Ceasurile

de Dimitrie Anghel

În orasul unde-am stat

Ani li ani, cînd creste

Linistea pe înserat,

Turn cu turn vorbeste.

Turn cu turn socoate rar,

Vietei numarate:

Clipele ce se-ntorc iar

În eternitate.

Bate-ntîi un ceas sfios

Cine stie unde,

Si-n târziu auzi din jos

Altul cum raspunde.

Cînta linistea, si-acum

Altele ramase,

Se-ntîlnesc grabite-n drum,

Si cad peste case.

Cad, si-apoi rasuna iar

Supt bolti asa clare;

Parc-arunci într-un pahar

Cu margaritare.

Cad, si-apoi, scapînd din nou,

Pîna se distrama,

În zadar cîte-un ecou

Cînd si cînd mai cheama.

Vin apoi la geamul meu,

Si cu note pline

Bat, pîn’în tîrziu mereu,

Sa le-aud de bine.

Sa le-aud, sa socotesc

Cînd bat noaptea-ntreaga,

Cîta vreme prapadesc

De cînd îmi esti draga !