C U P R I N SC U P R I N S

PAG.

3. A TREIA PROMOŢIE DE ABSOLVENŢI A MASTERATULUI ÎN CRIMINALISTICĂ.VASILE LĂPĂDUQI

5. DIN ISTORIA TEHNICII POLIGRAF (I).VASILE LĂPĂDUQIGABRIEL ŢÎRU

8. SOLUL MIJLOC DE PROBĂ ÎN EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ.CAMELIA GRIGORE

15. VALIDAREA METODELOR ANALITICE ÎN CHIMIA JUDICIARĂ.MARIA GEORGETA STOIANELENA GALAN

23. UN CAZ CARE A IMPRESIONAT POPULAŢIA CONSTANŢEI.MUSLEDIN SINANVOINEAGU MARIAN

26. PARTICULARITĂŢILE EFECTUĂRII CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZULDISPARIŢIEI SUSPECTE DE PERSOANE.

CONSTANTIN DRĂGHICICRISTIAN EDUARD QTEFAN

29. IMPLICAREA CRIMINALIeTILOR ÎN EFECTUAREA INVESTIGĂRII UNUI ACCIDENTDE TRAFIC RUTIER A DUS ÎN MOD OPERATIV LA AFLAREA ADEVĂRULUI.

GOLDAN EUGEN

32. IMPORTANŢA REALIZĂRII MODELELOR DE COMPARAŢIE ÎN CADRUL CONSTATĂRILORTEHNICO-eTIINŢIFICE eI A EXPERTIZELOR DE NATURĂ TRASEOLOGICĂ.

MAGHIAR PAVELCIOBANU RAFAEL EMIL

35. CONSIDERAŢII PRIVIND APRECIEREA RAPOARTELOR DE EXPERTIZĂCRIMINALISTICĂ eI A CONSTATĂRILOR TEHNICO-eTIINŢIFICE CA MIJLOACEDE PROBĂ ÎN PROCESUL PENAL.

GHEORGHE ALECU

38. DE LA FURT DE LEMNE LA TENTATIVĂ DE OMOR.GAVRA VIORELCOSTEL POPA

41. CONSIDERENTE DESPRE RELAŢIA EXPERT NUMIT-EXPERT PARTE.MIRCEA FIERBINŢEANU

44. SPECIALIZAT ÎN NODURI CRIMINALE.ALEXANDRU BOGDAN GEORGESCUMIHAELA IRINA CONSTANTINESCUVASILE LĂPĂDUQI

47. DIFERENŢELE EXISTENTE ÎNTRE INFRACŢIUNEA DE OMOR CALIFICATCOMIS DE MAMA ASUPRA COPILULUI eI CEA DE PRUNCUCIDERE.

EUGEN IOAN DAN

49 70 ANI DE VIAŢĂ eI 50 DE ANI DE ACTIVITATE CRIMINALISTICĂCOL. (R) PROF. DR. CONSTANTIN DRĂGHICI.

VASILE LĂPĂDUQI

CONSILIUL QTIINŢIFICPreşedinte de onoare:Academician Marius SALA,vicepreşedinte al Academiei RomânePreşedinte:Chestor conf. univ. dr. Gheorghe POPAVicepreşedinţi:Prof. univ. dr. Lazăr CÂRJANChestor principal drd. Iancu QTEFANGeneral maior magistrat dr. Dan VOINEAProf. univ. dr. Vasile BERCHEQANMembri:Prof. univ. dr. Tudorel BUTOIProcuror lector univ. Titus DUŢĂConf. univ. dr. habilitat în dreptMihail GHEORGHIŢĂ – R. MoldovaConf. univ. dr. GHEORGHE GOLUBENCO– R. MoldovaLAZARENKO LINA – Republica LituaniaDr. KOSTADIN KIRILOV BOBEV – BulgariaProf. univ. dr. PETRE BUNECIProf. univ. dr. Valentin IFTENIEDr. Gheorghe BĂLANChestor conf. univ. dr. Bujor FLORESCUGeneral de divizie (r) dr. Gavril DoreluŢĂRMUREANComisar-şef Gabriel ŢÎRUComisar drd. Crişan-Mucenic LĂZUREANUComisar-şef NICOLAE BUZATUComisar-şef drd. Constantin DUVACLector univ. dr. Ioan HURDUBAIEConf. univ. dr. Valerică DABUConf. univ. dr. Nicolae VĂDUVAIng. Anca BĂLANConf. univ. dr. Ghorghe PĂQESCUComisar-şef Niculae GHEORGHEComisar-şef Grigore PĂTRUŢInginer Dan PEQTINĂProf. Vladimir ALEXANDRESCUComisar drd. Sorinel CĂRĂUQU

ÎN ATENŢIA CITITORILORQI COLABORATORILOR!

