Avem bucuria de a vă prezenta

un grup de elevi ai şcolii şi câţiva

invitaţi ai lor.

Împreună cu îndrumătorii lor ei

au plăcerea să vă prezinte un

program artistic pentru a-l

comemora pe marele Eminescu. Minunatele sale poezii, poezia

naturii, poezia de dragoste şi poezia

patriotică au fost izvor de inspiraţie

pentru mulţi compozitori.

Coperta acestui simpozion o

reprezintă capodopera eminesciană

,,Luceafărul’’.

Haideţi să ne bucurăm

împreună de frumuseţea poeziei lui

Mihai Eminescu.

Luceafărul

A fost odată ca'n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţiŞi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţiŞi luna între stele.

Din umbra falnicelor bolţiEa pasul şi-l îndreaptăLângă fereastra, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă.

…………………………

Pe lângă plopii fără soţ

Pe lângă plopii fără soţ

Adesea am trecut;

Mă cunoşteau vecinii toţi -

Tu nu mai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;

O lume toată-nţelegea -

Tu nu mai înţeles.

……………………….

Floare albastră

“- Iar te-ai cufundat în steleŞi în nori şi-n ceruri nalte ?De nu m-ai uita încalteSufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soareGrămădeşti-n a ta gândireŞi câmpiile AsireŞi întunecata mare;

Piramidele-nvechiteUrcă-n cer vârful lor mareNu căta în depărtareFericirea ta, iubite !"

Astfel zise mititica,Dulce netezându-mi părul.Ah ! ce spuse adevărul;

Eu am ras, n-am zis nimica.

……………………………

Sara pe deal

Sara pe deal buciumul sună cu jale,Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,Apele plâng, clar izvorând în fântâne;Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tupe mine.

Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,Ochii tăi mari caută-n frunza cearară, Stelele nasc umezi pe bolta senină,Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

……………………………

Călin – file de poveste

De treci codri de aramă,

de departe vezi albind

Ş-auzi mândra glăsuire

a pădurii de argint.

Acolo, lângă izvoară,

iarba pare de omăt,

Flori albastre tremur ude

în văzduhul tămâiet;

Pare că şi trunchii vecinici

poartă suflete sub coajă,

Ce suspină printre ramuri

cu a glasului lor vrajă.

Iar prin mândrul întuneric

al pădurii de argint

Vezi izvoare zdrumicate

peste pietre licurind;

……………………….

Ce te legeni codrule

- Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?

- De ce nu m-aş legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte

Şi frunzişul mi-l răreşte.

Bate vântul frunza-n dungă

Cântăreţii mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte –

Iarna-i ici, vara-i departe.

Şi de ce să nu mă plec,

Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele

Trec în stoluri rândunele,

Ducând gândurile mele

Şi norocul meu cu ele.

……………………………….

Mai am un singur dor Mai am un singur dor:

În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga.

…………………………..

Fiind băiat păduri cutreieram

Fiind băiet păduri cutreieram

Şi mă culcam ades lângă izvor,

Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam

S-aud cum apa sună-ncetişor:

Un freamăt lin trecea din ram în ram

Şi un miros venea adormitor.

Astfel ades eu nopţi întregi am mas,

Blând îngânat de-al valurilor glas.

…………………………………………..

Scrisoarea III-a…………………………………………….La un semn deschisă-i calea şi s-apropie decortUn bătrân atât de simplu, după vorba, dupăport.- Tu eşti Mircea?- Da-mpărate!- Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-oramură de spini. - Orice gând ai, împărate, şi oricumvei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic:Bine-ai venit!Despre partea închinării însă, Doamne, să neierţi;Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să necerţi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a tacale, Să ne dai un semn şi nouă de mila Marieitale...……………………………………………….Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul,ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar deveste; ………………………………………………….

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie ?

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor!Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ţi mândri aste le nutresc;Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.………………………………………..Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor !Fiii tăi trăiască numai în frăţieCa a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună!

Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm şi florile-n grădină - Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ţi îngerii aproape, Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis şi armonie - Noapte bună!

Luceafărul …………………………………

“- Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde'n codru şi în gând, Norocu-mi luminează!“ El tremura ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca'n trecut În mări din tot înaltul:“- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece."