cercetarea moderna in psihologie.pdf

Upload: danielaparapiru

Post on 06-Jul-2018

244 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    1/254

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    2/254

    Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Marius MilcuCoperta: Monica Balaban

    Editură recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (C.N.C.S.) şiinclusă de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi CertificatelorUniversitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut.

    Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 

    MILCU, MARIUS Cercetarea modernă în psihologie : interdisciplinaritate înştiinţele sociale, educaţie şi sănătate / Marius Milcu. - Bucureşti :Editura Universitară, 2014 

    ISBN 978-606-28-0015-4

    159.9

    DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062800154

    © Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate, nicio parte din aceastălucrare nu poate fi copiată fără acordul Editurii Universitare 

    Copyright © 2014Editura Universitară Editor: Vasile Muscalu

    B-dul. N. Bălcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureşti Tel.: 021 –  315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected] 

    Distribuţie: tel.:  021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]

    O.P. 15, C.P. 35, Bucureşti www.editurauniversitara.ro

    http://www.editurauniversitara.ro/http://www.editurauniversitara.ro/

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    3/254

     

    CERCETAREA MODERNĂ ÎN PSIHOLOGIE:

    INTERDISCIPLINARITATE ÎN ŞTIINŢELESOCIALE, EDUCAŢIE ŞI SĂNĂTATE

    MARIUS MILCU

    EDITURA UNIVERSITAR Ă 

    Bucureşti, 2014

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    4/254

     

    ORGANIZING COMMITTEE

    President of the Organizing Committee: MARIUS MILCU

    Lucian Blaga University of Sibiu, Romania

    Association for Qualitative and Intercultural Studies in Psychology, Sibiu,

    Romania

    DELIA BOGHEAN

    Association for Qualitative and Intercultural Studies in Psychology

    ADRIAN TUDOR BRATE

    Lucian Blaga University of Sibiu, Romania

    Association for Qualitative and Intercultural Studies in Psychology, Sibiu,

    Romania

    MARILENA MILCU

    Lucian Blaga University of Sibiu, Romania

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    5/254

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    6/254

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    7/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    7

     

    CUPRINS

    CUPRINS 7

    INDEX DE AUTORI 9

    Marius Milcu. Noi oportunităi privind cercetarea modernă  în

    psihologie11

    PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE.CALITATEA VIEII 

    17

    Capitolul I. Denisa Teodora Călin, Mihaela Bucuă.Experiena persoanelor diagnosticate cu vertij paroxistic poziional

    benign:analiză  interpretativ fenomenologică 

    19

    Capitolul II. Doinia Bentu. Un model de evaluare și conduită terapeutică a copiilor aflai în „abandon” temporar

    37

    Capitolul III. Silvia Goliă, Adriana Băban. Flexibilitateapsihologică –moderator între incertitudine și distress în cazul

    pacientelor cu neoplazie mamară și ginecologică 

    59

    PSIHOLOGIE EDUCAIONALĂ ŞI PSIHOPEDAGOGIE.CERCETARE ŞI EDUCAIE 

    81

    Capitolul IV. Denisa Ardelean. Dezvoltarea raionamentului

    inductiv în perioada şcolară mică 83

    Capitolul V. Radu Bonta. Capcanele educaiei  95

    Capitolul VI. Daniel Sorin Duă. Educaia adolescenilor pe noiplatforme conceptuale 

    105

    Capitolul VII. Rodica

    ocu.

    Identitatea de gen la vârsta preşcolarităii: schematicitatea genului la

    copiii din România 

    113

    PSIHOLOGIE JUDICIARĂ ȘI CRIMINALISTICĂ  133

    Capitolul VIII. Patricia Andreea Lazar, Alina Aurelia Purdea.

    Resurse individuale de adaptare la mediul penitenciar 135

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    8/254

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    9/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    9

     

    INDEX DE AUTORI

    ARDELEAN, Denisa 

    Universitatea din Oradea 83

    ALDEA-CAPOTESCU, Roxana

    Centrul de Studii Organizaionale Avansate  147, 165

    BABAN, Adriana

    Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Romania, 59

    BĂLAȘ TIMAR, DanaUniversitatea Aurel Vlaicu Arad. 

    235

    BENTU, Doinia 

    Cabinet Individual de Psihologie, Asociaia de Psihologie șiResurse Educaionale ALPHA PSIHOMED, Constana 

    37

    BONTA, Radu

    Colegiul Economic “Partenie Cosma” Oradea 95

    BUGARIU, Camelia-Monica 

    Fundaia Dezvoltarea Popoarelor Filiala Arad 235

    BUCUĂ, Mihaela Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu 

    19

    CĂLIN, Denisa Teodora Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu 

    19

    DUĂ, Daniel Sorin Institutul Teologic Adventist din Cernica-Ilfov

    105

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    10/254

     Cercetarea modernă în psihologie 

    10

    DOROGA, Corina

    Spitalul Clinic CF Cluj 165

    GOLIĂ, Silvia Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Romania 

    59

    ILIE, Ana-Maria

    Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 185

    LAZAR, Patricia Andreea 

    Cercetător independent 135

    MARCU, Gabriela

    „Lucian Blaga” University of Sibiu, Romania 221

    MIHAI, Georgeta

    Institutul Teologic Adventist, com.Cernica, jud.Ilfov

    193

    MILCU, Marius

    „Lucian Blaga” University of Sibiu, Romania11

    PURDEA, Alina Aurelia

    Cercetător independent135

    PURCIA, Dana-CodruaUniversitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

    245

    OCU, RodicaUniversitatea “Dunărea de Jos” din Galai

    113

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    11/254

    Cercetarea modernă în psihologie: interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie şi sănătate

    11

     NOI OPORTUNITĂI PRIVIND

    CERCETAREA MODERNĂ

     ÎN PSIHOLOGIE

    MARIUS MILCU Lucian Blaga Universy of Sibiu , Romania , [email protected]

    PREZENTARE GENERALĂ În urmă cu mai bine de un secol, psihologia f ăcea un pas decisiv pentru

    evoluia sa, desprinzându-se de filosofia-mamă  şi construindu-şi propriulcâmp de investigare, propriul aparat conceptual şi metodologic. Tânăraştiină  încerca astfel să  devină  non-speculativă, practică, aplicativă,direcionându-se treptat către o nouă axă de preocupări: constatare - analiză – intervenie – ameliorare la nivelul unor fenomene şi procesepsihocomportamentale, sociale sau organizaionale.

    La începutul secolului XXI, psihologia se prezintă  ca o disciplină ştiinifică matură, flexibilă, extrem de diversificată, cu numeroase ramuri şisubramuri, cu un impact major şi incontestabil asupra omului modern,asupra grupurilor şi organizaiilor, asupra întregii societăi. În mod evident,psihologia se află  într-o etapă  de expansiune ştiinifică, de extindere acâmpului de preocupări, de îmbogăire a sistemului conceptual, dediversificare a registrului de metode, instrumente şi tehnici de lucru.

    Astăzi,  cercetarea psihologică  îndeplineşte un rol fundamental,prefigurând şi deschizând noi orizonturi de dezvoltare umană  şi socială.Integrând în manieră  specifică  un ansamblu de instrumente şi tehnici deinvestigare şi intervenie, cercetarea psihologică  devine vârful de lance alpsihologiei moderne, un veritabil element de avangardă al acesteia.

    În acest context, considerăm că organizarea unei manifestări ştiinifice

    dedicate  cercetă rii în psihologie  reprezintă  o cerină  ştiinifică incontestabilă a momentului actual.

    OBIECTIVELE CONGRESULUI

    •  Obiectivul nostru fundamental îl constituie reunirea unor

    specialişti, a unor practicieni de mare valoare (atât din ară, cât şi dinstrăinătate), în vederea realizării schimbului de informaii între aceştia. Ne

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    12/254

     Marius Milcu

    12

    propunem să oferim specialiştilor oportunitatea de a-şi prezenta munca, dea-şi face cunoscute ultimele metode şi instrumente de cercetare, de a realiza

    un schimb intens de informaii, benefic tuturor participanilor, ca şipsihologiei în ansamblu.•  Deoarece viitorul profesiei este reprezentat de către actualii

    studeni, manifestarea noastră  va cuprinde şi o seciune specială  dedicată viitorilor noştri colegi. Intenia noastră  este de a facilita interaciuneastudenilor cu specialişti deja consacrai în domeniu, de a-i familiariza cuproblematica cercetării psihologice, de a ridica standardele de calitate înprocesul de pregătire, de a contribui astfel la formarea culturii despecialitate şi la îmbogăirea experienei studenilor participani. În virtutea

    acestor considerente, studenii vor beneficia de manifestări ştiinificespecifice, în cadrul cărora î şi pot prezenta propriile cercetări şi proiecte, demese rotunde, training-uri şi work-shop-uri pe marginea unor teme deinteres deosebit, toate sub coordonarea sau monitorizarea unor specialişti derenume din diferite ramuri ale psihologiei.

    CONDIII GENERALE DE PARTICIPARE

    La manifestare au acces toi specialiştii interesai de problematicapropusă, indiferent dacă sunt liceniai sau nu în domeniul psihologiei, ca şipersoanele înmatriculate în diverse forme de învăământ (studeni,masteranzi, doctoranzi).

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    13/254

    Cercetarea modernă în psihologie: interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie şi sănătate

    13

     

    SECIUNI ŞTIINIFICE 

    PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE.CALITATEA VIEII 

    •  Personalitate şi sănătate

    •  Percepia bolii. Adaptarea la boală 

    •  Familie şi sănătate

    •  Sănătate ocupaională 

     

    Cultură şi sănătate•  Promovarea sănătăii în societate

    •  Abordări tradiionale şi moderne în asigurarea sănătăii

    PSIHOLOGIE EDUCAIONALĂ ŞI PSIHOPEDAGOGIE.

    CERCETARE ŞI EDUCAIE 

    •  Cercetarea pentru Lifelong Learning

    •  Cercetare şi educaie pentru formatori

    •  Proiectarea curriculară 

    •  Strategii pentru ameliorarea calităii în educaie

    •  Responsabilitatea socială şi publică în educaia modernă 

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    14/254

     Marius Milcu

    14

     

    PSIHOLOGIA MUNCII ŞI ORGANIZAIONALĂ. ASPECTESOCIALE ALE MEDIULUI DE MUNCĂ.

    PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR 

    •  Îmbătrânirea în grupuri de muncă / organizaii•  Promovarea sănătăii în grupuri de muncă / organizaii•  Asigurarea echilibrului optim între viaa personală şi viaa

    profesională •  Autoreglarea şi autoafirmarea•  Formarea profesională pentru piaa muncii•  Cunoştine şi abilităi. Competene manageriale•  Performană şi competenă dinamică în grupuri de muncă /

    organizaii.•  Adaptarea în relaiile cu persoane şi grupuri disfuncionale•  Stres şi emoii•  Percepia riscului la locul de muncă • 

    Managementul comunicării. Schimbarea socială •  Cultura organizaională •  Reguli, norme şi valori în grupuri şi organizaii•  Suport social, adaptare şi wellness•  Inovaie şi creativitate

    DEZVOLTAREA DE NOI METODE DE CERCETARE /

    INTERVEN

    IE

     

    •  Aspecte etice în cercetarea modernă •  Evaluarea rezultatelor cercetării•  Dezvoltarea unor produse e-learning•  Instrumente multimedia utilizate în cercetare•  Transferul tehnologiilor în grupuri / organizaii•  Interfaa om – calculator: aplicaii

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    15/254

    Cercetarea modernă în psihologie: interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie şi sănătate

    15

    •  Evaluarea calităii în domeniul Resurselor Umane

    •  Metode cantitative vs. metode calitative în cercetarea modernă 

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    16/254

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    17/254

     

    PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE.CALITATEA VIEII

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    18/254

     

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    19/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    19

     

    Capitolul I

    EXPERIENA PERSOANELOR DIAGNOSTICATE CU VERTIJPAROXISTIC POZIIONAL BENIGN:

    ANALIZĂ  INTERPRETATIV FENOMENOLOGICĂ 

    DENISA TEODORA CĂLIN, MIHAELA BUCUĂ Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, [email protected],

    [email protected]

     Abstract: Studiul actual explorează experien  a unei persoane diagnosticate

    cu VPPB, în încercarea de a aduce informa  ii cu privire la tr ăirea bolii  iefectul acesteia asupra vie  ii personale. Abordarea  tiin  ifică este calitativă ,utilizându-se analiza interpretativ fenomenologică , unde se urmăre tedescrierea detaliat ă  a experien  ei bolii, a semnifica  iilor  i implica  iiloracesteia, pentru persoana bolnavă. Au fost aplicate MCMI-III  i BDI-II

     pentru a evalua tr ăsăturile de personalitate ale participantei, cât  i prezen  a simptomatologiei clinice, în încercarea de a ob  ine în  elegeredetaliat ă a contextului  i efectelor tr ăirii bolii. Instrumentul de colectare adatelor a fost interviul semi-structurat, iar datele au fost analizate, în

    concordan ă cu rigorile metodei IPA. Rezultatele studiului s-au concretizat într-o matrice de 6 teme principale,alături de subtemele aferente acestora. Analiza  i interpretarea matricii desemnifica  ie a produs o relatare coerent ă  a sensului acordat experien  eiVPPB.Cuvinte cheie: vertij  paroxistic pozi  ional benign, analiză  IPA, experien  abolii.

    I. INTRODUCERE

    Cauzele și epidemiologia vertijului paroxistic poziional benign rămân încă necunoscute, în totalitatea lor.Staab și Ruckstein (2003) arată  că  aspecte psihologice sunt relaionare cuprezena vertijului într-o manieră intricată, complexă, unde găsim afeciunipsihologice atît ca și cauze cât și consecine ale apariiei vertijului.

    Vertijul paroxistic pozi  ional benignSimptome și semne caracteristice ale VPPB sunt: senzaia de vertij(ameeală  și senzaia de rotaie), durată  scurtă  (caracterul paroxistic),

    determinat pozitional, senzaie de vomă și nistagmus. Mecanismele apariiei

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    20/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    20

    sugerează dislocarea otolitelor din poziia normal în cadrul labirintului dinurechea internă și migrarea acestora în zona canalului semicircular.Un argument recent pentru necesitatea studiului aprofundat al VPPB îlconstituie studiul epidemiologic din 2006 al lui von Brevern, condus pepopulaie germană, care găsește faptul că  tulburarea este atribuibilă  la 8%dintre pacienii cu o afeciune vestibulară severă.Studii dedicate exclusiv vertijului paroxistic benign în contextulimplicaiilor psihologice sunt rare, așa cum observă  și ali autori, precumMonzani ,et al.(2006)Un studiu prospectiv realizat de către Nagarkar, Gupta, și Mann, (2000) laInstitutul de Educatie și Cercetare Medicală, Chandigarh, India, s-a orientatsprea a studia factorii psihologici în cazurile de vertij paroxistic poziionalbenign (VPPB) și a compara rezultatele cu pacientii cu vertij psihogen.

    Rezultate studiului lor arată  că  variabilele psihologice testate, și anume,singurătate, depresie, anxietate, componente de introversie și dezirabilitateasocială, s-au dovedit a fi semnificative statistic (p

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    21/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    21

    mecanisme prin care factorii psihologici pot agrava tulburările vestibulare șirecuperarea retardului dat de tulburările de echilibru:• Primul mecanism descris îl constituie un răspuns comportamental comun

     în tulburările de echilibru, anume de a evita activităi și medii caredeclanșează simptomele;• Al doilea mecanism identificat de către autori îl constituie semneleneurovegetative ale anxietăii, care pot conduce la hiperbolizareasimptomelor somatice;• Al treilea mecanism incumbă  atenia și încărcarea cognitivă, care poateinfluena procesarea centrală  de informaii necesare pentru perceperea șicontrolul orientării.

    II. OBIECTIVELE CERCETĂRII

    Scopul cercetă riiCercetarea de faă  î și propune să  exploreze, în profunzime, experienapersoanelor diagnosticate cu vertij paroxistic poziional benign (VPPB), învederea dezambiguizării modului în care persoana dă  sens bolii dată, prinprisma raportării la relaia acestuia cu realitatea bolii, cu sine însuși și cuceilali.

    Obiectivele studiuluiObiectivele la care î și propune să  răspundă  cercetarea de faă  sunt

    următoarele:1. Explorarea trăirilor afective aferente prezenei bolii, la o persoană diagnosticată cu VPPB.2. Explorarea semnificaiilor pe care persoana, diagnosticată  cu VPPB, oatribuie experienei bolii.3. Explorarea mecanismelor de coping implicate în ajustarea persoanei,diagnosticate cu vertij paroxitic pozitional benign, la realitateadiagnosticului;4. Explorarea implicaiilor vertijului paroxistic poziional benign, în aria

    relaională și socială a persoanei;5. Explorarea evenimentelor de viaă  semnificative și deprindereasemnificaiei lor pentru experiena vertijului; 

     Întrebă rile de cercetarePentru a satisface obiectivele enunante anterior, următoarele întrebări decercetare au ghidat procesul, și anume:1. Care este experiena afectivă, a unei persoane diagnosticate cu VPPB,raportat la realitatea bolii?

    2. Ce semnificaie atribuie persoana respectivă bolii?

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    22/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    22

    3. Cum se adaptează persoana, diagnosticată cu VPPB, la realitatea bolii?4. Ce semnificaie are prezena bolii în viaa relaională  și socială  apersoanei?

    III. METODOLOGIA CERCETĂRII Scopul cercetării, împreună  cu obiectivele fixate și întrebările subiacenteimpun utilizarea unui design de tip calitativ. Metoda aleasă  pentru asatisface scopul declarat o constituie analiza interpretativ fenomenologică (IPA).

     E antionarea - Criterii de includere în lot: Diangosticul de vertij paroxistic poziional benign –  reprezintă criteriulprincipal de includere în lot. Acestui criteriu i se adaugă criteriul temporal,

    anume prezena afecșiunii pe o perioadă  de minim 1 an de zile. Criteriultemporal a fost introdus din 2 raionamente: întâi că adaptarea la realitateabolii presupune contactul cu boala, în vreme ce vertijul paroxistic poziionalbenign se manifestă  prin crize intermitente, cu perioade de aparentă ameliorare; în al doilea rând, stabilirea diagnosticul de VPPB este difuză,raportându-se în literatura de specialitate instane în care concretizareadiagnosticului a fost difuză, datorită  dificultăii stabilirii diagnosticuluidiferenial între acesta și alte afeciuni similare; Vârstă  - peste 18 ani, deoarece literatura de specialitate indică  faptul că 

    VPPB este comun și la copii și adolesceni (Martín Sanz, și Barona deGuzmán, 2007).

     ParticipantDoamna A.R. are 71 de ani, este căsătorită, f ără  a vea copii. Locuiește înmediul urban, alături de soul dumneaei. Provine dintr-o familie de originemaghiară, din partea tatălui, și germană, din partea mamei.Are o soră, cucare are o relaie apropiată, deși sora dumneaei s-a mutat în urmă cu câivaani în afara localităii.Doamna R. relatează despre trecutul dumneaei că obișnuia să fie o persoană 

    activă, curajoasă, fericită. Dumneaei relatează  despre modul în careobișnuia să  se raporteze la viaă  și muncă, descriindu-se ca având otolerană crescută pentru stres și efort.Referitor la experienele de boală, dumneaei relatează că a avut 2 accidente,unul în copilărie și celălalt în perioada adolescenei, dar care nu s-au soldatcu traume considerabile, la momentul respectiv.În urmă cu 6 ani, a avut un accident vascular cerebral. Despre circumstanaaceasta relatează că a venit într-o perioadă stresantă. Dumneaei relatează că vertijul paroxistic poziional benign antecede AVC, și că  intensitatea

    crizelor vertiginoase nu era atât de ridicată înaintea AVC-ului.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    23/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    23

    De 3 ani crizele vertiginoase au început să  se intensifice, cu precădere înultimul an, fiind silită  să  se interneze în repetate rânduri. Ultima criză  asuferit-o înaintea Paștelui, anul acesta.Doamna R. relatează că  în prezent simte anxietat vis-a-vis de a se deplasasingură, datorită temerii că va cădea și se va răni sau că boala va reapărea înmod neașteptat.Despre viaa socială, ne relatează că  în ultimul timp s-a retras, tot datorită VPPB și că ultima perioadă și-o petrece acasă, cu excepia momentelor încare vine la spital.Cazul dumneaei vorbește despre faptul că reziliena, fizică și psihică, faă deboală  se epuizează, în contact prelungit cu aceasta, conducând spreretragere.

     Evaluare psihometrică Personalitatea doamnei R. a fost evaluată  utilizând Inventarul ClinicMultiaxial Millon, MCMI-III, iar rezultatele indică  faptul că  dumneaeiprezintă  trăsături de personalitate evitantă, semnificative clinic (BR 2A=89), cărora li se asociază  trăsături schizoide (BR 1=83) și elementecompulsive (BR. 7= 74). Rezultatele indică prezena trăsăturilor patologicesevere de personalitate de tip paranoid (BR P = 81).Dintre sindroamele clinice moderate, profilul doamnei R. indică  prezenamanifestărilor din spectrul anxios (BR A=78), iar dintre sindroamele clinice

    severe se disting elemente paranoide sugestive (BR PP= 70).Incluzând informaia contextuală, anume faptul că  doamna R: a fostevaluată  în spital, în urma unei crize de boală, interpretăm trăsăturile depersonalitate ca fiind augumentate pe fondul prezenei bolii.Doamna R. poate fi descrisă ca fiind suspicioasă și defensivă, vigilentă  înraport cu ceilali, unde este posibil să  se simtă  neîneleasă  și prost tratată resimind sentimente de izolare. Răspunsul cel mai probabil îl constituieretragerea, detașarea, conformismul, așteptări crescute cu privire laperformanele proprii. Profilul dumneaei indică faptul că poate fi dominată 

    de frică intensă și ruminaii anxioase obsesive.Rezultatele a 3 scale cu un scor BR mai mare de 75 indică disfuncionalitatemoderată.Doamna R. a fost evaluată pentru prezena depresiei, utilizându-se BDI-II,obinând scorul de 10, ceea ce indică un grad minim.