Următorul număr al revistei va apărea în luna octombrie2008. Cei care doresc să-şi asigure procurarea publicaţieinoastre se pot adresa serviciilor de criminalistică de lainspectoratele de poliţie judeţene şi de la Poliţia Capitalei.De asemenea, materialele date spre publicare,însoţite de ilustraţiile necesare, se vor trimite redacţiei,tot prin serviciile de criminalistică, la Institutul deCriminalistică al I.G.P.R.

Redactor – şef: Vasile LĂPĂDUAIRedactor – şef adjunct: Constantin GÂDEARedactori: Simona CIOCAN, Steluţa GREJDINOIU, Cristian DIACONESCU, Mihaela Irina CONSTANTINESCU,

Gheorghe APOSTOAIE, Marin RUIU, Lucian ALEXANDRESCU, Pantelimon BOQTINĂ, Cristian DUMITRESCUTraducerea: Ioana VASILE – expert criminalist Trezorier: MIHAI IVANICI

Secretar general de redacţie: BARBU ALEXANDRUPublicitate şi difuzare: Liviu OPREA şi NICOLAE SAVU Contabilitate: ILEANA-CAMELIA GRIGORE

Mobil: 0740 06 06 96; E-mail: criminalistica@rol.ro Foto: Răzvan RIZEA, Emanoil APETREI şi Mihai MÂRZARevista a fost fondată în martie 1999 de prof. VASILE LĂPĂDUAI

Revistă realizată de: Asociaţia Criminaliştilor din România; recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică, prin Hotărâreanr. 1240/2005; Certificat de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr. 17 din 26.02.2002, eliberat de Judecătoria Sectorului 3,

Bucureşti; Autorizaţie nr. 44/PJ/2002, 80-3/12.997; cod fiscal nr. 14523220; cont nou: 2511.E01.0.564199.0080.ROL. 6; cod IBANRO58RNCB0080005641990006-B.C.R. Sucursala Doamnei, Bucureşti

Certificat de înregistrare a mărcii la O.S.M. nr. 78602www.asociatiacriminalistilor.ro; asociatia criminalistilor@yahoo.com

Editor: Asociaţia Criminaliştilor din România,B-dul Dacia nr. 55, sector 1, telefon 210 33 44

LEI 5I.S.S.N. 1454-3117

Revista Română de Criminalistică a fostacreditată de Consiliul Naţional al Cercetării

etiinţifice din Învăţământul Superior(CNCSIS) cu avizul nr. 587/2006

2 CRIMINALISTICA

PAG.

3. THE THIRD GRADUATION CLASS FROM THE FORENSIC MASTER.VASILE LĂPĂDUQI

5. FROM THE HISTORY OF THE POLYGRAPH (I).VASILE LĂPĂDUQIGABRIEL ŢÎRU

8. SOIL AS EVIDENCE IN FORENSIC EXAMINATION.CAMELIA GRIGORE

15. VALIDATION OF THE ANALYTICAL METHODS INFORENSIC CHEMISTRY.

MARIA GEORGETA STOIANELENA GALAN

23. A CASE THAT IMPRESSED THE PEOPLE OF CONSTANŢA.MUSLEDIN SINANVOINEAGU MARIAN

26. THE PARTICULARITIES OF THE CRIME SCENE INVESTIGATIONIN CASES OF SUSPICIOUS MISSING PERSONS.

CONSTANTIN DRĂGHICICRISTIAN EDUARD QTEFAN

29. THE COMMITMENT OF THE FORENSIC WORKERS INTHE INVESTIGATION OF A TRAFFIC ACCIDENT QUICKLYLED TO THE TRUTH.

GOLDAN EUGEN

32. THE IMPORTANCE OF TAKING REFERENCE SAMPLES IN TOOLMARKS EXPERTISE AND TECHNICAL-SCIENTIFIC REPORTS.

MAGHIAR PAVELCIOBANU RAFAEL EMIL

35. CONSIDERATIONS ON THE EVALUATION OF FORENSICEXPERTISE REPORTS AND TECHNICAL-SCIENTIFIC REPORTSAS EVIDENCE IN THE CRIMINAL TRIAL.

GHEORGHE ALECU

38. FROM THEFT TO ATTEMPTED MURDER.GAVRA VIORELCOSTEL POPA

41. CONSIDERATIONS ON THE RELATIONS BETWEENTHE PUBLIC AND PRIVATE EXPERT.

MIRCEA FIERBINŢEANU

44. SPECIALIZED IN MURDER KNOTS.ALEXANDRU BOGDAN GEORGESCUMIHAELA IRINA CONSTANTINESCUVASILE LĂPĂDUQI

47. DIFFERENCES BETWEEN THE FIRST DEGREE MURDERCOMMITTED BY THE MOTHER ON THE CHILDAND THE INFANTICIDE.

EUGEN IOAN DAN

49. 70 YEARS OF LIFE AND 50 YEARS AS A FORENSICSCIENTIST COL. (R) PROF. DR. CONSTANTIN DRĂGHICI.

VASILE LĂPĂDUQI

PAG.

