UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARA

SPECIALIZAREA: CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR

ALIMENTARE

PROIECT C.E.P.A.PEVALUAREA CALITATII WHISKY-ULUI

Student: Barbaros Nicolae

An: IV, Grupa 2

1

Con inutț1. Whisky – prezentare generala...............................................................................................32. Istoria producerii whisky-ului...............................................................................................33. Etapele producerii whisky-ului.............................................................................................74. Caracteristici de calitate ale whisky-ului............................................................................115. Valoarea nutritiva a whisky-ului........................................................................................116. Etichetarea whisky-ului......................................................................................................127. Sortimente de whisky existente pe piata si reteta...............................................................128. Date privind consumul de whisky......................................................................................179. Importanta marcii si modalitati de promovare....................................................................2110. Whiskey. Modalitati de poluare si combatere.................................................................2411. BIBLIOGRAFIE:............................................................................................................28

1. Whisky – prezentare generala

Primul document despre whisky este din anul 1405 si a fost gasit in Irlanda, in acest

document se specifica ca whisky-ul a fost produs de calugari. In 1496 un alt document

mentioneaza despre existenta whisky-ului in Scotia.

Whisky (whiskey) este o bautura alcoolica rafinata foarte cunoscuta, obtinuta din

cereale (grau, secara, orz, porumb) cu concentratia alcoolica de 43 % vol.

Predominanta unei anumite plante in masa de cereale din care se distileaza whisky-ul

arata in general tara de provenienta: secara - Canada, porumb – America, orz – irlanda,

Scotia etc.

Culoarea variaza de la galben inchis la brun deschis, cu un gust caracteristic de fum.

Oricum, fiecare brand (tip) isi are proprietatile sale, datorate metodei de distilare, apei

folosite, masei de cereale (maltificate / nemaltificate), vechimii etc. Si aceasta bautura

se lasa la invechit in butoaie de stejar, iar vechimea da calitate acestuia. Exista whisky

pur (straight) sau in amestec (blended) – mai multe tipuri de whisky se amesteca inainte

sau dupa invechire. Acestea sunt in general mai slabe.

Dupa modul in care se scrie denumirea sa se poate observa originea: whisky – Canada,

Scotia, marea Britanie; whiskey – Irlanda, America. Se serveste in pahare tumbler

mijlocii (40 ml), sec sau cu gheata.

2. Istoria producerii whisky-ului

Istoria producerii whisky-ului este in stransa legatura cu istoria scotienilor. Desi nu

exista o data certa a momentului in care whisky-ul s-a produs pentru prima data, istoricii

afirma ca, inca din antichitate, celtii practicau distilarea acestei bauturi, numind-o “Uisge

beatha” – “Apa vietii”. De-a lungul anilor, perfectionandu-si aceasta arta, scotienii s-au

afirmat printre liderii mondiali in materie de producere a whisky-ului.

Armatele scotiene erau conduse in lupta de catre cimpoieri, cantand. Acestia ii inspirau

pe luptatori si semanau teroare in inimile dusmanilor. Pentru a rasplati curajul si spiritul

lor de conducatori, s-a nascut in Sscotia traditia de a pastra putin din whisky-ul cel mai

rafinat pentru cimpoier ; traditia se pastreaza si astazi atunci cand acesta canta in

cadrul aunarilor scotiene.

Documentele atesta faptul ca distilarea era o procedura cunoscuta si intalnita inca din

1494 – 8 boluri de malt fiind suficiente pentru a produce 1500 de sticle, ceea ce

demonstreaza faptul ca exista inca de-atunci o forma clara de “productie de masa”.

Totusi, datorita cunostintelor tehnice deficitare si instrumentelor precare, rezultatele

distilarii erau destul de rar aceleasi. Cateodata produsul final era prea slab, cateodata

era prea puternic, iar cateodata avea chiar o influenta daunatoare asupra sanatatii

consumatorilor, putand cauza nu numai banalele dureri de cap, dar chiar si orbirea

acestora. In secolele al XVI-lea si al XVII-lea procesul distilarii a fost perfectionat,

ajungandu-se la varianta care se utilizeaza si in ziua de astazi. In secolul al XVI-lea,

whisky-ul a devenit extrem de popular printre scotieni. La inceputul secolului al XVII-lea,

popularitatea in crestere a whisky-ului a determinat Parlamentul scotian sa introduca

taxe atat pe malt, cat si pe produsul final, acestea fortand producatorii care nu isi

puteau perminte sa plateasca taxele sa isi continue activitatea in secret – incepe deci

perioada misterioasa a producerii ilicite a whisky-ului.

Pentru a impiedica continuarea activitatii ilegale a acestor producatori, consiliul a

angajat colectori de taxe. Acestia ii cautau pe cei care produceau in secret whisky si

care nu plateau impozitele obligatorii si deseori interveneau conflicte. Nu mult dupa

aceasta, contrabanda cu whisky a avansat mult, fiind folosite toate tehnicile posibile

pentru a ascunde producerea acestei bauturi si pentru a o transporta in secret. S-a

dezvoltat chiar si o retea informationala pentru a-i avertiza pe oameni de apropierea

colectorilor.Contrabanda a durat aproximativ 150 de ani.

De-abia in 1823 Ducele de Gordon a propus Camerei Lorzilor ca Guvernul sa legalizeze

producerea whisky-ului, pentru a obtine mai mult profit. Astfel, a fost introdusa o noua

lege, care a stabilit ca producatorii acestei bauturi sa plateasca o taxa fixa pentru

licenta de numai 10 lire sterline pentru fiecare galon de whisky. Aproape instantaneu

contrabanda a incetat, iar pana in ziua de astazi whisky-ul scotian a avut si are fani in

intreaga lume

Procedeul distilarii a fost practicat pentru prima data undeva in Asia, in jurul anului 800

i.Hr. Initial tehnicile serveau fabricarii parfumurilor, insa exista dovezi conform carora

chinezii le utilizau si pentru a prelucra alcool din boabe de orez.

Desi sunt incerte metodele prin care procesul a ajuns in Insulele Britanice, se stie ca

introducerea lui in Europa s-a datorat maurilor. Mai tarziu, celtii au practicat distilarea

pentru a obtine asa-numita "Uisge beatha" ("Apa Vietii").

Astfel incepe istoria whisky-ului, aflata in stransa legatura cu cea a scotienilor, care s-au

afirmat printre liderii mondiali in materie de producere a celebrei bauturi.

In 1494 exista o forma clara de ‘productie de masa’, distilarea fiind folosita sistematic in

Scotia - 8 boluri de malt erau suficiente pentru producerea a 1500 de sticle. Arta de a

filtra "apa vietii" s-a extins rapid in majoritatea regiunilor, ceea ce a starnit reactii la

nivelul Parlamentului scotian. Astfel, se initiasera actiuni impotriva distileriilor care

functionau ilicit.

