Banca Mondială

Regiunea Europa și Asia Centrală  

Beneficiar: Secretariatul General al Guvernului Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Analiza Funcțională a Sectorului Cercetare, Dezvoltare şi Inovare în România Cod SMIS: 37608 Cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative în perioada 15 septembrie 2011 – 14 mai 2012

 

2

ACRONIME

AMCSIT Agenţia Managerială de Cercetare Ştiinţifică, Inovare şi Transfer Tehnologic CICD Cheltuielile întreprinderilor pentru cercetare şi dezvoltare CCCDI Colegiul Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare CNDI Consiliul Naţional pentru Dezvoltare şi Inovare CNECSDTI Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi

Inovării CNMP Centrul Naţional de Management Programe CNPST Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei CNCS Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice CSD Comisia de Dialog Social CE Comisia Europeană OU Ordonanţă de urgenţă UE Uniunea Europeană FP7 Al şaptelea program cadru UE CBCD Cheltuielile brute pentru cercetare şi dezvoltare CCBSCD Cheltuieli sau credite acordate din bugetul de stat pentru cercetare şi dezvoltare DPI Drepturi de proprietate intelectuală MECTS Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului IMN Întreprindere multinaţională ANCS Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică PNII Planul naţional pentru cercetare, dezvoltare şi inovare 2007-2013 SNCDI Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare CSNR Cadrul strategic naţional de referinţă AR Academia Română CDI Cercetare, dezvoltare şi inovare ICD Institute de cercetare şi dezvoltare RON Leul nou din România ReNITT Reţeaua Naţională pentru Inovare şi Transfer Tehnologic FS Fonduri structurale de la UE IMM Întreprinderi mici şi mijlocii POS – CCE AP2 Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”, Axa

prioritară 2 OTT Oficiul de transfer tehnologic UEFISCDI Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării,

Dezvoltării şi Inovării UEFIS Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior

 

3

CUPRINS  

REZUMAT EXECUTIV  7 

Îmbunătăţirea guvernanţei sistemului CDI  10 

Îmbunătăţirea gestionării CD publice  11 

Accelerarea transmiterii CD  12 

Încurajarea cererii pentru CD  13 

I.  Contextul, domeniul de aplicare şi modelul conceptual al analizei 16 

II.  Amploarea problemelor curente 19 

III.  Cadrul instituţional 27 

Principalii actori din domeniul CD  27 

Cadrul legal  27 

Structura guvernanţei  30 

Finanţarea CDI  37 

Inovarea pentru întreprinderi şi climatul investiţional  50 

IV.  Patru provocări ale reformei politice 53 

Îmbunătăţirea guvernanţei sistemului CDI  53 

Îmbunătăţirea gestionării CD publice  58 

Accelerarea transmiterii CD  62 

Favorizarea CD din sectorul privat  64 

V.  Recomandările pentru acţiunile pe termen scurt şi mediu - rezumat 67 

ANEXE  69 

Anexa I. Lista persoanelor intervievate  69 

Anexa II. Instrumentul de autoevaluare: caracteristicile cercetării naţionale şi regionale şi a sistemelor de inovare cu o bună performanţă  71 

Anexa III. Exemple de sisteme CD europene (bazate pe raportul Erawatch)  75 

Republica Cehă (2010)  75 

Slovenia (2010)  76 

Danemarca (2009)  78 

Finlanda (2009)  79 

 

4

Anexa IV. Planul naţional român pentru cercetare şi dezvoltare (PNII) – cheltuieli şi programe  81 

Anexa V. Cerinţe financiare pentru solicitarea granturilor UE prin programele operaţionale naţionale: România şi Polonia  83 

Anexa VI. Finanţarea ICD-urilor afiliate la ANCS, ministerele tutelare şi Academia Agricolă  86 

Anexa VII. Facilităţile fiscale pentru CD din România  89 

Anexa VIII. CD ale întreprinderilor 2004-2008 – defalcare sectorială ISIC – milioane EUR  93 

Anexa IX. Rezultatele analizei OTT-urilor  95 

Anexa X. Evaluarea cadrului de reglementare privind proprietatea intelectuală din România  98 

 

5

 

 

ECHIPA ANALIZEI FUNCŢIONALE

Echipa Băncii Mondiale pentru analiză este compusă din Donato De Rosa (şef al grupului de lucru/Task Team Leader, ECSPF), Paulo Correa (co-şef de echipă al grupului de lucru/co-Task Team Leader, ECSPF), Arabela Sena Aprahamian (responsabil principal operaţiuni/Senior Operations Officer, ECSPF), Iwona Borowik (expert în ştiinţă, tehnologie şi inovare/Science, Technology and Innovation Expert, ECSPF), Juan Julio Gutierrez (expert în ştiinţă, tehnologie şi inovare, ECSPF), Ronald Myers (expert în managementul sectorului public/Public Sector Management Expert, consultant), Dragana Pajovic (analist/Analyst, ECSPF) şi Ana Maria Andronic (consultant). Îndrumarea generală a echipei este asigurată de William Dorotinsky (responsabil de sector/Sector Manager, ECSPE), Lalit Raina (responsabil de sector, ECSPF), Francois Rantrua (responsabil de ţară/Country Manager, România) şi Bernard Myers (şef al grupului de lucru pentru întregul proiect de analiză funcţională/Task Team Leader for the entire Functional Review Project, ECSPE).

 

6

MULŢUMIRI

Această analiză funcţională este comandată de Guvernul României ca parte a proiectului de analiză funcţională finanţat de UE şi de guvern. Raportul a fost pregătit de echipa de bază enumerată mai sus, dar nu ar fi putut fi realizat fără sprijinul amplu şi inestimabil al unei lungi liste compuse din omologi români. Astfel, echipa ar dori să-şi exprime gratitudinea faţă de oficialii din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) inclusiv ministrul Daniel Funeriu, şefii ANCS - Dragos Ciuparu şi UEFISCDI - Adrian Curaj, numeroşi directori şi angajaţi, pentru observaţiile fine ale acestora şi colaborarea constructivă. Echipa ar dori de asemenea să mulţumească preşedintelui Ionel Huidu al Academiei Române şi personalului său, precum şi unui număr foarte mare de reprezentanţi ai institutelor de cercetare, antreprenori din sectorul privat şi oficiali ai altor agenţii guvernamentale. Anca Cucu (manager public, MECTS) a oferit un sprijin operaţional extrem de valoros. Alexandru Cabuz (MECTS) şi-a exprimat benevol părerile legate de raport. O listă parţială a persoanelor întâlnite în timpul misiunii este inclusă în Anexa VI.

Raportul a fost supus unei revizuiri de către colegii din Banca Mondială, respectiv Sorin Ionita (PRMPS), Kurt Larsen (WBIGC) şi Jose Guilherme Reis (PRMTR). Comentarii scrise au fost de asemenea primite de la Carmen Marcus (Comisia Europeană, DG Cercetare şi Inovare).

 

7

REZUMAT EXECUTIV

A. O analiză funcţională a sectorului de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI) al României efectuată de Banca Mondială a fost încredinţată de Guvernul României şi Comisia Europeană ca parte a unei evaluări mai ample a contribuţiei administraţiei publice la creşterea ţării şi la continua convergenţă către UE. În baza Memorandumului de înţelegere semnat în iunie 2009, obiectivul analizei este de a propune acţiuni pe termen scurt şi mediu pentru a consolida în mod perceptibil eficacitatea şi eficienţa sectorului CDI.

B. Acest raport se bazează pe studierea extinsă a documentaţiei şi pe analiza datelor, precum şi pe cele trei misiuni din Bucureşti din ianuarie, martie şi aprilie 2011 în timpul cărora echipa Băncii Mondiale s-a întâlnit cu reprezentanţii numeroaselor instituţii publice, private şi academice şi a organizat un seminar cu principalele părţi interesate pentru a trece în revistă constatările raportului. Acest raport final – pregătit în colaborare cu echipa de analiză a învăţământului superior a Băncii Mondiale şi DG Cercetare şi Inovare UE – prezintă observaţiile şi recomandările ce vor fi puse la dispoziţia guvernului.

C. Analiza sugerează că sectorul CDI din România se află într-o criză ascunsă, cu implicaţii negative grave asupra competitivităţii şi perspectivelor de creştere pe termen lung ale ţării. Această criză se leagă de trei factori cheie. În primul rând, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea nu sunt recunoscute ca un sistem conex pentru promovarea inovării sectorului privat şi creşterii economice. Prin urmare, nu este guvernat ca un sector, ci este mai degrabă împărţit între diverse ministere şi părţi interesate care nu au o viziune unificată sau măcar o coordonare minimă. În al doilea rând, cheltuielile au fost îndreptate în special spre cercetarea de bază şi menţinerea unei suprastructuri moştenite a institutelor şi universităţilor şi nu spre cercetarea aplicată necesară pentru structura economică schimbată a ţării sau dezvoltarea domeniilor sale de avantaj comparativ. Costul de oportunitate al anilor de cheltuieli legate de cercetarea puţin productivă nu poate fi recuperat, dar nu trebuie să continue. În al treilea rând, talentele antreprenorilor şi cercetătorilor români nu sunt mobilizate corespunzător şi se irosesc de prea multe ori. Diaspora ştiinţifică română este una din cele mai mari din lume, nivelul de rezultate ştiinţifice pe plan intern rămâne mult în urma competiţiei ţării, iar sectorul privat român de înaltă tehnologie (acel grup care are o creştere efervescentă în ţările vecine, precum şi în cazul liderilor globali) este un orfan abandonat. Prin urmare, Guvernul României şi sectorul privat investesc prea puţin în CDI şi, poate la fel de important, investesc inadecvat. Din păcate, moştenirea valoroasă a ştiinţei şi industriei din România este de prea multe ori prinsă într-o structură demodată (şi atitudini asemănătoare) care nu reflectă economia de piaţă globală la care ţara s-a alăturat (parţial). Slovenia, Republica Cehă, fără a menţiona Finlanda, Israel, Coreea şi altele avansează în inovare şi tehnologie – România trebuie să decidă dacă va rămâne în principal un furnizor de agricultură şi materii prime pentru pieţele mai bogate sau îşi va recăpăta locul în domeniul ştiinţei şi tehnologiei.

 

8

Viziunea

D. Estimările Băncii Mondiale estimează că îmbunătăţirea calităţii şi creşterea nivelului agregat al CD la 3 %1 din PIB în România (cu 2 % provenind din sectorul privat) ar putea creşte PIB cu 12 % peste baza de referinţă până în 20252. Impactul asupra exporturilor ar fi de asemenea al doilea ca mărime în rândul ţările europene cu o creştere estimată de aproximativ 13 % până în 2025. Dovezile macroeconomice sugerează un posibil efect pozitiv al CD superioare asupra productivităţii firmelor: firmele care investesc în CD au o probabilitate de export cu aproximativ 15 % mai mare decât cele ce nu investesc; iar probabilitatea de a scoate un nou produs este cu aproximativ 23 % mai mare.3 Într-adevăr, există o strânsă legătură între ţările care sunt competitive din punct de vedere ştiinţific şi cele care sunt competitive din punct de vedere economic. Reformarea politicilor de cercetare, dezvoltare şi inovare ar elibera astfel potenţialul inovator al României cu un impact şi sinergii demonstrabile în întreaga economie. Aceasta nu reprezintă o provocare doar pentru România deoarece competitivitatea prin CDI a dat naştere la „Creşterea inteligentă” ca iniţiativă emblematică a strategiei UE2020 (Comisia Europeană 2010).

E. Nu există un singur model de succes de copiat întocmai. De fapt, CDI nu reprezintă atât de mult un sector, cât un sistem - o colecţie complexă de actori, interese, reguli, stimulente şi obiective interconectate printr-un lanţ de procese – iar sistemul CDI din România are multe verigi slabe. Reforma CDI din România ar trebui să reflecte astfel circumstanţele din România. Totuşi, trebuie să fie ajutată prin sprijinirea mai substanţială a efortului la nivel naţional exprimată prin cuvinte şi fapte care asigură faptul că promovarea inovării în sectorul privat - sprijinită de o cercetare finanţată din fonduri publice bine îndreptată pentru avantajul comparativ curent şi potenţial al României şi cultivarea activă de către guvern a noilor produse şi servicii – devine un cuvânt de ordin critic pentru toate dezbaterile şi acţiunile politicii guvernamentale. Cercetarea finanţată de contribuabili nu este nici un exerciţiu academic, o speculaţie fără bază şi nici un scop în sine. Pe scurt, reformele ar trebui să fie declanşate de viziunea că scopul CDI, cel puţin al celor slab finanţate din fonduri publice, este „de a da ideilor o formă utilă şi de a le scoate pe piaţă”.

Problemele

F. În timpul analizei, au fost identificate următoarele puncte slabe principale:

• Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea lipsesc în continuare din discursul politic privind modalitatea de a obţine o creştere durabilă la sfârşitul crizei recente, în contrast cu înalta prioritate oferită acestui subiect în întreaga lume şi în naţiunile care fac concurenţă României.

                                                            1 Ţinta UE2020; România s-a angajat la 2 % din PIB pentru 2020 2 Consultaţi studiul Băncii Mondiale (2009) privind „Raportul de convergenţă către UE al Croaţiei” care compară efectul obiectivelor Agendei Lisabona asupra PIB şi a exporturilor. 3  România şi noile motoare ale creşterii. Document de referinţă pregătit pentru Memorandumul economic al ţării 2010/2011 (în desfăşurare).  

 

9

• CDI din România nu dispun de o suficientă supraveghere la nivel naţional şi de participarea activă a tuturor părţilor interesate importante din sistem, suferă datorită politicilor guvernamentale contradictorii sau care lipsesc şi reflectă slaba apreciere a importanţei critice a sectorului privat în cheltuielile şi politicile naţionale legate de CDI.

• O suprastructură mare a institutelor publice care au de multe ori o performanţă slabă şi sunt puţin monitorizate reflectă o moştenire care se păstrează a unei strategii industriale autarhice care a fost prost adaptată la economia de piaţă, cele mai multe institutele de cercetare nemaiavând clienţi evidenţi.

• Baza ştiinţifică din România este de asemenea supusă riscului. Jurnalele de cercetare internaţionale citează publicaţiile din România cu o frecvenţă sub mediile europene. Procentul cererilor de înregistrare a brevetelor din România care au succes în afara ţării rămâne şi mai mult în urmă.

• Oamenii de ştiinţă şi cercetătorii din România emigrează în masă. Peste 15.000 de cercetători români lucrează în străinătate, dintre care numai 40 au fost convinşi să revină în România între anii 2007 şi 2009, ceea ce reflectă perspectivele reduse pe care le au în carieră, compensaţiile sau perspectivele limitate de câştig antreprenorial şi un mediu de cercetare care nu este de vârf în multe cazuri.

• Resursele publice par prea dispersate şi nu sunt concentrate. Resursele sunt îndreptate de multe ori spre programe difuze şi cu o utilitate marginală şi resursele limitate sunt alocate într-un cadru neclar de priorităţi naţionale. O mare parte din investiţiile în creştere în CDI din anii premergători crizei financiare globale, de exemplu, a dus la creşteri excesive ale cercetării de bază care depăşeşte mult nivelurile relative din alte ţări.

• Comercializarea cercetării publice şi colaborarea dintre organizaţiile de cercetare publice şi sectorul întreprinderilor sunt reduse. Licenţierea şi întreprinderile fiică tind să apară accidental, în timp ce cercetarea în colaborare şi cercetarea sub contract nu sunt frecvente. Finanţarea dezvoltării şi lansării produselor inovatoare este inadecvată şi aproape inexistentă; regimul proprietăţii intelectuale (pentru cercetarea finanţată de guvern) prezintă încă lacune; iar oficiile de transfer tehnologic au mandate neclare şi sunt slab echipate pentru activitatea de comercializare.

• Sectorul privat, care trebuie să fie motorul investiţiilor şi creşterii numărului de locuri de muncă, pare neconectat pe scară mare la eforturile de cercetare publică. Facilităţile fiscale pentru CD aprobate recent sunt corespunzătoare, dar utilitatea acestora va trebui să fie văzută. Investiţiile IMN-urilor în CD sunt surprinzător de scăzute ceea ce se datorează în parte unui regim ostil al proprietăţii intelectuale.

Recomandările

G. Există patru domenii principale de provocare şi posibile acţiuni ale guvernului de îmbunătăţire a performanţei CDI pe termen scurt şi mediu. O sarcină deosebită este consolidarea guvernanţei sistemului CDI. În primul rând, aceasta înseamnă o înţelegere mai largă a faptului că este un sistem naţional care este compus din diferite părţi interesate şi activităţi distincte care contribuie împreună (sau distrug) la un lanţ valoric. Este necesară supravegherea sistemului de către guvern la nivel înalt pentru a

 

10

promova integrarea şi funcţionarea sa îmbunătăţite, a asigura participarea părţilor interesate relevante la procesul de stabilire a politicii, a stabili priorităţi naţionale mai focalizate pentru alocarea resurselor limitate pentru CD şi a implementa o responsabilizare transparentă legată de performanţă. O a doua provocare este de a consolida performanţa activităţilor CD din sectorul public în sine prin mai buna aliniere a stimulentelor, finanţării, monitorizării performanţei şi priorităţilor de cercetare la priorităţile naţionale convenite. O a treia provocare este de a accelera procesul de transmitere a CD în inovarea din sectorul privat. Aceasta necesită o mai mare atenţie acordată comercializării cercetării finanţate public şi legislaţiei corespunzătoare privind proprietatea intelectuală. Va necesita de asemenea un program coerent şi focalizat de asistenţă tehnică şi financiară în etapa incipientă pentru firmele nou-înfiinţate care aplică inovaţii care îşi au originea în CD româneşti astfel încât o proporţie mai mare a unor astfel de rezultate ale cercetării să rezulte în câştiguri ale activităţii economice şi valoare adăugată pe teritoriul ţării. O provocare finală va fi aceea de a creşte nivelul CD din sectorul privat într-un cadru de drepturi de proprietate intelectuală bine definite, impozite specifice şi acţiuni de reglementare pentru a îmbunătăţi climatul CDI din sectorul privat şi a atrage ISD intensive în CD.

Îmbunătăţirea guvernanţei sistemului CDI

 

a) Lipsa unei supravegheri şi mobilizări naţionale ferme pentru CDI duce la necesitatea activării Consiliului Naţional pentru Politica Ştiinţei şi a Tehnologiei al primului ministru şi includerea inovării în mandatul şi funcţia sa

Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi a Tehnologiei ar trebui să fie resuscitat pentru a deveni un supraveghetor activ al sistemului CDI. Mandatul său ar trebui să fie extins pentru a include „inovarea” astfel încât să reîndrepte atenţia academicienilor din domeniul ştiinţei şi cercetării în scopul deplasării cercetării spre piaţă. Consiliul Naţional ar crea strategia naţională pentru CDI, ar stabili şi implementa deciziile pentru alocările de cheltuieli generale şi ale sectorului, ar stabili indicatori de performanţă, ar monitoriza progresul anual, ar integra dezvoltarea întreprinderilor şi politicile fiscale cu CDI şi ar mobiliza sprijinul societăţii pentru un program naţional coordonat. Este critic ca acest Consiliu să fie sprijinit de un secretariat permanent care s-ar putea afla în MECTS (poate ANCS). Secretariatul ar fi împuternicit cu implementarea directivelor Consiliului Naţional, studierea legislaţiei, trimiterea reprezentanţilor la şedinţele de cabinet care analizează aspecte legate de ştiinţă, economie şi impozite sau alte subiecte cu impact asupra mandatului său şi autorizat să urmărească programul CDI revigorat ca înaltă prioritate naţională.

b) Priorităţile naţionale difuze privind CD ar trebui să fie reîndreptate spre domenii cu avantaj ştiinţific şi economic comparativ

România nu are resurse nelimitate, nu ar trebui să finanţeze cercetarea ştiinţifică fără beneficii potenţiale clare pentru naţiune şi nu poate amâna un angajament riguros pentru intensificarea punerii accentului pe cheltuielile publice pentru CD. În consecinţă, pregătirea în curs a următorului Plan naţional 2014-2020 trebuie să fie susţinută de rapoarte de previziune pregătite cu grijă care să exploreze punctele tari şi punctele slabe curente şi potenţiale ale sectorului, o analiză independentă a rezultatelor Planului naţional actual, rapoarte transparente şi disponibile public privind rezultatele certificării ICD-urilor şi discuţii ample şi deschise cu părţile interesate şi publicul. În timp ce cercetarea acţionată de curiozitate, „ascendentă” are

 

11

rolul său, ar trebui să se pună mai mult accentul pe stabilirea priorităţilor bine proiectată şi dezbătută, „descendentă”, îndreptată spre cercetarea aplicată în domeniilor curente sau probabile clare de avantaj comparativ naţional. Transparenţa crescută în alocarea resurselor către institutele de cercetare – prin procesul de certificare, folosirea indicatorilor clari de performanţă şi a metodelor competitive pentru selectarea proiectelor care implică evaluatori internaţionali - ar putea de asemenea să reducă preocupările legate de marja discreţionară, „clientelism” sau conflicte de interese în stabilirea cheltuielilor pentru institute.

c) În special, accentuarea sprijinului pentru investiţiile întreprinderilor în CD

Datele internaţionale sugerează faptul că este mai probabil ca cheltuielile întreprinderilor pentru cercetare şi dezvoltare să conducă spre brevetare şi inovare decât cheltuielile guvernamentale. Strategia Europa 2020 recomandă ţărilor să aibă ca obiectiv o finanţare de către sectorul întreprinderilor de aproximativ 2/3 din cheltuielile naţionale pentru CD. Totuşi, cheltuielile pentru CD din România au scăzut cu jumătate în ultimii ani (de la aproximativ 0,4 procente la mai puţin de 0,2 procente din PIB în perioada 1998–2008), contrastând evident cu ţările cu condiţii asemănătoare.

d) Coordonarea orizontală imperfectă şi verticală neclară pentru CD publice trebuie să fie remediate de o sub-structură autorizată şi coerentă a părţilor interesate din sectorul public cheie prezidată de MECTS

Crearea unui organism de coordonare multilateral condus de MECTS/ANCS incluzând reprezentanţi ai Academiei Române, universităţilor şi ministerelor tutelare cu institute de cercetare însărcinat cu stabilirea şi supravegherea standardelor coerente şi performanţei ICD-urilor la nivel naţional, precum şi sprijinirea pregătirii următorului Plan naţional pentru CD şi a aderării la acesta. ANCS trebuie să aibă o autorizare suficientă, sub îndrumarea Consiliului Naţional, pentru a crea şi aplica deciziile organismului de coordonare. Adoptarea unui cadru bazat pe rezultate pentru implementarea politicii, evitarea fragmentării şi suprapunerii programelor, precum şi consolidarea coerenţei acestora legată de diferite etape ale dezvoltării inovării. Consolidarea procesului de monitorizare şi evaluare a programelor.

Îmbunătăţirea gestionării CD publice  

e) Deoarece un număr mare de ICD-uri în toate domeniile tehnologice poate duce la dezeconomii de

scară şi la dispersia priorităţilor şi resurselor, numărul acestora ar trebui să fie limitat în funcţie de priorităţile naţionale

Stabilirea priorităţilor sectorului sugerează închiderea sau privatizarea mai multor institute din domeniile în care România nu are sau nu ar avea prea curând un avantaj tehnologic şi/sau ştiinţific. Reducerea numărului de institute ar trebui să fie bazată transparent pe criterii care îşi au originea în procesul de certificare, stabilirea de către Planul naţional a priorităţilor şi opţiunilor de închidere prin privatizare, consolidare sau integrarea în universităţi. Dacă se alege privatizarea, procesul ar trebui să fie rapid (maximum un an). Experienţa cu privatizarea ICD-urilor care a început în anii 1990 şi care continuă încă două decenii mai târziu sugerează că investitorii (toţi locali) au fost interesaţi mai mult de proprietăţile imobiliare în care se

 

12

aflau ICD-urile, decât de capacităţile de cercetare ale institutului sau proprietatea sa intelectuală. Costurile de oportunitate pentru menţinerea institutelor de cercetare marginală ar trebui să fie incluse în efortul de închidere. Mecanismele specifice de evaluare, incluzând evaluarea proprietăţii intelectuale de către ambele agenţii însărcinate cu privatizarea ICD-urilor – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS, care are încă 22 de ICD-uri de privatizat cu un statut juridic de entităţi comerciale) şi Ministerul Finanţelor ar trebui să fie analizate de Consiliul Naţional pentru a favoriza o opţiune de privatizare rapidă şi mai clară.

f) ICD-urile certificate cu succes ar trebui să fie finanţate printr-o bugetare mai predictibilă, influenţată de performanţă

Proiectele finanţate prin PNII au avut angajamente bugetare multianuale de trei ani; totuşi, reducerile de 50 % din cheltuielile publice generale pentru CD în anul 2009 au avut un impact inevitabil asupra nivelului programului. Contractele au trebuit să fie renegociate şi programele de cercetare iniţiale reduse, cu întreruperi considerabile ale colaborării internaţionale (curente şi potenţial în viitor) şi contractelor cu diaspora română. În mod inevitabil, institutele nu şi-au putut respecta în multe cazuri obiectivele de livrat, şi-au concentrat atenţia asupra respectării costurilor fixe critice şi au căutat să păstreze personalul de bază. Intenţia ANCS de a stabili forme mai predictibile (şi credibile) de finanţare instituţională pe termen mediu asociată performanţei (după efortul de acreditare) ar trebui să reducă o sursă a slăbiciunii sistemului.

g) Managerii ICD-urilor certificate trebuie să fie lăsaţi să administreze prin îmbunătăţirea capacităţii acestora de a atinge obiectivele de performanţă

În timp ce se desfăşoară eforturi la nivel de guvern pentru îmbunătăţirea managementului resurselor umane, managerii ICD-urilor ar trebui să dispună de toate instrumentele posibile din punct de vedere legal pentru a folosi recompense monetare şi nemonetare pentru a stimula performanţa, sprijin central pentru măsurile disciplinare, asistenţă dacă este necesar pentru reordonarea activităţilor pentru a include colaborarea cu sectorul privat şi eforturile de a creşte brevetarea utilă şi alte metode de comercializare a rezultatelor cercetării.

h) Îmbunătăţirea perspectivelor în carierele din ICD-uri şi universităţi şi a mediilor de lucru pentru a păstra/repatria capitalul uman

Ar trebui să fie instituite politici legate de plată, oportunităţile de cercetare, investigaţiile transfrontaliere, avansarea în carieră, accesul la pieţe prin consolidarea oficiile de transfer tehnologic etc. Pentru a rezolva direct problema repatrierii diasporei înalt calificate, există trei opţiuni neexclusive: (i) politici generale, (ii) politici îndreptate spre diaspora ştiinţifică şi (iii) politici pentru diaspora tehnologică/antreprenorială. Programele pentru diaspora ştiinţifică ar putea fi axate mai mult pe „repatrierea” cunoaşterii şi nu a persoanelor. Programele care permit cooperarea diasporei ştiinţifice cu cercetătorii locali şi industria s-au dovedit de succes. În acest context, un program de aplicare comună a cercetătorilor locali şi a celor expatriaţi la programele europene precum FP7 ar putea fi util pentru a creşte internaţionalizarea cercetării din România.

Accelerarea transmiterii CD  

 

13

i) Infrastructura de transfer tehnologic trebuie să fie consolidată şi mai bine finanţată pentru a comercializa CD finanţate public

Infrastructura de transfer tehnologic din România este caracterizată de capacităţile reduse de comercializare şi/sau suferă din lipsa finanţării publice, necesitând în schimb eforturi pentru a fi complet finanţată din taxe şi comisioane pe tranzacţii. Aceasta în schimb limitează capacitatea oficiilor de transfer tehnologic (OTT) de a promova instruirea, a monitoriza mai bine cercetarea şi dezvoltarea pieţei şi în general de a ajuta la conducerea schimbării culturale necesare în universităţi şi ICD-uri pentru o colaborare îmbunătăţită cu sectorul privat.

Finanţarea curentă pare să fie lipsită de viziune în sensul că nu reflectă externalităţile produse şi rolul principal pe care îl joacă, aşa cum este confirmat prin studii OCDE, de a servi drept intermediari, de a reuni cercetătorii şi antreprenorii, de a sprijini comercializarea rezultatelor cercetării şi în general de a ajuta la eliminarea diferenţelor dintre cercetare şi dezvoltarea produsului.

Extensia către cercetători a OTT ar trebui să fie realizată printr-o încurajare mai mare a acestora de a gândi prin perspectiva posibilităţilor de comercializare. În ceea ce priveşte cercetătorii, ar trebui să fie acordată explicit o greutate mai mare cererilor de brevet care au avut succes, licenţelor, redevenţelor etc. în deciziile legate de avansarea în carieră şi compensaţii. Universităţile ar trebui să adopte politici pentru a asigura o împărţire corectă a oricăror profituri din comercializare cu cercetătorul/echipa. MECTS poate de asemenea să ia în calcul dacă ar trebui să fie incluse cursuri despre comercializarea CD/PI în programul ştiinţific de bază în măsura în care mai multe părţi interesate au observat o lipsă de înţelegere a aspectelor legate de comercializare, dacă nu chiar rezistenţă la acestea, în unele facultăţi. Micile subvenţii acordate în primele etape de dezvoltare a tehnologiei - precum granturile în etapa de validare a conceptului - s-au dovedit a fi un instrument valoros în acest sens şi ar putea fi puse la dispoziţia OTT-urilor printr-un program naţional.

j) Legislaţia şi protecţia legate de proprietatea intelectuală trebuie să fie actualizate în conformitate cu standardele europene generale privind transparenţa şi dreptul de proprietate asupra invenţiei

România are mai multe reglementări privind PI cu diferite contradicţii legate de dreptul de proprietate asupra invenţiei, folosirea şi transferul acesteia creând păreri negative în rândul investitorilor interni, precum şi al celor străini potenţiali. De fapt, contradicţiile din cadrul legal privind PI au rezultat în mai multe bătălii juridice în cadrul cărora societăţilor care au finanţat cercetarea le-a fost dificil să pretindă proprietatea asupra rezultatelor ca şi în cazul prevederilor legate de PI pentru ICD-uri şi cercetătorii acestora. Aceste piedici auto-create în calea investiţiilor trebuie să fie eliminate.

Încurajarea cererii pentru CD

În plus faţă de cele trei domenii studiate anterior, politicile României ar trebui să ia în consideraţie modul în care să fie încurajată cererea pentru CD şi activitatea de inovare ale sectorului privat. Un sector privat vibrant şi inovator este până la urmă factorul „legat de cerere” din acest exerciţiu complex de creştere a impactului CD asupra competitivităţii şi creşterii economice. În timp ce specializarea economică per se joacă

 

14

un rol important - este mult mai probabil ca biotehnologia să investească în CD decât industria textilă – mai mulţi alţi factori sunt în strânsă legătură. Câteva din acestea ar putea fi direct influenţate de politica publică. Facilităţile fiscale introduse de curând pentru CD sunt printre cele mai generoase din ţările OCDE:

În această analiză, vom evidenţia următoarele:

k) Îmbunătăţirea climatului investiţional pentru inovare.

Analiza datelor la nivel de firme pentru România indică faptul că inovaţia a avut un impact pozitiv asupra productivităţii firmelor şi confirmă că firmele care investesc în CD au o probabilitate (cu 32 de procente) mai mare de a inova. Subliniază de asemenea efectele climatului investiţional – în special accesul la noi tehnologii şi credite, precum şi prezenţa competiţiei străine. Mai multe eforturi de reformă, precum „climatul investiţional” ar contribui la lărgirea bazei de firme care investesc în CD în România.

l) Firmele nou-înfiinţate bazate pe PI ar trebui să fie favorizate prin politici de promovare şi finanţare

Există doar câteva programe îndreptate spre întreprinderile nou-înfiinţate bazate pe PI din România. Termenul „întreprinderi nou-înfiinţate inovatoare” se aplică în general întreprinderilor mici şi mijlocii, iar politicile şi programele generice de sprijin pentru IMM-uri sunt în general împărţite între Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Ministerului Finanţelor. În ciuda diferitelor programe, numărul de întreprinderi nou-înfiinţate sprijinite este foarte mic. Caracterul adecvat din punct de vedere financiar al programelor existente, precum şi cerinţele administrative ale acestora ar trebui să fie revizuite pentru a îmbunătăţi accesul întreprinderilor nou-înfiinţate inovatoare. Guvernul ar putea lua în consideraţie crearea unei mici agenţii specializate în promovarea şi finanţarea societăţilor nou-înfiinţate inovatoare şi a proiectelor de CD din IMM-uri. .  

Au fost frecvent create agenţii guvernamentale specializate pentru a „promova” proiecte de CD în întreprinderile mici, inclusiv în întreprinderile nou-înfiinţate inovatoare. Promovarea este importantă în cazul finanţării proiectelor de CD din întreprinderile mici şi întreprinderile nou-înfiinţate inovatoare pentru a facilita tranziţia de la idei la piaţă, un proces în care tind să apară mai multe obstacole nefinanciare. Se înţelege că astfel de obstacole nu sunt prezente la nivelul cercetării pur ştiinţifice; iar cercetătorii sunt complet instruiţi şi echipaţi pentru a efectua activităţi de cercetare „pure”. „Promovarea” oferă în mod normal, printr-o reţea de consultanţi, servicii legate de afacere şi tehnologie care nu sunt uşor disponibile pe toată durata ciclului de viaţă al proiectului. De exemplu, contactul cu potenţialii clienţi are o importanţă critică deoarece feedbackul acestora ajută ca dezvoltarea produsului să fie mai eficientă din punct de vedere al costurilor. TEKES din Finlanda şi BICRO din Croaţia sunt exemple de astfel de agenţii.

m) Facilităţi pentru IMN-uri ca motor al întreprinderilor nou-înfiinţate bazate pe cunoaştere şi al grupurilor de tehnologii

Prin analiză, s-a descoperit surprinzător că IMN-urile mari evită deliberat cercetarea şi dezvoltarea în România datorită mediului ostil legat de proprietatea intelectuală şi temerii că angajaţii români ar putea să

 

15

folosească sistemul juridic pentru a căuta recompense prin procese consumatoare de timp şi controversate pentru public. Această rezultă în pierderea oportunităţilor pentru investiţiile în CD, locurilor de muncă pentru cercetătorii români, externalităţilor pentru ţară, dezvoltării reţelei de CD şi a sinergiilor care duc spre grupurile de tehnologii etc. Nu este surprinzător faptul că nu există dovezi legate de externalităţi în ceea ce priveşte dezvoltarea furnizorilor locali sau a întreprinderilor fiică iniţiate de un fost angajat al unei IMN deoarece acestea desfăşoară foarte puţine activităţi de CD sau deloc. O investigare suplimentară a barierelor şi a posibilelor reforme, pentru a atrage firme din străinătate care desfăşoară CD ar trebui să reprezintă o prioritate principală a Consiliului Naţional.

 

16

 

I. Contextul, domeniul de aplicare şi modelul conceptual al analizei

1. În anul 2010, Comisia Europeană (CE) şi membrii săi au adoptat strategia UE2020 îndreptată spre îmbunătăţirea competitivităţii Europei, creşterea capacităţii de a crea noi locuri de muncă şi a le înlocui pe cele pierdute datorită crizei şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea (CDI) au fost puse la baza strategiei UE2020 ca motor principal al competitivităţii produselor, serviciilor, proceselor de afaceri şi sociale. Planul de uniune a inovării, o „iniţiativă emblematică” din cadrul strategiei, se axează pe amplificarea investiţiilor în cercetare. Statele membre sunt încurajate să continue investiţiile în CDI şi să implementeze reforme pentru a da o mai mare valoare banilor şi a ajuta la rezolvarea problemei fragmentării programelor. Sistemele de cercetare şi inovare trebuie să fie mai bine asociate şi performanţa acestora îmbunătăţită. Cooperarea dintre lumea ştiinţei şi cea a afacerilor trebuie să fie îmbunătăţită, obstacolele îndepărtate şi stimulentele implementate. În plus, ar trebui să fie eliminate ultimele bariere care îi împiedică pe antreprenori să scoată „ideea pe piaţă”, incluzând: un mai bun acces la finanţare, în special al întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), drepturi de proprietate intelectuală (DPI) accesibile şi clare, reglementări şi obiective mai inteligente şi mai ambiţioase, stabilirea rapidă a standardelor interoperabile şi folosirea strategică a bugetelor de achiziţii publice.

2. Pentru a ajuta statele membre să proiecteze aceste reforme în contextul unor limitări bugetare drastice, CE a reunit dovezile disponibile şi a identificat un set de caracteristici ale politicii care se găsesc de obicei în sistemele care performează bine. Statele membre sunt invitate să folosească caracteristicile politicii identificate pentru a realiza o „autoevaluare” complexă a sistemelor de cercetare şi inovare ale acestora şi ulterior pentru a defini reforme cheie în Programele naţionale de reformă Europa 2020 ale acestora care trebuie să fie gata până în aprilie 2011 (consultaţi Anexa II).

3. Această analiză funcţională doreşte să analizeze eforturile Guvernului Român de a consolida sectorul CDI, conform strategiei UE2020, prin evaluarea funcţionării curente a sistemului român, explorarea blocajelor şi a recent iniţiatelor eforturi ale reformei şi formularea recomandărilor pentru depăşirea provocărilor. Analiza a fost comandată de Guvernul României şi CE ca parte a evaluării mai ample a contribuţiei administraţiei publice a ţării la creşterea ţării şi convergenţa continuă în cadrul Uniunii Europene (UE). În baza Memorandumului de înţelegere semnat în iunie 2009, obiectivul specific al analizei este de a propune acţiuni pe termen scurt şi mediu pentru a consolida în mod perceptibil eficacitatea şi eficienţa sectorului CDI. Analiza a fost coordonată în paralel cu analiza funcţională a sectorului învăţământului superior şi a primit informaţii în legătură cu alte analize desfăşurate de Banca Mondială.

4. Analiza percepe sectorul CDI din România ca un sistem, definit simplu ca grup de elemente care interacţionează şi sunt în legătură formând un întreg mult mai complex. În acest caz, este format din multe părţi interesate din sectoarele public şi privat (universităţi, institute de cercetare, Academia Română, ministere şi antreprenori privaţi) care au cheltuieli legate de CDI şi interacţionează ca părţi ale unui lanţ valoric care ar trebui să scoată ideile pe piaţă. Analiza este îndreptată spre cercetare, dezvoltare şi inovare, ducând la produse şi servicii care consolidează investiţiile întreprinderilor din ţară, sofisticarea tehnologiei, avantajul comparativ şi performanţa economică. Aşa cum este prezentat în figurile de mai jos, componentele cheie ale sistemului includ cercetarea, validarea conceptului/invenţiei, dezvoltarea tehnologiei

 

17

în etapa incipientă, dezvoltarea produsului şi lansarea produsului – un model conceptual utilizat din ce în ce mai mult pe plan global de observatorii sectorului şi participanţii la acesta. Primele două etape sunt incluse de obicei în domeniul institutului de cercetare/universităţii şi pot fi finanţate public. Experţii tehnici sau oamenii de ştiinţă care au creat conceptul în etapa 2 pot avea puţină experienţă de afaceri, dar este posibil să fie mult mai legaţi de viziunea tehnică. Industria capitalului de risc ce caută oportunităţi de a investi acolo unde profiturile pot fi suficient de mari pentru a justifica riscurile de afaceri, este puţin probabil să ia oportunitatea în serios până când nu se atinge etapa 5. Etapa 3, „dezvoltarea tehnologiei în etapa incipientă” (DTEI) este etapa cea mai importantă în tranziţia de la invenţie la inovaţie. Acesta este punctul în care tehnologia este redusă la practica industrială (se conformează acesteia), un proces de producţie este definit din care pot fi estimate costurile şi o piaţă apropiată de specificaţiile de performanţă demonstrate este identificată şi cuantificată. Este posibil să fie necesar să fie oferită o gamă largă de metode alternative de rezolvare a aspectelor legate de riscul tehnic, de a identifica pieţele care nu există încă şi de a reuni oameni şi bani din diferite surse. Pe de o parte, politicile de creare a ofertei pentru pieţe pot încuraja institutele să finanţeze cercetarea mai aproape de reducerea la practică necesară pentru o cerere motivată. Pe de altă parte, în lumea afacerilor şi a finanţelor — politicile de creare a ofertei tehnologice pot îmbunătăţi stimulentele pentru asumarea riscurilor4. Pe scurt, acesta este un proces iterativ şi multidimensional care reuneşte conceptul cu piaţa şi omul de ştiinţă cu antreprenorul.

                                                            4 Branscomb, L; Auerswald, P (2003) Valleys of Death and Darwinian Seas: Financing the Invention to Innovation Transition in the United States (Valea Morţii şi Mările Darwiniene: Finanţarea tranziţiei de la invenţie la inovaţie în Statele Unite), The Journal of Technology Transfer, volumul 28, numerele 3-4, 227-239. 

 

18

5. Din ce în ce mai multe ţări au înţeles că CDI ar trebui să fie văzute ca un sistem integrat şi au avansat spre îmbunătăţirea funcţionării acestora şi au crescut fluxul de fonduri care intră în sistem în diferite etape, cu un impact pozitiv demonstrabil. Analiza recunoaşte că România, ca toate ţările, alege să investească resurse publice şi private în cercetarea din arte şi studii umaniste, dar crede că aceste domenii sunt în afara mandatului său de evaluare (deşi costurile financiare ale acestora pot avea un impact asupra nivelului de resurse disponibile pentru investiţii mai prozaice în ştiinţă şi afaceri).

6. Analiza recunoaşte de asemenea că activitatea economică a României, incluzând serviciile5, nu este concentrată pe sectoarele de înaltă tehnologie unde modelul linear al inovării se aplică cel mai direct. De fapt, producţia industrială este în prezent concentrată în sectoarele cu tehnologie redusă şi medie unde prevalenţa întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) este notabilă. Din anul 2007, procesarea alimentelor (un sector cu tehnologie redusă) a reprezentat 16 % din producţia industrială, în timp ce produsele din petrol şi cărbune au reprezentat 13 % şi metalurgia 12 % respectiv. Aceste sectoare, în general, nu creează tehnologii şi inovează prin absorbţia şi adaptarea tehnologiilor create de sectoarele din amonte (cele mai multe de înaltă tehnologie). Acelaşi lucru caracterizează sectoarele precum textile, mobilă şi piele care împreună reprezintă 12 % din producţia industrială şi un număr ridicat de IMM-uri. Cadrul instituţional care ar putea promova difuzarea tehnologiilor, absorbţia mai rapidă a acestora şi modernizarea IMM-urilor care ar putea contribui toate la creşterea economică sunt în afara domeniului de aplicare şi al mandatului acestei analize. Analiza răspunde mai degrabă dorinţei guvernului de a explora modul în care poate extinde baza industriei de înaltă tehnologie a ţării ale cărei principale intrări apar prin cercetare, ca o sursă importantă a creşterii economice viitoare şi dezvoltării industriilor completive global.

7. Îmbunătăţirea CDI nu este o sarcină simplă sau rapidă şi necesită participarea activă a tuturor părţilor interesate. Multitudinea de jucători, dificultatea legată de alinierea stimulentelor şi stabilirea cadrului legal modern şi a politicilor guvernamentale şi încurajarea sectorului privat pot părea descurajante. Depăşirea diferenţelor culturale înrădăcinate sau moştenite, dacă nu a neîncrederii, dintre întreprinderi şi universităţi, reducerea temerilor întreprinderilor legate de ceea ce dictează guvernul, cererile legate de venituri sau cerinţele birocraţiei sau stimularea sectorului privat pentru a avea un interes proactiv faţă de CDI pentru a câştiga o cotă de piaţă globală necesită iniţiative concertate şi bine concepute. Fiind un lanţ, veriga cea mai slabă poate determina succesul general. În timp ce România, de exemplu, are o capacitate relativ puternică de cercetare de bază, procesul aplicării acestei cercetări în întreprinderi este mult subdezvoltat. Începe să apară şi sprijinirea societăţilor private. Creşterea afluxului de resurse pentru institutele de cercetare este astfel o condiţie necesară, dar nu suficientă – nu garantează cel mai mare randament posibil pentru o astfel de investiţie în nicio ţară dacă întregul sistem CDI nu funcţionează adecvat.

8. Este important să înţelegem că toate guvernele care caută să îmbunătăţească CDI se confruntă cu binecunoscuta „Vale a Morţii” – acea perioadă care este posibil să dureze ani între validarea cu succes a conceptului tehnic al unui produs şi lansarea cu succes a produsului pe piaţă (după care devine un activ finanţabil care ar atrage finanţare bancară garantată normală). Multe dintre ţările mari din OCDE acordă astfel o atenţie politică specială şi oferă finanţare guvernamentală în timpul acestei perioade pentru a promova noi idei şi afaceri (în absenţa organizaţiilor de capital de risc sau a investitorilor privaţi („îngeri”)

                                                            5 Structura economică a României s-a modificat dramatic în ultimii 15 ani deoarece ponderea agriculturii în PIB s-a diminuat de la 22 % în 1993 la 9 % în 2007, în timp ce serviciile au crescut de la 35 % la 56 %, iar producţia s-a diminuat de la 42 % la 35 % în aceeaşi perioadă.  

 

19

care sunt puţini). Nu întreg sprijinul public pentru noile firme sau produse are succes şi există multe întrebări legate de succesul guvernelor în alegerea câştigătorilor sau înăbuşirea noilor idei şi a descoperirilor nemaivăzute ale firmelor datorite unei stabiliri excesiv de rigide de sus în jos a priorităţilor. Cu toate acestea, tendinţa în ţările OCDE pare să fie un sprijin financiar public crescut, pe baza asocierilor, pentru a promova inovarea.

9. Deşi cele mai multe cercetări nu duc la noi societăţi sau întreprinderi fiică ale universităţilor sau institutelor de cercetare publice, pot reprezenta o valoare de mobilizat. De exemplu, monitorizarea cu atenţie şi culegerea rezultatelor cercetării pot duce de asemenea la brevete care înseamnă venituri din licenţe şi redevenţe pentru un institut de cercetare public sau universitate, în special dacă echipele individuale de cercetare împart în mod echitabil recompensele. Multe ţări promovează în mod activ crearea oficiilor de transfer tehnologic (OTT) din cadrul universităţilor şi institutelor de cercetare publice cu un mandat specific de comercializare a cercetării prin promovarea colaborării în amonte între cercetătorii agenţiei şi sectorul privat, încurajând cercetarea aplicată mai bine focalizată, ajutându-i pe cercetători să navigheze printre aspectele complexe ale brevetării, licenţierii şi negocierii redevenţelor, căutând în acelaşi timp să protejeze agenţia (şi contribuabilul) de finanţarea neavizată a cercetării valoroase care este prea rapid diseminată global (poate ca răspuns la imperativul „publică sau dispari” din structurile avansării în cariera academică tradiţională) înainte ca potenţialul de profit să fie evaluat şi protejat aşa cum este necesar. In schimb, o abordare mult prea rigida a protecţiei proprietăţii intelectuale din sectorul privat (prin forţarea societăţilor să împartă profiturile din descoperirile CDI finanţate de întreprinderi cu cercetătorii societăţii) poate limita o astfel de cercetare ale cărei beneficii ar trebui mai degrabă să rămână ale firmelor private care să le aloce pe plan intern în mod corespunzător pentru a stimula inovaţia în organizaţiile acestora.

II. Amploarea problemelor curente  

10. Performanţa în inovare a României este mult sub media UE-27 aşa cum este măsurată de diferite repere, în ciuda performanţei îmbunătăţite din ultimii ani. De exemplu, deşi este unul din liderii creşterii inovării din grupul ţărilor care recuperează, conform European Innovation Scoreboard (tabloul de bord european privind inovarea) (EIS)6 2009, România este pe locul şase de la coadă printre ţările UE-27 cu o valoare a indicelui de sinteză a inovării de 0,294 din 1, în comparaţie cu o medie de 0,478 pentru UE27. În timp ce performanţa României s-a deplasat de-a lungul timpului către media UE (figura 1), în 2009 au fost înregistrate valori foarte scăzute în comparaţie cu media UE-27 pentru indicatorii privind „proprietatea intelectuală” (de exemplu, brevete EPO, mărci, desene şi modele comunitare care s-au ridicat la numai aproximativ 1,5 % din media UE27), co-publicaţiile public-privat (11 % din media UE27), cheltuielile pentru CDI ale întreprinderilor (15 %), formarea continuă (16 %), creditul privat (32 %), cooperarea IMM-uri inovatoare cu altele (30 %) şi angajarea în servicii bazate intens pe cunoaştere (38 %).

                                                            6 EIS 2009 include indicatori ai inovării şi analize ale tendinţei pentru statele membre UE27, precum şi pentru Croaţia, Serbia, Turcia, Islanda, Norvegia şi Elveţia. 

 

20

11. Îmbunătăţirea performanţei în inovaţie în perioada 2004-2009 s-a datorat în primul rând creşterii pronunţate a accesului la banda largă al firmelor (46,7 %), desenelor şi modelelor comunitare (37,3 %), mărcilor comunitare (34,5 %), creditului privat (25,8%) şi cheltuielilor publice pentru CDI (18,0 %). Totuşi, la valorile din 2009, aceşti indicatori rămân foarte scăzuţi în comparaţie cu media UE27: accesul în bandă largă al firmelor (44,0 faţă de media UE27 de 77,0), desene şi modele comunitare (2,0 faţă de 121,2), mărci comunitare (12,4 faţă de 124,5), credit privat (0,39 faţă de 1,22) şi cheltuieli publice în CDI (0,41 faţă de 0,64).

Figura 1 Convergenţa în performanţa inovării7 

Sursa: EIS2009. Codul de culori: verde – lideri în inovare, galben – adepţi ai inovării, portocaliu – inovatori moderaţi şi albastru – ţări care recuperează. Liniile interne indică performanţa şi creşterea UE27.                                                             7 Performanţa inovării calculată folosind date dintr-o perioadă de cinci ani bazate pe modificările absolute din indicatorii EIS. 

 

21

12. România a rămas în urmă în ceea ce priveşte cheltuielile brute pentru cercetare şi dezvoltare (CBCD). Deşi au crescut cu 18 procente între 1998 şi 2008 (de la 0,49 la 0,58 procente din PIB), CBCD ale României se situează încă sub nivelurile prevăzute datorită dezvoltării sale economice (aşa cum este măsurată, de exemplu, prin venitul pe cap de locuitor). Ţările în care creşterea este în general declanşată de inovare, precum Finlanda, Japonia sau Coreea, au cheltuit în mod sistematic peste 3 procente din PIB anual pentru CDI. În plus, creşterea înregistrată în aceste cheltuieli în România este mult îndreptată spre cercetarea de bază şi nu spre cea aplicată. În timp ce cercetarea de bază este necesară pentru a menţine baza ştiinţifică şi a alimenta cercetarea aplicată, raportul dintre finanţarea cercetării de bază şi a celei aplicate a crescut între anii 2005 şi 2007 la peste 40 %, un nivel de două sau trei ori mai mare decât media altor ţări. Creşterea a avut loc într-o perioadă de creştere rapidă (aproape 30 % pe an) a investiţiei publice din România în cercetare. Acest raport al finanţării naşte întrebări legate de metodele de alocare, priorităţile urmărite, rezultatele obţinute şi relevanţa finală pentru creşterea economică dacă restul sistemului CDI nu a fost organizat pentru a culege roadele acestor investiţii.

Figura 2 Cheltuielile pentru cercetarea de bază ca % din cheltuielile totale pentru CD

Sursa: OECD - STI

13. CBCD ale României au fost (poate disproporţionat) reduse la numai 0,27 % din PIB în 2009, ajungând la 430 milioane EUR. Reducerile cheltuielilor legate de CBCD au fost declanşate în sectorul public de limitările fiscale rezultând din creşterea, veniturile şi accesul la pieţele internaţionale de capital, toate reduse. Ar trebui să fie notat că aproximativ două treimi din ţările OCDE, indiscutabil cu condiţii fiscale mai bune, au adoptat măsuri de creştere a CD – în special CD pentru întreprinderi – pentru a stimula recuperarea economică. Cota de cheltuieli publice pentru CD este de asemenea scăzută în comparaţie cu alte state UE (consultaţi figura 5 de mai jos). Se pare că firmele private din România au alocat de asemenea o mai mare parte din fondurile interne pentru finanţarea fondului de rulment şi nu pentru CD, ca răspuns la înrăutăţirea condiţiilor de creditare pentru ţară în general. Estimările pregătite pentru acest raport indică

 

22

faptul că declinul vânzărilor firmelor inovatoare din România a fost de două ori mai mare decât media pentru o mostră din ţările învecinate (Bulgaria, Ungaria, Letonia, Lituania şi Turcia). 14. Datorită limitărilor bugetului de stat rezultate din criza financiară, creditele acordate din bugetul de stat pentru CD (CCBSCD)8 au fost reduse proporţional ca parte a cheltuielilor publice. În timpul perioadei de vârf 2007-2008, cheltuielile publice pentru CD au reprezentat peste 1 % din bugetul de stat, dar raportul a scăzut la mai puţin de 0,8 % în 2009 şi 2010 (figura 3), mai mic decât raportul atins în anul 2006, înaintea crizei. Figura 3 – Cheltuielile sau creditele acordate din bugetul de stat pentru CD (CCBSCD) 2001 – 2010 ca procent din afectările bugetare totale

Sursa: Eurostat (2001-2006); Ministerul Finanţelor (2007-2010)

15. Cota de cheltuieli ale întreprinderilor pentru CD (CICD) este foarte scăzută şi s-a redus de-a lungul timpului. Numai 40 de procente din cheltuielile totale pentru CD din 2009 au fost realizate de sectorul privat din România (figura 4). În schimb, în ţările cu procente ridicate ale cheltuielilor pentru CD, precum Finlanda, SUA sau Austria, cota de cheltuieli pentru CD legate de industrie este peste 70 de procente. În general, România a experimentat o scădere semnificativă a intensităţii CICD în această perioadă deoarece nu numai că s-a deteriorat ca valoare absolută, dar şi ca parte din cheltuielile totale pentru CD (figura 5). Nivelul absolut poate reflecta în parte lipsa de raportare a întreprinderilor private (care ar necesita o analiză suplimentară), dar tendinţa este îngrijorătoare. 16. Numărul de personal CD şi cercetători a scăzut de asemenea. România este rămasă în urmă în ceea ce priveşte indicatorii legaţi de personalul CD şi cercetători, având cu greu 2 cercetători şi 3 angajaţi în domeniul CD la mia de angajaţi. Aceasta comparativ cu mediile UE27 de aproximativ 7 cercetători şi 11 angajaţi în domeniul CD la mia de angajaţi. În plus, cele mai multe ţări OCDE şi est-europene au înregistrat o creştere continuă a personalului din domeniul CD, în special cercetători.9 România, cu toate acestea, a avut cea mai mare scădere în cadrul acestor categorii. În perioada 1998-2008, numărul cercetătorilor

                                                            8 CCBBSCD înseamnă creditele guvernului central pentru CD acordate din bugetele guvernamentale centrale. Datele privind creditele acordate din bugetul de stat pentru CD se referă astfel la prevederile bugetare, nu la cheltuielile efective, adică CCBSCD măsoară sprijinul guvernului pentru CD folosind datele colectate de la bugete (Eurostat – Glosar). 9 Cercetătorii sunt (definiţi ca specialişti angajaţi în conceperea şi crearea noilor cunoştinţe, produse, procese, metode şi sisteme).  

 

23

(echivalent normă completă) a scăzut cu 3,5 procente anual şi personalul de cercetare ca întreg cu 5,3 procente (figura 6). 17. Scăderea personalului din cercetare a făcut ca persoanele să emigreze şi astfel s-a creat o mare comunitate de cercetători români în diaspora. Aceşti cercetători – al căror număr a fost evaluat la 15.000 – contribuie într-adevăr la cercetarea ştiinţifică globală chiar dacă acest lucru nu se vede în statisticile din România. Mai mult, trebuie să observăm de asemenea că oamenii de ştiinţă din România joacă un rol relativ minor ca parte a echipelor de cercetare europene, cel puţin măsurat prin coordonarea proiectelor. Între anii 2007 şi 2008, Comisia Europeană a finanţat, prin Al şaptelea program cadru de cercetare UE, 181 de contracte la care au participat entităţile din România. Numai 18 sau 10 % din aceste contracte au avut o instituţie din România drept coordonator de proiect. Din totalul de 640 milioane EUR finanţate de UE, numai 4,7 % sau 30 milioane EUR au fost oferite organizaţiilor de cercetare din România.

18. Activitatea de brevetare, un indicator al performanţei în inovare a României, este sub cea a ţărilor cu niveluri similare de dezvoltare. În anul 2008, România a avut 0,23 brevete (numărate în familii

Figura 4 Cheltuielile CD pe sectoare (% din PIB), 2009 

Figura 5 CICD şi CBCD (% din PIB), 2008 

Figura 6 Cercetătorii şi angajaţii totali în CD pe mia de angajaţi totali, 2008 

Sursa: Eurostat, date pentru Turcia şi SUA pentru 2008 

Sursa: Eurostat 

Sursa: OECD STI 2010 

 

24

triadice de brevete10) la milionul de rezidenţi în comparaţie cu 0,01 în 1998. Şi aceasta în comparaţie cu media UE de 30 de brevete la milionul de rezidenţi. În plus, România este caracterizată de niveluri reduse de eficienţă a inovării oferite de valoarea PIB pe cap de locuitor şi brevetele triadice (figura 7).

                                                            10 Un brevet pentru aceeaşi invenţie înregistrat de acelaşi solicitant la Oficiul European de Brevete, Oficiul de Brevete din Japonia şi Oficiul de Brevete din SUA şi la Oficiul pentru Mărci. 

Figura 7 Familiile triadice de brevete comparate în funcţie de PIB pe cap de locuitor (1998 – 2008) şi CBCD finanţate de industrie 

 

25

19. Investiţiile scăzute în CD ale sectorului privat contribuie de asemenea la o tendinţă scăzută legată de brevete în România. În plus, brevetarea triadică din România este sub ceea ce se aşteaptă pentru nivelul scăzut de CD ale întreprinderilor. Deşi dovezile empirice indică importanţa CD pentru crearea noilor produse şi export11, au fost create stimulente negative pentru întreprinderi pentru a desfăşura CD, parţial datorită regulilor contradictorii din cadrul drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) şi tendinţei de a favoriza cercetătorii în comparaţie cu firmele care îi angajează.

20. Colaborarea dintre sectoarele public şi privat şi comercializarea cercetării publice sunt reduse. Rezultatele ultimei Anchete comunitare privind inovarea indică faptul că numai 3 procente din firmele analizate din România au cooperat cu sectorul public (adică, instituţii de cercetare guvernamentale sau publice) în perioada 2006-2008 (figura 7). Recent, au fost depuse mai multe eforturi pentru a promova brevetarea şi licenţierea, apariţia întreprinderilor fiică şi expansiunea cercetării în comun sau sub contract. Cu toate acestea, rezultatele cercetării publice rămân esenţiale în domeniile academice cu un impact redus asupra dezvoltării economice.

                                                            11 Exerciţiile econometrice realizate de Banca Mondială indică faptul că firmele din România implicate în CD au o probabilitate cu 32 % mai mare să scoată produse noi pe piaţă şi, în acelaşi timp, cu 15 % mai mare să exporte.  

Sursa: OECD STI şi WDI 

 

26

Figura 8 Cooperarea pentru inovare dintre întreprinderi şi sectorul public în perioada 2006–2008, % din firme

21. Universităţile din România dispun de stimulente pentru a recruta mai mulţi studenţi pentru a asigura o finanţare de stat mai bună conform formulei de finanţare curente, iar înscrierile au crescut. Totuşi, dovezile indirecte sugerează despre calitatea învăţământului terţiar că poate fi scăzută şi despre proporţia de studenţi din domeniile ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică (STEM) că este în scădere. Aşadar, calitatea şi cantitatea intrărilor de capital uman pentru alimentarea sistemului CDI este posibil să nu fie optime. În baza constatărilor Analizei funcţionale privind sectorul învăţământului superior, multe universităţi nu suferă consecinţe dacă studenţii acestora nu dobândesc competenţe, abilităţi şi cunoştinţe sau nu găsesc locuri de muncă în domeniile respective. Performanţa universităţilor nu este definită sau măsurată în funcţie de astfel de indicatori. Poate ca o consecinţă, nicio universitate din România nu se află printre cele 500 de universităţi de vârf din lume, indiferent de sistemele de clasificare internaţională. Şi mai important, noua natură în masă a învăţământului terţiar a primit o populaţie de studenţi care nu are pregătirea necesară pentru educaţia universitară. Aproximativ 40 % din elevii cu vârsta de 15 ani sunt sub nivelul de referinţă al competenţei legate de citire.12 În al doilea rând, o mare parte a expansiunii învăţământului terţiar a avut loc în instituţiile nou înfiinţate (de multe ori private) şi în programele de învăţământ fără frecvenţă (sau în weekend) şi de la distanţă. Formatul acestor programe este nou, iar calitatea acestora, necunoscută. Creşterea rapidă a sectorului a fost indusă de programe legate de ştiinţele sociale, în timp ce domeniile legate de tehnologie şi ştiinţă au înregistrat o cerere în scădere din partea studenţilor români în ultimii ani. Din anul 2000, 63 % din noile universităţi apărute în România au fost în domeniile ştiinţelor sociale, afacerilor şi juridic. Deşi tendinţe similare au fost observate în multe ţări europene, România are în prezent cea mai mare proporţie de absolvenţi din domeniul ştiinţelor sociale din întreaga Europa. În anul 2008, 58 % din absolvenţii din România au primit diplome în ştiinţele sociale, în timp ce 72 % au absolvit cu diplome în domeniile „umane”. Prin comparaţie, numai 24 % au primit diplome în domeniile „reale”.

                                                            12 Nivelul 2 poate fi considerat un nivel de referinţă pentru competenţă în care elevii încep să demonstreze competenţe de citire care le vor permite să participe efectiv şi productiv la viaţă.  Conform rezultatelor PISA 2009, 23,6 % din elevii români cu o vârstă de 15 ani sunt la nivelul 1a, 12,7 % la nivelul 1b şi 4,1 % sub nivelul 1b) 

Sursa: Eurostat, Ancheta comunitară privind inovarea 2008 

 

27

III. Cadrul instituţional

Principalii actori din domeniul CD

22. Peisajul organizaţiilor CD din România este vast şi pare negestionat din punct de vedere sistemic. În anul 2009, sistemul CDI a constat din:

i) Peste 1.300 de organizaţii care desfăşoară activităţi CDI, din care 263 sunt organizaţii CD publice, incluzând:13 • 197 de organizaţii din administraţia publică de bază din care:

- 56 de universităţi publice acreditate;

- 44 de institute de CD coordonate de nouă ministere (de exemplu, MECTS-ANCS coordonează 19, Ministerul Economiei şi Finanţelor - 8, Ministerul Transporturilor - 3, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei - 2, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - 2, Ministerul Sănătăţii Publice - 2, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile - 1, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Durabile - 6)

- 96 de institute, centre de cercetare şi staţii de cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice

• 66 de organizaţii ale Academiei Române (centre de cercetare şi institute) şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice

• mai multe institute organizate ca societăţi comerciale, în care statul este proprietar şi acţionar majoritar

• aproape 1.000 agenţi economici din sectorul privat14

ii) Reţeaua de instituţii specializate în transferul tehnologic şi inovare (ReNITT), constând în prezent din 50 de organizaţii specifice dintre care 39 sunt acreditate (centre de transfer tehnologic, centre de informare tehnologică, incubatoare tehnologice şi de afaceri) şi patru parcuri ale ştiinţei şi tehnologiei.

iii) Ministerul Economiei este responsabil de promovarea activităţilor sectorului privat, incluzând sprijinirea noilor societăţi, a firmelor mici şi mijlocii şi a mediului de afaceri în general

iv) Printre alţi actori se numără Ministerul Finanţelor (cu responsabilităţi legate de politica fiscală şi colectarea impozitelor) care poate avea un impact asupra eforturilor legate de CD ale întreprinderilor.

Cadrul legal

23. Există trei cadre legislative diferite ale sistemului incluzând (i) institutele de cercetare ale Academiei Române, (ii) institutele de cercetare ale ANCS, ministerelor tutelare şi ale universităţilor şi

                                                            13 Sursa: Raportul de ţară ERAWATCH 2009 România – Analiza mixurilor de politici pentru sprijinirea investiţiilor în CD şi contribuirea la ERA – România; şi informaţii strânse în timpul interviurilor cu factorii de decizie şi cercetătorii. 14 Conform statisticilor ANCS referitoare la numărul de societăţi implicate în proiecte din programele naţionale de CDI,

în 2008. 

 

28

(iii) institutele de cercetare ale Academiei Române de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Modificări ale legii care le afectează pe primele două au fost făcute în ianuarie 2011 sau sunt în curs de realizare. Ordonanţa guvernamentală nr. 57/2002 a fost modificată, iar ordonanţa nr. 6/2011 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică a fost aprobată de Ministerul Educaţiei, referindu-se la un sistem de finanţare pe trei niveluri pentru CD constând din: (i) finanţarea instituţională de bază care înlocuieşte programul Nucleus curent pentru ICD-uri; (ii) finanţarea bazată pe performanţă; şi (iii) programe de finanţare competitivă bazate pe proiecte din PNII, planurile sectoriale, fondurile UE şi alte mecanisme competitive din sistem. Mecanismele de certificare bazate pe indicatori de performanţa vor juca un rol important în noul sistem. Finanţarea instituţională va fi disponibilă numai pentru ICD-urile care au trecut printr-un nou proces de certificare. Procesul se va baza pe indicatorii de performanţă care evaluează vizibilitatea ştiinţifică şi performanţa industrială ale institutului. Evaluarea şi certificarea vor implica într-o proporţie de 50 % experţi străini pentru a garanta neutralitatea şi calitatea internaţională. Un institut poate fi clasificat la nivelurile A +, A, A-, B sau C. Pentru a fi certificată, entitatea trebuie să atingă nivelul A- sau unul mai bun (cele cu niveluri mai scăzute vor fi supuse reorganizării, consolidării sau închiderii). Certificarea sau recertificarea este oferită pentru o perioadă care nu depăşeşte cinci ani. Procesul se aşteaptă să fie desfăşurat de Colegiul Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (CCCDI), descris în secţiunea următoare. În anul 2012, noul sistem de finanţare, bazat pe rezultatele certificării, se aşteaptă să fie aplicat pentru toate schemele de finanţate. Entităţile, de exemplu universităţile, ICD-uri ale AR sau ale altor ministere care doresc să solicite finanţare de performanţă trebuie să parcurgă de asemenea procesul de certificare. Finanţarea competitivă nu necesită certificare şi este disponibilă tuturor entităţilor de cercetare.

24. Noua lege a educaţiei introduce alte modificări importante legate de cercetarea universitară din România. Până acum, universităţile publice au primit finanţare de la buget în funcţie de numărul de studenţi. Conform noii legi, fiecare universitate trebuie să desfăşoare o evaluare internă şi o clasificare de performanţă a tuturor departamentelor, incluzând cercetarea, la fiecare cinci ani. Fiecare universitate este obligată să prezinte un raport anual care acoperă situaţia financiară a universităţii, situaţia fiecărui program de studiu, rezultatele activităţii de cercetare, calitatea activităţilor desfăşurate etc. Un astfel de raport anual va reprezenta o condiţie fundamentală pentru accesarea fondurilor de la bugetul de stat. În plus, noua lege cere ca personalul din cercetare şi cadrele didactice să se pensioneze atunci când ating vârsta legală de pensionare de 65 de ani. Cu toate acestea, universităţile private şi confesionale pot decide să continue activitatea de predare şi cercetare a unui membru al personalului după vârsta de pensionare în baza unui contract de muncă cu o durată de un an care poate fi extins în fiecare an până când acesta atinge vârsta de 70 de ani. Se presupune că aproximativ 40 de procente din personalul de predare/cercetare se va pensiona în următorii cinci ani.

25. ICD-urile sunt reglementate de diferite legi şi ordonanţe15, cu prevederi neclare şi contradictorii. Există mai multe contradicţii legate de dreptul de proprietate asupra invenţiei şi transferul său. În general, cadrul legislativ legat de PI estre un sistem complex de legi privind PI16 şi

                                                             

 

16 Legea nr. 64/1991 privind brevetele („Legea privind brevetele”) republicată, legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate („Legea privind modelele de utilitate”) amendată, legea nr. 16/1995 privind topografiile produselor

 

29

prevederi aplicabile interconectate. O evaluare desfăşurată de un avocat român specializat în DPI indică faptul că: a) În sectorul public, incluzând managementul ICD-urilor, există o lipsă generală de cunoştinţe solide şi conştientizare a cadrului de reglementare privind PI şi a impactului său asupra exploatării comerciale a rezultatelor CDI17, b) Practicile referitoare la drepturile de proprietate asupra rezultatelor CDI diferă în rândul părţilor interesate. Diferite entităţi şi instituţii publice folosesc diferite practici atunci când tratează drepturile de proprietate asupra PI care apar din activitatea CDI desfăşurată de angajaţii sau cercetătorii acestora. Astfel de practici inconsecvente în rândul diferitelor părţi interesate şi care nu respectă prevederile legale aplicabile respective duc la riscul ca entităţile şi instituţiile publice să nu protejeze şi exploateze în mod legal rezultatele CDI, c) Piesa centrală a legislaţiei care guvernează sectorul CDI, Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, nu face decât să specifice faptul că în absenţa unor prevederi contractuale specifice care reglementează dreptul de proprietate asupra CDI, se aplică prevederile generale ale diferitelor legi privind PI, lăsând ca dreptul de proprietate asupra rezultatelor CDI să fie stabilit prin contract, existând riscul de a crea practici inconsecvente în domeniu.

 

 

 

                                                                                                                                                                                                     semiconductoare („Legea privind topografiile produselor semiconductoare”) amendată, legea nr. 255/1998 privind soiurile de plante („Legea privind soiurile de plante”), legea nr. 129/1992 privind modelele ornamentale („Legea privind modelele ornamentale”), legea nr. 8/1996 privind copyrightul („Legea privind copyrightul”) şi legea nr. 84/1998 privind mărcile comerciale şi indicaţiile geografice („Legea privind mărcile comerciale”). 17 În acest rezumat, prin rezultatele CDI se înţeleg toate rezultatele descrise în articolul 74 al ordonanţei nr. 57/2002 amendată („Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică").  

CASETA – legile din România referitoare la PI reglementează în mod diferit dreptul de proprietate şi transferul rezultatelor CDI

Legea privind brevetele şi regulamentul de aplicare al acesteia împiedică o negociere efectivă între entitatea care finanţează activitatea de CDI şi entitatea care desfăşoară activitatea de CDI. Astfel, există un risc inerent ca entitatea care finanţează cercetarea să piardă un potenţial valoros de exploatat.

Legea privind soiurile de plante şi Legea privind topografiile produselor semiconductoare şi regulamentele de aplicare ale acestora nu oferă criterii de stabilire şi/sau calculare a remuneraţiei datorate angajaţilor sau entităţilor care desfăşoară activitatea de CDI pentru creatorii individuali

Legea privind desenele ornamentale şi regulamentul de aplicare al acesteia. Deşi regimul legal al dreptului de proprietate asupra modelelor ornamentale create ca urmare a unui contract de muncă sau a unui contract cu o „misiune creatoare” este similar celui prevăzut pentru brevete, regulamentul nu defineşte clar, ca în cazul brevetelor, ce înseamnă exact o misiune creatoare.

Legea privind copyrightul. Spre deosebire de legile menţionate mai sus, Legea privind copyrightul nu are referiri sau prevederi specifice care reglementează exclusiv rezultatele CDI. În plus, legea are o abordare total diferită legată de exploatarea comercială a drepturilor patrimoniale asupra lucrărilor de autor. Legea protejează autorul ca proprietar al drepturilor patrimoniale asupra creaţiei sale, chiar şi în cazul unui contract de muncă sau unei lucrări remunerate, cu excepţia cazului în care autorul transferă în mod expres drepturile sale angajatorului în schimbul unei sume de bani care nu poate fi derizorie.

 

30

 

Structura guvernanţei

26. Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei (CNPST) este în mod oficial organismul de coordonare la nivel înalt a politicii pentru CDI, sub supravegherea primului ministru, deşi aparent nu s-a reunit niciodată. Prezidat de primul ministru (care răspunde pentru acesta în faţa parlamentului), Consiliul Naţional este însărcinat cu furnizarea unui cadru de dialog între organismele guvernamentale şi comunitatea ştiinţifică privind politicile CD şi implementarea ulterioară a acestora. Creat în 2002, CNPST aparent nu s-a reunit niciodată, nu a emis orientări şi nu a raportat cu privire la CDI. Cu toate acestea, în 2011, ordonanţa de urgenţă 6/11 încearcă să reînvie funcţionarea CNPST şi cere ca acesta să fie prezent la raportul anual către cabinet. Până acum, situaţia este în contrast profund cu ţările care conduc în inovare care au stabilit structuri la cel mai înalt nivel politic pentru a consolida supravegherea sistemului, conducerea şi sprijinul pentru colaborarea părţilor interesate.18. Ca o consecinţă, politica CDI a României este schiţată implicit de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) căruia i-au fost conferite puterile de a acţiona drept „autoritate de stat pentru CD”. Din păcate, se pare că ministerul are o capacitate limitată de a convoca alte părţi interesate (precum alte ministere tutelare cu propriile institute de cercetare) sau de a promova implementarea coerentă a priorităţilor naţionale legate de: (i) cercetarea în agenţiile care nu raportează direct MECTS; (ii) supravegherea şi corectarea performanţei sistemului; (iii) asigurarea sprijinului corespunzător pentru dezvoltarea noilor afaceri de către Ministerul Economiei, stimulente fiscale corespunzătoare pentru cercetarea şi dezvoltarea de către întreprinderi administrate de Ministerul Finanţelor etc. MECTS – care acum implementează mai multe reforme fundamentale ale structurii sale, în politicile privind educaţia şi cercetarea şi sprijinirea finanţării CDI – este inerent incomodat de lipsa de sprijin instituţionalizat de la nivelurile superioare ale guvernului necesar pentru a promova implementarea. (Ar trebui să fie observat că, răspunzând la un Memorandum de înţelegere încheiat recent cu CE, a fost înfiinţat un comitet interministerial privind finanţarea CD, deşi impactul său efectiv este neclar).

