectus

HSV-1 + F.nucleatum

HSV-1 + T.denticola


HSV-1 +…



3%

9%

4%

6%

4%

12%

13%

10%

19%

15%

Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu AgP

0,00% 5,00%10,00%

15,00%20,00%

25,00%

HSV-1 + E. nodatum

HSV-1 + P.micra


HSV-1 + C.rectus

HSV-1 + F.nucleatum

HSV-1 + T.denticola


HSV-1 +…



1,50%

4%

1%

8%

10%

21%

5%

2%

10%

8%

Corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă pentru lotul cu CP



22

În fig.16 se observă corelaţia între HSV-1 şi bacteriile parodontale în salivă

pentru lotul cu CP.

Rezultatele indică faptul că HSV- 1 + T. denticola a fost detectată într-o

proporţie mai mare (21%) fiind urmată de HSV- 1 + F. Nucleatum și HSV-1 + P.

Intermedia cu un procent de 10% , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată pentru

HSV-1 + E. corrodens (1%).Observăm că în cazul lotului cu parodontită cronică

valorile obținute sunt mai mici decât cele de la lotul cu parodontită agresivă. Acest

lucru nu scade totuși potențialul de cofactor al HSV-1 în etiopatogenia parodontitei

cronice, rol evident mult mai mic decât în cazul parodontitei agresive. Precizăm acest

lucru deoarece la determinările din lichidul crevicular la lotul cu parodontită cronică

prezența HSV-1 în coabitare cu bacteriile parodontopatogene a avut totuși valori

relativ mai mari. Putem specifica aici și faptul că determinările salivare nu au aceeași

precizie calitativă ca în cazul determinărilor din lichidul crevicular.

V.5 Discuții

În vederea stabilirii coetiologiei virale a unor cazuri cu boli parodontale au

fost selecţionate, după criteriile clinice descrise în literatura de specialitate, 19

pacienţi diagnosticaţi în urma examenului clinic şi paraclinic cu boală parodontală, şi

anume 12 pacienţi cu parodontită cronică şi 7 pacienţi cu parodontită agresivă. Pentru

fiecare pacient s-au recoltat probe din cele mai adânci patru pungi parodontale cu

excepţia unui singur pacient de la care s-a recoltat doar dintr-o singură pungă

parodontală precum și din salivă. De asemenea au fost analizate particularităţile

clinice şi epidemiologice ale cazurilor selecţionate.

Ca o introducere generală referitoare la virusurile herpetice, mă refer la

început spre studiile aparţinând lui Kamma, Contreras 2001 şi Slots 2004, 2011 care

afirmă faptul că HSV, HCMV, EBV–1 şi alţi posibili herpesviruşi sunt implicaţi în

etiopatogenia bolii parodontale. Acest lucru este susţinut ştiinţific şi de alţi cercetători

prin descoperirea genoamelor HSV, HCMV şi EBV–1, identificate prin PCR care

sunt frecvent detectate în situsurile active [9].

Pornind de la Slots şi Contreras [143] care au afirmat faptul cã diferite tipuri

de boală parodontală se dezvoltă ca rezultat a unei serii de interacţiuni între

herpesvirusuri, bacterii şi reacţii imune ale gazdei, în studiul de faţă am examinat dacă

virusul herpes simplex (HSV) din parodonţiu se asociază cu patogenii parodontali și

cu tipul de boală parodontală. În consecință, toate probele au fost testate pentru

prezenţa următorilor patogeni parodontali: A. actinomycetemcomitans (A.a.), P.

gingivalis (P.g.), T. forsythia (T.f.), T. denticola (T.d.), P. intermedia (P.i.), P. micra

(P.m.), F. nucleatum (F.n.), C. rectus (C.r.), E. nodatum (E.n.), E. corrodens (E.c.),


A. actinomycetemcomitansşi P. gingivalis sunt doi dintre cei mai studiaţi

agenţi patogeni parodontali. În plus, acestea par să reprezinte microorganisme

exogene ce se transmit prin salivă de la individ la individ şi pot cauza boala la gazde



23

susceptibile după atingerea unui anumit nivel de maturare. Dovada că P. gingivalis şi

A. actinomycetemcomitans sunt agenţi patogeni de natură exogenă include prezenţa

numai a unuia sau ocazional două tipuri clonale de organisme la indivizii infectaţi, un

răspuns imun puternic al gazdei faţă de infecţie şi abilitatea tratamentului de a eradica

aceste specii din cavitatea orală [76].

A. actinomycetemcomitans este puternic asociată cu parodontitele progresive

la pacienţii tineri, deşi nu la toate populaţiile. Între vârstele 21-40 ani, frecvenţa

relativă a asocierii A. actinomycetemcomitans cu parodontitele pare să scadă, însă

apare o creştere concomitentă în prevalenţa cazurilor de parodontită asociate cu P.

gingivalis, P. intermedia, B. forsythus, D. pneumosintes, C. rectus, fusobacterii,

Selemonas sputigena, P. micros şi spirochete [76].

În studiul nostru, determinările microbiologice au relevat faptul că cele mai

mari valori pentru A.a. au fost observate la probele recoltate din salivă la pacienţii cu

parodontită agresivă în timp ce la probele recoltate din fluid numai un singur subiect a

prezentat valori maxime. De asemenea am observat un nivel mare al prezenței A.a. în

special în salivă la cazurile cu parodontită cronică (3 cazuri) contrar datelor prezente

în literatură. Totuși un procent mare de pacienți, 75% nu au prezentat A.

Actinomycetemcomitans în salivă.

Fără îndoială, majoritatea parodontitelor agresive implică specii bacteriene

gram – negative anaerobe. Kamma şi colab. [105] au studiat microbiota parodontitelor

agresive pe subiecţii între 25 şi 35 ani. Pacienţii prezentau P. gingivalis în 89,8% din

parodontitele agresive şi în 83,4% din punctele studiate. Alte bacterii posibil a avea

prevalenţă paraodontiopatică au fost: P. intermedia (descoperită la 91% din pacienţi),

B.forsythus (83,7%), P. micra (75,3%) şi Campylobacter rectus (70,4%).

Aceste date corelează în mare parte cu datele obținute de noi, P. gingivalis

(P.g.) fiind depistată în cazul a 16 pacienți, valori maxime fiind înregistrate în procent

mare la probele recoltate din salivă pentru 57,89% dintre pacienți, iar din fluidul

crevicular 86,67%. 88,89 % din lot au prezentat în probe P. micra (P.m.), având în

studiul nostru valori maxime numai în probele recoltate din fluidul crevicular, la

pacientii cu parodontită cronică.

În studiul nostru, determinările microbiologice din lichidul crevicular au

relevat faptul că P. Gingivalis, P. Intermedia și A.actinomycetemcomitans au fost

detectate într-o proporţie mai mare (18%, 23% și 12%) în coabitare cu HSV la lotul

cu parodontită agresivă. Valori reprezentative au mai fost înregistrate pentru HVS-1 și

T.denticola (19% la lotul cu parodontită cronică și 17% la cel cu agresivă).

Cu toate acestea, când am analizat comparativ probele din salivă de la

pacienții cu parodontită cronică si agresivă HSV- 1 + T. denticola a fost detectată într-

o proporţie mai mare (21% pentru lotul CP, respectiv 12% pentru lotul PAg) fiind

urmată de HSV- 1 + P. intermedia cu un procent de 10% pentru lotul CP și 19%

pentru lotul PAg , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată pentru HSV-1 + E.

corrodens (1% pentru lotul lotul CP respectiv 4% pentru lotul PAg).



24

Interacţiunile dintre herpes virus şi bacteriile parodontopatogene au fost

studiate folosind teste de independenţã chi-square. Prezenţa HSV (P=0.01) a fost

asociată pozitiv cu adâncimea pungii parodontale și cu gradul de activitatea al bolii

parodontale.

Studierea mai multor situri la fiecare subiect ne-a ajutat sã evaluăm dacă

distribuţia HSV-1 și a bacteriilor parodontopatogene de-a lungul situsurilor

subgingivale ale fiecărui subiect este randomizată sau este dependentă de fiecare

subiect în parte.

V.6 Concluzii parţiale

1. Rezultatele noastre actuale sprijină conceptul conform căruia infecția

parodontală de tip agresiv poate fi rezultatul interacțiunilor dintre

herpesvirusuri și bacteriile specifice parodontopatogene. Acestea

susţin conceptul conform căruia parodontita apare mai frecvent şi

progresează mai rapid în nișelee parodontale care găzduiesc o

combinaţie de HSV-1 şi bacterii parodontopatogene.

2. Determinările din lichidul crevicular au relevat faptul că faptul că P.

Gingivalis, P. Intermedia și A.actinomycetemcomitans au fost

detectate într-o proporţie mai mare (18%, 23% și 12%) în coabitare cu

HSV la lotul cu parodontită agresivă.Valori reprezentative au mai fost

înregistrate pentru HVS-1 și T.denticola (19% la lotul cu parodontită

cronică și 17% la cel cu agresivă).

3. Analizele salivare au arătat că HSV- 1 + T. denticola a fost detectată

într-o proporţie mai mare (21% pentru lotul CP, respectiv 12% pentru

lotul PAg) fiind urmată de HSV- 1 + P. intermedia cu un procent de

10% pentru lotul CP și 19% pentru lotul PAg , valoarea cea mai

scazută fiind înregistrată pentru HSV-1 + E. corrodens (1% pentru

lotul lotul CP respectiv 4% pentru lotul PAg).

4. Rezultatele susțin ipoteza conform căreia situația clinică întâlnită la

unele tipuri severe de infecție parodontală depinde de prezența

specifică a herpesvirusurilor și patogenilor specifici. Descoperirile

noastre conduc către testarea ulterioară a unei varietăți de ipoteze

privind asocierea virusurilor cu bacteriile în zonele afectate de boala

parodontală.



25

Capitolul VI.

Prevalenţa şi rolul herpesvirusurilor EBV și HCMV în etiopatogenia bolilor

parodontale

VI.1 Introducere

Multe studii recente au evaluat prevalenţa şi rolul herpesvirusurilor în

etiopatogenia bolilor parodontale, lucru care a condus la identificarea de interacţiuni

complexe între viruşi şi bacterii în pungile parodontale. De asemenea, a fost arătat că

apariţia de herpesvirusuri poate varia în funcţie de vârsta pacientului şi eșantionul de

populaţia studiată.

Etiopatogenia bolii parodontale este un proces complex, care implică

interacţiunea variată între factori microbieni şi gazdă şi o varietate de evoluții a

bolilor cu factorii de mediu. Etiologia bacteriană singură nu a fost în măsură să

justifice diverse aspecte cum ar fi: i) defalcarea rapidă a țesutului parodontal minim

cu placa, (ii) etapele de activitate a bolii şi repaus, iii) situs-ul specific bolii

parodontale și, iv) progresiile avansate ale distrugerii parodontale care apare la o

fracţiune din lotul de pacienți analizat. Cercetările microbiologice ale bolii

parodontale clasice, s-au concentrat pe bacterii, şi a unui număr minim de fungi şi

paraziţi. Mai multe studii recente au indicat prevalenţa de herpes virusuri inclusiv

herpes virusuri simplex (HSV 1 şi 2), virusul Epstein - Barr (EBV) şi citomegalovirus

uman (HCMV) în pungile parodontale şi ţesutul gingival a pacienţilor cu parodontită

[12-16]. Asocierea herpesviruses cu bacterii, de asemenea, a fost evaluată pentru a

înţelege mai bine etiopatogenia bolile parodontale. În plus, studii recente au

cuantificat herpesvirusurile în pungile parodontale pentru a evidenția asocierea lor

pozitivă cu severitatea bolii parodontale. Prevalenţa şi numărul de herpesvirusuri în

pungile parodontale poate varia în funcţie de: vârstă, etnie, tip de boală parodontala,

statutul imun şi predispoziţia genetică a pacienţilor [17].

VI.2 Scopul studiului

Astfel, în lumina celor prezentate anterior, studiul prezintă identificarea

virusului Epstein - Barr (EBV) şi citomegalovirusului uman (HCMV) din pungile

parodontale și salivă la pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă precum și gradul

de asocierea a acestor virusuri cu bacteriile cu potențial parodontopatogen.

Având în vedere faptul că progresia și caracterul bolii parodontale depind de

tipul de interacțiune dintre bacteriile parodontopatogene și herpesvirusuri am

investigat și tipul de asociere între aceste microorganisme în cazul parodontitelor

cronice și agresive.



26

VI.3 Material și metodă

VI.3.1 Caracterizarea loturilor de studiu

Probele de placă subgingivală au fost colectate de la 19 pacienţi cu

parodontită cronică (12 bărbaţi şi 7 femei, cu intervalul de vârstă 21-57 ani,

reprezentând o vârstă medie de 43 ± 7.3 ani) şi 14 pacienți cu parodontită agresivă (11

bărbaţi şi 3 femei, cu intervalul de vârstă 21-39 ani, reprezentând o vârstă medie de 30

± 3.1 ani).

VI.3.2 Criteriile de alcătuire ale loturilor

1. Criterii de includere: Pacienții sănătoși, cu parodontită cronică și

agresivă vor fi incluși în studiu conform cu următoarele criterii de

includere: pacienți cu parodontită cronică: cel puțin 5 situsuri cu

nivelul atașamentului clinic ≥5 mm și 8 situsuri cu adâncimea

șanțului gingival ≥6mm; pacienți cu parodontită agresivă: nivelul

atașamentului clinic ≥5mm la mai mult de 4 dinți cu excepția

molarilor de 6 ani și incisivilor.

2. Criteriile de excludere cuprind :

a. Boli sistemice cunoscute (cardiovascular, respirator , renal,

etc.);

b. Istorie sau prezenţa unor infecţii;

c. Tratament antibiotic sistemic în ultimele 6 luni;

d. Tratament de lungă durată cu orice medicaţie suspectată de

afectare parodontală ( AINS);

e. Femei gravide sau în perioada de alaptare;

f. Mai puţin de 20 de dinţi prezenţi.

VI.3.3 Investigarea parametrilor parodontali

Pe parcursul studiului, s-au înregistrat :

Pierderea ataşamentului a fost măsurată cu ajutorul unei sonde

parodontale cu diametrul unui punct de 0.6 mm şi gradată la nivelul

1,2,3,4,5,6,7,9 şi 11 mm.

Punga parodontală a fost atribuită în cazul pierderii de ataşament

minus recesiunea gingivală echivalent a 3 mm sau mai mult.

S-au depus eforturi pentru standardizarea măsurării în vigoare pe

parcursul studiului.

Reproducerea intraexaminatorie a fiecărui indice a fost testată la

bază şi repetată în timpul studiului.

Examenul clinic a constat din măsurători de indicele de placă,

indicele gingival, PD, și nivelul de atașament clinic (șase situs-uri

de pe fiecare dinte); observarea mobilității clinice; a sângerării

(BOP); și prezența plăcii/ tartrului. Sondarea fost efectuată cu

ajutorul unei sonde parodontale (calibrată în milimetri).



27

VI.3.4 Algoritmul de investigare biochimică a probelor biologice parodontale

Algoritmul integral de investigare în cazul detectării EBV și HCMV a fost

prezentat pe larg în cadrul capitolului 5.

În acest capitol, pentru fixarea noțiunilor, reluăm numai etapele principale de

investigare.

Înainte de colectarea probelor de la nivelul sulcusului gingival, placa

bacteriană supragingivală au fost uşor îndepărtate cu bulete sterile de vată, iar

situsurile de unde s-a recoltat au fost izolate cu rulouri de vată şi uscate cu aer.

