CELE PATRU ANOTIMPURI

de Eugen Jianu

Anul Nou, tinerel şi neştiutor, s-a aşezat la sfat cu bătrânul an,

care-şi împlinise sorocul: - Şi cum am să ştiu eu să

orânduiesc, aşa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat

Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am să încurc ploile cu

omăturile, zilele de arşiţă şi de zăduf cu îngheţurile şi cu

vântoasele. Că aici în traista asta plină văd că am de toate. Am să le scot şi eu cum mi-or

veni la îndemână. - Nu se cade să facem una ca asta,

fiindcă în lume totul se cuvine să se depene aşa după cum

trebuie. Dar n-avea tu frică! i-a răspuns cu glas gros şi sfătos Anul cel Vechi.Uite, vezi, m-au

însoţit şi pe mine, şi te vor însoţi şi pe tine, cele patru anotimpuri.

IE

- Eu sunt Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele şi broboadele ei; ortacul meu e Moş Viscol, cu

căciulă şi şubă miţoasă. Cu noi ai să păşeşti întâi

şi-ntâi prin lume. Noi sălăşluim în ţara lui Miază-Noapte, unde

stăpânesc îngheţurile veşnice şi întunericul. Aici suntem, aşa, în trecere,

să aducem albeaţa sclipitoare a zăpezilor,

ferecând apele în poduri de gheaţă. Când eu mă

mânii, învârtoşez vântoasele lui Moş Viscol şi ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar

derdeluşul pentru săniuş şi pârtiile pentru schi.

- Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o

codană cu părul răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoţei. Eu vin din ţara lui Miază-Zi.

Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua,

brânduşe galbene precum soarele, toporaşi

albaştri ca seninul cerului. Înverzesc

câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc

poienile şi pajiştile. Aduc înapoi păsărelele cu

cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină.

- Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături

numită Vara, zilele mele-s lungi şi-nsorite,

ca să aibă oamenii vreme bună de lucru,

iar nopţile puţine – atât cât să se odihnească după muncă. Eu aduc

rodul bogat al grânelor şi grădinilor. Cresc şi-

ntăresc puişorii din cuiburi, iar copiilor le

aduc cireşe şi căpşuni; le mai aduc vacanţele

cele mari şi cu ele scalda şi excursiile.

- Eu, vorbi rar şi apăsat atunci când i-a venit

rândul, o femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple, eu pârguiesc rodul

livezilor şi al viilor. Coc porumbiştile, împodobesc

câmpiile şi poienele cu cele din urmă flori, iar pădurile,

înainte de a le scutura frunza, le ferec în aramă. Mai presar argintul viu al

brumelor, ca să aduc aminte oamenilor de

omăturile care vor veni. Copiilor le dăruiesc nuci, gutui, mere, pere, prune,

struguri şi le deschid porţile şcolilor. Numele

meu este Toamna!

- Aşa-i că acuma nu mai ţi-e frică? Aşa-

i că n-ai să mai încurci zilele pe care le porţi în

traistă? a întrebat, cu glasul său cel

gros, Anul cel Vechi.

- Nu, uncheşule, anotimpurile au să

mă ajute să ţin rânduiala

cuvenită, a răspuns cu voie

bună Anul cel Nou.

IANUARIE

FEBRUARIE MARTIE

APRILIE

MAI IUNIE IULIE AUGUST

SEPTEMBRIE

OCTOMBRIE

NOIEMBRIE

DECEMBRIE

înv. Aftinescu Dorina

Şc. Cu Cls. I-VIII, Galicea Mare