27. Din anul 2002, prin diferite acte juridice, uneori cu prevederi conflictuale, funcţiile MECTS ca „autoritate de stat” au fost „delegate” organizaţiilor şi consiliilor din subordinea MECTS şi/sau responsabile în faţa acestuia. Cele mai noi reatribuiri19 ale responsabilităţilor au fost făcute prin ordonanţa 74/2010, legea 1/2011, ordonanţa 6/2011 şi HG 133/2011 şi acoperă responsabilităţile Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI), Consiliului Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (CCCDI), Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Ştiinţifică (CNCS), Consiliului Naţional pentru Dezvoltare şi Inovare (CNDI), Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice                                                             18 În economiile UE mai dezvoltate, cu o performanţă ridicată a inovării precum Danemarca şi Finlanda, organismele consultative la nivel înalt, cu legături strânse cu executivul şi parlamentul, conduc şi coordonează dezvoltarea strategică a politicilor de cercetare şi inovare (consultaţi Anexa III). Printre noile state membre UE, Slovenia şi Republica Cehă, două economii cu venituri ridicate, cu o performanţă de inovare ridicată şi în creştere, conform EIS (consultaţi figura 1), consiliile la nivel înalt, cu diferite capacităţi, sunt importante. În Slovenia, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie este un organism consultativ al guvernului, în timp ce în Republica Cehă, Consiliul pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (CCDI) pregăteşte o propunere pentru alocarea fondurilor publice pentru CD, incluzând diviziunea fondurilor între organismele responsabile individuale.  19 Acestea pot fi modificate ulterior deoarece OU 6/2011 şi OU 64/2010 sunt supuse aprobării parlamentului 

 

31

şi Inovării (CNECSDTI), Comisiei de Dialog Social (CSD). Reatribuirile responsabilităţilor, unele sprijinite de reorganizări instituţionale în desfăşurare, par să fie un pas pozitiv către separarea diferitelor funcţii şi îmbunătăţirea eficienţei generale a sistemului de guvernanţă pentru cercetare, dezvoltare şi inovare. Totuşi, mai sunt multe de făcut pentru îmbunătăţirea guvernanţei şi a responsabilizării. Toate aceste organizaţii şi consilii raportează ministrului MECTS şi nu există o relaţie oficială între acestea şi alţi miniştri sau CNPST. În acelaşi timp, deoarece fiecare dintre organizaţiile şi consiliile enumerate mai sus raportează direct şi este răspunzătoare în faţa ministrului MECTS, chiar şi relaţiile dintre acestea şi demarcarea funcţiilor acestora sunt neclare. 28. Cea mai importantă delegare a funcţiilor MECTS a fost permisă prin HG 1449/2005 prin care s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Cercetare şi Dezvoltare (ANCS)20, organizată ca instituţie publică şi subordonată MECTS. Ministerul, prin ANCS, a fost însărcinat cu definirea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi programelor CDI; stimularea dezvoltării regionale şi locale; favorizarea creşterii sectorului privat, precum şi parteneriatul internaţional. Conform legii, ANCS poate avea până la 134 de angajaţi, excluzând preşedintele şi vicepreşedintele. O responsabilitate majoră a fost desfăşurarea unor proceduri competitive de alocare a fondurilor naţionale şi UE pentru proiectele de cercetare. Această finanţare poate fi solicitată de institutele publice de cercetare şi, în unele cazuri, de firmele sau institutele din sectorul privat. ANCS a fost de asemenea responsabilă cu furnizarea unor fonduri instituţionale pentru ICD-urile naţionale prin programul Nucleus. În absenţa unui CNPST funcţional, ANCS a reprezentat un instrument pentru organizarea primului proces de consultare la nivel naţional pentru definirea unei strategii naţionale privind CDI pentru perioada 2007-201321. ANCS a fost responsabilă de furnizarea resurselor bugetare pentru 19 institute în mandatul său. Monitorizează de asemenea performanţa bugetară a institutelor publice subordonate ministerelor tutelare. Realizează rapoarte anuale privind operaţiunile sale.

29. În timpul perioadei 2005-2007, în absenţa unui CNPST funcţional, ANCS a reprezentat un instrument foarte bun pentru organizarea primului proces consultativ sistematic, la nivel naţional şi analiza sistemului CDI pentru definirea priorităţilor strategiei naţionale pentru perioada 2007-2013. Totuşi, acest lucru a fost posibil datorită importantului sprijin instituţional şi de expertiză furnizat de Comisia Europeană în contextul aderării României la Uniunea Europeană în 2007, dublat de un statut sporit al preşedintelui ANCS ca membru al cabinetului şi o personalitate puternică. În acelaşi timp, ANCS a fost prima agenţie finanţatoare a cercetării, ceea ce a înclinat semnificativ balanţa înspre ANCS. În această perioadă, au fost emise cele mai importante documente legate de politică şi programare: Strategia naţională pentru CDI 2007-2013, Planul naţional pentru CDI 2007-2013 (PNII) şi documentele programatice pentru accesarea fondurilor UE pentru CDI, ca parte a Programului operaţional sectorial pentru competitivitate 2007-2013 (POS-CCE). De asemenea, ANCS a fost însărcinată22 să consolideze cadrul instituţional pentru consultări şi să înfiinţeze organisme intermediare de finanţare pentru CDI. S-a planificat constituirea a trei

                                                            20 Organizarea şi funcţiile ANCS sunt definite în hotărârea nr. 1449/2005 şi ordinul nr. 3118/24.01.2006.  21 HG 217/2007 descrie procesul consultativ de stabilire a priorităţilor naţionale condus de ANCS şi stabileşte obiectivele strategice şi specifice pentru perioada 2007-2013. 22 HG 217/2007 

 

32

consilii subordonate ANCS: Consiliul pentru Cercetare (CC), Consiliul pentru Dezvoltare Tehnologică (CDT) şi Consiliul pentru Inovare (CI), dar numai ultimul a fost înfiinţat efectiv23.

30. Eficienţa funcţiilor de coordonare orizontală, stabilire a priorităţilor şi planificare a politicii este pusă în pericol de lipsa legăturilor oficiale între CNPST şi ANCS pe plan vertical şi ANCS şi alte ministere tutelare pe plan orizontal, agravată de o potenţială lipsă a legitimării ANCS ca o consecinţă a faptului că oficial are sediul la MECTS. În ciuda cadrului de reglementare, responsabilităţilor şi mandatului aparent clare în opinia personalului său - bazate în principal pe performanţe istorice - ANCS este insuficient poziţionată şi recunoscută ca jucător cheie în coordonarea şi planificarea politicii CDI din motivele menţionate mai sus. Cadrul legal curent nu oferă o legătură verticală între CNPST şi ANCS. În al doilea rând, ANCS este condusă de un preşedinte care raportează exclusiv ministrului MECTS şi nu are o legătură formală cu principalul organism de coordonare a politicii – CNPST - şi cu guvernul. În al treilea rând, relaţiile cu CCCDI, principalul său organism consultativ, precum şi cu celelalte două organisme consultative, CNCS şi CNDI – care se presupune că oferă feedback privind impactul diferitelor programe administrate prin UEFISCDI, sunt neclare datorită noului rol câştigat de UEFISCDI în administrarea bugetelor pentru funcţionarea consiliilor şi asigurarea secretariatului tehnic al acestora. În al patrulea rând, atât ANCS, cât şi UEFISCDI sunt subordonate direct MECTS fără o legătură oficială clară.

31. Structura MECTS şi supravegherea CDI sunt supuse în prezent unor modificări semnificative juridice, de reglementare şi legate de personal proiectate să consolideze calitatea, să ofere o mai bună focalizare, să îmbunătăţească monitorizarea performanţei şi responsabilitatea faţă de cercetarea finanţată public şi să îmbunătăţească extensia spre întreprinderile private. O nouă lege organică a educaţiei, cu implicaţii în cercetare, a obţinut de curând aprobarea legislativului. Regulamentele de aplicare a legii aprobate sunt încă în curs de pregătire, dar din păcate pentru acest raport, ultimele detalii se aşteaptă să apară în întregime după finalizarea analizei funcţionale. Aşa cum au descris însă oficialii şi personalul din minister, reformele complexe vor răspunde la mai multe provocări. Acestea includ (i) restructurarea pentru a separa funcţiile de politică de cele de implementare pentru a reduce birocraţia şi a favoriza eficienţa, (ii) un program de acreditare cu participarea evaluatorilor internaţionali pentru toate instituţiile publice de cercetare (inclusiv cele care fac parte din structura autonomă a Academiei Române în cazul în care doresc să se alăture), (iii) implementarea unui regim de finanţare cu trei niveluri pentru institute cu accentul pus mai mult pe utilizarea indicatorilor de performanţă şi a mecanismelor transparente de stabilire a costurilor bugetare şi (iv) crearea sau restructurarea organismelor consultative pentru a obţine o reprezentare mai largă a părţilor interesate (incluzând sectorul privat) şi o consiliere politică mai bine definită (parte a unui efort mai larg de întărire a calităţii comitetelor consultative sau a aşa-numitelor „agenţii tampon” pentru a complementa capacităţile instituţiilor din cadrul ministerului).

32. Structurile şi atributele din cadrul subsistemului CDI din MECTS sunt redefinite24. ANCS se va axa pe politica şi strategia CDI, găsirea surselor de finanţare şi evaluarea performanţei sistemului în timp ce noua Unitate Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) se va axa pe implementare. În special, presupunând aprobarea parlamentară a ordonanţei nr. 6/2011, UEFISCDI va avea puteri executive legate de: (i) proiectarea alocării resurselor financiare de la

                                                            23 Dizolvat prin HG 133/2011 24 Cele mai multe reatribuiri ale responsabilităţilor MECTS au fost făcute prin ordonanţa 74/2010, legea 1/2011, ordonanţa 6/2011 şi HG 133/2011 

 

33

bugetul de stat şi a altor venituri pentru a finanţa învăţământul superior şi CDI; (ii) implementarea, monitorizarea şi evaluarea programelor şi proiectelor cu finanţare naţională şi internaţională; (iii) pregătirea şi organizarea concursurilor pentru granturi; (iv) monitorizarea şi evaluarea progresului proiectelor contractate; şi (v) gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală. Astfel, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) a devenit principala agenţie de finanţare publică pentru activităţile CDI. UEFISCDI a fost înfiinţată în 2010 prin OU 74/2010 prin unirea fostei Unităţi Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior (UEFISIS), Centrului Naţional de Management Programe (CNMP) şi Agenţiei Manageriale de Cercetare Ştiinţifică, Inovare şi Transfer Tehnologic – Politehnica (AMCSIT-Politehnica).

33. Misiunea consiliilor consultative a fost revizuită conform unor linii funcţionale clare. Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică (CNCS)25 se va axa pe activităţi din domeniul cercetării de bază şi va fi compus din 19 oameni de ştiinţă cunoscuţi, numiţi de Ministerul Educaţiei. Responsabilităţile CNCS vor include proiectarea orientărilor pentru programele Idei, Resurse umane şi Capacităţi din cadrul PNII (cele trei programe au reprezentat 83 % din finanţarea totală prin PNII (514 milioane EUR în perioada 2007-2011); pregătirea convocărilor licitaţiilor pentru proiectele CD şi pregătirea metodologiei pentru evaluarea viitoare a performanţei universităţilor. În schimb, Consiliul Naţional pentru Dezvoltare şi Inovare (CNDI)26 se va axa pe activităţile de inovare, incluzând colaborarea dintre cercetarea aplicată şi industrie. Consiliul va fi compus din reprezentanţi cheie ai sectoarelor public şi privat şi va fi însărcinat cu proiectarea orientărilor pentru programele Parteneriat şi Inovare din cadrul PNII (cele două programe conduse de CNCS au reprezentat 27 % din finanţarea totală prin PNII, 188 milioane EUR în perioada 2007-2011). Cele două consilii îşi vor coordona activitatea cu UEFISCDI. Suplimentar, trebuie să fie creat un Colegiu Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (CCCDI) umbrelă,27 care include reprezentanţi ai CNCS şi CNDI, plus ministerele tutelare şi comunităţile de afaceri şi ştiinţifice. Sprijinind ANCS în rolul său de elaborare a politicilor, printre alte sarcini ale CCCDI se vor afla consilierea cu privire la proiectarea şi evaluarea Planului naţional pentru CDI; desfăşurarea viitorului proces de evaluare şi certificare a ICD-urilor bazat pe performanţă, precum şi elaborarea propunerilor anuale şi a recomandărilor privind direcţiile prioritare ale CDI.

34. Două reprezentări ale sistemului de dezvoltare a cercetării şi inovare din România – care reflectă reformele în desfăşurare explicate mai sus, sunt indicate mai jos (figurile 9 şi 10). Figurile sunt organizate după funcţii şi principalele agenţii/ministere care sunt responsabile de realizarea acestora conform noilor modificări legale. 28

                                                            25 CNCS a fost înfiinţat prin legea 1/2011 prin reorganizarea Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNCSIS). Principalele funcţii ale CNCS sunt: (i) stabilirea standardelor, criteriilor şi a indicatorilor de calitate pentru cercetarea ştiinţifică; (ii) desfăşurarea periodică a auditului activităţilor de cercetare din universităţi sau unităţi de CD; (iii) administrarea programelor de cercetare şi evaluarea proiectelor care sunt propuse pentru finanţarea competitivă; (iii) pregătirea şi depunerea unui raport anual referitor la cercetarea în universităţi şi publicarea acestuia.   26 CNCDI a fost înfiinţată prin HG 133//2011 27 Ordonanţa 6/2011 prevede rolul CCCDI. În schimb, legea 1/2011 introduce două schimbări importante care afectează relaţiile oficiale din sistemul de guvernanţă: (i) bugetul CCCDI este finanţat din bugetul MECTS şi este administrat de UEFISCDI, în bază contractuală; (ii) trebuie să fie organizat un secretariat tehnic care să sprijine funcţiile CCCDI, prin ordinul ministrului MECTS. 28 Conform ANCS, rolurile de elaborare a politicilor ale consiliilor (CNCS, CNDI şi CCCDI) au fost clarificate în noua organizare. 

 

34

Figura 9 – Funcţiile şi actorii gestionării şi implementării programului CDI conform noilor modificări legislative

 

35

Figura 10 – Funcţiile şi actorii sistemului CDI conform noilor modificări legislative

 

36

35. În ciuda progresului realizat în guvernanţa CDI, coordonarea verticală şi cea orizontală încă nu sunt optime între membrii sistemului. Cadrul legal curent nu asigură o legătură verticală între CNPST şi ANCS. De fapt, ANCS este condusă de un preşedinte care raportează exclusiv ministrului MECTS şi nu are o legătură formală cu principalul organism de coordonare a politicii – CNPST - şi cu guvernul. În ceea ce priveşte coordonarea orizontală, în timp ce reatribuirile de responsabilităţi par să reprezinte un pas pozitiv către separarea diferitelor funcţii din cadrul consiliilor consultative, relaţia acestora cu UEFISCDI nu este clară datorită noului rol câştigat de UEFISCDI în gestionarea bugetelor acestora prin contracte. De asemenea, în timp ce ANCS şi UEFISCDI sunt subordonate direct MECTS, nu există o legătură oficială clară între acestea. În final, rolul UEFISCDI atât de implementator al programului, cât şi de evaluator poate crea conflicte de interese.

36. Este critic ca Consiliul Naţional să fie sprijinit de un secretariat permanent care ar putea avea sediul în MECTS (poate ANCS). Într-o structură de guvernanţă revizuită, ANCS ar putea deveni „unitatea de informaţii” însărcinată cu pregătirea profesională a politicii şi sprijin de secretariat pentru CNPST (figura 11). Secretariatul ar fi împuternicit să implementeze directivele Consiliului Naţional, să studieze legislaţia, să trimită reprezentanţi la şedinţele de cabinet care analizează aspecte legate de ştiinţă, economie, impozite sau alte aspecte cu impact asupra mandatului său. Dar ar conduce de asemenea şi coordonarea zilnică a politicilor CDI cu Academia Română, universităţile şi ministerele tutelare cu institute de cercetări. Acest rol ar putea fi jucat în practică de ANCS dacă ar fi poziţionată mai central faţă de ministerele tutelare decât aranjamentul instituţional curent. O altă funcţie importantă a ANCS ar fi monitorizarea şi evaluarea, în special evaluarea ex-post a programelor care sprijină CDI. În România, se acordă o atenţie insuficientă monitorizării şi evaluării (şi evaluării impactului), în special evaluării ex post.

Figura 11 – Cadrul de guvernanţă propus pentru CDI

 

37

Cabinet

Consiliul ST&I (CNPST)Sectoarele privat şi public

MECTSAlte ministere tutelare Ministerul AgriculturiiAcademia Română

ANCS

Secretariat şi monitorizare şi evaluare a programului şi ICD-

urilor

CNDI

CNCS

CCDI

Coordonare zilnică, proiectarea şi

evaluarea programului

UEFISCDIAgenţie de execuţie

Stabilirea priorităţilor; coordonare,

supravegherea sistemului

ICD-uriUniversităţi Firme

Implementarea şi monitorizarea programului

Guvernanţă: proiect posibil

Managementul ICD-urilor

 

Finanţarea CDI

37. Această secţiune descrie, în partea A, principalele canale de finanţare a CDI, obiectivele, programele, evoluţia şi performanţa acestora, precum şi ICD-urile ca executanţi ai CD. Sub managementul ANCS se află programele Planului naţional şi fondurile structurale ale Comunităţii Europene, precum şi finanţarea instituţională din programul Nucleus. Programele de cercetare FP6 şi FP7 sunt în administrarea Comisiei Europene. Ministerele tutelare din România finanţează CDI prin propriile planuri sectoriale. În final, Academia Română şi universităţile sunt surse atât de finanţare, cât şi de executanţi ai CD. O casetă specială este dedicată explorării implicării României în programele regionale de colaborare în cercetare. Partea B prezintă un exerciţiu care asociază modelul secvenţial de inovare de programele de finanţare a CD (prezentate în secţiunea 1). Situează programele sub ANCS (care reprezintă aproximativ 70 % din tot bugetul pentru CD) conform etapei procesului de inovare pe care o finanţează.

A. Canalele de finanţare şi principalii actori ai CDI

38. Există două surse principale de finanţare publică a CD din România – fondurile naţionale şi fondurile Uniunii Europene. ANCS administrează în medie aproximativ 70 % din aceste resurse, în timp ce restul este supravegheat de Academia Română (15 %) şi alte ministere. ANCS a folosit trei canale principale pentru a aloca resursele pentru CD:

i. Cinci programe tematice din cadrul Planului naţional pentru CDI II (PNII) care foloseşte fonduri din bugetul de stat. Între anii 2007 şi 2011, cheltuielile realizate de cele 5 programe s-au ridicat la 703 milioane EUR cu cele mai mari cheltuieli anuale în 2008. (Consultaţi Anexa IV pentru detalii).

 

38

ii. Trei programe se împart în 8 subprograme din cadrul POS-CCE Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru competitivitate (POS-2) care foloseşte în principal fonduri structurale europene, dar şi fonduri de la bugetul de stat (consultaţi tabelul 2-B pentru defalcare). Fondurile structurale europene, cheltuielile angajate şi realizate, s-au ridicat la 535 milioane EUR, concentrate în special în 2009 şi 201029.

iii. Programul Nucleus pentru finanţarea instituţională care foloseşte fonduri de la bugetul de stat. Conform ANCS, programul va fi înlocuit în 2011. În perioada 200?-2010, programul Nucleus a rămas o sursă stabilă de finanţare instituţională pentru ICD-uri decontând un total de 196 milioane EUR, fără modificări majore în alocarea anuală care a fluctuat între 42 şi 54 milioane EUR.

39. Planul naţional pentru cercetare, dezvoltare şi inovare 2007-2013 (PNII) este principalul instrument de implementare a strategiei. A avut un buget total pentru şapte ani de 4,2 miliarde EUR. Este împărţit în cinci mari grupuri tematice: (i) Resurse umane (instruire pentru doctorat); (ii) Idei (cercetare de bază exploratorie); (iii) Inovare (CD ale întreprinderilor); (iv) Parteneriate (stimularea colaborării dintre părţile interesate de CDI în nouă zone tematice TIC, energie, mediu, sănătate, agricultură, biotehnologii, materiale inovatoare, procese şi produse, spaţiu şi securitate; şi cercetare în domeniul socio-economic şi umanistic); şi (v) Capacităţi (infrastructura CD şi colaborarea internaţională). Cheltuielile curente de 703 milioane EUR în 5 ani (incluzând cheltuielile planificate pentru 2011) reprezintă doar 17 % din PNII planificat pe şapte ani. Începând cu 2009, au apărut tăieri drastice datorită crizei financiare (consultaţi figura 12). O subperformanţă relativă este înregistrată în cazul Resurselor umane (instruire pentru doctorat) şi Inovării (sprijin pentru CD din sectorul privat). Ratele de implementare executată ale PNII sunt prezentate mai jos şi mai în detaliu în Anexa 4. Datorită limitărilor bugetare, analiza anticipată de la jumătatea perioadei pentru Planul naţional (care ar putea aduce câteva clarificări legate de progresul şi provocările programului) nu se aşteaptă să fie desfăşurată decât la sfârşitul anului 2011, chiar înainte de iniţierea pregătirii Planului naţional 2014-2020.

Figura 12 – Evoluţia celor cinci programe implementate prin Planul naţional pentru CD 2007-2011 curent în euro

                                                            29 Echipa AF a găsit dovezi anecdotice în legătură cu decontările reduse din programul POS, în special pentru subprogramele Inovare şi întreprinderi fiică/întreprinderi nou-înfiinţate care necesită o proporţie substanţială de cofinanţare din partea firmei beneficiare.  Cu toate acestea, datele primite de la ANCS nu permit cuantificarea oricărei discrepanţe între cheltuielile realizate şi angajate. 

 

39

Propriile calcule bazate pe datele furnizate de ANCS. Notă: datele pentru perioada 2007-2010 se referă la cheltuielile realizate, pentru 2011 este vorba de cheltuieli anticipate

40. Cele mai multe din resursele din PNII au intrat în programul Parteneriate care a cheltuit aproape 340 milioane EUR. Această sumă reprezintă aproape jumătate (48 %) din suma totală pe cinci ani prin PNII. În anul 2008, a existat un vârf al cheltuielilor totalizând 146 milioane EUR. Până în 2011, rata de implementare a fost de 20,6%30 din cele 1.682 milioane EUR (5.400 milioane RON) planificate pentru această categorie - cea mai bună rată de implementare dintre cele cinci categorii.

Sursa – Planul naţional pentru cercetare şi dezvoltare (PNII)

41. Al doilea program ca importanţă în ceea ce priveşte finanţarea este programul IDEI care a cheltuit 138 milioane EUR şi s-a concentrat pe finanţarea proiectelor de cercetare exploratorie (PCE) şi care a reprezentat aproape toată suma (128 milioane EUR). IDEI este axat pe cercetarea fundamentală şi este un mecanism competitiv care este implementat prin solicitarea de propuneri prin care institutele de cercetare care candidează propun subiecte (abordare ascendentă). Rata de implementare pentru IDEI în 5 ani este de 16,4 % din cele 841 milioane EUR planificate (2700 milioane RON).

42. Programul Capacităţi a implementat trei module care sprijină îmbunătăţirea infrastructurilor CD (modulele I şi II) şi participarea echipelor din România la colaborarea internaţională, incluzând institutele de cercetare interguvernamentale (modulul III). Cele mai multe din cheltuielile programului Capacităţi au fost în investiţii în infrastructură cu 102,5 milioane, în timp ce modulul pentru colaborare internaţională a

                                                            30 Cheltuieli realizate în perioada 2007-2010 + cheltuieli planificate pentru 2011/cheltuieli totale planificate  

 

40

totalizat 17,3 milioane EUR. Această categorie a înregistrat a doua cea mai mare rată de implementare cu 19 %.

43. Programul Inovare este axat direct pe activităţile CD din întreprinderi şi sprijină proiectele de cercetare pre-competitive. Se prevăd cheltuieli totale de 68,8 milioane EUR până la sfârşitul anului 2011 reprezentând o rată de implementare de 11 %. Decontările au crescut de la 7,5 milioane EUR în 2007 la 25,7 milioane în 2009 înainte de a scădea la 14 milioane în 2009. Nu există cheltuieli planificate pentru programele Inovare pentru 2011.

44. Programul Resurse umane dispune de numai 5 % (36,5 milioane EUR) din cheltuielile totale prin PNII în opt subprograme proiectate să sprijine instruirea pentru doctorat şi mobilitatea. Este programul cu cea mai scăzută rată de implementare, doar 9 % din cele 420 milioane EUR planificate (1350 milioane RON).

 

41

Tabelul I PN II 2007-2013: finanţarea planificată şi cea efectivă

A. Finanţarea planificată şi rata de implementare (2007-2011) prin PN II 2007-2013

Valoarea planificată m. EUR 

Ponderea din totalul PNII 2007-2013 (planificată)

Cheltuieli până în 2011 (m. EUR) 

Rata de implementare 

Ponderea efectivă din total PNII 2007-2011 Programul 

Valoarea planificată (m. lei) 

Resurse umane  1350 420 9 % 36,5 9 % 5 %

Capacităţi   2025 631 14 % 120 19 % 17 %

Idei  2700 841 18 % 138 16,4 % 20 %

Parteneriate  5400 1682 36 % 340 20,60 % 48 %

Inovare   2025 631 14 % 68 11 % 10 %

Sprijinirea performanţei instituţionale  

1500   10 % Neimplementat, dar finanţare instituţională este furnizată de programul Nucleus  

Total din Planul naţional II 

15 000 4205 100 % 702,5 17 % 100 %

B Finanţarea anuală prin PNII 2007-2013 (milioane euro)

  2007 2008 2009 2010 2011 -

planificat Total  Cota 

RESURSE UMANE  2 5,8 3,2 11,6 13,9 36,5 5 %

IDEI  9,5 28,8 30,6 36 33,2 138,1 20 %

INOVARE  7,7 20,6 25,6 14,8 68,8 10 %

PARTENERIATE  41,2 146 66,6 42,6 43,1 340 48 %

CAPACITĂŢI  5 51,2 17,2 15,5 30,9 119,8 17 %

TOTAL  65,3 252,4 143,3 120,6 121,1 702,7 100 %

% 9 % 36 % 20 % 17 % 17 % 100 %

Programul Nucleus  41,5 48,5 52,9 53,9 0 196,8

 

42

45. Printre alte programe coordonate de ANCS se numără31:

• Programele de bază (programul NUCLEUS) cu un buget de 44 milioane EUR în 2008 şi 54 milioane EUR în 2010 (consultaţi tabelul 1.B). Acest program a fost folosit de institutele de CD (exclusiv cele subordonate AR) anual pentru a obţine sprijinul instituţional şi resursele pentru strategiile de dezvoltare sectorială, cu finanţare de până la 60 % din cheltuielile pentru CD ale instituţiei din anul anterior. Programele de bază sunt validate de ministerele care coordonează institutele respective şi sunt aprobate şi finanţate de ANCS. În anul 2009, ANCS a furnizat finanţare pentru 46 de programe de bază iniţiate şi dezvoltate de institutele naţionale de CD;

• Sprijin pentru infrastructura de cercetare de interes naţional; şi • Investiţii de capital pentru institutele de CD care aparţin ANCS.

46. Din anul 2007, România a beneficiat de fondul european de coeziune (FC) şi de fonduri structurale (FS) care s-au ridicat la aproximativ 17,2 miliarde EUR pentru toate priorităţile pentru perioada 2007-2013. Cadrul strategic naţional de referinţă schiţează planul României de investire a fondurilor structurale care sunt decontate prin programele operaţionale sectoriale (POS). În programul operaţional sectorial 2 denumit „Creşterea competitivităţii economice” (POS-CCE), a doua din cele cinci axe de prioritate ale sale (AP2) se ridică la aproximativ o pătrime din resursele din POS şi îndreaptă în mod specific 650 milioane EUR în perioada 2007-2013 (din care 110 milioane provin din propriile surse ale României şi 54 milioane din FS european) pentru activităţi CDI ca mijloace de promovare a creşterii economice. Categoriile sunt în mare similare cu cele din PNII. Angajarea de către ANCS a fondurilor structurale este în general în desfăşurare (nu a existat o reducere a bugetului), deşi finanţarea şi decontările pentru CD din sectorul privat sunt întârziate.

47. Resursele din PNII şi POS – Axa 2 sunt alocate competitiv. Cele cinci programe tematice din PNII rezultă din Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2007-2013 pregătită în 2004/2005 de Ministerul Educaţiei în baza unui proces consultativ cu institutele şi alte părţi interesate. Acest document a fost sprijinit de „studii de previzibilitate” proiectate să identifice sectoarele prioritare în baza capacităţii, relevanţei ştiinţifice, legăturilor cu economia naţională etc. Acoperă un spectru larg de domenii de cercetare care reflectă o metodologie „ascendentă” care se adaptează mai bine la priorităţile institutelor individuale şi ale părţilor interesate interne şi contrastează cu abordarea privind planificarea mult centralizată.

48. Participarea României la programele de cercetare europene FP6 şi FP7 este scăzută deoarece ratele de solicitări reuşite şi sumele garantate pentru instituţiile de cercetare locale sunt printre cele mai scăzute din UE. Prin urmare, finanţarea FP6/FP7 ca parte a venitului de cercetare a ICD-urilor este minimă. Numărul de cereri din România pentru FP7 între anii 2007 şi 2009 s-a ridicat la 476, scăzând de la 234 în 2007 la numai 110 în 2009. Rata de succes, 13-15 % a fost mai scăzută decât media UE de 22 % ceea ce a rezultat în finanţare de numai 63 milioane EUR pentru cercetarea din institutele din România, cea mai scăzută din UE27. Prin comparaţie, în aceeaşi perioadă, Danemarca, care a avut cel mai ridicat număr de cereri, a obţinut 352 milioane EUR. Participarea României la FP6 şi FP6-Euratom în perioada 2002-2006 a cuprins 541 de proiecte propuse totalizând o finanţare de 57 milioane EUR. Rata de succes a fost de 13 %. Conform studiului ANCS care a inclus 47 ICD-uri naţionale, finanţarea din FP6 şi FP7 s-a                                                             31 Hotărârea ANCS de a încuraja firmele să desfăşoare şi/sau să achiziţioneze CD este reflectată în sumele puse la dispoziţie de ANCS întreprinderilor, prin solicitare continuă de cereri. 

 

43

ridicat la numai 1 - 5 % din venitul acestora pentru cercetări (consultaţi Anexa VI). În plus, având în vedere că alocarea financiară UE provenită din fonduri structurale pentru 2007-2013 s-a ridicat la 459 milioane EUR prin Axa prioritară POS CCE, finanţarea FP6 şi FP7 poate fi văzută cel mult ca o sursă suplimentare de finanţare pentru cercetare, în special cea de la frontiera ştiinţifică, dar joacă un rol minor în finanţarea CDI.

49. Academia Română (AR) primeşte jumătate din finanţare prin granturi competitive. AR este cel mai înalt forum pentru ştiinţă şi cultură proiectat ca organism autonom finanţat direct de la bugetul de stat32. În total, cele 65 de institute subordonate AR au primit puţin mai mult de jumătate din finanţarea acestora în 2010 de la bugetul de stat (54 % sau 31 milioane EUR), cu granturi competitive pentru fonduri naţionale care s-au ridicat la echivalentul a 13,8 milioane EUR (24 %) în timp ce granturile competitive pentru cercetare finanţate de UE s-au ridicat la 12,2 milioane EUR (21 %).

50. Programele coordonate de alte ministere includ Planurile sectoriale pentru CD care sprijină dezvoltarea tehnologică sectorială şi sunt finanţate de ministerele coordonatoare ale domeniilor respective, incluzând ANCS, Ministerul Economiei, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului. ANCS a avansat cel mai mult în acest proces, creând cadrul legal şi operaţional de implementare a Programului său sectorial pentru CD. Conform Ministerului Finanţelor, ministerele sectoriale care au coordonat ICD-urile au primit 67 milioane EUR de la bugetul de stat în anul 2010 şi au planificate 35 milioane EUR pentru 2011, ceea ce respectă mai mult alocaţiilor dinainte de 2010. 33 Cea mai mare parte din finanţare este îndreptată spre cercetarea aplicată. Există o mare eterogeneitate în capabilităţile ICD-urilor de a atrage fonduri care nu sunt de stat. De exemplu, ICD-urile de la Ministerul Economiei au 30 % din venitul acestora pentru CD provenit din cererea sectorului privat local. ICD-urile au alte surse de venit care nu sunt legate de CD, cele mai multe vânzând şi servicii şi produse neexclusive. Dacă se include venitul din activităţile de afaceri, sectorul privat finanţează jumătate din venitul total al ICD-urilor Ministerului Economiei. În schimb, ICD-urile dependente de Ministerul Agriculturii primesc aproximativ 100 % din venitul acestora de la stat pentru activităţile de CD. Cu toate acestea, mai mult de jumătate din venitul total este furnizat de activităţi de afaceri care nu sunt legate de CD. 51. Finanţarea cercetării din universităţile din România este modificată de noua lege a educaţiei (Legea 1/2011). Până acum, universităţile publice primeau finanţare de la buget în funcţie de numărul de studenţi. Conform noii legi, fiecare universitate trebuie să desfăşoare o evaluare internă şi o clasificare de performanţă a tuturor departamentelor, incluzând cercetarea, la fiecare cinci ani. Fiecare universitate este obligată să prezinte un raport anual care acoperă situaţia financiară a universităţii, situaţia fiecărui program de studiu, rezultatele activităţii de cercetare, calitatea activităţilor desfăşurate etc. Un astfel de raport anual va reprezenta o condiţie fundamentală pentru accesarea fondurilor de la bugetul de stat. Suplimentar, noua lege a educaţiei prevede clasificarea instituțiilor de învăţământ superior în trei grupuri - universităţi de cercetare, numai de predare şi de cercetare-predare. Finanţarea va fi ajustată pentru a răspunde mai bine cerinţelor fiecărui tip.

52. Granturile competitive pentru cercetare au devenit o sursă importantă de venituri pentru universităţile publice. Conform Analizei funcţionale a sectorului învăţământului superior, granturile pentru cercetare alocate în mod competitiv au reprezentant în 2008 18 procente din venitul universităţilor publice şi 40 de procente din „finanţarea complementară” (figura 13).

                                                            32Academia Română poate solicita de asemenea finanţare/venituri din alte surse. 33 Nu include bugetul de stat pentru cercetarea legată de securitate (adică, Ministerul Apărării, serviciile de informaţii) care s-a ridicat la 8 milioane EUR în 2010 şi este planificat să se ridice la 7 milioane EUR în 2011.  

 

44

Figura 13 Venitul universităţilor publice

Sursa: Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS)

53. Schema curentă de finanţare instituţională este pe punctul de a fi modificată pentru a face ca sistemul să fie mai competitiv. Ordonanţa guvernamentală nr. 57/2002 a fost modificată, iar ordonanţa nr. 6/2011 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică a fost aprobată de Ministerul Educaţiei, referindu-se la un sistem de finanţare pe trei niveluri pentru CD constând din: (i) finanţarea instituţională de bază care înlocuieşte programul Nucleus curent pentru ICD-uri; (ii) finanţarea bazată pe performanţă; şi (iii) programe de finanţare competitivă bazate pe proiecte din PNII, planuri sectoriale, fonduri UE şi alte mecanisme competitive din sistem. Mecanismul de certificare bazat pe indicatori de performanţa va juca un rol important în noul sistem. Finanţarea instituţională va fi disponibilă numai pentru ICD-urile care au parcurs un nou proces de certificare.

CASETA – participarea României la programele de cercetare regionale O parte din resursele PNII, POS-Axa 2 şi ale altor programe finanţate de UE este rezervată dezvoltării regionale. PNII prin modulul III al programului Capacităţi a alocat 17,3 milioane EUR colaborării internaţionale dintre institutele de cercetare. POS-Axa 2 a alocat 5 milioane EUR proiectelor de investiţii în centre ale reţelelor GRID şi GEANT cu ajutorul cărora cercetătorii ştiinţifici pot interacţiona prin reţeaua de înaltă performanţă bazată pe IP. În plus, mai multe organizaţii de CD din România participă la Enterprise Europe Network UE – cea mai mare reţea de schimb de cunoştinţe din lume care reuneşte peste 600 de organizaţii din întreaga Europa şi peste 44 de ţări. Reţeaua oferă expertiză şi servicii societăţilor şi institutelor de cercetare. Printre altele, România colaborează cu Bulgaria şi Serbia la transferul de cunoştinţe pentru a crea legături între mediul de afaceri şi centrele de cercetare.

Din anul 1991, ţara participă la programul EUREKA prin care un consorţiu de firme în parteneriate cu universităţi şi institute de cercetare iniţiază o schemă de colaborare şi pregătesc o propunere privind orice proiect care implică CD pe punctul de a fi comercializate din tehnologia avansată. Douăzeci şi două de naţiuni europene (ţări UE şi altele) participă la cooperarea ştiinţifică prin acest program. În luna mai 2011, erau 49 de proiecte în aşteptare cu participarea organizaţiilor din România. Informaţii detaliate despre proiectele României pot fi găsite pe situl web EUREKA.

 

45

B. Finanţarea CDI şi modelul secvenţial de inovare

54. Clasificarea cheltuielilor programelor administrate de ANCS (indiferent de sursa finanţării) în funcţie de etapa ţintită din lanţul valoric al inovării oferă date interesante. Folosind modelul în cinci etape al procesului de inovare: (1) cercetarea de bază, (2) validarea conceptului/invenţiei, (3) dezvoltarea tehnologiei în etapa incipientă, (4) dezvoltarea produsului şi (5) lansarea produsului indică faptul că resursele administrate de ANCS care reprezintă majoritatea cheltuielilor guvernamentale ale României pentru CD au fost orientate în principal spre finanţarea cercetării de bază. Ultimele etape ale aşa-numitei „văi a morţii” (etapele 3 şi 4) sunt foarte slab finanţate, ceea ce este şi cazul etapei finale (5) producţie şi marketing (consultaţi tabelul 2-A).

55. Mai multe programe din cele două canale principale POS Axa 2 şi PNII sunt îndreptate spre mai multe etape din lanţul valoric al inovării în acelaşi timp (consultaţi tabelul 2-B). Dintr-un total de 1,4 miliarde EUR de cheltuieli realizate şi planificate în perioada 2007-201134, 69 % au fost alocate cercetării de bază – etapa 1 (972 milioane EUR) prin Resurse umane, Capacităţi, Idei (din PNII) şi subprogramele selectate din POS-2. Aproape o treime din finanţare (29 % sau 408 milioane EUR) a fost direcţionată fie spre etapa 1, fie spre etapa 2 – validarea conceptului, prin programe precum Parteneriate şi Inovare din PNII. POS-Parteneriate a fost îndreptat în mod specific spre etapa 2 cu 11,4 milioane EUR. Pe scurt, POS-Infrastructura privată ţinteşte toate etapele „văii morţii” (etapele 2-4) cu aproape 19 milioane EUR. În final, toate etapele inovării sunt finanţare cu mai puţin de 1,4 % din total (20,7 milioane EUR) prin subprogramul POS-Inovare, în timp ce etapa 5 - producţie şi marketing primeşte mai puţin de 1 %, ridicându-se la 5,8 milioane, prin POS Întreprinderi noi-înfiinţate - întreprinderi fiică.

Tabelul 2 Modelul secvenţial al procesului de inovare

A. Rezumat

Etapa 1    Etapa 2    Etapa 3  Etapa 4    Etapa 5

Cercetare de bază

M. EUR

Validarea conceptului

M. EUR

Dezvoltarea tehnologiei în etapa incipientă

Dezvoltarea produsului

M. EUR

Producţie/marketing

M. EUR

Subtotal etapa 1 972,1 Subtotal etapele 1 şi 2  408

Subtotal etapa 2  11,4

                                                            34 Totalul este compus din 880 milioane EUR din PNII şi 540 milioane EUR din POS-2. 

 

46

Subtotal etapele 2, 3, 4  19,1 Subtotal etapele 2, 3, 4, 5  20,7 Subtotal etapa 5  5,8

 

47

 B. Defalcarea în funcţie de program

Etapa 1    Etapa 2    Etapa 3  Etapa 4    Etapa 5   

Cercetare de bază  M. EUR 

Validarea conceptului 

M. EUR

Dezvoltarea tehnologiei în etapa incipientă  

Dezvoltarea produsului  

M. EUR 

Producţie/marketing   M. EUR 

Subtotal etapa 1  972,1              Programul Nucleus   198  Resurse umane - PNII  36,5  Capacităţi - PNII  120  Idei - PNII  138  POS-2 Experţi străini 2.1.2  47,2  POS-2 Infrastructură 2.2.1  401,1  POS-2 GRID-GEANTS 2.2.3   5  POS-2 Capacitatea administrativă 2.2.4  26,3  

Subtotal etapele 1 şi 2      408  Parteneriate - PNII      340  

Inovare - PNII      68     Subtotal etapa 2  11,4  

  POS – Parteneriate 2.1.1  11,4  

  Subtotal etapele 2, 3, 4  19,1     POS-2 Infrastructură privată 2.3.1  19,1     Subtotal etapele 2, 3, 4, 5  20,7   POS – Inovare 2.3.3  20,7

  Subtotal etapa 5  5,8

             

POS Întreprinderi nou-înfiinţate – întreprinderi fiică  5,8

Calculele Băncii Mondiale efectuate cu ajutorul datelor furnizate de ANCS 56. Pe lângă mecanismele descrise de finanţare directă a CD, Guvernul României a anunţat de curând un mecanism de stimulente fiscale pentru CD, ca o metodă de a oferi sprijin public pentru CD privată. În ultimii ani, sprijinul indirect pentru CD privată sub forma facilităţilor fiscale a devenit din ce în ce mai folosit în ţările OCDE. În anul 2008, 21 de ţări OCDE au oferit stimulente fiscale pentru CD, de la 12 în 1995. În plus, cinci ţări nemembre OCDE – Brazilia, China, India, Singapore şi Africa de Sud – au un mediu fiscal competitiv pentru investiţiile în CD. Ordinul nr. 2086/4504 din România – publicat în data de 12 august 2010 în Monitorul Oficial a fost emis pentru a stabili normele metodologice pentru aplicarea

 

48

deducerilor pentru cheltuielile CD. Ordinul a răspuns modificărilor introduse de articolul 19.1 al Codului fiscal, adoptat prin Legea 343/2009. Articolul 19.1 reduce venitul impozabil al contribuabililor printr-o deducere suplimentară de 20 % din costurile suportate de aceştia în anul fiscal pentru CD. Tabelul de mai jos oferă o vedere de ansamblu a schemei de facilităţi fiscale pentru CD din România, în comparaţie cu alte ţări din OCDE.

Tabelul 3. O comparaţie a facilităţilor fiscale pentru CD din România şi alte ţări

Scutiri fiscale   Reporturi fiscale   Credite fiscale  Reportat sau vărsat ca impozit negativ 

România  Depreciere accelerată pentru mijloacele fixe folosite în activităţile de CD.  

Deducere suplimentară de 20 % pentru impozitul pe profit, aplicată la cheltuielile eligibile pentru CD 

Canada (federal)35 

100 % pentru utilaje şi echipamente (nu şi pentru clădiri) 

20 %, 35 % pentru întreprinderi mici (din primele 3 milioane $) 

Rambursabil (impozit negativ) 

Norvegia36

18 % până la 5,5 milioane NOK (aprox. 0,9 milioane $). 20 % pentru IMM-uri. 

Impozit negativ 

Franţa37 

30 % până la 100 milioane €, 5 % peste 

Creditele fiscale nefolosite sunt rambursate după trei ani 

Australia38 

125 % în funcţie de volum 175 % incremental 

Reportat 

Regatul Unit39 

130 % pentru firmele mari 175 % pentru IMM-uri 

Reportat  

                                                            35 http://www.cra-arc.gc.ca/txcrdt/sred-rsde/bts-eng.html  36 www.skattefunn.no  37 Comisia Europeană (2008) 38 http://www.ausindustry.gov.au/InnovationandRandD/RandDTaxConcession/Pages/RDTaxConcession.aspx  39 http://www.hmrc.gov.uk/ct/forms-rates/claims/randd.htm  

 

49

57. Rata subvenţiilor fiscale (RSF) indică faptul că schema stimulentelor fiscale ar plasa România ca furnizor generos de stimulente (indice B < 0,9) pe acelaşi loc cu Spania şi Franţa40. Societăţile din România ar putea obţine între 29 şi 22 de cenţi drept credit fiscal pentru fiecare dolar cheltuit pentru CD, pentru o durată de viaţă utilă a mijloacelor fixe de 5 ani şi pentru o durată de viaţă utilă a activelor fixe de 10 ani, respectiv. Deşi acest instrument poate avea un efect important asupra stimulării investiţiilor sectorului privat în CD, folosirea acestuia de către firme pare foarte limitată. Dovezile anecdotice strânse pentru analiză sugerează că deşi antreprenorii văd reguli clare, le este dificil să împartă în categorii cheltuielile pentru CD (şi se tem că autorităţile fiscale ar face acelaşi lucru) şi de aceea nu solicită schema de creditare fiscală.

Figura 14. Rata subvenţiilor fiscale pentru 1 USD pentru CD, 2008, 2011

Sursa: OCDE (2009) şi calculele proprii pentru România

58. Oficiile de transfer tehnologic nu par să îşi îndeplinească mandatul de a sprijini comercializarea cercetării. Un studiu al OTT desfăşurat de echipa analizei în martie 2011 legat de 51 de instituţii de transfer tehnologic existente acreditate de ANCS (cu o rată de răspuns de 43 %) a indicat că: (i) pentru 60 % din OTT-uri, transferul tehnologic nu este principala activitate; (ii) există o lipsă de oameni de afaceri şi administratori în compunerea capitalului uman al OTT-urilor. Faptul că se personalul OTT-urilor se bazează prea mult pe profesori poate diminua capacităţile OTT-urilor de dezvoltare a afacerii; (iii) o proporţie minimă din venitul OTT-urilor vine din licenţiere sau venituri din capital (mai puţin de 5 %), majoritatea venind de la instituţia mamă (40 %) şi serviciile de consultanţă (25 %) (figura 15); şi (iv) performanţa OTT-urilor indică foarte puţine rezultate legate de cererile locale de înregistrare a brevetelor (3,9 în medie pe OTT în 2010 faţă de 30,1 în SUA), brevetelor de invenţie (1,3 în medie pe OTT în 2010) şi

                                                            40 RSF face ca diferite scheme de facilităţi fiscale să fie comparabile.  RSF este o măsură bazată pe indicele B – consultaţi anexa VII pentru metodologie şi calcule.  

 

50

întreprinderi nou-înfiinţate (0,5 în medie pe OTT). Deşi există o creştere pozitivă pentru toate cele trei rezultate, baza iniţială este aproape de zero (figura 16). Aproape inexistente sunt brevetele pentru Biroul European de Brevete (0,3 în medie) şi USPTO (0,1 în medie). Numărul cumulativ de întreprinderi nou-înfiinţate generate în România în ultimii 3 ani din cercetarea finanţată public prin OTT-uri (15) situează ţara, prin comparaţie cu Regatul Unit, în prima etapă a comercializării cercetării (figura 17).

Inovarea pentru întreprinderi şi climatul investiţional

59. Un studiu al Băncii Mondiale a tratat factorii climatului investiţional care afectează dorinţa firmelor de a inova (a introduce un nou produs) în România. Analiza indică faptul că inovarea are un impact pozitiv asupra productivităţii firmelor şi confirmă că firmele care investesc în CD au o probabilitate (cu 32 de procente) mai mare de a inova. Figura 17 rezumă rezultatele unui climat investiţional mai tolerant în ceea ce priveşte contribuţia fiecărei variabile la tendinţa firmelor de a inova (normalizat la 100). Indică faptul că nivelurile de productivitate (TFP), modernizarea tehnologică (certificarea calităţii şi „personal cu computere”) – sunt de asemenea importante. Interpretăm aceste rezultate

Figura 15 – Sursele venitului OTT-urilor în 2010 

Figura 16 Brevetarea de către OTT şi întreprinderile nou-înfiinţate 2008-2010 

Figura 17 Numărul de întreprinderi fiică; comparaţie Regatul Unit - România 

Sursa: studiul OTT – Analiza funcţională CDI 2011 

Sursa: studiul OTT – Analiza funcţională CDI 2011 

Sursa: studiul OTT şi Helen Lawton Smith – Birkbeck, 29 iunie 2010 

România =25 societăți  (2008‐2010)  ‐‐ aprox. 15 ani în urmă ?  

 

51

ca dovezi că modernizarea tehnologică şi CD sunt intrări complementare în procesul de inovare: pentru firmele care nu desfășoară CD, este mai puţin probabil să introducă un nou produs în acelaşi mod în care firmele învechite din punct de vedere tehnologic este improbabil să facă acelaşi lucru. Din nou, conceptul de activitate CD este implicit interpretat ca cel mai larg discutat anterior – în timp ce noţiunea de inovare este de asemenea suficient de vastă pentru a include îmbunătăţiri incrementale sau marginale ale produselor şi proceselor. 60. Prezenţa competitorilor străini are de asemenea o contribuţie pozitivă asupra probabilităţii ca firma să introducă un produs nou. Contribuţia factorului „presiune competitivă din partea firmelor străine” se ridică la 6 procente. Mai interesat, poate, este faptul că are o contribuţie pozitivă chiar după controlarea mai multor alte variabile. Relaţia dintre competiţie şi inovare a fost sursa unei lungi dezbateri, de curând, existând teorii privind organizarea industrială care prezic de obicei că inovarea ar trebui să scadă odată cu competiţia, în timp ce lucrarea empirică presupune contrariul. Studiile recente prezic un format în U – caz în care o competiţie mai mare ar favoriza inovarea şi creşterea deoarece ar reduce profitul firmei înainte de inovare cu mai mult decât reduce profitul post-inovare. Reformele structurale fiind încă în desfăşurare, această diferenţă de profit poate să fie relevantă şi să promoveze competiţia (adică, să reducă profitul pre-inovare) şi poate juca un rol important în România. 61. Doi alţi factori contribuie la explicarea probabilităţii ca firmele să introducă produse noi. Primul factor se referă la accesul la credite. În sesiunea anterioară, am argumentat că răspunsul natural al firmelor la criză – creşterea folosirii fondurilor interne pentru fondul de rulment – ar putea compromite capacitatea acestora de a investi în noi oportunităţi de afaceri. Variabila „noi active finanţate de bănci private” şi variabila fictivă pentru descoperirea de cont par să indice (contribuţie combinată de aproximativ 9 procente) şi par să sublinieze argumentul prin indicarea faptului că este mai probabil ca firmele cu acces la credite să inoveze deoarece finanţarea internă devine mai disponibilă pentru a o finanţa. Hall şi Lerner (2009) examinează mai pe larg presupunea privind o „diferenţă de finanţare” structurală pentru finanţarea inovării, punând accentual pe motivele pieţei financiare pentru subinvestiţie. Un al doilea punct de referă la importanţa „variabilei fictive pentru auditorul extern”. Auditarea externă este interpretată aici ca un factor care îmbunătăţeşte accesul şi calitatea informaţiilor financiare despre societate contribuind la rezolvarea asimetriilor de informaţii care contribuie la raţionalizarea creditului. Figura 18: contribuţii ale variabilelor măsurate la tendinţa de dezvoltare a noilor produse, % 

 

52

  Notă: contribuţiile procentuale la climatul investiţional se bazează pe conceptul contribuţiei variabilelor din partea dreaptă (PD) la probabilitatea de dezvoltare a unui nou produs, normalizat la 100. Constanţa ecuaţiei, precum şi variabilele regiune, industrie şi dimensiune nu sunt indicate în grafic, pentru această prezentare. Consultaţi Anexa II pentru detalii privind metodologia. 

 

53

IV. Patru provocări ale reformei politice

H. Următoarea secţiune descrie domeniile de provocareşi posibilele acţiuni ale guvernului de îmbunătăţire a performanţei CDI pe termen scurt şi mediu. O sarcină deosebită este consolidarea guvernanţei sistemului CDI. În primul rând, aceasta înseamnă o înţelegere pe scară mai largă a faptului că este un sistem naţional compus din diferite părţi interesate şi activităţi distincte care contribuie împreună (sau distrug) un lanţ valoric. Este necesară supravegherea sistemului de către oficialii de nivel înalt ai guvernului pentru a promova integrarea şi funcţionarea sa îmbunătăţite, a asigura participarea părţilor interesate relevante în procesul de stabilire a politicii, a stabili priorităţi naţionale pentru alocarea resurselor limitate pentru CD şi a implementa o responsabilizare transparentă legată de performanţă. O a doua provocare este de a consolida performanţa activităţilor CD din sectorul public în sine prin mai buna aliniere a stimulentelor, finanţării, monitorizării performanţei şi priorităţilor de cercetare la priorităţile naţionale convenite. O a treia provocare este de a accelera procesul de transfer al CD în inovarea din sectorul privat. Aceasta necesită o mai mare atenţie acordată comercializări cercetării finanţate public şi legislaţiei corespunzătoare privind proprietatea intelectuală. Va necesita de asemenea un program coerent şi focalizat de asistenţă tehnică şi financiară în etapa incipientă pentru firmele nou-înfiinţate care aplică inovaţii şi care îşi au originea în CD din România astfel încât o proporţie mai mare a unor astfel de rezultate ale cercetării să rezulte în câştiguri ale activităţii economice şi valoare adăugată pe teritoriul ţării. O provocare finală va fi aceea de a creşte nivelul CD din sectorul privat într-un cadru de drepturi de proprietate intelectuală bine definite şi impozite specifice şi acţiuni de reglementare pentru a îmbunătăţi climatul CDI din sectorul privat şi a atrage ISD intense în CD.

Îmbunătăţirea guvernanţei sistemului CDI

a) Lipsa unei supravegheri şi mobilizări naţionale ferme pentru CDI duce la necesitatea activării Consiliului Naţional pentru Politica Ştiinţei şi a Tehnologiei al primului ministru şi includerea inovării în mandatul şi funcţia sa

62. Competitorii economici ai României din cadrul UE şi din afară îşi consolidează din ce în ce mai mult sectoarele CDI pentru a promova o performanţă mai bună a sistemului, a reduce scurgerea de rezultate CDI către alte ţări pentru comercializarea acestora, a ţinti resurse din domeniile de avantaj comparativ naţional curent sau potenţial, a facilita colaborarea întreprinderi/institute cu privire la CD şi a asista preluarea de către sistemul privat a inovaţiilor în investiţiile acestora. În schimb, în România, componentele individuale ale sistemului CDI suferă de aceleaşi deficienţegenerale care afectează administraţia publică deja identificate de alte analize funcţionale – stabilire necorespunzătoare a priorităţilor politicii, supraveghere limitată a implementării, modificări frecvente ale personalului, procese de bugetare şi reguli de management al resurselor umane rigide şi stimulente reduse pentru performanţă. Sistemul CDI este complicat în plus de un cadru legal confuz şi de o pletora de actori care indiferent dacă coordonează sau nu, de multe ori sunt în competiţie pentru resurse bugetare, au priorităţi instituţionale diferite şi nu se adaptează neapărat uşor la

 

54

viziunea unui ministru sau a altuia pe o perioadă susţinută. În plus, partea dreaptă a inovării din lanţul valoric CDI – dezvoltarea şi lansarea produsului – pare să fie mult ignorată de guvern.

63. Reforma din CD condusă de Ministerul Educaţiei reprezintă un efort important, venit la timp şi complex. MECTS are roluri importante de management al bazei educaţiei ştiinţifice şi părţilor de cercetare din lanţul valoric. Cu toate acestea, bunele intenţii şi ajustările de perspectivă ale structurilor, stimulentelor şi mecanismelor de finanţare pot fi insuficiente pentru a asigura implementarea corespunzătoare fără forţa supravegherii naţionale instituţionalizate. O expresie singulară a sprijinului pentru program din partea funcţionarilor superiori din guvern nu este suficientă. Extinderea unui Minister al Educaţiei reformist poate depăşi puterea acestuia de a pune în aplicare îmbunătăţirile necesare fără ajutorul instituţionalizat şi la nivel mai înalt. De aceea pare extrem de importantă reactivarea Consiliului Naţional pentru Politica Ştiinţei şi a Tehnologiei pentru a deveni un supraveghetor activ al sistemului CDI. Mandatul său ar trebui să fie extins pentru a include „inovarea” astfel încât să reîndrepte atenţia academicienilordin domeniul ştiinţei şi cercetării în scopul deplasării cercetării spre piaţă. Este critic ca Consiliul Naţional să fie sprijinit de un secretariat permanent care ar putea avea sediul în MECTS (poate ANCS). Secretariatul ar fi împuternicit cu implementarea directivelor Consiliului Naţional, studierea legislaţiei, trimiterea reprezentanţilor la şedinţele de cabinet care analizează aspecte legate de ştiinţă, economie şi impozite sau alte subiecte cu impact asupra mandatului său şi autorizat să urmărească programul CDI revigorat ca înaltă prioritate naţională.

64. Atributele Consiliului Naţional par în general suficiente conform ordonanţelor curente. Ar trebui să poată analiza strategia naţională pentru CDI, stabili şi implementa deciziile pentru alocările de cheltuieli generale şi ale sectorului, stabili indicatori de performanţă, monitoriza progresul anual, integra dezvoltarea întreprinderilor şi politicile fiscale cu CDI şi mobiliza sprijinul societăţii pentru un program naţional coordonat. Lipseşte doar o scânteie de viaţă având în vedere că toate părţile cheie interesate intervievate în timpul analizei funcţionale şi-au exprimat sprijinul pentru un efort naţional la nivel înalt revitalizat pentru CDI. Este posibil ca România să dorească să analizeze intens experienţele şi structurile CDI ale altor guverne previzionare (consultaţi Anexa III, deşi orice structură trebuie să se adapteze contextului şi nu există niciun model de copiat). Cu toate acestea, printre principiile principale s-ar putea număra (i) includerea tuturor părţilor interesate importante, (ii) transparenţa şi responsabilizarea în stabilirea şi monitorizarea priorităţilor naţionale, (iii) construirea consensului naţional pentru promovarea durabilităţii politicii şi (v) un angajament riguros pentru performanţă. Cu o astfel de structură şi principii de ghidare, sectorul CDI din România poate propune şi apăra în viitor în mod legitim resursele naţionale limitate. Dar o reparare a sistemului trebuie să continue în paralel cu finanţarea crescută. Ţara are o bază ştiinţifică şi tehnologică care ar trebui să fie mai bine folosită înainte ca aceasta să fie secătuită prin emigrarea celor mai buni şi inteligenţi dintre oamenii de ştiinţă tineri şi comunitatea de afaceri trebuie să se bazeze numai pe propria cercetare şi inovaţiile tehnologice din străinătate.

65. Îndemnurile de a îmbunătăţi supravegherea naţională pentru a influenţa mai bine avantajele competitive ale ţării, a promova creşterea generării CD şi a firmelor inovatoare sau cel puţin de a se conforma mandatelor UE comune se pot pierde în cacofonia de cereri de leadership naţional la nivel înalt. De aceea, dacă angajamentele de a revitaliza Consiliul Naţional sunt judecate ca improbabil de a fi susţinute, o a doua cea mai bună soluţie de a îmbunătăţi coordonarea sectorului poate atrage paşi practici de a creşte rolul MECTS în supravegherea sectorului CDI prin mecanisme ca: (i) transferul către MECTS/ANCS al supravegherii tuturor institutelor care raportează ministerelor tutelare; (ii) autorizarea ANCS să administreze un consiliu inter-agenţii proiectat să îmbunătăţească coordonarea prin oferirea către ANCS (singură dacă este

 

55

necesar) a autorităţii în cadrul guvernului de a stabili alocarea relativă a resurselor bugetare non-competitive pentru instituţii (în cadrul unei anvelope bugetare dezvoltate de Ministerul Finanţelor) şi autorizarea ANCS prin MECTS de a proiecta şi analiza legislaţia legată de stimulentele financiare şi politice pentru CDI inclusiv cele pentru sectorul privat. Aceste puteri ar necesita un nivel mai limitat de supraveghere operaţională de către primul ministru, dar ar promova totuşi o mai bună proactivitate la nivel de guvern dacă este urmărită viguros.

b) Priorităţile naţionale difuze privind CD ar trebui să fie reîndreptate spre domenii cu avantaj ştiinţific şi economic comparativ

66. Se pare că Planul naţional curent 2007-2013, aşa cum este conceput şi implementat, nu reprezintă opţiuni strategice, ci mai degrabă o „umbrelă” care permite ca aproape orice proiect să fie urmărit – indiferent dacă este acţionat de curiozitate sau proiectat ca un cordon ombilical pentru institutele care se zbat în căutarea unei misiuni. Drept consecinţă, câştigurile rezultate din aceste investiţii pot fi destul de limitate (aşa cum s-a dovedit prin datele raportate anterior privind brevetele, publicaţiile, sprijinul pentru inovarea în întreprinderi, păstrarea oamenilor de ştiinţă tineri etc.). Pe scurt, totul este o prioritate şi nimic. Creşterile relative ridicate din cercetarea de bază care se situează considerabil peste nivelurile internaţionale este puţin probabil să aibă un impact de creştere a cercetării aplicate, deşi pot consolida baza ştiinţifică în beneficiul final al institutelor sau firmelor străine. Cercetarea extrem de avansată (şi scumpă) din industriile de nişă fără o industrie naţională asociată poate deveni în cel mai bun caz o intrare pentru progresul UE şi global cu beneficii naţionale foarte limitate. Echipa analizei funcţionale este de părere că România nu are resurse nelimitate, nu ar trebui să finanţeze cercetarea ştiinţifică fără beneficii potenţiale clare pentru naţiune şi nu poate amâna un angajament riguros pentru intensificarea punerii accentului pe cheltuielile publice pentru CD. În consecinţă, pregătirea în curs a următorului Plan naţional trebuie să fie susţinută de rapoarte de previziune pregătite cu grijă care să exploreze punctele tari şi punctele slabe curente şi potenţiale ale sectorului, o analiză independentă a rezultatelor Planului naţional actual, rapoarte transparente şi disponibile public privind rezultatele certificării ICD-urilor şi discuţii ample şi deschise cu părţile interesate şi publicul. În timp ce cercetarea acţionată de curiozitate, „ascendentă”, are rolul său, ar trebui să se pună mai mult accentul pe stabilirea priorităţilor bine proiectate şi dezbătute „descendent”. Transparenţă crescută în alocarea resurselor către institutele de cercetare – prin procesul de certificare, folosirea indicatorilor de performanţă clari şi a metodelor competitive pentru selectarea proiectelor care implică evaluatori internaţionali - ar putea de asemenea să reducă preocupările legate de marja discreţionară, „clientelism” sau conflicte de interese în stabilirea alocărilor pentru institute.

67. Fără a prejudicia acest proces, s-ar părea că România ar trebui să concentreze mai bine resursele sale pentru CD. De exemplu, prioritatea sectorială pentru cea mai mare parte a programului PNII (Parteneriate) cu un total previzionat iniţial de 5,4 miliarde RON (aproximativ 1,68 miliarde EUR) are următoarea distribuţie care este posibil să nu fie conformă cu avantajele comparative ale naţiunii:

1. Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor  10 % 2. Energie  10 % 3. Mediu  14 %

 

56

4. Sănătate  14 % 5. Agricultură, sănătatea şi securitatea alimentară  12 % 6. Biotehnologii  7 % 7. Materiale inovatoare, proceduri şi producte  15 % 8. Spaţiu şi securitate  8 % 9. Cercetare socio-economică şi umanistică  10 % Table 4 Avantajul ştiinţific dezvăluit al României41 2005-2009 

Documente în funcţie de domeniu  România  Internațional

Avantajul ştiinţific dezvăluit 

Ştiinţe agricole şi biologice  890 655.997 0,4 Arte şi ştiinţe umaniste  383 165.792 0,7

Biochimie, genetică şi biologie moleculară  1.400 984.356 0,4 Afaceri, management şi contabilitate  293 196.877 0,5 Inginerie chimică  2.582 354.335 2,3 Chimie  4.103 613.044 2,1 Informatică  1.708 481.774 1,1 Ştiinţe în ajutorul luării deciziilor  151 45.952 1 Stomatologie  21 40.200 0,2 Ştiinţele pământului şi planetare  623 357.096 0,5 Economie, econometrie şi finanţe  276 108.346 0,8 Energie  305 134.647 0,7 Inginerie  4.348 1.118.597 1,2 Ştiinţele mediului  1.083 342.962 1 Profesiuni medicale  61 63.750 0,3 Imunologie şi microbiologie  263 270.022 0,3 Ştiinţele materialelor  5.292 554.506 3 Matematică  3.300 405.032 2,5 Medicină  2.265 2.494.587 0,3 Multidisciplinare  138 87.280 0,5 Neuroştiinţă  139 160.088 0,3 Ştiinţe ale îngrijirii  119 118.446 0,3

                                                             

 

 

41 Avantajul ştiinţific dezvăluit (ASD) este definit ca raportul unei ţări (i) în documente dintr-un anumit domeniu (d) împărţit la raportul ţării al tuturor documentelor publicate. Sectoarele în care România prezintă ASD sunt evidenţiate cu galben.

 

 

57

Farmacologie, toxicologie şi farmaceutică  376 234.834 0,5 Fizică şi astronomie  5.446 705.190 2,4 Psihologie  99 124.537 0,2 Ştiinţe sociale  554 407.933 0,4 Medicină veterinară  23 76.565 0,1 Calculele noastre, sursa: date SCImago, accesate în luna februarie 2011 

68. Analiza bazată pe publicaţiile documentelor dezvăluie punctele forte ale rezultatelor ştiinţifice ale României, în special în ştiinţele materialelor, matematică, fizică şi astronomie, inginerie chimică şi chimie. Cu toate acestea, România nu pare destul de puternică din punct de vedere ştiinţific în domeniile sprijinite de cele mai mari granturi PNII precum tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, sănătate, ştiinţele pământului sau cercetarea umanistică şi socială (consultaţi tabelul de mai sus).

69. O constatare importantă a relaţiei dintre specializarea ştiinţifică (punctul forte al rezervei de cunoştinţe ştiinţifice naţionale) şi impactul economic din sfera productivă este că cele mai multe industrii se trag dintr-un număr mare de domenii ştiinţifice. În România, sistemul ştiinţific a crescut independent de sistemul de producţie. Cu toate acestea, cercetarea anterioară a ţărilor OCDE (Laursen and Slter, 2005) poate oferi indicii cu privire la modul în care această relaţie poate fi rectificată în România. Cercetarea demonstrează că legătura dintre ştiinţă şi activităţile economice pare să fie destul de puternică în domeniul farmaceutic şi biotehnologic. Constatările cercetării în ştiinţele vieţii pot avea de multe ori implicaţii economice directe. Acest lucru este demonstrat prin numărul mare de întreprinderi fiică din universităţi din aceste industrii şi de referiri academice din brevetele industriale. Anexa X oferă o defalcare pe sectoare a performanţei CD a întreprinderilor. Este notabila înalta concentrare a CD în industria prelucrătoare şi în cadrul acesteia, în substanţe chimice, farmaceutică şi instrumente, sectoare care beneficiază de cercetarea ştiinţifică şi în care România are avantaje ştiinţifice.

c) Coordonarea orizontală imperfectă şi cea verticală neclară pentru CD publice trebuie să fie remediate de o sub-structură autorizată şi coerentă a părţilor interesate cheie din sectorul public prezidată de MECTS

70. Este posibil ca noua ordonanţă care amendează şi completează ordonanţa guvernamentală nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică adoptată în ianuarie 2011 să nu depăşească lipsa de coordonare orizontală dintre organismele care acreditează şi certifică ICD-urile (adică, Academia Română şi ministerele tutelare), făcând imposibil de avut un singur sistem naţional de evaluare a performanţei diferitelor institute de cercetare. De fapt, fiecare organism de acreditare va avea propriul sistem de acreditare. Există trei cadre legislative diferite pentru institutele de cercetare guvernate de MECTS-ANCS, ministerele tutelare şi Academia Română. MECTS supraveghează direct numai 19 ICD-uri şi aproximativ 70 % din finanţarea anuală pentru CD. Această fragmentare poate predispune sistemul la un nivel de confuzie şi dispersare a efortului. Cu toate acestea, nu este necesar ca toate institutele să fie subordonate MECTS (ca în multe alte ţări şi presupunând revigorarea Consiliului Naţional) – o iniţiativă care ar putea duce la pierderea timpului şi o controversă obositoare fără a garanta îmbunătăţiri ale performanţei. Accentul ar trebui să fie pus mai degrabă pe mobilizarea energiei pozitive care există în multe părţi interesate prin încurajarea unui Consiliu Naţional revitalizat de a face paşi practici în promovarea unor standarde operaţionale mai uniforme, bugetării, responsabilizării legate de performanţă etc. în toată gama de institute publice şi laboratoare ale universităţilor. Aceasta ar putea implica crearea unui organism de

 

58

coordonare multilateral subordonat MECTS incluzând reprezentanţi ai AR, universităţilor şi ministerelor tutelare cu institute de cercetare însărcinat cu stabilirea şi supravegherea standardelor şi performanţelor CDI coerente la nivel naţional, precum şi sprijinul pentru pregătirea şi aderarea la următorul Plan naţional pentru CDI.

Îmbunătăţirea gestionării CD publice

d) Deoarece un număr mare de ICD-uri în toate domeniile tehnologice poate duce la dezeconomii de scară şi dispersie a priorităţilor şi resurselor, numărul acestora ar trebui să fie redus în funcţie de priorităţile naţionale

71. Este posibil ca fragmentarea şi numărul mare de institute de cercetare şi dezvoltare (sunt aproximativ 264 de organizaţii de CD în România) devotate unei game largi de domenii ştiinţifice să nu fie modalitatea cea mai eficientă de alocare a resurselor. De exemplu, Finlanda are numai 18 institute de cercetare publice. Resursele limitate pentru CD cel mai probabil că se vor subţia, forţând institutele să consume mult timp şi energie căutând resurse pentru a supravieţui, preluând proiecte care nu sunt conforme cu propriile priorităţi şi contribuind la costuri mai mari decât cele optime fixate (şi de tranzacţie) pentru sistem. Probabil că România se află la frontiera tehnologică în doar câteva sectoare, multe din acestea de nişă. Stabilirea priorităţilor sectorului sugerează închiderea sau privatizarea mai multor institute din domeniile în care România nu are sau nu ar putea avea prea curând un avantaj tehnologic şi/sau ştiinţific. Reducerea numărului de institute ar trebui să fie bazată transparent pe criterii care îşi au originea în procesul de certificare, stabilirea de către Planul naţional a priorităţilor şi opţiunile de închidere prin privatizare, consolidare sau integrarea în universităţi. Dacă se alege privatizarea, procesul ar trebui să fie rapid (maximum un an). Experienţa cu privatizarea ICD-urilor, care a început în anii 1990 şi continuă încă două decenii mai târziu, sugerează că investitorii (toţi locali) au fost interesaţi mai mult de proprietăţile imobiliare în care ICD-urile se aflau decât de capacităţile de cercetare ale institutului sau proprietatea sa intelectuală. A deformare suplimentară a fost adăugată contractelor de privatizare sub forma angajamentelor de a păstra personalul existent al ICD-urilor pentru o perioadă de cinci ani, reducând şi mai mult preţul de vânzare. Costurile de oportunitate pentru menţinerea institutelor de cercetare marginală ar trebui să fie incluse în efortul de închidere. Mecanismele specifice de evaluare ale ambelor agenţii însărcinate cu privatizarea ICD-urilor – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS care are încă 22 de ICD-uri de privatizat cu un statut legal de entităţi comerciale) şi Ministerul Finanţelor ar trebui să fie analizate de Consiliul Naţional pentru a favoriza o opţiune de privatizare rapidă şi mai clară. Se înţelege că orice iniţiativă privind o nouă rundă de privatizare trebuie să fie desfăşurată prin metode corespunzătoare deoarece nici MECTS, nici ANCS nu au mandatul sau abilitatea de a depune singure un astfel de efort.

72. Din fericire, ANCS începe un program de certificare pentru toate institutele subordonate, precum şi pentru mai multe institute care raportează ministerelor tutelare. Acest efort important va include evaluatori străini recunoscuţi pe plan internaţional (o practică în creştere în Europa) folosind metrice şi metodologii prestabilite. Se prevede ca „notele” câştigate de institute să le identifice pe cele care ar trebui să continue să primească sprijinul guvernamental, să sufere o restructurare sau să fie închise/preluate. Acest proces pare să fie pregătit cu grijă, garantat cu siguranţă şi ar trebui să înainteze rapid, incluzând posibil CD efectuate în universităţi care sunt în prezent evaluate printr-un mecanism diferit.

 

59

e) ICD-urile certificate cu succes ar trebui să fie finanţate printr-o bugetare mai predictibilă, influenţată de performanţă

73. Proiectele finanţate prin PNII au avut angajamente bugetare multianuale pe o durată de trei ani; totuşi, reducerile de 50 % din cheltuielile publice generale pentru CD în 2009 au avut un impact inevitabil asupra nivelului programului. Contractele au trebuit să fie renegociate şi programele de cercetare iniţiale reduse, cu întreruperi considerabile ale colaborării internaţionale (curente şi potenţial în viitor) şi contractelor cu diaspora română. În mod inevitabil, institutele nu şi-au putut respecta în multe cazuri obiectivele de livrat, şi-au concentrat atenţia asupra respectării costurilor fixe critice şi au căutat să păstreze personalul de bază. Intenţia ANCS de a crea forme predictibile (şi credibile) de finanţare instituţională pe termen mediu asociată performanţei (după efortul de acreditare) ar trebui să reducă o sursă a slăbiciunii sistemului. Bineînţeles că identificarea şi stabilirea unei metrici a performanţei transparente şi recunoscute pe plan larg, validă pentru toate disciplinele, va fi o provocare. Ar trebui să fie un proces consultativ care implică institutele afectate şi alte părţi interesate relevante.

f) Managerii ICD-urilor certificate trebuie să fie lăsaţi să administreze prin protejarea unui mecanism al fuxului de finanţare mai predictibil şi îmbunătăţirea abilităţii managerilor de a îndeplini obiectivele de performanţă

74. Managementul intern al ICD-urilor reprezintă indiscutabil o provocare importantă pentru directori şi poate pentru sector. Bugetarea este imprevizibilă (aşa cum a fost indicat mai sus) datorită crizei fiscale şi modelelor inegale de finanţare. Un aspect asociat este acela că în timp ce fondurile europene permit achiziţia echipamentului de cercetare, costurile operaţionale nu sunt finanţate. Ca o consecinţă, mai multe ICD-uri au declarat că au în laboratoare echipament modern care nu este folosit integral sau se deteriorează deoarece nu există fonduri pentru întreţinere. Abilitatea managerilor de a oferi stimulente pentru performanţă este serios limitată (ca în întreaga administraţie publică) datorită salariului rigid, clasificării ocupaţiilor şi regulilor privind promovarea. Poate de aceea multe institute au structuri inversate de personal rezultând din eforturile de a recompensa performanţa şi/sau mişcarea ascendentă neregulată a posturilor. Şi mai tulburător, o anchetă neştiinţifică în rândul directorilor a sugerat că între 20 şi 40 % din personalul institutelor are o performanţă sub cea normală şi concedierea acestui personal este atât de complicată şi consumatoare de timp încât îi determină pe manageri să nu înceapă procedura. Aceasta este o problemă la nivelul întregului guvern, dar în mod clar inhibă eforturile de a crea şi susţine excelenţa profesională a institutelor. În timp ce se desfăşoară eforturi la nivel de guvern pentru îmbunătăţirea managementului resurselor umane, managerii ICD-urilor ar trebui să dispună de toate instrumentele posibile legal de a folosi recompense monetare şi nemonetare pentru a stimula performanţa, de sprijin central pentru măsurile disciplinare, asistenţă dacă este necesar pentru reordonarea activităţilor pentru a include colaborarea cu sectorul privat şi eforturile de a creşte brevetarea utilă şi alte metode de comercializare a rezultatelor cercetării.

g) Îmbunătăţirea perspectivelor în carierele din ICD-uri şi universităţi şi a mediilor de lucru pentru a păstra/repatria capitalul uman

75. Se estimează că magnitudinea exodului creierelor şi în special emigrarea oamenilor de ştiinţă şi a inginerilor se ridică la aproximativ 15.000 de cercetători români cu publicaţii ISI care lucrează în străinătate. Printre ţările Comunităţii Europene, România are una din cele mai mari pierderi nete intra-UE. În ciuda

 

60

faptului că este o prioritate a PNII, între anii 2007 şi 2009, numai în jur de 40 de cercetători români care lucrau în străinătate au fost convinşi să se întoarcă. Alte calcule indică importanţa diasporei: aproape 9 din doctorii în ştiinţe şi inginerie români stau în SUA cinci ani după absolvire. În parte, obstacolul este acela că salariile cercetătorilor experimentaţi se ridică la 1.000 EUR pe lună, mult sub salariile din străinătate. Pentru a genera un impact economic, stimulentele trebuie să treacă de la promiterea oportunităţilor de cercetare la generarea tranzacţiilor şi a posibilităţilor de a folosi baza de abilităţi acasă în noi întreprinderi, aşa cum a fost demonstrat de persoanele reîntoarse în India şi China pentru a conduce întreprinderi nou-înfiinţate. În plus, discuţiile cu directorii institutelor sugerează că principala preocupare a acestora este de a preveni în primul rând emigrarea oamenilor de ştiinţă. Astfel, costurile şi beneficiile finanţării repatrierii (altele decât în câteva cazuri când s-ar atrage talente ştiinţifice sau manageriale superioare) ar trebui să fie analizate cu grijă de guvern. Poate că ar trebui să fie acordată o mai mare atenţie menţinerii unei baze de cercetători de nivel mediu care sunt confirmaţi prin publicaţii, dar care caută provocările şi recompensele unei activităţi mai legate de piaţă care va fi promovată mai activ în viitor. Un astfel de mediu de lucru poate să ajute la păstrarea talentelor, precum şi să atragă repatrierea cercetătorilor români sau cel puţin să îi angajeze prin colaborarea transfrontalieră.

76. Posibilitatea de păstrare a mai multor oameni de ştiinţă tineri şi atragere a celor instruiţi peste hotare poate creşte cu noua lege a educaţiei (Legea 1/2011) care cere ca personalul din educaţie şi cercetare să se pensioneze la atingerea vârstei legale de pensionare de 65 de ani. În universităţi, se prevede ca aproximativ 40 de procente din personalul didactic/de cercetare se vor pensiona în următorii cinci ani. Cu toate acestea, universităţile private şi confesionale pot decide să continue activitatea de predare şi cercetare a unui membru al personalului după vârsta de pensionare în baza unui contract de muncă cu o durată de un an care poate fi extins în fiecare an până când persoana atinge vârsta de 70 de ani.

77. Pentru a rezolva direct problema repatrierii diasporei înalt calificate, există trei opţiuni neexclusive: (i) politici generale, (ii) politici îndreptate spre diaspora ştiinţifică şi (iii) politici pentru diaspora tehnologică/antreprenorială. Politicile generale includ detectarea locului în care se află un membru înalt calificat al diasporei şi încurajarea formării unei reţele prin care membrii diasporei să rămână în contact între aceştia şi cu ţările de origine (de exemplu, GlobalScot, o reţea de 800 de scoţieni influenţi din întreaga lume este sprijinită de Scottish Enterprise prin conferinţe şi evenimente, atât în Scoţia, cât şi în străinătate şi prin încurajarea membrilor de a participa, de a partaja reţeaua proprie de contacte şi de a construi noi relaţii.). Există de asemenea necesitatea de a dezvolta un profil de specializare pentru ţara de origine, făcându-l mai deschis oportunităţilor legate de resursele umane cu educaţie avansată în afara graniţelor. De fapt, politici de reîntoarcere de succes se găsesc în ţări precum Singapore, Coreea de Sud şi Taiwan, unde S&T şi sectoarele industriale sunt deja destul de avansate, unde forţa de muncă înalt calificată din diaspora poate fi angajată efectiv.  78. Politicile pot fi de asemenea îndreptate spre diaspora ştiinţifică oferind stimulente pentru a desfăşura cercetare în România sau în colaborare cu oamenii de ştiinţă din România. Dacă astfel de politici sunt îndreptate spre favorizarea reîntoarcerii oamenilor de ştiinţă, sunt necesare structuri de recompensare bazate pe merit; deoarece o grilă de plată bazată pe vârstă nu oferă o responsabilizare legată de performanţă şi nu favorizează oamenii de ştiinţă calificaţi de peste hotare. Pentru cercetătorii care au studiat în străinătate şi au o carieră acolo, posibilitatea de a rămâne angajaţi în comunităţi de cercetare globale ar fi benefică atât pentru aceştia, cât şi pentru România. În plus, ar trebui să fie depuse eforturi pentru a crea o masă critică a persoanelor reîntoarse cu un trecut similar. De exemplu, Chile permite întoarcerea membrilor înalt calificaţi

 

61

ai diasporei în sectorul academic şi public, un stimulent suplimentar pentru cei reîntorşi. Masa critică de persoane reîntoarse a fost un factor cheie în dezvoltarea şi implementarea unui model de creştere economică în care calificările celor returnaţi au fost folosite în elaborarea politicilor.

79. Politicile de promovare a implicării diasporei înalt calificate în activităţile tehnologice şi antreprenoriale ar putea include sprijin guvernamental pentru recrutarea românilor înalt calificaţi de firme din sectorul privat. De exemplu, consulatul izraelian din SUA promovează ofertele de angajare de către societăţi din Israel pentru cercetători israelieni din SUA, prin reţelele profesionale israeliene. Lista de membri ai reţelei este păstrată la zi de ambasadă. În plus, consulatul organizează zile de recrutare în care potenţialii reîntorşi pot susţine interviuri cu angajatorii la sediul său. Această intervenţie uşurează procesul de coordonare dintre potenţialii angajaţi şi societăţi şi le oferă primilor certitudinea unor condiţii contractuale pentru o eventuală reîntoarcere în Israel. Politicile care favorizează dezvoltarea reţelelor se pot axa pe construirea conexiunilor iniţiale ale membrilor diasporei cu ţările de origine prin foşti colegi de clasă şi factori de decizie. În mai mule situaţii, membrii înalt calificaţi ai diasporei au identificat şi accesat resurse sub-utilizate şi/sau pieţe potenţiale în ţările acestora de origine. De exemplu, diaspora israeliană a putut să acceseze tehnologie militară şi baza de abilităţi corespunzătoare prin proceduri de identificare a resurselor potenţiale. În mod similar, diaspora taiwaneză a găsit şi apoi a dezvoltat talente de producţie cu cost scăzut acasă. În schimb, diaspora indiană a accesat abilităţi de programare sub-utilizate pentru a dota cu personal propriile iniţiative antreprenoriale.

CASETĂ – unitatea Croaţiei prin fondul de cunoştinţe (UFC)

UFC oferă granturi pentru proiecte ştiinţifice comune între oameni de ştiinţă croaţi care trăiesc în ţară şi în străinătate. . Organizaţia Internaţională a Muncii şi Forumul Economic Regional European au recunoscut UFC drept o practică bună pentru îmbunătăţirea mobilităţii experţilor înalt calificaţi şi critică pentru promovarea legăturilor dintre migrare şi dezvoltare. UFC se axează pe 1) sprijinirea tinerilor oameni de ştiinţă şi specialişti remarcabili din Croaţia să viziteze excelentele centre de cercetare şi dezvoltare din străinătate pentru a stabili cooperarea (până la 10.000 EUR), 2) cooperarea şi cunoaşterea cercetătorilor şi experţilor de origine croată pentru a dezvolta ştiinţa şi tehnologia (granturi de până la 10.000 EUR), 3) angajarea tinerilor cercetători şi specialişti cu doctorat în întreprinderile croate. Obiectivul acestui sub-program este de a preveni exodul creierelor şi de a ajuta la păstrarea în permanenţă în ţară a specialiştilor din domeniul cercetării.

Succesul UFC în atragerea cercetătorilor croaţi care lucrează în afara graniţelor poate fi atribuită în principal modului în care programul este administrat şi guvernat. De la prima solicitare de propuneri, procesul de selecţie a fost condus de excelenţă academică, corectitudine şi transparenţă. Acest lucru, în schimb, a fost obţinut printr-o combinaţie de reguli simple, proceduri continue, evaluare expertă şi un consiliu puternic care include cercetători locali şi internaţionali, precum şi reprezentanţi de frunte ai comunităţii de afaceri. Ideea nouă de a aduce figuri de vârf din societăţile multinaţionale şi locale pentru a supraveghea programul a fost îndreptată spre consolidarea credibilităţii programului, asigurarea faptului că se bazează pe merit şi este imparţial şi încurajarea celor mai buni cercetători, în special cei care trăiesc în afara graniţelor, să solicite granturi

 

62

Accelerarea transmiterii CD

h) Infrastructura de transfer tehnologic trebuie să fie consolidată şi mai bine finanţată pentru a comercializa CD finanţate public

80. Infrastructura de transfer al inovării şi tehnologiei, respectiv organizaţiile specializate în diseminarea, transferul şi valorizarea rezultatelor CD au fost dezvoltate într-o oarecare măsură în România. Reţeaua Naţională pentru Transfer Tehnologic şi al Inovării (ReNITT) constă din 46 de entităţi specifice (centre de transfer tehnologic şi informare, incubatoare de tehnologie şi afaceri), precum şi patru parcuri ale ştiinţei şi tehnologiei aflate în regiuni diferite ale ţării. Totuşi, această infrastructura de transfer tehnologic este caracterizată de capacităţile reduse de comercializare şi/sau suferă din lipsa finanţării publice, necesitând în schimb eforturi de a fi complet finanţată din taxe şi comisioane bazate pe tranzacţii. Aceasta în schimb limitează capacitatea oficiilor de transfer tehnologic (OTT) de a promova instruirea, a monitoriza mai bine cercetarea şi dezvoltarea pieţei şi în general de a ajuta la conducerea schimbării culturale necesare în universităţi şi ICD-uri către o colaborare îmbunătăţită cu sectorul privat. Finanţarea curentă pare să fie lipsită de viziune în sensul că nu reflectă externalităţile produse de OTT, aşa cum este confirmat prin studii OCDE, de a servi drept intermediari, de a reuni cercetătorii cu antreprenorii, de a sprijini comercializarea rezultatelor cercetării şi în general de a ajuta la eliminarea diferenţelor dintre cercetare şi dezvoltarea produsului. Faptul că ţările din OCDE cu o orientare puternică spre piaţă favorizează dezvoltarea OTT şi recunosc că autofinanţarea are nevoie de ani pentru a se dezvolta reprezintă o indicare a valorii acordate performanţei acestora.

81. Extensia către cercetători a OTT-urilor ar trebui să fie realizată printr-o încurajare mai mare a cercetătorilor de a se gândi prin perspectiva posibilităţilor de comercializare. Sunt disponibile mai multe opţiuni. Aşa cum se propune în Analiza funcţională a învăţământului superior realizată de Banca Mondială, România ar trebui să se gândească să împartă universităţile sale în universităţi numai cu predare şi universităţi cu mandate suplimentare de cercetare pentru a concentra mai bine resursele financiare pentru cercetare în timp ce oferă simultan o mai mare pondere excelenţei în educarea studenţilor. În ceea ce priveşte cercetătorii, ar trebui să fie acordată explicit o greutate mai mare cererilor de brevet care au avut succes, licenţelor, redevenţelor etc. în deciziile legate de avansarea în carieră şi compensaţii. Danemarca oferă un exemplu de eforturi pentru încurajarea unei astfel de focalizări (consultaţi Anexa III). Cultură de tip „publică sau dispari” ar trebui să fie modificată pentru a include comercializarea ca unitate de măsură. Bineînţeles că universităţile ar trebui să adopte politici pentru a asigura o partajare corectă a oricăror profituri din comercializare cu cercetătorul/echipa. MECTS poate de asemenea să ia în calcul dacă ar trebui să fie incluse cursuri despre comercializarea CD/PI în programul ştiinţific de bază în măsura în care mai multe părţi interesate au observat o lipsă de înţelegere a aspectelor legate de comercializare, dacă nu chiar rezistenţă la acestea, în unele facultăţi.

82. Cea mai bună practică din economiile OCDE inovatoare a fost ca universităţile şi ICD-urile să angajeze propriul personal pentru transfer tehnologic cu abilităţi specializate care includ şi depăşesc gestionarea PI. OTT-urile sunt responsabile nu numai de sarcinile legale legate de brevetare şi licenţiere, dar ajută şi la definirea strategiei de comercializare a instituţiei gazdă. Aceste strategii pot include nu numai alegerea concentrării asupra unor anumite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei, ci şi modul de comercializare pe care instituţia de cercetare se va axa (de exemplu, licenţiere, întreprinderi nou-înfiinţate, cercetare

 

63

sponsorizată sau consultanţă etc.). Cu această sofisticare crescută a activităţilor de comercializare, un aspect major pentru multe instituţii de cercetare este atragerea şi menţinerea personalului OTT cu abilităţi corespunzătoare (care depăşesc experienţa juridică în protejarea PI) care poate ajuta la identificarea oportunităţilor potrivite şi implementarea strategiei de comercializare a instituţiei.

83. În Danemarca, Legea daneză privind invenţiile din institutele publice de cercetare oferă următoarele prevederi: a) universitatea are dreptul de a-şi asuma dreptul de proprietate asupra cercetătorii finanţate public, b) angajaţii universităţii trebuie să dezvăluie universităţii invenţiile prin oficiul de transfer tehnologic, c) oficiul de transfer tehnologic trebuie să decidă într-o perioadă de 2 luni dacă universitatea doreşte să-şi asume dreptul de proprietate, d) OTT trebuie să încerce în mod activ să comercializeze invenţia, e) angajatul trebuie să asiste activ procedura, dacă este necesar, f) orice venit net este împărţit între cercetători (1/3), departament (1/3) şi universitate (1/3).

84. În cazul României, pentru a favoriza potenţialul de comercializare al activităţii OTT, sunt garantate mai multe reforme, incluzând: (i) cercetătorii care folosesc finanţarea publică pentru CD trebuie să dezvăluie invenţiile (şi rezultatele cercetării OTT); (ii) OTT trebuie să se decidă într-o perioadă scurtă de timp (de exemplu, Danemarca stabileşte un termen limită de două luni) dacă există potenţial comercial sau nu (şi dacă da, care sunt paşii următori) şi (iii) OTT trebuie să încerce în mod activ să comercializeze invenţia. Revigorarea reţelei OTT ar trebui să fie o prioritate pentru Consiliul Naţional.

i) Legislaţia privind proprietatea intelectuală şi protecţia acesteia trebuie să fie actualizate în conformitate cu standardele europene generale privind transparenţa şi dreptul de proprietate asupra invenţiei42

85. România are valori foarte scăzute pentru indicatorii „proprietăţii intelectuale” în comparaţie cu media UE-27 (aproape zero), conform Tabloului de bord european privind inovaţia 2008. De fapt, brevetarea în ţară nu este o activitate răspândită pe scară largă, chiar mai puţin în străinătate. În perioada 2007-2008, numai un singur brevet a fost oferit prin programele finanţate de PNII, din 54 de cereri şi numai 6 cereri au fost făcute Oficiului de Brevete din USA fără ca vreun brevet să fie emis. Nu este surprinzător faptul că reprezentanţii sectorului privat şi ICD-urile percep regulile naţionale privind PI ca neclare şi complicate şi obţinerea unui brevet ca foarte scumpă.

86. Romania are mai multe reglementări privind PI incluzând legile nr. 64/1991 privind brevetele, 8/1996 privind copyrightul şi drepturile conexe, ordonanţa nr. 57/2002, legile nr. 350/2007, 129/1992 şi 1134/2010 printre altele. Există mai multe contradicţii în aceste legi privind drepturilor de proprietate asupra invenţiilor şi transferul acestora creând păreri negative în rândul reprezentanţilor întreprinderilor cu sediul în România, precum şi a potenţialilor investitori străini. De exemplu, conform Legii privind brevetele (64/1991) care se aplică la fel sectorului public şi privat, pentru a deţine drepturile de proprietate asupra unei invenţii, o persoană trebuie să înregistreze invenţia la oficiul de brevete (legea specifică faptul că „Dreptul la brevet îi aparţine inventatorului sau succesorului acestuia (…) Orice persoană care a înregistrat, (…) o cerere de brevet la OSIM sau succesorul acesteia are un drept de prioritate, începând cu data înregistrării faţă de orice depunere, privind aceeaşi invenţie, având o dată ulterioară”). În schimb, ordonanţele 57 şi 6/2011 tind să atribuie dreptul de proprietate asupra rezultatelor cercetării finanţate din resurse publice ICD-urilor (legea

                                                            42 Vezi Anexa X. 

 

64

specifica: „rezultatele cercetării provenite din execuţia unei cercetări sub contract şi descoperirea sau inovarea finanţată parţial sau integral din fonduri publice care aparţin contractanţilor care efectuează direct activităţi conform acordului de grant şi/sau angajaţilor conform contractelor de finanţare şi aplicării legislaţiei privind proprietatea intelectuală şi copyrightul”). În plus, există contradicţii în legea 8/1996 legate de aplicaţiile software, în care câteva articole protejează un autor al invenţiei, în timp ce altele protejează dreptul angajatului.

87. În mod specific, eforturile ar trebui să fie direcţionate către: a) consolidarea cunoştinţelor juridice privind cadrul de reglementare al PI şi aplicarea acestuia din departamentele juridice ale entităţilor şi instituţiilor publice. Cu toate acestea, este important să se armonizeze practicile referitoare la dreptul de proprietate asupra CDI în rândul diferitelor părţi interesate. Un set clar de reguli şi o aplicare uniformă a acestor reguli referitoare la dreptul de proprietate asupra rezultatelor CDI reduc riscul cu care se confruntă entităţile şi instituţiile publice de a nu reuşi să protejeze rezultatele CDI, b) Stabilirea dreptului de proprietate asupra rezultatelor CDI prin lege şi amendarea Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Ca un minimum, este posibil să fie necesar ca legea să includă toate drepturile prevăzute în sistemul de legi privind PI în cadrul rezultatelor CDI şi să clarifice fără urmă de îndoială cum este garantată în mod exact participarea la beneficiile rezultante a persoanelor implicate în activităţile CDI care nu sunt protejate de respectivele legi privind PI, c) Amendarea şi armonizarea legilor privind PI care reglementează rezultatele CDI. Cadrul de reglementare a PI din România poate fi îmbunătăţit, în special în legătură cu reglementarea sumelor datorate de angajatorii sau entităţile care desfăşoară activităţi de CDI cercetătorilor individuali ca beneficii care decurg din exploatarea comercială a diferitelor tipuri de brevete, d) Evaluarea utilităţii Proiectului de lege privind invenţiile realizate de angajaţi care se doreşte să înlocuiască reglementările insuficiente privind invenţiile făcute în legătură cu un contract de cercetare sau de muncă şi să armonizeze şi să unifice prevederile respective incluse in diverse legi privind PI, totuşi, proiectul de lege nu face decât să compileze şi să detalieze într-o singură lege toate prevederile legilor anterioare privind PI, nereuşind astfel să facă un pas înainte în reglementarea rezultatelor CDI.

Favorizarea CD din sectorul privat  

j) Îmbunătăţirea climatului investiţional pentru inovare.

Analiza datelor la nivel de firme pentru România indică faptul că inovaţia are un impact pozitiv asupra productivităţii firmelor şi confirmă faptul că firmele care investesc în CD au o probabilitate (cu 32 de procente) mai mare de a inova. De asemenea sunt subliniate efectele climatului investiţional – în special accesul la noi tehnologii şi credite, precum şi prezenţa competiţiei străine. Mai multe eforturi de reformă, precum „climatul investiţional” ar contribui la lărgirea bazei de firme care investesc în CD din România.

k) Firmele nou înfiinţate bazate pe PI ar trebui să fie favorizate prin politici guvernamentale şi finanţare

88. Există doar câteva programe îndreptate spre societăţile nou-înfiinţate bazate pe PI din România. Termenul „întreprinderi nou-înfiinţate inovatoare” se aplică în general tuturor întreprinderilor mici şi mijlocii

 

65

şi politicile şi programele generice de sprijin pentru IMM-uri ţin de responsabilitatea Ministerului Economiei, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Ministerului Finanţelor. Programe specifice legate de CD sunt coordonate de ANCS, iar această agenţie şi Ministerul Finanţelor au semnat de curând un protocol de colaborare îndreptat spre promovarea IMM-urilor inovatoare, stimularea creativităţii şi cultura antreprenorială în CD şi dezvoltarea infrastructurii adecvate pentru unităţile CDI şi IMM-uri. În august 2010, ordinul nr. 2086/4503 a anunţat nomele pentru noile credite fiscale pentru cheltuielile în CD. Nivelul reporturilor fiscale şi al creditelor este considerat relativ generos în comparaţie cu alte ţări OCDE (consultaţi Anexa VII pentru comparaţii şi metodologie), deşi este prea devreme să stabilim impactul stimulentelor. Începând din 2008, prin Programul POS-CCE din cadrul Planului naţional, a fost lansat un program denumit „Sprijinirea întreprinderilor nou-înfiinţate şi a întreprinderilor fiică inovatoare” pentru a sprijini activităţile inovatoare ale întreprinderilor nou-înfiinţate şi ale întreprinderilor fiică de înaltă tehnologie sau cu o înaltă valoare adăugată. Cu un buget anual de 18,5 milioane EUR, a fost lansată o competiţie continuă în 2008. Proiectele pot fi finanţate cu până la 0,2 milioane EUR necesitând 10 % cofinanţare din partea solicitantului. În ciuda acestor programe, numărul de întreprinderi nou-înfiinţate finanţate este foarte mic. În anul 2008, cinci din şapte proiecte depuse au fost aprobate pentru finanţare, în timp ce cifrele corespunzătoare anului 2009 au fost şase din nouă. Această cifră este foarte limitată în comparaţie cu alte ţări şi potenţialul României, iar natura şi caracterul adecvat al programului din România garantează o analiză de înaltă prioritate din partea Consiliului Naţional.

89. Guvernul ar putea lua în consideraţie crearea unei mici agenţii specializate în promovarea şi finanţarea întreprinderilor nou-înfiinţate inovatoare şi a proiectelor de CD din IMM-uri. Au fost frecvent create agenţii guvernamentale specializate pentru a „promova” proiecte de CD în întreprinderile mici, inclusiv în întreprinderile nou-înfiinţate inovatoare. Promovarea este importantă în cazul finanţării proiectelor de CD din întreprinderile mici şi întreprinderile nou-înfiinţate inovatoare pentru a facilita tranziţia de la idei la piaţă, un proces în care tind să apară mai multe obstacole nefinanciare. Se înţelege că astfel de obstacole nu sunt prezente la nivelul cercetării pur ştiinţifice; iar cercetătorii sunt complet instruiţi şi dotaţi pentru a efectua activităţi de cercetare „pură”. „Promovarea” oferă în mod normal, printr-o reţea de consultanţi, servicii legate de afacere şi tehnologie care nu sunt uşor disponibile pe toată durata ciclului de viaţă al proiectului. De exemplu, contactul cu potenţialii clienţi are o importanţă critică deoarece feedbackul acestora ajută ca dezvoltarea produsului să fie mai eficientă din punct de vedere al costurilor. TEKES din Finlanda şi BICRO din Croaţia (consultaţi caseta) sunt exemple de astfel de agenţii.

 

66

l) Facilităţi pentru IMN-uri ca motor al întreprinderilor nou-înfiinţate bazate pe cunoaştere şi al grupurilor de tehnologii

90. Prin analiză, s-a descoperit surprinzător că IMN-urile mari evită deliberat cercetarea şi dezvoltarea în România datorită mediului ostil legat de proprietatea intelectuală şi temerii că angajaţii români ar putea să folosească sistemul juridic pentru a căuta recompense prin procese consumatoare de timp şi controversate pentru public. Spre deosebire de Statele Unite unde întreaga cercetare finanţată de întreprinderi este deţinută de întreprinderi sau Europa de Vest care oferă „drepturi” limitate cu grijă cercetătorilor finanţaţi de întreprinderi pentru împărţirea profiturilor, cadrul legal curent din România înclină necorespunzător balanţa către cercetătorii finanţaţi de întreprinderi, înăbuşind practic astfel de programe în multe firme. Această rezultă în pierderea oportunităţilor pentru investiţiile în CD, locurilor de muncă pentru cercetătorii români, externalităţilor pentru ţară, dezvoltării reţelei de CD şi a sinergiilor care duc spre grupurile de tehnologii etc. Nu este surprinzător faptul că nu există dovezi legate de externalităţi în ceea ce priveşte dezvoltarea furnizorilor locali sau a întreprinderilor fiică iniţiate de un fost angajat al unei IMN deoarece acestea

CASETA – proiectul legat de ştiinţă şi tehnologie al Croaţiei (PST)

Prin PST din Croaţia, Centrul de Inovaţie în Afaceri din Croaţia (BICRO) - o instituţie specializată în promovarea CD în IMM-uri, gestionează mai multe programe îndreptate spre diferite etape ale procesului de inovare, acestea sunt:Programul TECHCRO. Programul sprijină externalizarea cheltuielilor în activităţile de validare a conceptului precomercializare. Fondul de granturi pentru validarea conceptului (PoC) a fost înfiinţat pentru a oferi granturi într-un mod competitiv de până la 50.000 € reprezentând până la 75 % din costurile totale ale proiectului. Fondul sprijină întreprinderile deja în fiinţate şi nou înfiinţate şi întreprinderile fiică ale universităţilor din Croaţia pe drumul spre dezvoltarea proiectelor şi procedurilor inovatoare.

Programul SPREAD. Programul este îndreptat spre tehnologia din etapa incipientă (prototip), promovarea colaborării dintre întreprinderi şi organizaţiile de cercetare publice. SPREAD constă dintr-un program de asociere a granturilor pentru a promova cercetarea în comun dinte sectorul privat şi organizaţiile publice de cercetare – limita este de 50 % din costul total al proiectului şi maximum 120.000 EUR pe proiect. Sunt eligibile proiectele de cercetare ale IMM-urilor realizate în comun cu organizaţiile publice de cercetare. Procesul de solicitare este relativ simplu şi deciziile se iau în şase săptămâni. Programul stimulează utilizarea maximă a infrastructurii din centrele de cercetare ştiinţifică.

Programul RAZUM. Programul este îndreptat spre tehnologia din etapa incipientă (prototip) şi dezvoltarea produsului (validarea comercială) ale procesului de inovare. Încurajează CD din sectorul privat şi dezvoltă o „conductă” de proiecte ale IMM-urilor de sprijinit de fondurile structurale. RAZUM este un mecanism de credit preferenţial, proiectat să încurajeze sectorul privat să cheltuiască mai mult pentru CD şi să reducă riscurile cu care firmele se întâlnesc în procesul de inovare. Oferă împrumuturi care acoperă până la 70 % din costurile de dezvoltare a produsului, cu rambursare condiţionată de succes; societăţile încep să ramburseze creditul atunci când proiectele încep să genereze venituri din vânzările

 

67

desfăşoară foarte puţine activităţi de CD sau deloc. O investigare suplimentară a barierelor şi a posibilelor reforme, pentru a atrage firme din străinătate care desfăşoară CD ar trebui să reprezinte o prioritate principală a Consiliului Naţional.

 

V. Recomandările pentru acţiunile pe termen scurt şi mediu - rezumat  

Acţiunea  Agenţia responsabilă  Pe termen scurt 

Pe termen mediu 

Activarea Consiliului Naţional pentru Politica Ştiinţei, Tehnologiei şi Inovării  

Primul ministru  X 

Punerea accentului pe priorităţile de CD din domeniile de avantaj ştiinţific şi economic comparativ pentru Planului naţional pentru cercetare şi dezvoltare 2014-2020 (PNII-2) 

Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei, Tehnologiei şi Inovării 

X 

Grupul de lucru inter-agenţii prezidat de MECTS ar trebui să fie mandatat să supravegheze întreaga finanţare şi evaluare a performanţei 

CNPSTI şi MECTS şi ANCS 

X 

Un număr corespunzător de ICD-uri în conformitate cu priorităţile naţionale, PNII-2 şi procesul de certificare 

CNPSTI, autorităţile de privatizare şi ANCS 

X 

Finanţarea ICD-urilor prin mecanisme de bugetare predictibile, influenţate de performanţă 

Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică 

X 

Consolidarea autonomiei de gestionare a ICD-urilor în luarea deciziilor legate de buget şi personal 

ANCS şi GR  X 

Îmbunătăţirea perspectivelor în carieră din ICD-uri şi a mediilor de lucru pentru a păstra/repatria capitalul uman  

Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică 

X 

Extinderea şi consolidarea folosirii oficiilor de transfer tehnologic 

CNPSTI şi ANCS  X 

Revizuirea cadrului legat de drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) din România 

CPNSTI şi ANCS  X 

Revizuirea şi modificarea dacă este necesar a politicilor/cadrului legal pentru promovarea investiţiilor IMN în CD 

CNPSTI, ANCS, Ministerul Dezvoltării Economice şi Ministerul Finanţelor 

X 

Programul extins şi integrat al sprijinului public pentru întreprinderile nou-înfiinţate inovatoare 

CNPSTI, ANCS, Ministerul Dezvoltării Economice şi Ministerul Finanţelor 

X 

 

68

 

69

ANEXE

Anexa I. Lista persoanelor intervievate

(a) Lista persoanelor intervievate în timpul misiunii din România

Daniel Funeriu  Ministru   Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului  

Anton Anton  Vice-rector, cercetare  UTCB 

Cristina Gociu  Director  AVAS - Guvernul României 

Dan Dascalu  Director general executiv  Institutul Naţional pentru CD în Microtehnologii Acad Maya Simionescu  Director  Institutul de Biologie şi Patologie Celulară 

Borbely Karoly  Secretar de stat  Ministerul Economiei – Guvernul României 

Ioan Dumitrache  Preşedinte  CNCSIS – Ministerul Educaţiei  

Valentin Silivestru  Preşedinte – director general  COMOTI 

Adrian Curaj  Dir. general  Agenţia Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării 

Dragos Ciuparu  Secretar de stat  Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS)  

Anca Adriana Cucu  Manager public  Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) 

Ionel Andrei  Dir. general  Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) 

Rolanda Predescu  Director Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), Politici CD, Contractarea şi Monitorizarea Programelor Naţionale. 

Ionel Haiduc  Preşedinte  Academia Română 

Decebal Lohan  Secretar general  Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) 

Ion Stanciulescu  Dir. general  INSCC 

Wilhelm Kappel  Dir. general  ICPECA 

Lucian Pintilie  Dir. general  Institutul Naţional de Fizica Materialelor 

Nicolae Victor Zamfir  Dir. general  Horia Hulubei, Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară 

Daniel Florea  Vicepreşedinte  AVAS - Guvernul României 

 

70

(b) Lista informaţiilor obţinute

1. Date privind POS CCE A2 şi PNII – alocarea bugetară pe programe după 2009, incluzând distribuţia sectorială, date privind rezultatele programelor, organismul de administrare

2. Lista organismelor sub controlul ANCS şi reglementarea care le atribuie responsabilităţile (incluzând UEFISCDI, IFA, ROSA etc.)

3. Informaţii despre ICD-urile ANCS: • Sursele de venit: % din venitul primit de la stat, invitaţii de participare la licitaţii, fonduri structurale

UE, sectorul privat (intern şi extern separat) • Cota de cercetare de bază/aplicată din venit • Dimensiunea (numărul total de angajaţi şi numărul total de cercetători separat), • Numărul de publicaţii din România şi reviste internaţionale (separat), • Brevete: naţional, EPO, USTPO, Japonia).

4. Informaţii privind ICD-urile subordonate Academiei Române: • Sursele de venit: % din venitul primit de la stat, invitaţii de participare la licitaţii, fonduri structurale

UE, sectorul privat (intern şi extern separat) • Cota de cercetare de bază/aplicată din venit • Dimensiunea (numărul total de angajaţi şi pe categorii), • Numărul de publicaţii din România şi reviste internaţionale (separat), • Brevete: naţional, EPO, USTPO, Japonia).

5. Informaţii de la universităţi: • Sursele de venit: % din venitul primit de la stat, în funcţie de programele competitive, fonduri

structurale UE, sectorul privat (intern şi extern separat) 6. Informaţii de la institutele de cercetare ale ministerelor tutelare:

• Sursele de venit: % din venitul primit de la stat, invitaţii de participare la licitaţii, fonduri structurale UE, sectorul privat (intern şi extern separat)

• Cota de cercetare de bază/aplicată din venit • Dimensiunea (numărul total de angajaţi şi numărul total de cercetători separat), • Numărul de publicaţii din România şi reviste internaţionale (separat), • Brevete: naţional, EPO, USTPO, Japonia).

7. Lista institutelor de cercetare privatizate (AVAS) cu suma, cumpărătorul etc. 8. Lista principalelor IMN-uri cu facilităţi de cercetare din România. 9. Cadrul legal

a. Ordonanţa 57 b. Legea privind întreprinderile fiică şi PI c. Legea privind acreditarea (reguli) în funcţie de tipul ICD-urilor d. Privind rolul/sarcinile consiliilor consultative ANCS – inclusiv legea 206/2004 e. Legile privind salariile cercetătorilor din ICD-uri în funcţie de tipul instituţiilor (incluzând

reglementarea privind sarcinile directorului în comparaţie cu cele ale cercetătorilor) f. Legea 551 din 2007 (HG) g. Legea privind Academia Română h. Legea 206

 

71

Anexa II. Instrumentul de autoevaluare: caracteristicile cercetării naţionale şi regionale şi a sistemelor de inovare cu o bună performanţă

Iniţiativa emblematică Europa 2020 – raportul Uniunii SEC (2010) 1161

1. Promovarea cercetării şi a inovării este considerată un instrument politic cheie pentru îmbunătăţirea competitivităţii şi crearea de noi locuri de muncă, răspunsul la provocările societale majore şi îmbunătăţirea calităţii vieţii şi este comunicată astfel publicului

Acţiunea publică în toate domeniile politice relevante incluzând educaţia şi abilităţile, funcţionarea pieţelor de produse şi servicii, pieţelor financiare, pieţelor muncii, spiritul antreprenorial şi mediul de afaceri, politica industrială, planificarea coeziunii/spaţială, infrastructura/TIC, precum şi impozitarea şi la toate nivelurile, este proiectată şi implementată într-un cadru strategic, coerent şi integrat îndreptat spre favorizarea inovării şi consolidarea bazei de cunoştinţe şi cercetării fundamentale.

Dacă politicile şi finanţarea sunt îndreptate spre priorităţi specifice, acestea sunt orientate în creştere spre rezolvarea principalelor provocări societale, precum eficienţa resurselor, schimbarea climatică, sănătatea şi îmbătrânirea şi spre derivarea avantajului competitiv din găsirea noilor soluţii de rezolvare a acestora.

2. Proiectarea şi implementarea politicilor de cercetare şi inovare sunt conduse la cel mai înalt nivel politic şi bazată pe o strategie multianuală. Politicile şi instrumentele sunt îndreptate spre exploatarea punctelor forte naţionale/regionale curente sau emergente din contextul UE („specializare inteligentă”)

O structură centru de guvernământ eficientă şi stabilă, de obicei condusă la nivelul politic de vârf, defineşte orientările politicii mai largi pe o bază multianuală şi asigură o implementare durabilă şi corespunzător coordonată. Această structură este sprijinită de reţele în care sunt implicate toate părţile interesate, precum industria, autorităţile regionale şi locale, parlamentele şi cetăţenii, stimulând astfel o cultură de inovaţie şi consolidând încrederea mutuală dintre ştiinţă şi societate.

O strategie multianuală defineşte un număr limitat de priorităţi, precedate de o analiză internaţională a punctelor forte şi punctelor slabe la nivel naţional şi regional şi a oportunităţilor emergente („specializare inteligentă”) şi evoluţiilepieţei şi oferă o politică şi un cadru bugetar predictibile. Strategia reflectă corespunzător priorităţile UE, evitând dublarea nenecesară şi fragmentarea eforturilor şi caută activ să exploateze oportunităţile pentru programarea în comun, cooperarea transfrontalieră şi exploatarea efectelor multiplicatoare ale instrumentelor UE. Cooperarea bilaterală cu ţările non-UE se bazează pe o strategie clară şi, dacă este posibil, este coordonată împreună cu alte state membre UE.

Există o monitorizare eficientă şi un sistem de analiză, ceea ce duce la folosirea la maximum a indicatorilor de ieşire, analizei comparative internaţionale şi instrumentelor de evaluare ex-post.

3. Politica de inovare este urmărită în sens larg, depăşind cercetarea tehnologică şi aplicaţiile sale

Un concept larg al inovării – inclusiv inovarea serviciilor, îmbunătăţirea procedurilor şi organigramei, modelelor de afaceri, marketingului, strategiei de marcă şi designului – este promovat activ, printre altele printr-o activitate interdisciplinară care implică grupuri de utilizatori sau consumatori ca elemente constitutive importante ale inovaţiei deschise.

 

72

Politicile de ofertă şi cerere sunt dezvoltate în mod consecvent, consolidând şi crescând capacitatea de absorbţie a pieţei unice.

4. Există o investiţie publică adecvată şi predictibilă în cercetare şi inovare îndreptată în special spre stimularea investiţiei private

Este recunoscut faptul că finanţarea publică îşi asumă un rol important în oferirea unei infrastructuri a cunoaşterii de bună calitate şi ca stimulent pentru menţinerea excelenţei în educaţie şi cercetare, incluzând accesul la infrastructurile de cercetare de clasă internaţională, construirea capacităţii ST regionale şi sprijinirea activităţii de inovare în special în perioadele de recesiune economică. Drept consecinţă, sunt stabilite priorităţile investiţiilor publice în educaţie, cercetare şi inovare şi acestea sunt bugetate în cadrul planurilor multianuale pentru a asigura predictibilitatea şi impactul pe termen lung şi atragerea fondurilor structurale dacă este cazul.

Finanţarea publică este îndreptată spre atragerea unor investiţii mai mari ale sectorului privat. Soluţiile financiare inovatoare (de exemplu, parteneriatele public-privat) şi folosirea stimulentelor fiscale sunt explorate şi adoptate. Reformele sunt implementate pentru a reflecta condiţiile în schimbare şi a asigura o rentabilitate optimă a investiţiilor.

5. Excelenţa este un criteriu important pentru politica legată de cercetare şi educaţie

Finanţarea cercetării este din ce în ce mai mult alocată în funcţie de competitivitate şi echilibrului dintre finanţarea instituţională şi bazată pe proiecte a cercetării are un raţionament clar. Institutele sunt evaluate în baza criteriilor recunoscute internaţional şi proiectele sunt selectate în baza calităţii propunerilor şi a rezultatelor aşteptate, supuse analizei externe a colegilor. Finanţarea cercetătorilor este portabilă peste frontiere şi între institute. Rezultatele cercetării finanţate public sunt protejate şi publicate într-un mod care încurajează exploatarea acestora.

Institutele de învăţământ superior se bucură de autonomia necesară pentru a organiza activităţile acestora în domeniul educaţiei, cercetării şi inovării, aplică metode de recrutare deschise şi atrag surse alternative de finanţare, precum filantropia.

Cadrele legale, financiare şi sociale pentru carierele din cercetare, incluzând studiile doctorale, oferă condiţii suficient de atractive atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei comparabile cu standardele internaţionale, în special cele din SUA. Aceasta include condiţii favorabile pentru reconcilierea vieţii private şi a celei profesionale şi pentru dezvoltare profesională şi instruire. Există stimulente pentru atragerea talentelor internaţionale de vârf.

6. Sistemele de educaţie şi instruire oferă mixul potrivit de calificări

Există politici şi stimulente pentru a asigura un aport suficient de absolvenţi de studii universitare şi postuniversitare din domeniile ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică şi un mix corespunzător de calificări în rândul populaţiei (inclusiv prin sisteme puternice de educaţie şi instruire profesionale) pe termen mediu şi lung.

Curricula din educaţie şi instruire se axează pe dotarea oamenilor cu capacitatea de a învăţa şi de a dezvolta competenţe transversale precum gândirea critică, rezolvarea problemelor, creativitate, lucrul în echipă şi abilităţi interculturale şi de comunicare. O atenţie specială este acordată eliminării diferenţelor din abilităţile de inovare. Educaţia şi instruirea antreprenorială sunt disponibile pe plan larg sau incluse în curricula. În acest sens, sunt promovate activ parteneriate între educaţia formală şi alte sectoare.

7. Sunt promovate activ parteneriatele dintre institutele de învăţământ superior, centrele de cercetare şi întreprinderi, la nivel regional, naţional şi internaţional

Dacă este posibil, eforturile de cercetare sunt acompaniate de instrumente în sprijinul comercializării ideilor inovatoare. Există politici şi instrumente precum grupurile de inovare/cunoaştere,

 

73

platformele de transfer al cunoaşterii şi sistemele de bonuri pentru a încuraja cooperarea şi partajarea cunoştinţelor şi crearea unui mediu de afaceri favorabil IMM-urilor.

Cercetătorii şi inovatorii se pot mişca uşor între institutele publice şi private. Există reguli clare privind proprietatea asupra drepturilor de proprietate intelectuală şi sisteme de sprijin pentru a facilita transferul cunoştinţelor şi crearea întreprinderilor fiică ale universităţilor şi a atrage capital (de risc) şi investitori privaţi.

Nu există obstacole în stabilirea şi operarea parteneriatelor şi colaborărilor transnaţionale.

8. Condiţiile cadru promovează investiţiile întreprinderilor în CD, spiritul antreprenorial şi inovarea

Politicile de promovare a inovării, spiritul antreprenorial şi îmbunătăţirea calităţii mediului de afaceri sunt strâns interconectate.

Există condiţii favorabile pentru favorizarea unei pieţe de capital de risc în creştere şi robustă, în special pentru investiţiile în etapa incipientă.

În conformitate cu legea privind întreprinderile mici din Europa43, regulile pentru înfiinţarea şi conducerea unei întreprinderi sunt simple şi proiectate din perspectiva IMM-urilor. Cadrul legal este transparent şi actualizat. Regulile sunt aplicate corespunzător. Pieţele sunt dinamice şi competitive. Este promovată dorinţa de asumare a riscurilor. Reglementările privind insolvenţa sprijină reorganizarea financiară a întreprinderilor. Nu există discriminare împotriva antreprenorilor care nu au reuşit prima dată.

Există un sistem eficient, convenabil şi efectiv pentru protecţia proprietăţii intelectuale care promovează inovarea şi menţine stimulente pentru investiţii. Piaţa pentru produse şi servicii inovatoare este păstrată constant la zi cu ajutorul unui sistem eficient de stabilire a standardelor.

9. Sprijinul public pentru cercetarea şi inovarea în întreprinderi este simplu, uşor de accesat şi de înaltă calitate

Există un număr limitat de programe de asistenţă bine focalizate, clar diferenţiate şi uşor de accesat conforme cu sprijinul disponibil la nivel UE şi care elimină eşecurile bine identificate de pe piaţă în furnizarea finanţării private pentru inovare.

Sprijinul finanţării este proiectat în funcţie de necesităţile societăţilor, în special IMM-uri. Accentul este pus mai degrabă pe ieşiri decât pe intrări şi controale. Birocraţia este menţinută la minimum, criteriile de selecţie sunt transparente şi timpul scurs de la contract la plată este atât de scurt cât este posibil. Programele de finanţare sunt evaluate periodic şi comparate cu programe asemănătoare din alte ţări.

Finanţarea naţională este alocată prin proceduri de evaluare internaţionale şi încurajează cooperarea transnaţională. Regulile, procedurile şi orarul sunt aliniate pentru a facilita participarea la programe UE şi cooperarea cu alte state membre.

Sprijinul specific este de multe ori disponibil societăţilor inovatoare pentru a le ajuta să comercializeze rapid ideile şi să promoveze internaţionalizarea.

10. Sectorul public în sine este un motor al inovării

Sectorul public oferă stimulente pentru a creşte inovarea în organizaţiile sale şi în furnizarea serviciilor publice.

Achiziţiile publice de soluţii inovatoare sunt folosite activ pentru a îmbunătăţi serviciile publice, inclusiv prin bugete dedicate. Licitaţiile se bazează pe specificaţii de performanţă bazate pe ieşiri şi contractele sunt oferite în baza criteriilor calitative care favorizează mai degrabă soluţii inovatoare

                                                            43  „Think small first.” A „Small Business Act” for Europe. COM (2008)374. 

 

74

precum analiza duratei de viaţă a produsului decât cel mai scăzut preţ. Sunt exploatate oportunităţile de achiziţii comune.

Dacă este posibil, datele deţinute de guvern sunt puse in mod gratuit la dispoziţie ca resurse pentru inovare.

 

75

Anexa III. Exemple de sisteme CD europene (bazate pe raportul Erawatch)

Republica Cehă (2010) Nivelul politic Consiliul pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (CCDI) pregăteşte o propunere pentru alocarea fondurilor publice pentru CD, incluzând diviziunea fondurilor între organismele responsabile individuale. Această propunere este depusă guvernului spre aprobare şi apoi inclusă de Ministerul Finanţelor în propunerea bugetului de stat. Nivelul operaţional După ce propunerea este aprobată de guvern, Ministerul Finanţelor alocă fondurile furnizorilor individuali, Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi Academia de Ştiinţe reprezentând cei mai mari furnizori de fonduri publice pentru CD.

Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului are o poziţie specială în rândul celorlalte ministere în legătură cu CD sprijinite public – este responsabil de cooperarea CD internaţională, oferă fonduri pentru cercetarea desfăşurată în universităţi şi coordonează de asemenea Programul naţional de cercetare.

CCDI este responsabilă de pregătirea documentelor naţionale de politică/strategie CD, precum şi de stabilirea priorităţilor CD şi a măsurilor de inovare.

Un rol special este atribuit de asemenea Ministerului Industriei şi Comerţului care este responsabil de CD industriale. În plus, mai multe ministere sectoriale din Cehia au bugete CD semnificative şi acţionează de asemenea ca finanţatori CD importanţi (atât sub forma finanţării competitive, cât şi instituţionale). Implementarea Ministerele acţionează ca organisme de implementare pentru programele CD.

- Academia de Ştiinţe are o agenţie internă pentru granturi care acţionează ca organism de implementare pentru fondurile naţionale pe care le primeşte.

- Fundaţia pentru Ştiinţă din Cehia – o agenţie specializată pentru cercetarea de bază – acţionează ca organism de implementare pentru granturile pentru cercetarea de bază.

- Agenţia pentru Tehnologie a RC implementează cele mai multe dintre programele de cercetare aplicată prin sprijin competitiv în perioada 2011/2012. S-a propus ca Agenţia pentru Tehnologie să se bazeze pe experienţa CzechInvest – o organizaţie a Ministerului Industriilor şi Comerţului – a cărei misiune principală este de a sprijini competitivitatea întreprinderilor din Cehia (iniţial, CzechInvest a fost implicată în principal în atragerea investitorilor străini prin stimulente pentru investiţii, ceea ce s-a dovedit o activitate de succes).

Sectorul privat ca un întreg reprezintă cel mai mare executant de CD din Republica Cehă, în timp ce Academia de Ştiinţe reprezintă cel mai important executant individual de CD, urmată de universităţi individuale şi, la o distanţă mare, institutele de cercetare sectoriale.

 

76

Vedere de ansamblu a structurii CD

Slovenia (2010) Actorii CD

- Ministerul Învăţământului Superior, Ştiinţei şi Tehnologiei este responsabil de aspectele legate de ştiinţă şi tehnologie, inclusiv pregătirea documentelor politicii CD pentru implementarea Programului naţional de dezvoltare CD, bugetul public CD şi cooperarea internaţională pentru CD.

- Ministerul Economiei este responsabil de spiritul antreprenorial, inclusiv segmentele politicii de inovare (sprijin pentru parcurile de tehnologie, de exemplu).

- Oficiul Guvernului pentru Creştere este responsabil de implementarea Strategiei de dezvoltare slovene, precum şi a Programului naţional de reformă pentru realizarea obiectivelor Strategiei Lisabona.

- Ministerul Apărării a devenit un jucător din ce în ce mai important în domeniul CD, în special pentru CD industriale.

Organismele consultative privind CD

- Adunarea Naţională este principalul organism legislativ. Comisia sa pentru învăţământul superior, ştiinţă şi dezvoltare tehnologică este însărcinată cu documentele legale şi de politică legate de politica CD.

 

77

- Consiliul Naţional al Ştiinţei şi Tehnologiei este un organism consultativ al guvernului. Este compus din membri ai guvernului, comunitatea de cercetare şi afaceri şi instituţiile de învăţământ superior.

Execuţia politicii CDI Politica CDI este executată de două agenţii publice:

- Agenţia Slovenă pentru Cercetare este responsabilă de execuţia finanţării cercetării publice, de procesul de selectare/evaluare profesională şi independentă a proiectelor şi programelor şi de monitorizarea implementării cercetării.

- Agenţia Slovenă pentru Tehnologie este însărcinată cu promovarea dezvoltării tehnologice. CD publice şi finanţarea acestora Patru universităţi (Universitatea din Ljubljana, Universitatea din Maribor, Universitatea din Nova Gorica şi Universitatea din Primorska) şi institutele de cercetare publice constituie principala capabilitate de cercetare publică. Cele mai multe resurse financiare pentru activitatea acestora vin de la guvern şi sunt canalizate prin Agenţia Slovenă pentru Cercetare. Toate organizaţiile de cercetare şi cercetătorii individuali trebuie să fie înregistraţi la Agenţia Slovenă pentru Cercetare dacă doresc să solicite finanţare publică. Sectorul întreprinderilor este din ce în ce mai important, atât ca sursă de finanţare, cât şi ca executant CD.

Vedere de ansamblu a sistemului CD

 

78

`  

 

 

Danemarca (2009)

Sistemul danez de guvernanţă a cercetării este caracterizat de buna coordonare orizontală a politicii între ministere şi agenţiile acestora. Ministerul Ştiinţei, Tehnologiei şi Inovării este responsabil de politicile privind cercetarea şi inovarea, ceea ce oferă un nivel ridicat de coordonare, în special între politicile naţionale privind CD şi inovarea.

Un element important în sistemul de guvernanţă CD este coordonarea Ministerului Ştiinţei, Tehnologiei şi Inovării, Agenţiei Daneze pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare, consiliilor de cercetare, a două fundaţii de cercetare şi a instrumentelor CD ale ministerelor sectoriale.

 

79

Sistemul de guvernanţă a cercetării este împărţit în două subsisteme:

- Partea consultativă – Consiliul Danez pentru Politica Cercetării. - Partea de finanţare – constă din două consilii pentru cercetare. Consiliul pentru Cercetare

Independentă este organizaţia „umbrelă” pentru cinci consilii pentru cercetare şi sprijină ideile de proiecte de cercetare bazate pe iniţiativele şi priorităţile cercetătorilor. Celălalt subsistem de finanţare constă din Consiliul pentru Cercetare Strategică care sprijină cercetarea strategică şi orientată spre politică.

Printre alte elemente ale sistemului se numără Consiliul pentru Tehnologie şi Inovare şi Fundaţia Daneză pentru Tehnologie Avansată, orientate spre comercializarea rezultatelor cercetării. În plus, există şi Fundaţia Naţională Daneză pentru Cercetare, specializată în finanţarea ştiinţei de bază.

Vedere de ansamblu a sistemului CD

 

Finlanda (2009)

În Finlanda, guvernanţa la cel mai înalt nivel a politicii CDI are loc în parlament şi în guvernul naţional. Suplimentar,există mai multe niveluri de guvernanţă: Primul nivel: guvernul este sprijinit de un organism consultativ la nivel înalt, Consiliul pentru Cercetare şi Inovare, condus de primul ministru. Consiliul este responsabil de dezvoltarea strategică şi coordonarea politicilor de cercetare şi inovare din Finlanda. Al doilea nivel constă din ministere. Ministerele cheie preocupate de politica de cercetare sunt Ministerul Educaţiei (ME) şi Ministerul Muncii şi Economiei (MME). Deşi există o diviziune sectorială a muncii dezvoltată istoric între cele două ministere referitoare la politica ştiinţei şi a tehnologiei, cooperarea trans-sectorială a crescut în subiectele legate de ştiinţă şi inovare. Aceasta se datorează parţial intereselor comune

 

80

ale acestora de a promova finanţarea cercetării în bugetul guvernului, pentru care participarea la Consiliul Politicii Ştiinţei şi Tehnologiei a furnizat o bună platformă. Ca o tendinţă generală, există o deplasare de la politica privind ştiinţa şi tehnologia definită restrâns spre o politică de inovare în sens larg care include aspecte de politică a cercetării, politică a tehnologiei şi elemente din diferite alte politici. Al treilea nivel constă din agenţiile de finanţare a CD, Academia Finlandei şi Tekes, Agenţia Finlandeză de Finanţare a Tehnologiei şi Inovării. Academia Finlandeză finanţează cercetarea de bază şi alte activităţi legate de cercetare prin granturi competitive. Deşi cele mai multe fonduri Tekes sunt alocate proiectelor de CD desfăşurate de societăţi, Tekes este şi un mare finanţator al cercetării din universităţi şi institute de cercetare publice. În anul 2009, 46 % din finanţarea guvernamentală totală pentru cercetare (incluzând finanţarea directă a universităţilor) a fost canalizată prin aceste două organizaţii. Al patrulea nivel include organizaţiile care desfăşoară cercetarea: universităţi, institute de cercetare publică, organizaţii de cercetare private şi întreprinderi comerciale.

 

81

Anexa IV. Planul naţional român pentru cercetare şi dezvoltare (PNII) – cheltuieli şi programe

Figură – distribuţia Planului naţional pentru CD 2007-2011 în cadrul celor 5 programe – curent euro 

Propriile calcule bazate pe datele furnizate de ANCS Notă: datele pentru perioada 2007–2010 se referă la cheltuielile realizate, pentru 2011 este vorba de cheltuieli anticipate 

 

82

Tabelul 2 – Planul naţional pentru CD – cheltuieli detaliate în funcţie de program şi subprogram 2007-2011

Operaţiunea  2007 2008 2009 2010 2011 RESURSE UMANE           1 - Proiecte complexe REINTEGRARE - RC  578.113 405.304 326.634 2 – Proiecte de cercetare pentru reintegrarea ţării cercetătorilor (RP)  633.955 1.532.433 1.688.297 1.276.541 820.161 3 – Proiecte de mobilitate a doctoranzilor (MD)  46.537 48.835 - 4 – Proiectul de mobilitate a cercetătorilor (MC)  143.286 377.542 - 5 – Proiecte de cercetare doctorală pentru tineri – Competiţii 2007-2008 (TD)  1.167.079 3.814.890 858.510 4.062.032 6 – Bursa de cercetare Ştefan Odobleja  - 25.293 91.258 94.117 55.358 7 – Proiecte de cercetare postdoctorală (PD)  - - - 3.060.438 6.541.827 8 – Proiecte de cercetare pentru stimularea formării echipelor de cercetători independenţi tineri (TE)  - - - 2.689.492 6.145.883 SUBTOTAL  1.990.858 5.798.993 3.216.178 11.587.924 13.889.863 IDEI  1 – Proiecte de cercetare exploratorie (PCE)  9.514.190 28.772.013 30.597.625 33.195.904 26.046.652 2 – Proiecte complexe de cercetare exploratorie (PCCE)  2.838.995 7.117.218 SUBTOTAL  9.514.190 28.772.013 30.597.625 36.034.899 33.163.870 INOVARE  7.658.182 20.637.593 25.664.036 14.813.161 PARTENERIATE  41.200.497 146.048.606 66.604.414 42.628.158 43.093.587 CAPACITĂŢI  1 – Modulele 1 şi 2  4.958.776 49.839.922 11.207.089 10.293.454 26.182.240 2 – Modulul 3  1.351.136 5.963.469 5.237.181 4.735.556 SUBTOTAL  4.958.776 51.191.058 17.170.558 15.530.634 30.917.796 TOTAL  65.322.504 252.448.263 143.252.811 120.594.777 121.065.116

 

83

Anexa V. Cerinţe financiare pentru solicitarea granturilor UE prin programele operaţionale naţionale: România şi Polonia

România – POS CCE Axa prioritară 2, activitatea 2.3.1. Sprijinirea întreprinderilor nou-înfiinţate şi a întreprinderilor fiică de înaltă tehnologie

Polonia – cele mai multe activităţi din POS Economie inovatoare (POS EI), inclusiv activitatea 3.1. Iniţierea activităţilor inovatoare (întreprinderi nou-înfiinţate şi întreprinderi fiică) 

Finanţarea

Proiectele pot fi finanţate cu până la 90 % din costurile totale eligibile ale proiectului. Restul de 10 % din costurile eligibile ale proiectului vor fi beneficiarul contribuţiei fondurilor private. Sprijinul este furnizat sub forma granturilor rambursabile într-una sau mai multe tranşe, conform prevederilor contractului. Grantul de asistenţă financiară pe proiect este de max. 750.000 lei (187.500 euro). Pentru beneficiari implicaţi în sectorul de transport rutier, suma granturilor de asistenţă financiară este de maximum 380.000 lei.  

Activitatea 3.1. - finanţarea cu până la 85 % din costurile totale eligibile ale proiectului 

1 Rambursare/avansuri 

Rambursarea Rambursarea se face în conformitate cu acordului de grant şi programul de rambursare a cheltuielilor. Contractul de finanțare va include suma totală a grantului şi valoarea ratelor în care este împărţit grantul. Plăţile sunt făcute, prin rambursare, ca parte a implementării proiectului, conform clauzelor şi condiţiilor stabilite în contractul dumneavoastră (până la 4 rate pe an), în funcţie de valoarea şi durata proiectului. Beneficiarul poate cere rambursarea cheltuielilor şi a chitanţelor în avans, cu condiţia să fie acompaniată de scrisori de credit de la furnizori, avansul fiind luat în consideraţie doar cu scrisori de acoperire. Rambursarea este primită nu mai târziu de cu 90 de zile înainte de data depunerii documentaţiei necesare Prefinanţarea În conformitate cu reglementările CE, poate fi acordată o prefinanţare (pre). Conform OG nr. 65/2009, articolul 3, paragraful 3d, pre reprezintă sumele transferate de la instrumentele de stat sau structurale (FEDR) către un beneficiar - prin plată directă sau plată indirectă, începând cu etapa iniţială pentru a sprijini proiectele în desfăşurare şi/sau în timpul implementării acestora, aşa cum este specificat în acordul de grant semnat de autoritatea managerială/organismul intermediar responsabil/răspunzător, pentru a asigura desfăşurarea corespunzătoare a proiectelor. Prefinanţarea ca procent de max. 35 % din finanţarea totală a grantului acordat conform contractului poate fi oferită în întregime sau în rate, conform fluxului prevăzut de plăţi aprobat de AM. Transferul sumelor pre cerute de beneficiari se face cu condiţia ca următoarele documente: a) cerere scrisă de la beneficiarul acordului de grant;

Avansuri sau rambursări. Posibilitatea de a primi avansuri, adică primirea finanţării înaintea apariţiei cheltuielilor. Forma cea mai preferată de firme. Rambursarea este întotdeauna posibilă.

 

84

b) un contract de furnizare a bunurilor/serviciului/executare a lucrării între client şi un comerciant; c) o scrisoare de credit pentru suma de prefinanţare cerută. Pentru a se califica pentru plata avansului, beneficiarii trebuie să deschisă un cont la trezorerie/o bancă comercială dedicat exclusiv primirii prefinanţării şi a costurilor de întreţinere legate de proiecte, inclusiv a furnizării avansurilor către contractanţi. Recuperarea pre Suma plătită către un beneficiar sub forma prefinanţării este recuperată gradual prin aplicarea unui procent din fiecare cerere de rambursare făcută de beneficiar, stabilită de fiecare AM. • Prefinanţarea este recuperată gradual din cererile intermediare de rambursare, în funcţie de valoarea acestora, până la recuperarea totală. • Recuperarea se face de la prima cerere de rambursare, astfel încât suma prefinanţării să fie recuperată în totalitate înainte de cererea finală de rambursare. • Prefinanţarea trebuie să fie rambursată dacă beneficiarul nu a înregistrat o cerere de rambursare pentru a justifica achiziţia bunurilor, serviciilor sau lucrărilor în termen de şase luni de la data primirii. • Garanţia bancară este eliberată după recuperarea în întregime a prefinanţării oferite.

2 Forma garanţiei pentru implementarea corespunzătoare a acordului de grant  Conform GHIDULUI PENTRU CERERILE ÎNTREPRINDERILOR

NOU-ÎNFIINŢATE ŞI ALE ÎNTREPRINDERILOR FIICĂ actualizat din 2010: După contractarea proiectului, acesta poate obţine fondurile necesare pentru a implementa condiţiile stabilite în articolul 2 (1) al HG 606/2010: „Pentru a asigura finanţarea necesară pentru implementarea costurilor proiectului finanţate prin instrumente structurale, beneficiarul poate avea o garanţie de la o instituţie de credit sub forma gajării sau ipotecării mijloacelor fixe acoperite de contract, în conformitate cu legea şi finanţarea contractuală respectivă”. Pe situl web ANCS, la activitatea Sprijin pentru întreprinderile nou-înfiinţate şi întreprinderile fiică de înaltă tehnologie se specifică: toţi potenţialii beneficiari nu au nevoie de garanţia execuţiei/implementării şi de dovada abilităţii financiare de a sprijini proiectul”44 Înainte de 2010, exista o cerinţă de a oferi dovada sprijinului financiar (finanţare) pentru proiectele propuse (extras de cont, scrisoare de confort, scrisoare de garanţie, scrisoare privind situaţia creditelor, depozite bancare, titluri de stat, garanţie promisă de un fond de garantare)45

Garanţie sub forma unui bilet la ordin în alb (trată în alb) împreună cu biletul la ordin pentru: (1) avansurile care nu depăşesc 10 milioane PLN sau (2) beneficiarul este furnizor de servicii publice sau servicii de interes economic general; sau (3) finanţarea este furnizată sub forma unei rambursări, indiferent de valoarea grantului. Necesitatea de a stabili garanţii suplimentare (cel puţin echivalente cu cea mai mare tranşă de avansuri rezultată din contractul de finanţare) sub forma, de exemplu, a numerarului, garanţiilor bancare, garanţiilor prin asigurări, biletelor la ordin cu andosările biletelor la ordin, un credit la o bancă, bancă cooperativă sau bancă de economii; un gaj asupra instrumentelor financiare emis de trezorerie sau o unitate a guvernului local; ipotecă şi altele dacă (1) valoarea avansului depăşeşte 10 milioane PLN (2,5 m. euro) sau (2) beneficiarul nu este un serviciu public sau un serviciu de interes general. Costul garanţiilor este eligibil pentru

                                                            44 http://www.mct.ro/index.php?action=view&idcat=378 45 GHIDUL SOLICITANŢILOR PENTRU OPERAŢIUNEA 2.3.1 „SPRIJINUL PENTRU ÎNTREPRINDERILE NOU-ÎNFIINŢATE ŞI ÎNTREPRINDERILE FIICĂ” O2.3.1 POSSCCE-A2-2008 – 1 Anexa 2 la decizia nr. 9055/2008 

 

85

rambursare

 

86

Anexa VI. Finanţarea ICD-urilor afiliate la ANCS, ministerele tutelare şi Academia Agricolă

Printre cele 47 de ICD-uri analizate în 2011 se numără cele coordonate de ANCS (19), Academia Română de Agricultură (2), Ministerul Economiei (9), Ministerul Agriculturii (5), Ministerul Mediului (3), Ministerul Dezvoltării Regionale (2), Ministerul Comunicaţiilor (2), Ministerul Sănătăţii (2), Ministerul Turismului (1), Ministerul Muncii (2)

Principalele constatări legate de cifrele generale:

‐ Venitul ICD-urilor din activităţi de CD este de 4,5 ori mai mare decât proporţia de venit din activităţile comerciale. Ultima este reprezentată cel mai bine de alte surse de venit non-CD (vânzarea produselor şi serviciilor nebrevetate). În anul 2010, venitul pentru CD al ICD-urilor s-a ridicat la 147 m EUR, în timp ce venitul din afaceri s-a ridicat la 35 m EUR.

‐ Scăderea finanţării guvernamentale a început în 2009 şi a continuat în 2010, totuşi, resursele pentru ICD-uri din programul Nucleus (finanţare instituţională) au rămas constante (în jur de 50 m EUR anual).

‐ În cadrul finanţării guvernamentale, resursele din PNII şi cofinanţare folosite de ICD-uri au scăzut cel mai mult, la mai puţin de jumătate din cifrele pentru 2008. În cazul PNII, nu au existat solicitări de propuneri în 2009 şi 2010 şi a existat o reducere a sumelor deja angajate pentru ICD-uri. Cofinanţarea, în special fondurile structurale de sprijin, a crescut din 2008 în 2010, totuşi nu a fost suficient pentru a compensa scăderea finanţării PNII.

‐ Programele sectoriale nu au fost importante, reprezintă 2-3 % din finanţarea prin programe sectoriale şi lucrări contractate direct cu ministerele tutelare, ridicându-se la 4,5 m EUR în 2010. Această proporţie diferă de cifrele furnizate de Ministerul Finanţelor în care ministerele tutelare au o proporţie mai mare (16 %5) din cheltuielile CD generale, în special în cercetarea aplicată (CD) din domeniul economic). O mare parte din aceşti bani este canalizată prin Ministerul Agriculturii şi Ministerul Economiei şi Comerţului.

‐ Fondurile structurale europene au început să prindă viaţă în 2009 şi au crescut de 5 ori în 2010, la 15 m EUR sau 11 % din totalul venitului pentru CD. Suma angajată de ANCS, agenţia de implementare a POS-Axa 2 este mult mai mare. Discrepanţa se poate datora diferenţei dintre sumele angajate şi sumele decontate, ultimele fiind acele resurse primite efectiv de ICD-uri.

‐ Contractele de CD cu sectorul privat, atât din străinătate, cât şi local, au rămas stabile chiar şi în timpul tăierilor guvernamentale legate de CD. Şi datorită scăderii venitului general pentru CD, au reprezentat o proporţie mai mare, în special cererea locală pentru CD (9 % din venitul total pentru CD sau 13 M EUR).

 

87

Principalele constatări privind afilierea ICD-urilor (ANCS sau ministerele tutelare):

‐ ICD-urile de la Ministerul Economiei au o proporţie semnificativă din venitul acestora din cererea locală pentru CD în jur de 5 m EUR care reprezintă 30 % din venitul total pentru CD în 2010. Dacă este inclusă valoarea venitului din activităţile comerciale, ICD-urile subordonate Ministerului Finanţelor au jumătate din resurse provenite din sectorul privat (11 m EUR dintr-un total de 22,3 m EUR)

‐ Pentru ICD-urile subordonate ANCS, bugetul de stat a fost cea mai importantă sursă de venit. Chiar şi în timpul tăierilor bugetare din 2009 şi 2010, bugetul guvernamental a reprezentat 70 % sau mai mult din venitul total. Pe de altă parte, veniturile sectorului privat au reprezentat mai puţin de 15 % (16 m EUR din 120 m EUR în total)

‐ ICD-urile dependente de Ministerul Agriculturii sunt aproape 100 % dependente de bugetul de stat pentru activităţile de CD ale acestora. Pe de altă parte, mai mult de jumătate din venitul total al acestora (7 m EUR din 12,5 m EUR) este furnizată prin activităţi comerciale, în mare parte vânzarea produselor şi serviciilor brevetate şi nebrevetate (2 şi 4 m EUR, respectiv)

 

88

ICD-uri – venit în funcţie de sursă

  2008 2009 2010

TOTAL venit  288.050.873 181.613.529 181.439.788

1 - TOTAL venit CD (A+B+C+D+E+F)  237.947.494 151.135.549 146.466.760

A – Bugetul de stat (total)  216.093.152 122.700.060 119.487.808

Programul Nucleus  48.529.221 52.904.221 53.299.070

PNII şi CEEX (inclusiv cofinanţarea pentru FP6 FP7 etc.)  130.189.655 50.348.406 46.039.578

Facilităţi de interes naţional (finanţare MECTS/ANCS)  13.555.304 12.011.863 11.196.502 Programul sectorial al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MECTS)/ANCS  300.861 98.808 463.991

Programul sectorial al ministerelor tutelare  2.973.445 1.563.034 1.669.243

Granturi MECTS/ANCS (ştiinţifice, cercetare, cărţi, reviste, ST)  604.627 162.425 144.400

Granturi MECTS/ANCS  635.116 175.309 311.800

Granturi din surse publice (altele decât MECTS/ANCS)  311.137 386.138 791.504

Lucrare contractată direct cu ministerul tutelar   3.425.653 3.631.085 2.937.925

Alte venituri de stat  2.137.734 981.181 2.094.583

  - - -

F – fonduri structurale  147.861 3.902.595 15.697.462

B - FP6 FP7 (neincluzând finanţarea de la bugetul de stat)  3.246.664 7.522.438 6.346.662 C – alte surse publice internaţionale (neincluzând finanţarea de la bugetul de stat)  1.820.842 3.264.100 3.943.368

       D – contracte de CD cu persoane private străine  1.101.600 2.454.324 2.259.575

E – contracte de CD cu persoane private din România  15.685.236 15.194.627 14.429.347

  -    2 – Venit comercial TOTAL  50.103.380 30.477.981 34.973.029

Licenţe, brevete  - - -

Atribuirea brevetului   - - -

Dividende de la firme pentru institutul de cercetare  116.484 144.209 10.949

Vânzări către firme de care beneficiază institutul de cercetare  - - -

Comercializarea propriilor produse brevetate  2.701.839 1.828.249 1.979.784

Venit din accesul la echipamente din impozitul de succesiune  - - -

Venit din închirierea spaţiilor sau echipamentelor  1.409.626 1.347.491 1.416.157 Alte surse de venit în afară de CD (vânzarea produselor şi serviciilor nebrevetate)  45.279.969 26.276.135 30.969.460

Propriile calcule bazate pe analiza a 47 de ICD-uri desfăşurată de ANCS în 2011

 

89

Anexa VII. Facilităţile fiscale pentru CD din România

Ordinul nr. 2086/4504 – publicat în data de 12 august 2010 în Monitorul Oficial a fost emis pentru a stabili normele metodologice de aplicare a deducerilor pentru cheltuielile legate de CD. Normele metodologice acoperă modificările introduse de art. 19.1 al Codului fiscal, adoptat prin legea 343/2009. Art. 19.1 reduce venitul impozabil al contribuabililor printr-o deducere suplimentară de 30 % a costurilor suportate de aceştia în anul fiscal pentru CD. La stabilirea cheltuielilor eligibile, mijloacele fixe folosite în activităţile de dezvoltare a CS pot beneficia de aceeaşi depreciere accelerată în conformitate cu prevederile Codului fiscal. Este de asemenea specificat că pentru a beneficia de deducerea suplimentară, activităţile de CD trebuie să ducă la rezultate care pot fi capitalizate de contribuabil în propriul beneficiu (de exemplu, spre deosebire de contractarea CD pentru alţii). Facilităţile fiscale din România pentru CD iau două forme, credit fiscal şi reporturi fiscale (deduceri pentru amortizare şi deducere curentă), aşa cum se poate vedea în compararea ţărilor din tabelul 1.

Cu toate acestea, normele metodologice nu fac diferenţa între IMM-uri şi firmele mari, toate instituţiile respectând aceleaşi îndrumări46.

                                                            46 Ţări precum Canada, Regatul Unit şi Olanda au prevederi care favorizează IMM-urile, în timp ce cele mai multe ţări tratează similar IMM-urile şi firmele mari (de exemplu, Franţa, Spania, Germania etc.).  

 

90

Indicele B

Indicele B 47este o măsură care permite compararea magnitudinii stimulentelor fiscale pentru CD din mai multe ţări. Este definit ca valoarea prezentă minimă a venitului înainte de impozitare necesară pentru a plăti costul CD şi impozitele pe profit, astfel încât să devină profitabil pentru firmă să desfăşoare CD.

Ipotezele asumate pentru calcularea indicelui B

Pentru a asigura coerenţa comparaţiilor între ţări, indicele B este măsurat presupunând următoarele despre compunerea cheltuielilor cu CD48:

• Cheltuielile pentru CD constau din 90 % din cheltuielile curente şi 10 % din cheltuielile de investiţii. • Plăţile şi salariile (ca parte a cheltuielilor curente) reprezintă 60 % din cheltuielile totale pentru CD. • Cheltuielile de investiţii sunt împărţite între utilaje şi echipamente (5 %) şi clădiri (5 %). • Rata deducerii se presupune că este 10 % şi constantă în timp şi în toate ţările.

Pentru a calcula indicele B pentru România, perioada de timp considerată drept durata utilă de viaţă a mijloacelor fixe este cheia. Avem două scenarii – 5 ani atât pentru utilaje, cât şi pentru echipamente şi clădiri, ca în Coreea şi o durată de viaţă mai lungă, de 10 ani.

Utilizând parametrii stabiliţi prin ordinul nr. 2086/4504 se calculează că49 indicele B pentru România pentru o durată de viaţă de 5 ani a mijloacelor fixe este egal cu 0,706 şi indicele B pentru România pentru o durată de viaţă utilă de 10 ani a mijloacelor fixe este de 0,78

Figura 1 indică calcularea indicelui B pentru ţările OCDE şi România; România ar fi clasificată drept un furnizor generos de stimulente (indicele B < 0,9) împreună cu Spania şi Franţa. Stimulentele fiscale din România sunt mai generoase cu cât este mai scurtă durata de viaţă utilă a mijloacelor fixe.

În general, s-a observat că ţările cu un nivel scăzut al CICD tind să aibă un indice B redus. Deoarece un indice B mic indică stimulente fiscale mari, ţările cu un nivel redus al CICD au stimulente fiscale generoase.

                                                            47 Formula generală pentru indicele B este:

unde A este valoarea netă redusă prezentă a deducerilor pentru amortizare, creditelor fiscale şi a altor

stimulente fiscale pentru CD disponibile, iar este procentul impozitului pe venit. 

48 Consultaţi, de exemplu, Warda (2001) 49 Calculele sunt disponibile la cerere 

 

91

Figură. Indicele B, 2008, 2011

Sursa: OCDE (2009) şi calculele proprii pentru România

O metodă alternativă de a ilustra dimensiunea stimulentelor fiscale este rata cheltuielilor fiscale (RCF) care este definită ca 1 minus indicele B, adică RCF = 1-B.

În cazul României, pentru o durată de viaţă utilă de 5 ani a mijloacelor fixe, creditul fiscal este în jur de 29 de cenţi pentru fiecare dolar cheltuit pentru CD. Pentru 10 ani de viaţă utilă a mijloacelor fixe, creditul este 22 cenţi pentru fiecare dolar cheltuit pentru CD.

 

92

Bibliografie

• Price Waterhouse Cooper (2010) „Tax & Legal Alert – ROMANIA” (Alerte fiscale şi juridice – ROMÂNIA). 20 septembrie.

• Public Policy Directorate – Department of European Funded Projects (2011) „Progress Report regarding the fulfillment of the structural reform conditionalities of the Memorandum of Understanding between the European Commission and Romania for the Fourth Loan Installment” (Direcţia Politici Publice – Departamentul pentru Proiecte cu Finanţare Europeană – Raportul de progres privind realizarea condiţionalităţilor referitoare la reforma structurală ale Memorandumului de înţelegere dintre Comisia Europeană şi România pentru tranşa a patra). Februarie.

• Ernst & Young (2008) „Tax Data – Romania” (Date fiscale – România). Decembrie

• Warda, Jacek (2002) „Measuring the value of R&D tax treatment in OECD countries”, in OECD (2002). STI Review no. 27. Special Issue on new science and technology indicators. („Măsurarea valorii tratamentului fiscal al CD în ţările OCDE”, în OCDE (2002). Analiza STI nr. 27. Ediţie specială privind noii indicatori pentru ştiinţă şi tehnologie.)

• Warda, Jacek (1996) „Measuring the value of R&D tax provisions” in OECD (1996), „Fiscal Measures to Promote R&D and Innovation”, OCDE/GD(96)165, OECD, Paris, pp. 9-22. („Măsurarea valorii prevederilor fiscale pentru CD” în OCDE (1996), „Măsuri fiscale pentru promovarea CD şi a inovării”, OCDE/GD(96)165, OCDE, Paris, p. 9-12.)

• World Bank (2010) Background paper „Tax incentives for private R&D expenditures: an annotated summary”. (Banca Mondială (2010) Documentul de referinţă „Stimulentele fiscale pentru cheltuielile private pentru CD: un rezumat adnotat.) Ciornă.

• OECD (2009), “OECD Science, Technology and Industry Scoreboard 2009”, OECD Publishing. (OCDE (2009) Tabloul de bord OCDE pentru ştiinţă, tehnologie şi inovare 2009”, OECD Publishing.

 

93

Anexa VIII. CD ale întreprinderilor 2004-2008 – defalcare sectorială ISIC – milioane EUR  

Sectoare – ISIC rev 3.1.  Total 2004-2008 

%

TOTAL CICD  1034,5  

AGRICULTURĂ, VÂNĂTOARE ŞI SILVICULTURĂ  138,313 %

MINERIT ŞI ALTE ACTIVITĂŢI EXTRACTIVE  38,74

%

INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE  540,852 %

Alimente, băuturi şi tutun  10,21

%

Textile, blană şi piele  5,91

%

Lemn, hârtie, tipărire, editură  0,00

%

Produse din petrol rafinat  5,10

%

Substanţe şi produse chimice (mai puţin cele farmaceutice)  35,83

%

Produse farmaceutice  38,24

%

Produse minerale nemetalice  6,71

%

Metale de bază  4,50

%

Produse metalice fabricate, mai puţin utilajele şi echipamentele  12,11

%

Utilaje şi echipamente, neincluse în altă parte  63,86

%

Motoare şi turbine, cu excepţia aeronavelor, vehiculelor şi motociclurilor  0,00

%

Utilaje cu utilizare specială  45,04

%

Maşini unelte  17,02

%

Arme şi muniţie  6,61

%

Maşini pentru birou, contabilitate şi calcul  15,51

%

Utilaje şi aparate electrice, neincluse în altă parte  57,26

% Instrumente medicale, de precizie şi optice, ceasuri şi ceasornice (instrumente)  25,5

2 %

Vehicule cu motor, remorci şi semiremorci  113,211 %

 

94

Alte echipamente de transport  40,24

%

Nave şi bărci  0,00

%

Locomotive de cale ferată şi tramvaie şi material rulant  0,00

%

Aeronave şi nave spaţiale  8,61

%

Mobilă, alte industrii prelucrătoare neincluse în altă parte  9,21

%

ALIMENTARE CU ELECTRICITATE, GAZ şi APĂ  75,17

%

CONSTRUCŢII  26,63

%

Imobiliare, închirieri şi activităţi comerciale  195,019 %

Computere şi activităţi asociate  42,84

%

Consultanţă şi furnizare în legătură cu aplicaţiile software  26,83

%

Cercetare şi dezvoltare  124,012 %

Alte activităţi comerciale   20,62

%

Activităţi de arhitectură, inginerie şi alte activităţi tehnice  9,61

%

Activităţi comunitare, sociale şi de servicii personale etc.  15,72

%

Propriile calcule folosind OECD-iLibrary

 

95

Anexa IX. Rezultatele analizei OTT-urilor

Chestionarul sondajului a fost administrat unui total de 51 de instituţii acreditate de ANCS dedicate transferului tehnologic50. Rata de răspuns a fost de 43 %. Iar analiza de mai jos analizează caracteristicile a 22 de instituţii care au răspuns la sondaj.

I- Caracteristici generale

OTT-urile sunt o creaţie recentă, cel mai vechi a fost înfiinţat în 2004 şi vârsta medie este de 4 ani.

Personalul OTT-urilor este în cea mai mare parte compus în medie din 4 FTE pe OTT, oamenii de afaceri şi administratorii au o prezenţă marginală.

Numai 40 % din instituţiile analizate au transferul tehnologic ca activitate principală, restul sunt dedicate în cea mai mare parte furnizării serviciilor de informare, serviciilor de consultanţă şi coordonării CD.

Marea majoritate a personalului (77 %) este plătită folosind grila de salarizare a universităţii/institutului de cercetare (ICD). Jumătate primeşte stimulente salariale/bonusuri/onorarii de succes în funcţie de performanţă şi mai mult de o treime dispune de ambele surse de plată.

Personalul OTT este plătit folosind grila de salarizare a universităţii/institutului de cercetare (ICD)?  

Există stimulente salariale/bonusuri/onorarii de succes în funcţie de performanţă pentru personalul OTT?  

  Nu  Da  Total Nu  2 3 5% coloană  18,18 27,27 22,73% rând  40 60 100Da  9 8 17% coloană  81,82 72,73 77,27% rând  52,94 47,06 100Total  11 11 22% coloană  50 50 100% rând  100 100 100

Spre deosebire de Statele Unite, în România mai mult de jumătate din OTT-uri au fost create descendent de Ministerul Educaţiei, cu toate acestea, marea majoritate este integrată în universitate sau institutul de cercetare (adică, sunt o unitate a instituţiei).

                                                            50 Cadrul mostră include 47 de centre de transfer tehnologic şi patru parcuri ale ştiinţei.  

 

96

OTT-uri finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării 

OTT este integrat în universitate sau institutul de cercetare (adică, o unitate a instituţiei)?  

  Nu  Da  Total Nu  2 8 10Da  0 11 11        Total  2 19 21

Aproape jumătate din OTT-uri (45 %) sau instituţiile mamă care le găzduiesc oferă servicii de incubare şi 68 % oferă servicii de prototipizare, 31 % oferind ambele servicii.

OTT sau instituţia mamă (de exemplu, universitatea/ICD-ul) oferă servicii de incubare?  

OTT sau instituţia mamă (de exemplu, universitatea/ICD-ul) oferă servicii de prototipizare?  

  Nu  Da  Total Nu  4 8 12% coloană  33,33 66,67 100% rând  57,14 53,33 54,55Da  3 7 10% coloană  30 70 100% rând  42,86 46,67 45,45Total  7 15 22% coloană  31,82 68,18 100% rând  100 100 100

Bugetul OTT

O mare parte a bugetului vine de la instituţia mamă şi serviciile de consultanţă. Proporţia din venitul OTT-ului primită din comercializare, fie prin venituri din licenţiere, fie din capitaluri, nu atinge 5 %

  n  % procentul din bugetul OTT care vine de la instituţia mamă în 2010  18 40,3procentul din bugetul OTT care vine din redevenţele pentru licenţe în 2010  14 3,9% din capitalul noilor societăţi în bugetul OTT în 2010  15 0,7procentul din bugetul OTT care vine din rolul de intermediar pentru cercetarea contractuală a universităţii/instituţiei de cercetare în 2010  17 11,2procentul din bugetul OTT care vine din chiria pentru spaţiu în 2010  21 9,0procentul din bugetul OTT care vine din chiria pentru echipamente în 2010  21 1,0

 

97

procentul din bugetul OTT care vine din servicii de consultanţă în 2010  21 25,4

Performanţă

Cererile pentru PI sunt depuse de OTT în special la OSIM, România şi există o tendinţă ascendentă. Brevetarea în Europa nu este comună şi cererile depuse în SUA nu există. Numărul de întreprinderi nou-înfiinţate este în creştere, dar în medie, nu există nici măcar o societate pe OTT.

  total   medie 

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT în România în 2010  83 3,9

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT în România în 2009  65 3,0

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT în România în 2008  32 1,5

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT la Oficiul European de Brevete în 2010  5

0,2

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT la Oficiul European de Brevete în 2009  7

0,3

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT la Oficiul European de Brevete în 2008  1

0,0

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT în SUA în 2010  0 0,1

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT în SUA în 2009  0 0,1

totalul cererilor de brevet înregistrate de OTT în SUA în 2008  0 0,0

Câte brevete de invenţie au fost înregistrate de OTT în 2010  27 1,3

Câte brevete de invenţie au fost înregistrate de OTT în 2009  25 1,2

Câte brevete de invenţie au fost înregistrate de OTT în 2008  17 0,8

Câte întreprinderi nou-înfiinţate au fost înfiinţate care depind de licenţierea tehnologiei instituţiilor dumneavoastră în 2010  11

0,5

Câte întreprinderi nou-înfiinţate au fost înfiinţate care depind de licenţierea tehnologiei instituţiilor dumneavoastră în 2009  8

0,4

Câte întreprinderi nou-înfiinţate au fost înfiinţate care depind de licenţierea tehnologiei instituţiilor dumneavoastră în 2008  6

0,3

 

98

Anexa X. Evaluarea cadrului de reglementare privind proprietatea intelectuală din România

DEFINIŢII

Următorii termeni folosiţi în acest raport au următorul sens:

ANCS  înseamnă Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică; 

Rezultatele CDI  înseamnă toate rezultatele descrise în articolul 74 al Ordonanţei nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică; 

Entităţile şi instituţiile publice  înseamnă toate entităţile descrise în articolele 7 şi 8 ale Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică; 

Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică  

înseamnă Ordonanţa 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, amendată 

Legea privind brevetele  înseamnă Legea nr. 64/1991 privind brevetele, republicată; 

Legea privind modelele de utilitate  

înseamnă Legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate, amendată; 

Legea privind topografiile produselor semiconductoare 

înseamnă Legea nr. 16/1995 privind topografiile produselor semiconductoare; 

Legea privind soiurile de plante 

înseamnă Legea nr. 255/1998 privind soiurile de plante, republicată; 

Legea privind modelele ornamentale 

înseamnă Legea nr. 129/1992 privind modelele ornamentale, republicată; 

Legea privind copyrightul  înseamnă Legea nr. 8/1996 privind copyrightul şi drepturile conexe, republicată; 

Legea privind mărcile comerciale şi indicaţiile geografice 

înseamnă Legea nr. 84/1998 privind mărcile comerciale şi indicaţiile geografice, republicată; 

BMB RO  înseamnă Biroul pentru Mărci şi Brevete din România;  

Regulamentul de aplicare a legii privind brevetele  

înseamnă Hotărârea guvernamentală nr. 547/2008 care a stabilit regulamentul de aplicare a legii privind brevetele. 

Regulamentul de aplicare a legii privind soiurile de plante  

înseamnă Hotărârea guvernamentală nr. 984/2007 care a stabilit regulamentul de aplicare a legii privind soiurile de plante;  

 

99

Regulamentul de aplicare a legii privind topografiile produselor semiconductoare 

înseamnă Ordinul nr. 6/2007 care a stabilit regulamentul de aplicare a legii privind topografiile produselor semiconductoare.  

Regulamentul de aplicare a legii privind modelele ornamentale 

înseamnă Hotărârea guvernamentală nr. 211/2008 care a stabilit regulamentul de aplicare a legii privind modelele ornamentale. 

REZUMAT EXECUTIV ŞI RECOMANDĂRI

Principalele noastre constatări sunt următoarele:

• Cunoaşterea şi conştientizarea PI poate fi insuficientă în sectorul ţintă. Există o lipsă generală de cunoştinţe solide şi conştientizare privind cadrul de reglementare PI şi impactul său privind exploatarea comercială a rezultatelor CDI51. Discuţiile au revelat faptul că subiecţii nu aveau cunoştinţă de52:

o Faptul că rezultatele CDI sunt articole protejate de un sistem de legi privind PI53 şi prevederi aplicabile interconectate care uneori ignoră toate legile cu impact asupra protecţiei şi exploatării comerciale a rezultatelor CDI54.

o Mijloacele prin care entităţile şi instituţiile publice pot deveni proprietarii legali ai diferitelor drepturi de PI asupra rezultatelor CDI şi paşii necesari de urmat pentru a asigura protecţia legală completă pentru toate articolele protejate de PI.

o Toate mijloacele prin care entităţile şi instituţiile publice pot exploata comercial rezultatele CDI, incluzând, dar fără a se limita la acestea, beneficiile la care cercetătorii individuali au dreptul şi le pot primi ca rezultat al activităţilor CDI ale acestora.

Datorită lipsei de înţelegere a fundamentelor protecţiei PI, entităţile şi instituţiile publice sunt supuse astfel riscului de a pierde abilitatea de a exploata activele viabile comercial şi valoroase în diferite sectoare ale pieţei şi la o scară semnificativă.

• Practicile referitoare la dreptul de proprietate asupra rezultatelor CDI sunt diferite în rândul părţilor interesate publice. Diferite entităţi şi instituţii publice folosesc diferite practici atunci când tratează drepturile de proprietate asupra PI care apar din activitatea CDI desfăşurată de angajaţii sau cercetătorii acestora. În timp ce unii subiecţi intervievați ştiau că angajatorul acestora a înregistrat o cerere de a obţine un brevet pentru un obiect brevetabil pe care aceştia l-au inventat, alţii au menţionat că au înregistrat direct o cerere şi au obţinut un brevet în nume propriu. Niciuna din persoanele intervievate nu

                                                             

 

52 Cercetătorul individual intervievat a menţionat că fără îndoială ar cere asistenţă şi reprezentare juridică privată dacă s-ar confrunta cu o problemă juridică legate de drepturile sale privind rezultatele CDI. 53 Legea privind brevetele, Legea privind modelele de utilitate, Legea privind topologiile produselor semiconductoare, Legea privind varietăţile plantelor, legea privind modelele ornamentale, Legea privind copyrightul, Legea privind mărcile comerciale şi legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. 54 Precum legea privind copyrightul care teoretic poate proteja o întreagă clasă de rezultate CDI: documentaţie, studii, planuri, desene, diagrame, imagini, înregistrare audio, aplicaţii software, baze de date etc. 

 

100

cunoştea nicio prevedere contractuală sau nu a făcut referire la aceasta care reglementează un astfel de drept proprietate. În plus, analiza noastră asupra contractelor de muncă şi cercetare furnizate a revelat că:

o există o confuzie legată de tipurile de contracte care se califică drept având o „misiune inventivă”55 şi contractele denumite generic „contracte de cercetare” şi

o unele din cauzele contractuale nu respectă prevederile aplicabile privind PI referitoare la drepturile de proprietate şi transfer.

Astfel de practici nu sunt aceleaşi pentru diferite părţi interesate publice şi nu se conformează prevederilor legale aplicabile relevante şi există riscul ca entităţile şi instituţiile publice să nu reuşească să protejeze şi să exploateze în mod legal rezultatele CDI.

• Dreptul de proprietate legal asupra rezultatelor CDI nu este stabilit. Piesa centrală a legislaţiei care guvernează sectorul CDI, Legea cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice, nu face decât să specifice că în absenţa prevederilor contractuale specifice care reglementează dreptul de proprietate asupra rezultatelor CDI, se aplică prevederile generale ale diferitelor legi privind PI56. Astfel, deşi reprezintă fără îndoială un pas înainte în comparaţie cu versiunea mai veche care stipula că entitatea care finanţează activitatea CDI şi entitatea care efectuează activităţile CDI sunt coproprietari ai rezultatelor CDI, această lege nu dispune încă de „forţa” necesară pentru a favoriza eficient crearea şi comercializarea rezultatelor CDI. În plus, lăsând ca dreptul de proprietate asupra rezultatelor CDI să fie stabilit prin contract, există riscul de a crea practici diferite în domeniu şi astfel, de a avea un efect negativ asupra fondurilor de capital de risc private interesate în finanţarea activităţilor CDI deoarece acestea sunt obişnuite cu predictibilitatea şi consecvenţa în aplicarea legilor în acest domeniu.

• Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică are nevoie de îmbunătăţiri. Una din cele mai notabile omisiuni ale acestei legi este faptul că nu reuşeşte să includă printre rezultatele CDI drepturile existente înainte de înregistrarea unei cereri de brevet sau a unei cereri de model de utilitate57 la BMB RO şi drepturile existente după ce cererea este înregistrată la BMB RO58, dar înainte ca brevetul sau certificatul modelului de utilitate să fie emis. În plus, legea la care se face referire mai sus garantează59, în funcţie de contract, participarea la beneficiile care apar din exploatarea rezultatelor CDI a persoanelor implicate în activitatea CDI care nu este supusă sistemului de legi privind PI. Această prevedere este neclară în ceea ce priveşte modul exact în care participarea la beneficii este garantată, având în vedere că un contract este practic rezultatul unor negocieri mutuale între părţi. În plus, unei astfel de prevederi îi revine greaua sarcină de a identifica în fiecare contract articolul care nu poate fi guvernat de cadrul de reglementare al PI pentru a se asigura că prevederile specifice privind garantarea sunt incluse în contract în legătură cu respectivul articol.

• Legile privind PI care reglementează rezultatele CDI trebuie să fie amendate şi armonizate. Diferite legi referitoare la PI reglementează în mod diferit dreptul de proprietate şi transferul rezultatelor CDI. Oferim mai jos o vedere de ansamblu selectivă şi pe scurt a principalelor probleme care pot apărea în practică în această privinţă:

o Legea privind brevetele şi regulamentul de aplicare a legii privind brevetele. Suma minimă a drepturilor patrimoniale pe care un inventator care inventează (a) în baza unui „contract de

                                                            55 Conform articolului 5 (1) (a) al Legii privind brevetele.  56 Articolul 5 (2) şi articolul 75 (1) al Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.  57 Sau alte articole protejabile similar. 58 Articolul 45 al Legii privind brevetele prevede în mod specific dreptul inventatorului de a transfera liber dreptul de a obţine un brevet înainte de înregistrarea unei cereri la BMB RO pentru a obţine un brevet. Acelaşi tip de reglementare se aplică modelelor de utilitate (articolul 20 al Legii privind modelele de utilitate) şi modelelor ornamentale (articolul 38 (2) al Legii privind modelele ornamentale). 59 Articolul 5 (4) al Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. 

 

101

muncă având o misiune inventivă” sau (b) în baza unui „contract de cercetare” care derivă din exploatarea comercială a brevetului sau din valoarea economică adăugată invenţiei este stabilită prin lege ceea ce poate duce la riscul de împiedicare a unei negocieri eficiente între entitatea care finanţează activitatea CDI şi entitatea care realizează activitatea CDI. Acest lucru poate deveni un obstacol important în cazul finanţării private deoarece fondurile de capital de risc sunt obişnuite cu libertatea de a negocia toate clauzele contractuale.

Mai mult, Legea privind brevetele nu prevede o sancţiune specifică aplicabilă unui inventator care nu face o ofertă de transfer entităţii pentru care efectuează cercetarea în cazul în care doreşte să transfere drepturile existente înainte de înregistrarea unei cereri de brevet sau a unei cereri de model de utilitate60 la BMB RO61 şi drepturile existente după ce cererea este înregistrată la BMB RO, dar înainte ca certificatul brevetului sau modelului de utilitate să fie emis. Aceasta are o anumită relevanţă în special în legătură cu faptul că aceste drepturi nu sunt incluse ca rezultate CDI aşa cum este prevăzut în Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aşa cum este detaliat mai sus. Astfel, există un risc inerent ca entitatea care finanţează cercetarea să piardă un potenţial valoros de exploatat.

o Legea privind soiurile de plante şi regulamentul de aplicare a legii privind soiurile de plante, precum şi Legea privind topografiile produselor semiconductoare şi regulamentul de aplicare a legii privind topografiile produselor semiconductoare nu oferă un criteriu de stabilire şi/sau calculare a drepturilor datorate de angajatorii sau entităţile care efectuează activitatea CDI creatorilor individuali ai soiurilor de plante şi creatorilor individuali ai topografiilor derivate din exploatarea comercială a soiului de plantă sau a topografiei unui produs semiconductor.

o Legea privind modelele ornamentale şi regulamentul de aplicare a legii privind modelele ornamentale. Deşi regimul juridic al dreptului de proprietate asupra modelelor ornamentale create ca urmare a unui contract de muncă sau a unui contract cu o „misiune creatoare” este similar celui prevăzut pentru brevete, reglementarea nu defineşte clar, ca în cazul brevetelor, ce înseamnă exact o misiune creatoare. Astfel, în absenţa unei indicaţii clare oferite de lege, pot apărea probleme în practică legate de ceea ce se califică drept misiune creatoare.

o Legea privind copyrightul. Spre deosebire de legile menţionate mai sus, Legea privind copyrightul are o abordare total diferită legată de exploatarea comercială a drepturilor patrimoniale asupra lucrărilor de autor. Legea protejează autorul ca proprietar al drepturilor patrimoniale asupra creaţiei sale, chiar şi în cazul unui contract de muncă sau unui contract tip work-for-hire (mână de lucru de închiriat), cu excepţia cazului în care autorul transferă în mod expres drepturile sale angajatorului62 în schimbul unei sume de bani care nu poate fi derizorie63. Subliniem faptul că legea oferă posibilitatea ca o instanţă să decidă dacă valoarea preţului transferului a fost disproporţionată în comparaţie cu beneficiile obţinute de cesionar şi să ceară cesionarului să crească ulterior preţul transferului corespunzător64. Considerăm că

                                                            60 Sau alte articole protejabile similar. 61 Articolul 45 al Legii privind brevetele prevede în mod specific dreptul inventatorului de a transfera liber dreptul de a obţine un brevet înainte de depunerea unei cereri de a obţine un certificat de brevet. Acelaşi tip de reglementare se aplică modelelor de utilitate (articolul 20 al Legii privind modelele de utilitate) şi modelelor ornamentale (articolul 38 (2) al Legii privind desenele ornamentale). 62 Articolul 44 (2) al Legii privind copyrightul. 63 Articolul 74 ale Legii privind copyrightul prevede o excepţie pentru o aplicaţie software dacă entitatea care efectuează activitatea CDI şi NU cercetătorul individual deţine drepturile patrimoniale asupra aplicaţiei software. 64 Articolul 43 (3) al Legii privind copyrightul. 

 

102

în acest caz, riscul de instabilitate al rezultatelor contractuale poate avea un impact semnificativ asupra exploatării economice a lucrărilor protejate de copyright.

• Proiectul de lege privind invenţiile realizate de angajaţi nu îşi atinge scopul. În baza detalierii motivate a principiilor, proiectul de lege privind invenţiile realizate de angajaţi („proiectul de lege”) are scopul de a suplimenta reglementarea insuficientă a invenţiilor făcute în legătură cu un contract de muncă sau un contract de cercetare şi de a armoniza şi unifica prevederile respective incluse în diferite legi privind PI. În general, scopul proiectului de lege este de a stimula entităţile orientate spre cercetare, precum institutele de cercetare, universităţile, societăţile private sau organizaţiile nonguvernamentale („ONG-uri”) să înregistreze cereri de brevete, modele de utilitate şi alte articole brevetabile similare, să le exploateze comercial pe scară largă şi astfel să contribuie la progresul tehnologic al societăţii ca un întreg. În timp ce scopul său propus poate fi cu siguranţă privit ca un pas înainte în direcţia potrivită, proiectul de lege nu face decât să compileze şi să detalieze într-o singură lege toate prevederile diferitelor legi privind PI, nereuşind astfel să facă efectiv un pas înainte spre reglementarea rezultatelor CDI. În plus, poate fi un exces de reglementare, existând riscul inerent de supradetaliere sau de neincludere a prevederilor critice. Astfel o nouă lege similară este posibil să nu reprezinte metoda cea mai eficientă de armonizare a prevederilor existente privind acest subiect. Mai degrabă, dacă există necesitatea de a detalia unele din prevederile existente, acest lucru poate fi mai uşor obţinut prin amendarea legilor existente şi includerea unui capitol specific referitor la rezultatele CDI. De fapt, în cazul în care părţile interesate decid că o nouă lege este într-adevăr necesară65, proiectul de lege trebuie să fie amendat semnificativ pentru a atinge obiectivele dorite.

În baza constatărilor de mai sus, în acest moment recomandările noastre sunt următoarele:

• Consolidarea cunoştinţelor juridice privind cadrul de reglementare al PI şi aplicarea acestuia în departamentele juridice ale entităţilor şi instituţiilor publice. Aceasta s-ar putea face prin sesiuni de instruire, prezentări sau seminarii unde juriştii interni ai entităţilor şi instituţiilor publice să dobândească cunoştinţe structurate şi solide pentru a aplica legislaţia respectivă. Acesta poate fi un obiectiv pe termen scurt şi ar putea avea de asemenea o componentă de instruire continuă. Acest aspect este important în special în vederea deplasării prevăzute spre exploatarea pe scară largă a rezultatelor CDI de către entităţile şi instituţiile publice.

• Armonizarea practicilor referitoare la proprietatea asupra rezultatelor CDI ale diferitelor părţi publice interesate. O aplicare uniformă a acestor reguli referitoare la proprietatea asupra rezultatelor CDI reduce riscul cu care se confruntă entităţile şi instituţiile publice de a nu proteja rezultatele CDI. În plus, asigură exploatarea corespunzătoare a rezultatelor pe scară largă cu un impact semnificativ asupra economiei. Obţinerea uniformităţii referitoare la dreptul de proprietate asupra CDI în rândul diferitelor părţi interesate poate fi un obiectiv pe termen mediu.

• Stabilirea prin lege a dreptului de proprietate asupra rezultatelor CDI. În cazul în care proprietatea legală ar fi stabilită fără urmă de îndoială şi o corelaţie ar fi făcută între prevederile referitoare la proprietatea asupra CDI incluse în diferite legi privind PI, acest lucru ar deveni o bază sigură pentru favorizarea creării şi comercializării rezultatelor CDI. În plus, va reduce riscul de a crea practici diferite în domeniu şi astfel de a avea un efect negativ asupra fondurilor de capital de risc obişnuite cu predictibilitatea şi coerenţa în aplicarea legilor.

• Amendarea Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Ca un minimum, este posibil să fie necesar ca legea să includă cu atenţie toate drepturile prevăzute în sistemul de legi privind PI în cadrul rezultatelor CDI şi să detalieze cum este garantată în mod exact participarea la beneficiile rezultante a persoanelor implicate în activităţile CDI care nu sunt protejate de respectivele legi privind PI.

                                                            65 Aşa cum este afişat pe situl web al BMB RO la data emiterii acestui raport. 

 

103

• Amendarea şi armonizarea legilor privind PI care reglementează rezultatele CDI. Cadrul de reglementare a PI din România poate fi îmbunătăţit, în special în legătură cu reglementarea sumelor datorate de angajatori sau entităţile care efectuează activităţile CDI cercetătorilor individuali ca beneficii care rezultă din exploatarea comercială a diferitelor tipuri de brevete. Considerăm că, printre altele, acesta este unul din punctele critice care trebuie să fie rezolvate astfel încât angajatorii/entităţile care desfăşoară activităţi CDI să aibă o înţelegere extrem de clară şi predictibilități legate de operaţiunile economice ale acestora. În plus, legislaţia privind copyrightul trebuie să facă o deplasare clară spre protejarea angajaţilor/entităţilor care obţin rezultate CDI împreună cu creatorii individuali şi să elimine complet posibilitatea ca instanţele să poate ataca şi posibil modifica preţul transferului.

• Proiectul de lege privind invenţiile realizate de angajaţi trebuie să fie redactat cu grijă pentru a rezolva toate problemele care apar în practică. Iniţial, ar trebui să fie făcută o evaluare clară dacă această nouă lege este într-adevăr necesară sau dacă acelaşi efect poate fi obţinut prin amendarea şi armonizarea legilor existente, de exemplu, prin includerea unui capitol specific care detaliază rezultatele CDI în fiecare lege aplicabilă. Acest lucru poate să economisească resurse semnificative de timp şi bani şi eventual să elimine confuzia legislativă, contradicţiile şi/sau inconsecvenţele. După aceea, în cazul în care părţile interesate decid că o nouă lege este necesară într-adevăr, legea trebuie să fie redactată cu grijă astfel încât să corespundă scopului şi să nu existe ambiguităţi legate de proprietate şi exploatarea comercială a rezultatelor CDI.

 

104

EVALUARE

Datele curente

a) Entităţile şi instituţiile publice

Analiza noastră asupra documentaţiei a revelat faptul că uneori entităţile şi instituţiile publice sunt confuze în legătură cu tipul de contracte care se califică drept având o „misiune inventivă”66 şi contractele denumite generic „contracte de cercetare”67 conform Legii privind brevetele. În plus, unele din clauzele şi condiţiile contractuale nu sunt clar în conformitate cu prevederile privind PI referitoare la proprietate, transfer şi exploatarea comercială a rezultatelor CDI, după cum urmează:

i. Contractul de muncă cu o misiune inventivă

Deşi este denumit „contract de muncă cu o misiune inventivă", contractul care a fost furnizat nu se poate califica de fapt drept un contract de muncă deoarece nu are toate clauzele asociate în mod tipic angajării, iar părţile sunt denumite „beneficiar” şi „executant”. Acest contract se poate de fapt include în categoria „contractelor de cercetare”. În acelaşi timp, contractul foloseşte clauze contractuale precum „beneficiarul îl angajează pe executant” care reprezintă un nonsens din punct de vedere juridic sau foloseşte termenul „salariu” ceea ce este tipic pentru un contract de muncă, atunci când de fapt se referă la valoarea remuneraţiei pe care executantul o primeşte pentru desfăşurarea activităţii de cercetare. Confuzia este substanţială şi considerăm că în acest moment nu mai sunt necesare comentarii suplimentare.

ii. Contractul de cercetare

Contractul care a fost denumit „contract de cercetare” este de fapt un act adiţional la un contract de muncă cu condiţii , clauze şi anexe tipice ale unui contract de muncă, prin care angajatorul atribuie un anumit proiect de cercetare unui angajat pentru a lucra la acesta în plus faţă de sarcinile sale de lucru obişnuite, în schimbul unei compensaţii (suplimentară salariului) pe întreaga durată a actului adiţional. Un astfel de act adiţional poate fi de fapt calificat ca un contract de muncă cu o misiune inovatoare. Din nou, confuzia dintre tipurile de contracte aplicabile este evidentă.

Conform regimului juridic aplicabil acestor tipuri de contracte68, deoarece Legea privind brevetele reglementează două tipuri diferite de contracte, contracte de muncă şi contracte de cercetare, se poate deduce că legiuitorii au dorit să ofere contractului de cercetare o natură juridică diferită, probabil aceea a unui contract tip work-for-hire (mână de lucru de închiriat) (contract de servicii) prin care există o relaţie contractuală diferită între părţi faţă de relaţia de angajare. Ca o consecinţă a celor de mai sus, contractul de muncă cu o misiune inovatoare pus la dispoziţia noastră se poate califica de fapt drept un contract de cercetare şi actul suplimentar la contractul de muncă este de fapt un contract de muncă cu o misiune inovatoare. Subliniem, totuşi, faptul că confuzia din rândul entităţilor şi instituţiilor publice rezultă probabil dintr-o prevedere contradictorie a Reglementării privind brevetele care foloseşte termenii „angajator” şi

                                                            66 Conform articolului 5 (1) (a) al Legii privind brevetele. 67 Conform articolului 5 (2) al Legii privind brevetele. 68 Articolele 5(1) şi 5(2) ale Legii privind brevetele.  

 

105

„angajat” atunci când reglementează remuneraţia suplimentară la care cercetătorul inventator are dreptul ca rezultat al acordării (implicite) prin lege către beneficiar a dreptului de a înregistra o cerere de brevet69.

Observăm că, în afară de confuzia descrisă mai sus, contractul care se poate califica drept un contract de cercetare are alte vicii critice, după cum urmează:

Nu include în mod specific printre rezultatele activităţii de cercetare drepturile existente înainte de depunerea unei cereri de brevet sau a unei cereri de model de utilitate70 la BMB RO71 şi drepturile existente după ce cererea este depusă la BMB RO, dar înainte ca certificatul brevetului sau modelului de utilitate să fie emis.

Nu specifică remuneraţia suplimentară la care cercetătorul inventator are dreptul ca rezultat al acordării (implicite) prin lege către beneficiar a dreptului de a înregistra o cerere de brevet;72

Nu specifică valoarea aşa-numitelor drepturi patrimoniale la care cercetătorul-inventator are dreptul în baza beneficiilor economice şi/sau sociale care îi revin beneficiarului din exploatarea comercială a brevetului;73

Nu detaliază procedura de notificare, obligatorie conform Legii privind brevetele74, referitoare (1) la informaţiile şi detaliile care trebuie să fie schimbate între beneficiar şi cercetătorul inventator referitoare le invenţie, (2) obligaţiile mutuale de confidenţialitate ale părţilor şi (3) consecinţele în cazul în care beneficiarul nu înregistrează o cerere de brevet în termen de 60 de zile de la data la care a fost notificat în legătură cu invenţia de cercetătorul inventator75.

Nu specifică nicio sumă legată de despăgubirile care ar trebui să fie plătită de o parte care încalcă procedura obligatori de notificare de mai sus;

Nu specifică transferul niciunui tip de articol protejat PI, incluzând, dar fără a se limita la acesta, copyrightul la care cercetătorul poate fi îndreptăţit în baza unui contract de cercetare;

În baza analizei de mai sus, se poate înţelege cu uşurinţă că entităţile şi instituţiile publice nu au un nivel semnificativ de cunoştinţe solide sau cunoaştere a mijloacelor prin care pot deveni proprietarii legaşi ai diferitelor dreptului de PI asupra rezultatelor CDI, paşii necesari de urmărit pentru a asigura protecţia legală completă, incluzând dar fără a se limita la acestea beneficiile la care cercetătorii individuali au dreptul şi le                                                             69 Articolul 91(2) al Legii privind brevetele. 70 Sau alte articole protejabile similar. 71 Articolul 45 al Legii privind brevetele prevede în mod specific dreptul inventatorului de a transfera liber dreptul de a depune o cerere de brevet înainte de depunerea unei cereri de a obţine un certificat de brevet. Acelaşi tip de reglementare se aplică modelelor de utilitate (articolul 20 al Legii privind modelele de utilitate) şi modelelor ornamentale (articolul 38 (2) al Legii privind modelele ornamentale). 72 Articolul 5(1) (b) al Legii privind brevetele şi articolul 91(2) al Reglementării privind brevetele. 73 Articolul 36 al Legii privind brevetele şi articolul 91 de la (3) la (8) al Reglementării privind brevetele. 74 Articolul 5(3) al Legii privind brevetele şi articolul 90 al Reglementării privind brevetele. 75 Articolul 5(6) al Legii privind brevetele. 

 

106

pot primi ca rezultat al activităţilor acestora CDI. Astfel de entităţi sau instituţii publice ar trebui fie să înfiinţeze pe plan intern un departament juridic capabil să le consilieze în astfel de aspecte critice juridice şi contractuale referitoare la diferite prevederi interconectate ale legilor privind PI care guvernează proprietatea, transferul şi exploatarea comercială a rezultatelor CDI sau să angajeze consilieri calificaţi care să îi asiste în aspectele detaliate mai sus pentru a asigura faptul cp rezultatele CDI sunt protejate şi exploatate pe scară largă.

În plus faţă de cele de mai sus, persoanele intervievate au revelat faptul că, în general, entităţile şi instituţiile publice nu supraveghează sau monitorizează în fapt activitatea de cercetare desfăşurată de cercetătorul individual sau de un grup de cercetători sau rezultatele CDI obţinute de aceştia. Astfel, dacă o activitate de cercetare particulară generează, de exemplu, un articol brevetabil, cercetătorul individual poate depune direct o cerere de brevet, fără niciun fel de obligaţii contractuale faţă de entitatea sau instituţia publică la care cercetătorul este angajat. În plus, în baza interviurilor pe care le-am desfăşurat, există diferenţe între practicile diferitelor entităţi şi instituţii publice referitoare la proprietatea asupra PI şi transferul rezultatelor CDI: în timp ce un subiect a recunoscut că de obicei angajatorul acesteia depune o cerere de a obţine un brevet pentru un articol brevetabil pe care l-a inventat, a menţionat de asemenea că ar fi putut să depună direct o cerere şi să obţină un astfel de brevet în nume propriu. Nu a făcut nicio referire referitoare la o prevedere contractuală care reglementa proprietatea şi transferul.

Şi nu în ultimul rând, cercetătorul individual intervievat a recunoscut lipsa majoră de interes faţă de eforturile de a înregistra o cerere de brevet sau certificat pentru alte tipuri de articole protejabile, în principal datorită (1) costurilor mari pe care înregistrarea unei astfel de cereri le implică (inclusiv costurile reprezentării juridice în faţa BMB RO) şi (2) lipsa exploatării comerciale eficiente şi substanţiale a brevetului; în acest sens, au indicat virtuala inexistenţă a pieţelor relevante pe care ar putea să-şi exploateze drepturile legate de brevete prin licenţiere, precum şi lipsa fondurilor de investiţii strategice şi de investitori privaţi interesaţi în finanţarea şi exploatarea brevetelor după obţinerea acestora.

b) Societăţile private

Discuţiile noaste cu avocaţii care reprezintă unul din jucătorii principali de pe piaţa privată de cercetare, dezvoltare şi inovare a revelat mai multe preocupări referitoare la activitatea societăţilor private de a deţine şi exploata comercial rezultatele CDI produse de angajaţii acestora, după cum urmează:

regimul juridic al aşa-numitelor „invenţii nepredictibile” care sunt invenţii făcute de un angajat în timp de este angajat, dar nu se bazează pe un „contract de muncă cu o misiune inventivă76, este ambiguu, în special în legătură cu modul în care contribuţia angajatorului la procesul inventiv poate şi măsurat şi stabilit, respectiv:

o modul cum se poate evalua clar dacă invenţia a fost făcută în timp ce angajatul şi-a desfăşurat sarcinile/funcţiile prevăzute în contractul de muncă;

                                                            76 În prezent, aceste invenţii sunt reglementate de articolul 5(b) al Legii privind brevetele 

 

107

o care sunt „mijloacele tehnice sau alte mijloace specifice”77 sau „datele”78 angajatorului pe care angajatul le-a folosit efectiv pentru a dezvolta invenţia sau

o care sunt „mijloacele materiale”79 furnizate de angajator angajatului în baza cărora angajatul a realizat invenţia.

regimul juridic al drepturilor patrimoniale deţinute de angajatorul inventatorului angajat ca rezultat al exploatării comerciale a brevetului este în prezent mixt, afectat atât de anumite limite minime prevăzute de lege80 şi de negocierile dintre angajator şi angajat ceea ce face dificil ca angajatorii să aibă libertatea de a negocia şi în plus, de a avea stabilitatea şi predictibilitatea rezultatului exploatării comerciale a rezultatelor CDI.

reglementarea aşa-numitelor „realizări tehnice” (care sunt descoperiri tehnice care nu se califică drept noutate, dar totuşi atrag un grad de noutate în cadrul activităţii interne a angajatorului) care prevede că în absenţa unor prevederi contractuale care reglementează compensaţia monetară datorată de angajator angajatului pentru folosirea unei anumite descoperiri tehnice, despăgubirile sunt stabilite conform beneficiilor economice obţinute de angajator ca rezultat al folosirii acelei realizări tehnice. O astfel de reglementare presupune un risc material pentru angajator datorită dezechilibrului semnificativ între despăgubirile care sunt prea ridicate comparate cu nivelul de noutate al descoperirii tehnice.

costurile depunerii unei cereri de certificat de brevet sunt foarte ridicate şi de aceea au un efect negativ chiar şi asupra societăţilor private interesate în obţinerea brevetelor pe scară largă.