Contrabanda cu whisky a fost inevitabila si a durat aproximativ 150 de ani. In acest

timp, s-au folosit toate tehnicile posibile pentru a ascunde producerea bauturii si pentru

a o transporta in secret. Abia in 1823 Ducele de Gordon a propus legalizarea producerii

whisky-ului, pentru a obtine mai mult profit.

Cunoscatorii stiu ca whisky-ul este cu atat mai bun cu cat e mai vechi. In secolul al XIV-

lea insa, gustul a ceea ce cunoastem astazi era foarte diferit, tocmai pentru ca bautura

se consuma in stare "cruda". Senzatia gustativa mai mult decat placuta a produsului

maturat a fost, evident, descoperita din intamplare, dupa ce o sticla cu whisky fusese

uitata undeva timp indelungat.

Istoria bauturilor obtinute prin distilare incepe odata cu descoperirea acestei tehnici în

Asia pe undeva în jur de 800 î.Hr.. Iniţial, tehnica a fost folosita doar pentru a face

parfum, dar există dovezi că în China se obtineau băuturi distilate din orez în acea

perioada. Nu este clar modul în care cunoştinţele lor despre distilare si-au găsit cale

spre Insulele Britanice ; ce ştim sigur este faptul că procedeul a fost adus de

ambarcaţiuni maure in Europa medievala. Ce s-a întâmplat cel mai probabil atunci a

fost că aceste cunostinte s-au raspandit rapid in randul manastirilor din Europa. O teorie

comună este că Sf. Patrick, patronul Irlandei, a adus cu el aceasta artă, atunci când a

venit în Irlanda în calitate de misionar creştin în 432AD.

În orice caz, aceste cunoştinţe, la un moment dat au intrat in ariile celtice, care le-au

folosit pentru a-şi face Uisge Beatha, “apă a vieţii” in lb. galeza. Celtilor le datoram

cuvântul “whiskey”, deoarece “whiskey” poate fi derivat din cuvantul celtic “Uisge”.

Anul 1494 este o piatră de hotar în istoria whiskey-ului. In acel an a fost atestata o

achiziţie de “opt bolls de malţ pentru a călugăr John Cor pentru a face aqua vitae”.

Aceasta este prima dovadă scrisă a productiei de whiskey scoţian. Ca şi în multe alte

meşteşuguri , cunoştinţe de distilare s-au răspândit curând în afara manastirilor, şi “apa

de viata” a inceput a fi produsa în fiecare fermă în Scoţia. Această productie pe scară

largă de uz casnic a fost continua până în momentul în care in 1820 a fost adoptat

sistemul de accizare a bauturilor alcoolice şi administraţia locală a început să declare

ilicite aceste distilerii.

Whiskey-ul din secolul XVI avea gust foarte diferit de băutura de care ne bucurăm

astăzi. În acel moment whiskey era consumat foarte tanar şi avea un gust brutal, crud.

Faptul că whiskey se îmbunătăţeşte cand ii este permis să se matureze in butoaie timp

indelungat nu a fost descoperit până la mijlocul secolului al optsprezecelea. Ca şi în

multe alte cazuri de descoperiri istorice, si aceasta a fost făcută accidental; cand un

vechi butoi uitat a fost gasit de un norocos proprietar, care a realizat că whiskey-ul din

butoi are, de fapt, un gust mai bun ca niciodata, in loc sa fie distrus, cum credea el.

Actul de Uniune în 1707 a pecetluit unirea parlamentelor din Scoţia şi Anglia.

Tratatul a fost rezultatul unor factori politici şi economici, care au indicat că o astfel de

uniune ar fi reciproc avantajoasa. Guvernul a dorit sa extinda acest tratat si asupra

productiei de malt, pentru a obtine venituri si din aceasta industrie. După o perioadă de

violente, cu multe revolte, sistemul de taxare pentru malt a fost aplicat în final, în 1725.

Acesta a fost începutul unei ere a distileriilor ilegale si a contrabandei. La inceputul

secolului XIX aproape orice sticlă de whiskey în Scoţia era produsă în mod ilegal.

În 1831 un fost Inspector General de taxe si accize din Irlanda, Aeneas Coffey, a

inventat o noua versiune a patentului original. Acesta a îmbunătăţit în continuu tehnica

de distilare, a redus costurile de producţie şi a permis utilizarea simultană a orzului

macerat si nemacerat, împreună cu alte tipuri de porumb. Autoritatea irlandeză nu

agreat niciodată ideea dar Coffey a reuşit să-si introducă noul patent în Scoţia. În doar

câteva decenii insa , aceasta idee originala irlandeză i-a facut sa isi piarda dominatia

peste industria de whiskey. Coffey putea produce cantităţi mari în comparaţie cu

produse tradiţionale de distilare, insa el producea o marfa inferioară calitativ. Soluţia la

această problemă a fost de a combina acest produs « Coffey Still » cu whiskey obtinut

prin metode tradiţionale de distilare. Andrew are această idee în 1852, şi astfel a

inceput sa se comercialize asa numitul “Blended Whiskey”. Pentru că a avut un succes

imediat, productia de Scottish Whiskey a fost curând depăşita de departe de cea

irlandeză. Acest avantaj în volum a devenit in curand important; aproximativ in acelasi

timp cu introducerea amestecului de whiskey, Filoxera vastatrix, paduchele American al

vitei de vie a ajuns in Franţa. Răspândirea organismelor dăunătoare a fost rapida şi

acestea au ajuns în regiunea Cognac in 1880. Filoxera a distrus toate viile, si cu

acestea, întreaga industrie de brandy, si astfel amestecul de whiskey a fost uşor

acceptat ca o alternativă la criza de coniac frantuzesc. Cand plantatiile franceze de viţă

de vie au fost refacute, whiskey deja încetase să mai fie “doar o alternativă” şi era clar

stabilit în fruntea bauturilor spirtoase.

Whiskey a inceput sa fie un produs comercializat pe piaţa britanică în 1820, dar azi a

devenit o băutură care este iubita şi apreciata în întreaga lume. O mare parte a acestui

incredibil success este datorat introducerii whiskey-ului in amestec; chiar si azi

aproximativ 90 la sută din whiskey-ul produs în Scoţia este folosit in amestec (Blended

Whiskey). Cu toate acestea, interesul pentru “single malt whiskey” a crescut în ultimii

ani şi este probabil ca acastă dezvoltare sa continue.

3. Etapele producerii whisky-ului

Whisky- ul este un distilat alcoolic, obtinut dintr-un terci de cereale fermentat (secara,

porumb si orz) cu concentratia alcoolica de 43 % vol. Predominanta unei anumite plante

in masa de cereale din care se distileaza whisky-ul arata in general tara de provenienta:

secara - Canada, porumb – America, orz – irlanda, Scotia etc.

Culoarea variaza de la galben inchis la brun deschis, cu un gust caracteristic de fum.

Oricum, fiecare brand (tip) isi are proprietatile sale, datorate metodei de distilare, apei

folosite, masei de cereale (maltificate / nemaltificate), vechimii etc. Si aceasta bautura

se lasa la invechit in butoaie de stejar, iar vechimea da calitate acestuia. Exista whisky

pur (straight) sau in amestec (blended) – mai multe tipuri de whisky se amesteca inainte

sau dupa invechire. Acestea sunt in general mai slabe.

Exista multe varietati de whiskey – sau whisky, cum se scrie in Scotia si Canada.

Rezultatul final este influentat de numerosi factori, printre care apa, tipul de cereale,

felul in care acestea au fost tratate si procesate, si procesul de invechire.

Printre cele mai agreate tipuri de whiskey se numara bourbon, whisky-ul canadian,

whiskey-ul irlandez, si scotch-ul.

Producerea whisky-ului presupune 5 mari etape:

1) maltuirea sau obtinerea maltului din orz;

2) presarea maltului;

3) fermentarea in urma amestecarii drojdiei cu substanta dulceaga extrasa din malt si

obtinerea unui produs impur;

4) distilarea sau rafinarea lichidului;

5) maturatia sau transformarea bauturii initiale in whisky, prin ‘invechire’.

Pe parcursul evolutiei sale, procesul are nevoie de supraveghere permanenta.

Whisky-urile irlandeze au o aroma tipica, rotunda. Spre deosebire de whisky-urile

scotiene, orzul incoltit folosit in Irlanda este uscat la foc de carbuni si nu cu fum de

turba. Astfel se mentine aroma bauturii, acest aspect devenind definitoriu pentru

whisky-ul irlandez.

Orzul neincoltit, distilat impreuna cu maltul intr-un recipient este unul dintre cele mai

importante componente din whisky-ul irlandez.Multe dintre whisky-urile irlandeze sunt

distilate de trei ori pentru o mai mare puritate si aroma. In alte tari se distileaza doar de

doua ori. Aroma dominanta a whisky-ului irlandez provine din orzul folosit, diferentele

intre marci survin din proportiile dintre orzul uscat si incoltit. Ceea ce completeaza

magia whisky-ului irlandez este maturarea de cel putin trei ani in butoaiele aromate de

stejar.

Se fabrică de 3 tipuri: din secară, din porumb şi malţ, din orz. Whisky scoţian şi irlandez

se prepară din orz şi alte cereale. În SUA mustul pentru whisky se prepară din amestec

de porumb (65 – 70 %), secară (15 – 23 %) şi malţ de orz (12 – 15 %). Pe lîngă etanol,

wisky conţine acizi, esteri, aldehide, alcooli superiori, furfural şi substanţe extractive din

lemn de stejar carbonizat.

Tehnologia de obţinere a whisky-ului include următoarele cicluri tehnologice: prepararea mustului, fermentarea alcoolică a acestuia, distilarea brăgii mature, maturarea.

Prepararea mustului cuprinde următoarele operaţii tehnologice: fabricarea şi tratarea termică a plămadei, zaharisirea şi răcirea masei răsfierte. Mustul obţinut, cu concentraţia în substanţe uscate de 16 – 17 % masă se diluează cu borhot răcit pînă la concentraţia în substanţe uscate de 11 – 13 % masă. Diluarea cu borhot are scopul de a înlesni acumularea în whisky a substanţelor aromatice.

Fermentarea alcoolică a mustului se realizează cu rase speciale de levuri XII

sau M la 300C în aparate de fermentare dotate cu sisteme de răcire cu apă, timp de 3 – 4 zile. Tăria alcoolică a brăgii mature este de 7-8 % vol.

După diluarea distilatului brut cu apă distilată pînă la 50 % vol. alcoolul se toarnă în butoaie de stejar carbonizate în interior, avînd capacitatea de 20 dcl.

Maturarea distilatelor decurge la temperatura de 18 – 230C, umiditatea -70-80 %, timp de cel puţin 4 ani. În timpul maturării are loc îmbogăţirea băuturii whisky cu substanţe extractive din doaga carbonizată de stejar. Din lemnul de stejar se extrag produsele hidrolizei şi oxidării ligninei, celulozei şi hemicelulozei. În consecinţă, whisky se îmbogăţeşte cu acizi şi aldehide alifatice şi aromatice cu aromă puternică. Cu mărirea concentraţiei acizilor, aldehidelor, se intensifică şi procesul de esterificare, ca urmare,

concentraţia esterilor la maturare se multiplică de peste 6 ori. Aroma whisky devine tipică pronunţată, gustul armonios.

Cupajul pentru whisky include distilate maturate de diferite vârste, soluţie apoasă a alcoolului etilic rectificat extrapurificat, cu tăria alcoolică de 45 %, sirop de zahăr, diferite extracte, vinuri, sucuri. Whisky maturat, cupajat, se filtrează şi se

îmbuteliază în sticle de 0,25, 0,5 şi 0,75 dm3.

SCHEMA TEHNOLOGICA A WHISKEY-ULUI

Fermentatia alcoolica

Distilarea bragii mature

Maturarea

Prepararea mustului

Fabricarea si tratarea termica a plamadei

Zaharisirea

Racirea masei rasfierte

4. Caracteristici de calitate ale whisky-ului

Whisky-ul este cel mai complex dintre distilate, obţinut utilizând exclusiv cereale: orz,

secară, porumb, grâu, ovăz. Numeroasele varietăţi din acest distilat, existente în

comerţ, se diferenţiază prin mai mulţi factori:

- calitatea materiei prime în sine poate varia de la o ţară la alta, se pot folosi una

sau mai multe cereale cu metode de producţie diferite,

- tehnicile de transformare a amidonului în zaharuri diferă, cele de fermentare

sunt foarte rnult deosebite unele de altele,

- procesele de distilare, în sfârşit, un aspect ce nu poate fi neglijat,

- metodele şi durata de învechire, fac ca acest distilat de frunte între toate cele

existente să difere întotdeauna în funcţie de producător.

Calitatea whisky-ului poate fi data si de numarul si identitatea malturilor ce se combina,

acesta putand avea un gust persistent ce imbina o bogatie de arome de miere, cu o

subtila tenta de afumat.

5. Valoarea nutritiva a whisky-ului

Din punct de vedere a valorii nutritive whisky-ul contine 301 kcal, 0 proteine, 42,2

Lipide, 0 Glucide si 0% apa. Din punct de vedere al aditivilor alimentari, tăriile (vodca,

whisky, etc.) nu prezintă pericol, întrucât chiar alcoolul este un bun conservant.