Probele de fluid gingival au fost colectate din cele mai adânci 4 pungi parodontale de

la pacienţii cu parodontite prin inserarea conurilor de hârtie sterile şi menţinute timp

de 20 s. Toate cele 4 conuri de hârtie cu probele de placă subgingivală au fost puse

împreună într-un tub de transfer şi transportate la laborator pentru investigare.

Pentru izolarea ADN-ului viral s-a utilizat kitul Ron´s Blood and Cell DNA

Mini Kit de la BIORON, Smart Molecular Solutions, Germany.

VI.3.5 Detectarea EBV - EBV real time PCR Kit

Pentru detectarea Virusului EBV s-a utilizat kitul EBV real time PCR kit de

la firma AnDiaTec GmbH & Co. KG, Germany ce conţine primeri specifici, probe şi

material pentru detectarea, diferenţierea şi cuantificarea EBV în probele clinice.

VI.3.6 Detectarea HCMV - real time PCR

Detectarea Citomegalovirusului s-a realizat utilizându-se kitul HCMV real

time PCR de la firma BIORON Diagnostics GmbH & Co. KG, Germany.

Etapele de lucru au prevăzut:

- Prepararea probelor;

- Prepararea reactivilor;

- Prelucrarea probelor.

VI.3.7 Identificarea bacteriană

Pentru detectarea microorganismelor din placa subgingivală şi din salivă s-a

utilizat o metodă moleculară: multiplex polymerase chain reaction (PCR) urmată de

ADN-ADN hibridizare. Microorganismele parodontopatogene au fost identificate cu

micro-IDent kit (Hain Lifescience GmbH, Germany) multiplex PCR urmată de

metoda hibridizarii inverse.

Toate probele au fost testate pentru prezenţa

Aggregatibacter actinomycetemcomitans (Aa),

Porphyromonas gingivalis (Pg),

Tannerella forsythia (Tf),

Treponema denticola (Td),

Prevotella intermedia (Pi),

Parvimonas micra (Pm),

Fusobacterium nucleatum (Fn),

Campylobacter rectus (Cr),

Eubacterium nodatum (En),



28

Eikenella corrodens (Ec),


.

VI.4 Rezultate

VI.4.1 Evaluarea parodontală

Pacienții din grupul PC au fost semnificativ mai în vârstă decât cei din

grupele PAg, (P <0,005). PD și pierderea clinică de atașament din grupurile PAg au

fost semnificativ mai mari decât cele din grupul și PC. Comparațiile de tip post

ANOVA folosind testul Tukey au arătat că nivelul mediu de PD și atașamentele

clinice au fost semnificativ mai mari în grupul PAg comparativ cu grupul PC (P <

0,01).

Evaluările microbiologice în situs-urile parodontale la pacienții cu

parodontită agresivă au fost pozitive pentru EBV la 78.9% dintre analize şi pentru

HCMV la 26.31%.

Evaluările microbiologice în situs-urile parodontale la pacienții cu

parodontită cronică au fost pozitive pentru EBV în 28.57% dintre analize şi pentru

HCMV la 7.14%.

Un număr de 23 de bărbaţi şi 10 femei au fost incluși în studiu. Toţi bărbaţii

din eşantionul cu parodontită cronică, respectiv 5 bărbaţi cu parodontită agresivă au

fost pozitivi la virusuri.

Tabelul I. Descrierea variabilelor parodontale ale pacienților cu PAg și PC

Variabilă Grup PAg Grup PC

Vârsta (ani, medie ± SD) 27.3 - 4.8 42.7 - 6.7 P <0.005*

Femei (%) 21% 37% P = 0.75+

Bărbați (%) 79% 63% P = 0.32+

Fumători (%) 20.0 13.3 P = 0.10+

Dinți (n; medie ± SD) 27.7 - 4.9 24.6 - 4.6 P <0.005*

Dinți cu CAL ≥ 4 mm (n;

medie ± SD)

18.9 - 4.9 19.2 - 8.6 P <0.005*

PD (mm; medie ± SD) 4.3 - 0.4 3.4 - 0.9 P <0.005*

CAL (mm; medie ± SD) 4.8 - 0.4 4.4 - 2.1 P = 0.08*



29

6.4.2 Evaluarea microbiologică

6.4.2.1 Evaluarea bacteriană

Rezultate pe care le vom prezenta în continuare reflectă evaluarea bacteriană

a agenților patogeni parodontali efectuată din probele biologice recoltate din fluidul

crevicular și din salivă la pacienții cu parodontită cronică și parodontită agresivă.

Fig.17 Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită

agresivă

Aa sulcus

Pg sulcus

Tf sulcus

Td sulcus

Pi sulcus

Pm sulcus

Fn sulcus

Cr sulcus

En sulcus

Ec sulcus

Cs sulcus

14,3

14,3

0

0

28,6

0

0

0

0

35,7

14,3

0

0

14,3

0

21,4

28,6

0

14,3

14,3

35,7

50

0

0

0

14,3

21,4

50

85,7

85,7

85,7

14,3

35,7

0,00

14,30

14,30

71,40

28,60

21,40

14,30

0,00

0,00

14,30

0,00

85,7

71,4

71,4

14,3

0

0

0

0

0

0

0

Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită agresivă

concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni

concentratie crescuta a germenilor bacterieni concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei de detectie

concentratia germenilor bact sub limita de detectie



30

În figura 17 rezultatele indică prezenţa într-o concentraţie foarte crescută în

lichidul crevicular a bacteriilor A. actinomycetemcomitans (A.a), P. gingivalis (P.g.)

şi T. forsythia (T.f.) (valori între 71.4 şi 85.7%). Bacteria T. denticola (T.d.)

prezentând cea mai mare concentraţie în 71.4% dintre cazuri. Celelalte bacterii

evaluate (P. intermedia (P.i.), P. micra (P.m.), F.nucleatum (F.n.,) C. rectus (C.r.),

E.nodatum (E.n.), E.corrodens (E.c.), Capnocytophaga spp. (Csp) au prezentat mai

mult concentraţii la nivelul limitei de detecţie (fig.17).

Așa cum am precizat anterior, determinările bacteriene au fost efectuate atât

din lichidul crevicular cât și din salivă pentru a putea avea o imagine comparativă a

prezenței bacteriilor parodontopatogene.

Fig.18 Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită agresivă

Aa saliva

Pg saliva

Tf saliva

Td saliva

Pi saliva

Pm saliva

Fn saliva

Cr saliva

En saliva

Ec saliva

Cs saliva

64,3

14,3

0

0

35,7

28,6

0

14,3

42,9

14,3

14,3

0

0

14,3

0

14,3

0

0

0

57,1

35,7

21,4

21,4

0

0

14,3

35,7

57,1

14,3

21,4

0

50

50

0,00

28,60

28,60

85,70

14,30

14,30

50,00

64,30

0,00

0,00

14,30

14,3

57,1

57,1

0

0

0

35,7

0

0

0

0

Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită agresivă

concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni

concentratie crescuta a germenilor bacterieni concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei de detectie




31

În ceea ce priveşte concentraţia bacteriilor în salivă la cazurile

diagnosticate cu parodontită agresivă se observă că 85.7% dintre cazuri prezintă

T.denticola (T.d.) într-o concentraţie crescută, urmată fiind de C. rectus (C.r.) şi F.

nucleatum (F.n.) cu valori de 64.3% şi respectiv 50%, în timp ce pentru bacteriile T.

forsythia (T.f.), P. gingivalis (P.g.) şi E. nodatum (E.n.) s-au înregistrat concentraţiile

cele mai mari(peste 50% dintre pacienții cu parodontită agresivă au prezentat

concentrații ale acestor bacterii cu valori apropiate de limitele superioare). Cele mai

mici concentraţii au fost înregistrate, ca și în cazul determinărilor din lichidul

crevicular, pentru bacteriile Capnocytophaga spp. (C.sp.), E. nodatum (E.n.) şi E.

corrodens (E.c.) şi în mod deosebit A. actinomycetemcomitans (A.a.) (64.3% dintre

pacienți au prezenta doar concentrații la limita de detecție) (fig.18). Aceleași tip de

determinări le-am efectuat și în cazul pacienților cu parodontită cronică, utilizând

probe biologice atât din lichidul crevicular de la nivelul pungilor parodontale cât și

mostre din salivă. Metodele de interpretare au fost identice pentru ambele probe

biologice, metoda de detectare fiind aceeași.

Fig.19 Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită

cronică

21,1

5,3

21,1

57,9

10,5

0

10,5

15,8

10,5

26,3

68,4

0

0

0

5,3

15,8

0

15,8

36,8

21,1

26,3

0

5,3

5,3

10,5

15,8

36,8

0

15,8

47,4

57,9

26,3

5,3

5,30

5,30

52,60

21,10

36,80

73,70

21,10

0,00

10,50

21,10

0,00

68,4

5,3

15,8

0

0

26,3

36,8

0

0

0

26,3

Aa sulcus

Pg sulcus

Tf sulcus

Td sulcus

Pi sulcus

Pm sulcus

Fn sulcus

Cr sulcus

En sulcus

Ec sulcus

Cs sulcus

Concentraţia bacteriană în lichidul crevicular la pacienţii cu parodontită cronică

concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni

concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni

concentratie crescuta a germenilor bacterieni

concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei dedetectie



32

La pacienţii cu parodontită cronică în sulcus au fost detectate în concentraţia

cea mai mare bacteriile A. actinomycetemcomitans (A.a.) (68.4%), F. nucleatum

(F.n.) (36.8%) şi P. micra (P.m.) (26.3%). Valori crescute au fost înregistrate şi în

cazul bacteriei P. micra (P.m.) (73.7%), T. forsythia (T.f.) (52.6%) şi P. intermedia

(P.i.) (36.8%) (fig.13). P. gingivalis (P.g.) a prezentat valori foarte mici

(aproximativ 5%) în cazul tuturor intervalelor de concentraţii. Din datele prezentate

grafic observăm că numai P. micra (P.m.) prezintă valori semnificativ crescute pentru

concentrația maximă din lichidul crevicular.

Fig.20 Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită cronică

În figura 20 se observă că la subiecţii cu parodontită cronică concentraţia

bacteriilor în salivă a fost sub limita detecţiei pentru bacteriile Capnocytophaga spp.

(C.sp.) (63.2%), T.denticola (T.d.) (52.6%) şi C. rectus (C.r.) (36.8%). Cele mai mari

21,1

0

15,8

52,6

15,8

0

15,8

36,8

5,3

5,3

63,2

0

5,3

0

5,3

10,5

0

10,6

31,6

21,1

15,8

36,8

0

0

21,1

21,1

68,4

10,5

36,8

26,3

68,4

63,2

0

21,10

21,10

57,90

10,50

5,30

68,40

31,60

0,00

5,30

15,80

0,00

57,9

73,7

5,3

10,5

0

21,1

5,3

0

0

0

0

Aa saliva

Pg saliva

Tf saliva

Td saliva

Pi saliva

Pm saliva

Fn saliva

Cr saliva

En saliva

Ec saliva

Cs saliva

Concentraţia bacteriană în salivă la pacienţii cu parodontită cronică

concentratie foarte, foarte crescuta a germinilor bacterieni

concentratie foarte crescuta a germenilor bacterieni

concentratie crescuta a germenilor bacterieni

concentratia germenilor bacterieni la nivelul limitei de detectie




33

concentraţii au fost înregistrate pentru P. gingivalis (P.g.) (73.7%), A.

actinomycetemcomitans (A.a.) (57.9%) şi P. micra (P.m.) (21.1%).

6.4.2.2 Evaluarea virală

Evaluarea virală am realizat-o din probele biologice recoltate din lichidul

crevicular și salivă la pacienții cu parodontită cronică și agresivă. De asemenea

rezultatele pe care le prezentăm în continuare vor reflecta și gradul de asociere dintre

aceste herpesvirusuri și bacteriile parodontopatogene.

Începem cu rezultatele generale care caracterizează întregul lot de studiu din

punct de vedere al prezenței herpesvirusurilor.

Fig.21 Prezența celor două virusuri în loturile de studiu

Constatăm că în cazul frecvenţei de detectare a virusurilor în pungile

parodontale la pacienţi cu parodontită cronică şi agresivă, (a se vedea fig.21) valoarea

grupului PC prezintă valori de 5 pentru EBV, respectiv 2 pentru HCMV, valori care

sunt mai mici față de grupul PAg care prezintă valori de 9 pentru EBV, respectiv 4

pentru HCMV.

Fig.22 Repartiţia virusurilor la pacienţii cu parodontită cronică

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

80,00%

Parodontităagresivă (n=14)

Parodontităcronică (n = 19)

64,28%

26,31% 28,57%

10,52%

procent pacienți

EBV

HCMV

0

5

EBV HCMV

5

2 număr pacienți

Repartiţia virusurilor la pacienţii cu parodontită cronică

EBV

HCMV



34

Constatăm că în cazul frecvenţei de detectare a virusurilor în pungile

parodontale la pacienţii cu parodontită cronică, (a se vedea fig.22) prezintă valori mai

mari pentru EBV, fiind detectate 5 cazuri față de 2 pentru HCMV.

Analiza statistică a fost făcut folosind testul chi-pătrat Yates (Intercooler

STATA statistice software versiunea 9.2, STATA Corporation, Lakeway drive,

College station, Texas, Statele Unite ale Americii) pentru a compara prezența de

herpesvirusuri la pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă. Prezenţa de EBV (P =

0.0112) şi HCMV (P = 0.0112) a fost semnificativă din punct de vedere statistic la

pacienţii cu parodontită agresivă dar nu și la pacienţii cu parodontită cronică.

Fig. 23 Distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită cronică

Se poate observa din graficul 23 ,ce prezintă distribuția herpervirusurilor în

grupul cu parodontită cronică valoarea EBV de 26,31% este mai mare față de HCMV

10,52%.

Fig.24Distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă

Se poate observa din graficul 24, că distribuția herpervirusurilor în grupul cu

parodontită agresivă este mai mare pentru EBV, 64,28% față de HCMV, 28.57%.

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

EBV HCMV

26,31%

10,52%

distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită cronică

EBV

HCMV

0

10

EBV HCMV

distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă

EBV

HCMV



35

Fig. 25 Distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă

Se poate observa din graficul 25, ce prezintă distribuția herpervirusurilor în

grupul cu parodontită agresivă EBV (64,28%) este mult mai mare față de HCMV

(28,57%).

Fig. 26 Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită cronică

În fig.26 este reprezentată repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu

parodontită cronică. Se poate observa EBV este prezent la cei mai mulți pacienți,

respectiv 4, urmat de HCMV și EBV + HCMV cu un pacient.

Fig. 27 Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită agresivă

0,00%

100,00%

EBV HCMV

64,28% 28,57%

distribuția herpesvirusurilor în grupul cu parodontită agresivă

EBV

HCMV

0

5

EBV HCMV EBV+ HCMV EBV+HCMV+ alți patogeni

4

1 1 0

Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită cronică

0

10

EBV HCMV EBV+ HCMV EBV+HCMV+ alți patogeni

7

2 1 1 număr

pacienți

Repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu parodontită agresivă



36

În fig.27 este reprezentată repartiția herpesvirusurilor la pacienții cu

parodontită agresivă. Se poate observa că EBV a fost prezent de sine stătător la 7

pacienți, urmat de HCMV prezent la 2 pacienți și EBV + HCMV+ alți patogeni EBV

+ HCMV la câte un pacient.