3. LA TROISIÈME PROMOTION DU MASTERAT EN CRIMINALISTIQUEVASILE LĂPĂDUQI

5. L’HISTOIRE DU POLYGRAPHE (I)VASILE LĂPĂDUQIGABRIEL ŢÎRU

8. LE SOL – MOYEN DE PREUVE DANS L’EXPERTISECRIMINALISTIQUE

CAMELIA GRIGORE

15. VALIDATION DES MÉTHODES ANALYTIQUES DANSLA CHIMIE JUDICIAIRE

MARIA-GEORGETA STOIANELENA GALAN

23.UN CAS QUI A IMPRESSIONNÉ LA POPULATION DE CONSTANŢASINAN MUSLEDINMARIAN VOINEAGU

26. PARTICULARITÉS DE L’INVESTIGATION DE LA SCÈNE DE CRIMEDANS LE CAS DES DISPARITIONS SUSPECTES DES PERSONNES

CONSTANTIN DRĂGHICICRISTIAN-EDUARD QTEFAN

29. L’IMPLICATION DES CRIMINALISTES DANS L’INVESTIGATIOND’UN ACCIDENT DE TRAFIC ROUTIER A RÉVÉLÉ TRÈS VITE LAVÉRITÉ

EUGEN GOLDAN

32. IMPORTANCE DE LA RÉALISATION DES MODÈLES DECOMPARAISON DANS LES CONSTATATIONS TECHNIQUES-SCIENTIFIQUES ET DANS LES EXPERTISES DES TRACES

PAVEL MAGHIARRAFAEL-EMIL CIOBANU

35. CONSIDÉRATIONS SUR L’APPRÉCIATION DES RAPPORTSD’EXPERTISE CRIMINALISTIQUE ET DE CONSTATATIONTECHNIQUE-SCIENTIFIQUE AUX MOYENS DE PREUVEDANS LE PROCÈS PÉNAL

GHEORGHE ALECU

38. DU VOL DE BOISZ À TENTATIVE DE MEURTREVIOREL GAVRACOSTEL POPA

41. CONSIDÉRATIONS SUR LA RELATION EXPERTNOMMÉ – EXPERT PARTIE

MIRCEA FIERBINŢEANU

44. SPÉCIALISÉ EN NŒUDS CRIMINELSALEXANDRU-BOGDAN GEORGESCUMIHAELA-IRINA CONSTANTINESCUVASILE LĂPĂDUQI

47. DIFFÉRENCES ENTRE LA CRIME DE MEURTRE QUALIFIÉ D’UNENFANT PAR SA MÈRE ET LA CRIME D’INFANTICIDE

EUGEN-IOAN DAN

14. SOIXANTE-DIX ANNÉES DE VIE ET CINQUANTE ANNÉESD’ACTIVITÉ CRIMINALISTIQUE POUR COL. (R) PROF. DR.CONSTANTIN DRĂGHICI

VASILE LĂPĂDUQI

SOMMAIRESOMMAIRESUMMARYSUMMARY

CRIMINALISTICA 3

A TREIA PROMOŢIE DE ABSOLVENŢIA TREIA PROMOŢIE DE ABSOLVENŢIA MASTERATULUI ÎN CRIMINALISTICĂA MASTERATULUI ÎN CRIMINALISTICĂ

VASILE LĂPĂDUQI

Î n anul acesta s-au împlinit patru ani decând s-a înfiinţat, la iniţiativa AsociaţieiCriminaliştilor din România, Masteratul în

Criminalistică. Reuşita acestei forme superioare depregătire, organizate în parteneriat de cătreUniversitatea de Qtiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea”din Bucureşti, Institutul de Criminalistică al I.G.P.R.şi Asociaţia Criminaliştilor din România, sedatorează respectării întocmai a legislaţiei în vigoareşi a normelor europene privind legareaînvăţământului de activitatea practică şi decercetarea ştiinţifică.

Punctele forte ale acestui masterat au constat înalcătuirea unui corp de cadre didactice şi specialişti îndomeniul criminalisticii, dreptului, medicinii legale şipsihologiei judiciare, care au reuşit să ridice nivelulprocesului de învăţământ, să prezinte cursanţilornoutăţile în domeniu, inclusiv metodele şi tehnicilemoderne folosite în ţară şi în străinătate.

Cu toate că în fiecare serie, în urma examenelor deadmitere, au fost admişi mai mulţi masteranzi, peparcurs, ca urmare a nerespectării prevederilorRegulamentului de organizare şi funcţionare aMasteratului, precum şi a exigenţelor existente laexamene, unii dintre cursanţi s-au retras sau au fostexmatriculaţi.

Pozitiv este faptul că o parte dintre absolvenţi îşicontinuă activitatea de cercetare ştiinţifică, reuşind să-şi

aducă o mare contribuţie la dezvoltarea criminalisticiiromâneşti.

În zilele de 26 şi 27 iunie 2008 a avut loc susţinerealucrărilor de disertaţie de către masteranzii seriei a treiaşi o sesiune de comunicări ştiinţifice ( denumită„Juridică”) cu teme de actualitate din domeniulcriminalisticii şi dreptului.

