ceramica din locuinţa nr.5 de la sultana „malu roşu”

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN SERIA ARHEOLOGIE

4 - 2012

Editura Renaissance Bucureşti

2012

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN. SERIA ARHEOLOGIE 4 COLEGIUL DE REDACŢIE

Dr. Pavel Mirea, Muzeul Judeţean Teleorman - Redactor şef Dr. Ecaterina Ţânţăreanu, Muzeul Judeţean Teleorman - Secretar de redacţie

Dr. Radian R. Andreescu, Muzeul Naţional de Istorie a României Dr. Abraham van As, Leiden University Dr. Douglass W. Bailey, San Francisco State University Dr. Ioana Bogdan-Cătăniciu, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Dr. Sabin Adrian Luca, Universitatea ‘Lucian Blaga’ din Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal Dr. Steve Mills, Cardiff University Dr. Cristian Schuster, Universitatea din Bucureşti, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Dr. Laurens Thissen, Thissen Archaeological Ceramics Bureau, Amsterdam Tehnoredactare: Pavel Mirea, Pompilia Zaharia Corectura: Ecaterina Ţânţăreanu, Mădălina Dumitru Consultanţi: Steve Mills (limba engleză), Cristi Marin (limba franceză) Coperta: Ac de văl (sec. XVI - jumătatea sec. XVII) din tezaurul descoperit la Brânceni, colecţia Muzeului Judeţean Teleorman; desen Cătălina Dănilă, machetare Pompilia Zaharia Colegiul de redacţie nu răspunde de opiniile exprimate de către autori. Corespondenţa, manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb se vor trimite Colegiului de redacţie, pe următoarea adresă: MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN, str. 1848, nr. 1, cod poştal 140033, ALEXANDRIA, jud. Teleorman, ROMANIA sau prin email: [email protected]; [email protected]. Volum editat cu sprijinul Consiliului Judeţean Teleorman

Editura Renaissance 2012 www.editurarenaissance.ro

(Editură recunoscută C.N.C.S.I.S.) Editor: Sorin Alexandru ŞONTEA

Telefon/fax: 031.808.91.97/0744.652118 E-mail: [email protected]

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii Renaissance şi Muzeului Judeţean Teleorman

ISSN 2065-5290

Tipar: ABSTRACT MEDIA SRL Tel/fax: 031.808.91.97

SUMAR CONTENTS

Laurens THISSEN Starčevo - Criş pottery from TELEOR 003, S Romania Ceramica Starčevo - Criş din TELEOR 003, sudul României …………………………………………………………

5

Radian ANDREESCU Reprezentări ornitomorfe descoperite în aşezarea de la Vităneşti ‘Măgurice’, jud. Teleorman Ornithomorphic Figurines from Vităneşti ‘Măgurice’, Teleorman County ………………………………………

47

Katia MOLDOVEANU Un capac cu mâner antropo-zoomorf descoperit la Vităneşti ‘Măgurice’, jud. Teleorman A Lid with an Anthropo-zoomorphic Handle from Vităneşti ‘Măgurice’, Teleorman County ………………

53

Ion TORCICĂ Piese de tipul ‘coarne de consecraţie’ descoperite în aşezările Vităneşti ‘Măgurice’ (jud. Teleorman) şi Surduleşti (jud. Argeş) ‘Horns of Consecration’ from Vităneşti ‘Măgurice’ (Teleorman County) and Surduleşti (Argeş County) ………………………………………………………………………………………………………………………

59

Cristian Eduard ŞTEFAN, Valentin DUMITRAŞCU, Monica MĂRGĂRIT Restitutiones Archaeologicae: aşezarea de tip tell de la Coşereni ‘Măgura de la Comana’, jud. Ialomiţa Restitutiones Archaeologicae: the Tell Settlement at Coşereni ‘Măgura de la Comana’, Ialomiţa County ………………………………………………………………………………………………………………………

71

Theodor IGNAT, Vasile OPRIŞ, Mădălina VOICU, Radian ANDREESCU, Cătălin LAZĂR Ceramica din locuinţa nr.5 de la Sultana ‘Malu Roşu’. Analiză primară (I) The Pottery from House nr.5 at Sultana ‘Malu Roşu’. Preliminary Analysis (I) ………………………………

101

Alin FRÎNCULEASA Tradiţii şi contacte culturale în nordul Munteniei în epoca eneolitică: despre siturile de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova), Seciu (jud. Prahova) şi Coţatcu (jud. Buzău) Traditions and Cultural Contacts during the Northern Wallachia Eneolithic: the Sites from Mălăieştii de Jos, Seciu (Prahova County) and Coţatcu (Buzău County) ………………………………………………………

133

Daniel GARVĂN, Roxana MUNTEANU Un sceptru cruciform descoperit la Traian ‘Dealul Fântânilor’ (jud. Neamţ) An Eared-type Mace from Traian ‘Dealul Fântânilor’ (Neamţ County) ……………………………………………

167

Ion PĂTRAŞCU Restituiri: Emil Moscalu, Raport asupra săpăturilor arheologice de la Orbeasca de Sus, comuna Orbeasca, judeţul Teleorman Restitutions: Emil Moscalu, Report on the Excavations at Orbeasca de Sus, Orbeasca Commune, Teleorman County ……………………………………………………………………………………………………………………

175

Camelia - Mirela VINTILĂ, Despina MĂGUREANU Notă asupra descoperirilor de sec. II - I a. Chr. din situl arheologic ‘Băneasa - La Stejar’ Notes sur les découvertes du II - I siècle av. ne. sur le site archéologique ‘Băneasa - La Stejar’ ……

183

Bogdan CIUPERCĂ Locuințele așezărilor din Muntenia în secolele VIII-X Settlement Dwellings from the VIII-X Centuries in Walachia ………………………………………………………

197

Ecaterina ŢÂNŢĂREANU Tezaurul de la Brânceni, jud. Teleorman, un tezaur medieval cu monede şi podoabe The Medieval Coin and Adornment Hoard from Brânceni, Teleorman County …………………………………

227

Alexandra GHENGHEA Was there a death gesture during early iron age? A new meaning for the ‘Warrior from Capestrano’ Un gest al morţii în prima epocă a fierului? Un nou înţeles pentru ‘Războinicul din Capestrano’ ………

239

Prezentări de carte Book Rewiews …………………………………………………………………………………………………………………………

251

Ecaterina ŢÂNŢĂREANU Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice şi arheologice, Publicaţiile Muzeului Judeţean Teleorman I, Editura Renaissance, Bucureşti, 2010, 259 pagini, 60 planşe, abrevieri, bibliografie, sursele ilustraţiilor, indice general, rezumat în limba franceză, ISBN 978-973-8922-80-8 (Ştefan NEDELCUŢĂ-APOPE) ……………………………………………………………………………………………………

251

Joanna R. SOFAER The Body as Material Culture: A Theorethical Osteoarchaeology, Cambridge University Press, Cambridge, 2006, 188 pagini, 11 ilustratii, 3 tabele, ISBN 978-0-521-81822-3 (Mădălina VOICU) ……………………………………………………………………………………………………………………

253

Obituaria Obituary …………………………………………………………………………………………………………………………………

255

Cătalin LAZĂR Amintiri despre un prieten Memories of a Friend ………………………………………………………………………………………………………………

255

Colaboratori Contributors ……………………………………………………………………………………………………………………………

261

Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 4, 2012: 101-132

CERAMICA DIN LOCUINŢA NR. 5 DE LA SULTANA ‘MALU ROŞU’.

ANALIZĂ PRIMARĂ (I)

Theodor IGNAT, Vasile OPRIŞ, Mădălina VOICU,

Radian ANDREESCU, Cătălin LAZĂR

Abstract: This paper explains and applies a statistical analysis approach for the study of a representative pottery group. Pottery from dwelling no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’ is used as a case study. The results show a number of specific features for the examined complex and by using the same methodological criteria comparisons with other similar (dwellings) or different (rubbish areas, foundation ditches) complexes are possible.

Rezumat: Prezenta lucrare îşi propune explicarea şi aplicarea unui sistem de analiză statistică pentru studiul unui lot ceramic reprezentativ. Ca studiu de caz am analizat ceramica din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’. Rezultatele trasează o serie de caracteristici specifice pentru complexul analizat, iar prin criteriile de ordin general propuse de această metodă, este posibilă compararea acestora cu alte complexe fie asemănătoare (locuinţe), fie diferite (zone menajere, şanţuri de fundaţie).

Key words: Eneolithic; Gumelniţa culture; pottery; statistical analysis. Cuvinte cheie: Eneolitic; cultura Gumelniţa; ceramică; analiză statistică.

Introducere Considerată tradiţional şi mult timp drept ‘fosilă directoare’, ceramica a ocupat un loc

privilegiat în domeniul studiilor dedicate diverselor epoci şi culturi, mai mult sau mai puţin apropiate de noi temporal.

În egală măsură ceramica a fost considerată elocventă pentru reflectarea nivelului artistic şi tehnologic al diferitelor comunităţi din trecut, dar şi pentru apartenenţa etnică şi culturală a acestora1. Trecând peste criticile inerente născute de-a lungul timpului în legătură cu aceste concepte şi considerând ceramica drept martor al ‘culturilor arheologice’ se relevă o primă dimensiune a analizei ceramice, cea crono-stratigrafică de datare relativă a nivelurilor arheologice.

În altă ordine de idei, în funcţie de metodologia aplicată, de resursele tehnice şi informatice avute la dispoziţie, studiul ceramicii poate oferi o varietate de alte rezultate: de la identificarea surselor de materii prime, a rutelor ‘comerciale’ preistorice sau stabilirea funcţionalităţii vaselor, până la cantitatea de efort şi de timp depusă pentru însăşi făurirea acestora (Orton, Tyres şi Vince 1993: 23).

Scopul principal al acestui articol este o mai bună cunoaştere şi înţelegere a formelor de manifestare economică, culturală şi socială a comunităţilor gumelniţene ce au trăit acum 6000 de ani în aşezarea de la Sultana ‘Malu Roşu’, prin prisma studierii ceramicii din locuinţa nr. 5, din punct de vedere tipologic, tehnologic, cantitativ, funcţional şi contextual. Precizăm că studiul va avea în vedere atât vasele complete sau reîntregibile, cât şi lotul de ceramică fragmentară (neîntregibilă).

Totodată, din punctul de vedere al concepţiei de bază folosite, dorim să menţionăm de la bun început faptul că demersul nostru are în vedere definirea diferitelor structuri de locuire prin prisma complexelor ceramice considerate potenţial relevante pentru diversele aspecte avute în vedere şi propuse de către cercetarea noastră. Astfel, în acest tip de analiză, fiecare complex în parte va avea o identitate proprie, definindu-se printr-o gamă largă de atribute care, în principiu, pot să ne ajute în vederea reliefării diverselor activităţi umane. Ceea ce este important de subliniat aici este relaţia dintre complex şi ceramica din conţinutul acestuia, în încercarea noastră de a determina activităţile umane ce au generat prezenţa acestei ceramici în contextul respectiv (Popovici et al. 2003: 11).

În final, trebuie să amintim că, în arheologia românească, studierea ceramicii fragmentare nu a reprezentat o prioritate, majoritatea studiilor axându-se pe analizarea vaselor întregi sau reîntregibile, această categorie fiind ignorată. Exceptând câteva studii notabile (de exemplu Popovici et al. 2003 sau Voinea şi Neagu 2006), chiar şi atunci când a fost urmărită cercetarea materialului ceramic fragmentar din diverse situri, modelul de analiză aplicat a fost departe de a atinge elementele cheie ale unui astfel de demers. Din punctul nostru de vedere, analizarea ceramicii fragmentare reprezintă un demers extrem de important în procesul de studiere şi înţelegere a ‘culturii materiale’

Theodor IGNAT, Vasile OPRIŞ, Mădălina VOICU, Radian ANDREESCU, Cătălin LAZĂR 102

specifice diverselor comunităţi umane din trecut, fiind capabilă să ofere date indirecte privind diverse acţiuni postdepoziţionale (antropice sau naturale) ce conduc la situaţiile ce le regăsim în săpătura arheologică.

Sultana ‘Malu Roşu’ - date arheologice Sultana ‘Malu Roşu’ reprezintă probabil unul dintre cele mai importante situri eneolitice

aparţinând culturii Gumelniţa descoperite pe teritoriul României, bine cunoscut în literatura de specialitate datorită diverselor cercetări întreprinse de-a lungul timpului (Andrieşescu 1924; Isăcescu 1984a, 1984b; Andreescu 2001; Andreescu şi Lazăr 2008). Situl constă într-o aşezare de tip tell, ce conţine toată secvenţa stratigrafică a culturii Gumelniţa (fazele A1, A2, B1), precum şi necropola aferentă aşezării.

Situată în SE României, foarte aproape de Dunăre, aşezarea de tip tell se află la cca. 300 m NE de satul Sultana, comuna Mânăstirea, judeţul Călăraşi, în punctul denumit ‘Malu Roşu’, pe terasa înaltă a lacului Mostiştea (Planşa I.1). Cea mai mare parte a aşezării a fost erodată de apele lacului, astăzi păstrându-se doar un rest al ei cu diametrul de cca. 30 x 35 m, afectat în mare parte de cercetările din vechime (Planşa I.2) (Andreescu 2000; Andreescu şi Lazăr 2008).

Reluarea săpăturilor în anul 2001 a condus la cercetarea mai multor complexe arheologice, dintre acestea o poziţie deosebită ocupând-o locuinţele de suprafaţă (Andreescu et al. 2003, 2004, 2005, 2006, 2008, 2009, 2010, 2011; Trohani et al. 2007; Andreescu şi Lazăr 2008).

În campania din anul 2005, din cauza pericolului de prăbuşire a părţii de NE a tell-ului a fost deschisă Secţiunea I, în cadrul căreia au fost descoperite resturile locuinţei de suprafaţă nr. 5 (Andreescu et al. 2006). Datorită complexităţii situaţiei arheologice, această locuinţă a fost cercetată pe parcursul a şase campanii arheologice, în intervalul 2005 - 2010 (Andreescu et al. 2006, 2008, 2009, 2010, 2011; Trohani et al. 2007; Andreescu şi Lazăr 2008), pentru recuperarea maximului de informaţii arheologice2.

Locuinţa în discuţie a fost descoperită într-o zonă cercetată în perioada anilor 1975-1982 de către Constantin Isăcescu. Astfel, după îndepărtarea pământului din vechile săpături, s-a constatat că resturile locuinţei erau protejate cu saci şi pungi de plastic. Pe baza observaţiilor realizate pe profilul de NE al secţiunii I, putem conchide că săpăturile anterioare au afectat într-o proporţie insignifiantă doar partea superioară a nivelului de distrugere al locuinţei nr. 5.

Această structură reprezenta o locuinţă incendiată, cu două camere, de plan rectangular, orientată N-S. Datorită faptului că extinderea secţiunii I spre NE a fost exclusă din cauza riscului de prăbuşire a malului dinspre lacul Mostiştea, limitele locuinţei nu au fost surprinse în întregime în acest perimetru. De asemenea, perimetrul de S şi parţial SV al locuinţei a fost afectat de două vechi secţiuni, din timpul cercetărilor conduse de Constantin Isăcescu, fapt ce nu a permis identificarea limitelor exacte. În aceste condiţii, pe baza datelor planimetrice şi stratigrafice colectate, dimensiunile locuinţei au fost estimate la aproximativ 10 m pe axa N - S, respectiv 4 - 5 m pe axa E - V.

Nivelul de distrugere al locuinţei nr. 5 se prezenta sub forma unor blocuri mari de chirpici foarte bine ars la roşu cărămiziu, unele dintre acestea păstrând urme de pari sau bârne. Pe multe dintre bucăţile de pereţi căzuţi se puteau lesne observa diversele lipituri executate pe parcursul funcţionării locuinţei, iar unele dintre acestea aveau urme de pictură cu roşu şi alb. O altă parte din distrugere avea un aspect prăfos, măzăros, bine tasat.

În urma îndepărtării acestor resturi de distrugere o serie de elemente constructive ale locuinţei au fost identificate. Astfel, pe laturile de sud şi de vest ale camerei 2 au fost surprinşi pereţii în elevaţie ai locuinţei. Peretele de sud s-a dovedit de fapt a fi un perete de compartimentare între cele două camere pe care această locuinţă le-a avut (Planşa II.1-3). Sistemul de construcţie a pereţilor este unul combinat, în sensul ca s-a folosit atât tehnica ceamurului pentru partea inferioară, baza pereţilor, cât şi sistemul paiantă pentru partea superioară, fapt dovedit nu numai de gropile de par descoperite în peretele de vest, dar şi de fragmentele masive de pereţi surprinse în distrugere, ce conservau lipituri succesive.

Podeaua locuinţei nu prezenta substructură de lemn, aceasta fiind realizată direct peste resturile unor locuinţe neincendiate (L7 şi L8)3, amenajarea constând într-o simplă nivelare, cu depunerea în unele zone de sediment relativ curat, necesar obţinerii unei suprafeţe relativ plane4.

Foarte interesant este modul în care ce-a de-a doua cameră a fost realizată. Datele stratigrafice înregistrate ne indică faptul că respectiva cameră a fost adosată ulterior, prin săparea unei porţiuni din zona de NV a locuinţei, marginile acestei secţionări fiind folosite ca bază de plecare pentru viitorii pereţi ai camerei. Astfel, între cele două încăperi există o diferenţă de nivel de circa 20-30 cm. Această soluţie arhitecturală a locuinţei cu două camere între care există diferenţă de nivel nu

Ceramica din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’. Analiză primară (I) 103

reprezintă o noutate pentru aşezarea de la Sultana ‘Malu Roşu’, fiind identificată în alte două situaţii: locuinţa L1/1982 cercetată anterior de către Constantin Isăcescu (Isăcescu 1984a: 28), precum şi locuinţa L2 cercetată de noi în intervalul 2003-2005 (Andreescu et al. 2004, 2005, 2006).

În locuinţa nr. 5 a fost identificată o singură vatră, amplasată în camera 1. Aceasta a fost surprinsă doar pe jumătate întrucât a fost tăiată de un şanţ de fundaţie al unei structuri posterioare (C1/2008). Dimensiunile păstrate sunt de aproximativ 48 x 90 cm. Vatra se compune dintr-un singur nivel de folosire, nu foarte gros (cca. 2 cm), depus pe un pat de amenajare realizat din fragmente ceramice (Planşa II.4).

În camera 2 a locuinţei, în caroul F3-G3, a fost identificată o structură rectangulară, gen poliţă, prăbuşită pe podea. Structura identificată în apropierea peretelui prezenta mai multe fracturi şi fisuri, rezultate în urma prăbuşirii. În profil, aceasta prezenta o formă trapezoidală, cu latura mare în sus. Suprafaţa exterioară a structurii era făţuită, prezentând mai multe refaceri succesive. Pe podeaua locuinţei, în caroul G3, sub porţiunea prăbuşită din această structură a fost surprins un corn de cerb. Din nefericire, acesta era foarte friabil datorită expunerii la temperaturile ridicate din timpul incendiului ce a condus la distrugerea locuinţei.

Inventarul locuinţei nr. 5 era modest, fiind recuperate o serie de piese de silex (mai ales aşchii de debitaj, cu precădere în camera 2), o serie de râşniţe, unelte realizate din materii dure animale (împungătoare, fusaiole, dăltiţe, plăcuţe perforate), o statuetă antropomorfă feminină, câteva vase ceramice întregi sau reîntregibile (Planşele XIII şi XIV), scoici şi resturi osteologice de micromamifere, dar şi de animale de talie mare. Toate aceste materiale a fost identificate atât pe podea, cât şi în nivelul de distrugere.

Din punct de vedere crono-cultural, pe baza datelor stratigrafice şi a materialelor arheologice recoltate, putem atribui locuinţa nr. 5 fazei A2 a culturii Gumelniţa.

În final trebuie să mai insistăm asupra unor aspecte evenimenţiale ce definesc evoluţia şi secvenţa cronologică de utilizare-abandonare a locuinţei în discuţie. Astfel, dacă corelăm datele arheologice înregistrate, putem conchide că secvenţa evolutivă se prezintă astfel: 1. ridicarea unei locuinţe unicamerale; 2. extinderea locuinţei prin adosarea camerei a doua; 3. abandonarea construcţiei; 4. incendierea casei. Extrem de important pentru analiza noastră este momentul de abandon dinaintea incendierii, ce a fost estimat la cel puţin un sezon. Această aserţiune este susţinută de o serie de argumente. Astfel, pe podeaua locuinţei nr. 5 a fost descoperită o crustă de noroi arsă (US 1002), surprinsă pe o suprafaţă de aproximativ 2 metri pătraţi. Aceasta sugerează că înainte de incendiere, locuinţa a fost expusă direct precipitaţiilor, în interior infiltrându-se apă, care a băltit formând astfel crusta de noroi în urma uscării. Prezenţa acesteia şi pe unele porţiuni dintre pereţii prăbuşiţi ai nivelului de distrugere (nu la suprafaţă!), ne sugerează că anumite zone ale pereţilor erau dărâmate deja la acel moment (Planşa II.5). Un alt indiciu care să susţină teoria abandonului înainte de incendiere este reprezentat de numeroasele resturi de micromamifere arse identificate, precum şi de un schelet ars de şarpe (complet) descoperit între dărâmăturile pereţilor, ceea ce ne indică existenţa unui habitat prielnic pentru aceste specii, fapt imposibil dacă locuinţa ar mai fi fost utilizată. De asemenea, cantitatea relativ mare de resturi de micromamifere arse, reprezintă argumentul temporal legat de perioada acestei secvenţe de abandon (Planşa II.6).

În sprijinul aceleiaşi ipoteze, mai menţionăm că în locuinţa nr. 5 a fost descoperit un număr destul de mare de fragmente ceramice (peste 1700 de fragmente), numărul de vase întregibile fiind redus în comparaţie cu alte locuinţe incendiate (de exemplu locuinţa nr. 2 de la Sultana ‘Malu Roşu’), ceea ce sugerează că majoritatea vaselor au fost recuperate. De asemenea, fragmentaritatea ridicată poate fi considerată un indiciu privind acţiunile antropice post-abandon, cea mai mare parte dintre fragmentele ceramice descoperite în locuinţă fiind depuse posterior abandonului, dar anterior incendierii. Asupra acestor aspecte vom reveni în paginile următoare.

În final mai amintim doar că toate aceste date de ordin contextual şi stratigrafic sunt importante pentru a înţelege dimensiunea reală a materialului ceramic fragmentar, dar şi semnificaţia acestuia în ecuaţia interpretativă.

Aspecte metodologice Fără a ne propune propriu-zis un istoric al problematicii, trebuie menţionat că de-a lungul

timpului, pe plan mondial, au existat diverse abordări metodologice ale ceramicii arheologice, acoperind diverse aspecte, de la cele tipologico-tehnologice, la cele legate de procedeele de recoltare, conservare şi depozitare, continuând cu diversele analize moderne şi terminând cu direcţiile interpretative teoretice (Whallon Jr. 1972; Shepard 1974; Rye 1981; 1987; Arnold 1988; Vitelli 1989; Sinopoli 1991; Orton, Tyres şi Vince 1995 etc.).


Şi în arheologia românească au existat preocupări privind metodele de analizare a ceramicii, acestea încercând să acopere diverse aspecte, de la tipologie, volumetrie, tehnologie de producţie, la înregistrarea şi catalogarea informatizată a loturilor ceramice (Dumitrescu 1979; Teodor 1996, 1998a, 1998b; Lazarovici şi Micle 2001; Voinea 2001; Popovici et al. 2003; Bugoi et al. 2008; Alaiba şi Alaiba 2009; Burens et al. 2010; Paveleţ 2010 etc.).

Cel puţin în cazul perioadei neo-eneolitice, dacă pentru categoria vaselor întregi sau reîntregibile situaţia este relativ bună, în cazul materialului ceramic fragmentar, lucrările cu caracter arheologic (rapoarte, monografii etc.), conţin exclusiv prezentări nu analize ale acestora. Din păcate, studiile în care regăsim prezentat întregul lot ceramic al unui complex închis sunt puţin numeroase (de exemplu Lazarovici şi Maxim 1995; Petrescu-Dîmboviţa, Florescu şi Florescu 1999; Voinea şi Neagu 2006 etc.). De asemenea, de cele mai multe ori, materialele ceramice publicate sunt selectate, oferind o imagine distorsionată a loturilor respective. De obicei, decorul şi părţile de vase reprezentate în loturile fragmentare (bază, buză, apucătoare, profil întreg etc.) sunt elementele luate în considerare. Materialele prezentate în această manieră nu pot fi utilizate în mod corespunzător pentru efectuarea unor studii comparative, viciind orice încercare de înseriere a datelor din diverse aşezări.