6. Etichetarea whisky-ului

Toti producatorii de whisky sunt obligati ca pe eticheta fiecarui produs sa inscrie atat

caracteristicile produsului, compozitia acestuia, perioada de valabilitate, originea sau

provenienta ingredientelor utilizate, cantitatea neta, conditiile de depozitare, cat si

metodele de fabricatie sau de productie. Potrivit oficialilor Ministerului Agriculturii,

aceasta modalitate de ambalare trebuie sa fie in conformitate cu standardele

comunitare si are ca scop principal protectia consumatorilor, care au dreptul de a alege

produsul care corespunde atat din punct de vedere financiar, dar si calitativ.

Astfel, pe etichete trebuie sa se regaseasca si denumirea comerciala sau sediul

producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului, cat si instructiuni de utilizare

atunci cand lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a produselor.

In cazul in care acestea sunt importate, pe ambalaj vor fi trecute numele si sediul

societatii care a adus in tara respectivul produs.

7. Sortimente de whisky existente pe piata si reteta

Prin termenul whisky se înţelege distilatul produs în Scoţia, Canada şi Japonia, în timp

ce denumirea whiskey este folosită de către toţi ceilalţi producători mondiali.

Vă prezentăm, în continuare, o listă a principalelor tipuri de whisky şi whiskey:

- bourbon whiskey - produs, la început, în ţinutul Bourbon (Kentucky, SUA),

este produs acum şi în alte state ale Confederaţiei. Trebuie să conţină 51%

distilat de porumb. Este lăsat să se învechească în butoaie, mai ales de gorun

american, carbonizate în interior.

- canadian whisky - whisky-ul canadian este, de cele mai multe ori, un amestec

de distilate de secară cu alte distilate de cereale şi alcool neutru.

- corn whisky - produs în Statele Unite, este obţinut cu o concentraţie de

porumb de cel puţin 80%. Partea rămasă este compusă din secară încolţită,

ovăz, orz şi malţ de orz.

- irish whisky - distilat din cereale, produs în Irlanda, folosinduse în special malţ

de orz. Este distilat de trei ori în alambicuri separate şi lăsat la învechit timp de

cel puţin 3 ani, în butoaie din lemn de diferite esenţe, noi sau folosite anterior

pentru alte produse.

- rye whiskey - produs în Statele Unite, trebuie să conţină cel puţin 51% malţ de

secară şi să fie păstrat în butoaie noi de gorun, carbonizate în interior. Poate fi

şi un amestec de diferite cantităţi de whiskey, dar de acelaşi tip.

- scotch whisky - este cel mai complex whisky şi trebuie să fie produs în Scoţia.

Diferă numai inscripţiile de pe etichete. blended - este un amestec de mai multe

tipuri de whisky de malţ şi de cereale, în proporţii variabile, dar, în general,

proporţia este de circa 40% whisky din malţ şi 60% whisky din boabe. single

malţ - indică faptul ca acest whisky a fost produs într-o anumită distilerie şi, în

final, a fost amestecat cu whisky-uri provenite şi din alte distilerii. Este cunoscut

şi sub numele de malţ whisky sau scotch malţ whisky. grain whisky - whisky

produs din cereale diferite nemalţate.

Whisky-ul este o bautura alcoolica spirtoasa care se matureaza in general in butoaie din

lemn de stejar. Ca exceptii, exista si whisky-uri maturate in butoaie din lemn de cires

etc. Whisky-urile din categoria “scotch” se matureaza in butoaie vechi, cu cat un butoi

este mai vechi, cu atat mai bine. Burbon-ul se matureaza in butoaie noi. De faptul ca la

un interval de timp butoaiele trebuiesc schimbate profita diversi intreprinzatori. Un bun

exemplu este o firma care produce parchet din lemnul butoaielor de whisky scoase din

folosinta. Acest parchet se deosebeste printr-o culoare deosebita si o “aroma

originala”.Principala materie prima in producerea de whisky este orzul, malţul de orz,

graul, secara, maltul de secara sau porumbul.Cele mai importante categorii de whisky

sunt single malt, malt si blended.

Whisky-ul se poate bea cu gheata ("on the rocks") sau fara ("plain" sau "straight up").

Single malt este whisky-ul care are gustul, mirosul, culoarea si in general toate

caracteristicile cat mai apropiate de ceea ce promoveaza “istoric” o distilerie. Doar o

mica parte din productia unei distilerii se vinde in produse de tip “single malt”. Din tot

single malt-ul produs de o distilerie intr-un an, se pastreaza un singur butoi, acest

whisky se imbuteliaza in sticle numerotate (ca la vin) in categoria “single cask” (”single

cask”=singurul butoi). Whisky-ul “single cask” este cel mai scump si se gaseste in

general la distilerii si in magazine selecte. Astfel se bauturi NU se gasesc la

“supermarket” . Glenfiddich este cel mai vandut single malt din lume. Exemple de single

malt: Glenfiddich, Glengoine, Oban, Talisker etc.

Malt - este categoria de whisky fabricata doar din malţ de orz in recipiente cu forma de

ceapa, ca cele din fotografia de mai sus. Malţul este un produs obtinut din boabe de orz

incoltite, uscate si macinate. Datorita modul de uscare al malţului in multe whisky-uri se

simte un gust de fum. In Scotia orzul se usuca in general prin arderea carbunelui. Cei

de la Glengoyne sunt printre putinii care usuca orzul cu foc de lemne. Malt este o

bautura care poate contine mai multe malt-uri, chiar din ani diferiti dar provenind de la

aceeasi distilerie.

Vatted Malt - este categoria de whisky care se produce prin amestecarea mai multor

single malt-uri de la mai multe distilerii. Fata de whisky blended, vatted malt nu contine

grain. Pe piata apare in categoria “pure malt”. Exemplu: Johnnie Walker Green Label.

Grain - Acest tip de whisky este folosit in general in distilerii pentru obtinerea whisky-

ului blended (amestecat). Grain se obtine din secara si malt de secara. Amintesc

despre aceasta categorie pentru ca mai nou a aparut pe piata “single grain”

(grain=grâne). Chiar daca in Loch Lomond se bea si whiskey fabricat cu apa din loch

(cel putin asta au incercat sa-mi dea), un bun exemplu de single grain este Loch

Lomond 2000Blended - Acestea sunt whisky-uri produse din “malt” si “grain” whisky si

sunt cele mai ieftine. Exemple: Chivas Regal, Ballantine’s, Johnnie Walker Red Label,

etc.

O alta categorisire a whisky-ului este si cea in funtie de zona de provenienta:

Scotch - Este whiskey produs Scotia. Daca vizitati Scotia si comandati generic

“whisky”, sigur veti primii scotch. Cele mai cunoscute scotch-uri de la noi sunt cele

produse in Speyside. In regiunea raului Spey se produc Glenfiddich, Cardhu, Glen

Grant, Grant’s etc. Cel mai vandut scotch in Europa este Ballantines iar in lume cel mai

vandut scotch este Johnnie Walker Red Label. Cea mai veche distilerie de whisky malt

este Strathisla care a fost înfiintata in 1786 iar in 1950 a fost cumparata de Chivas

Brothers Ltd. A doua distilerie aparuta in nordul scotiei este OBAN, in 1794.