    Colectarea datelorÎn vederea colectării datelor, a fost elaborat un interviu semistructurat,reinând dimensiuni ale bolii, extrase din literatura de specialitate dedicate.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    24/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    24

    Următoarele 6 dimensiuni, cărora le-a fost atribuit un număr de întrebări auconstituit ghidul de interviu:  SENZAIA DE VERTIJ – conine întrebări care se referă la experienafizică a bolii și trăirea acesteia la nivel cognitiv și emoional;  IMAGINE DE SINE – întrebări despre cum anume se percepe, în raportcu experiena bolii;  VULNERABILITATE – vizează trecutul biografic și istoricul medical,cât și elemente din contextul actual, care ar avea un impact asupra sensuluiși semnificaiilor atribuite bolii;  COPING – strategii de adaptare, de ajustare la realitatea bolii șiexperiena acesteia;  ANXIETATE – fiind asociată  frecvent cu tulburări de pierdere aechilibrului, a fost adăugată ca dimensiune, și vizează expresia acesteia în

    contextul bolii;  DEPRESIE – similar, asociată  VPPB, a fost introdusă  ca dimensiune,coninând întrebări referitoare la experiena acesteia încontextul experieneibolii.

     Procesul  Prima etapă, cea a interviului preliminar a avut scopul de a stabili relaia cudoamna R:, cât și de a înelege, orientativ, contextul actual al participantei.Istoricul dumneaei cu boala a fost discutat, și coroborat cu foaia medicală,pentru excluderea posibilităii ca dumneaei să fi avut alt diagnostic pentru o

    tulburare vestibulară. În cadrul acestei etape i-au fost aplicate și probelepsihometrice de personalitate.Cea de-a doua etapă, cea a interviului analizei interpretativ-fenomenologică,a implicat un al 2-lea interviu, cel fenomenologic, în cadrul căruia, cuacceptul doamnei R., relatările dumneaei au fost înregistrate.În baza transcriptului interviului a fost f ăcută  interpretarea, conformnivelurilor sugereate de rigoarea metodei IPA.

     Analiza 

    În baza transcriptului interviului a fost f ăcută  interpretarea, conformnivelurilor sugereate de rigoarea metodei:  Nivelul 1 - au fost notate primele semnificaii, interpretări preliminare,observaii și explicaii preliminare, în partea stângă  a transcriptului, înurma parcurgerii și re-parcurgerii minuioase a materialului;  Nivelul 2 – temele iniiale au fost procesate, notate în partea dreaptă atextului ca și cuvinte cheie, concepte cu un grad relativ crescut deabstractizare, reinându-se sensul acordat de doamna R.;  Nivelul 3 – între temele iniiale, emergente, s-au stabilit conexiuni,

    reducându-se numărul de concepte rezultate din nivelul anterior de analiză;

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    25/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    25

      Nivelul 4 - după  prelucrări progresive s-a obinut matricea finală  atemelor și subtemelor, care a fost supusă  procedurii de validare inter-evaluator.Parcurgerea procedurii a condus la obinerea rezultatelor, a relevăriisensului pe care doamna R. o dă  experienei bolii și a permis trecerea lanivelul de analiză a rezultatelor cercetării.

    IV. REZULTATE ȘI INTERPRETAREDupă  analiza, datelor calitative, efectuată  asupra transcriptului interviului,din lista temelor iniiale, a reieșit matricea temelor și subtemelor (Tabelul 1)ce cuprinde 6 teme principale și subteme aferente. Matricea constituiepercepiile și semnificaiile acordate de către participant experienei bolii.Temele principale sunt: Trăirea bolii (1), Vulnerabilitatea (2), Relaia cu

    ceilali – “a fi ajutat“ (3), Relaia cu Sinele – “a mă ajuta” (4), Teama (5), Aface faă – Lumea mea în lumea bolii (6).

    Trăirea bolii Această temă înglobează trăirea bolii și expresiile acesteia, atât la nivel fizicși fiziologic cât și psiho-emoional. Debutul brusc al crizelor vertiginoase,instalarea rapidă  a stării de rău și pierderea subită  a echilibrului suntputernic anxiogene, pentru pacientul vertiginos.“Sunt ni te...sim  uri groaznice, îs groaznice, îs atât...nici nu se poate

    explica sim  urile ailea. E o spaimă , e o frică , e o..hm...nu pot să  vă  spunexact, da ceva neplăcut, e foarte neplăcut, foarte neplăcut,...  i dureros, edureros că...ffff...pierzi echilibrul (suspin)...  i ame  eala asta e de groază , ede groaază , de groază că zici că...vă spun sincer, mă   in de masă a a  iu, iu(gesticulează , oscila  ie, dezechilibru), zici că plec cu tot cu masă cu tot, a amă....” (R.20.21)Pentru doamna R., tensiunea rezultată, atât din senzaiile vertiginoase,

     încercările susinute de a se reechilibra și anxietatea concordantă  suntconsumptive, lăsându-i sentimentul de neputină, de neajutorare.

    Coroborată cu durata simptomelor, imixtiunea discomfortului fizic marcat șia anxietăii transformă  experiena vertijului într-una agonizantă  care îiamplifică  trăirea negativă  și dă  naștere temerii de a fi rănită  și gândurilorobsesive legate de moarte:“Eu-, totdeauna mi-e teamă  că-mi crapă  ceva-n cap. Sincer vă  spun  (…)

     Mi-o fost teamă , că totu’ este capu’, creieru’ – acolo, da, poate să-  i crepeceva, nu  tiu ce! Mi-o fost teamă  că  i fundu’ ochiului mi-e afectat”  !”(R.21.14)

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    26/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    26

    “Frica, frica de… că se poate întampla ceva, î   i spun sincer.. La asta mi-e...la aia în ultima perioad ă tot la aia mă gândeam că îmi creapă ceva pe cap i... fac o como  ie cerebrală  sau a a ceva..Sincer vă  spun! Na, asta e...”(R.2.22)Distressul este amplificat de caracterul inexplicabil și imprevizibil al bolii,unde doamna R. leagă accidente, traume din istoricul dumneaei. Necesitateade a se informa, de a da sens existenei bolii, de a-i atribui o cauză, odetermină  pe doamana R. să  creeze legături între evenimente din viaadumneaei (accidente și afecuini), să rumineze obsesiv la cauzele bolii sale.

    VulnerabilitateaTema vulnerabilităii este o extensie, o reflexie a preocupării doeamnei R.pentru integritatea sa corporală  și pentru apariia bolii. Aici regăsim

    conexiunea trecutului, atât biographic și medical, cu prezentul bolii, văzutede doamna R. ca fiind premisele stării actuale.“Eu n-am  tiut ce-nseamnă...adică , atâta decât, Algocalminu’ i aia atunceaîn caz de nu mai puteam de durere, a a, de cap. Da’ altceva nu.  i dup-aia...(...) Nu  tiu! A afectat  i coloana mea (?)…” (R.25.6).

    Tabel 1. Matricea temelor  i subtemelor

    TEMA1:

    Trăirea bolii 

    1.1 Experine  a fizică 1.2 Vertijul ca  i sentiment:anxietatea, depresia,

     frustrarea, durerea,incertitudinea

    1.3 Sensul bolii1.4 A fi bolnavă 1.5 Implica  iile bolii –Preocuparea pentru starea desănătate 

    TEMA 4: 

     Rela  ia cuSinele – “a

     mă ajuta”  

    4.1 Controlul4.2 Încrederea în sine –Capacitatea de a se

    vindeca4.3 Sentimentul deneajutorare:dezamăgire,culpabilitate, ru ine4.4 Proiec  ia în viitor  

    TEMA2:

    Vulnerab

    ilitatea 

    2.1 Istoricul de via ă 2.2 Modelul familial de

     procesare a bolii2.3 Stresul  i calitatea vie  iil 

    TEMA 5: 

    Teama 

    5.1 Imobilizare  iinvaliditate5.2 Suferin ă prelungit ă 5.3 Moarte 

    TEMA3: 

     Rela  ia cu ceilal   i –“a fi

     ajutat“ 

    3.1 Independen ă vsdependen ă – Nevoia de suport3.2 Rela  ia cu so  ul3.3 Rela  ia cu familia3.4 Rela  ia cu ceilal  i3.5 Rela  ia terapeutică –încrederea în personalulmedical 

    TEMA 6: 

     A face fa ă  – Lumea mea înlumea bolii 

    6.1 Spiritualitatea6.2 Evitarea6.3 Negarea6.4 Gândirea pozitivă –oscila  ie: disperareversus speran ă 6.5 Izolarea – Lumeabolii versus lumea reală 

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    27/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    27

    “ Am avut, na, am că zut, pe-aia ... de pe sanie (…)  i chiar vis-a-vis despitalul militar, acolo am fost în părcule  u’ ăla  i na, mi-o fost, na, cacopii” (R.17.7)Boala capătă  sens prin încercarea de a-i stabili etiopatogenia. Stabilindu-iun sens, doamna R. caută  să  î și diminueze anxietatea legată de caracterulimprevizibil, necunoscut al afeciunii. Doamna R. notează  modelul deprocesare al bolii preluat de la familia sa, unde existena bolii este ignorată,iar controlul asupra stări îi revine exclusiv bolnavului:“Eu, eu am spus, vorbesc de ei (familia) “la voi e 5 minute, la mine îs ore!

     Nu ne putem compara!” Degeaba…(…) C ă ei vor totdeauna să mă educe,ca să nu…să intru prea mult în panică.  i-n treaba asta că ”lasă că trece!”,

     zi(c) “lasă că chiar că nu trece!” -”Nu, că io-mi trece!”. Păi mă , mă-nce…io nu mai pot s-aplec! Cum pot să mă gândesc pozitiv?” (R.23.27)

    Efectul bolii este văzut ca fiind amplificat de situaia financiară, decondiiile de viaă și de calitatea vieii, per ansamlu, de către domamna R:“(…)n-o fost o singur ă numa vârteju’ ăsta, o fost, o fi fost  i este un lucru

     forte adevărat stresul ăsta care ne doboar ă este destul de puternic, fiindcă lipsa unui lucru, care este, este într-adevăr, banii. Fiindcă  ai nevoie demedicamente, (...) Asta este o realitate.” (R.2.20).