Fig. 28 Evaluarea procentuală a asociațiilor între viruși și bacterii în funcție de

statutul parodontal din salivă

În ceea ce privește evaluarea procentuală a asociațiilor între viruși și bacterii

în funcție de statutul parodontal, prezentată în fig.28, se observă următoarele: EBV-

1+ HCMV, valoarea grup PAg este de 12,10%, mai mult față de grup PC 9,5%; EBV-

1+ T forsythia, valoarea grup PAg este de 8,8%, mai mult față de grup PC 6,45%;

EBV-1+ A. actinomycetemcomitans valoarea grup Pag este de 13,40%, mai mult față

de grup PC 10,5%; EBV-1+ P. intermedia valoarea grup Pag este de 10,30%, mai

mult față de grup PC 10,20%; EBV-1+ P. gingivalis valoarea grup Pag este de

10,40%, mai puțin față de grup PC 11,60%; HCMV + T. forsythia valoarea grup Pag

0,00%

2,00%

4,00%

6,00%

8,00%

10,00%

12,00%

14,00%

16,00%

18,00%

12,10%

8,80%

13,40%

10,30% 10,40%

11,70% 11,50% 12,50%

9,30% 9,50%

6,45%

10,50% 10,20%

11,60%

8,60%

12,60%

12,60%

18%

Evaluarea procentuală a asociațiilor între viruși și bacterii din salivă

în funcție de statutul parodontal

Grup PAg

Grup PC



37

este de 11,70%, mai mult față de grup PC 8,60%; HCMV + A.

actinomycetemcomitans valoarea grup Pag este de 11,50%, mai puțin față de grup PC

12,60%; HCMV + P. intermedia valoarea grup Pag este de 12,50%, mai puțin față de

grup PC 12,60%; HCMV + P gingivalis valoarea grup Pag este de 9,30%, mai mult

față de grup PC 18 %.

EBV-1+ A. actinomycetemcomitans a fost prezent în proporția cea mai mare

în lotul cu parodontită cronică iar EBV-1+ A. actinomycetemcomitans a fost prezent în

cea mai mică proporție tot la același lot de pacienți.

Pentru lotul cu parodontită agresivă EBV-1+ A. Actinomycetemcomitans a

fost prezent în cel mai mare procent iar HCMV + P gingivalis în cel mai mic procent.

Pentru restul de combinații dintre bacteriile parodontopatogene și herpesvirusuri

proporțiile prezenței la pacienții cu parodontită agresivă au fost relativ asemănătoare

dar de valori mici.

VI.5 Discuții

Identificarea virală a fost realizată folosind tehnica multiplex PCR cu care

microorganismele din diferite specii pot fi detectate simultan. Primeri perechi

specifici pentru fiecare organism sunt identificaţi prin procesul de amplificare single-

tube. PCR este o tehnică foarte sensibilă prin care se pot detecta microorganismelor în

probele de placă mai mici decât cele convenţionale şi în baza tehnicilor

microbiologice.

Detectarea virușilor la pacienții bolnavi parodontal pot de asemenea depinde

de numărul de situs-uri subgingivale evaluate. În acest studiu, patru probe, prelevate

din cea mai adâncă pungă parodontală din fiecare cadran, au fost colectate pentru

analiză.

S-a demonstrat că prelevarea de probe din cea mai adâncă pungă parodontală

în fiecare cadran fiabil a reflectat prezența subgingivală de A. Actinomycetemcomitans

și P. gingivalis.

Prezentul studiu a detectat o prevalenţă semnificativ mai mare a

herpesvirusurilor în probele subgingivale la pacienţii cu parodontită agresivă decât în

cel al pacienţilor cu parodontită cronică. Distribuția herpervirusurilor în grupul cu

parodontită cronică valoarea EBV de 26,31% este mai mare față de HCMV 10,52%

iar distribuția herpervirusurilor în grupul cu parodontită agresivă EBV (64,28%) este

mult mai mare față de HCMV (28,57%).

Rezultatele au fost similare cu cercetările realizate de către alţi cercetători în

care EBV-1 a fost detectat în 45% şi HCMV 82.5% din probele plăcii

subgingivale[71].

Alte studii au demonstrat prezenţa HCMV sau EBV în 90% din leziunile

localizate cu periodontită juvenilă (parodonită agresivă), dar numai în 40-78% din

adulţi parodontită leziuni (parodontită cronică) [69,79]. Unii cercetători au demonstrat

că HCMV ADN în 78% din probele subgingivale la leziuni de periodontită agresivă,

dar numai în 46% din cele ale parodontitei cronice. EBV ADN-ul a fost identificat în



38

89% din probele de ţesut subgingival şi 78% din probele de ţesut gingival la leziunile

parodontitei agresive, dar numai în 46% din ambele tipuri de probe de ţesut gingival

şi subgingival la leziunile cu parodontită cronică. Într-un alt studiu, cerectători

auidentificat HCMV 68,8% la leziunile de parodontită agresivă utilizând PCR în timp

real. De asemenea, cercetătorii au detectat HCMV, EBV-1 şi HSV-1 în 72-78% din

probele subgingivale la pacienţii cu parodontită agresivă [79].

EBV şi HCMV s-au găsit mult mai frecvent la pacienţii peste 30 de ani

(parodontită cronică) decât cei cu vârsta mai mică de 30 de ani (parodontita agresivă)

în acest studiu.

Rezultatele noastre au arătat la evaluarea procentuală a asociațiilor între

viruși și bacterii din lichidul crevicular în cazul grupului cu parodontită cronică, că

valoarea cea mai mare o prezintă HCMV + P. intermedia cu 12,6%, urmat de HCMV

+ P. gingivalis cu 11%, cea mai mică valoare este obținută la EBV-1 + T forsythia cu

7,05%. pentru grupul cu parodontită agresivă, valoarea cea mai mare o reprezintă

EBV-1 + HCMV cu 16,3%, urmat de EBV-1 + P. intermedia cu 13,7%, cea mai mică

valoare este obținută la HCMV + P. gingivalis cu 9,3%.

În contrast cu constatările de mai sus, un studiu realizat de alţi cercetători a

relevat faptul că HCMV au fost observate mult mai frecvent (78%) în probele din

leziuni cu parodontită agresivă (vârsta între 21-34 de ani). Doar 46% din probele

subgingivale de parodontită cronică indică prezenţa HCMV ADN [70].

Vârsta pacientului poate avea un efect mai mare asupra gradului de

răspândire a herpesvirusurilor decât cu tipul de parodontită. Cu cât vârsta creşte, cu

atât prevalenţa de herpesvirusuri în pungile parodontale poate creşte. Dacă vârsta

pacientului nu este considerată ca fiind unul dintre criterii, relaţia pozitivă între

herpesvirusuri distructive şi boala parodontală s-ar putea fi să fie supraestimată.

În studiul nostru distribuţia herpesvirusurilor la pacienţii din grupa de vârstă

31-40 de ani cu parodontită cronică în număr de 6 persoane a fost după cum urmează:

EBV la 3 pacienți, şi HCMV la doar un pacient. EBV şi HCMV s-au detectat la doar

câte un pacient cu parodontită cronică din grupul de vârstă 41-50 ani. La pacienţii cu

parodontita cronică aparţinând grupei de vârstă 51-60 de ani, EBV a fost detectat la

doar un pacient și HCMV nu a fost detectat. Treisprezece pacienţii cu parodontită

agresivă la grupa de vârstă 21-29 ani au prezentat EBV la 6 pacienți şi HCMV la 2. În

acest studiu, pacienţii cu vârsta de peste 41 de ani nu au prezentat parodontită

agresivă.

A. actinomycetemcomitans, P. gingivalis, P. intermedia și T. forsythia au fost

detectate cu frecvenţă mai ridicată de la pacienții cu parodontită agresivă decât de la

cei cu parodontită cronică. Prevalența de agenți patogeni în PAg și PC pare să depindă

de anumite variabile, cum ar fi originea geografică a populației, numărul situsurilor

evaluate, și tehnica de detectare [111]. În acest studiu, A. actinomycetemcomitans a

fost singurul patogen care a fost mai răspândit în grupul PAg decât în grupul PC, iar

procentul de pacienți cu P. gingivalis, P. intermedia, și T. forsythia a fost similară cu

cea între PAg și PC.



39

Detectarea microbiologică din salivă la pacienții cu parodontită cronică a

relevat faptul că EBV-1+ HCMV este cu valoare de 9,50%; EBV-1+ T forsythia este

cu valoare de 6,45%; EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu valoare de 10,50%;

EBV-1+ P. intermedia V este cu valoare de 10,20%; EBV-1+ P. gingivalis este cu

valoare de 11,60%; HCMV + T. forsythia este cu valoare de 8,60%; HCMV + A.

actinomycetemcomitans este cu valoare de 12,60%; HCMV + P. intermedia este cu

valoare de 12,60%; HCMV + P gingivalis este cu valoare de 18%.

Evaluarea microbiologică din salivă la pacienții cu parodontită agresivă a

relevat faptul că EBV-1+ HCMV este cu valoare de 12,10%; EBV-1+ T forsythia este

cu valoare de 8,80%; EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu valoare de 13,40%;

EBV-1+ P. intermedia este cu valoare de 10,30%; EBV-1+ P. gingivalis este cu

valoare de 10,40%; HCMV + T. forsythia este cu valoare de 11,70%; HCMV + A.

actinomycetemcomitans este cu valoare de 11,50%; HCMV + P. intermedia este cu

valoare de 12,50%; HCMV + P. gingivalis este cu valoare de 9,30%

Corelarea dintre infecție prin virus și severitatea distrugerii parodontale

trebuie de asemenea să fie investigată în continuare. Deși prezența HCMV și numărul

de asocieri dintre HCMV și EBV sunt corelate cu severitatea bolii parodontale, alți

cercetători nu au găsit nici o corelație între numărul nivelurilor reprezentative de

HCMV și nivelurile clinice de atașament din situsurile parodontale[90].

În ciuda dovezilor circumstanţiale a herpesvirusurilor au rol în boala

parodontală distructivă, relaţia rămâne a fi stabilit de tip cauza-efect. Rămân

neclarităţi pentru a stabili dacă infecţia activă a herpesvirusurilor parodontale dă

naştere la boala parodontală distructivă sau dacă boala parodontală distructivă

reactivează o infecţie latentă virală. Astfel, mai multe studii cu privire la patogeneza

virală în diferite părţi ale lumii sunt esenţiale pentru a stabili herpesvirusurile ca agent

etiologic sau co-etiologic al bolilor parodontale.

VI.6 Concluzii parţiale

1. S-a constatat că herpesvirusurile (EBV, şi HCMV) sunt asociate mai

mult cu parodontitele agresive decât cu cele cronice, şi această

constatare poate fi legată de intervalul de vârstă a pacienţilor,

limitată de mărimea eșantionului și metodologia utilizată pentru a

detecta viruşi în acest studiu.

2. Prevalenţa herpesvirusurilor în combinație cu bacteriile

parodontopatogene variază în funcţie de tipul de boală parodontală

și adăugăm noi în funcție de tipul produsului biologic recoltat.

3. În acest studiu, A. actinomycetemcomitans a fost singurul patogen

care a fost mai răspândit în grupul PAg decât în grupul PC, iar

procentul de pacienți cu P. gingivalis, P. intermedia, și T. forsythia

a fost similară cu cea între PAg și PC. Dar la detectarea

microbiologică din salivă la pacienții cu parodontită cronică a



40

relevat faptul că EBV-1+ T forsythia este cu valoare de 6,45%;

EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu valoare de 10,50%;

EBV-1+ P. intermedia este cu valoare de 10,20%; EBV-1+ P.

gingivalis este cu valoare de 11,60% pe când în lichidul crevicular

HCMV + P. intermedia este de 12,6%, urmat de HCMV + P.

gingivalis cu 11%, cea mai mică valoare fiind obținută la EBV-1 +

T forsythia cu 7,05%. pentru grupul cu parodontită agresivă,

valoarea cea mai mare o reprezintă EBV-1 + HCMV cu 16,3%,

urmat de EBV-1 + P. intermedia cu 13,7%, cea mai mică valoare

este obținută la HCMV + P. gingivalis cu 9,3%.

Deși valorile găsite de noi nu sunt într-atât de mari încât să putem afirma cu

certitudine că exitența acestor complexe virusuri-bacterii parodontopatogene

determină apariția colapsului parodontal, înţelegerea rolului potenţial al

herpesvirusurilor în etiopatogenia bolii parodontale trebuie considerată ca un factor de

risc agravant, dar nu este decisivă în inițierea și progresia bolii.

Capitolul VII

Rolul terapiei parodontale în evoluția infecțiilor herpetice din țesutul parodontal

VII.1 Introducere

Compoziția microbiotei subgingivale variază în stadiul de sănătate

parodontală față de formele de boli parodontale. Mai recent, herpesvirusurile, în

special citomegalovirus (HCMV) și Epstein - Barr virus - 1 (EBV - 1) au fost

identificate în placa subgingivală la pacienţi cu parodontită avansată, gingivita

ulceroasă acută necrozantă și abcese parodontale.

Prezența HCMV în țesuturile parodontale provoacă infectarea monocitelor,

macrofagelor și limfocitelor T iar EBV infectează limfocitele B. Prezența acestor

virusuri poate creștevirulența și caracterul invaziv al bacteriilor parodontopatogene,

lucru care facilitează pătrunderea acestora în țesuturile conjunctive.Perioada de

reactivare poate fi declanșată de stres, modificări hormonale, infecții și medicamente

imunosupresoare [288]. Glandele salivare sunt rezervoare de virusuri herpetice. ADN-

ul EBV în salivă este crescut în tulburări limfoproliferative, la pacienții cu transplant

și la pacienții HIV-pozitivi .

Saygun și colab. au raportat faptul că există la pacienții cu boală parodontală

o corelație între starea de sănătate a țesutului gingival și cantitatea de ADN HCMV și

EBV salivar, sugerând că pungile parodontale pot fi o sursă de excreție salivară a

herpesvirusurilor. În plus, s-a constatat că terapia parodontală scade cantitatea de

virusuri herpeticesubgingivale și salivare.



41

VII.2 Scopul studiului

Scopul acestui studiu a fost de a determina prevalenţa citomegalovirusului

uman (HCMV), a virusul Epstein - Barr (EBV) și a virusul herpes simplex ( HSV) în

lichidul gingival ( GCF ) şi salivă și efectul tratamentului parodontal asupra

persistenței virusurilor herpetice în țesuturile supuse terapiei. Prezența

herpesvirusurilor în probele de GCF și salivă a fost evaluată înainte, la 21 de zile și

după 3 luni de la efectuarea detartrajului și chiuretajului subgingival.

VII.3 Material și metodă

Lotul de studiu a fost alcătuit din 25 pacienţi cu parodontită agresivă la care

au fost identificate cele trei herpesvirusuri analizând probe recoltate din punga

parodontală și din salivă atât anterior cât și consecutiv terapiei parodontale.

Criterii de includere:

• Pacient cu minimum 20 de dinți;

• Situs-uri care au o adâncime la sondare ≥ 5mm;

• Situs-uri care au pierderi de atașament clinic ≥ 3 mm;

• Radiografic există dovezi ale pierderii osului alveolar.

Criterii de excludere:

• Pacienții cu antecedente de boli sistemice care afectează parodonţiul;

• Pacienți cu privire la orice medicament luat în ultimele șase luni, care poate

determina modificări parodontale;

• Pacienții care au fost supuși unui tratament parodontal în ultimul an.

Examinarea clinică

Examinarea parodontală a constat din măsurători ale profunzimii la sondare

și a nivelului de atașament clinic (în 6 situs-uri per dinte), cu ajutorul unei sonde

parodontale calibrate în milimetri ( PCPUNC 15, HuFriedy, Chicago, IL, USA ). De

asemenea am evaluat indicele de sângerare, mobilitatea și gradul furcației. Pacienţii

au prezentat în toate cele patru cadrane pungi parodontale mai mari de 5 mm cu

pierdere clinicăde atașament și sângerare la sondare. Probe din salivă și GCF vor fi

colectate la momentul iniţial, la 21 zileșila 3 luni după tratament, însumând în total

45 de probe.