Pentru ceramica gumelniţeană, din perspectivă metodologică, putem menţiona lucrarea Ceramica complexului cultural Gumelniţa-Karanovo VI. Fazele A1 şi A2, semnată de Valentina M. Voinea (2005). În cadrul acestui studiu s-a realizat o analiză aprofundată a ceramicii gumelniţene din punct de vedere tehnologic, tipologic şi simbolic, urmărind în acest sens interpretarea simbolisticii decorului vaselor gumelniţene. Tabelul tipologic creat prezintă o sinteză a formelor ceramice gumelniţene din fazele A1 şi A2, a prezenţei şi nu în ultimul rând a evoluţiei lor în întreg arealul acestei culturi. Analiza urmăreşte aspecte privind categoriile de pastă, ardere, şi nu în ultimul rând decor. Studiul se concentrează numai pe vasele întregi, fapt ce, pe de o parte, are avantajul că în urma unei astfel de analize se creează o colecţie de referinţă, iar pe de altă parte are dezavantajul că, neluând în considerare întreg lotul ceramic din complexele analizate, informaţii esenţiale pentru definirea lor se pot pierde (Voinea 2005).

O altă lucrare care trebuie amintită este cea coordonată de Dragomir Popovici, Archaeological Pluridisciplinary Researches at Borduşani-Popină (2003). Paginile acestei lucrări cuprind un studiu statistic şi tipologic complex legat de materialele ceramice din aşezarea de tip tell de la Borduşani-Popină (Popovici et al. 2003: 9-35). Subiectul acestei analize îl constituie ceramica din trei complexe bine individualizate cultural, stratigrafic şi spaţial (SL.29, SL.33, C.201), ceea ce conferă o valoare deosebită şi mai ales reprezentativă lotului supus analizei, mai ales din perspectivă statistică. Totodată, acest studiu nu-şi propune o abordare tipologică, ci îşi îndreaptă atenţia către o analiză individuală şi integrală a complexelor de locuire, scopul fiind acela de a individualiza prin analize statistice comparate totalitatea complexelor arheologice cercetate (Popovici et al. 2003: 11-2).

Nu în ultimul rând, amintim studiul realizat pentru lotul ceramic din locuinţa L4 de la Carcaliu, de către o echipă franco-română, axat în principal pe aspecte tehnologice de producere a vaselor, dar şi pe anumite elemente legate de morfologia şi funcţionalitatea ceramicii (Burens et al. 2010).

În final trebuie să amintim că nu ne-am raportat la loturile ceramice publicate dintr-o serie de aşezări atribuite aspectului cultural Stoicani-Aldeni (Frînculeasa 2010; Paveleţ 2010), studii relativ complete din perspectiva analizei ceramice, dar care ar fi făcut dificilă analiza comparativă, cel puţin la acest stadiu al cercetării.

* * *

Dincolo de aceste aspecte cu caracter de istoric al problematicii, precizăm încă de la început că baza metodologică a sistemului de analiză utilizat pentru ceramica din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’, au constituit-o unele lucrări dedicate ceramicii gumelniţene (Popovici et al. 2003; Voinea 2005; Burens et al. 2010), deoarece le considerăm mult mai apropiate de subiectul abordat, integrarea într-un studiu comparativ a rezultatelor obţinute de aceşti autori fiind facilă şi utilă. La acestea se adaugă o serie de alte lucrări generale legate de analiza tehnică a ceramicii (Rice 1987; Orton, Tyres şi Vince 1993; Teodor 1996; Whalen 1998; Voss şi Allen 2010 etc.).

În continuare vom prezenta etapele de procesare a ceramicii încă de la colectarea ei din săpătura şi până la procesarea computerizată.

Colectarea s-a realizat în funcţie de relaţiile stratigrafice stabilite, vasele şi fragmentele ceramice fiind înregistrate pe complexe şi pe unităţi stratigrafice (US)5. Ulterior, fragmentele au fost spălate şi uscate. După aceasta, s-a realizat o evaluare macroscopică a materialelor ceramice


recoltate, stabilindu-se cu exactitate formele reîntregibile şi cele neîntregibile. În funcţie de această analiză preliminară s-au determinat următoarele etape de studiu. Ultima parte a constituit-o restaurarea materialelor ceramice, aceasta având loc în laboratoarele de restaurare ale Muzeului Naţional de Istorie a României şi Muzeul Dunării de Jos Călăraşi, nu pe teren.

Etapa următoare a presupus prelucrarea efectivă a fragmentelor ceramice reprezentative (vase reîntregibile, buze, baze, fragmentele cu decor special etc.), dar şi a restului de material, inclusiv vasele complete, pentru extragerea informaţiilor considerate necesare. Pentru fiecare fragment determinat din punct de vedere al formei a fost întocmită o fişă individuală, în care s-au înregistrat pe lângă locul de provenienţă (US, carou, complex, altimetrie etc.), caracteristicile sale principale: formă posibilă, proprietăţile pastei observabile macroscopic (ardere, compoziţie, culoare), diametrul (la buză, la bază, diametrul maxim - umăr), înălţimea, decorul, (plastic sau pictat, incizat sau excizat), procesul fiind finalizat cu desenarea profilelor.

Pentru o mai bună înţelegere a aspectelor privind analiza tehnică a ceramicii, mai ales a celei fragmentare, vom detalia aspectele legate de analiza morfologică.

Astfel, pentru ceramica fragmentară am avut în vedere stabilirea categoriilor determinabile/indeterminabile care a vizat în primul rând definirea acestor tipuri. Înţelegem prin fragmente determinabile toate părţile morfologice de vas care pot indica apartenenţa unui fragment oarecare la una din formele specifice (tronconic, bitronconic, sferic sau cilindric). În principal, lotul de fragmente este reprezentat de baze şi de buze, dar sunt şi alte părţi morfologice de vas ce pot fi cu uşurinţă determinate. Prin fragmente indeterminabile am definit totalitatea fragmentelor de corp care nu pot fi încadrate cu exactitate nici uneia din categoriile mai sus menţionate.

Stabilirea înălţimilor şi determinarea formei constituie una dintre caracteristicile importante pentru analiza ceramicii. Acestea se calculează în funcţie de diametrul maxim: „punctul generator al diametrului maxim se stabileşte cu ajutorul unei verticale tangente la corp. Diametrul maxim împarte înălţimea vasului în înălţimea superioară […] şi înălţimea inferioară […]” (Teodor 1996: 6). Înălţimea superioară este perpendiculara dusă de la buză pe diametrul maxim, iar înălţimea inferioară este perpendiculara dusă de la bază la diametrul maxim. În funcţie de raportul dintre înălţimea superioară (notată de noi cu h1) şi înălţimea inferioară (h2) am împărţit vasele în două mari categorii: tronconice şi bitronconice. Astfel, dacă h1 este mai mic decât h2 vasul este tronconic, iar dacă h1 este mai mare sau egal cu h2 vasul este bitronconic. Forma sferică o atribuim acelor vase, atât de forma tronconică, cât şi bitronconică, al căror profil este mai degrabă curbiliniu, fie că se apropie de o sferă întreagă (pentru bitronconice), fie de o semisferă (pentru tronconice). Categoria de formă cilindrică se referă cu precădere la vasele suport de tip colac. În analiza noastră vom mai utiliza şi temenii de strachină, castron6, vas tronconic simplu, capac etc., pentru a nuanţa anumite aspecte, relevante din punct de vedere al funcţionalităţii şi formei generale a vaselor. Din raţiuni obiective7, am preferat să nu ne raportăm la variante şi subvariante pentru fiecare categorie de formă. Considerăm ca esenţială forma geometrică a recipientului, în cadrul căreia să se ţină cont şi de dimensiuni şi accesorii (Sîrbu 1996: 16). În acest moment ne este clar că numai o analiză metrică a fragmentelor este în măsură să ofere un limbaj standardizat şi, în final, concluzii mai aproape de adevăr.

Calcularea diametrelor, atât a buzelor cât şi a bazelor, s-a realizat cu ajutorul unei planşe pe care au fost trasate cu un compas cercuri concentrice (Orton, Tyres şi Vince 1993: 173), dar şi prin folosirea unor inele de diametre predefinite care, prin potrivire cu fragmentele de buze şi baze dau rezultate foarte bune în problema determinării diametrelor (Whalen 1998: 219). O analiză statistică a diametrelor poate da rezultate importante privind standardizarea, deci producţia de serie a vaselor ceramice. Această standardizare se poate traduce în existenţa unor mărci de olar. În cazul culturii Gumelniţa, mărcile de olar nu sunt cunoscute. În schimb, această abordare poate evidenţia o ipotetică producţie specializată, ceea ce poate conduce la identificarea anumitor comportamente economice ale diverselor comunităţi eneolitice. Din păcate, lotul provenit din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ nu este relevant pentru a putea evidenţia statistic aceste aspecte, dar sperăm că în momentul finalizării analizei loturilor ceramice din celelalte locuinţe vom putea face asemenea aserţiuni.

Mai trebuie să precizăm că una dintre dificultăţile privind determinarea cât mai precisă a diametrelor, în special, dar şi a celorlalte măsurători, în general este fragmentaritatea lotului analizat. Un studiu efectuat pentru a lămuri problema obiectivităţii diametrelor a ajuns la concluzia că un fragment trebuie să aibă o dimensiune de cel puţin 5 cm (dreapta care uneşte punctele extreme ale arcului de cerc) pentru ca estimarea diametrului să fie mai aproape de adevăr (Whalen 1998: 221).

Stabilirea numărului minim şi maxim de vase a reprezentat un alt element urmărit de analiza noastră. Deşi unii specialişti şi-au exprimat îndoiala în privinţa stabilirii numărului minim de vase, mai ales din punct de vedere al metodei de cuantificare a tuturor fragmentelor (Orton, Tyres şi Vince


1993: 21), unele studii recente au relevat potenţialul acestei abordări (Rice 1987: 292-3; Voss şi Allen 2010: 1-9). Termenul de număr minim de vase (NMV) reprezintă o adaptarea a noţiunii de număr minim de indivizi (NMI) utilizat de disciplinele biologice pentru cuantificarea resturilor osteologice (Marshall şi Pilgram 1993: 261-7; Reitz şi Wing 2008: 202-10) şi a mai fost utilizat în analizarea unor loturi ceramice gumelniţene (Popovici et al. 2003). În cazul nostru, NMV este reprezentat de vasele întregi8, numărul de baze, dar şi alte fragmente de vase cu caracteristici definitorii unice (fragmentele de capace, fragmentele cu decor special a căror formă a putut fi identificată), aserţiune bazată pe ideea conform căreia valoarea fiecărui fragment ceramic este determinată de posibilitatea atribuirii sale unui segment al formei generale şi implicit unui vas. Calcularea NMV la nivelul ceramicii fragmentare s-a realizat numai pe fragmentele determinate.

Aspectele legate de elementele tehnologice au vizat arderea şi categoriile de pastă. Astfel, pentru ardere ne-am raportat la 4 tipuri, determinate pe baza cromaticii prezentate de ceramică: reducător complet (RC), reducător incomplet (RI), oxidant complet (OC) şi oxidant incomplet (OI). Am considerat ca arse reducător complet (RC) fragmentele de culoare neagră sau cenuşiu închis pe toată secţiunea. Fragmentele arse reducător incomplet (RI) sunt cele care prezintă culoare închisă la exterior şi nu în toată secţiunea. Arderea oxidantă presupune prezenţa oxigenului în procesul de ardere care face ca vasele să capete culori mai deschise, spre roşu, cărămiziu, diverse nuanţe de maron. Astfel, am considerat arderea ca fiind oxidantă completă (OC) atunci când vasele au culoare uniformă în toată secţiunea. Arderea oxidantă incompletă (OI) se caracterizează printr-o culoare neuniformă: miezul este mult mai închis la culoare decât pereţii vasului, dar şi atunci când vasul are o culoare deschisă la exterior şi închisă la interior. În final trebuie precizat că nu întotdeauna culoarea ceramicii este definitorie pentru mediul de ardere. De aceea, acest criteriu trebuie utilizat cu prudenţă, un rol important avându-l şi contextul stratigrafic (Voinea 2005: 16). În aceste condiţii, având în vedere faptul că lotul ceramic studiat provine dintr-o locuinţă incendiată, am preferat ca în analiza de faţă se ne raportăm doar la două categorii de ardere - reducător şi oxidant, pentru a simplifica estimarea statistică, dar şi pentru a evita eventualele erori de încadrare datorate contextului arheologic al locuinţei nr. 5 (incendiată).