    Relaia cu ceilali – “a fi ajutat“Această  temă  reflectă  cel mai bine conflictul dependenă  versus

    independenă a bolnavului, atât faă de personalul medical cât și de suportulfamilial:“ Am avut un mare, foarte mare noroc, cu so  ul meu. Foarte mult, cum să vă spun, m-o ajutat în treaba asta, să încerc să am încredere, dar ...  ti  i cânde  i cât, na!” (R.20.9)“ De-asta vă  spun, dar cu ie itul este pu  in mai greu pentru mine.

     Deocamdat ă , deocamdat ă! Da’, când plec cu el (so  ul) a a...ca să pot să fiusigur ă  că  pot să  mă  pot   ine de cineva, merge. Dar, a a singur ă  nu.”(R.25.19).

    Pentru doamna R., oscilaia între nevoia de suport și nevoia deindependenă, se trage din apariia bolii, ce se supraimpune nevoilor șipreferinelor personale. Necesitatea ajutorului este inevitabilă însă provoacă disomfort, este incompatibilă cu sistemul de credine și valori:“ Numai mă rog să nu mai mă apucă treburile-astea. S ă mă pot-, să mă pota-, să pot să am încredere în mine, să mă pot ajut să nu-, că nu-mi place să 

     fiu ajutat ă. Nu-mi place! (îi vine să  plângă) Sincer vă  spun, dacă  dorescceva, na: d ă-(m)i-o, te rog, d ă-mi-o te rog!  i, iar ă , este o treabă pe care nu

     pot s-o accept! Dar trebuie s-o accept câteodat ă , că altfel n-am cum să mă 

    ajut!” (R.25.15)

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    28/254

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    29/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    29

    asta  i totul merge  i-a a,  i tu nu po  i să mergi...m... cu timpul tot trebuiasă ies afar ă (…)”(R.13.24)Însuși proecia în viitor este imposibilă, oscilantă, datorită  oscilaiilor lanivelul imaginii de sine, raportată la boală:“ Aaaa, nu mă , nu mă pot gândi! Nu mă pot gândi, scumpa mea! Sincer vă spun, nu mă pot gândi la viitor...” (R.5.25)

    TeamaTemerile constituie o temă  separate, întrucât ele au o semnificaie apartepentru doamna R.în trăirea bolii. Anxietatea amplificată  pe fondul boaliiactivează  o reea întreagă  de temeri și frici, legate de imobilitate,invaliditate, suferină prelungită și moarte:“ i mi-, mi-e-, mi-e teamă totdeauna că , na, cum e totu’ aicea (arat ă spre

    cap), mi-e să  nu fac ceva  i să  ajung ( opte te) în căru  . Atuncea mi-echiar...d-aia mi-e frică!” (R.10.15)“Sim  eam că  mă  strîng florile, mă  strâng florile  i nu mai...parcă  nu maiaveam aer, parcăăă  zice că  acuma vor să  mă  bagă  în mormânt,a a,parcăă , sincer din-astea....” (R.16.20)Suferina prelungită  este percepută  ca fiind dezumanizantă, doamna R.experienând depersonalizare și anxietate vis-à-vis de posibilitatea ca restulvieii dumneaei să fie suferindă:“ Doar atâta î   i spun foarte sincer, îmi doresc...(plâns), te rog frumos,

    scuză-mă , dar, doresc ca să... fiu nu o legumă , la familia mea să fiu om  isă mă pot bucura că suntem impreună!” (R.7.25)

    A face faă – Lumea mea în lumea boliiExperiena izolantă  și anxiogenă  a bolii dă  naștere sentimentului de a fiabandonat, singur în suferină.Pentru doamna R., copingul spiritual reprezintă  răspunsul prevalent lasituaia de boală. Relaia transcedentală îi conferă suoport în momentele decriză și-i permite să-și acceseze resursele necesare pentru a face faă bolii:

    “Atuncea mă rog la Dumnezeu să-mi ia zilele că nu le mai pot! Nu pot! De-aia zic, nu, nu pot să  gândesc pă zitiv în momentele ielea! Îs,îs atât degroaznice  i, cum am  i spus, e ti con tient că , Har Domnului, că de-asta vă spun, văd,  i tu să  nu te po  i ajuta  i să  ...tot a a zic “Doamne mai binescapă-mă!” Adaptarea la caracterul limitativ al bolii impune ca doamna R. învaă  să evite acele circumstane în care preconizează că se va declanșa o nouă starede rău, pentru a-și conserva funcionalitatea în parametrii normali, pentrudoamna R..:

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    30/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    30

    “Eu, a a, unde sunt lume mult ă , a a, va’, m-a  duce a a cu plăcere! Da’ egălăgie  i nu le mai support! Nu suport  i când se vorbe te prea tare! Deja,mă deranjează!” (R.5.9).“ Singurul lucru într-adevar care trebe să recunosc că... cu ăla nu mă preaîmpac acuma(…) Cu aragazul, cu căldura. Cu căldura nu mă prea împac, dar le fac, le

     fac a a  i... numa să nu îmi vină prea ...mmm...nu mă simt bine la căldura.”(R.4.19).Doamna R. descrie încercarea de a da un sens pozitiv experienei, faptuluică a parcurs încă un episode de boală și încercarea de a-și ameliora stareanegativă. În acest sens se orientează către încrederea în posibilitatea de a seajuta, pe care o primește din suportul și ajutorul celorlali, cât și din faptulcă, în pofida anxietăii, tranzitează criza intactă.:

    “Pozitiv acuma că totu i mă , sunt ajutat ă , am fost ajutat ă  i trebuie să mă ajut  i singur ă acuma  i mai mult,...  i totu i parcă...toat ă...fiecare zi cu ecu totul altfel. Adică suflete te...parcă...ceva în mine totu i nu mai este atâtde negru cum l-am vă zut eu (…)” (R.13.22)Lumea devinde izolantă, unde trăirea, experiena bolii și anxietatea pe careo provoacă devine inexplicabilă pentru ceilali. Incompatibilitatea pe care opercepe, între universal nou creat, acela al experienei bolii și realitateacelorlali o conduce pe doamna R. spre retragere. Semnificaia acordată experienei izolării este aceea a deărecierii, a ruperii progressive a

    contactului cu fosta realitate, cu realitatea premorbidă, unde doamna R. sesimea îneleasă:“(...,) despre lumea mea ce să  vă-, nu prea am ce să  vă  tot povestesc,sincer, n-am...când eram mai tânăr ă , era cu totul altfel! Ce era, parcă era i totul mai frumos,  i mai plăcut  i era mai cu ajutor  i acuma toat ă lumea- i vede de via  a lor. Da’ poate că  nici nu te poate în  elege, că  tu ai alte probleme pe care ei nu le au, i ... M-am, ă...sincer, vă spun, m-am  i retras,a a, nu prea (...)” (R.29.10).“...v-am spus, frica mi-a fost...frică , adică  frică! Îmi este spaimă  treaba

    asta, că , îs totdeauna parcă tot, se fac tot mai puternice, să nu fac o como  iecerebrală! De-asta vă  spun foarte sincer! Numai că  astea v-o spundumneavoastr ă , că la ai mei nici nu mai am povestit treaba asta! C ă zice că “tr ăie ti iar ă în lumea ta, de fantezie!”(…)” (R.14.28)

    V. CONCLUZIIScopul cercetării de faă  l-a copnstituit explorarea, în profunzime, aexperienei persoanelor diagnosticate cu vertij paroxistic poziional benign,și înelegerea modului în care persoana dă sens bolii.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    31/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    31

    Lucrarea de faă  surprinde modul în care persoana tranzitează  realitateabolii, atât din punct de vedere al semnificaiilor atribuite experienei cât șiprin prisma raportării la relaia acesteia cu realitatea bolii, cu sine însuși șicu ceilali.Din punct de vedere afectiv, persoana diagnosticată  cu vertij paroxisticpoziional benign experimentează  anxietate, groază, spaima, tristee,dezamăgire, rușine, cât și sentimente de inutilitate, neajutorare și frustrarevis-a-vis de incapacitatea de a se redresa.Afectivitatea persoanei este dominată de anxietate, care ia forma diferitelortemeri, preocupări și frământări, vis-a-vis de starea de sănătate.Lucrarea de faă  relevă  mecanisme de coping utilizate pentru a tranzita

    experiena bolii, dintre care izolarea și evitarea sunt o consecină directă aprezenei semnelor și simptomelor bolii, împreună  cu orientarea către

    ceilali pentru suport. Spiritualitatea, gândire pozitivă și negarea se disting șiele, la rândul lor ca mecanisme de coping folosite pentru a gestiona trăireabolii.Boala este văzută ca o experienă debilitantă, inexplicabilă, ca un eșec în ase controla, ca un pericol perpetuu pentru persoană și ca o sumă a tuturorvulnerabilităilor personale, amplificate pe fondul stresorilor psiho-socialiViaa relaională  și socială  a persoanei este afectată  de necesitateasuportului social, de relaia de dependenă dintre persoana diagnosticată cuvertij paroxistic poziional benign și partenerul de viaă, familia și

    personalul medical. Totodată, experiena bolii este trăită  cu teama de judecată, de respingere și de stigmatizare, din partea celorlali.Evenimentele semnificative de viaă  sunt reinterpretate în contextulexperienei bolii, unde persoana încearcă să desprindă sensul, cauzele și, nu

     în ultimul rând, modalităi de a controla efectele adverse ale bolii.Nu în ultimul rând, lucrarea de faă aduce informaii cu privire la impactulvertijului paroxistic poziional benign asupra personalităii. Experiena boliiatrage după  sine transformări produse la nivelul personalităii sale, undepersoana se ajustează  la statutul de bolnav, cu conștientizarea dureroasă  a

    limitelor, a distanării faă  de personalitatea premorbidă. Pe măsură  ceexperiena cu boala se prelungește, persoana î și alterează  percepiile cuprivire la imaginea de sine, potenialul propriu de vindecare și proiecia înviitor.

    VI. IMPLICAII ALE CERCETĂRII ÎN PRACTICAPSIHOLOGICĂ Rezultatelor cercetării pot contribui la dezambiguizarea fenomenuluivertijului paroxistic benign, prin înelegerea particularităii experienei cu

    boala, din perspectiva pacientului.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    32/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    32

    Totodată, rezultatele pot contribui la conceperea unui plan de interveniepsihoterapeutică, orientaată  pe particularitatea trăirilor și semnificaiilorexperienei bolii.Rezultatele studiului constituie premize pentru explorarea profundă  aimplicaiilor psihologice în amplificarea trăirii bolii, prin prisma înelegeriisensului pe care i-l atribuie bolnavulNu în ultimul rând, cercetarea de faă aduce în lumină  trăirea subiectivă șisemnificaia bolii, din perspectiva persoanei aflate în contextul bolii, caatare insight-urile oferite pot fi premiza pentru elaborarea unor modeleexplicative ala bolii.