Whiskey Irlandez - Nu am gresit cand am scris whiskey pentru ca Whiskey in

irlandeza este whisky si este considerat parintele tuturor whisky-urilor. Whiskey irlandez

se distileaza de trei ori si se matureaza in butoaie de lemn o perioada de cel putin 3 ani.

Cele mai cunoscute marci de whiskey la noi sunt Jameson si Tullamore Dew.

Whiskey American: Bourbon - este unul dintre principalele whiskey-uri americane.

Originar din regiunea Bourbon statul Kentucky, SUA aceasta bautura a fost creata in

1964 in urma unei legi date de congres. Cele mai importante caracteristici ale burbon-

ului sunt: trebuie sa fie 100% natural, se produce din amestec de cereale in care cel

putin 51% sa fie porumb, sa fie maturat in butoaie noi de stejar minim doi ani si sa fie

produs in America. Exemple de burbon: Four Roses, Jim Beam, Wiled Turkey etc.

Whiskey-ul Tennessee este o alta categorie de whiskey american, teoretic acest

whiskey este diferit de bourbon din cauza felului in care se face filtrarea. Eu consider ca

Tennessee este pana la urma un bourbon. Exemple: Jack Daniel’s (blended) si

Gentleman Jack (single malt).

O alta categorizare a whisky-ului poate fi facuta in functie de regiunea in care este

produsa aceasta bautura. In Scotia exista sase regiuni cunoscute pentru producerea

atat de apreciatului scotch: Speyside, Lowlands, Highlands, Campbeltown, Islands si

Islay. Fiecare zona se diferentiaza prin produse specifice, pe care distileriile le obtin atat

in functie de factorii mediului cat si prin utilizarea materialelor proprii.

Single malt scotch whisky denumeste lichidul filtrat din maltul unei singure distilerii.

Gustul acestuia nu poate fi obtinut in repetate randuri, de aceea sunt posibile

identificarea zonelor de productie a whisky-ului. In regiunea Speyside din nord-estul

Scotiei, exista distileriile cu cele mai mari concentratii de malt.

Vatted malt scotch whisky este rezultatul combinarii precise a mai multor tipuri de malt,

pentru obtinerea unui produs concentrat, cu caracter inedit. Chiar daca, in general, se

folosesc resursele mai multor distilerii, este posibil ca maltul sa apartina aceluiasi

producator, dar sa aiba ’varste’ diferite.

Single grain scotch whisky este un tip de whisky mai putin ‘provocator’, rezultat din

amestecul a numeroase cereale: grau, porumb sau orz netrecut prin procesul maltuirii.

In Scotia sunt active 8 astfel de distilerii.

Blended scotch whisky este poate cea mai populara varianta si reprezinta amestecul

mai multor tipuri de whisky, din 40-50 de distilerii. In mod normal, combinatia malt /

cereale este de 60% si 40%, concentratia maltului fiind cea care determina finetea

gustului si calitatea bauturii. Fiecare tip de whisky folosit pentru ‘blended scotch’ trece

printr-un proces de maturatie care dureaza cel putin 5 ani.

Istoria whisky-ului irlandez incepe cam din aceeasi perioada cu cea a whisky-ului

propriu-zis. Spre deosebire de scotch, whisky-ul irlandez este mai putin ‘afumat’ si

pentru ca tehnicile distilarii difera - irlandezii practicand tripla distilare pentru a reduce

din ‘rigiditatea’ bauturii. In plus, orzul folosit nu trece intotdeauna prin maltuire, ci este

lasat sa se usuce in mod natural.

Whisky-ul a intrat pe teritoriul american, odata cu imigrantii irlandezi si scotieni. Acestia

au fost nevoiti sa isi adapteze stilul de viata si implicit materialele cu care au continuat

producerea bauturilor. Cu timpul, s-a dezvoltat o noua forma de whisky, iar astazi au

ramas putine asemanari intre whisky-ul european si cel american.

Una dintre deosebiri consta in neprelucrarea cerealelor prin procese de afumare, astfel

ca whisky-ul american este mai dulce si mai puternic. A doua diferenta e data de cele

sase categorii in care a fost impartit: Bourbon, Tennessee, Rye, Wheat, Corn si

Blended whisky. Fiecare denumire este motivata atat de cantitatea cerealelor sau de

tipul bauturii cat si de metodele ambalarii.

Whisky-ul a iesit ca produs pe piata britanica in 1820, iar astazi este una dintre cele mai

apreciate bauturi la nivel mondial. Interesul degustatorilor a sporit si mai mult odata cu

aparitia blended whisky-ului - chiar si astazi, aproximativ 90% din whisky-ul produs in

Scotia fiind utilizat in variante combinate. Cu toate acestea, preferinta pentru single malt

whisky a crescut in ultimii ani si cu siguranta se va mentine.

Cele mai cunoscute sortimente de whisky existente astazi pe piata sunt:

- Scotch whisky (whisky scotian): Ballantine’s, Bell’s, Black and White, Gilbey’s

Royal, John Haig, Johnie Walker-Red Label&Black Label (lux), White Horse,

Ancester de Luxe, old Parr;

- American whiskey (Bourbon): Four Roses, Harpen’s Hiram, Walker’s Jim Beam,

Old Forrester; Old Grand Dad,Old Taylor;

- Irish whiskey (whisky irlandez): John Jameson’s, Johm Power, Paddy,

Tullamore, John Lacke,Bushmills;

- Canadian whisky (whisky Canadian) se mai numeste si “secara”, datorita

continutului mare de secara in masa de cereale din care se  obtine (51 %). Cel

mai cunoscut este Canadian Club whisky.

8. Date privind consumul de whisky

Potrivit studiilor effectuate piata interna de whisky a crescut, in acest an, cu circa 40%

fata de anul trecut, pana la o valoare de peste 60 milioane de euro, ca urmare a

micsorarii preturilor si a majorarii puterii de cumparare a populatiei, conform estimarilor

principalilor importatori.

Potrivit datelor inregistrate de Metro, din 2007 si pana in prezent, retailul romanesc a

cunoscut cele mai mari cresteri de vanzari in sectorul bauturilor (24,6%).

Cele mai spectaculoase cresteri de vanzari s-au inregistrat la ice tea (218,6%) si whisky

(142,8%).

Indiferent unde locuiesc, la oraş sau la ţară, românii se bucură tot mai des de plăcerea

de a bea „un păhărel” cu prietenii sau în familie. În timp ce locuitorii de la sate consuma

cu preponderenta vin si tuica la cazan, orăşenii bat recordul la consumul de whisky,

bere  sau vin îmbuteliat.

Românii au un apetit tot mai mare şi pentru băuturile premium. Potrivit unui studiu

realizat de compania Nielsen, consumul de whisky a crescut spectaculos în ultimii trei

ani.

Dacă în 2007, la nivelul întregii ţări, s-au consumat puţin peste un milion de litri, numai

în primul trimestru al acestui an, consumul a fost de peste 1,3 milioane de litri. 1,3

milioane de litri de whisky  au consumat românii în primele trei luni ale acestui an, cu

30% mai mult faţă de întreaga cantitate savurată pe parcursul anului 2007.

In cinci ani, romanii au ajuns sa cumpere de cinci ori mai mult whisky adus de peste

Ocean. Anul trecut, fiecare roman a baut, in medie, un pahar de 100 de mililitri. In prima

parte a anului curent, consumul statistic a crescut cu inca jumatate de pahar de

bourbon.

Exporturile de whisky din Statele Unite spre Romania au crescut de cinci ori, ajungind

de la 500.000 de containere (sticle sub patru litri) in 2000 la 2,7 milioane de containere

in 2004. In prima parte a acestui an, romanii au cumparat cu 55% mai mult whisky de la

americani decit anul trecut. “Eu sunt optimist si estimez ca in urmatorii ani consumul de

whisky se va dubla si va ajunge in jur de cinci milioane de litri pe an”, a conchis

directorul general al Pernod Ricard Romania.

Importurile de anul viitor ar putea fi afectate insa de oferta mai scazuta. Criza

economica a afectat si producatorii de whisky americani. Potrivit lui Frank Coleman,

care lucreaza in industria spirtoaselor, mai multe distilerii au avut de suferit de pe urma

acestei situatii din economie.

Cea mai bine vanduta bautura de import este, potrivit datelor din piata, whiskyul, a carui

piata este estimata, in acest an, la aproximativ 60 milioane de euro. Odata cu aderarea

Romaniei la UE, preturile bauturilor alcoolice de import au scazut cu circa 30-60%, ca

urmare a eliminarii taxelor vamale, in timp ce preturile bauturilor locale au ramas

neschimbate.

Piata a crescut pe toate palierele, tendinta sesizata si de studiul Nielsen care arata ca in

primul trimestru din 2007, vanzarile de whisky s-au dublat, iar cele de brand au crescut

cu peste 30%.

Euforia acestor previziuni a fost umbrita doar de piedicile birocratice de care s-au lovit

importatorii in primele luni ale anului. Lipsa timbrelor fiscale si cazurile de out-of stock

au fost doar doua dintre problemele care au marcat inceputul de an pe piata de whisky.

Datorita faptului ca importatorii si-au subevaluat vanzarile de sarbatori, situatiile de out

of stock au fost frecvente atat in marile magazine cat si in comertul traditional.

Daca la toate acestea se adauga faptul ca in februarie inca se procurau timbre fiscale

dupa vechile reguli si ca toata lumea cauta sa inteleaga si sa interpreteze corect noile

prevederi ale Codului Fiscal, avem toate ingredientele unui start ezitant pe piata de

whisky.

Se dezvolta segmentul de single malt: Asa cum era de asteptat, inceputul lunii martie a

adus o "asezare" a tuturor acestor aspecte. Avantul cel mai mare l-au avut extremele,

whisky-urile aflate in segmentele standard si super premium. Spre deosebire de piata

de vodca, unde producatorii romani fac legea, in categoria whisky-urilor, situatia este

exact inversa.

Marcile internationale cu notorietate, precum Ballantine's, Johnnie Walker, J&B,

Teacher's sau Jack Daniel's conduc detasat in clasamentul vanzarilor in volum. Potrivit

unui raport semnat Nielsen, cele cinci branduri internationale au realizat impreuna peste

60% vanzarile de whisky in volum, in primul semestru al anului 2007. Clasamentul

marcilor prin prisma cotei cumulate in valoare arata astfel: Ballantine's, Johnnie Walker,

Jack Daniel's, Chivas Regal si J&B. Se dezvolta segmentul de single malt Pasionatii de

whisky vor putea savura atat de pretentioasele single malturi, intrucat segmentul se

dezvolta constant. In 2007, mai multe companii au lansat pe piata romaneasca whisky-

uri single malt, adica un scotch whisky autentic. Motivul? Au aparut si consumatorii

cunoscatori care apreciaza si cauta acest gen de produs, iar piata nu este foarte

aglomerata pe segmentul amintit.

Inainte de a oferi o lista a noutatilor din aceasta categorie, mai spunem doar ca reteta

originala de "Scotch whisky" este pe baza de orz, dar procesul de fabricatie a cunoscut

foarte multe modificari de-a lungul veacurilor. Inainte de fermentare, orzul este uscat pe

o vatra in care arde turba scotiana ("peat"). Fumul de turba da bauturii gustul si

savoarea specifice; orzul este sfaramat, lasat sa fermenteze in apa, apoi distilat de

doua ori, dupa metode artizanale. Asa se obtine un "scotch whisky" autentic, cunoscut

si ca"single malt whisky" (adica o bautura distilata obtinuta din 100% malt de orz, dintr-o

singura distilerie).

Revenind la noutati, mentionam ca Sollers PPD, reprezentantul Diageo in Romania, a

lansat doua dintre brandurile din portofoliul acestuia din urma: Talisker si Lagavaulin,

ambele in categoria whisky single malt.

De retinut:

Cantitativ, in primul trimestru al acestui an, piata de whisky s-a situat in jurul a

451,3 mii litri.

Compania Nielsen a estimat o crestere cu 109,6% a vanzarilor de whisky in

volum, datorita accesibilitatii produselor unei categorii mai mari de consumatori.

Reducerile de pret la produsele de import au fost operate in doua etape, la finalul

lui 2007 si in prima parte a anului in curs.

O strategie viabila in pozitionarea produselor pentru acest an a fost alinierea

preturilor la coridorul european.

9. Importanta marcii si modalitati de promovare

Promovarea este unul dintre cele cinci instrumente importante folosite de firme pentru

orientarea comunicatiilor, convingatoare, catre cumparatori si alte categorii de public

vizate. Definim publicitatea ca fiind orice forma de prezentare si promovare nepersonala

a unor idei, bunuri sau servicii, platita de un sponsor bine precizat.

Una dintre marcile renumite de whisky este Jim Beam. Intre a vorbi despre Jim Beam si

a vorbi despre America se poate pune semnul egal;Jim Beam numai poate fi considerat

doar un brand,el este supranumitAdevăratul gust al Americii”. Bourbonul cowboy a

văzut pentru prima data lumina zilei pe la sfarsitul sec. al-XVIII-lea.