Stabilirea categoriilor de pastă9 s-a realizat atât la nivel macroscopic, cât şi microscopic, prin raportarea la textura şi compoziţia pastei (procentul de incluziuni în pastă şi dimensiunile acestora), precum şi la grosimea pereţilor fragmentelor ceramice stabilind o împărţire în trei categorii după cum urmează: ceramică fină - caracterizată printr-o porozitate mică şi omogenitate bună a pastei, incluziuni de dimensiune mică (0,5-1 mm) şi cu o grosime a profilului cuprinsă aproximativ între 2-7 mm; ceramica semifină - prezintă o porozitate medie, cu pastă relativ omogenă, incluziuni de dimensiune medie (1-2 mm) şi o grosime aproximativă a profilului cuprinsă între 8-12 mm; ceramica grosieră - se caracterizează printr-o porozitate mare (pasta este puţin omogenă, în unele cazuri friabilă) prezentând incluziuni de dimensiune mare (peste 2 mm) şi o grosime aproximativă a profilului ce depăşeşte în general 12 mm. Precizăm că respectivele caracteristici, considerate în acelaşi timp criterii de analiză, au doar un caracter general. De asemenea, în demersul de determinare a categoriilor de pastă trebuie să se ţină cont de toate aceste caracteristici prin combinarea lor. Numai astfel se va putea face o încadrare precisă. Astfel, chiar dacă un fragment ceramic are grosimea mai mare de 13 mm, el va fi considerat ca aparţinând categoriei de pastă semifină dacă pasta este foarte omogenă şi incluziunile sunt de dimensiuni mici. În concluzie, pentru o determinare pertinentă este suficientă prezenţa a numai două dintre caracteristici.

Procesul de analizare a fost finalizat prin desenarea10 şi fotografierea11 întregului lot ceramic, iar ulterior introducerea tuturor informaţiilor acumulate în baza de date12.

Rezultate şi discuţii După cum aminteam şi anterior, acest capitol va prezenta rezultatele tipului de analiză

enunţat mai sus şi aplicat asupra lotului ceramic din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’. Precizăm încă de la început că datorită condiţiilor particulare ale locuinţei în discuţie, din

punct de vedere al secvenţei evenimenţiale de abandon, prezentate detaliat anterior, analiza statistică a fragmentelor ceramice şi a vaselor complete nu se va realiza separat pe cele două camere ale locuinţei13, deoarece prezenţa respectivelor fragmente se datorează cel mai probabil perioadei de abandon a locuinţei nr. 5, anterioare temporal momentului incendierii. Prezenţa respectivelor fragmente, cel puţin pentru nivelul de distrugere (US 1000), nu se leagă în mod direct de inventarul iniţial al locuinţei din perioada utilizării, ci mai degrabă de acţiuni legate de depozitarea anumitor gunoaie, fapt demonstrat şi de celelalte categorii de materiale arheologice prezente. Fără îndoială, puţinele vase întregi (3 exemplare) descoperite la nivelul podelei locuinţei (US 1003) pot fi


considerate, cel puţin ipotetic, ca aparţinând inventarului specific secvenţei de utilizare, eventual celei de abandonare a construcţiei14. Diversele fragmente ceramice descoperite la nivelul podelei (US 1003) sunt mai degrabă în legătură directă cu secvenţa de abandon (cel puţin un sezon) şi momentul de incendiere al locuinţei nr. 5, precum şi cu fenomenele postdepoziţionale ce conduc la antrenarea/mişcarea fragmentelor ceramice din poziţiile iniţiale.

Prezentarea distribuţiei fragmentelor ceramice şi a vaselor complete pe unităţi stratigrafice (US) s-a realizat în cadrul tabelului 1.

Locuinţa nr. 5 Fragmente ceramice Vase complete

US 1000 1547 2 US 1003 211 3 US 1004 4 0 US 1005 4 0

Total 1766 5

Tabel 1. Distribuţia pe unităţi stratigrafice (US) a fragmentelor ceramice şi a vaselor complete din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’.

The distribution by stratigraphic units (SU) of potsherds and complete pots from house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’. În aceste condiţii, având în vedere cele prezentate anterior, pentru o exprimare coerentă a

datelor obţinute am optat pentru prezentarea generală a materialelor ceramice pe camere, iar în cazul analizelor statistice am preferat tratarea globală a întregului lot.

* * *

Din locuinţa nr. 5 a fost recoltat un număr de 1766 de fragmente ceramice şi 5 vase complete (Planşele XIII.1-2, XIV). Din acest total, un număr de 748 fragmente a fost descoperit în camera 1, iar 1023 fragmente în camera 2 (Tabel 2). Totodată, din lotul fragmentar a fost posibilă reîntregirea a 7 vase, proporţia de restaurare fiind cuprinsă între 80 - 99%. Menţionăm că în restul situaţiilor, restaurarea vaselor pe baza fragmentelor recoltate a fost realizată în procente mai mici de 50%. Această categorie (vasele reîntregibile), chiar dacă a rezultat din lipirea mai multor fragmente ceramice, a fost luată în considerare din perspectivă individuală (un vas restaurat = un individ).

La nivelul lotului ceramic fragmentar, analizarea din punct de vedere al categoriilor determinabile/indeterminabile ne-a permis determinarea a doar 343 dintre fragmentele ceramice (19%), diferenţa de 1428 (81 %) constituind fragmentele indeterminabile (Tabel 2). Din punct de vedere al repartiţiei pe camere, constatăm că în camera 1 a fost posibilă determinarea unui număr de 110 fragmente (15%), restul de 638 fiind indeterminabile (85%), iar în camera 2 doar 790 fragmente au fost nedeterminabile (77%), iar 233 fragmente determinabile (23%).

Fragmente ceramice Locuinţa nr. 5

Determinabile Indeterminabile

Total

Camera 1 110 638 748 Camera 2 233 790 1023 Total 343 1428 1771

Tabel 2. Distribuţia pe camere a lotului ceramic fragmentar din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ din perspectiva categoriilor determinabile şi indeterminabile.

The distribution of determinable and indeterminable categories of potsherds from the rooms in house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’.

Raportul dintre fragmentele determinate şi cele indeterminabile este elocvent din punctul de

vedere al fragmentarităţii (Planşa III.1). Având în vedere că fragmentele de corp, care au fost atribuite unui vas anume, nu au fost luate în calculul fragmentelor indeterminabile, este evident de ce indicele de fragmentaritate este important. Valoarea acestui indice poate indica diferenţieri între


diversele tipuri de complexe arheologice (locuinţe incendiate, neincendiate sau abandonate, zone menajere, zone de pasaj, tranşee sau şanţuri de fundaţie, gropi etc.).

În urma analizării din punct de vedere al NMV am stabilit existenţa un număr de 66 de vase, pe baza criteriilor de estimare specifice acestei metode, aşa cum au fost definite de diverşi autori (Rice 1987; Voss şi Allen 2010). De asemenea, pentru a obţine o imagine alternativă asupra lotului ceramic analizat, am estimat şi numărul maxim de vase, cel mai probabil la 149, această aproximare fiind determinată de NMV plus numărul de buze15. Modul de distribuire al NMV pe camerele locuinţei nr. 5 este prezentat în tabelul 3.

Locuinţa nr. 5 NMV

Camera 1 37 Camera 2 29

Total 66

Tabel 3. Distribuţia pe camere a lotului ceramic din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ din perspectiva NMV.

The distribution by minimal number of vessels (MNV) in the ceramic assemblage in the rooms of house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’.

Din punct de vedere al categoriilor de pastă, fragmentele modelate din pastă semifină sunt

predominante: 953 fragmente şi 3 vase complete, acestea fiind echivalentul a 54%. Urmează ca pondere cele realizate din pastă grosieră, acestea fiind în număr de 707 fragmente şi 1 vas complet, echivalentul a 40%. Restul de 6% (106 fragmente şi 1 vas complet) fac parte din categoria ceramicii din pastă fină (Planşa III.2). Dacă raportăm categoriile de pastă la NMV estimate, situaţia se prezintă în felul următor: pastă fină = 6 vase, pastă semifină = 33 vase şi pastă grosieră = 27 vase. Distribuţia pe camere a categoriilor de pastă este prezentată în tabelul 4.

De asemenea, cu ajutorul unui microscop electronic am făcut o serie de fotografii ale unor secţiuni proaspăt obţinute pentru fragmente ceramice din cele trei categorii de pastă, la rezoluţii cuprinse între 50x şi 200x. Astfel am obţinut un set de informaţii complementar referitor la criteriile propuse de noi pentru împărţirea ceramicii pe categorii de pastă. Am observat ca degresantul nu este neapărat un indicator relevant în determinarea categoriei de pastă, ci mai degrabă caracterizează omogenitatea pastei. Astfel, pentru ceramica fină observăm o omogenitate sporită, chiar dacă în pastă găsim fragmente de carbonat de calciu. Pentru ceramica semifină, din cele trei probe alese de noi, toate conţin un procent ridicat de cioburi pisate şi carbonat de calciu, însă pasta are omogenitate sporită. În mod surprinzător, ceramica din pastă grosieră conţine ca degresant o cantitate destul de mică de cioburi pisate, însă acestea au dimensiuni mai mari. Caracteristic pentru această categorie ar fi în schimb omogenitatea scăzută a pastei (Planşa XI). Din fotografii se observă multe crăpături şi goluri de aer, ceea ce ne indică probabilitatea scăzută de utilizare a vaselor din această categorie pentru depozitarea de lichide.

Categorii de pastă Locuinţa nr. 5

Fină Semifină Grosieră Total

Camera 1 48 399 309 756 Camera 2 59 557 399 1015

Total 107 956 708 1771 Tabel 4. Distribuţia pe camere a lotului ceramic din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ din perspectiva categoriilor de pastă.

The distribution of fabric types in the ceramic assemblage in the rooms of house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’.

Procentajul mic al categoriei realizate din pastă fină se poate datora mai multor factori, iar unul dintre aceştia poate fi funcţionalitatea. Astfel, vasele din pastă fină sunt în general de dimensiuni mici, proprietăţile practice de depozitare fiind reduse, iar necesitatea unei familii de a deţine astfel de vase nu este una foarte mare. Pe de altă parte, acest tip de ceramică are o incidenţă mică de spargere, deoarece cel mai probabil sunt vase personale de care oamenii au tendinţa de a avea grijă.


De obicei, cele mai predispuse spre deteriorare sunt vasele confecţionate din pastă semifină. Acestea au în general dimensiuni medii şi mari, fiind intens utilizate în majoritatea situaţiilor de zi cu zi, mai ales datorită proprietăţilor practice pe care acestea le prezintă. Manipularea intensă aduce după sine un risc crescut de fragmentare/spargere, cea ce conduce automat la o rată de înlocuire destul de mare.

Ceramica grosieră este reprezentată în general de recipiente de dimensiuni mari şi foarte mari care se sparg în foarte multe fragmente. Cu toate acestea, ele sunt vasele care sunt cel mai puţin manipulate, de unde şi riscul scăzut de fragmentare şi spargere, rezultând o rată de înlocuire mică.

Pentru un lot de 1745 exemplare ceramice (fragmente şi vase complete) din locuinţa nr. 5 s-a efectuat o analiză din punct de vedere al arderii. Astfel, distribuţia acestor categorii pe camerele locuinţei nr. 5 este prezentată în tabelul 5. Totodată, din graficul ilustrat în Planşa IV.1 se observă că exemplarele ceramice arse oxidant, în număr de 924 (53%), predomină. Situaţia nu ne surprinde având în vedere că locuinţa este una incendiată, fapt ce viciază în bună măsură acest criteriu de analiză. Astfel, avem exemple de fragmente ceramice din acelaşi vas care sunt arse diferit (unul oxidant, altul reducător), în funcţie de cum au fost prinse sau nu sub distrugerea locuinţei. Având în vedere toate acestea considerăm că în cazul locuinţelor incendiate, datorită arderii secundare, o astfel de analiză este puţin relevantă. Fragmentele arse reducător sunt în număr de 821, reprezentând 47%.

Locuinţa nr. 5 Ardere oxidantă Ardere reducătoare Total Camera 1 396 262 658 Camera 2 528 559 1087

Total 924 821 1745 Tabel 5. Distribuţia pe camere a lotului ceramic din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ din perspectiva modului de ardere.

The distribution of firing types in the ceramic assemblage in the rooms of house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’.

Din punct de vedere al categoriilor de forme, studiul s-a realizat pe un lot de 332 fragmente determinabile, 6 vase reîntregibile şi 5 vase complete. Modul de repartizare a fragmentelor pentru cele două camere ale locuinţei nr. 5 este prezentat în Tabelul 6. Datele însumate reflectă următoarea distribuţie a formelor identificate: tronconice - 233 fragmente (68%), bitronconice - 61 fragmente (18%) şi sferice - 49 fragmente (14%). Menţionăm că forma cilindrică nu a fost identificată în lotul analizat.

Tipologia formelor identificate este prezentată în planşa X.

Forme Locuinţa nr. 5 Tronconic Bitronconic Sferic

Total

Camera 1 100 30 23 153 Camera 2 133 31 26 190 Total 233 61 49 343

Tabel 6. Distribuţia pe forme a exemplarelor ceramice determinate din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’.

The distribution of determined vessel shapes from house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’.

Raportarea datelor obţinute la categoriile de pastă indică preponderenţa vaselor tronconice în cadrul tuturor celor trei clase de pastă: 80% pentru ceramica din pastă fină (Planşa IV.2), 71% pentru ceramica din pastă semifină (Planşa V.1) şi doar 57% pentru ceramica din pastă grosieră (Planşa V.2).

O altă observaţie ce se desprinde din analiza de faţă este aceea că vasele bitronconice sunt cu precădere confecţionate din pastă grosieră, dar şi semifină (Planşa V.1-2). Această legătură dintre calitatea pastei şi forma vaselor este determinată de funcţionalitatea acestora. Procentele ne arată că din pastă grosieră erau confecţionate mai ales vasele de mari dimensiuni ce serveau ca unităţi de stocaj. Forma bitronconică nu este întâmplătoare, întrucât conferă vasului o rezistenţă sporită la greutate şi presiune, ceea ce permite folosirea unor materii prime de calitate inferioară.


În altă ordine de idei, pentru vasele complete şi reîntregibile, precum şi pentru fragmentele determinate de buză şi de bază s-a întreprins şi o analiză statistică din punct de vedere al diametrelor. Vom prezenta aceste rezultate defalcat pe categorii de pastă şi nu global, întrucât considerăm că în acest fel au o mai mare relevanţă. Fiecărei categorii de pastă îi sunt specifice anumite dimensiuni şi nu în ultimul rând anumite categorii de forme.

Astfel, pentru ceramica realizată din pastă fină din graficele cu reprezentarea diametrelor la buză (Planşa VI.1), cât şi la bază (Planşa VI.2), se observă o variabilitate destul de mare. Acest lucru se datorează în primul rând bazei statistice foarte mici pentru această categorie de pastă (14 fragmente). Se constată, totuşi, în cadrul diagramei pentru diametrul la buză, o frecvenţă mai mare a vaselor cu deschiderea între 12 şi 16 cm, iar în cazul bazelor, diametrul de 4 cm este mai bine reprezentat (Planşa VI.1-2).

Pentru ceramica din pastă semifină baza statistică a fost mai mare (96 fragmente). Astfel, în cazul buzelor (77 fragmente) se observă o frecvenţă mai mare a vaselor cu diametrul de 12 cm, 16-18 cm, 25-28 cm, 29-34 cm şi 40-42 cm (Planşa VII.1). De asemenea, chiar dacă plaja de diametre este foarte mare (de la 6 la 52 cm), cele mai multe dintre vase au diametrul cuprins între 24 şi 34 de centimetri. În cazul bazelor, lotul statistic este mic (19 fragmente), de unde rezultă o variabilitate destul de mare (Planşa VII.2). Se observă totuşi 2 posibile clase de diametre: 10-11 cm şi 14-15 cm. Pe baza acestor date nu putem afirma că avem premisele trasării unor clase de diametre pentru ceramica din pastă semifină clar conturate. Urmează ca studiile ceramice realizate pentru alte locuinţe să furnizeze suficiente date, care să ne permită atingerea acestui deziderat.

Pentru ceramica manufacturată din pastă grosieră constatăm că atât în cazul buzelor, cât şi al bazelor, avem o variabilitate destul de mare a diametrelor, fără posibilitatea identificării unor clase distincte. În cazul buzelor observăm preponderenţa vaselor cu diametrul de 18 cm, respectiv 29-30 cm (Planşa VIII.1), iar în cazul bazelor predomină cele cu diametrul de 9-10 cm, respectiv 14 cm (Planşa VIII.2). Se remarcă totuşi, că din punct de vedere al diametrelor la buză, plaja nu este la fel de mare precum în cadrul categoriei de pastă semifină (10-46 cm). Această situaţie se poate datora faptului că în cadrul categoriei de pastă semifină sunt prezente multe vase de formă tronconică, de tip strachină, vase ce pot ajunge şi la peste 50 cm în diametru.

În concluzie, analiza statistică a diametrelor ne arată că pentru toate cele trei categorii de pastă există o variabilitate destul de mare, atât pentru buze cât şi pentru baze. În cazul buzelor, acolo unde şi baza statistică a fost mai generoasă, s-au individualizat totuşi câteva clase de diametre, fără însă a avea pretenţia că putem extrapola aceste date pentru ceramica din întreaga aşezare de la Sultana ‘Malu Roşu’, ele reflectând strict situaţia particulară a locuinţei nr. 5. De asemenea, în linii mari observăm că din punct de vedere al diametrelor la buză, vasele cu cele mai mari deschideri sunt cele din categoria de pastă semifină. Situaţia se explică prin prezenţa în cadrul acestei categorii de pastă a străchinilor, categorie intens utilizată de către comunităţile gumelniţene.

Studiul din perspectiva decorurilor a permis identificarea unui număr de 571 fragmente şi vase decorate (32%), restul materialelor ceramice neprezentând decor (68%) (Planşa IX.2). Distribuţia acestor pe cele două camere ale locuinţei nr. 5 este prezentată în tabelul 7.

Tipuri de decor Total Locuinţa nr. 5 plastic incizat excizat pictat

Camera 1 177 25 1 12 215 Camera 2 272 41 1 42 356

Total 449 66 2 54 571

Tabel 7. Distribuţia pe camere a lotului ceramic din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ din perspectiva tipurilor de decor.

The distribution of decoration types in the ceramic assemblage in the rooms of house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’.

La nivelul lotului fragmentar, în acest demers de identificare a categoriilor de decor, au fost

luate în considerare atât fragmentele determinate cât şi cele indeterminabile. Dintre exemplarele cu decor analizate, cea mai mare parte - 449 (78.63%) prezintă decoruri

plastice, fiind urmate de cele cu decoruri incizate - 66 fragmente (11.56%) şi pictate - 54 fragmente


(9.46%). Pe ultima poziţie se află materialele cu decor excizat, reprezentate de 2 fragmente ceramice (0.35%) (Planşa IX.3).

În general, am considerat ca având decor plastic vasele şi fragmentele cu proeminenţe (rotunde, alungite, aplatizate, perforate şi neperforate, duble sau simple), dar şi pe cele cu barbotină organizată în vârci (verticale, oblice, orizontale), brâurile alveolare, canelura lată şi îngustă. Precizăm că, în analiza efectuată am avut în vedere faptul că, în cazul proeminenţelor şi al barbotinei, rolul este preponderent unul funcţional, însă varietatea tipologică a acestor elemente, precum şi modul lor de dispunere şi organizare pe suprafaţa vasului, le conferă în paralel statutul de elemente decorative. Considerăm aşadar că rolul funcţional al acestui tip de decor explică reprezentarea aşa de mare în lotul de ceramică decorată.

Prezenţa decorurilor incizate, pictate, dar mai ales excizate este destul de redusă (Planşa XII). Decorul incizat este, adesea, asociat cu încrustarea de pastă albă sau roşie. Ca tehnică se foloseşte incizia de suprafaţă, cu pieptenul, mărginită de tuşe mai adânci ce scot în evidenţă motive geometrice sau curbilinii. Pentru pictarea vaselor au fost folosite culorile alb, roşu, dar şi grafitul (Planşa XII). Din lotul ceramic avut la dispoziţie, s-a observat că motivele sunt în general liniare şi curbilinii, prezente pe cea mai mare parte a părţilor morfologice ale vaselor (buză, umăr). Absenţa unor vase complete sau reîntregibile ne împiedică să spunem mai multe despre motivistica decorului pictat. Cele două fragmente decorate în tehnica exciziei provin de la vase din pastă fină, de mici dimensiuni, al căror umăr este decorat cu aşa-numitele 'paranteze'. Prezenţa acestei tehnici de decorare este foarte slab reprezentată în lotul investigat.

* * *

Până nu de mult, se considera că studiile arheologice care tratează ceramica sunt atât de

diverse încât uneori nu pot fi comparate (Joukowsky 1982: 248). În opinia noastră, ceramica din orice aşezare, indiferent de palierul cronologic sau

apartenenţa culturală, poate fi analizată statistic folosind o serie de criterii generale, existând avantajul ca rezultatele obţinute să fie comparabile. Metoda aplicată de noi a încercat să extragă o serie de informaţii de ordin particular, privind comportamentele specifice comunităţii gumelniţene de la Sultana ‘Malu Roşu’, folosindu-se de criterii de ordin general. De exemplu, neutilizarea unor criterii specifice, de obicei cu un profund caracter particular (cum ar fi decorul), face posibilă compararea datelor obţinute cu cele de aceeaşi natură, obţinute pentru loturi ceramice din alte situri.

Sit Complex NMV

C.201 138 SL.29 47

Borduşani ‘Popină’

SL.33 78 Carcaliu L4 65

Sultana ‘Malu Roşu’ L5 66

Tabel 8. Comparaţia privind loturile ceramice din siturile de la Sultana ‘Malu Roşu’, Carcaliu şi Borduşani ‘Popină’ din punct de vedere al NMV.

Comparative analysis of MNV in the ceramic assemblages from Sultana ‘Malu Roşu’, Carcaliu and Borduşani ‘Popină’.

Tocmai de aceea, pe baza datelor prezentate anterior am încercat realizarea unui studiu

comparativ cu alte aşezări gumelniţene, din perspectiva unora dintre criteriile de analiză aplicate, cel puţin la nivel general. În acest scop am optat pentru loturile ceramice gumelniţene din siturile de la Borduşani ‘Popină’16 (Popovici et al. 2003), Carcaliu17 (Burens et al. 2010), Hârşova tell şi Căscioarele ‘Ostrovel’18 (Voinea 2005), analizate şi publicate în parametri similari cu cei utilizaţi de noi în acest studiu19.

Din punct de vedere al NMV, în locuinţa L5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ a fost estimat un număr de 66 vase, cantitate apropiată de cea identificată în locuinţa L4 de la Carcaliu - 65 de vase20 (Burens et al. 2010: 98), dar şi în cadrul structurilor de locuire SL.29 şi SL.33 de la Borduşani ‘Popină’ a (Tabel 8) (Popovici et al. 2003: 22). În schimb, NMV aproximat pentru C.201 este diferit, comparativ cu datele obţinute pentru locuinţe, fapt explicabil prin natura complexului respectiv - o tranşee21. Nu am inclus în această analiză comparativă datele disponibile pentru locuinţele de la Hârşova tell şi


Căscioarele ‘Ostrovel’, deoarece autoarea studiului respectiv s-a raportat exclusiv la vasele întregi (Voinea 2005), acestea nereflectând NMV.

Din punct de vedere al categoriilor de pastă, în locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ predomină ceramica semifină (54%), urmată ca pondere de ceramica grosieră (40%), iar în final, foarte slab reprezentată, ceramica fină (6%). Situaţia este uşor diferită pentru complexele de la Borduşani ‘Popină’, unde predomină ceramica din pastă grosieră (52.75%), urmată de ceramica semifină (40.82%), apoi de cea din pastă fină (6.42%)22 (Popovici et al. 2003: 18).

Categorii de pastă

Sit Complexe

grosieră semi-fină fină

Borduşani ‘Popină’ C.201, SL.29, SL.33 52.75% 40.82% 6.42% Carcaliu L4 21% 13% 66%

Căscioarele ‘Ostrovel’ L1, L2, L3, L4 12% 64% 24% Hârşova tell L11, L12 7% 60% 33%

Sultana ‘Malu Roşu’ L5 40% 54% 6% Tabel 9. Comparaţia privind loturile ceramice din siturile de la Sultana ‘Malu Roşu’, Borduşani ‘Popină’, Căscioarele ‘Ostrovel’ şi Hârşova tell din punct de vedere al categoriilor de pastă identificate.

Comparative analysis of the identified fabric types in the ceramic assemblages from Sultana ‘Malu Roşu’, Borduşani ‘Popină’, Căscioarele ‘Ostrovel’ and Hârşova tell sites.

În cazul locuinţelor de la Hârşova tell şi Căscioarele ‘Ostrovel’ predomină vasele realizate din

pastă semifină, însă situaţia este inversată în privinţa vaselor din pastă fină şi grosieră (Tabel 9), acestea din urmă fiind cel mai slab reprezentate23 (Voinea 2005). Această situaţie se explică prin faptul că materialul ceramic fragmentar nu a fost analizat, datele rezultate bazându-se pe lotul de vase complete. În schimb, lotul ceramic din L4 de la Carcaliu prezintă o situaţie disproporţionată (Tabel 9) comparativ cu celelalte situri analizate (Burens et al. 2010: 98), situaţie datorată cel mai probabil procesului de selecţie preliminară a materialelor arheologice pe şantierul arheologic24.

Din punct de vedere al categoriilor de forme stabilite pentru locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’, pe un lot de 343 fragmente, se poate observa că predomină vasele tronconice, deschise (68%), realizate mai ales din pastă semifină şi fină, urmate de cele bitronconice (18%) şi vasele sferice (14%).

Categorii de forme

Sit Complexe

Tronconic Bitronconic Sferic Cilindric

Borduşani ‘Popină’ C.201, SL.29, SL.33

46% 54% - -

Carcaliu L4 48% 26% 26% - Căscioarele ‘Ostrovel’ L1, L2, L3, L4 68% 16% 14% 2%

Hârşova tell L11, L12 53% 30% 12% 5% Sultana ‘Malu Roşu’ L5 68% 18% 14% -

Tabel 10. Comparaţia privind loturile ceramice din siturile de la Sultana ‘Malu Roşu’, Borduşani ‘Popină’, Căscioarele ‘Ostrovel’ şi Hârşova tell din punct de vedere al categoriilor de forme.

Comparative analysis of vessel shapes in the ceramic assemblages from Sultana ‘Malu Roşu’, Borduşani ‘Popină’, Căscioarele ‘Ostrovel’ and Hârşova tell sites.

În cazul sitului de la Borduşani ‘Popină’, determinarea formelor a fost posibilă pentru 950 de

fragmente25, ceea ce reprezintă 23.65% din lotul total analizat (4017 fragmente), rezultatele indicând o preponderenţă mai mare a vaselor bitronconice (Popovici et al. 2003: 18-20, fig. 6-8 ) (Tabel 10). În schimb, în cazul locuinţelor de la Căscioarele ‘Ostrovel’ procentele sunt asemănătoare cu cele obţinute la Sultana ‘Malu Roşu’, iar la Hârşova tell cifrele sunt oarecum diferite (Tabel 10), dar ponderea procentuală este aceiaşi (Voinea 2005). Lotul provenit din locuinţa L4 de la Carcaliu (Burens et al. 2010) este cel mai apropiat de cel din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ din perspectiva


reprezentării categoriilor de forme (Tabel 10), dar trebuie să avem în vedere că respectivul este cel mai probabil incomplet26.

Concluziile ce se desprind din această analiză comparativă ne indică existenţa unor asemănări şi deosebiri între complexele analizate din cele patru situri investigate. Din nefericire, la fel cum arătam şi anterior, numărul complexelor gumelniţene studiate detaliat din perspectiva materialelor ceramice în general şi a celor fragmentare în particular, pe baza unui set de criterii de analiză asemănător, este extrem de redus, fapt ce face dificilă orice abordare de ordin comparativ. Rolul acestora este extrem de important în opinia noastră, putând releva particularităţi specifice fiecărui complex arheologic în parte, iar la scară mai mare variaţiile dintre aşezările gumelniţene sau poate chiar diferenţieri comportamentale de ordin cronologic în cadrul aceloraşi comunităţi. Astfel s-ar putea extrage informaţii aparent invizibile legate de aspectele economico-demografice ale diverselor comunităţi, dar şi stabilirea unor acţiuni/evenimente de ordin individual sau colectiv ce conduc la anumite situaţii arheologice pe care le descoperim în prezent.

Concluzii În paginile acestui studiu am prezentat datele rezultate din analizarea materialului ceramic

provenit din locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’. Fără îndoială, tipurile de analize aplicate asupra lotului în discuţie nu au cuprins toate metodele posibile. Astfel, nu am realizat evaluarea volumetrică pentru formele ce o permiteau, diverse analize petrografice şi chimice, tehnologia de producţie şi manufacturare, stabilirea temperaturilor de ardere şi identificarea eventualelor surse de materii prime utilizate pentru acest proces, dar şi determinarea funcţionalităţi, atât cât va fi posibilă, precum şi rezolvarea ecuaţiei interpretative privind conţinutul ceramic al locuinţei în discuţie. Toate acestea vor fi prezentate în partea doua a acestui studiu, ce va fi publicată în următorul număr al revistei.

Avem speranţa că datele oferite pot contribui la lărgirea bazei informaţionale privind ceramica comunităţilor gumelniţene, iar pe de altă parte să constituie un punct de reflecţie pentru cercetările de acest fel.

Mulţumiri Theodor Ignat, Vasile Opriş, Mădălina Voicu şi Radian Andreescu publică acest articol în

cadrul proiectului de cercetare exploratorie finanţat de CNCS - UEFISCDI, cod depunere PN-II-ID-PCE-2011-3-1015.

Cătălin Lazăr publică acest articol în cadrul proiectului de cercetare postdoctorală tip PN II-RU, susţinut şi finanţat de CNCSIS-UEFISCDI (contract nr.2/28.07.2010, cod 16/2010).

Note

1. Cel puţin în cazul preistoriei, ceramica a fost utilizată de-a lungul timpului pentru definirea de culturi, grupuri, complexe şi faciesuri arheologice, concepte considerate ca reflectând anumite realităţi etnice şi culturale din trecut, iar în cadrul acestora pentru definirea de faze crono-evolutive ale respectivelor comunităţi. Mecanismul de construcţie a acestor concepte relative s-a bazat exclusiv pe formele şi decorurile ceramicii, dublate de o cartare a acestora pe un areal geografic dat, la care se adaugă observaţiile privind distribuţia stratigrafică a acestor descoperiri. Critica respectivelor concepte a fost realizată de o serie de autori (Babeş 1994: 390; Chicideanu 2000: 118; Vulpe 2001: 211-4; Meier-Arendt 2007: 393-9), motiv pentru care nu vom insista asupra ei în aceste rânduri. 2. La cercetarea locuinţei nr. 5 au mai participat Valentina Voinea, George Neagu, Tiberiu Potârniche (MINAC), Pavel Mirea (MJT), Constantin Haită (CNCP-MNIR), Katia Moldoveanu, Mihai Florea (MNIR), Valentin Parnic, Virginia Oană, Tudor Iordan, Roberta Gabudeanu (MDJ), Alin Frînculeasa (MJIAP), Laurenţiu Grigoraş, Daniel Costache (MJB), Tiberiu Nica (MCGO), Alexandra Ion (IAFR), Mădălin Chitonu (DCPN Mehedinţi), Vladimir Slavchev (MAV), precum şi studenţii Diana Mocanu, Laura Şendrea, Marius Baloş, Mihaela Golea, Luisa Fulga, Marius Ilie, Teodora Costache, Popescu Iuliana, Gabriela Stroe, Alexandru Damian, Bold Mădălina, Darie Adelina, Maria Beldiman, Alexandra Lupoian, Cristian Teleucă, Alexandru Diaconu (FIB). 3. Camera 2 a fost ridicată peste resturile locuinţei neincendiate L7, iar camera 1 peste resturile locuinţei neincendiate L8.


4. Precizăm că o parte a camerei 1 a fost ridicată peste o zonă exterioară, motiv pentru care locuitorii aşezării au procedat la depunerea de sediment relativ curat, cu foarte puţine materiale arheologice, necesar obţinerii unei suprafeţe relativ plane. 5. Metoda de săpătură cronostratigrafică utilizată în situl eneolitic de la Sultana ‘Malu Roşu’ este o adaptare a celebrului sistem Harris Matrix (Harris 1997), definit şi utilizat pe plan mondial de mai bine de 30 de ani. În România, această metodă, într-o formă adaptată de către şcoala de arheologie franceză, a fost utilizată pentru prima dată în cadrul săpăturilor de la Hârşova tell, începând cu 1993 (Randoin, Popovici şi Rialland 2001). Recoltarea materialelor arheologice (inclusiv a fragmentelor ceramice) pe baza acestei metode permite înregistrarea datelor stratigrafice cu o acurateţe foarte mare, diminuând riscul erorilor de atribuire contextuală. 6. Categoriile strachină şi castron reprezintă specii ceramice frecvent întâlnite în cultura Gumelniţa. Utilizarea celor doi termeni nu s-a făcut în sensul desemnării unor unităţi tipologice distincte, ci pentru a permite vizualizarea tipurilor respective de către lectori, precum şi pentru anumite nuanţări de ordin dimensional şi funcţional. 7. Din punctul nostru de vedere, diversele variante şi subvariante definite pentru fiecare categorie de formă majoră în parte, nu reprezintă neapărat existenţa unor subtipuri propriu-zise, ci reflectă anumite variaţii sau particularităţi de producţie, specifice diferiţilor producători, determinate de subiectivismul tehnic şi artistic al fiecărui individ ce modelează ceramica. Evident la această observaţie de ordin general pot fi adăugate şi alte argumente de ordin particular ce ţin tot de personalitatea individului ce manufacturează vasele: îndemânare, talent, aptitudine, creativitate, dispoziţie, capacitate, ingeniozitate, dexteritate, experienţă. Toate sunt trăsături individuale şi considerăm că toate acestea sunt determinante invizibile aparent în cadrul descoperirilor arheologice, dar care sunt reflectate indirect chiar de artefactele pe care le descoperim şi analizăm. În altă ordine de idei, trebuie să menţionăm că o tipologie foarte complexă, cu foarte multe tipuri, subtipuri, variante etc. (vezi de exemplu Popovici et al. 2003: 23-30), dincolo de caracterul relativ subiectiv determinat de lotul ceramic studiat, este susceptibilă de a îngreuna procesul de analiză globală a materialului ceramic, făcând aproape imposibil orice demers comparativ la nivelul fiecărei unităţi definite în parte cu loturile provenite din alte situri. 8. Din păcate, vasele întregi descoperite în locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ au fost puţin numeroase, mai precis 5 exemplare. 9. Trebuie precizat că sistemul nostru de stabilire a categoriilor de pastă nu este singurul existent. Astfel, Clive Orton propunea un sistem de împărţire pe cinci categorii. În funcţie de aceleaşi criterii, el îşi concepe sistemul folosind o altă terminologie ce vizează direct calitatea pastei: foarte bună, bună, potrivită, proastă, foarte proastă (Orton, Tyres şi Vince 1993: 238-9). Alţi autori, precum Valentina Voinea propun o împărţire a pastei în trei categorii, notate A, B şi C, în funcţie de diversele caracteristici. Autoarea ia în considerare nu atât calitatea intrinsecă a pastei, cât o serie de alţi factori care ţin de modul de finisare al vasului, dar şi de destinaţia acestuia (Voinea 2005: 31). 10. După cum observau şi alţi autori, desenul fragmentelor ceramice are o importanţă majoră „Fiind o specie a desenului tehnic şi nu a celui artistic, desenul arheologic de obiect trebuie să respecte convenţia frontalităţii şi nu legile perspectivei, ceea ce vrea să spună că fiecare segment, (palier), al formei se reprezintă într-o relaţie orizontală, (‘din faţă’). Rezultatul este că toate diametrele sunt reprezentate ca segmente de dreaptă şi nu ca elipse, (ca în fotografii, de pildă)” (Teodor 1996: 6). Respectând aceste principii, pe fişa fiecărui fragment ceramic în parte s-a executat desenul profilului. În cazul fragmentelor decorate s-a executat şi un desen care să surprindă aceste elemente, bazându-se în special pe măsurători luate cu şublerul şi pieptenul de desen. 11. Fotografierea materialelor ceramice reprezintă o altă formă importantă de înregistrare a informaţiilor vizuale. Astfel, formele reîntregibile sau fragmentele ceramice sunt fotografiate individual, din diferite perspective/unghiuri, în scopul surprinderii pe martorul fotografic a datelor ce decurg din analiza efectuată.