În plus, intervievatul a menţionat că nu au existat dificultăţi în practică legate de contractul de muncă cu o misiune inventivă şi că au fost perfect capabili să aplice prevederile relevante în această privinţă şi a subliniat că, dacă va fi redactată o reglementare corespunzătoare legate de toate invenţiile realizate în timpul angajării, poate fi posibil ca această categorie separată de contracte de muncă să nu mai fie necesară, în special deoarece există riscul de a fi reinterpretată ca un tip diferit de contract de către instanţe.

În ceea ce priveşte proiectul de lege privind invenţiile realizate de angajaţi („proiectul de lege”), intervievatul a fost de părere că deşi este posibil să nu reprezinte un pas important înainte în reglementarea în mod mai clar a tuturor invenţiilor realizate de angajaţi, cu toate acestea proiectul de lege se poate dovedi în final util ca referinţă corespunzătoare folosită de diferite entităţi care aplică legea, având toate reglementările aplicabile care acum sunt împărţite în diferite legi privind PI incluse într-un singur document.

În final, intervievatul a recomandat ca negocierile angajator – angajat legate de otice compensaţie monetară pentru dezvoltarea şi exploatarea invenţiei ar trebui să fie supuse legilor pieţei libere deoarece ar fi împotriva propriilor interese ale angajatorilor să tempereze eforturile inventive ale angajaţilor neplătindu-i corespunzător.                                                             77 Idem cu 33. 78 Idem cu 33. 79 Idem cu 33. 80 Articolul 91 (4) – (8) al Legii privind brevetele. 

 

108

Probleme curente

Oferim mai jos o evaluare din punct de vedere legal a cadrului de reglementare privind PI cu un accent special pus pe problemele curente şi riscurile legale ataşate datorită inconsecvenţelor şi contradicţiilor conţinute în diferite legi aplicabile.

(a) Legea privind brevetele şi Regulamentul de aplicare a legii privind brevetele

i. Inconsecvenţa referitoare la natura juridică a „contractului de cercetare”

Legea privind brevetele reglementează două categorii separate de contracte, contractele de muncă şi contractele de cercetare în baza cărora un cercetător angajator individual angajat poate dezvolta o invenţie. Deoarece legea prevede două tipuri diferite de contracte, poate fi înţeles în mod rezonabil că legiuitorii au intenţionat să ofere contractelor de cercetare o natură juridică diferită, poate aceea a unui tip de contract work-for-hire (mână de lucru de închiriat) (contract de servicii) prin care o relaţie contractuală diferită de o relaţie de angajare este formată între părţi. Totuşi, aşa cum se menţionează la punctul 1 a) de mai sus, reglementarea privind brevetele include o prevedere contradictorie81 care foloseşte termenii „angajator” şi „angajat” în prevederile legate de remuneraţia suplimentară la care cercetătorul inventator are dreptul conform acordării implicite prin lege către beneficiar a dreptului de a înregistra o cerere de brevet82. Astfel, conform regulamentului de aplicare a legii privind brevetele, un contract de cercetare nu poate fi de tip work-for-hire (mână de lucru de închiriat), ci numai un contract de muncă ceea ce nu ar avea sens din punct de vedere juridic deoarece contractele de muncă sunt reglementate separat de Legea privind brevetele83. Astfel, fie nu există o corelare a prevederilor Legii privind brevetele cu Regulamentul de aplicare a legii privind brevetele, fie este o omisiune regretabilă a Legii privind brevetele referitoare la clarificarea naturii legale a „contractului de cercetare”.

ii. Ambiguitatea referitoare la contribuţia angajatorului la procesul inventiv

Legea privind brevetele prevede că, în absenţa unei clauze care să specifice contrariul, angajatul deţine dreptul de a înregistra cererea pentru un brevet dacă angajatul (1) a realizat invenţia în timp ce îşi desfăşura sarcinile/funcţiile prevăzute în contractual de muncă sau (2) a realizat invenţia în acelaşi domeniu ca cel al angajatorului, cunoscând sau folosind “mijloacele tehnice sau alte mijloace specifice” sau “date” ale angajatorului (3) cu ajutorul “mijloacelor materiale” furnizate de angajator84. În baza acestei prevederi, este ambiguu modul în care cineva ar putea să dovedească că invenţia a fost făcută în circumstanţele stipulate în prevedere şi cum poate fi stabilită şi măsurată corect contribuţia angajatorului la procesul inventiv.

                                                            81 Articolul 91(2) al Legii privind brevetele. 82 Idem cu 38. 83 Articolele 5(1) (a) şi (b) ale Legii privind brevetele. 84 Articolul 5 (1) (b) al Legii privind brevetele. 

 

109

iii. Regim juridic mixt al drepturilor patrimoniale datorate angajaţilor

Ca rezultat al exploatării comerciale a brevetului, drepturile patrimoniale la care angajatorul inventator este îndreptăţit sunt stabilite în baza „beneficiilor economice şi/sau sociale” care apar din exploatarea comercială a brevetului sau „valoarea economic suplimentară” şi au unele limite minimale prevăzute de Regulamentul de aplicare a legii privind brevetele85 în timp ce sunt supuse negocierilor dintre angajat şi angajator. Un astfel de regim juridic mixt face dificil ca angajatorii să aibă libertatea de a negocia şi să poate anticipa şi să-şi poată baza viitoarele decizii comerciale pe rezultatul negocierilor. În plus, deoarece reglementarea oferă numai un limbaj general, precum „beneficiile economice şi/sau sociale” sau „valoarea economică suplimentară”, pot apărea probleme la stabilirea a ceea ce înseamnă în mod concret aceste beneficii economice şi/sau valoarea economică suplimentară, cu riscul de a supraîncărca sau împovăra excesiv angajatorul. În plus, limitele minime pot împiedica negocierea eficientă şi liberă dintre părţi şi pot avea un impact negativ asupra dorinţei fondurilor de capital de risc private de a accepta astfel de condiţii contractuale limitate.

iv. Lipsa sancţiunilor în cazul în care certificatul de brevet nu este transferat angajatorului

Conform Legii privind brevetele şi Regulamentului de aplicare a legii privind brevetele86, angajatorul are un drept de preferinţă asupra primului transfer sau ofertei de licenţă făcute de un angajat care devine proprietar al certificatului de brevet. În cazul în care angajatorul nu îşi exercită dreptul de preferinţă în termen de 3 (trei) luni de la data ofertei angajatului, angajatul poate să transfere liber drepturile asupra brevetului oricărui terţ87. Totuşi, Legea privind brevetele, nici Regulamentul de aplicare a legii privind brevetele nu oferă nicio sancţiune aplicabilă angajaţilor în care nu fac un astfel de transfer sau o ofertă de licenţă angajatorului înainte de a transfera sau licenţia efectiv brevetul unui terţ.

v. Disproporţiile dintre valoarea despăgubirilor care pot fi acordate în cazul aşa-numitelor „realizări tehnice”

Conform Legii privind brevetele "realizările tehnice" reprezintă descoperiri tehnice care nu se califică drept noutăţi astfel încât să fie brevetate, dar totuşi atrag un grad de noutate în activitatea internă a angajatorului. Legea privind brevetele prevede în plus că în absenţa prevederilor contractuale care reglementează compensaţia monetară datorată de angajator angajatului pentru folosirea unui anumite „realizări tehnice”, despăgubirile sunt stabilite conform beneficiilor obţinute de angajator. O astfel de prevedere pare să fie mult exagerată în comparaţie cu nivelul de noutate redus cerut pentru o "realizare tehnică”. În timp ce un astfel de nivel înalt de despăgubiri poate fi supus discuţiilor în cazul brevetelor deoarece acestea au cel mai înalt standard de noutate şi astfel dovedesc că adaugă o valoare semnificativă afacerii unui angajator, o „realizare tehnică", deşi reprezintă cu siguranţă o îmbunătăţire care adaugă o anumită valoare economică afacerii, nu

                                                            85 Articolul 91 (4) – (8) al Legii privind brevetele. 86 Articolul 5(6) al Legii privind brevetele şi articolul 90 (11) al Reglementării privind brevetele. 87 Idem cu 43. 

 

110

poate fi comparată cu valoarea adăugată de un pacient, astfel, mijloace similare de calculare a despăgubirilor se poate dovedi nerezonabil şi poate împovăra în mod nenecesar angajatorii.

vi. Abuzul obligaţiei angajatului de a-l asista pe angajator

Legea privind brevetele prevede că un angajat are obligaţia de a-şi asista angajatorul în procesul de reducere a invenţiei în practică, conform contractului88. Observăm că o astfel de reglementare elimină în mod esenţial dreptul angajatului de a negocia liber clauzele contractuale, incluzând compensaţia pentru asistenţa oferită angajatorului. Prin mandatarea unui angajat de a asista un angajator, prevederea limitează complet puterea unui angajat de a negocia preţul asistenţei tehnice oferite unui angajator. În plus, deoarece un angajat este mandatat prin lege să asiste un angajator, acesta ar putea uşor să abuzeze de dreptul său şi astfel să forţeze un angajat să ofere asistenţă în cele mai puţin favorabile condiţii contractuale referitoare la compensaţie, niciun recurs legal nefiind oferit în favoarea unui angajat.

(b) Legea privind modelele de utilitate şi Reglementarea privind modelele de utilitate

Deoarece modele de utilitate sunt de fapt invenţii mai mici, regimul juridic aplicabil proprietăţii acestora, transferului şi exploatării comerciale este identic cu regimul juridic al brevetelor. Ca o consecinţă, toate problemele ridicate la punctul (a) de mai sus în legătură cu diferitele prevederi neclare şi inconsecvente referitoare la brevete sunt aplicabile şi modelelor de utilitate. Din punctul de vedere al efectului legislativ, aceasta înseamnă că clarificarea regimului juridic al brevetelor va produce automat efecte asupra regimului juridic al modelor de utilitate, fără un efort suplimentar.

(c) Legea privind modelele ornamentale şi Regulamentul de aplicare a legii privind modelele ornamentale

i. Contradicţie flagrantă referitoare la proprietatea asupra modelelor ornamentale

Legea privind modelele ornamentale prevede ca un angajator sau o entitate care cere autorului să creeze un model ornamental bazat pe un contract cu o „misiune creatoare” este proprietarul modelului ornamental. În acelaşi timp, Regulamentul de aplicare a legii privind modelele ornamentale prevede ca un angajator sau o entitate care cere autorului să creeze un model ornamental bazat pe un contract cu o „misiune creatoare” este proprietarul acelui modelul ornamental, în absenţa unei prevederi contrare.. Cele două legi/legislaţii sunt astfel în contradicţie flagrantă una cu cealaltă referitoare la proprietate în acest caz. Într-o astfel de situaţie a unui conflict dintre diferite legi/legislaţii, statutul juridic al proprietăţii este stabilit de Legea privind modelele ornamentale deoarece are o forţă juridică mai mare decât Regulamentul de aplicare a legii privind

                                                            88 Articolul 42 (2) al Legii privind brevetele. 

 

111

modelele ornamentale. Aceasta înseamnă că în prezent, numai angajatorul sau entitatea care cere autorului să creeze un model ornamental în baza unui contract cu o „misiune creatoare” poate fi proprietarul unui model ornamental creat în baza unui contract cu o „misiune creatoare” sau un contract de muncă. Remarcăm că probabil aceasta este mai degrabă o eroare regretabilă şi nu o omisiune intenţionată, aşa cum regimul juridic al modelelor ornamentale este cumva similar celui prevăzut pentru brevete şi modele de utilitate, care este un regim de proprietate convenţional. Subliniem totuşi că Legea privind modelele ornamentale ar trebui în mod clar să fie amendată foarte repede pentru a oglindi prevederile similare din Regulamentul de aplicare a legii privind modelele ornamentale.

ii. Ce înseamnă „misiune creatoare”?

Deşi regimul juridic al dreptului de proprietate asupra modelelor ornamentale create ca urmare a unui contract de muncă sau a unui contract cu o „misiune creatoare” este similar celui prevăzut pentru brevete, legea nu defineşte clar, ca în cazul modelelor ornamentale, ce înseamnă exact o „misiune creatoare”. Astfel, în absenţa cel puţin a unei indicaţii a cărui tip de limbaj ar putea include o „misiune creatoare”, părţile pot avea dificultăţi în practică pentru a pregăti o astfel de clauză care ar servi scopului.

iii. Proprietatea modelelor ornamentale create conform unui contract de muncă neexplicit este neclară

Reglementarea privind modelele ornamentale prevede că angajatorul este îndreptăţit să înregistreze o cerere de certificat de înregistrare şi să obţină un certificat de înregistrare (după cerere) pentru un anumit model ornamental care a fost creat în baza unui contract de muncă cu o clauză explicită referitoare la acel model ornamental. Legea nu spune nimic cu privire la situaţia în care un angajat creează un model ornamental în timp ce îşi desfăşoară sarcinile/funcţiile sale conform unui contract de muncă şi că acel contract nu are prevederi specifice referitoare la un anumit model. În acest caz, în baza regulilor aplicabile89, angajatul are dreptul de a înregistra o cerere şi de a obţine un certificat de înregistrare, fără existenţa unui recurs legal pentru angajator. Notăm că această prevedere ar trebui să fie amendată pentru a reglementa uniform un regim de proprietate convenţional al modelor create în baza unor contracte de muncă.

iv. Legea privind modelele ornamentale nu spune nimic despre remuneraţia suplimentară a angajatului

Legea privind modelele ornamentale nu face niciun fel de referire la nicio remuneraţie suplimentară la care angajaţii şi alte persoane care au creat modelele ornamentale în baza unui contract cu o „misiune creatoare” ar avea dreptul în conformitate cu acordarea (implicită) prin lege către beneficiar a dreptului de a înregistra un certificat de înregistrare. Şi nici nu face referire la nicio metodă de calculare a beneficiilor economice derivate de angajator din exploatarea comercială a certificatului de înregistrare a modelului ornamental, specifică pur şi simplu că aceste sume sunt supuse contractului dintre proprietarul certificatului de înregistrare şi persoanele/entităţile care exploatează comercial modelul. Acest regim juridic nu este numai vizibil disproporţionat în comparaţie cu regimul juridic al brevetelor, dar şi lipseşte angajatul de orice puteri                                                             89 Articolul 3 (1) al Legii privind modelele ornamentale.  

 

112

legate de orice negociere referitoare la remuneraţia suplimentară sau drepturile patrimoniale la care ar avea dreptul pentru crearea sau exploatarea ulterioară a unui anumit model ornamental.

(d) Legea privind soiurile de plante şi Regulamentul de aplicare a legii privind soiurile de plante

i. Lipsa unei reglementări privind „misiunea creatoare” Legea privind soiurile de plante nu reglementează situaţia în care un nou soi de plante este creat ca rezultat al unui contract care are o „misiune creatoare”. Deşi legiuitorul a intenţionat probabil să facă acest lucru datorită unei singure referinţe făcute printre definiţiile incluse în partea introductivă a legii90, ulterior legea nu mai spune nimic în legătură cu cine este proprietarul dreptului de a înregistra o cerere de brevet în acest caz dacă proprietarul nu este creatorul soiului de plantă, atunci dacă autorul are dreptul la o remuneraţie suplimentară pentru crearea soiului de plantă şi la orice drepturi patrimoniale derivate din exploatarea comercială a brevetului, după ce este emis.

ii. Regimul juridic contradictoriu al proprietăţii bazate pe angajare Legea privind soiurile de plante include o regretabilă contradicţie legată de cine este proprietarul dreptului de a înregistra o cerere de brevet în cazul unei creări a unui soi de plantă legat de angajare. Astfel, prevederea relevantă91 specifică faptul că creatorul care a creat un soi de plantă în timp ce este angajat are dreptul, în absenţa unei clauze care să specifice contrariul, dreptul de a înregistra o cerere de brevet şi la o remuneraţie suplimentară. Notăm că această prevedere conţine fără urme de îndoială o contradicţie deoarece creatorul nu poate avea dreptul atât la remuneraţie suplimentară, cât şi la dreptul de a înregistra o cerere de brevet. Remuneraţia suplimentară este în mod normal prevăzută, aşa cum este cazul brevetelor, pentru cedarea (implicită) către angajator a dreptului de a înregistra o cerere de brevet. Astfel, după cum este înţeleasă acum, această prevedere creează o mare confuzie şi o incertitudine regretabilă legată de un subiect critic precum dreptul de a înregistra o cere de brevet şi remuneraţia suplimentară la care un angajat are dreptul. Contradicţia merge şi mai departe în Reglementarea privind soiurile de plante92 care prevede că dacă creatorul unui soi de plante este angajat, angajatorul este cel care are dreptul de a înregistra o cerere de brevet. În acelaşi timp, acelaşi Regulament de aplicare a legii privind brevetele prevede că la cererea unui certificat de brevet, un solicitant care nu este acelaşi cu creatorul unui anumit soi de plantă pentru care se caută protecţia trebuie să depună un contract de cesiune în baza căruia solicitantul are dreptul de a înregistra cererea de brevet. Astfel, vedem că există numeroase contradicţii în aceste reglementări care pot înăbuşi nu numai procesul de creare a soiurilor de plante, ci şi protecţia acestora şi care poate descuraja entităţile/angajatorii de la finanţarea şi/sau sprijinirea procesului de creare a soiurilor de plante.

iii. Legea privind soiurile de plante nu spune nimic despre drepturile patrimoniale ale angajatului derivate din exploatarea comercială a soiului de plante

Legea privind soiurile de plante nu face nicio referire la nicio metodă de calculare a beneficiilor economice derivate din exploatarea comercială a brevetului de un angajator care este proprietarul brevetului şi la niciun drept patrimonial la care angajatul poate avea dreptul ca rezultat al exploatării comerciale al acelui anumit brevet. Aceste regim juridic este, din nou, comparat în mod disproporţionat cu regimul juridic al brevetelor emise pentru invenţii şi lasă angajatul lipsit de orice puteri în negocierea unor astfel de drepturi patrimoniale la care ar putea avea dreptul pentru exploatarea comercială a unui anumit brevet pentru un anumit soi de plante pe care l-a creat.

                                                            90 Articolul 2 (d) (2) al Legii privind soiurile de plante. 91 Articolul 10 (5) al Legii privind soiurile de plante. 92 Articolul 15 (d) al Regulamentului privind soiurile de plante. 

 

113

(e) Legea privind topografiile produselor semiconductoare şi Regulamentul de aplicare a legii privind topografiile produselor semiconductoare

i. Legea privind topografiile produselor semiconductoare nu spune nimic despre drepturile patrimoniale ale angajatului derivate din exploatarea comercială a topografiei produsului semiconductor

Similar discuţiei de la punctul (d) de mai sus, nici Legea privind topografiile produselor semiconductoare, nici Regulamentul de aplicare a legii privind topografiile produselor semiconductoare nu fac nicio referire la (1) o metodă de calculare a beneficiilor economice derivate din exploatarea comercială a topografiei înregistrată de un angajator sau o entitate care este proprietarul unei anumite topografii înregistrate şi (2) orice drepturi patrimoniale la care angajatul sau creatorul (în cazul contractelor de cercetare) poate fi îndreptăţit ca rezultat al exploatării comerciale a unei anumite topografii înregistrare de proprietar. Regimul juridic este diferit de cel al brevetelor emise pentru invenţii şi lipseşte angajatul de puteri în negocierea unor astfel de drepturi patrimoniale la care este îndreptăţit în mod corect pentru exploatarea comercială a unei anumite topografii înregistrate.

(f) Legea privind mărcile comerciale şi indicaţiile geografice şi Regulamentul de aplicare a legii privind mărcile comerciale şi indicaţiile geografice

i. Cursa pentru înregistrare

Sistemul de protecţie juridică pentru mărcile comerciale este un sistem bazat pe înregistrare (spre deosebire de „sistemul de folosire” care se aplică în unele ţări), adică orice persoană sau entitate care cere protecţia unei mărci înregistrare trebuie să ceară înregistrarea acelei mărci comerciale la RO BMB. Mai mult, primul care solicită înregistrarea devine proprietarul acelei mărci înregistrate, indiferent dacă solicitantul este sau nu persoana care a creat efectiv marca comercială. În plus, Legea privind mărcile comerciale şi indicaţiile geografice nu face distincţie între persoana care a creat/proiectat efectiv marca comercială sau entitatea care solicită efectiv înregistrarea unei anumite mărci comerciale. Astfel, protecţia este proiectată ca o cursă a înregistrării.

În acelaşi timp, după ce marca comercială este în final înregistrată, proprietarul mărcii comerciale poate transfera liber drepturile sale oricărui terţ93. Totuşi, notăm că spre deosebire de situaţia invenţiilor, modelele de utilitate, modelele ornamentale, soiurile de plante şi topografiile produselor semiconductoare, prevederile aplicabile nu oferă un drept distinctiv de cerere a înregistrării şi astfel, acest drept nu poate fi transferat înainte de finalizarea înregistrării şi emiterea certificatului mărcii înregistrate.

(g) Legea privind copyrightul

i. Legea privind copyrightul protejează lucrările ştiinţifice de autor

                                                            93 Articolele 40 şi 41 al Legii privind mărcile comerciale şi indicaţiile geografice.  

 

114

În timp ce Legea privind copyrightul prevede în mod specific că lucrările ştiinţifice de autor, incluzând, dar fără a se limita la acestea, proiecte ştiinţifice şi documentaţie, sunt protejate de copyright94, notăm că enumerarea existentă în această prevedere nu este corelată cu lista rezultatelor CDI din prevederea relevantă a Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică95.

ii. Legea privind copyrightul protejează autorul/creatorul individual În plus, Legea privind copyrightul are o abordare total diferită legată de exploatarea comercială a drepturilor patrimoniale96 dintr-o lucrare de autor. Spiritul şi litera legii priveşte autorul, creatorul lucrării de autor, drept persoana îndreptăţită să exploateze comercial creaţia sa, chiar şi în cazul unui contract de muncă sau al unui contract tip work-for-hire (mână de lucru închiriată), cu excepţia cazului în care autorul cesionează în mod expres drepturile sale angajatorului97 în schimbul unui preţ care nu poate fi derizoriu98. Legea prevede o singură excepţie de la acest principiu care se aplică în cazul creării unor aplicaţi software de către o entitate care îşi asumă responsabilitatea şi oferă mijloacele tehnice de a crea şi dezvolta aplicaţii software şi angajează dezvoltatorul aplicaţiilor software, caz în care acea entitate are dreptul de a exploata comercial aplicaţia software (prin cesiune sau licenţiere). Totuşi, subliniem faptul că nici măcar această prevedere a legii nu este 100 % corelată cu principiul general care protejează autorul aşa cum este specificat mai sus, astfel, chiar şi în cazul dezvoltării aplicaţiilor software, o clauză explicită de cesionare a copyrightului care transferă copyrightul angajatorului se recomandă pentru a asigura faptul că societatea poate exploata legal aplicaţia software la propria alegere. În plus, subliniem că Legea privind copyrightul oferă posibilitatea ca cesionarul să conteste preţul cesionării ulterior într-o instanţă şi dacă aceasta hotărăşte că preţul a fost disproporţionat în comparaţie cu beneficiile obţinute de cesionar din exploatarea comercială a acelei lucrări de autor, poate cere cesionarului să crească corespunzător preţul cesionării99. Considerăm că în acest caz, cesionarul, care poate să fie un investitor, are un risc semnificativ de instabilitate a operaţiunilor sale financiare şi, bineînţeles, al exploatării economice al acelei lucrări de autor pe care poate dori să o exploateze.

iii. Este posibil ca o aplicaţie software să nu poată fi brevetată, ci doar protejată prin copyright

Observăm că o aplicaţie software nu poate să fie brevetată în România, astfel, singurul mod în care aceasta poate să fie protejată este copyrightul. Subliniem că respectiva aplicaţie software şi copyrightul trebuie să fie incluse în mod specific în rândul rezultatelor CDI descrise în Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

                                                            94 Articolul 7 (b) al Legii privind copyrightul. 95 Articolul 74 (1) al Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. 96 Articolul 13 al Legii privind copyrightul. 97 Articolul 44 (2) al Legii privind copyrightul. 98 Articolul 74 ale Legii privind copyrightul prevede o excepţie pentru o aplicaţie software dacă entitatea care efectuează activitatea CDI şi NU cercetătorul individual deţine drepturile patrimoniale asupra aplicaţiei software. 99 Articolul 43 (3) al Legii privind copyrightul. 

 

115

(h) Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică

i. Participarea la beneficiile rezultatelor CDI este neclară

Legea privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică garantează, în funcţie de contract, participarea la beneficiile care apar din exploatarea rezultatelor CDI a persoanelor implicate în activitatea CDI care nu este supusă sistemului de legi privind PI.100. Este neclară în ceea ce priveşte modul exact în care participarea la beneficii este garantată, având în vedere că un contract este rezultatul unor negocieri mutuale între părţi. În plus, o astfel de prevedere face dificilă identificarea în fiecare contract a articolului care este posibil să nu fie guvernat de cadrul de reglementare al PI (precum, de exemplu, know-how-ul sau metodele de afaceri) pentru a se asigura că prevederile specifice privind garantarea sunt incluse în contract în legătură cu respectivul articol.

ii. Proprietatea asupra rezultatelor CDI nu este stabilită

Legea pricind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică lasă ca proprietatea asupra rezultatelor CDI să fie stabilită prin contract, existând astfel riscul de creare a unor practici inconsecvente în domeniu şi astfel, de a avea un efect negativ asupra fondurilor de capital de risc private interesate în finanţarea activităţilor CDI deoarece acestea sunt obişnuite cu predictibilitatea şi consecvenţa în aplicarea legilor din acest domeniu.

iii. Rezultate CDI semnificative lipsesc din lista rezultatelor CDI

Conform legii, rezultatele CDI nu includ dreptul de a înregistra o cerere de brevet, model de utilitate, model ornamental, soi de plantă sau topografie a unui produs semiconductor, dreptul de a obţine un certificat de brevet, un certificat de brevet de model de utilitate, un certificat de model ornamental, un certificat de brevet de soi de plantă sau un certificat de înregistrare a topografiei (care apar după ce cererea este înregistrată la RO BMB, dat înainte ca certificatul să fie emis) şi copyrightul asupra diferitelor rezultate CDI aplicabile.

(i) Proiectul de lege privind invenţiile realizate de angajaţi

Proiectul de lege este în prezent în dezbatere şi se doreşte să suplimenteze reglementarea insuficientă a rezultatelor CDI apărute în legătură cu un contract de muncă sau un contract de cercetare şi să înlocuiască prevederile respective incluse în diferite legi privind PI. Deşi poate că este prea devreme să analizăm prevederile sale deoarece mai mult ca sigur vor fi modificate, remarcăm următoarele aspecte:

                                                            100 Articolul 5 (4) al Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. 

 

116

i. Proprietatea asupra rezultatelor CDI nu este stabilită

Proiectul de lege nu face decât să compileze şi să detalieze într-o singură lege toate prevederile aplicabile privind brevetele şi modele de utilitate, nereuşind astfel să facă efectiv un pas înainte în stabilirea proprietăţii în cazul acestui tip de rezultate CDI în favoarea unei părţi contractuale sau a alteia.

ii. Există numeroase prevederi neclare în proiectul de lege şi terminologia juridică folosită este

uneori atipică În proiectul de lege, există multe prevederi care sunt neclare şi contradictorii101. În plus, foarte multe dintre acestea folosesc o terminologie care nu este nici măcar tipică pentru un proiect legislativ, ceea ce indică faptul că un specialist în redactarea legilor şi un avocat în exerciţiu cu cunoştinţe despre întregul cadru de reglementare al PI ar trebui incluşi în grupul de persoane care pregătesc efectiv proiectul de lege. În caz contrar, în ciuda intenţiilor nobile din spatele acestei iniţiative, proiectul de lege atrage după sine un risc important ca avocaţii în exerciţiu şi instanţele chemate să aplice prevederile proiectului de lege să nu poată de fapt să le aplice şi să obţină rezultate corespunzătoare.

iii. Proiectul de lege nu aduce uniformitate în cadrul de reglementare al PI

Dacă ar fi să analizăm utilitatea proiectului de lege drept o referinţă comodă – de exemplu, că un astfel de proiect de lege ar include într-un singur document toate reglementările aplicabile rezultatelor CDI care acum sunt stipulate în diferite legi privind PI – atunci proiectul de lege nu reuşeşte acest lucru deoarece rezultate CDI protejate de legi precum Legea privind copyrightul, Legea privind modelele ornamentale, Legea privind soiurile de plante sau Legea privind topografiile produselor semiconductoare nu sunt incluse în obiectul proiectului de lege. Ca o consecinţă, proiectul de lege este de fapt un exerciţiu de reglementare excesivă deoarece acelaşi scop poate fi obţinut prin amendarea şi armonizarea cu grijă şi profesionalism a legilor existente privind PI, astfel încât toate problemele curente care apar în practică să fie rezolvate în respectivele legi aplicabile. Acesta s-ar putea dovedi un mijloc mai bun de a elimina confuzia legislativă, contradicţiile şi/sau inconsecvenţele.

Recomandări

(j) Consolidarea cunoştinţelor juridice privind cadrul de reglementare al PI şi aplicarea acestuia în departamentele juridice ale entităţilor şi instituţiilor publice.

Aşa cum a fost detaliat la punctul (1) de mai sus, entităţile şi instituţiile publice par să fie confuze în legătură cu tipul de contracte care se califică drept având o „misiune inventivă" şi contractele denumite generic „contracte de cercetare” conform Legii privind brevetele. În plus, unele din condiţiile şi clauzele contractule nu respectă în mod evident prevederile relevante privind PI legate de proprietate, cesionare şi exploatarea                                                             101 Articolele 6, 7, 9, 13 şi 21 ale proiectului de lege privind invenţiile realizate de angajaţi. 

 

117

comercială a rezultatelor CDI ceea ce poate indica o lipsă semnificativă de cunoştinţe solide privind diferitele tipuri de prevederi aplicabile privind PI, precum şi a principiilor generale ale legii. Un astfel de proces ar putea fi realizat prin sesiuni de instruire, prezentări sau seminarii unde juriştii interni ai diferitelor entităţi şi instituţii publice să dobândească cunoştinţe structurate şi solide pentru a aplica legislaţia respectivă. Un astfel de obiectiv poate fi obţinut pe termen scurt şi este critic în special în vederea deplasării dorite spre exploatarea pe scară largă a rezultatelor CDI de entităţile şi instituţiile publice.

(k) Armonizarea practicilor referitoare la proprietatea asupra rezultatelor CDI ale diferitelor părţi publice interesate.

Un set clar de reguli şi o aplicare uniformă a acestora referitoare la proprietatea asupra rezultatelor CDI ar trebui să fie respectate pentru a reduce riscul cu care se confruntă entităţile şi instituţiile publice de a nu proteja rezultatele CDI şi de a asigura exploatarea corespunzătoare a rezultatelor pe scară largă cu un impact semnificativ asupra economiei. Aşa cum s-a menţionat mai sus, entităţile şi instituţiile publice nu supraveghează în mod real şi nu monitorizează îndeaproape activitatea de cercetare desfăşurată de un cercetător individual sau de un grup de cercetători sau rezultatele CDI obţinute de aceştia şi, în consecinţă, există inconsecvenţe între practicile diferitelor entităţi şi instituţii publice referitoare la proprietatea asupra PI şi cesionarea rezultatelor CDI. Obţinerea uniformităţii referitoare la regulile aplicabile proprietăţii asupra rezultatelor CDI de către entităţile şi instituţiile publice poate deveni un obiectiv pe termen mediu care merită să fie urmărit pentru a asigura exploatarea comercială solidă şi eficientă a rezultatelor CDI de către sectorul privat.

(l) Stabilirea prin lege a proprietăţii asupra rezultatelor CDI.

Aşa cum a fost detaliat în prezentul raport, diferitele legi aplicabile reglementează diferit proprietatea asupra rezultatelor CDI, unele prevederi lasă părţile să decisă contractual, în timp ce altele stipulează proprietatea prin lege în favoarea angajatorului sau a entităţii care solicită rezultatele CDI. Dacă s-a face o corelare între prevederile referitoare la proprietatea asupra rezultatelor CDI incluse în diferite PI, atunci va deveni o bază solidă capabilă să favorizeze crearea şi comercializarea rezultatelor CDI. În plus, va reduce riscul de creare a practicilor inconsecvente în domeniu şi jurisprudenţa asociată şi astfel va avea un efect pozitiv asupra fondurilor de capital de risc private obişnuite cu predictibilitatea şi coerenţa în aplicarea legilor.

(m) Amendarea Legii privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

Aşa cum s-a specificat mai sus, din lege lipseşte o categorie importantă de rezultate CDI, precum dreptul de a înregistra o cerere de brevet, model de utilitate, model ornamental, soi de plantă sau topografie a unui produs semiconductor, dreptul de a obţine un certificat de brevet, un certificat de brevet de model de utilitate, un certificat de model ornamental, un certificat de brevet de soi de plantă sau un certificat de

 

118

înregistrare a topografiei (care apar după ce cererea este înregistrată la RO BMB, dar înainte ca certificatul să fie emis) şi copyrightul asupra diferitelor rezultate CDI aplicabile, inclusiv aplicaţiile software. Este posibil să fie necesar ca legea să includă cu grijă în cadrul rezultatelor CDI toate drepturile menţionate mai sus, precum şi alte drepturi prevăzute în sistemul de legi privind PI şi să clarifice în detaliu cum este garantată în mod exact participarea la beneficiile rezultante a persoanelor implicate în activităţile CDI care nu sunt protejate de respectivele legi privind PI.

(n) Amendarea şi armonizarea legilor privind PI care reglementează rezultatele CDI.

Poate fi necesară îmbunătăţirea cadrului de reglementare a PI din România, în special în legătură cu reglementarea remuneraţiei suplimentare şi a drepturilor patrimoniale datorate de angajatori sau entităţile care solicită rezultatele CDI cercetătorilor individuali ca beneficii care rezultă din exploatarea comercială a diferitelor tipuri de brevete. Considerăm că printre celelalte probleme detaliate în acest raport, aceasta este una de importanţă critică care trebuie să fie rezolvată astfel încât angajatorii/entităţile care solicită rezultatele CDI să aibă o înţelegere extrem de clară şi predictibilităţi legate de operaţiunile economice ale acestora şi impactul financiar al rezultatelor CDI. În plus, evidenta contradicţie referitoare la proprietatea asupra rezultatelor CDI în ceea ce priveşte modelele ornamentale ar trebui să fie rezolvată imediat, ceea ce este practic posibil, iar Legea privind copyrightul trebuie să facă o deplasare semnificativă şi clară spre protejarea angajatorilor/entităţilor care obţine rezultatele CDI împreună cu creatorii individuali şi să elimine complet posibilitatea ca instanţele să poată modifica preţul unei cesiuni.

(o) Proiectul de lege privind invenţiile realizate de angajaţi trebuie să fie redactat cu grijă pentru a rezolva toate problemele care apar în practică.

Iniţial, ar trebui să fie făcută o evaluare clară dacă această nouă lege este într-adevăr necesară sau dacă acelaşi efect poate fi obţinut prin simpla amendare şi armonizare a legilor existente, de exemplu, prin includerea unui capitol specific care detaliază rezultatele CDI în fiecare lege aplicabilă. Acest lucru poate să economisească resurse semnificative de timp şi bani şi eventual să elimine confuzia legislativă, contradicţiile şi/sau inconsecvenţele. După aceea, în cazul în care părţile interesate decid că o lege suplimentară este de fapt necesară, legea trebuie să stabilească fără urmă de îndoială proprietatea asupra rezultatelor CDI şi să realizeze uniformitatea în rândul tuturor legilor aplicabile privind PI. În caz contrar, nu ar fi decât o altă lege/legislaţie care nu face decât să se adauge la legile/legislaţia aplicabilă existentă în sectorul CDI. Astfel, legea trebuie să fie redactată cu grijă, precis şi profesional astfel încât să fie potrivită scopului acesteia şi să nu existe ambiguităţi legate de proprietatea şi exploatarea comercială a rezultatelor CDI.

 

119

(p) Includerea unui specialist în redactarea legilor şi a unui avocat pledant cu experienţă în PI în grupul de persoane care amendează efectiv legile privind PI şi pregătirea proiectului de lege privind invenţiile realizate de angajaţi

Şi în ultimul rând, dar la fel de important, deoarece deja există multe prevederi care sunt neclare în proiectul de lege privind invenţiile realizate de angajaţi şi în diferite legi privind PI şi deoarece unele din aceste prevederi folosesc uneori o terminologie care nu este un limbaj standard în scopul redactării legislative, ceea ce indică faptul că un specialist în redactarea legilor sau un avocat în exerciţiu nu au fost consultaţi sau incluşi în grupul de persoane care a redactat efectiv aceste prevederi, un specialist în redactarea legilor şi un avocat în exerciţiu, cu cunoştinţe despre întregul cadru de reglementare al PI (inclusiv copyrightul) ar trebui să participe la procesul de amendare deoarece în caz contrar, în ciuda intenţiilor nobile care stau în spatele acestei iniţiative legislative, amendamentele poartă cu sine riscul important de a fi imposibil de aplicat de către avocaţii în exerciţiu şi/sau de instanţe.

LISTA PERSOANELOR INTERVIEVATE

1. Alexandru Căbuz, consilier al preşedintelui ANCS;

2. Gabriela Cârjă, profesor şi cercetător la Universitatea Grigore Asachi din Iaşi;

3. Anton Airinei, director adjunct al institutului de cercetare chimică Petru Poni din Iaşi;

4. Şeful departamentului juridic al RO BMB.

5. Mihai Acsinte, şeful departamentului juridic al Grupului de Companii Renault.

DOCUMENTAŢIE

1. Contractul de muncă cu o misiune inventivă;

2. Contractul de cercetare;

3. Actul adiţional la contractul de muncă;

Toate documentele de mai sus au fost furnizate de Anton Airinei, director adjunct al Institutului de Cercetare Chimică Petru Poni din Iaşi.

Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Proiect cofinanțat din Fondul Social European Data publicării: 25 mai 2011 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. Această traducere nu este considerată traducere oficială a Băncii Mondiale. Banca Mondială nu va fi făcută răspunzătoare pentru conținutul sau orice eroare a acestei traduceri.