    VII. LIMITE ALE STUDIULUI Luând în considerare limitele metodei, trebuie reinut faptul că  rezultatele

    cercetării de faă nu pot fi generalizate sau extrapolate la o populaie anume.Ele sunt representative pentru participantul actual și reprezintă interpretareasemnificaiilor atribuite experienei vertijului de către persoana în cauză.Totodată, marcă a metodei IPA, interpretarea nu aduce explicaii cu privirela cauzele și originile fenomenelor identificate.O altă limită a studiului o constituie faptul că studiul nu impune o măsură pentru personalitatea sau patologia psihologică  premorbidă  aparticipantului. În ciuda absenei unui istoric patologic, profilul psihological doamnei R. sugerează prezena unor trăsături patologice de personalitate.

    Fiind cunoscut faptul că  anumitor tulburări psihice (cum ar fi cele dinspectrul anxios) le poate fi atribuită  mimarea siptomatologiei tulburăriivertiginoase (Best, 2008) și în condiiile în care legătura cauzală nu poate fideterminată în cadrul metodei utilizate, aceasta poate constitui o limită.Nu în ultimul rând, consideraii despre diagnosticarea tulburării de vertijparoxistic positional benign constituie o potentială  limită, deoarecediagnosticul de VPPB implică  o durată  scurtă  a crizelor, iar doamna R.raportează  că starea de rău, într-o instană  a inut câteva ore. Acest aspectpoate indica prezena bolii Meniere sau apariia acesteia între timp.

     Noi direc  iiStudiul poate fi extins și direcionat către un design mixt cercetare, în cadrulcăruia pot fi obinute concluzii cu privire la experiena mai multor persoane,diagnosticate cu vertij poziional paroxistic benign.O altă  direcie de cercetare o constituie implicaia trăsăturilor depersonalitate în experiena vertijului și interaciunea dintre tipuri patologicede personalitate și manifestările bolii.Amplificarea vertijului, în relaie cu anxietatea este o altă direcie pentru oviitoare cercetare, cât și investigarea rolului cauzal al anxietăii în vertijul

    paroxistic poziional benign.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    33/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    33

    Relaia dintre stilul de atașament, nevoia de sigurană și apariia vertijuluipoate constitui o direcie nouă de cercetare, cu implicaii pentru explicareaetiopatogeniei bolii.Totodată, o întrebare de cercetare relevată  de studiul actual o constituielegătura dintre interpretativitate, ca și trăsătură de personalitate și apariiavertijului paroxistic poziional benign.Nu în ultimul rând, o cercetare ulterioară  poate fi formulată  având casubiect legătura dintre credina în capacitatea proprie de vindecare șieficiena tratamentului, pentru persoane diagnosticate cu vertij paroxisticpoziional benign.

    BIBLIOGRAFIEBalottin, U., Poli, P. F., Termine, C., Molteni, S., & Galli, F. (2013).

    Psychopathological symptoms in child and adolescent migraine and tension-type headache: a meta-analysis. Cephalalgia, 33(2), 112-122;Best, C., Bense, S., Breuer, P., Diener, G., Tschan, R., & Dieterich, M.(2008). Psychiatric comorbidity in different organic vertigo syndromes.

     Journal of neurology, 255(3), 420-428;Biggerstaff, D., & Thompson, A. R. (2008). Interpretativephenomenological analysis (IPA): A qualitative methodology of choice inhealthcare research. Qualitative Research in Psychology, 5(3), 214-224;Boniver, R. (2008). Benign paroxysmal positional vertigo: an overview.  Int

    Tinnitus, 14(2), 159-67;Brandt, T. (1991). Psychogenic vertigo. In Vertigo: Its MultisensorySyndromes (pp. 291-306). Springer London;Brocki, J. M., & Wearden, A. J. (2006). A critical evaluation of the use ofinterpretative phenomenological analysis (IPA) in health psychology.Psychology and health, 21(1), 87-108;Cohen, H. S., Kimball, K. T., & Stewart, M. G. (2004). Benign paroxysmalpositional vertigo and comorbid conditions. ORL, 66(1), 11-15;Denzin, N. K., & Lincoln, Y. S. (Eds.). (2011). The SAGE handbook of

    qualitative research. Sage;De Valck, C. F., Denollet, J., Wuyts, F. L., & Van De Heyning, P. H.(2007). Increased handicap in vertigo patients with a type-D personality.

     Audiological Medicine, 5(3), 169-175;Furman, J. M., & Cass, S. P. (1999). Benign paroxysmal positional vertigo.

     New England Journal of Medicine, 341(21), 1590-1596;Furman, J. M., & Jacob, R. G. (2001). A clinical taxonomy of dizziness andanxiety in the otoneurological setting.  Journal of anxiety disorders, 15(1),9-26;

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    34/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    34

    Grunfeld, E. A., Gresty, M. A., Bronstein, A. M., & Jahanshahi, M. (2003).Screening for depression among neuro-otology patients with and withoutidentifiable vestibular lesions: Identificación de la depresión en pacientesneuro-otológicos con y sin lesiones vestibulares identificables. International

     journal of audiology, 42(3), 161-165;Hansson, E. E. (2007). Vestibular rehabilitation-For whom and how? Asystematic review. Advances in Physiotherapy, 9(3), 106-116;Jáuregui-Renaud, K., Sang, F. Y. P., Gresty, M. A., Green, D. A., &Bronstein, A. M. (2008). Depersonalisation/derealisation symptoms andupdating orientation in patients with vestibular disease.  Journal of

     Neurology, Neurosurgery & Psychiatry, 79(3), 276-283;Leventhal, H., & Diefenbach, M. (1991). The active side of illnesscognition In Mental representation in health and illness (pp. 247-272).

    Springer US;Magliulo, G., Bertin, S., Ruggieri, M., & Gagliardi, M. (2005). Benignparoxysmal positional vertigo and post-treatment quality of life. European

     Archives of Oto-Rhino-Laryngology and Head & Neck , 262(8), 627-630;Martín Sanz, E., & Barona de Guzmán, R. (2007). Benign paroxysmalvertigo of childhood: categorization and comparison with benign positionalparoxysmal vertigo in adult.  Acta Otorrinolaringologica (English Edition),58(7), 296-301;Merriam, S. B. (2002). Introduction to qualitative research. Qualitative

    research in practice: Examples for discussion and analysis, 3-17;Mizukoshi, K., Watanabe, Y., Shojaku, H., Okubo, J., & Watanabe, I.(1988). Epidemiological studies on benign paroxysmal positional vertigo inJapan. Acta Oto-Laryngologica, 105(S447), 67-72;Monzani, D., Casolari, L., Guidetti, G., & Rigatelli, M. (2001).Psychological distress and disability in patients with vertigo. Journal ofpsychosomatic research, 50(6), 319-323Itaya, T., Yamamoto, E., Kitano, H., Yazaw, Y., & Kitajim, K. (1997).Comparison of effectiveness of maneuvers and medication in the treatment

    of benign paroxysmal positional vertigo. ORL, 59(3), 155-158;Monzani, D., Genovese, E., Rovatti, V., Ludovica Malagoli, M., Rigatelli,M., & Guidetti, G. (2006). Life events and benign paroxysmal positionalvertigo: a case-controlled study. Acta oto-laryngologica, 126 (9), 987-992;Mueller, M., Schuster, E., Strobl, R., & Grill, E. (2012). Identification ofaspects of functioning, disability and health relevant to patientsexperiencing vertigo: a qualitative study using the internationalclassification of functioning, disability and health.  Health Qual LifeOutcomes, 10, 75;

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    35/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    35

    Nagarkar, A. N., Gupta, A. K., & Mann, S. B. (2000). Psychologicalfindings in benign paroxysmal positional vertigo and psychogenic vertigo.The Journal of otolaryngology, 29(3), 154-158;Ödman, M., & Maire, R. (2008). Chronic subjective dizziness.  Acta oto-laryngologica, 128(10), 1085-1088;Oghalai, J. S., Manolidis, S., Barth, J. L., Stewart, M. G., & Jenkins, H. A.(2000). Unrecognized benign paroxysmal positional vertigo in elderlypatients. Otolaryngology--Head and Neck Surgery, 122(5), 630-634;Pollak, L., Klein, C., Stryjer, R., Kushnir, M., Teitler, J., & Flechter, S.(2003). Phobic postural vertigo: a new proposed entity. IMAJ-RAMAT GAN ,5(10), 720-723;Simon NM, Pollack MH, tuby KS, Stern TA (1998). Dizziness and Panicdisorder: A review of the association between vestibular dysfunction and

    anxiety. Annals Clin Psych 10, 2, 75-80;Sloane, P. D., Hartman, M., & Mitchell, C. M. (1994). Psychological factorsassociated with chronic dizziness in patients aged 60 and older.  Journal ofthe American Geriatrics Society, 42(8), 847-852;Smith, J. A. (Ed.). (2008). Qualitative psychology: A practical guide toresearch methods –Second Edition. Sage;Staab, J. P. and M. J. Ruckenstein (2003). "Which comes first? Psychogenicdizziness versus otogenic anxiety." Laryngoscope 113(10): 1714-1718;Staab, J. P. (2006). Assessment and management of psychological problems

    in the dizzy patient. Continuum: Lifelong Learning in Neurology, 12(4, Neuro-Otology), 189-213;Strupp, M., & Brandt, T. (2008). Diagnosis and treatment of vertigo anddizziness. DEUTSCHES ARZTEBLATT-KOLN-, 105(10), 173;Tschan, R., Best, C., Beutel, M. E., Knebel, A., Wiltink, J., Dieterich, M., &Eckhardt-Henn, A. (2011). Patients’ psychological well-being and resilientcoping protect from secondary somatoform vertigo and dizziness (SVD) 1year after vestibular disease. Journal of neurology, 258(1), 104-112;Vats, A. K. (2013). Vertigo: New perceptions. Progress in Clinical

     Neurosciences, 71;Von Brevern, M., Radtke, A., Lezius, F., Feldmann, M., Ziese, T., Lempert,T., & Neuhauser, H. (2007). Epidemiology of benign paroxysmal positionalvertigo: a population based study.  Journal of Neurology, Neurosurgery &Psychiatry, 78 (7), 710-715;Yardley, L., & Redfern, M. S. (2001). Psychological factors influencingrecovery from balance disorders.  Journal of anxiety disorders, 15(1), 107-119;Yardley, L., Owen, N., Nazareth, I., & Luxon, L. (2001). Panic disorder

    with agoraphobia associated with dizziness: characteristic symptoms and

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    36/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    36

    psychosocial sequelae. The Journal of nervous and mental disease, 189(5),321-327;Zatonski, T., Temporale, H., Holanowska, J., & Krecicki, T. (2014). CurrentViews on Treatment of Vertigo and Dizziness. J Med Diagn Meth, 2(150),2.Roland, P. S., Haley, R. W., Yellin, W., Owens, K., & Shoup, A. G. (2000).Vestibular dysfunction in Gulf War syndrome. Otolaryngology-Head and

     Neck Surgery, 122(3), 319-330.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    37/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    37

     

    Capitolul II

    UN MODEL DE EVALUARE ȘI CONDUITĂ TERAPEUTICĂ ACOPIILOR AFLAI ÎN „ABANDON” TEMPORAR

    DOINIA BENTUCabinet Individual de Psihologie, [email protected]

    Asociaia de Psihologie și Resurse Educaionale ALPHA PSIHOMED,Constana

     Abstract: Children’ separation from one or both parents who left to work

    abroad generates dysfunctions both in behavioural and affective domain. Because there is the risk of developing deviant behaviours, the psychologistintervention becomes not only necessary but mandatory. We proposedidentifying some models of prediction of maladaptive behaviour intemporary „abandoned” children, and also elaborating and implementing a

     program of psychotherapeutically intervention to prevent and recover anybehavioural and emotional problems generated by the separation child-

     parent(s), all leading to an adaptive functioning; the most important predictors were proved to be: period of abandon, affective problems,

    deviant behaviour, attention problems, externalization problems. The psychotherapeutically program was proved to be efficient, childrenseparated from their parents developing adaptation capacities.

     Key words: migration, temporary „abandoned”, children, deviantbehaviour, affectivity, psychotherapeutically program, adaptation,

     prediction model.

    INTRODUCEREMai multe studii privind situaia copiilor rămaşi f ără îngrijire părintească în

    urma migraiei, realizate în România şi Republica Moldova în ultimii ani,constată  că plecarea părinilor în străinătate are mai multe efecte negativeasupra copiilor. Un copil cu părinii plecai peste hotare simte că este singurşi lipsit de protecie. Chiar dacă rămâne sub supravegherea unei rude, el sesimte părăsit, pentru că  nu-i are alături pe cei mai importani oameni -părinii lui. Absena părinilor sau doar a unuia dintre ei poate conduce şi laprobleme şcolare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el saudevine neliniştit, abandonează  şcoala uneori, nu are nimeni puterea să-lcontroleze. Copilul suferă de disciplină, de lipsa de limitare (Unicef, 2006).

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    38/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    38

    Persoanele aleg să meargă în străinătate la lucru motivai fiind, în principal,de aspectele financiare. În ările pe care le aleg românii ca destinaii secâştigă mult mai bine decât în România. Munca bine plătită  este cea maiimportantă  motivaie a alegerii de a pleca, indiferent de ară. Studiile auscos în evidenă faptul că 53,5% dintre subieci consideră că acolo unde vorsă plece se câstigă mai bine decât în România. Ajutorul pe care îl au de larudele sau prietenii/cunoştinele plecate deja este al doilea motiv caresusine opiunea pentru migraie (17,2% dintre respondeni). Acesta estemai prezent la cei care preferă  să  meargă  în Spania (24,5%) şi Italia(21,5%), unde deja s-au creat comunităi de români şi în care nou-veniii sepot integra şi pot primi sprijin. (Asociaia Naională  a Birourilor deConsiliere Pentru Cetăeni, 2007)Diferit de datele prezentate anterior, datele culese personal ]n cadrul unei

    comunităi de 84 de români din Barcelona şi din localităile din zonametropolitană a acesteia, care au copiii şi familiile rămase în ară, în anul2010, atestă  faptul că  motivaia respondenilor este diferită (Bentu, 2010).Cercetarea a avut la bază următoarele obiective: 1) identificarea celor maiimportani factori ce au stat la baza motivaiei părinilor de a pleca la muncă 

     în străinătate; 2) evaluarea percepiei părinilor care lucrează  în străinătateasupra nevoilor copiilor rămaşi acasă în grija rudelor; 3) analizarea calităiirelaiilor dintre părinii plecai la muncă în străinătate şi copiii rămaşi acasă;4) identificarea preocupării părinilor plecai la muncă  în străinătate pentru

    sigurana şi bunăstarea copiilor rămaşi acasă; 5) evaluarea percepieipărinilor care lucrează în străinătate asupra schimbărilor şi riscurilor la caresunt expuşi copiii rămaşi acasă, în România.Cel mai important factor care a influenat luarea deciziei de a pleca să muncească  în străinătate este „sacrificiul pentru bunăstareacopilului/copiilor” (26,19%), următorii factori, în ordine ierarhică, fiind:lipsa locului de muncă  (21,42%), lipsa banilor (19,04%) şi creştereanivelului de trai (17,85%) (Bentu, 2010).Trebuinele afective ale copilului sunt la fel de importante ca şi celelalte

    trebuine vitale, iar nesatisfacerea lor poate avea consecine grave îndezvoltarea personalităii copilului. Aproape toate nevoile copilului suntsatisf ăcute în cadrul familiei, de aceea relaiile şi climatul din familie sunteseniale în evoluia fizică, psihică şi spirituală a copilului, aceasta trebuindsă asigure dragoste, aprobare, atenie, respect între membrii săi.

    ASPECTE TEORETICEDincolo de cazurile în care migraia conduce la disoluia familiei (Miftode,2006), plecarea unuia sau ambilor părini este de aşteptat să aibă un efect de

    diminuare a capacităii de control, de supraveghere exercitate asupra

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    39/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    39

    copilului. Evident acest fapt depinde foarte mult de contextul familial. Lipsacontrolului poate determina asupra copilului efecte în planul rezultatelorşcolare, în planul afectiv sau a adoptării de comportamente deviante.Conform unor modele mai recente sau mai puin recente (Farrington şi West1990; Forehand şi Wierson 1993; McMahon şi colab., 2006; Shaw şi colab.,2003), comportamentele de risc sunt pări ale unor probleme minoreexteriorizate care au avansat (nesupunere, ceartă) din perioada preşcolară lacomportamente adulte foarte serioase, incluzând chiar criminalitateaviolentă  sau non-violentă. În timp ce muli indivizi care manifestă exteriorizarea problemelor în timpul copilăriei şi adolescenei nu ajungcriminali ca aduli, o proporie semnificativă  a acestora manifestă  ostabilitate comportamentală, ajungând ca micile probleme să degenereze încomportament criminal sau delincvent la vârsta adultă  (Broidy şi colab.

    2003; Moffit 1993; Moffit şi colab. 2002; McMahon şi colab. 2006). Datfiind potenialul cunoscut al acelora care î şi etalează  de mici această exteriorizare a problemelor, este bine să se ia în considerare factorii asociaicu dezvoltarea problemelor iniiale în comportamente ulterioare de risc.Deoarece exteriorizarea problemelor apare adesea împreună  cu altepsihopatologii, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind factori ce ajută la dezvoltarea problemelor iniiale în comportamente de risc. În particular,muli copii care manifestă exteriorizarea problemelor arată, de asemenea, şiun nivel ridicat de anxietate/depresie (Angold şi colab. 1999; Burke şi

    colab. 2005; Elliot şi colab. 1989; Loeber şi colab. 1998; Ruchkin şi colab.2006).Cercetările întreprinse au lărgit studiile cu privire la stilul de ataşament întrecopil şi figurile de ataşament, altele decât mama (Cupa şi colab., 2000).Astfel, tatăl, precum şi alte persoane importante din reeaua de relaii şireeaua afectivă  a copilului sunt tot mai frecvent luate în considerare cafiguri de ataşament. Deşi mama este figura centrală  de ataşament în toateculturile, copiii pot să  stabilească  ataşamente cu îngrijitori multipli,respectiv tatăl, bunicii, fraii mai mari şi alte rude. De asemenea, pot deveni

    figuri de ataşament îngrijitorii din instituiile furnizoare de servicii sociale(Ahnert, Pinquart şi Lamb, 2006). În culturile occidentale, ataşamentul tată-copil tinde să  fie exprimat în interaciunile de joacă  şi încurajează, prinurmare, copilul să  exploreze mediul înconjurător (Grossmann şi colab.,2008). Capacitatea părintelui de a se juca şi de a acorda modalităilesenzitive cu cele emoionale promovează dezvoltarea unui ataşament sigur

     între tată şi copil (Parke, 2004).Carena afectivă  produce efecte variabile în funcie de natura sa(insuficienă, distorsiune sau discontinuitate), dar şi în funcie de durata sa,

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    40/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    40

    de vârsta copilului, de calitatea maternajului care l-a precedat (Marcelli,2003).Lipsa supravegherii copiilor de către părini duce la apariiacomportamentului agresiv. Părinii acestor copii cunosc foarte puine lucruridespre ocupaiile copilului şi modalitatea de gestionare a timpului peste zi.Nu sunt interesai de activităile acestuia şi nu îi controlează  suficientcomportamentul (Patterson şi colab., 1989).Lipsa de supraveghere, nevoia de apartenenă  la grup, sentimentul deabandon şi/sau de furie, nevoia de a atrage atenia pot conduce copilulsingur acasă la comiterea de acte deviante (asocierea cu grupuri delincvente,chiul, violenă  verbală  etc.) şi/sau delincvente (furt, consum de droguri,violenă  fizică  etc.). Identificarea gândurilor care întăresc astfel decomportamente, conştientizarea lor ca distorsiuni, jocul de rol, exerciiile de

    autocontrol şi de autocunoaştere, exerciiile de comunicare asertivă  apropriilor emoii şi nevoi, dezvoltarea de abilităi de viaă  independentă,implicarea în activităi de grup sunt etape pe care le poate parcurge copilulsingur acasă  care manifestă  comportamente (pre)delincvente într-unprogram psihoterapeutic.O serie de programe de prevenire a delincvenei juvenile sau de remediere atulburărilor comportamentale, bazate pe informare şi conştientizareariscurilor, nu oferă  copiilor aflai în risc sau care au un comportament(pre)delincvent alternative la acest tip de comportament. De aceea,

    programul prezentat de noi se bazează pe o abordare practică  a rezolvăriiproblemelor cu care se confruntă copilul cu unul sau ambii părini plecai lamuncă  în străinătate şi presupune o aciune la nivelul celor cinci paliere:gânduri, emoii, corporal, comportamental şi inconştient, urmărinddezvoltarea abilităilor pentru o viaă independentă.Huber (1997) şi-a îndreptat atenia asupra cercetării riscurilor şi devierilorde comportament circumscrise eşecului şcolar, în mod deosebit asupradisfunciilor în procesul învăării. La începutul demersului terapeutic seurmărea creşterea nivelului de tolerană la frustrare, ca ulterior să se aibă în

    vedere modificarea viziunii, a controlului de sine şi a controlului stresului,precum şi refacerea capacităilor de învăare, de experimentare acompetenelor comportamentale (apud  Albu, 2002).Obiectivul general al studiului vizează  identificarea unor modele depredicie a comportamentului dezadaptativ la copiii ”abandonai” temporarde către părinii lor, precum și elaborarea şi implementarea unui programde intervenie psihoterapeutică  în vederea preveniei şi recuperăriieventualelor tulburări de comportament şi a problemelor afective generatede separarea copiilor de părinte/părini, toate ducând la o funcionare

    adaptativă a acestor copii şi preadolesceni.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    41/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    41

    Ipotezele studiului: 1) Presupunem că separarea copiilor de unul sau ambiipărini plecai la muncă în străinătate generează disfuncii comportamental-adaptative la aceştia; 2) Presupunem că  lipsa afectivităii şi abandonul„temporar” sunt predictori ai disfunciilor comportamental/adaptative lacopiii care sunt separai de părini prin migraia economică  a acestora; 3)Anticipăm că  în urma procesului de intervenie psihoterapeutică, copiiiseparai de părini dezvoltă anumite abilităi de adaptare pentru a face faă schimbărilor legate de problemele cu care se confruntă.