Comisia care a apreciat lucrările de disertaţie a fostformată din: prof. univ. dr. ing. Lidia Cristea, rectorulUniversitaţii Române de Stiinţe şi Arte „GheorgheCristea”, conf. univ. dr. Gheorghe Popa, prof. univ. dr.Lazăr Cârjan, conf. univ. dr. Nicolae Văduva, conf. univ.dr. Gheorghe Păşescu, lector univ. dr. ConstantinDrăghici, expert judiciar ing. Mircea Fierbinţeanu, expertcriminalist Gabriel Ţîru, expert Ionel Necula, expertcriminalist ing. Mihai Ivanici şi col. (r) prof. VasileLăpăduşi (secretar). La susţinerea lucrărilor de disertaţieau participat cadrele didactice şi specialişti criminalişticare i-au sprijinit pe masteranzi în activităţile decercetare şi întocmire a lucrărilor. Comisia a apreciatlucrările cu note cuprinse între 9 şi 10.

Sesiunea de comunicări ştiinţifice a fost condusă decătre conf. univ. dr. Gheorghe Popa, directorulprogramului de masterat, prof. dr. Lazăr Cârjan, primvicepreşedinte al Asociaţiei Criminaliştilor din Româniaşi col. (r) prof. Vasile Lăpăduşi, coordonatorulmasteratului.

În prima parte a sesiunii s-a prezentat comunicareacu tema: „Stabilirea urmelor papilare ale persoanelor cu

This article presents some relevant aspects concerning the third graduationclass from the Forensic Master and the presentation meeting “Juridica”.

4 CRIMINALISTICA

grupe sanguine diferite”, avându-i ca autori pe: dr.Gheorghe Popa, biochimist Romică Potoroc şi drd.Nicolae Preda. Aspectele tratate în comunicare sunt decertă valoare ştiinţifică, fiind apreciate şi în străinătate.Autorii şi-au însuşit şi unele propuneri făcute departicipanţi, în legătură cu problematica respectivă.

O altă comunicare s-a referit la studiul cercetărilorîntreprinse de un colectiv de specialişti, sub îndrumareadl. inginer expert Mircea Fierbinţeanu, cu privire la„Asigurarea siguranţei traficului rutier” (tema esteînscrisă în planul de cercetare al Asociaţiei Criminaliştilordin România şi al unor instituţii cu preocupări în acestdomeniu).

De asemenea, au fost apreciate comunicărileîntocmite de masteranzi pe următoarele teme:

● Cercetarea criminalistică a urmelor lăsate de unelepărţi anatomice ale corpului;

● Efectul „Raman” în expertiza criminalistică detehnică a documentelor - identificarea materialelor descriere;

● Contribuţia mijloacelor tehnice de interceptare şiînregistrare audio şi video în înregistrarea infracţiunilorde corupţie;

● Stabilirea identităţii participanţilor la crearea unuiamestec de urme şi microurme prin metoda YSTR.

● Interpretarea criminalistică a urmelor de geamspart;

● Tehnici de investigare a criminalităţii informatice;● Deosebiri şi similitudini ale scrisului de mână

executat de persoane ambidextre;● Investigarea criminalistică a urmelor biologice de

natură umană;● Particularităţile investigaţiei criminalistice în cazul

săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală;● Analiza genetică a probelor biologice de natură

umană cu un conţinut de ADN- matriţă mai mic de100pg;

● Utilizarea tehnicii Polilight în redarea descopeririiurmelor papilare la faţa locului;

● Investigarea criminalistică a infracţiunilor deterorism săvârşite prin folosirea armelor de distrugere înmasă;

● Utilizarea reconstrucţiei faciale în identificareacadavrelor scheletizate cu identitate necunoscută;

● Particularităţi ale identificării cadavrelor găsite înmediul acvatic;

● Aplicarea unor procedee matematice aleidentificării criminalistice prin utilizarea programuluiLucia Forensic;

● Expertiza criminalistică în cazul probelor de sol;● Particularităţi privind investigarea criminalistică a

infracţiunilor de omor comise cu arme albe.Din cei 70 de masteranzi care s-au înscris la cursuri