12. Ultima etapă a procesului de analiză primară este reprezentată de introducerea datelor din fişele ceramice individuale în format electronic. În acest scop a fost creată o bază de date computerizată, în soft-ul Microsoft Access. Această bază de date informatizată prezintă avantajul că datele introduse standardizat pot fi manipulate cu uşurinţă indiferent de volumul de informaţie. Pe parcursul procesului de prelucrare al fragmentelor ceramice, una dintre problemele majore a fost nevoia constantă de îmbunătăţire a fişei şi implicit a structurii bazei de date prin adăugarea şi restructurarea anumitor câmpuri. Acest proces este unul încă în derulare. Considerăm acest aspect ca fiind foarte important, întrucât o recoltare cât mai fină, structurată şi nuanţată a datelor pe care ceramica le oferă este punctul de pornire pentru orice analiză de acest tip. 13. Analizarea materialului ceramic fragmentar separat, pentru fiecare dintre camere, ar conduce la o bază statistică mai mică, cea ce ar însemna o marjă de eroare mare. 14. Pe baza datelor stratigrafice considerăm că respectivele vase complete au fost abandonate, deliberat sau accidental, exact în momentul părăsirii locuinţei, fără a avea legătură cu secvenţa temporală de abandon a locuinţei, anterioară momentului incendierii, estimată la cel puţin un sezon. 15. Evident, fără nici un fel de îndoială, cifra cea mai apropiată de realitate este cea dată de NMV, deci numărul de baze. Acestea sunt mult mai reprezentative într-o astfel de analiză deoarece indicele de fragmentare al bazelor este mai mic decât cel al părţilor superioare ale vaselor, aceasta datorită indicilor de rezistenţă la şocurile mecanice, şi la cele termice. De asemenea, imperfecţiunea vaselor lucrate la mână va determina ca profilul buzei acestor vase să nu fie acelaşi pe toată circumferinţa lor. Astfel, două fragmente de buză din acelaşi vas, dar care nu se unesc, pot fi atribuite unor vase diferite, de aici rezultând riscul de a supraestima numărul maxim de vase. 16. Acest studiu a vizat materialele ceramice fragmentare provenite din două locuinţe neincendiate (SL.29, SL.33) şi un şanţ de fundaţie (C.201) (Popovici et al. 2003). 17. În cazul sitului de la Carcaliu a fost publicat deocamdată materialul ceramic dintr-o singură locuinţă - L4 (Burens et al. 2010), din cele 8 locuinţe cercetate (Lăzurcă 1984, 1991; Micu 2001). Deşi metodologia aplicată este oarecum diferită, cel puţin la nivel terminologic şi al definirii anumitor categorii, de cea utilizată în cazul sitului de la Sultana ‘Malu Roşu’, datorită prezentării articulate şi clare a tuturor acestor elemente, a fost posibilă echivalarea. 18. Reamintim că analiza statistică a fost realizată pentru vasele întregi provenite din locuinţele L11 şi L12 de la Hârşova tell, respectiv L1, L2, L3 şi L4 de la Căscioarele ‘Ostrovel’ (Voinea 2005: 153-155, Anexa 7). Deşi lotul de la Căscioarele, analizat de către autoare, a fost mai mare, pentru studiul nostru comparativ am extras doar informaţiile aferente locuinţelor menţionate, deoarece pentru restul pieselor ceramice prezentate contextul arheologic nu este clar. De asemenea, mai precizăm că aparent, un studiu comparativ între un lot ceramic exclusiv fragmentar, cum este cel de la Sultana ‘Malu Roşu’, şi unul exclusiv bazat pe vase complete, ca cel efectuat de Valentina Voinea (2005), nu se justifică, am preferat această abordare, cel puţin din perspectiva anumitor criterii de analiză, pentru a sublinia anumite diferenţe. De asemenea, acest demers este în măsură de a sublinia şi minusurile ambelor abordări exclusive. 19. După cum am arătat anterior, studiul comparativ se va raporta doar la unele dintre criteriile de analiză utilizate. Astfel, nu ne vom raporta la numărul total de fragmente recoltat şi nici la cel privind fragmentele determinabile şi indeterminabile, acestea fiind în bună măsură determinate de realităţi particulare, mai ales de ordin metodologic, dar şi contextul-evenimenţial (acţiunile din trecut ce conduc la situaţiile pe care le descoperim în prezent). De asemenea, vom exclude tipurile de ardere şi categoriile de decor. În aceste condiţii ne vom raporta doar la NMV, categoriile de pastă şi cele de forme. 20. Deşi în textul studiului ceramic din locuinţa L4 de la Carcaliu se discută despre 66 vase (Burens et al. 2010: 98), din desenele şi fotografia publicate în acelaşi articol (Burens et al. 2010: 112-18, fig. 2-8) reiese un număr de 65 de exemplare.


21. În general, complexele arheologice definite drept tranşee, conţin materiale arheologice cu un preponderent caracter menajer. Situaţia se explică prin funcţia acestor structuri şi anume aceea de şanţuri de fundaţie pentru o serie de construcţii de mari dimensiuni (Popovici şi Rialland 1996), umplutura respectivelor tranşee (deci implicit materialele arheologice prezente, inclusiv fragmentele ceramice) având un caracter eterogen. În aceste condiţii nu putem evalua din aceiaşi perspectivă fragmentele ceramice din aceste structuri cu cele descoperite în locuinţe, chiar dacă avem în vedere faptul că momentul temporal surprins de cele mai multe ori în locuinţele cercetate arheologic, reflectă secvenţa de abandon. 22. Din păcate, în cadrul evaluării statistice a categoriilor de pastă, realizată pentru complexele de la Borduşani ‘Popină’, există o eroare de calcul (Popovici et al. 2003: 18), însumarea procentelor prezentate neconducând la 100%, ci la 99%. În aceste condiţii, în absenţa altor date, am fost nevoiţi să ne raportăm la aceste cifre, dar ţinând cont de această inadvertenţă. 23. În ciuda abordării metodologice diferite (vezi nota 9), considerăm că această situaţie nu afectează demersul comparativ propus. 24. Cercetările de la Carcaliu s-au desfăşurat în perioada 1980-1986 (Lăzurcă 1984, 1991; Micu 2001), o perioadă în care adesea arheologii selectau pe şantier materialele ceramice, fapt ilustrat şi de procentele rezultate în urma analizării lotului ceramic din locuinţa L4 (Burens et al. 2010). Studiul realizat de echipa franco-română s-a rezumat doar la materialele aflate în colecţiile ICEM Tulcea, mai precis la un lot de 227 fragmente ceramice (Burens et al. 2010: 98). De asemenea, trebuie precizat că analiza respectivă s-a raportat la 7 categorii de pastă, însă modul explicit de prezentare a acestora a făcut posibilă echivalarea lor cu cele utilizate de noi. 25. Deşi în text este amintită suma de 950 de fragmente determinate din perspectiva categoriilor de forme, însumarea numărului de fragmente ceramice conform graficelor prezentate la fig. 6, 7 şi 8, conduce la cifra de 1072 fragmente (Popovici et al. 2003: 6-8). În aceste circumstanţe ne vom raporta la această ultimă cifră în cadrul tabelului comparativ realizat (Tabel 10). 26. Vezi nota 22.

Bibliografie

Alaiba, R. şi Alaiba, V. (2009) ‘Banca Gară - Şapte Case. Ceramica - forme, funcţii, proporţii’, Acta Moldavie Meridionalis XXX: 9-36.

Andreescu, R. (2001) ‘Sultana, sit unicat în sud-estul Europei’, în S. Marinescu-Bîlcu (ed.) O civilizaţie necunoscută: Gumelniţa, Bucureşti: cIMeC.

Andreescu, R.R., Lazăr, C., Rădulescu, F. şi Oană, V. (2003) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu, C. Borş, F. Vasilescu, C. Bem, B. Tănăsescu, F. Udrea şi T. Vasilescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2002, Bucureşti, http://www.cimec.ro/ Arheologie/ cronicaCA2003/ cd/ index.htm, [accesat 12.09.2011].

Andreescu, R.R., Lazăr, C., Topârceanu, A., Oană, V., Mirea, P., Enăchescu, C. şi Ungureanu, M. (2004) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu, I. Oberländer-Târnoveanu, F. Vasilescu, C. Bem, P. Jercan şi I. Nicolae (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2003, Bucureşti, http://www.cimec.ro/Arheologie/cronica CA2004/cd/index.htm, [accesat 10.09.2011].

Andreescu, R.R., Lazăr, C., Oană, V., Mirea, P., Voinea, V., Haită, C., Enăchescu, C. şi Ungureanu, M. (2005) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu, I. Oberländer-Târnoveanu şi Vasilescu, F. (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2004, Bucureşti, http://www.cimec.ro/Arheologie/ cronicaCA2005/cd/index.htm, [accesat 12.11.2011].


Andreescu, R.R., Lazăr, C., Moldoveanu, K., Oană, V., Mirea, P., Voinea, V., Haită, C., Neagu, G. şi Potârniche, T. (2006) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu şi F. Vasilescu, (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2005, Bucureşti, http://www.cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm, [accesat 12.11.2011].

Andreescu, R.R., Lazăr, C., Florea, M., Ignat, T., Parnic, V., Oană, V., Gabudeanu, R., Iordan, T., Neagu, M., Astaloş, C., Soficaru, A., Ion, A., Nica, T., Bem, C., Şandric, I. şi Nicolae, C. (2008) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu şi F. Vasilescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2007, Bucureşti, http://www.cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2008/cd/index.htm, [accesat 12.11.2011].

Andreescu, R.R., Lazăr, C., Florea, M., Moldoveanu, K., Ignat, T., Soficaru, A., Ion, A., Bălăşescu, A., Radu, V. şi Chitonu, M. (2009) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu, I.Oberländer-Târnoveanu şi F. Vasilescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2008, Valachica XXI-XXII, Târgovişte, http://www.cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2009/cd/index.htm, [accesat 14.11.2011].

Andreescu, R. R., Lazăr, C., Florea, M., Moldoveanu, K., Haită, C., Bălăşescu, A., Radu, V., Ignat, T., Soficaru, A., Ion, A., Neagu, G., Chitonu, M. şi Mărgărit, M. (2010) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu, C. Bem, I. Oberländer-Târnoveanu şi F. Vasilescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2009, Bucureşti, http://www.cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2010/cd/index.htm, [accesat 14.11.2011].

Andreescu, R.R., Lazăr, C., Florea, M., Moldoveanu, K., Ignat, T., Haită, C., Bălăşescu, A., Radu, V. şi Chitonu, M. (2011) ) ‘Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu, C. Bem, I. Oberländer-Târnoveanu şi F. Vasilescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2010, Bucureşti, http://www.cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2011/cd/index.htm, [accesat 14.11.2011].

Andreescu, R. şi Lazăr, C. (2008) ‘Valea Mostiştei. Aşezarea gumelniţeană de la Sultana-Malu Roşu’, Cercetări Arheologice XIV-XV: 55-76.

Andrieşescu, I. (1924) ‘Les fouilles de Sultana’, Dacia. Revue d’Archeologie et d’Histoire Ancienne. I: 51-107.