Analiza statistică În cercetarea de față am utilizat următoarele teste de statistică:

• Testul t Student pentru a comparaîncărcătura virală înainte și după tratament;

• Testul Chi - pătrat pentru a comparaproporția de încărcătură virală în diferite

grupuri;

• testul Fischer folosit pentru a accesa asocierea dintre aceste variabile.



42

VII.4 Rezultate

Mijloacele terapeutice parodontale efectuate de noi au redus adâncimea

medie a pungilor parodontale de la 4,6 mm la 1,4 mm, indicele de placă de la 2,8 la

0,9, și indicele gingival de la 2,1 la 0,4. În plus,la momentul iniţial, determinările

noastre microbiologice au relevat faptul că 20 dintre pacienţi auprezentat corelații

pozitive semnificative între starea țesutului gingival și prezența salivară a ADN HSV

(p = 0,0035), ADN HCMV (p = 0,003) și a ADN-ului EBV (p = 0,045).

Fig. 29 Detectarea HSV în salivă

Detectarea HSV-1+ , se poate observa din fig. 29 că prezintă valori maxime

pentru perioda inițială și la 21 de zile,respectiv 80% dintre pacienți au fost detectați

pozitiv cu HSV-1, respectiv 76%, urmând o scădere bruscă la o perioadă de 3 luni și

anume doar 12% dintre pacienți au fost pozitivi. Față de HSV-1+, valorile pentru

HSV-1- prezintă valori mici pentru primele perioade, respectiv 20% inițial și 24 % la

21 de zile, urmând ca la 3 luni să crească la 88%.

Fig.30 Prezența EBV în salivă funcție de procentul pacienților

0%

50%

100%

inițial La 21 de zile La 3 luni

80% 76%

12% 20% 24%

88%

Detectarea HSV

HSV – 1 + HSV – 1-


34%

20% 12%

66%

80% 88%

Prezența EBV în salivă funcție de procentul pacienților

EBV + EBV -



43

În ceea ce privește detectarea EBV+ funcție de procentul pacienților, se

poate observa din fig. 30 că aceasta prezintă valori maxime în perioda inițială și

respectiv la 21 de zile de 32% respectiv 20% (procent pacienți la care s-a detectat

pozitiv EBV), urmând o scădere bruscă la o perioadă de 3 luni și anume de 12%. Față

de EBV+, valorile pentru EBV- prezintă valori mici pentru primele perioade,

respectiv 66% inițial și 80 % la 21 de zile, urmând ca la 3 luni să crească la 88%.

Fig.31 Prezența HCMV în salivă funcție de procentul pacienților

Detectarea HCMV+, se poate observa din fig.31 că prezintă valori maxime

pentru perioda inițială și cea de 21 de zile cu valoare de 28%, urmând o scădere

bruscă la o perioadă de 3 luni și anume de 8%. Față de HCMV+, valorile pentru

HCMV- prezintă valoarea de 72% atât pentru perioada inițială cât şi pentru perioada

de 21 de zile, ca apoi să crească la 92 % pentru ultima perioadă.

Fig.32 Prezența HSV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de

procentul pacienților

0%

50%

100%

inițial La 21dezile

La 3luni

HCMV + 28% 28% 8%

HCMV - 82% 88% 92%

28% 28% 8%

82% 88% 92%

procent pacienți

momentul recoltării

Prezența HCMV în salivă funcție de procentul pacienților


84% 80%

36% 16% 20%

64%

Prezența HSV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de procentul pacienților

HSV – 1 + HSV – 1 -



44

Constatăm că în cazul detectării HSV-1, fig.32, procentul

pacienților prezintă valori asemănătoare ale încărcăturii cu HSV pentru

primele două perioade de investigare respectib 84 și 80%, iar în cazul

investigării la o perioadă de 3 luni de la terapia inițială parodontală

valorile scad la 36%.

Fig.33 Detectarea procentuală a EBV în situsurile parodontale

În cazul detectării EBV(fig.33) procentul situsurilor pozitive cât şi negative

investigate prezintă valori asemănătoare pentru primele două perioade, iar în cazul

perioadei de 3 luni valorile pentru situsurile EBV - sunt mai mari faţă de cele

anterioare, (68% faţă de 96 %), iar valorile EBV + sunt mai mici (20% faţă de 40%).

Fig.34 Prezența HCMV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de

procentul pacienților


40%

28% 20%

60%

72% 80%

Prezența EBV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de procentul pacienților

EBV + EBV -

0%

20%

40%

60%

80%

100%

inițial La 21 dezile

La 3 luni

HCMV + 36% 12% 8%

HCMV - 64% 88% 92%

36%

12% 8%

64% 88%

92%

procent pacienți

momentul recoltării

Prezența HCMV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție de procentul pacienților



45

Analiza HCMV, a se vedea fig. 34, arată că procentul pacienților cu valori

pozitive scade de la perioada inițială, când 36% dintre aceștia prezentau HCMV +, la

numai 8% la trei luni de la terapie. Valorile pentru pacienți cu HCMV-cresc de la

64% în perioada inițială la 92 % la trei luni de la terapie.

VII.5 Discuții

Succesul în terapia parodontală depinde de reducerea prezenței încărcăturii

patogenice în placa asociatăsuprafeței dentareși cu alte nișe ecologice din cavitatea

orală. Terapia mecanică constând în chiuretaj şi surfasaj radicular este, de obicei,

primul mod de terapie recomandat pentru cele mai multe infecții parodontale.

În studiul nostru, după 3 luni de terapie parodontală, am decelat o diferență

semnificativă statistic (p <0,0001), în ceea ce privește prezența herpesvirusurilor în

situsurile parodontale, fiind sugestivă scăderea semnificativă a acestora ca urmare a

terapiei parodontale în special la evaluarea după trei luni de la inițierea terapiei.

La evaluarea HSV-1, am constatat că numărul pacienților cu valori pozitive

prezintă valori asemănătoare ale încărcăturii cu HSV, respectiv 21 și 20 pentru

primele două perioade de investigare din salivă şi din sulcusul gingival, iar în cazul

investigării la o perioadă de 3 luni de la terapia inițială parodontală valorile scad la 3

respectiv 9 pacienți.

Analiza prezenței HCMV în fluidul gingival al pungilor parodontale funcție

de procentul pacienților arată că procentul pacienților cu valori pozitive scade de la

perioada inițială, când 36% dintre aceștia prezentau HCMV +, la numai 8% la trei

luni de la terapie. Valorile pentru pacienți cu HCMV- cresc de la 64% în perioada

inițială la 92 % la trei luni de la terapie.

Terapia parodontală convențională poate reduce încărcătura virală a

herpesvirusurilor. Studii din literatură relatează că detartrajul a redus nivelul

subgingival al virusului Epstein-Barr la 12 din 21 de pacienți și a scăzut numărul de

copii genomice cu o șesime, iar pentru citomegalovirus de 38 de ori. După detrartraje

repetate, la 24 de pacienți cu parodontită nu s-a mai găsit niciun citomegalovirus, dar

s-au găsit virusuri Epstein-Barr și Herpes Simplex, sugerând că citomegalovirusul

este susceptibil la efectele terapiei parodontale [7].

Conform lui Saygun și colab, saliva poate conține un număr mare de copii

genomice ale herpesvirusurilor. La persoane sănătoase clinic s-au găsit 3,6x10² până

la 1,6x109 copii/ml de salivă virusuri Epstein-Barr și 6 până la 2,2x10

6/0,5µg de

ADN.

În studiul nostru în cazul detectării EBV procentul situsurilor pozitive cât şi

negative investigate prezintă valori asemănătoare pentru primele două perioade, iar în

cazul perioadei de 3 luni valorile pentru situsurile EBV - sunt mai mari faţă de cele

anterioare, (68% faţă de 96 %), iar valorile EBV + sunt mai mici (20% faţă de 40%).



46

În cazul nostru, în concordanță cu datele din literatură menționate anterior,

tratamentul parodontal convențional a redus și în salivă cantitatea herpesvirusurilor.

În studiul nostru detectarea HSV în salivă prezintă valori maxime pentru

perioda inițială și la 21 de zile, respectiv 80% dintre pacienți au fost detectați pozitiv

cu HSV-1, respectiv 76%, urmând o scădere bruscă la o perioadă de 3 luni și anume

doar 12% dintre pacienți au fost pozitivi. Față de HSV-1+, valorile pentru HSV-1-

prezintă valori mici pentru primele perioade, respectiv 20% inițial și 24 % la 21 de

zile, urmând ca la 3 luni să crească la 88%.

Se pare că aplicarea mai multor măsuri eficace anti-placă ar putea să scadă și

mai mult numărul de herpesvirusuri salivare. Aceste date despre tratament sugerează

că situsurile cu parodontită sunt o sursă importantă de herpesvirusuri. Potențialul

terapiei parodontale de a scădea nivelul de herpesvirusuri în salivă poate reduce riscul

de transmitere a bolilor induse de herpesvirusuri.

Studii asupra etiologiei bolilor herpesvirale întâmpină dificultăți similare în

delimitarea cauzei și a efectului. Pentru a distinge între cauzalitate și corelație sunt

necesare informații privind măsura în care o infecție activă herpesvirală dă naștere

unei boli parodontale distructive și privind măsura în care o parodontită activă poate

activa o infecție herpesvirală latentă.

O relație cauzală poate fi eliminată dacă îndepărtarea herpesvirusurilor prin

medicație antivirală determină remiterea sau previne parodontita. Studiile care

evaluează corelațiile temporale și histologice pot ajuta la elucidarea rolului

herpesvirusurilor în boala parodontală. Astfel de studii pot beneficia de tehnici

moleculare capabile să cuantifice încărcătura herpesvirală și să lege infecțiile

herpesvirale active sau latente de activitatea bolii parodontale.

VII.6 Concluzii parţiale

1. Studiul nostru oferă dovezi conform cărora o sursă a accelerării bolii

parodontale ar putea fi reprezentată de HSV, EBV și HCMV salivare și din

lichidul crevicular.

2. Terapia parodontală este necesară pentru a reduce numărul de herpesvirusuri

salivare și din GCF și poate astfel ajuta la diminuarea transmiterii virusului

herpetic de la persoană la persoană.Rezultatele studiului au constatat faptul

că la 30 de zile de la tratament, starea parodontală era stabilă, iar cantitățile

virale erau doar ușor detectabile. Sugerează deci faptul că utilizarea

screening-ului virusului poate fi util ca adjuvant la terapia convențională

parodontală.

3. O tendință crescută a prezenței herpesvirusurilor a fost, de asemenea,

remarcată la evaluarea situsurilor parodontale. Instituirea terapiei

parodontale a dus la eliminarea parțială a acestora în pungile parodontale cea

ce impune monitorizarea și tratamentul ulterior al pacienților.



47

Capitolul VIII.

Evaluarea calităţii vieţii pacienţilor cu boală parodontală şi patologie virală

VIII.1 Introducere

Infecţia şi inflamaţia parodontală interacţionează cu alţi factori care pot

determina scăderea funcţiei orale, reduce calitatea vieţii şi creşte riscul pacientului de

a dezvolta mai multe boli sistemice cronice. Ţinând cont de consecinţele bolii

parodontale care sunt grave, medicii stomatologi generalişti trebuie să ajute pacienţii

mai în vârstă să-şi păstreze sănătatea parodontală. Pentru a evalua calitatea vieţii

putem folosi Oral Health Impact Profile (OHIP) care este o construcţie

multidimensională care reflectă confortul în timpul masticaţiei, în timpul somnului,

implicarea în interacţiunile sociale; respectul de sine; şi satisfacţia privind sănătatea

orală [295].

Efectele negative ale bolii parodontale asupra calităţii vieţii au fost raportate

într-un număr foarte mare de studii. Parodontitele pot afecta nu numai abilitatea de a

vorbi, de a mânca de a socializa, dar şi relaţiile interpersonale şi activităţile zilnice.

Oral Health Impact Profile este un un instrument de măsură bine validat a

OHQoL care detectează disfuncţia, disconfortul şi dizabilitatea atribuită condiţiilor

orale bazate pe modelul OMS “boală-insuficienţă-dizabiliate-handicap”. Acesta poate

indica, astfel, impactul bolii parodontale asupra stării de bine a pacientului. OHIP-14

fiind forma scurtă pentru Oral Health Impact Profile.

VIII.2 Scopul studiului

Scopul acestui studiu a fost să evalueze impactul bolii parodontale asupra

calităţii vieţii printre pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă din lotul cercetat în

prezenta teză.

VIII.3 Material şi metodă

Acest studiu transversal a fost realizat pe un eşantion aleatoriu de 50 de

pacienţi care aveau vârsta cuprinsă între 25 şi 68 de ani şi aveau cel puţin 20 de dinţi.

Acest studiu s-a realizat în anul 2012.

Criteriile de excludere au fost: 1) prezenţa unei tulburări psihice sau

psihologice; 2) nevoia de antibiotic în ultimele 6 luni; 3) prezenţa de proteze

amovibile; 4) prezenţa de leziuni carioase sau leziuni simptomatice orale.

Acest studiu a fost aprobat de Universitatea de Medicină şi Farmacie

“Gr.T.Popa” Iaşi, iar consimţământul informat a fost obţinut de la toţi participanţii.



48

Datele au fost colectate folosind un chestionar structurat care conţinea

informaţii despre caracteristicile socio-demografice şi alte date relevante, incluzând

vârsta, sexul, anii de şcolarizare, venitul personal, istoricul bolii cronice, utilizarea

regulată de medicamente la momentul culegerii datelor, statusul de fumator, frecventa

periajului, vizitele anterioare la medicul stomatolog şi tratamentele parodontale

efectuate în ultimele 6 luni. Participanţii au fost de asemenea intrebaţi dacă au fost

diagnosticaţi sau li s-a spus de către un medic că prezintă o suferinţă cronică.

Pentru a măsura impactul parodontitei asupra calităţii vieţii am folosit

indicele Oral Health Impact Profile (OHIP) care este un instrument ce măsoară

perceţia proprie şi care conţine 49 de întrebări împărţite în 7 arii de interes: limitarea

funcţională, durerea fizică, disconfortul psihologic, dizabilitatea fizică, dificultatea

psihologică, obstacole sociale şi handicapul social.

Fig.35 Indicele Oral Health Impact Profile (OHIP)



49

Răspunsurile la întrebări se realizează pe scala Likert cu valori de la 0-4, cu 0

= niciodată, 1 = aproape niciodată, 2 = ocazional, 3 = des, 4 = foarte des. Cel mai

important avantaj al acestui index este că poate reprezenta atât individual cât şi un

grup de indivizi. În ultimii ani, s-a dezvoltat forma scurtă a Oral Health Impact Profile

sau OHIP-14. Acest indice reprezintă o formă redusă faţă de original, conţinând doar

14 întrebări împărţite în aceleaşi 7 domenii.

La toţi pacienţii s- a efectuat o examinare clinică parodontală realizată de un

medic dentist calibrat. S-a evaluat igiena orală a 6 dinţi selectaţi şi statusul parodontal

al tuturor dinţilor, cu excepţia molarului 3, folosind indicele de placă al lui Loe şi

Silness (PI) [304] indicele gingival (GI) al lui Loe şi Silness şi adâncimea pungii

(PPD). Cei 6 dinţi selectaţi au fost dinţii Ramfjord, primul molar maxilar dreapta,

incisivul central maxilar stânga, primul premolar maxilar stânga, primul molar

mandibular stânga, incisivul central mandibular dreapta şi primul premolar

mandibular dreapta. Oglinzile şi sondele dentare au fost utilizate pentru a evalua

acumularea de placă şi statusul gingival, iar sondele parodontale William au fost

folosite pentru a măsura adâncimea pungii parodontale. 6 dinţi reprezentativi şi 2

suprafeţe (vestibular şi oral) ale fiecărui dinte studiat au fost evaluate în privinţa

scorului PI.

Adâncimea pungii a fost măsurată în 6 situsuri (meziovestibular,

centrovestibular, distovestibular, meziolingual, centrolingual şi distolingual) per dinte,

cu excepţia molarului 3. De asemenea au fost înregistrate pentru fiecare participant

numărul de dinţi cariaţi (DT), dinţi obturaţi (FT), şi dinţi absenţi (MT) conform

criteiului OMS [306].

Programul SPSS versiunea 20.0, Chicago, IL, USA a fost utilizat pentru

procesarea şi analizarea datelor. Caracteristicile variabilelor au fost descrise folosind

frecvenţa distribuţiei pentru variabilele categorice şi deviaţia medie şi standard pentru

variabilele continue. Testul Chi-pătrat a fost folosit pentru a evalua asocierile între

variabilele categorice. O valoare P mai mică de 0,05 a fost considerată semnificativ

statistic.

VIII.4 Rezultate

Acest studiu a cuprins 50 de adulţi (31 de barbaţi şi 19 femei) cu vârste

cuprinse între 25 şi 68 de ani, cu o medie de 48.8 ani. Caracteristicile socio-

demografice, clinice şi altele cu relevanţă sunt prezentate în tabelul II şi III.

Distribuţia celor 50 de pacienţi în funcţie de tipul bolii parodontale a fost de

86% parodontită cronică şi 14% parodontită agresivă (tabelul II).

Per total, valoarea medie a dinţilor absenţi a fost de 4.7, iar 12.4% din

participanţi aveau toţi dinţii prezenţi. Igiena orală şi statusul parodontal al

participanţilor în raport cu vârsta este prezentat în tabelul III. Severitatea şi extinderea

bolii parodontale creştea o dată cu înaintarea în vârstă.



50

Tabelul II Caracteristicile socio-demografice, clinice şi altele cu importanţă

N %

Vârsta (ani)

20-40

41-60

<60

17

20

13

34

40

26

Sex

Masculin

Feminin

31

19

62.0

38.0

Educaţie

Studii universitare

Studii liceale

Până la 10 clase

Studii gimnaziale

11

12

17

10

22.0

11

34.0

20.0

Venituri

sub 500 ron

500-1000 ron

1100-1500 ron

1500-2000 ron

9

13

18

10

9

26.0

36.0

20.0

Tabelul III Caracteristicile clinice şi altele cu importanţă

N %

Fumat

Da

Nu

31

19

62.0

38.0

Boli generale

Da

Nu

20

30

40.0

60.0

Frecvenţa periajului dentar/zi

< 1

1

>1

6

33

11

12.0

66.0

22.0

Frecvenţa vizitelor la stomatolog

În mod regulat

Din când în când

La nevoie

3

27

20

6.0

54.0

40.0

Tratamente parodontale anterioare

Da

Nu

17

33

34.0

66.0



51

Tabelul IV Statusul parodontal şi igiena orală al participanţilor functie

de vârstă

20-40

Mean (SD)

41-60

Mean (SD)

<60

Mean (SD)

Total

Mean (SD)

P value

Indicele de placă

(PI)

Indicele gingival

(GI)

Adâncimea la

sondaj

1.23 (0.63)

1.68

(0.47)

2.21 (0.23)

2.01

(0.33)

2.65

(0.18)

2.24

(0.92)

2.23 (0.66)

3.55 (0.23)

3.53 (0.16)

1.46

(0.47)

1.92

(0.35)

2.22

(0.77)

0.145

0.136

< 0.005

Tabelul V arată distribuţia răspunsurilor la chestionarul OHIP pentru toţi

subiecţii Niciodată

n (%)

Foarte rar

n (%)

Ocazional

n (%)

Frecvent

n (%)

Limitări funcţionale

Dificultăţi în pronunţarea cuvintelor

Tulburarea simţului gustativ

Durere

Durere acută

Dificultate la masticaţie

Disconfort psihologic

Autoconştientizare

Nervozitate

Incapacitate fizică

Deficultăţi în alimentare

Mese întrerupte

Incapacitate psihologică

Nu mă pot relaxa

Senzaţie de ruşine

Incapacitate socială

Nu pot interacţiona cu oamenii

Dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor de

serviciu

Handicap

Lipsa satisfacţiei

Nu pot lucra

6

12.0

8

16.0

11

22.0

3

6.0

4

8.0

3

6.0

5

10.0

10

20.0

9

18.0

9

18.0

7

14.0

7

14.0

7

14.0

5

10.0

5

10.0

6

12.0

4

8.0

7

14.0

7

14.0

5

10.0

7

14.0

1

2.0

4

8.0

5

10.0

5

10.0

5

10.0

4

8.0

4

8.0

17

34.0

16

32.0

18

36.0

18

36.0

21

42.0

22

44.0

13

26.0

17

34.0

14

28.0

14

28.0

15

30.0

15

30.0

18

36.0

15

30.0

22

44.0

20

40.0

17

34.0

22

44.0

17

34.0

20

40.0

25

50.0

22

44.0

23

46.0

22

44.0

23

46.0

23

46.0

21

42.0

26

52.0



52

Răspunsul “ocazional/des” a fost raportat la una sau mai multe dintre

secţiunile OHIP-14 de mai mult de jumătate dintre pacienţii cu parodontită cronică

(54%) şi peste 60% de pacienţii cu parodontită agresivă. Nici un răspuns de tipul

“foarte des” nu a fost raportat în ambele grupuri.

Disconfortul psihologic a fost cea mai frecventă plângere raportată de către

participanţi (tabelul VI). Toate scorurile, cu excepţia celor pentru limitarea

funcţională, prezintă diferenţe semnificative în funcţie de boala parodontală. Scorul

mediu al OHIP-14 a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu parodontită agresivă

decât în cazul celor cu parodontită cronică. Pacienţii cu parodontită agresivă au avut

scoruri medii semnificativ mai mari pentru durerea fizică, dizabilitate psihică,

dizabilitate socială şi handicap (tabelul VI).

Tabelul VI Analiza diferenţelor în funcţie de tipul bolii parodontale

Parodontita agresivă

Mean +SD

Parodontita cronică

Mean +SD

OHIP 1

Limitare funcţională

0.62 (1.1)

0.42(0.499)

OHIP 2

Durere fizică

3.27 (1.9)

0.46(0.503)

OHIP 3

Disconfort psihologic

1.71 (1.59)

0.54(0.503)

OHIP 4

Incapacitate fizică

1.59 (1.54)

0.10(0303)

OHIP 5

Incapacitate psihologică

1.59 (1.54)

0.28(0.454)

OHIP 6

Incapacitate social

1.55 (1.57)

0.22(0.418)

OHIP 7

Handicap

1.78 (1.66)

0.12(0.328)

În plus, scorul mediu al pacienţilor cu parodontită agresivă a fost mai mare

decât cel al pacienţilor cu parodontită cronică.



53

VIII. 5 Discuţii

Boala parodontală este una din cele două boli dentare majore care afectează

populaţiile umane de pe tot globul cu o rată a prevalenţei mare.

Prevalenţa şi severitatea bolii parodontale au fost măsurate în chestionare

populaţionale în mai multe ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare, şi aceste studii s-au

efectuat cu o gamă largă de obiective, modele şi criterii de măsurare.

O mai bună înţelegere a efectelor bolii parodontale din punctul de vedere al

indivizilor este necesară pentru planificarea şi evaluarea intervenţiilor de sănătate

publică şi pentru alocarea resurselor. În plus, aceste informaţii pot fi folosite pentru a

demonstra povara bolii parodontale asupra stării de bine a populaţiei şi pentru a pleda

pentru resurse care să îmbunătăţească accesul la serviciile de îngrijire a sănătăţii orale.

Acest studiu a cuprins un număr de 50 de pacienţi cu parodontită agresivă şi

parodontită cronică.

De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe metode pentru a studia

distribuţia bolilor parodontale în cadrul populaţiilor. Aceste metode sunt de obicei

folosite să determine atât apariţia bolilor parodontale cât şi a condiţiilor asociate în

comunitate. Pentru fiecare în parte sau pentru mai mult de una din stările parodontale

există un indice care este special conceput pentru a înscrie prezenţa şi/sau extinderea

fiecărei condiţii de interes.

OHIP-14 este instrumentul cel mai des folosit, pentru evaluarea impactului

advers al condiţiilor orale asupra stării de bine. Jowett şi colab., Ng şi Leung,

Drumond Santana şi colab. şi Araújo şi colab., au folosit OHIP-14 pentru a evalua

impactul bolii parodontale asupra calităţii vieţii. O altă măsură utilizată în studiul bolii

parodontale şi a calităţii vieţii este instrumentul OHQoL-UK.

Per total, boala parodontală a avut un impact negativ asupra calitatii vieţii.

Această descoperire este în concordanţă cu ceea ce au raportat Ng şi Leung. Impactul

bolii parodontale asupra calităţii vieţii pacientului a fost moderat în unele domenii, în

special în ceea ce priveşte durerea fizică şi dizabilitatea psihologică. Ng şi Leung

[308] au raportat un impact perceput asupra domeniilor de durere fizică şi dizabilitate

psihică, iar studiile ce au folosit indicele OHQoL-UK de asemenea au raportat un

impact perceput asupra domeniilor fizice.

Am aflat că severitatea bolii parodontale nu a fost semnificativ asociată cu

limitarea funcţională. În schimb, Ng şi Leung, Araujo şi colab. au raportat că

sănătatea orală a avut un impact considerabil asupra limitărilor funcţionale.

Media scorului OHIP-14 a fost semnificativ mai mare în cazul pacienţilor cu

parodontită agresivă. Pacienţii cu parodontită agresivă au avut scoruri medii

semnificativ mai mari pentru durerea fizică, dizabilitate fizică, dizabilitate socială şi

handicap.

Aceste constatări sunt în concordanţă cu cele ale altor studii. Totuşi,

deoarece participanţii la studiu au fost selectaţi dintre pacienţii care s-au prezentat la

Departamentul de Parodontologie, este rezonabil să presupunem că au avut mai multe



54

plângeri în legatură cu sănătatea orală, în comparaţie cu o populaţie normală, şi au

fost mai conştienţi în ceea ce priveşte sănătatea.

VIII. 7 Concluzii parţiale

Boala parodontală a avut un impact negativ asupra calităţii vieţii, şi acest

impact a fost mai mare în cazul pacienţilor cu boală parodontală severă. Aceste

constatări au implicaţii semnificative în evaluarea, planificarea şi tratamentul bolii

parodontale, şi în cadrul evaluărilor ulterioare a sănătăţii parodontale.

Evaluarea în raport cu calitatea vieţii poate fi utilizată pentru programe de

prevenţie comunitară parodontală având ca scop reducerea prevalenţei bolilor

parodontale.

ORIGINALITATEA STUDIULUI

Originalitatea contribuțiilor temei de cercetare propuse în cadrul acestei teze

de doctorat constă în:

Demonstrarea faptului că anumite virusuri herpetice ar putea avea

rol în patogeneza parodontitei. S-a demonstrat că AND-ul

virusurilor herpetice precum Herpes simplex (HSV),

Citomegalovirus (HCMV), Epstein-Barr (EBV) pot fi detectate în

procentaje crescute în placa subgingivală, salivă, ţesutul parodontal

profund a pacienţilor cu parodontită, spre deosebire de prevalenţa

foarte scăzută a acestor virusuri la pacineţii cu sănătate parodontală.

Mai mult decât atât s-a încercat să se sublinieze faptul că virusurile

herpetice sunt asociate cu severitatea şi activitatea parodontitelor şi

cu prezenţa bacteriilor parodontopatogene prin inducerea

imunosupresiei directe.

Evidențierea modelului herpesviral-bacterian al parodontitei, cu

efectele sale citopatogene, imunopatogenitatea, latența, reactivarea

din starea de latență, cauzate de herpesvirus care constituie aspecte

importante ale patogenității parodontale. Este posibil ca, stadiile

precoce ale parodontitei la pacienții imaturi imunologic să implice o

infecție activă cu herpesvirus, care are efecte citopatogene.

Studiul propus poate ajuta la înțelegerea câtorva aspecte clinice ale

parodontitei. Predilecția herpesvirusului pentru anumite situsuri



55

poate explica de ce distrucția țesutului parodontal diferă atât de mult

de la dinte la dinte la același pacient sau de la o suprafață la alta a

aceluiași dinte. O apărare puternică anti-herpesvirus din partea

gazdei poate asigura o perioadă îndelungată de stabilitate

parodontală, chiar și în prezența bacteriilor. Reactivarea

herpesvirusului din starea de latență poate declanșa o explozie a

distrugerii țesutului parodontal și evoluția bolii.

Aceste deziderate pornesc de la faptul că în țara noastră, la ora actuală,

există puține studii care să confirme asocierea dintre parodontită şi prezenţa

subgingivală sau salivară a herpesvirusurilor.

CONCLUZII GENERALE

1. Studiile efectuate în cadrul tezei de doctorat au urmărit investigarea rolului

pe care virusurile herpetice îl au în etiologia bolii parodontale.

2. Cercetarea începe cu un studiu clinico-statistic care a avut drept scop

evaluarea prevalenţei afecţiunilor provocate de virusuri, precum şi apariţia

unor noi forme de manifestare, la populaţia din Iaşi şi din localitățile

limitrofe. Din totalul pacienților investigați, 11.79% au fost diagnosticaţi cu

mononucleoză infecţioasă, 14.76% cu gingivostomatita herpetică primară.

Cele mai puţine cazuri înregistrate au fost pentru maladia mână-picior-gură

şi herpangina (1.08%).

3. Rezultatele evaluării prezenţei virusului Herpes simplex tip 1 în leziunile

produse de parodontita cronică și agresivă precum și asocierea acestui virus

cu bacteriile cu potențial parodontopatogen: Aggregatibacter

actinomycetemcomitans (Aa), Porphyromonas gingivalis (Pg), Tannerella

forsythia (Tf), Treponema denticola (Td), Prevotella intermedia (Pi),

Parvimonas micra (Pm), Fusobacterium nucleatum (Fn), Campylobacter

rectus (Cr), Eubacterium nodatum (En), Eikenella corrodens (Ec),

Capnocytophaga spp. (Csp). sprijină conceptul conform căruia infecția

parodontală de tip agresiv poate fi rezultatul interacțiunilor dintre

herpesvirusuri și bacteriile specifice parodontopatogene. Acestea susţin

conceptul conform căruia parodontita apare mai frecvent şi progresează mai

rapid în nișele parodontale care găzduiesc o combinaţie de HSV-1 şi bacterii

parodontopatogene.

4. Determinările din lichidul crevicular au relevat faptul că faptul că P.

gingivalis, P. intermedia și A.actinomycetemcomitans au fost detectate într-o

proporţie mai mare (18%, 23% și 12%) în coabitare cu HSV la lotul cu

parodontită agresivă. Valori reprezentative au mai fost înregistrate pentru



56

HVS-1 și T.denticola (19% la lotul cu parodontită cronică și 17% la cel cu

agresivă).