Bourbonul a apărut din nevoia de ”combustibil” pentru iernile geroase. Urmând o veche

tradiţie dinMarea Britanie, in prag de alegeri se obisnuia sa se ofere băuturi spirtoase

alegatorilor. Procesul de fabricaţie al bourbonului este destul de complicat. Băuturile

distilate, precum whiskey-ul si bourbonul, palinca rezulta din procesul de macerare,

fermentare si distilare. Intre 1700 si 1800 whiskey-ul a început sa fie învechit in butoaie

de stejar care ii dau un gust aparte. Secretul reţetei lui Beam sta insa si in apa din râul

Ohio bogat in calciu si a dublei distilări specifice bourbonului din Kentucky.

Jim Beam este un brand care este asociat cu muzica si sportul sponsorizând de-a

lungul anilor concerte de muzica country, concursuri de rodeo si cursele de maşini „Jim

Beam Racing”.

Publicitatea informativa este folosita intens in perioada de pionierat pe piata a unei

categorii de produse, atunci cand obiectivul este de a genera o cerere primara.

Publicitatea persuasiva devina importanta in etapa concurentei, atunci cand obiectivul

unei firme este de atrage o cerere selectiva pentru a anumita marca. Majoritatea

reclamelor apartin acestei categorii. De exemplu, firma Chivas Regal incearca sa

convinga clientii ca preferarea acestei marci de whisky le va conferi un statut social mai

ridicat decat consumul oricarei alte marci de whisky scotian. Unele reclame persuasive

s-au deplasat catre categoria de publicitate comparativa, care incearca sa stabileasca

superioritatea unei anumite marci apartinand aceleiasi clase de produse.

Piata bauturilor spirtoase din import se mentine de cativa ani la niveluri constante,

principalele marci avand pozitii clar determinate in topul preferintelor consumatorilor,

releva un studiu realizat de AC Nielsen la nivel national, in mediul urban.

Pe piata de whisky de import, ierarhia celor patru principale marci vandute in Romania a

ramas neschimbata de mai multi ani, trei dintre branduri fiind distribuite de Allied

Domecq Spirits & Wine. Cea mai populara marca ramane Ballantine’s, care, cu o cota

de piata de 21%, indica clar preferinta romanilor pentru whiskyul scotian. Acest brand a

inregistrat, numai in perioada sarbatorilor de iarna, vanzari de aproape 30.000 litri. Pe

locul al doilea se situeaza Teacher’s, de asemenea o marca Allied Domecq si tot un

whisky scotian. Se pare ca Romania este una dintre tarile in care aceasta marca

inregistreaza performante notabile nu numai la nivelul regiunii, ci si la nivel european.

Pozitia a patra este ocupata de Jack Daniel’s, un brand originar din Tennessee si

distribuit de aceeasi firma, in timp ce locul al treilea ii revine marcii Johnnie Walker

(GFS Distribution - distribuitor Diageo).

"Pe piata bauturilor spirtoase de import, pe langa problema legata de gust, care

orienteaza clar consumatorii catre anumite marci, conteaza foarte mult si sustinerea

marcii prin activitati de marketing. Ca nume, poate ca foarte multi dintre noi cunoastem

principalele marci de whisky de pe piata, dar pentru a te atasa de un anumit brand este

nevoie de mai mult decat notorietate. In plus, prezenta materialelor promotionale la

punctele de vanzare (magazine sau restaurante) este si ea extrem de importanta atunci

cand faci o alegere", este de parere Vesna Fuiorea, Marketing Manager la Allied

Domecq Spirits & Wine.

Studiile realizate asupra pietei din Romania au evidentiat doua tipuri de cumparatori ai

bauturilor spirtoase de calitate: cei care le consuma si cei care le cumpara pentru a le

face cadou. Pentru acestia din urma, valoarea marcii este si mai importanta, ea trebuind

sa-l reprezinte corect atat pe cel care face cadoul, cat si pe cel care-l primeste. Din

aceasta perspectiva ne apropiem cumva de piata parfumurilor sau a altor produse de

lux unde, practic, orice strategie de marketing trebuie sa fie relevanta simultan pentru

doua tipuri de public, foarte diferite.

"Pe de alta parte, acest fenomen ne spune si ca bauturile spirtoase sunt produse pe

care consumatorii le doresc si le-ar cumpara mai des, daca nivelul venitului disponibil

individual ar fi mai mare sau nivelul taxelor vamale ar fi mai mic. In prezent, nivelul

taxelor vamale la produsele pe care le distribuim este de 90%", explica Vesna Fuiorea.

In ceea ce priveste tipurile de magazine care distribuie bauturile spirtoase, o usoara

crestere au inregistrat-o magazinele mici sau cele de cartier. Alaturi de acestea,

supermarketurile sunt principalele puncte de desfacere a bauturilor spirtoase importate

si locurile unde se desfasoara cea mai mare parte a activitatilor promotionale. Marile

marci isi disputa acolo spatiul pe raft, dar de multe ori reprezentarea la punctele de

vanzare nu reflecta cotele de piata.

La nivel regional, Bucurestiul ramane in continuare lider ca volum de vanzari,

beneficiind nu numai de o populatie mai afluenta si mai numeroasa decat alte orase,

dar si de un numar mai mare de puncte de distributie, in special de supermarketuri si

hipermarketuri. Lanturile de benzinarii incep si ele sa creasca in importanta, ca puncte

de desfacere pentru aceste produse.

Piata spirtoaselor din import nu a cunoscut, in ultimii doi - trei ani, o dezvoltare

spectaculoasa. Producatorii internationali estimeaza, totusi, pentru anul acesta, o

crestere de semnificativa, crestere ce se va datora, in mare parte, activitatilor

promotionale.

10. Whiskey. Modalitati de poluare si combatere

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care

interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor

(organismele vii şi mediul în care trăiesc).

Odată cu dezvoltarea industriei, cu accentuarea urbanizării, în mediul natural se

evacuează deşeuri în cantităţi îngrijorătoare, multe din ele cu toxicitate avansată. Acest

proces de degradare a factorilor de mediu de pe întreg cuprinsul globului a avut în

ultimele decenii un mers ascedentar continuu, cantitatea de poluanţi fiind în ascensiune.

Valorificarea ambalajelor folosite in industria rachiului

Sticla poate fi topită şi reprelucrată cu succes, dar procesul necesită la fel

de multa energie ca şi in cazul prelucrarii primare, dacă se iau în considerare şi

costurile cu transportul sticlei uzate.

Reciclarea buteliilor din sticla are avantajul ca:

reintroduce in circuitul economic un material pretios;

diminuiaza volumul de materiale din gropile de gunoi.