au absolvit următorii 54: 1. Amaricăi Răzvan Aurelian; 2.Antohie Cristina; 3. Baroian Marian; 4. BecherescuConstantin-Paul; 5. Bârsan Nicolae-Florin; 6. BolunduţMircea; 7. Buzatu Nicoleta-Elena; 8. CălugăruAlexandru; 9. Chelaru (Popescu) Oana-Raluca; 10.Chende Mihai-Paul; 11. Ciofu Violeta; 12. ConstantinAlexandra; 13. Constantin Marius-Florin; 14.Crăciunescu Iulian; 15. Crihan Marius; 16. Debu Maria-Daniela; 17. Dulgheru Victor-Ovidiu; 18. Fodorean Dorel-Florin; 19. Fusea Sorin; 20. Georgescu Lucian-Alexandru; 21. Gogioiu Livian-Răzvan; 22. HubcaAdrian-Constantin; 23. Hustea Aurel; 24. IoanăşCristian-Viorel; 25. Ionică Florin; 26. Iorgovici Ciprian;27. Lojigan Dorin-Nicolae; 28. Manea Marian-Cristinel;29. Manolache Horaţiu-Ionel; 30. Mihai Aurel; 31. MihaiIon; 32. Mihailă Sorin; 33. Mîinea Marian; 34. MujaCristina-Elena; 35. Muscoi Adrian-Daniel; 36. NeacşuConstantin; 37. Paraschiv Ionel-Iulian; 38. Pelin Paul;39. Perşe Sorin-Titus; 40. Pisică Natalia; 41. PopescuVasile-Daniel; 42. Pop Cornel; 43. Rădoi Gheorghe-Daniel; 44. echiopoiu Roxana; 45. Sprîncenatu Cristian-Petre; 46. Stanciu Cosmin-George; 47. Tănase (Marcu)Paula-Claudia; 48. Tănase (Grigore) Camelia; 49. TeauSorin Traian; 50. Tomescu Valentin; 51. Tureac Emil; 52.Uţă Nicolae-Gabriel; 53. Verbancu Tudor; 54. VintilescuVasile.

Au absolvit cursurile de masterat cu media 10 (zece):Debu Maria-Daniela şi Vintilescu Vasile.

La încheierea cursurilor, doamna prof. univ. ing. dr.Lidia Cristea şi dl. conf. univ.dr. Gheorghe Popa au făcutun scurt bilanţ asupra celor doi ani parcurşi demasteranzi şi le-a urat succes în activitatea pe care odesfăşoară în prevenirea şi combaterea criminalităţii prinmetode criminalistice.

CRIMINALISTICA 5

DIN ISTORIA TEHNICII POLIGRAF (I)DIN ISTORIA TEHNICII POLIGRAF (I)

Prof. VASILE LĂPĂDUQIExpert criminalist GABRIEL ŢÎRU

C u mulţi ani în urmă, respectiv înultimul deceniu al secolului XIX, auexistat preocupări tot mai asidue

pentru folosirea mijloacelor şi metodelor tehnico-ştiinţifice în stabilirea adevărului şi administrareaprobelor. Aproape toţi oamenii maturi au cunoştinţe,cel puţin parţiale, despre psihologia minciunii şidespre senzaţiile lăuntrice care o însoţesc. Uneori,este posibil să descoperi minciuna numai observândexpresia feţei sau manifestarea generală a acesteia.Efortul de ascundere a adevărului este însoţit înmulte ocazii de accelerarea bruscă a bătăilor inimii,de “înroşirea obrajilor”, înghiţitul în sec, de unimpuls involuntar sau alte astfel de fenomene. Lamajoritatea persoanelor care au comis infracţiuni, întimp ce se află în faţa oamenilor legii, se resimtanumite senzaţii lăuntrice de indispoziţie sau teamăde a nu fi descoperiţi. Pe parcurs, specialiştii austudiat aceste modificǎri fiziologice neobservabiledirect (tensiunea arterială, pulsul, respiraţia) şi s-augândit la găsirea unei metode care să facă posibilăstabilirea unei corelaţii între aceste modificǎri şirelatarea adevǎrului sau denaturarea lui.

Prima încercare de a folosi un instrument ştiinţific înscopul de a detecta minciuna a avut loc în 1895, cândCesare Lombroso a fǎcut multe experinţe cu suspecţi decrimǎ, a cǎror sinceritate s-a hotǎrât sǎ o stabileascǎ pebaza urmǎririi simultane a modificǎrilor de tensiunearterialǎ şi puls în timpul interogǎrilor. Aparatul folosit deLombroso era un “hidrosfigmograf” utilizat în scopurimedicale (acest nu era conceput pentru detectareaminciunii). Cu acest aparat, Lombroso a obţinutînregistrǎri ale modificǎrilor pulsului şi tensiunii arteriale.Aparatul consta dintr-o cuvǎ umplutǎ cu apǎ în care erapusǎ mâna individului. Modificǎrile de puls şi de tensiunearterialǎ din mânǎ erau transmise apei, iar diferenţele denivel ale apei erau transmise unui tub cu aer, ducând laun tambur rotitor, un fel de manometru. La timpulrespectiv, încercǎrile lui Lombroso nu au fost luate înconsiderare de cǎtre specialişti ai timpului. În 1915,cercetǎrile lui Lombroso au fost continuate de WilliamMarston, îndeosebi în legǎturǎ cu modificǎrile tensiuniiarteriale. Tehnica lui W. Martson consta în utilizarea unuisfigmo-manometru obişnuit (folosit la vremea aceeapentru mǎsurarea tensiunii arteriale a pacienţilor), cuajutorul cǎruia a obţinut valori periodice discontinue aletensiunii arteriale de-a lungul unui test. De menţionat cǎMartson a început sǎ lucreze în timp ce era studentul

prof.univ. Hugo Mϋnsterberng. Acesta din urmǎ a scris înlucrarea “Urmele emoţiei”, în care trateazǎ efectelemodificǎrilor afective asupra tensiunii arteriale,respiraţiei, rǎspunsului galvanic al pielii etc., subliniindposibilitǎţile de a utiliza astfel de reacţii pentrudetectarea minciunii.

Un alt pionier al acestui domeniu, Vittorio Benussi, apublicat în anul 1914 o lucrare cu rezultatele cercetǎrilorlui asupra modificǎrilor de respiraţie ca simptome aleminciunii. În cazurile-test, V. Benussi a mǎsuratreprezentǎrile grafice ale respiraţiei şi a descoperit cǎamplitudinea acesteia este mai mare înaintea declarǎriiadevǎrului decât dupǎ minciunǎ.

Stimulat de succesele predecesorilor sǎi, în anul1921, John A. Larson a construit un aparat capabil sǎînregistreze simultan cei trei parametri: tensiunearterialǎ, puls şi respiraţie, pe timpul testului. Cu aparatulsǎu, Larson a efectuat teste pe mai mulţi suspecţi decrimǎ şi a obţinut un procent mare de exactitate.Succesul lui Larson în domeniul detectǎrii minciunii s-adatorat şi sprijinului primit de la şeful Poliţiei din Berkeley(California), în subordinea cǎruia a lucrat ca poliţist.Ulterior Larson a devenit psihiatru.

În 1927, în S.U.A, psihologia experimentalǎ a luatavânt. O preocupare pe aceastǎ temǎ a avut-o prof. depoliţie ştiinţificǎ din S.U.A. Fred Sanberg. Desprerezultatele cercetǎrilor sale s-a scris şi în România, înrevista “Poliţia Românǎ”. În 1934, prof.univ.dr. EugenBianu, fost prefect al Capitalei şi consilier regal, a fǎcuto pregǎtire specialǎ în S.U.A în domeniul tehniciipoligraf. În anul 1937, în cursul sǎu pe care l-a predat laFacultatea de drept din Bucureşti unor magistraţi,procurori, ofiţeri de poliţie şi din structurile informative,prezintǎ structura tehnicǎ a poligrafului şi modul cumpoate fi folosit acesta.

Între anii 1938-1941, o serie de ofiţeri din Poliţiatehnico-ştiinţificǎ a ţǎrii noastre au fǎcut vizite dedocumentare în Franţa, unde poligraful se folosea cusucces. Dar, din pǎcate, nu s-a reuşit achiziţionarea unuiasemenea aparat.

În anul 1926, Leonarde Keeler a construit un nouaparat, mai perfecţionat decât cel utilizat de Larson,cǎruia ulterior i-a adus modificǎri suplimentare, astfel cǎîn anul 1949 poligraful său includea, pe lângăelementele pentru înregistrarea modificărilor tensiuniiarteriale, pulsului şi respiraţiei, un galvanomentru menitsă evidenţieze reflexul galvanic al pielii sau răspunsulelectrodermic.

The author of the article presents a few theoretical and practical aspectsof the relation between the public and private expert.

6 CRIMINALISTICA

În anul 1954, Reid a stabilit că în diferite forme deactivitate musculară tensiunea arterială a unui individ sepoate modifica în asemenea mod încât să afectezeserios exactitatea diagnosticului examinatorului. Atunci,el a conceput un aparat, căruia i-a dat denumirea de“Poligraful Reid”, pentru înregistrarea activităţiimusculare concomitent cu cea a modificărilor tensiuniiarteriale, pulsului, respiraţia şi G.S.R – ului. În istoriamijloacelor tehnice de determinare ştiinţifică a adevăruluişi de “măsurare a minciunii”, poligraful conţinecaracterele esenţiale ale instrumentelor moderne deinvestigaţie.

Pe parcurs, firmele producătoare au perfecţionatacest aparat, fiind folosit cu succes şi de serviciile despionaj şi contraspionaj. Serviciile respective îşipregăteau cadrele şi reţeaua informativă în legătură cumodul în care să procedeze în cazul unei testări poligrafpentru a-l duce în eroare pe examinator. Deasemenea, la înapoierea din misiuni, cadrele şiagenţii erau testaţi cu poligraful pentru a se vedeadacă informaţiile aduse corespundeau realităţii.

Care erau părţile componente ale unui poligraf?Pentru diagnosticarea adevărului există mai multe

tipuri de poligraf. Cu toate că funcţionalitatea şistructura mecanică a unora este superioară altora,cel mai important factor implicat în utilizarea oricăruiadintre ele rămâne nivelul de instruire, experienţă şiintegritatea examinatorului.

În principal, poligraful clasic este un înregistratormecano - pneumatic al modifcărilor de tensiunearterială, pulsului şi respiraţiei, suplimentat cu unmodul pentru înregistrarea reflexului galvanometric alpielii (R.E.D.= G.S.R.). Un senzor adiţional permite şiînregistrarea unei oarecare activităţi musculare, înspecial presiunea musculară exercitată de antebraţul,coapsele şi picioarele persoanei.

Poligraful este conectat la persoana care urmeazăa fi testată în modul următor: un tub pneumograf estefixat cu ajutorul unui lanţ în jurul toracelui şi altul înjurul abdomenului. Un manşon de tensiune arterială, detipul celui utilizat de medici este fixat în jurul unuia dintrebraţe (de preferinţǎ braţul stâng). Un set de electrozieste ataşat la degetele celuilalt braţ. Pentru înregistrareaactivităţii musculare nu sunt necesare legături deataşare. Tubul pneumograf este din cauciuc articulat(burduf), un capăt fiind închis, iar celălalt conectat lainstrumentul însuşi printr-un tub de cauciuc cu undiametru considerabil mai mic. Deoarece în timpul unuitest circumferinţa toracelui persoanei creşte la fiecareinspirare de aer, tubul pneumograf se întinde; cândpersoana expiră, acesta se contractă. Această mişcareproduce modificări de presiune în interiorul tubuluipneumograf, care sunt transmise prin tubul mai mic unuitraductor constând dintr-un tub subţire din metal ondulat,situat sub cadrul instrumentului. Modificările de presiunefac ca extremitatea traductorului sǎ se contracte şi să sedestindă, mişcarea capătului lui liber fiind transmisă unuiax pivot, a cărui extremitate superioară poartă perniţaînregistratoare.

Pentru sistemul de înregistrare a tensiunii arteriale şia pulsului este utilizat un dispozitiv mecanic asemănător.

Electrozii utilizaţi pentru a obţine înregistrarea

R.E.D.- G.S.R. (răspunsul electrodermic) sunt fixaţi pedegete. Cu ajutorul trecerii unei cantităţi imperceptibilede curent prin mâna purtătoare de electrozi, un elementde galvanograf furnizează variaţii produse în fluxulcurentului electric. Tensiunea arterială, pulsul, respiraţiaşi R.E.D.-G.S.R. sunt înregistrate simultan şi continuu pesuprafaţa hârtiei grafice conduse de un motor electric.

Întrucât modificările de presiune pot fi induse deunele tipuri de mişcări musculare neobservabile, esterecomandabil ca poligraful să fie înzestrat şi cu un modulpentru înregistrarea activităţii musculare.

Camera de examinare. Testele poligraf trebuie să fieefectuate într-o cameră separată, liniştită. Zgomote casoneria unui telefon, conversaţia auzită din afaracamerei de examinare sau prezenţa altor persoane încameră vor denatura înregistrările fiziologice. De aceea,este necesar ca o cameră special echipată şi mobilată

să fie rezervată examinării la poligraf. Camera trebuie săfie sobră în ceea ce priveşte ambianţa şi mobilierul. Înaceasta nu trebuie să existe ornamente, tablouri ori alteobiecte care ar putea distrage atenţia persoaneiexaminate şi i-ar permite să profite de prezenţa lorpentru o aşa numită evaziune psihologică. Dacă încameră există totuşi oglinzi, imagini, tablouri sau alteobiecte decorative, acestea nu trebuie să fie în faţapersoanei în timpul testării. Dispozitivele de iluminat alecamerei trebuie să fie aranjate în asemenea mod încâtsă asigure un grad de iluminare uniform, nici excesiv şinici orbitor. Camera de examinare trebuie să fie aerisităşi să aibă o temperatură agreabilă.

Ar fi foarte util să existe şi o a doua cameră, anexacamerei de examinare, o aşa-numită “camera deobservaţie” similară celei din multe laboratoare depsihologie. Este vorba de o cameră mai mică, în peretelecăreia să fie montată o “oglindă în dublu sens” – unpanou din sticlă specială care permite celui aflat încamera de observaţie să vadă în “camera deexaminare”, să poată auzi ce se vorbeşte în cameraalăturată. Sunt recomandate sistemele moderne desupraveghere şi înregistrare audio-video.

POLIGRAFUL

CRIMINALISTICA 7

Aranjamentul celor două camere este impus denecesitatea ca testul să fie efectuat în condiţii optime deizolare, examinatorul trebuind totodată să se pună laadăpost împotriva oricărei reacţii neprevăzute din parteacelui examinat.

Profitând de avantajele oferite de camera deobservaţie, examinatorul nu trebuie să admită caîncăperea de examinare (sau chiar cea de observaţie)să fie folosită drept “scenă” pentru diverşi curioşi care nuau nicio legătură cu cauza respectivă.

Activitǎţi preliminare. Cu ocazia examinării lapoligraf, expertul va trebui să obţină informaţii exacteprivind faptele şi circumstanţele care constituie bazasuspectării ori a acuzării persoanei de examinat. Deaceea, atunci când la cazul respectiv au lucrat mai mulţianchetatori şi dacǎ este posibil se va discuta cu eiseparat, în caz contrar examinatorul riscând să obţină oversiune deformată, neadevărată a faptelor.