5. Analizele salivare au arătat că HSV- 1 + T. denticola a fost detectată într-o

proporţie mai mare (21% pentru lotul CP, respectiv 12% pentru lotul PAg)

fiind urmată de HSV- 1 + P. intermedia cu un procent de 10% pentru lotul

CP și 19% pentru lotul PAg , valoarea cea mai scazută fiind înregistrată

pentru HSV-1 + E. corrodens (1% pentru lotul lotul CP respectiv 4% pentru

lotul PAg).

6. Rezultatele susțin ipoteza conform căreia situația clinică întâlnită la unele

tipuri severe de infecție parodontală depinde de prezența specifică a

herpesvirusurilor și patogenilor specifici. Descoperirile noastre conduc către

testarea ulterioară a unei varietăți de ipoteze privind asocierea virusurilor cu

bacteriile în zonele afectate de boala parodontală.

7. Identificarea virusului Epstein - Barr (EBV) şi citomegalovirusului uman

(HCMV) din pungile parodontale și salivă la pacienţii cu parodontită cronică

şi agresivă precum și gradul de asocierea a acestor virusuri cu bacteriile cu

potențial parodontopatogen a constatat că herpesvirusurile (EBV şi HCMV)

sunt asociate mai mult cu parodontitele agresive decât cu cele cronice, şi

această constatare poate fi legată de intervalul de vârstă a pacienţilor, limitată

de mărimea eșantionului și metodologia utilizată pentru a detecta viruşi în

acest studiu.

8. Prevalenţa herpesvirusurilor în combinație cu bacteriile parodontopatogene

variază în funcţie de tipul de boală parodontală și adăugăm noi în funcție de

tipul produsului biologic recoltat.

9. Evaluarea EBV şi a HCMV precum și gradul de asociere cu bacteriile

parodontopatogene a relevat că A. actinomycetemcomitans a fost singurul

patogen care a fost mai răspândit în grupul PAg decât în grupul PC, iar

procentul de pacienți cu P. gingivalis, P. intermedia, și T. forsythia a fost

similară cu cea între PAg și PC. Dar la detectarea microbiologică din salivă

la pacienții cu parodontită cronică a relevat faptul că EBV-1+ T forsythia

este cu valoare de 6,45%; EBV-1+ A. actinomycetemcomitans este cu

valoare de 10,50%; EBV-1+ P. intermedia este cu valoare de 10,20%; EBV-

1+ P. gingivalis este cu valoare de 11,60% pe când în lichidul crevicular

HCMV + P. intermedia este de 12,6%, urmat de HCMV + P. gingivalis cu

11%, cea mai mică valoare fiind obținută la EBV-1 + T forsythia cu 7,05%.

pentru grupul cu parodontită agresivă, valoarea cea mai mare o reprezintă

EBV-1 + HCMV cu 16,3%, urmat de EBV-1 + P. intermedia cu 13,7%, cea

mai mică valoare este obținută la HCMV + P. gingivalis cu 9,3%.

10. Deși valorile găsite de noi nu sunt într-atât de mari încât să putem afirma cu

certitudine că exitența acestor complexe virusuri-bacterii parodontopatogene

determină apariția colapsului parodontal, înţelegerea rolului potenţial al



57

herpesvirusurilor în etiopatogenia bolii parodontale trebuie considerată ca un

factor de risc agravant, dar nu este decisivă în inițierea și progresia bolii.

11. Rezultatele evaluării terapiei parodontale efectuată cu scopul de a reduce

numărul de herpesvirus salivare și din GCF au constatat faptul că la 30 de

zile de la tratament, starea parodontală era stabilă, iar cantitățile virale erau

doar ușor detectabile. Aceasta sugerează deci faptul că utilizarea screening-

ului virusului poate fi util ca adjuvant la terapia convențională parodontală.

12. O tendință crescută a prezenței herpesvirusurilor a fost, de asemenea,

remarcată la evaluarea situsurilor parodontale. Instituirea terapiei

parodontale a dus la eliminarea parțială a acestora în pungile parodontale

ceea ce impune monitorizarea și tratamentul ulterior al pacienților.Sunt deci

justificate efectuarea de cercetari suplimentare pentru a determina relația

dintre numărul de herpesviruși din țesuturile parodontale, terapia etiologică

și riscul de recolonizare virală.

13. Investigarea impactului bolii parodontale asupra calităţii vieţii printre

pacienţii cu parodontită cronică şi agresivă a constatat că boala parodontală a

avut un impact negativ asupra calităţii vieţii, şi acest impact a fost mai mare

în cazul pacienţilor cu boală parodontală severă.

14. Disconfortul psihologic a fost cea mai frecventă plângere raportată de către

participanţi. Toate evaluările, cu excepţia celor pentru limitarea funcţională,

prezintă diferenţe semnificative în funcţie de boala parodontală. Pacienţii cu

parodontită agresivă au avut scoruri medii semnificativ mai mari pentru

durerea fizică, dizabilitate psihică, dizabilitate socială şi handicap.

15. Rezultatele obținute conduc spre înţelegerea rolului potenţial al

herpesvirusurilor în etiopatogenia bolii parodontale care trebuie considerată

ca un factor de risc agravant, dar care nu este decisivă în inițierea și

progresia bolii.



58

Bibliografie

1. Hajishengallis G. Immunomicrobial pathogenesis of periodontitis:

keystones, pathobionts, and host response. Trends Immunol., 2014; 35(1): 3-11.

2. Park JH, Lee JK, Um HS, Chang BS, Lee SY. A periodontitis-associated

multispecies model of an oral biofilm. J Periodontal Implant Sci., 2014;

44(2):79-84.

3. Surlin P, Rauten AM, Silosi I, Foia L. Pentraxin-3 levels in gingival

crevicular fluidduring orthodontic tooth movement in young and adult

patients. Angle Orthod., 2012; 82(5): 833-838

4. Potarnichie O, Solomon S, Pasarin L, Martu A, Ursarescu I, Mârțu S.

Statistical study regarding the prevalence of the periodontal pathology on

the teenager patient. J Oral Rehabil., 2013; 5(2): 80-84.

5. Gulati M, Anand V, Govila V, Jain NHost modulation therapy: An

indispensable part of perioceutics. J Indian Soc Periodontol., 2014;

18(3):282-288.

6. Deo V, Bhongade ML. Pathogenesis of periodontitis: role of cytokines in

host response. Dent Today., 2010; 29(9): 60-62.

7. Soboleva LA, Siakin RR, Blinnikova EN, Shuldiakov AA, Pichugina

LM. Parodontitis immunotropic therapy in patients with chronic viral and

bacterial infections.Stomatologiia (Mosk), 2010; 89(3): 20-22.

8. Passariello C, Palamara A, Garaci E, Pasquantonio G Herpesviruses and

periodontal disease: a cautionary tale. Int J Immunopathol

Pharmacol., 2009; 22(2): 263-268.

9. Slots J. Herpesviruses, the missing link between gingivitis

and periodontitis? J Int Acad Periodontol., 2004; 6(4): 113-119.

10. Braga RR, Carvalho MA, Bruña-Romero O, Teixeira RE, Costa

JE, Mendes EN, Farias LM, Magalhães PP.Quantification of five putative

periodontal pathogens in female patients with and without

chronic periodontitis by real-time polymerase chain reaction.

Anaerobe., 2010; 16(3): 234-239.

11. Warinner C, Rodrigues JF, Vyas R, Trachsel C, Shved N, Grossmann J,

Radini A, Hancock Y, Tito RY, Fiddyment S, Speller C, Hendy J,

Charlton S, Luder HU, Salazar-García DC, Eppler E, Seiler R, Hansen

LH, Castruita JA, Barkow-Oesterreicher S, Teoh KY, Kelstrup CD,

Olsen JV, Nanni P, Kawai T, Willerslev E, von Mering C, Lewis CM Jr,

Collins MJ, Gilbert MT, Rühli F, Cappellini E. Pathogens

and host immunity in the ancient human oral cavity. Nat Genet., 2014;

46(4): 336-344.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Hajishengallis%20G%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24976068

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24269668

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Park%20JH%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24778902

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Lee%20JK%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24778902

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Um%20HS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24778902

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Chang%20BS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24778902

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Lee%20SY%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24778902

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=A+periodontitis-associated+multispecies+model+of+an+oral+biofilm.+Park+JH1%2C+Lee+JK1%2C+Um+HS1%2C+Chang+BS1%2C+Lee+SY

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Gulati%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25024538

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Anand%20V%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25024538

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Govila%20V%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25024538

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Jain%20N%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25024538


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Deo%20V%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20973418

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bhongade%20ML%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20973418




http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Passariello%20C%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19505379

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Palamara%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19505379

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Garaci%20E%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19505379

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Pasquantonio%20G%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19505379




http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Braga%20RR%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Carvalho%20MA%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bru%C3%B1a-Romero%20O%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Teixeira%20RE%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Costa%20JE%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Mendes%20EN%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Farias%20LM%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Magalh%C3%A3es%20PP%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20193770






59

12. Göhler A, Hetzer A, Holtfreter B, Geisel MH, Schmidt CO, Steinmetz I,

Kocher T. Quantitative molecular detection of

putative periodontal pathogens in clinically healthy and periodontally

diseased subjects. PLoS One., 2014; 16: 1-9.

13. Thurnheer T, Belibasakis GN, Bostanci N. Colonisation of gingival

epithelia by subgingival biofilms in vitro: Role of "red complex" bacteria.

Arch Oral Biol., 2014;59(9): 977-986.

14. Bodet C, Chandad F, Grenier DPathogenic potential of Porphyromonas

gingivalis, Treponema denticola and Tannerella forsythia, the red

bacterial complex associated with periodontitis. Pathol Biol., 2007; 55(3-

4):154-162.

15. Contreras A, Botero JE, Slots J.Biology and pathogenesis of

cytomegalovirus in periodontal disease. Periodontol 2000, 2014;

64(1):40-56.

16. Petrović SM, Zelić K, Milasin J, Popović B, Pucar A, Zelić O Detection

of herpes simplex virus type 1 in gingival crevicular fluid of gingival

sulcus/periodontal pocket using polymerase chain reaction. Srp Arh Celok

Lek. 2014; 142(5-6): 296-300.

17. Contreras A, Zadeh HH, Nowzari H, Slots J. Herpesvirus infection of

inflammatory cells in human periodontitis. Oral Microbiol Immunol.,

1999;14(4): 206-212.

18. Şurlin P,Bîcleşanu C, Mariş M, Rauten AM. Importanţa examenului

radiographic în boala parodontală. Ro J Stomatol, 2009; LV(4): 290-292.

19. Lakhdar L, Hmamouchi M, Rida S, Ennibi O.Antibacterial activity of

essential oils against periodontal pathogens: a qualitative systematic

review. Odontostomatol Trop., 2012; 35(140): 38-46.

20. Herrera D, Alonso B, de Arriba L, Santa Cruz I, Serrano C, Sanz M.

Acute periodontal lesions. Periodontol 2000, 2014; 65(1): 149-177.

21. Slots J.Oral viral infections of adults, Periodontol 2000, 2009; 49: 60–86.

22. Kolokotronis A, Doumas S. Herpes simplex virus infection,with

particular reference to the progression and complications of primary

herpetic gingivostomatitis. Clin Microbiol Infect, 2006; 12: 202–211.

23. Sällberg M. Oral viral infections of children.Periodontol 2000, 2009; 49:

87-95.

24. Fields BN, Knipe DM, Howley PM. Fields virology, 4th ed.,

Philadelphia, USA: Raven, 2001: 1450-1465.

25. Steiner I, Kennedy PG, Pachner AR. The neurotropic herpes viruses:

herpes simplex and varicella-zoster. Lancet Neurol, 2007; 6: 1015–1028.

26. Vetsika EK, Callan M. Infectious mononucleosis and Epstein–Barr virus.

Expert Rev Mol Med, 2004; 6: 1–16.




http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Thurnheer%20T%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24949828

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Belibasakis%20GN%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24949828

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bostanci%20N%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24949828


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bodet%20C%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17049750

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Chandad%20F%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17049750

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Grenier%20D%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17049750




http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Petrovi%C4%87%20SM%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25033584

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Zeli%C4%87%20K%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25033584

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Milasin%20J%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25033584

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Popovi%C4%87%20B%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25033584

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Pucar%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25033584

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Zeli%C4%87%20O%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=25033584












60

27. Thorley-Lawson DA, Gross A. Persistence of the Epstein-Barr virus and

the origins of associated lymphomas. N Engl J Med, 2004; 350: 1328–

1337.

28. Kutok JL, Wang F. Spectrum of Epstein–Barr virus-associated diseases.

Annu Rev Pathol, 2006; 1: 375–404.

29. Barzilai O, Sherer Y, Ram M, Izhaky D, Anaya JM,Shoenfeld Y.

Epstein-Barr virus and cytomegalovirus in mautoimmune diseases: are

they truly notorious? A preliminary report. Ann N Y Acad Sci, 2007;

1108: 567–577.

30. Rickinson AB, Kieff E. Epstein-Barr virus. In: Knipe DM, Howley PM,

editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott, Williams &

Wilkins, 2007: 2656–2700.

31. Pass RF., Cytomegalovirus. In: Fields virology, Lippincott, 4th ed; 2001;

2675–2706.

32. Mocarski ES Jr, Shenk T, Pass RF. Cytomegaloviruses. In: Knipe DM,

Howley PM, editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott,

Williams & Wilkins, 2007: 2702– 2772.

33. Steininger C, Puchhammer-Stockl E, Popow-Kraupp T. Cytomegalovirus

disease in the era of highly active antiretroviral therapy (HAART). J Clin

Virol, 2006; 37: 1–9.

34. Grinde B, Olsen I. The role of viruses in oral disease.

J Oral Microbiol., 2010; 12: 2-20.

35. Heininger U, Seward JF. Varicella. Lancet, 2006; 368: 1365–1376.

36. Cohen JI, Straus SE, Arvin AM. Varicella-zoster virus replication,

pathogenesis, and management. In: Knipe DM, Howley PM, editors.

Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott, Williams & Wilkins,

2007, 2774–2818.

37. Bader MS. Herpes zoster: diagnostic, therapeutic, and preventive

approaches. Postgrad Med,. 2013; 125(5): 78-91.

38. Guttiganur N, Devanoorkar A, Aspalli S, Shetty S. Herpes zoster of

trigeminal nerve after dental extraction. Indian J Dent Res, 2013; 24:

396-400.

39. Mahajan VK, Ranjan N, Sharma S, Sharma NL. Spontaneous tooth

exfoliation after trigeminal herpes zoster: a case series of an uncommon

complication. Indian J Dermatol., 2013; 58(3): 244-249.

40. Staikov I, Neykov N, Marinovic B, Lipozenčić J, Tsankov N. Herpes

zoster as a systemic disease. Clin Dermatol., 2014; 32(3): 424-429.

41. Nagayama Y, Matsushiro N, Nampei A, Hashimoto H, Shi K. Ramsay

hunt syndrome in a patient with rheumatoid arthritis after treatment with

infliximab. Case Rep Rheumatol., 2014; :897647.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Grinde%20B%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=21523232

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Olsen%20I%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=21523232

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=grinde+the+role+of+viruses+in+oral+disease+2010

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bader%20MS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24113666


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Mahajan%20VK%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23723511

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Ranjan%20N%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23723511

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sharma%20S%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23723511

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sharma%20NL%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23723511


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Staikov%20I%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24767191

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Neykov%20N%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24767191

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Marinovic%20B%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24767191

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Lipozen%C4%8Di%C4%87%20J%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24767191

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Tsankov%20N%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24767191







61

42. Bruxelle J, Pinchinat S. Effectiveness of antiviral treatment on acute

phase of herpes zoster and development of post herpetic neuralgia:

review of international publications. Med Mal Infect., 2012; 42(2): 53-58.

43. Kawai K, Preaud E, Baron-Papillon F, Largeron N, Acosta CJ. Cost-

effectiveness of vaccination against herpes zoster and postherpetic

neuralgia: a critical review. Vaccine., 2014; 32(15): 1645-1653.

44. Howley PM, Lowy DR. Papillomaviruses. In: Knipe DM, Howley PM,

editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott, Williams &

Wilkins, 2007: 2299–2354.

45. Whitley RJ, Lakeman FD. Human herpesvirus 6 infection of the central

nervous system: is it just a case of mistaken association? Clin Infect Dis,

2005; 40: 894–895.

46. Yamanishi K, Mori Y, Pellett PE. Human herpesviruses 6 and 7. In:

Knipe DM, Howley PM, editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia:

Lippincott, Williams & Wilkins, 2007; 2819–2845.

47. Nair S, Pillai MR. Human papillomaviruses and diseas mechanisms:

relevance to oral and cervical cancers. Oral Dis, 2005; 11: 350-359.

48. Hammarstedt L, Lindquist D, Dahlstrand H, Romanitan M, Dahlgren LO,

Joneberg J, Creson N, Lindholm J, Ye W, Dalianis T, Munck-Wikland E.

Human papillomavirus as a risk factor for the increase in incidence of

tonsillar cancer. Int J Cancer, 2006; 119: 2620–2623.

49. Giuliano AR, Tortolero-Luna G, Ferrer E, Burchell AN, de Sanjose S,

Kjaer SK, et al. Epidemiology of human papillomavirus infection in men,

cancers other than cervical and benign conditions. Vaccines, 2008; 265:

17-28.

50. Snoeck R. Papillomavirus and treatment. Antiviral Res, 2006; 71: 181–

191.

51. Pallansch MA, Roos RP. Enteroviruses: polioviruses,

coxsackieviruses,echoviruses, and newer enteroviruses. In: Knipe

DM,Howley PM, Griffin DE, Lamb RA, Martin MA, Roizman B,Straus

SE, eds. Fields virology. Philadelphia, PA: Lippincott Williams &

Wilkins; 2001,723-775.

52. Modlin JF. Enterovirus deja vu. N Engl J Med, 2007; 356: 1204–1205.

53. Sarma N. Hand, foot, and mouth disease: Current scenario and Indian

perspective. Indian J Dermatol Venereol Leprol, 2013; 79: 165-175.

54. Chang LY, Tsao KC, Hsia SH, Shih SR, Huang CG, Chan WK, Hsu KH,

Fang TY, Huang YC, Lin TY. Transmission and clinical features of

enterovirus 71 infections in household contacts in Taiwan. JAMA, 2004;

291: 222–227.







62

55. Lee TC, Guo HR, Su HJ, Yang YC, Chang HL, Chen KT. Diseases

caused by enterovirus 71 infection. Pediatr Infect Dis J., 2009; 28(10):

904-910.

56. Domachowske J, Dyne PL, Elston DM, DeVore HK, Krilov LR,

Krusinski P, Patterson JW, Sawtelle S, Taylor GA, Wells MJ, Wilkes G,

Windle ML, Young GM. "Measles", In Steele, RW. Medscape

Reference. WebMD. 2014; 2554-2565.

57. Fölster-Holst R, Kreth HW. Viral exanthems in childhood--infectious

(direct) exanthems. Part 1: Classic exanthems. J Dtsch Dermatol

Ges., 2009;7(4): 309-316.

58. Welsch JC, Talekar A, Mathieu C, Pessi A, Moscona A, Horvat

B, Porotto M. Fatal measles virus infection prevented by brain-penetrant

fusion inhibitors.J Virol., 2013; 87(24): 13785-13794.

59. He H, Chen E, Chen H, Wang Z, Li Q, Yan R, Guo J, Zhou Y, Pan J, Xie

S. Similar immunogenicity of measles-mumps-rubella (MMR) vaccine

administrated at 8 months versus 12 months age in children. Vaccine.,

2014; 32(31): 4001-4005

60. Murhekar MV, Ahmad M, Shukla H, Abhishek K, Perry RT, Bose AS,

Shimpi R, Kumar A, Kaliaperumal K, Sethi R, Selvaraj V, Kamaraj P,

Routray S, Das VN, Menabde N, Bahl S. Measles case fatality rate in

bihar, India, 2011-1, PLoS One, 2014; 9(5): 966-968.

61. Capraru CL, Dorobat C, Forna NC. Aspecte de interferenţă între

patologia virală şi

manifestările orale. Rev Med Chir, 2010; 114(2) 381-386.

62. Yin MT, Dobkin JF, Grbic JT. Epidemiology, pathogenesis, and

management of human immunodeficiency virus infection in patients with

periodontal disease. Periodontol 2000, 2007; 44: 55–81.

63. Freed EO, Martin MA. HIVs and their replication. In: Knipe DM,

Howley PM, editors. Fields Virology, 5th edn. Philadelphia: Lippincott,

Williams & Wilkins, 2007: 2107–2185.

64. Arbune M., Potârnichie OM, Martu S. Oral manifestations among HIV

romanian patients. Int. J.of Medical Dentistry; 2013; 17(1): 15-21.

65. Dahle´n G. Non-odontogenic infections in dentistry. Periodontol 2000,

2009; 49: 7–12

66. Armitage GC. Classifying periodontal diseases – a longstanding

dilemma. Periodontol 2000, 2002; 30: 9–23.

67. Duarte PM, Bastos MF, Fermiano D, Rabelo CC, Perez-Chaparro PJ,

Figueiredo LC, Faveri M, Feres M. Do subjects

with aggressive and chronic periodontitis exhibit a different

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Lee%20TC%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20118685

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Guo%20HR%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20118685

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Su%20HJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20118685

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Yang%20YC%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20118685

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Chang%20HL%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20118685

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Chen%20KT%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20118685



http://emedicine.medscape.com/article/966220-overview#showall

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=F%C3%B6lster-Holst%20R%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18803578

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Kreth%20HW%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18803578



http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Welsch%20JC%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Talekar%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Mathieu%20C%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Pessi%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Moscona%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Horvat%20B%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Horvat%20B%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Porotto%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=24109233








63

cytokine/chemokine profile in the gingival crevicular fluid? A systematic

review. J Periodontal Res., 2014; 25: 1-25.

68. Bilichodmath S, Mangalekar SB, Sharma DC, Prabhakar AK, Reddy

SB, Kalburgi NB, Patil SR, Bhat K. Herpesviruses in chronic and

aggressive periodontitis patients in an Indian population.J Oral

Sci., 2009; 51(1): 79-86.

69. Chalabi M, Moghim S, Mogharehabed A, Najafi F, Rezaie F. EBV and

CMV in chronic periodontitis: a prevalence study.Arch Virol, 2008; 153:

1917–1919.

70. Imbronito AV, Grande SR, Freitas NM, Okuda O, Lotufo RF, Nunes FD.

Detection of Epstein-Barr virus and human cytomegalovirus in blood and

oral samples: comparison of three sampling methods. J Oral Sci., 2008;

50(1): 25-31.

71. Wu YM, Yan J, Ojcius DM, Chen LL, Gu ZY, Pan JP. Correlation

between infections with different genotypes of human cytomegalovirus

and Epstein–Barr virus in subgingival samples and periodontal status of

patients. J Clin Microbiol., 2007; 45(11): 3665-3670.

72. Rotola A, Cassai E, Farina R, Caselli E, Gentili V, Lazzarotto T,

Trombelli L. Human herpesvirus 7, Epstein–Barr virus and human

cytomegalovirus in periodontal tissues of periodontally diseased and

healthy subjects. J Clin Periodontol, 2008; 35: 831–837.

73. Contreras A, Nowzari H, Slots J. Herpesviruses in periodontal pocket and

gingival tissue specimens. Oral Microbiol Immunol, 2000; 15: 15–18.

74. Li X, Sun QF, Sun YD, Ge SH, Yang PS. Quantitative detection of

human cytomegalovirus in aggressive and chronic periodontitis lesions.

Hua Xi Kou Qiang Yi Xue Za Zhi. 2011; 29(3): 242-245.

75. Grenier G, Gagnon G, Grenier D. Detection of herpetic viruses in

gingival crevicular fluid of patients suffering from periodontal diseases:

prevalence and effect of treatment. Oral Microbiol Immunol, 2009; 24:

506–509.

76. Slots J. Interactions between herpesviruses and bacteria in human

periodontal disease. In: Brogden, KA, Guthmiller, JM, eds.

Polymicrobial diseases. Washington DC: ASM Press. 2002; 317-331.

77. Kato A, Imai K, Ochiai K, Ogata Y. Higher prevalence of Epstein-Barr

virus DNA in deeper periodontal pockets of chronic periodontitis in

Japanese patients. PLoS One., 2013; 26: 8-15

78. Yapar M, Saygun I, Ozdemir A, Kubar A, Sahin S. Prevalence of human

herpesviruses in patients with aggressive periodontitis. J Periodontol.,

2003; 74(11): 1634-1634.


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bilichodmath%20S%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Mangalekar%20SB%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sharma%20DC%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Prabhakar%20AK%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Reddy%20SB%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Reddy%20SB%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Kalburgi%20NB%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Patil%20SR%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bhat%20K%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19325203

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Bilichodmath%2C+S.%2C+Mangalekar%2C+S.B.%2C+Sharma%2C+D.+C.%2C+Prabhakar%2C+A.K.%2C+Reddy%2C+S.B.%2C+Kalburgi%2C+N.B.%2C+Patil%2C+S.R.+%26+Bhat%2C+K.+(2009)+Herpesviruses+in+chronic+and+aggressive+periodontitis+patients+in+an+Indian+population.+Journal+of+Oral+Science+51%2C+79%E2%80%9386.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Bilichodmath%2C+S.%2C+Mangalekar%2C+S.B.%2C+Sharma%2C+D.+C.%2C+Prabhakar%2C+A.K.%2C+Reddy%2C+S.B.%2C+Kalburgi%2C+N.B.%2C+Patil%2C+S.R.+%26+Bhat%2C+K.+(2009)+Herpesviruses+in+chronic+and+aggressive+periodontitis+patients+in+an+Indian+population.+Journal+of+Oral+Science+51%2C+79%E2%80%9386.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Imbronito%20AV%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18403880

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Grande%20SR%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18403880

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Freitas%20NM%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18403880

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Okuda%20O%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18403880

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Lotufo%20RF%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18403880

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Nunes%20FD%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18403880


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Wu+YM%2C+Yan+J%2C+Ojcius+DM%2C+Chen+LL%2C+Gu+ZY%2C+Pan+JP.+Correlation+between+infections+with+different+genotypes+of+human+cytomegalovirus+and+Epstein%E2%80%93Barr+virus+in+subgingival+samples+and+periodontal+status+of+patients.+J+Clin+Microbiol+2007%3A+45%3A+.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Li%20X%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=21776845

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sun%20QF%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=21776845

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sun%20YD%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=21776845

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Ge%20SH%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=21776845

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Yang%20PS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=21776845









64

79. Saboia-Dantas CJ, Coutrin de Toledo LF, Sampaio-Filho HR, Siqueira JF

Jr. Herpesviruses in asymptomatic apical periodontitis lesions: an

immunohistochemical approach.Oral Microbiol Immunol, 2007; 22: 320–

325.

80. Saygun I, Yapar M, Ozdemir A, Kubar A, Slots J. Human

cytomegalovirus and Epstein–Barr virus type 1 in periodontal abscesses.

Oral Microbiol Immunol, 2004; 19: 83–87.

81. Saygun I, Sahin S, Ozdemir A, Kurtis B, Yapar M, Kubar A. Detection of

human viruses in patients with chronic periodontitis and the relationship

between viruses and clinical parameters. J Periodontol, 2002; 73: 1437-

1443.

82. Slots J. Herpesviral–bacterial interactions in periodontal diseases.

Periodontol 2000, 2010; 52: 117-140.

83. Slots J, Saygun I, Sabeti M, Kubar A. Epstein–Barr virus in oral diseases.

J Periodont Res, 2006; 41: 235-244.

84. Slots J. Herpesviruses in periodontal diseases. Periodontol 2000, 2005;

38: 33-62.

85. Slots J. Human viruses in periodontitis. Periodontol 2000, 2010; 53: 89-

110.

86. Michalowicz, B. S., Ronderos, M., Camara- Silva, R., Contreras, A. &

Slots, J. Human herpesviruses and Porphyromonas gingivalis are

associated with juvenile periodontitis.J Periodontol; 2000, 71: 981–988.

87. Li Y, Zhang JC, Zhang YH. The association between infection of

Epstein–Barr virus and chronic periodontitis. Zhonghua Kou Qiang Yi

Xue Za Zhi, 2004; 39: 146–148.

88. Kubar A, Saygun I, Ozdemir A, Yapar M, Slots J. Real-time polymerase

chain reaction quantification of human cytomegalovirus and Epstein–Barr

virus in periodontal pockets and the adjacent gingiva of periodontitis

lesions. J Periodontal Res, 2005; 40: 97–104.

89. Watanabe SA, Correia-Silva Jde F, Horta MC, Costa JE, Gomez

RS.EBV-1 and HCMV in aggressive periodontitis in Brazilian patients.

Braz Oral Res., 2007; 21(4): 336-341.

90. Chen LL, Sun WL, Yan J, Yu ZS. Correlation between infection of

different glycoprotein B genotypes of human cytomegalovirus and human

chronic periodontitis. Zhonghua Kou Qiang Yi Xue Za Zhi., 2006; 41(4):

212-215.

91. Tantivanich S, Laohapand P, Thaweeboon S, Desakorn V,

Wuthinuntiwong P, Chalermtaranukul S, Pansri P, Amarapal P,

Balachandra K, Chantratita W, Dhepakson P. Prevalence of

cytomegalovirus, human herpesvirus-6, and Epstein–Barr virus in

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Watanabe%20SA%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18060261

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Correia-Silva%20Jde%20F%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18060261

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Horta%20MC%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18060261


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Gomez%20RS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18060261

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Gomez%20RS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18060261

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=EBV-1+and+HCMV+in+aggressive+periodontitis+in+Brazilian+patients++Braz+Oral+Res+336+2007%3B21(4)%3A336-41

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Chen%20LL%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=16784585

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sun%20WL%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=16784585

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Yan%20J%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=16784585

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Yu%20ZS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=16784585




65

periodontitis patients and healthy subjects in the Thai population.

Southeast Asian. J Trop Med Public Health, 2004; 35: 635–640.

92. Moghim SH, Chalabi M, Abed AM, Rezaei F, Tamizifar H.

Prevalence of Epstein-Barr virus type 1 in patients with chronic

periodontitis by nested-PCR. Pak J Biol Sci., 2007; 10(24): 4547-4550.

93. Nibali L, Atkinson C, Griffiths P, Darbar U, Rakmanee T, Suvan J,

Donos N. Low prevalence of subgingival viruses in periodontitis patients.

J Clin Periodontol, 2009; 36: 928–932.

94. Stein JM, Said Yekta S, Kleines M, Ok D, Kasaj A, Reichert S, Schulz S,

Scheithauer S. Failure to detect an association between aggressive

periodontitis and the prevalence of herpesviruses. J Clin

Periodontol,. 2013; 40(1): 1-7.

95. Klemenc P, Skaleric U, Artnik B, Nograsek P, Marin J. Prevalence of

some herpesviruses in gingival crevicular fluid. J Clin Virol, 2005; 34:

147–152.

96. Wu YM, Yan J, Chen LL, Sun WL, Gu ZY. Infection frequenc of

Epstein–Barr virus in subgingival samples from patients with different

periodontal status and its correlation with clinical parameters. J Zhejiang

Univ Sci B, 2006; 7: 876–883.

97. Konstantinidis A, Sakellari D, Papa A, Antoniadis A. Realtime

polymerase chain reaction quantification of Epstein– Barr virus in

chronic periodontitis patients. J Periodontal Res, 2005; 40: 294–298.

98. Slots J, Kamma JJ, Sugar C. The herpesvirus–Porphyromonas gingivalis–

periodontitis axis. J Periodont Res, 2003; 38; 318–323.

99. Saygun I, Kubar A, Ozdemir A, Yapar M, Slots J. Herpesviral- bacterial

interrelationships in aggressive periodontitis. J Periodontal Res, 2004;

39: 207–212.

100. Saygun I, Kubar A, Sahin S, Sener K, Slots J. Quantitative analysis

of association between herpesviruses and bacterial pathogens in

periodontitis. J Periodont Res, 2008; 43: 352-359.

101. Nishiyama SA, Nakano V, Velásquez-Melendez G, Avila-Campos

MJ. Occurrence of herpes simplex virus 1 and three periodontal bacteria

in patients with chronic periodontitis and necrotic pulp. Can J Microbiol.,

2008; 54(4): 326-330.

102. Botero JE, Parra B, Jaramillo A, Contreras A. Subgingival Human

Cytomegalovirus Correlates With Increased Clinical Periodontal

Parameters and Bacterial Coinfection in Periodontitis. J

Periodontol., 2007; 78(12): 2303-2310.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Moghim%20SH%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Chalabi%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Abed%20AM%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Rezaei%20F%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Tamizifar%20H%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Moghim+SH%2C+Chalabi+M%2C+Abed+AM%2C+Rezaei+F%2C+Tamizifar+H.+Prevalence+of+Epstein%E2%80%93Barr+virus+type+1+in+patients+with

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Stein+JM%2C+Said+Yekta+S%2C+Kleines+M%2C+Ok+D%2C+Kasaj+A%2C+Reichert+S%2C+Schulz+S%2C+Scheithauer+S.+Failure+to+detect+an+association+between+aggressive

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Stein+JM%2C+Said+Yekta+S%2C+Kleines+M%2C+Ok+D%2C+Kasaj+A%2C+Reichert+S%2C+Schulz+S%2C+Scheithauer+S.+Failure+to+detect+an+association+between+aggressive

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Nishiyama%20SA%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18389006

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Nakano%20V%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18389006

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Vel%C3%A1squez-Melendez%20G%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18389006

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Avila-Campos%20MJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18389006

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Avila-Campos%20MJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18389006


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Botero%20JE%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18052702

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Parra%20B%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18052702

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Jaramillo%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18052702

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Contreras%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=18052702





66

103. Chalabi M, Rezaie F, Moghim S, Mogharehabed A, Rezaei

M, Mehraban B.Periodontopathic bacteria and herpesviruses in chronic

periodontitis. Mol Oral Microbiol,. 2010; 25(3): 236-240.

104. Teughels W, Sliepen I, Quirynen M, Haake SK, Van Eldere

J, Fives-Taylor P, Van Ranst M. Human Cytomegalovirus Enhances A.

actinomycetemcomitans Adherence to Cells. J Dent Res, 2007; 86(2):

175-180.

105. Kamma JJ, Slots J. Herpesviral–bacterial interactions in aggressive

periodontitis. J Clin Periodontol, 2003; 30: 420–426.

106. Contreras, A., Umeda, M., Chen, C., Bakker, I., Morrison, J. L. &

Slots, J.Relationship between herpesviruses and adult periodontitis and

periodontopathic bacteria. J Periodontol, 1999; 70, 478–484.

107. Slots J, Slots H. Bacterial and viral pathogens in saliva: disease

relationship and infectious risk. Periodontol 2000, 2011; 55: 48–69.

108. Slots J Oral viral infections of adults Periodontol 2000, 2005; 38:

33–62.

109. Sunde PT, Olsen I, Enersen M, Beiske K, Grinde B. Human

cytomegalovirus and Epstein–Barr virus in apical and marginal

periodontitis: A role in pathology? J Med Virol, 2008; 80: 1007–1011.

110. Saygun I, Nizam N, Keskiner I, Bal V, Kubar A, Acıkel C, Serdar

M, Slots J. Salivary infectious agents and periodontal disease status. J

Periodont Res, 2011; 46: 235–239.

111. Sahin S, Saygun I, Kubar A, Slots J. Periodontitis lesions are the

main source of salivary cytomegalovirus. Oral Microbiol Immunol, 2009;

24: 340–342.

112. DR Dawson III, C Wang, RJ Danaher, Y Lin, RJ Kryscio, RJ Jacob,

CS Miller1. Salivary levels of Epstein-Barr virus DNA correlate with

subgingival levels, not severity of periodontitis. Oral Dis., 2009; 15:

554–559.

113. Saygun I, Kubar A, O¨ zdemir A, Slots J. Periodontitis lesions are a

source of salivary cytomegalovirus and Epstein–Barr virus. J Periodont

Res, 2005; 40: 187–191.

114. Bilder L, Elimelech R, Szwarcwort-Cohen M, Kra-Oz Z, Machtei

EE.The prevalence of human herpes viruses in the saliva of chronic

periodontitis patients compared to oral health providers and healthy

controls. Arch Virol., 2013; 158(6): 1221-1226.

115. Luca MC, Dorobăţ CM. Boli Infecţioase pentru studenţii de

medicină generală. Ed. Tehnopress, Iaşi, 2007: 113-116.

116. Sugano N, Ikeda K, Oshikawa M, Idesawa M, Tanaka H, Sato S, Ito

K. Relationship between Porphyromonas gingivalis, Epstein-Barr virus


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Rezaie%20F%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20536751

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Moghim%20S%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20536751

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Mogharehabed%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20536751

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Rezaei%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20536751

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Rezaei%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20536751

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Mehraban%20B%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=20536751


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Teughels%20W%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sliepen%20I%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Quirynen%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Haake%20SK%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Van%20Eldere%20J%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Van%20Eldere%20J%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Fives-Taylor%20P%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Van%20Ranst%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17251519

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bilder%20L%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23381395

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Elimelech%20R%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23381395

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Szwarcwort-Cohen%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23381395

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Kra-Oz%20Z%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23381395

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Machtei%20EE%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23381395

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Machtei%20EE%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23381395

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Leon+Bilder%2C+Rina+Elimelech%2CMoran+Szwarcwort-Cohen%2C+Zipi+Kra-Oz%2CEli+E+Machtei.+The+prevalence+of+human+herpes+viruses+in+the+saliva+of+chronic+periodontitis+patients+compared+to+oral+health+providers+and+healthy+controls.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sugano%20N%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Ikeda%20K%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Oshikawa%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Idesawa%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Tanaka%20H%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Sato%20S%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Ito%20K%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Ito%20K%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=15901063



67

infection and reactivation in periodontitis. J Oral Sci., 2004; 46(4): 203-

206.

117. Boutaga K, Savelkoul PH, Winkel EG, van Winkelhoff

AJ.Comparison of subgingival bacterial sampling with oral lavage for

detection and quantification of periodontal pathogens by real-time

polymerase chain reaction. J Periodontol., 2007; 78(1): 79-86.

118. Idesawa M, Sugano N, Ikeda K, Oshikawa M, Takane M, Seki K,

Ito K. Detection of Epstein–Barr virus in saliva by real-time PCR.Oral

Microbiol Immunol, 2004; 19: 230–232.

119. Morris-Cunnington MC, Edmunds WJ, Miller E, Brown DW. A

novel method of oral fluid collection to monitor immunity to common

viral infections. Epidemiol Infect, 2004; 132: 35–42.

120. Druce J, Catton M, Chibo D, Minerds K, Tyssen D, Kostecki R,

Maskill B, Leong-Shaw W, Gerrard M, Birch C. Utility of a multiplex

PCR assay for detecting herpesvirus DNA in clinical samples. J Clin

Microbiol, 2002; 40: 1728– 1732.

121. Axelrod DA, Holmes R, Thomas SE, Magee JC. Limitations of

EBV-PCR monitoring to detect EBV associated posttransplant

lymphoproliferative disorder. Pediatr Transplant, 2003; 7: 223–227.

122. Collier L. and Oxford J. Human Virology, 3rd edition, Chapter 36,

Oxford University Press 2006.

123. Domiati-Saada R., Scheuermann R. H. Nucleic acid testing for viral

burden and viral genotyping. Clin Chim Acta, 2006; 363, 197–205.

124. Streit, S, Michalski CW, Erkanm M, Kleef J, Friess H. Northern

blot analysis for detection of RNA in pancreatic cancer cells and tissues.

Nat Prot., 2009; 4 (1): 37–43.

125. Morrow RA, Friedrich D.Inaccuracy of certain commercial enzyme

immunoassays in diagnosing genital infections with herpes simplex virus

types 1 or 2. Am J Clin Pathol. 2003 Dec;120(6):839-44.

126. Sehgal R, Misra S, Anand N, Sharma M. Microarray in parasitic

infections. Trop Parasitol., 2012; 2(1): 6-12.

127. Briggs JA, Grunewald K, Glass B, Forster F, Krausslich HG, Fuller

SD. The mechanisms of HIV-1 core assembly: insights from three-

dimensional reconstructions of authentic virions. Structure, 2006; 14: 15–

20.

128. Roingeard P. Viral detection by electron microscopy: past, present

and future Biol. Cell, 2008; 100: 491–501.

129. Habib-Bein NF, Beckwith WH 3rd, Mayo D, Landry

ML.Comparison of SmartCycler real-time reverse transcription-PCR

assay in a public health laboratory with direct immunofluorescence and


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Boutaga%20K%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17199543

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Savelkoul%20PH%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17199543

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Winkel%20EG%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17199543

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=van%20Winkelhoff%20AJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17199543

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=van%20Winkelhoff%20AJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=17199543

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Boutaga+K%2C+Savelkoul+PH%2C+Winkel+EG%2C+van+Winkelhoff+AJ.+Comparison+of+subgingival+bacterial+sampling+with+oral+lavage+for+detection+and+quantification+of+periodontal+pathogens+by+real-time+polymerase+chain+reaction.+J+Periodontol+2007%3B78%3A79%E2%80%9386.+9.+Umeda+M%2C+Contreras+A%2C+Chen+C%2C+Bakker

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Morrow%20RA%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=14671972

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Friedrich%20D%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=14671972




http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Habib-Bein%20NF%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=12904361

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Beckwith%20WH%203rd%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=12904361

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Mayo%20D%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=12904361

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Landry%20ML%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=12904361

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Landry%20ML%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=12904361



68

cell culture assays in a medical center for detection of influenza A virus.

J Clin Microbiol., 2003; 41(8): 3597-3601.

130. Elshal MF, McCoy JP. Multiplex bead array assays: performance

evaluation and comparison of sensitivity to ELISA. J Virol Methods.,

2006; 38(4): 317–323.

131. Leng S, McElhaney J, Walston J, Xie D, Fedarko N, Kuchel

G. Elisa and Multiplex Technologies for Cytokine Measurement in

Inflammation and Aging Research. J Gerontol a Biol Sci Med Sci,

2008; 63 (8): 879–884.

132. Rayes N, Seehofer D, Lullius SG, Stein A, May G, Kahl A, Frei U,

Neuhaus P, Meisel H. Monitoring of human cytomegalovirus, HHV-6

and HHV-7 infection in kidney transplant recipients by molecular

methods to predict HCMV disease after transplantation: A prospective

study. Ann Transplant, 2005; 10: 23–28.

133. Tan HH, Goh CL.Viral infections affecting the skin in organ

transplant recipients: Epidemiology and current management strategies.

Am J Clin Dermatol, 2006; 7: 13–29.

134. Corey L, Huang ML, Selke S, Wald A. Differentiation of herpes

simplex virus types 1 and 2 in clinical samples by a real-time taqman

PCR assay. J Med Virol, 2005; 76: 350–355.

135. Hymas W, Stevenson J, Taggart EW, Hillyard D. Use of

lyophilized standards for the calibration of a newly developed real time

PCR assay for human herpes type six (HHV6) variants A and B. J Virol

Methods, 2005; 128: 143–150.

136. Krumbholz A, MeerbachA, Zell R, Gruhn B, Henke A, Birch-

Hirschfeld E, Wutzler P. Comparison of a LightCycler-based real-time

PCR for quantitation of Epstein-Barr viral load in different clinical

specimens with semiquantitative PCR. J Med Virol, 2006; 78: 598–607.

137. Moghim SH, Chalabi M, Abed AM, Rezaei F, Tamizifar H.

Prevalence of Epstein-Barr virus type 1 in patients with chronic

periodontitis by nested-PCR. Pak J Biol Sci., 2007; 10(24): 4547-4550.

138. Leong HN, Tuke PW, Tedder RS, Khanom AB, Eglin RP, Atkinson

CE, Ward KN, Griffiths PD, Clark DA. The prevalence of

chromosomally integrated human herpesvirus 6 genomes in the blood of

UK blood donors. J Med Virol, 2007; 79:45–51.

139. Engelmann I, Rapid Quantitative PCR Assays for the Simultaneous

Detection of Herpes Simplex Virus, Varicella Zoster Virus,

Cytomegalovirus, Epstein-Barr Virus, and Human Herpesvirus 6 DNA in

Blood and Other Clinical Specimens, Petzold DR, Kosinska A, Hepkema

BG, Schulz TF, Heim A. J Med Virol, 2008; 80: 467–477.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Comparison+of+Smart+Cycler+real-time+reverse+transcription-PCR+assay+in+a+public+health+laboratory+with+direct+immunofluorescence+and+cell+culture+assays+in+a+medical+center+for+detection+of+influenza+A+virus.+J.+Clin.+Microbiol.+41%3A3597-3601.+%5BPMC+free+article%5D+%5BPubMed%5D

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2562869

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2562869

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Moghim%20SH%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Abed%20AM%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Rezaei%20F%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Tamizifar%20H%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19093530

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Moghim+SH%2C+Chalabi+M%2C+Abed+AM%2C+Rezaei+F%2C+Tamizifar+H.+Prevalence+of+Epstein%E2%80%93Barr+virus+type+1+in+patients+with



69

140. Sabeti M, Daneshmand A, Simon JH, Slots J.

Cytomegalovirusinfected inflammatory cells in dental periapical lesions.

Oral Microbiol Immunol, 2009; 24: 434-436.

141. Grinde B, Olsen I. The role of viruses in oral disease.

J Oral Microbiol., 2010; 12: 1-6.

142. Lin SS, Chou MY, Ho CC, Kao CT, Tsai CH, Wang L, et al. Study

of the viral infections and cytokines associated with recurrent aphthous

ulceration. Microbes Infect, 2005; 7: 635-644.

143. Ting M, Contreras A, Slots J. Herpesvirus in localized juvenile

periodontitis. J Periodont Res, 2000; 35: 17–25.

144. Dawson DR, Wang C, Danaher RJ, Lin Y, Kryscio RJ, Jacob RJ,

Miller CS.Real-time polymerase chain reaction to determine the

prevalence and copy number of epstein-barr virus and cytomegalovirus

DNA in subgingival plaque at individual healthy and periodontal disease

sites. J Periodontol., 2009; 80(7): 1133-1140.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Dawson%20DR%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19563294

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Wang%20C%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19563294

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Danaher%20RJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19563294

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Lin%20Y%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19563294

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Kryscio%20RJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19563294

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Jacob%20RJ%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19563294

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Miller%20CS%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=19563294

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=real+time+pcr+to+determine+the+prevalence+dawson

cercetări morfo-clinico-biologice ale implicării factorului viral în

Documents