Arnold, D.A. (1985) Ceramic Theory and Cultural Process, Cambridge: Cambridge University Press. Babeş, M. (1994) ‘Cultură’, în C. Preda (coordonator) Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a

României, vol. I, pp. 390, Bucureşti: Ed. Enciclopedică. Bugoi, R., Constantinescu, B., Pantos, E. şi Popovici, D. (2008) ‘Investigation of Neolithic ceramic

pigments using synchrotron radiation X-ray diffraction’, Powder Diffraction 23(3): 195-9. Burens, A., Ailincăi, S., Micu, C., Carozza, L. şi Lăzurcă, E. (2010) ‘Premières observations sur les

techniques de façonnage et de finition de la céramique chalcolithique Gumelniţa A2 du site de Carcaliu (Dobroudja, Roumanie)’, Studii de Preistorie 7: 95-123.

Byrd, J.E. şi Owens Jr., D.D. (1997) ‘A method for measuring relative abundance of fragmented archaeological ceramics’, Journal of Field Archaeology 24 (3): 315-20.

Chicideanu, I. M. (2000) ‘Mormânt’, în C. Preda (coordonator) Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, vol. III, pp. 108-112, Bucureşti: Ed. Enciclopedică.

Dumitrescu, Vl. (1979) Arta culturii Cucuteni. Bucureşti: Ed. Meridiane. Frînculeasa, A. (2010) Epoca neolitică în nordul Munteniei. (Contribuţii arheologice asupra evoluţiei

comunităţilor umane în nordul Munteniei în epoca neolitică), Ploieşti: Ed. Mileniul III. Harris, E.C. (1997) Principles of Archaeological Stratigraphy, Second Edition, London & New York:

Academic Press Limited. Isăcescu, C. (1984a) ‘Săpăturile de salvare de la Sultana, com. Mânăstirea’, Cercetări Arheologice VII:

27-42. ─── (1984b) ‘Staţiunea eneolitică de la Sultana-com. Mânăstirea’, în Documente Recent Descoperite

şi Informaţii Arheologice, pp. 11-20, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, Bucureşti: Ed. Academiei R.S.R.

Joukowsky, M.S. (1982) ‘Ceramic processing: an Appraisal of the Lake Vouliagméni recording system and the issuues addressed by Nicholas David’, Journal of Field Archaeology 9: 248-51.

Lazarovici, Gh. şi Maxim, Z. (1995) Gura-Baciului - Monografie arheologică, Cluj-Napoca: Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.


Lazarovici, Gh. şi Micle, D. (2001) Introducere în arheologia informatizată, Timişoara: Universitatea de Vest Timişoara.

Marshall, F. şi Pilgram, T. (1993) ‘NISP vs. MNI in Quantification of Body-Part Representation’, American Antiquity 58 (2): 261-9.

Meier-Arendt, W. (2007) ‘Despre noţiunea de cultură în neoliticul european’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 58(3-4): 393-9.

Orton, C., Tyres P. şi Vince, A. (1993) Pottery in archaeology, Cambridge Manuals in Archaeology, Cambridge: Cambridge University Press.

Paveleţ, E. (2010) Ceramica Stoicani-Aldeni din aşezările de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova) şi Coţatcu (jud. Buzău), Ploieşti: Ed. Musica Viva.

Petrescu-Dîmboviţa, M., Florescu, M. şi Florescu, A.C. (1999) Truşeşti - Monografie arheologică, Bucureşti: Ed. Academiei Române.

Popovici, D., Rialland, Y. (1996) Viaţa pe malul Dunării acum 6 500 ani, Bucureşti-Paris. Popovici D., Vlad, F., Torcică, I. şi Bănoiu, D. (2003) ‘Gumelniţa pottery from Borduşani’, în

D. Popovici (ed.), Archaeological pluridiscilinary researches at Borduşani-Popină, pp. 9-35, Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun.

Randoin, B., Popovici, D. şi Rialland, Y. (2001) ‘Metoda de săpătură şi înregistrarea datelor stratigrafice într-un sit pluristratificat: tell-ul neo-eneolitic de la Hârşova’, Cercetări Arheologice XI (1): 199-233.

Reitz, E.J. şi Wing, E.S. (2008) Zooarchaeology, Second Edition, Cambridge Manuals in Archaeology, Cambridge: Cambridge University Press.

Rice, P.M. (1987) Pottery Analysis: A Sourcebook, Chicago: University of Chicago Press. Rye, O.S. (1981) Pottery Technology: Principles and Reconstruction (Manuals on archeology),

Washington DC: Taraxacum. Sîrbu, V. (1996) Dava getică de la Grădiştea. Monografie arheologică, Brăila: Ed. Istros. Shepard, A.O. (1974) Ceramics for the Archaeologist, Publication 609, Washington DC: Carnegie

Institution of Washington. Sinopoli, C.M. (1991) Approaches to Archaeological Ceramics, New York: Springer. Teodor, E.S. (1996) Sistemul Compas. Studiu de morfologie analitică numerică, aplicat ceramicii

uzuale din perioada de migraţie a slavilor, Bucureşti: Muzeul Naţional de Istorie a României. ─── (1998a) ‘Sistemul Compas (II). Subsistemul alfanumeric’, Arheologia Moldovei 21: 239-75. ─── (1998b) ‘Introducere în volumetria ceramicii secolului VI-lea nordul Dunării de Jos’, Arheologia

Medievală 2: 21-50. Trohani, G., Andreescu, R.R., Lazăr, C., Ignat, T., Haită, C., Soficaru, A. şi Gătej, M. (2007) ‘Sultana,

com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Malu Roşu’, în M.V. Angelescu şi F. Vasilescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2006, Bucureşti, http://www.cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2007/cd/index.htm, [accesat 12.11.2011].

Vitelli, K.D. (1989) ‘Were pots first made for foods? Doubts from Franchthi’, World Archeology 21 (1): 20-9.

Voinea, V. (2005) Ceramica complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI. Fazele A1 şi A2, Constanţa: Ed. Ex Ponto.

Voinea, V. şi Neagu, G. (2006) ‘Ceramica Hamangia III’, Pontica 39: 9-34. Voss, B.L. şi Allen, R. (2010) ‘Guide to Ceramic MNV Calculation Qualitative and Quantitative Analysis’,

Technical Briefs In Historical Archaeology 5: 1-9. Whallon Jr., R. (1972) ‘A New Approach to Pottery Typology’, American Antiquity 37 (1): 13-33. Whalen, M.E. (1998) ‘Ceramic Vessel Size Estimation from Sherds: An Experiment and Case Study’,

Journal of Field Archaeology 25 (2): 219-27.


1

2

Planşa I. 1. Localizarea geografică a sitului de la Sultana ‘Malu Roşu’. 2. Aşezarea de tip tell.

1. Location of Sultana ‘Malu Roşu’ site. 2. The tell settlement.


1 2

3 4

5 6

Planşa II. Locuinţa nr. 5 - aspecte din timpul cercetării: 1. camera 2; 2. camera 1; 3. peretele de compartimentare dintre camere; 4. vatra din camera 1; 5. crusta de noroi arsă; 6. scheletele de şarpe ars din camera 2.

House no. 5 features: 1. room no. 2; 2. room no. 1; 3. inner wall between rooms; 4. hearth in room no. 1; 5. burnt mud crust; 6. burned snake skeleton in room no. 2.


85%

15%

Determinabile

Indeterminabile

1

28

226

8979

730

619

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Fină Semifină Grosieră

Determinate Indeterminabile

2 Planşa III. 1. Raportul dintre fragmentele ceramice determinate şi cele indeterminabile (n=1771); 2. Raportul dintre fragmentele ceramice determinate şi cele indeterminabile în cadrul categoriilor de pastă (n=1771).

1. Ratio between determined and indeterminable ceramic fragments (n=1771); 2. Ratio between determined and indeterminable ceramic fragments in terms of fabric categories (n=1771).


53%

47%Ardere oxidantă

Ardere reducătoare

1

80%

13%

7%

tronconic bitronconic sferic

2 Planşa IV. 1. Raportul dintre tipurile de ardere identificate (n=1745); 2. Raportul dintre categoriile de forme pentru categoria de pastă fină (n=30).

1. Ratio between firing types (n=1745); 2. Ratio between fine fabric vessel shapes (n=30).


71%

16%

13%


1

57%24%

19%


2 Planşa V. 1. Raportul dintre categoriile de forme pentru categoria de pastă semifină (n=224); 2. Raportul dintre categoriile de forme pentru categoria de pastă grosieră (n=89).

1. Ratio between semi-fine fabric vessel shapes (n=224) and coarse fabric vessel shapes (n=89) (2).


0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

4,5

11 cm 12 cm 14 cm 16 cm 22 cm 32 cm 40 cm

1

0

0,5

1

1,5

2

2,5

4 cm 6 cm 7,5 cm

2 Planşa VI. 1. Distribuţia pe clase după diametrul la buză pentru ceramica fină (n=10); 2. Distribuţia pe clase după diametrul la bază pentru ceramica fină (n=4).

1. Distribution of lip diameters of fine fabric vessels (n=10); 2. Distribution of base diameters of fine fabric vessels (n=4).


0

2

4

6

8

10

12

14

6cm

12cm

13cm

15cm

16cm

17cm

18cm

19cm

20cm

21cm

23cm

24cm

25cm

26cm

27cm

28cm

29cm

30cm

31cm

32cm

34cm

35cm

36cm

38cm

40cm

42cm

46cm

48cm

50cm

52cm

1

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4 cm 5 cm 8 cm 9 cm 10 cm 11 cm 12 cm 13 cm 14 cm 15,5 cm

2 Planşa VII. 1. Distribuţia pe clase după diametrul la buză pentru ceramica semifină (n=77); 2. Distribuţia pe clase după diametrul la bază pentru ceramica semifină (n=19).

1. Distribution of lip diameters of semi-fine fabric vessels (n=77); 2. Distribution of base diameters of semi-fine fabric vessels (n=19).


00,5

11,5

22,5

33,5

44,5

10cm

13cm

15cm

16cm

18cm

20cm

25cm

27cm

29cm

31cm

30cm

36cm

38cm

40cm

42cm

44cm

46cm

1

0

1

2

3

4

5

6

6 cm 9 cm 10 cm 12 cm 13 cm 14 cm 16 cm 24 cm

2 Planşa VIII. 1. Distribuţia pe clase după diametrul la buză pentru ceramica grosieră (n=23); 2. Distribuţia pe clase după diametrul la bază pentru ceramica grosieră (n=14).

1. Distribution of lip diameters of coarse fabric vessels (n=23); 2. Distribution of base diameters of coarse fabric vessels (n=14).


68%

18%

14%

Tronconic Bitrtonconic Sferic

1

32%

68%

Decorate

Nedecorate

2

78,63%

11,56%

0,35%9,46%

Decor plastic

Decor incizat

Decor excizat

Decor pictat

3

Planşa IX. 1. Raportul dintre categoriile de forme şi toate categoriile de pastă (n=343); 2. Distribuţia lotului ceramic fragmentar din perspectiva decorului (n=1771); 3. Raportul dintre tipurile de decor (n=571).

1. Ratio between vessel shapes for all fabric categories (n=343); 2. Distribution by decoration type of potsherds (n=1771); 3. Ratio between decoration types (n=571).


Planşa X. Locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’ - tabel de forme.

Vessel shapes from House no. 5 at Sultana ‘Malu Rosu’.


Planşa XI. Categoriile de pastă - imagini microscopice.

Fabric types - microscope images.


Planşa XII. Tipurile de decor identificate în locuinţa nr. 5 de la Sultana ‘Malu Roşu’.

Decoration types identified in house no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’.


1 2

…

3 4

5 6

Planşa XIII. Ceramică in situ din locuinţa nr. 5: 1-2. Vase complete descoperite în camera 1; 3-6. Ceramică fragmentară descoperită în camera 2.

In situ vessels from house no. 5: 1-2. Complete vessels from room no. 1; 3-6. Fragmentary pottery from room no. 2.


2 1

3

4 5

6 7

8 9 Planşa XIV. Vase întregi şi reîntregibile din locuinţa nr. 5: 1-2. Capace 1; 3-5, 7. Vase tronconice; 6. Vas sferic; 8-9. Vase bitronconice.

Complete and restored vessels from house no. 5: 1-2. Lids; 3-5, 7. Truncated vessels; 6. Spherical vessel; 8-9. Bitruncated vessels.

ceramica din locuinţa nr.5 de la sultana „malu roşu”

Documents