    METODOLOGIA CERCETĂRIIParticipaniPentru atingerea obiectivelor stabilite am inclus în cercetarea noastră  unnumăr de 287 de copii, 141 fete şi 146 băiei, care au un părinte sau ambii

    părini plecai la muncă  în străinătate. Criteriul iniial după  care au fostselectai în studiu a fost reprezentat de rezultatele slabe la învăătură şi notascăzută la purtare.Copiii au vârste cuprinse între 8 şi 14 ani (vârsta medie 11,15 ani), 155dintre ei provenind din mediul urban, iar 132 din mediul rural. Împărindnumărul copiilor pe categorii de vârstă, am identificat 159 de copii cu vârstacuprinsă  între 8-11 ani şi 128 de copii cu vârsta între 12-14 ani. Această delimitare a fost necesară  pentru a putea analiza datele obinute prinaplicarea instrumentului utilizat.

    Distribuia datelor în funcie de Situaia şcolară arată faptul că 136 de copii(47,4%) au o situaie şcolară satisf ăcătoare, 106 copii (36,9%) au o situaieşcolară rea, situaia şcolară a 20 de copii (7%) totuşi este bună, dar avem şi18 copii (6,3%) care au o situaie şcolară foarte rea şi 7 copii (2,4%) care auo situaie şcolară  foarte bună, dar din cauza disciplinei au nota scăzută  lapurtare.Cei mai muli copii au părintele/părinii plecai de o perioadă cuprinsă între3-5 ani (pentru 94 de copii – 32,75%), părinii a 83 de copii lucrează  înstrăinătate de 5 până la 10 ani (28,92%), iar părinii a 68 de copii (23,69%)

    sunt în străinătate de o perioadă cuprinsă între 1-3 ani. Mai există părinii a12 copii (4,18%) care au plecat de o perioadă mai scurtă de timp (6 luni-1an), dar aceştia fac parte din categoria celor care alternează  în plecări,deoarece nu găsesc permanent de lucru. O atenie deosebită trebuie acordată unui număr de 30 de copii ai căror părini sunt plecai de peste 10 ani.Aceştia, aveau o vârstă foarte mică când părinii lor au hotărât să caute unloc de muncă în străinătate.Pentru 95 de copii, ambii părini sunt plecai la muncă în străinătate, pentru85 de copii este plecat tatăl, pentru 60 de copii este plecată mama, iar pentru

    47 de copii unicul susinător al familiei munceşte în străinătate, de cele mai

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    42/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    42

    multe ori mama. Avem în eşantion doar 5 copiii care sunt încredinai tatăluifie prin divor, fie prin decesul mamei şi care sunt plecai la muncă  înstrăinătate, copiii rămânând în grija bunicilor. Dacă  este plecat doar unpărinte, copilul a rămas în grija celuilalt, cazul a 85 de copii care au tatălplecat şi ei au rămas în grija mamei sau a 60 de copii care au mama plecată şi ei au rămas în grija tatălui. Mai există un număr de 69 de copii care aurămas în grija bunicilor, 32 care au rămas acasă cu fraii sau surorile, dar şiun număr de 19 copii care se află sub îngrijirea unchilor/mătuşilor, precumşi 17 copii aflai în grija altor rude. Demn de remarcat este faptul că 3 copiiise află în grija prietenilor părinilor, dar care nu locuiesc cu aceştia, avândgrijă  doar de nevoile fizice şi de securitatea copiilor, iar 2 copii au rămassinguri acasă, părinii considerând că  sunt suficient de mari pentru a sedescurca singuri (13 şi 14 ani).

    Grupul de copii inclus în programul psihoterapeutic este alcătuit din 26 debăiei, cu vârste cuprinse între 8-14 ani şi 26 de fete cu vârste cuprinse între9-14 ani. Am selectat 26 de copii din mediul urban şi 26 din mediul rural.Am optat pentru cele două medii de rezidenă deoarece am identificat copiicu probleme de comportament care puteau fi grupai pentru o bună desf ăşurare a programului psihoterapeutic. Din cei 52 de copii, 28 au notascăzută  la purtare pentru absene, iar 24 pentru indisciplină. Din cei 23 decopii cu o situaie satisf ăcătoare la învăătură, 10 au nota scăzută la purtarepentru absene, iar 13 pentru indisciplină. Numărul celor cu o situaie rea la

     învăătură  care au nota scăzută  la purtare pentru absene este mai maredecât a celor care au nota scăzută pentru indisciplină, iar copiii cu o situaiefoarte rea, fiind în situaia de repetenie în anii anteriori sau cu risc crescut

     în anul şcolar în curs, sunt în număr mai mic, 3 având nota scăzută  lapurtare pentru absene şi 2 copii pentru indisciplină.

    Instrumente utilizate1. Fişa pentru identificarea situaiei copilului separat de părini – carecuprinde datele de identificare ale copilului: numele, vârsta, domiciliul,

    numele şi vârsta frailor şi surorilor, care dintre părinte este plecat sau dacă sunt ambii părini plecai la muncă în străinătate, în grija cui a rămas, datelede contact ale persoanei de îngrijire, frecvena comunicării cupărintele/părinii plecai, situaia şcolară etc.2. Sistemul Achenbach al Evaluării Bazate Empiric (ASEBA), etalonatpe populaia românească  (Abhenbach și Rescorla, 2009), alcătuit din treichestionare, respectiv CBCL (Child Behavior Checklist)  – chestionar deevaluare comportamentală  pentru copii între 6-18 ani adresat părinilor,TRF (Teacher’s Report Form) – evaluarea realizată de profesori şi YSR

    (Youth Self-Report)  – autoevaluarea copiilor de 11-18 ani, permite o

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    43/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    43

    evaluare rapidă  şi eficientă  a diferitelor aspecte legate de funcionareaadaptativă şi dezadaptativă a copiilor cu vârste cuprinse între 6-18 ani.3. Testul Raven – Matrici Progresive Standard - formează  o probă perceptivă nonverbală utilizată pentru examinarea inteligenei generale.4. Testul Raven – Matrici Progresive Colorate, construit pentruexaminarea inteligenei copiilor (51 / 2-11 ani).5. Inventarul stimei de sine (Coopersmith, 1967) – forma şcolară; a fostconstruit pentru a măsura atitudinile de evaluare a sinelui în domeniulsocial, familial, personal şi profesional (sau şcolar).

    ProceduraÎn prima etapă a cercetării au fost evaluai 287 de copii participani la aceststudiu, pentru identificarea celor care prezintă  disfuncii comportamental-

    adaptative după  separarea de părini. Scopul acestei evaluări este de aidentifica posibilele probleme pe care copilul „singur acasă” le poateprezenta, modul în care aceste probleme sunt legate de dezvoltarea sa, deistoricul său familial şi social, structura de personalitate şi caracteristicilecopilului din punct de vedere al dezvoltării cognitive, morale şi sociale şi –nu în ultimul rând - modalitatea de raportare a copilului la plecareapărinilor şi la situaia prezentă şi manifestările sale psiho-comportamentale.Prin utilizarea liniei de regresie logistică  binomială  am extras variabilelepredictori pentru disfunciile comportamental-adaptative, difereniat, în

    funcie de situaiile înregistrate. Tot în funcie de variabilele independenteam alcătuit modelele predictive care au arătat tendinele de evoluie psiho-comportamentale ale copiilor.Variabila dependent ă: comportamentul deviant/ delincvent la copiii separaide părinii plecai la muncă în străinătate.Variabilele independente: datele obinute la scalele chestionarelor ASEBA,durata abandonului, tipul de familie, inteligena şi stima de sine.În urma rezultatelor obinute, copiii care au prezentat riscul de a dezvoltacomportamente dezadaptative au fost orientai către programul

    psihoterapeutic de grup. Din totalul celor 287 de copii au fost selectai 52 decopii pentru a face parte din grupul de studiu şi 52 de copii incluşi în grupulde control, aceştia având aceleaşi caracteristici ca şi cei din grupul destudiu. Programul de intervenie psihoterapeutică  a fost structurat în 16şedine, în cadrul căruia au fost utilizat tehnici integrative, menite să  seadreseze nevoilor copiilor şi preadolescenilor care au unul sau ambii păriniplecai la muncă  în străinătate. Cei 52 de copii au fost împării în patrugrupuri de susinere, două în mediul rural şi două în mediul urban, în funciede vârsta copiilor şi preadolescenilor, unde a fost încurajată  exprimarea

    emoiilor, ascultarea activă, dar şi asistarea în vederea gestionării

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    44/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    44

    constructive a emoiilor. În cadrul acestor grupuri au fost dezvoltate, deasemenea, abilităi de autosusinere.În ultima etapă a cercetării, după ce grupul de studiu a parcurs programulpsihoterapeutic, am efectuat, din nou, evaluarea psihologică, de data aceastaa celor 104 participani, 52 din grupul de studiu şi 52 din grupul de control,

     în vederea punerii în evidenă  a eficienei programului psihoterapeuticpentru copiii ai căror părini sunt plecai la muncă în străinătate.

    REZULTATEDatele culese în urma aplicării chestionarelor sistemului ASEBA aucontribuit la alcătuirea profilurilor pentru fiecare copil, comparândrezultatele de la chestionarul CBCL (Child Behavior Checklist), TRF(Teacher’s Report Form), cu rezultatele de la chestionarul YSR (Youth

    Self-Report) pentru copiii cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani. De fapt, amurmărit, pe baza mediei scorurilor obinute în urma aplicării chestionarelor,să  stabilim intervalul în care se încadrează  copiii, respectiv normal,subclinic şi clinic, în urma discriminării anumitor valori prag, aşa cum suntele prezentate în profilurile realizate pe baza datelor obinute în urmaaplicării chestionarelor.În urma evaluării celor 287 de copiii şi preadolesceni, efectuată  de

     învăătorii acestora sau de către profesorii dirigini (TRF – Teacher’s ReportForm), s-au stabilit intervalele în care aceştia se încadrează  din punct de

    vedere al Funcionării adaptative şi problemelor pe care le prezintă copiii înaccepiunea învăătorilor/profesorilor.Mediile scorurilor obinute de copiii cu vârste cuprinse între 8-11 ani îi

     încadrează în intervalul clinic la sindromul de Externalizare (m = 26,97, σ = 8,899), la scorul general pentru Probleme  (m = 76,81, σ  = 11,348), laComportamentul opozant  (m = 8,34, σ = 3,971) şi Caracteristici adaptative (m = 10,96, σ = 2,389). Tot pe baza mediilor scorurilor obinute de cei 124de copii cu vârste cuprinse între 8-11 ani s-a stabilit intervalul subclinic pentru sindromul de  Internalizare  (m = 17,06, σ  = 4,395), Problemeafective (m = 5,17, σ = 3,235), Tulbur ări de conduit ă (m = 8,46, σ = 3,619)şi Performan ă  (m = 2,68, σ  = 0,323). Media scorurilor obinute lasindromul de Neaten  ie (m = 9,85, σ = 5,202) şi Impulsivitate (m = 8,06, σ = 4,374), i-a încadrat pe aceiaşi copii în intervalul normal.Dacă în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 8-11 ani au existat situaii încare media scorurilor i-a încadrat pe aceştia şi în intervalul normal, lapreadolescenii cu vârste cuprinse între 12-14 ani situaia este puin diferită.Media scorurilor obinută de aceștia în cazul sindromului de Externalizare (m = 30,37, σ  = 9,104), în cazul Problemelor afective  (m = 5,31, σ  =3,280), a Comportamentului opozant  (m = 9,72, σ = 3,358) şi a Tulbur ărilor

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    45/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    45

    de conduit ă (m = 9,99, σ = 3,055) îi încadrează în intervalul clinic. Mediascorurilor obinute la restul scalelor analizate, respectiv: sindromul de

     Internalizare (m = 17,88, σ = 3,872), Total probleme apărute (m = 77,70, σ = 12,199),  Neaten  ie (m = 10,75, σ = 5,162),  Impulsivitate (m = 8,11, σ =4,119), Performan ă (m = 2,67, σ = 0,278) şi Caracteristici adaptative (m =12,40, σ = 3,318) îi repartizează pe copiii cu vârste cuprinse între 12-14 ani

     în intervalul subclinic.Mergând mai departe cu analiza, am luat în calcul datelor culese cu ajutorulchestionarului CBCL (Child Behavior Checklist ) de la aparinătorii copiilor

     în grija cărora au rămas după plecarea părinilor la muncă în străinătate.Media scorurilor obinute pentru copiii cu vârste cuprinse între 8-11 ani i-a

     încadrat în intervalul clinic  pentru Externalizare  (m = 21,49, σ = 4,146),

    Comportament opozant  (m = 6,59,σ

     = 1,942) şi Competen  e (m = 19,71,σ

     = 3,129). Aceeaşi medie a scorurilor îi încadrează pe copiii cu vârste între8-11 ani în intervalul subclinic  pentru Total probleme  (m = 56,65, σ  =7,809), Probleme afective (m = 6,88, σ = 1,915) şi Tulbur ări de conduit ă (m= 9,34, σ = 2,854). Pe baza estimărilor f ăcute de către persoanele care au în

     îngrijire aceşti copii, au fost încadrai în intervalul normal  pentru Internalizare (m = 12,66, σ = 4,000), Probleme de aten  ie (m = 7,90, σ =2,583) şi Probleme de ADHD (m = 5,48, σ = 1,863).Scorurile obinute de copiii cu vârste cuprinse între 12-14 ani diferă  într-o

    oarecare măsură de cele obinute de cei cu vârste cuprinse între 8-11 ani, însensul că media scorurilor pentru scalele luate în consideraie îi încadrează pe cei dintâi în intervalul clinic  pentru Externalizare  (m = 27,07, σ  =4,713), Comportament opozant   (m = 7,53, σ  = 1,533), Tulbur ări deconduit ă  (m = 11,28, σ  = 3,086) şi Competen  e  (m = 18,40, σ  = 1,968).Singurele scale unde media scorurilor obinute în urma evaluării copiilor decătre persoanele care îi au în îngrijire i-a încadrat în intervalul normal suntProbleme afective (m = 6,96, σ = 1,786) şi Probleme de ADHD (m = 5,59,σ = 1,815). Media scorurilor obinute la restul scalelor analizate, respectiv:

    sindromul de Internalizare (m = 12,91, σ = 3,272), Total probleme apărute(m = 57,19, σ  = 6,584) şi Probleme de aten  ie  (m = 9,50, σ  = 2,310) îirepartizează  pe copiii cu vârste cuprinse între 12-14 ani în intervalulsubclinic.După ce am aflat care este opinia învăătorilor/profesorilor şi a persoanelorcare se ocupă  de copiii separai temporar de părini, referitor la stărileemoionale şi comportamentele acestor copii, au fost analizate și rezultateleobinute chiar de la copii, dar numai de la preadolescenii cu vârste cuprinse

     între 11-14 ani, doar lor fiindu-le adresat chestionarul de autoevaluare a

    diferitelor aspecte legate de funcionarea adaptativă sau dezadaptativă prin

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    46/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    46

    descrierea competenelor şi a sindroamelor. Atât băieii cât şi fetele cuvârste cuprinse între 11-14 ani au obinut scoruri care îi încadrează  înintervalul normal  atât la scalele care măsoară  sindroame şi scale derivatedin DSM, cât şi la competene, cu excepia sindroamelor de Externalizare,la băiei (m = 19,56, σ = 5,854) şi  Internalizare, la fete (m = 25,68, σ  =4,468), media scorurilor încadrându-i în intervalul subclinic, precum şi laProbleme afective, media scorurilor atât la băiei (m = 10,29, σ = 2,756), câtşi la fete (m = 11,07, σ = 2,586), încadrându-i în intervalul subclinic.Chiar dacă  scorurile la Externalizare  au fost mai crescute, identificândanumite probleme de comportament ale băieilor, care in de încălcarearegulilor şi comportamente agresive, ei nu consideră  că  ar prezentacomportamente opozante (m = 3,16, σ  = 1,291) sau chiar tulburări deconduit

    ă (m = 7,41, σ = 1,591), media scorurilor încadrându-i în intervalul

    normal. La fete, situaia prezentată de acestea este relevantă, existând atâtprobleme de internalizare, cât şi probleme afective, cele două  aspecteintrând în sfera problemelor emoionale.Pentru verificarea ipotezei a doua am recurs la o analiză  de regresielogistică  binomială  în scop predictiv. Am stabilit ca variabilă-criteriucomportamentul deviant, care este de tip dihotomic prezena sau absenacomportamentului deviant, iar ca predictori: perioada de abandon,probleme de externalizare, de internalizare, total probleme,competene, probleme de afectivitate, comportamentul opozant,inteligena copilului ca aptitudine generală  de adaptare la mediu,problemele de atenie, iar în caul autoevaluării stima de sine.Datorită faptului că datele pentru evaluarea copiilor separai de părini prinmigraia economică a acestora, au fost colectate din trei surse diferite: de lapersoanele care se ocupă  de îngrijirea acestor copii, fie că  este vorba decelălalt părinte sau de alte rude, de la învăători/profesori şi chiar de lacopii, prin autoevaluare, vom analiza în continuare modelele de regresieobinute şi de la celelalte două categorii de evaluatori, învăători/profesori şicopii pentru a vedea dacă  în modelele de regresie obinute sunt implicai

    aceeaşi predictori sau pot fi identificai alii.

    Tabelul 1. Valorile raportului de determina  ie pentru modelul predictiv Evaluatori R2 – Cox & Snell R2 – NagelkerkeAparinători ,308 ,436

    Profesori ,391 ,555Copii ,537 ,744

    inând cont de faptul că în ştiinele sociale R2 are valori cuprinse între 0,10şi 0,50 din evoluia criteriului (Sava, 2004), putem aprecia că  modelul

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    47/254

     Interdisciplinaritate în stiin  ele sociale, educa  ie  şi sănătate

    47

    predictiv pentru comportamentul deviant/delincvent explică  43,6%(aparinători), 55,5% (profesori) și 74,4% (autoevaluarea copiilor) dinmodificarea probabilităii comportamentului deviant la copiii care aupărinii plecai la muncă în străinătate de a fi 0 sau 1, în funcie de variaiapredictorilor, restul de 56,4% (aparinători), 44,5% (profesori) și 25,6%(autoevaluarea copiilor), rămas neexplicat, se datorează  altor factori,neintroduşi în modelul de regresie.Cu ajutorul predictorilor (datorită variabilelor dummy în cazul perioadei deabandon, numărul acestora a crescut), putem explica 30,8% (aparinători),39,1% (profesori) și 53,7% (copii), ca probabilitatea comportamentuluideviant să fie 0 sau 1, luând în calcul coeficientul R2 Cox & Snell. Diferenaaparine altor aspecte legate de personalitate sau de mediu.Cele trei linii de regresie în cazul evaluărilor f ăcute de aparinători,

    profesori și de copiii înșiși sunt astfel reprezentate:•  ln (y) = 4,587 + 2,118*durata abandon (3-5 ani) + 1,940*durata abandon(1-3 ani) + 1,395*durata abandon (5-10 ani) + 0,31*comportament opozant– 0,22*total competene + 0,18*externalizare – 0,08*total probleme(apar   inători);•  ln (y) = 11,663 + 2,222*durata abandon (3-5 ani) + 1,808*durataabandon (1-3 ani) + 1,758*performana şcolară + 1,557*durata abandon (5-10 ani) + 0,50*comportament opozant – 0,12*probleme afective +0,09*probleme de atenie + 0,07*externalizare ( profesori);•  ln (y) = 15,378 + 0,772*externalizare + 0,61*internalizare +0.50*probleme sociale + 0,47 *probleme afective (autoevaluarea copiilor ).Predictorii semnificativi pentru comportamentul deviant, din punctul devedere al copiilor, prin autoraportare, sunt  Internalizarea  (testul Wald =10,239, p < 0,05), Externalizarea  (testul Wald = 10,795, p < 0,01),Problemele sociale (testul Wald = 10,323, p < 0,01) şi  Afectivitatea (testulWald = 15,378, p < 0,01), în cazul aparinătorilor și profesorilorpredictoriisemnificativi sunt, de asemenea, cei cuprinși în ecuaia deregresie logistică.

    În vederea verificării celei de-a treia ipoteze, prin care anticipăm că în urmaunui proces de intervenie psihoterapeutică, copiii separai de părinidezvoltă anumite abilităi de adaptare pentru a face faă schimbărilor legatede problemele cu care se confruntă, au fost selecionai din cei 287 de copiişi preadolesceni participani la studiu un număr de 52 de copii şipreadolesceni care au participat la un program psihoterapeutic, cu acordulpersoanelor care se ocupă  de îngrijirea lor, fie că  a fost vorba de celălaltpărinte, fie de alte rude în grija cărora au fost lăsai copiii şi care au cerutacordul părinilor aflai la muncă în străinătate.

  • 8/17/2019 cercetarea moderna in psihologie.pdf

    48/254

    Cercetarea modernă în psihologie

    48

    Grupurile au fost alcătuite pe criteriul vârstă, cei de vârstă mai mare avândalte preocupări decât cei mici, dar şi în funcie de afinităile lor, de gradullor de interrelaionare. Astfel, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural aufost alcătuite două  grupuri de copii. Primul grup include copiii cu vârstecuprinse între 8-11 ani, 13 copii în mediul urban şi 15 copii în mediul rural,iar cel de-al doilea grup de preadolesceni cu vârste cuprinse între