Domenii de utilizare:

fabricare sticlă sau fibră de sticla;

elemente filtrante pentru apa, fose septice etc.;

material de umplutură pentru drumuri;

placute colorate pentru mozaic sau alte utilizari decorative;

Un studiu din 1990 al geologilor Stephen Cribb si Julie DaviScoția în comparție cu

Irlanda are în mod evident mai mult pământ și o populație mai numeroasă și totodată de

20 de ori mai multe distilerii. Astfel că titlul de Land of Whisky este pe bună dreptate

revendicat de către scoțieni. Munții Grampiani, care domină peisajul Scoției sunt

alcătuiți în mare parte din roci de granit, impermeabile. Ele nu fac transferul de minerale

către apa ce curge peste ele. Rezultatul este o apă cât mai pură pe care și-o revendică

fiecare distilerie de aici. son, publicat și în cartea lor Whisky on the Rocks, a făcut o

comparație între formațiunile de roci din zonele cu distilerii și notele de degustare ale

produselor acestora. Concluzia a fost că note de gust similare au fost identificate,

sugerând ca ele au fost produse de folosirea aceluiaș tip de apă ce izvorăște din același

tip de rocă formată în cazul regiunii Lowlands în carbonifer.

Apa este un element comun tuturor distileriilor, făcand parte din numeroase

procese ale producerii whisky-ului. Este folosita pentru a face orzul să germineze,

pentru a produce aburul si vaporii necesari boilerelor, apoi pentru procesul de

condensare și în cele din urmă pentru a reduce tăria whisky-ului înainte de a fi

îmbuteliat. Așadar o mare cantitate de apă este folosită de-a lungul procesului de

producție, iar de obicei o singură sursă de apă ce alimentează distileria este de ajuns.

Există insă cazuri când sursa de apă provine din izvoare alimentate de către zăpezile

ce se topesc sau ploi, vezi cazul celor de la Dalwhinnie sau Braeval. Cand apar sincope

în timpul sezonului cald si cantitatea de apă nu este de ajuns, se preferă sistarea

producției, eveniment cunoscut și sub denumirea de silent season. Dacă debitul scade

sub cel considerat optim, apare posibilitatea ca apa să devină nisipoasă sau sa-și

schimbe calitățile, fapt ce ar afecta în mod negativ calitatea distilatului.

Uneori se consideră că natura mineral sau acidă a apei, în functie de ph-ul ei,

influențează în mod direct gustul produsului sau calitățile sale. Spre exemplu o apă ce

conține mai mult calciu va produce o fermentare mai puternică și deci o cantitate mai

mare a zaharurilor extrase, ceea ce poate duce către un whisky mai aspru. De

asemenea faptul că izvorul a curs printr-un peisaj predominant populat de iarba neagră

sau prin zone cu turbă poate da whisky-ului un caracter floral sau un gust de fum sau

fier. Aici dezbaterea este un pic mai largă deoarece este posibil ca aceste arome să nu

sprviețuiască procesului de fierbere și distilare și sa fie imprimate nu de apa folosită ci

de modalitățile de uscare a orzului și de maturare a whisky-ului din butoaie. Poate apa

cu aceste cracteristici a fost absorbită de orz în timpul perioadei de creștere a plantei și

aromele s-au prezervat cumva în bobul său. Informația se păstrează în mod cert în

memoria apei, însa oare este ea transmisă mai departe whisky-ului? Desigur acest

lucru este posibil, chiar dacă în mod chimic nu am reușit noi să deslușim acest lucru.

Whiskey-ul scotian folosit pentru producerea de BIOENERGIE

Dacă whisky-ul constituia până acum motorul din spatele economiei scoţiene, acum

populara băutură va fi utilizată pentru a crea electricitate pentru o serie de case în

cadrul unui proiect care vizează producerea de bioenergie, la care participă cele mai

cunoscute distilerii din Scoţia, relatează The Guardian în ediţia de joi.

 Recent, au fost oferite contracte pentru construirea unei centrale electrice şi termice pe

biomasă, în localitatea Rothes din regiunea Speyside, până în 2013, care va folosi

produsele secundare rezultate în procesul fabricare a whisky-ului pentru a produce

energie, informează Agerpres.

 Mari cantităţi de "draff" (borhot) şi de „pot ale”, un reziduu rămas după distilare,

sunt produse în fiecare an de către industria producătoare de whisky şi transportate, de

obicei, în afara locului de producţie a băuturii.

Proiectul Rothes, un joint-venture între Helius Energy şi Combination of de Rothes

Distillers (CoRD), va arde drojdia cu aşchii de lemn pentru a genera suficientă

electricitate ca să alimenteze un număr de 9.000 case, în timp ce "pot ale-ul" va fi

transformat într-un îngrăşământ organic concentrat.

  Deşi ecologiştii şi-au exprimat îngrijorarea că o parte din lemnul utilizat în proces

s-ar putea să nu fie din surse locale, ei cred că proiectul, care ar urma să producă 7,2

MW - echivalentul producţiei a două turbine eoliene mari - va reprezenta o bună

contribuţie la industria energiei regenerabile din Scoţia. Proiectul Rothes, a cărui

valoare se ridică la 50 de milioane de lire sterline, este cea mai recentă iniţiativă a

industriei scoţiene de whisky în ceea ce priveşte bioenergia, dar şi primul proiect care

va oferi electricitate pentru uz public.

O instalaţie care va produce bioenergie la cea mai mare distilerie din Scoţia, din

regiunea Fife, este în prezent aproape de finalizare. De asemenea, proiectul Diageo va

furniza 98% din aburul termic şi 80% din energia electrică utilizată de distileria

Cameronbridge. În plus, anul trecut, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Napier au

anunţat că au dezvoltat o metodă de a produce biocombustibili din produse secundare

ale procesului de distilare al whisky-ului, care ar putea furniza energie autoturismelor

sau chiar avioanelor. Noul carburant, au precizat ei, ar putea fi disponibil la pompe în

termen de câţiva ani.

 Din cele 100 de distilerii ale Scoţiei, 50 sunt amplasate în Speyside. Potrivit lui

Frank Burns, director general la CoRD, locaţia se dovedeşte ideală pentru noua

centrală pe biomasă care urmează să fie construită pe site-ul industrial existent.

11. BIBLIOGRAFIE:

1) Peter Jager, 2008, Whisky in productie casnica , Editura MAST

2) WHISKY. Ghid Complet, 2009, Istorie, prelucrare, degustare, varietati din toata lumea,

Editura ART

3) Adrian Alexandru, 2003 Whisky si Gin, Editura Alex-Alex & Leti Press Colectia:

Gospodaria de milioane

4) http://mihalache-mvm.blogspot.com/2012/01/obtinerea-whisky-ului.html

5) http://en.wikipedia.org/wiki/Whiskey

6) http://www.thailandunique.com/store/real-cobra-snake-scorpion-whiskey-p-11.html

7) Mohan G., Ardelean A. , Ecologie și protecția mediului, Editura Social, Bucuresti; 1993

8) Bobica M., Elemente de ecologie și dreptul mediului înconjurator, Editura Fundatiei

Chemarea, Iași, 1994

9) C. F. Gabrian, Moraicu C. , Protecția mediului în UE- o provocare pentru dezvoltarea

durabilă a activităților economice, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010

10) Note de curs Cristina Damian, Ecologie si protecția mediului