O schiţă a locului crimei pregătită dinainte este, deregulă, mai bună pentru scopurile testului la poligraf,decât unele descrieri verbale sau chiar fotografii. Pânăcând examinatorul nu va fi complet edificat despre caz,el nu va fi în măsură să efectueze interviul dinainteatestului (pretest) individului, în cursul căruia suntformulate anumite întrebări relevante şi de verificare(control). Este, de asemenea, de ajutor pentruexaminator să ştie cât mai multe date despre persoanăşi antecedentele ei. Astfel de informaţii înlesnescinterogarea pre-test ca şi cea de după test a unui individcare a minţit.

Ori de câte ori circumstanţele o permit, persoana saupersoanele care trebuie să fie testate vor fi informatedespre modul cum va decurge examinarea poligraf într-un interval rezonabil de timp înainte de examinarea

proiectată. O astfel de informare preliminară îi va daposibilitatea persoanei probabil iritate, dar sincere, de “ase liniştii” sau poate spori teama de demascare apersoanei mincinoase.

Observarea directă. Cu toate că înregistrările lapoligraf permit de regulă un diagnostic valabil, sincer saunesigur, un examinator competent va dobândi mult dinobservarea directă a persoanei din momentul în careaceasta intră în biroul său şi până când este condusă încamera de examinare. Observaţiile înregistrate despremanifestările sau comportarea generală a persoanei vorfi de mare ajutor examinatorului. Ele îi pot furniza punctede reper, un adevărat ghid în ceea ce priveşte atitudineacea mai eficientă de adoptat faţă de persona în cauză,trǎirile şi stǎrile afective privind efectuarea testului saualte atitudini care trebuie să fie înţelese înainte.

Despre introducerea şi folosirea poligrafului înRomânia, precum şi despre contribuţia prof.univ.dr.psiholog Tudorel Butoi, în numărul viitor.

Bibliografie1. J. Pinatel, El detector de mentiros, în “Mundo

Policial” (Buenos Aires), nr. 25 mai-iunie 1974, pag. 58.2.A.R. Parker, ’’Au nom de la loi’’, Paris, Editura

Segers, 1965.3. Col. C. Turner, Détection scientifique du mensonge

dans l’Armée Americaine, în ’’Revue Moderne de laPolice’’, nr. 61, iulie-august 1963, pag. 16.

4. J. Gareu ’’Revue internationale de criminologie etde police scientifique’’, volumul XIII, 1958.

5. T. Bogdan, T. Butoi, Tratat practic de criminalistică,vol. II, Ministerul de Interne, 1978, pag. 355.

NOUTĂŢI EDITORIALENOUTĂŢI EDITORIALE

Cadrul juridic – instituţional mondial antidrog:Participarea României

Editura CIVITAS – Bucureşti a realizat lucrarea“Cadrul juridic instituţional mondial antidrog:Participarea României”, autori fiind: generalul (r.)lector univ. dr. Ioan Hurduboie şi dr. VictorNicolaescu.

Lucrarea se înscrie în contextul marcării decătre Agenţia Naţională Antidrog a cinci ani deactivitate consacrată alinierii politicii româneştiîn domeniul drogurilor la tendinţele şi evoluţiamondială a fenomenului, inclusiv în ceea ce privestecadrul juridic de cooperare internaţională.

Abordarea autorilor integrează într-o formăgraduală principalele aspecte ale cooperăriiinternaţionale, in domeniul drogurilor ,menţionându-se convenţiile internaţionale împotrivadrogurilor semnate şi notificate de România, precumşi acordurile bilaterale şi multinaţionale încheiate deţara noastră în acest domeniu.

Lucrarea areurmătorul cuprins:

• România siconvenţiileinternaţionale împotrivadrogurilor;

• Acorduri bilaterale lanivel guvernamental ;

• Acorduri multilaterale• Participarea

României la activitateainstituţiilor internaţionalespecializate;

• Politica UniuniiEuropene în materie dedroguri

Totodată , lucrarea are două anexe care cuprinde:• Situaţia acordurilor de cooperare încheiate cu

statele membre ale Uniunii Europene carereglementează şi cooperarea în domeniul drogurilor;

• Acorduri bilaterale încheiate de România numai îndomeniul drogurilor.

Mihai IVANICI

8 CRIMINALISTICA

SOLUL, MIJLOC DE PROBĂSOLUL, MIJLOC DE PROBĂÎN EXPERTIZA CRIMINALISTICĂÎN EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ

chim. CAMELIA GRIGOREExpert criminalist I.N.E.C.

absolventă a Masteratului în Criminalistică

S olul este un corp viu minunat. Elreprezintă suportul vieţii omeneşti şi albunăstării. Acesta oferă ancorare

rădacinilor, reţine apa îndeajuns ca plantele să se poatăfolosi de ea şi stochează nutrienţii care menţin viaţa. Înlipsa acestor calităţi Pământul ar fi la fel de steril ca şiplaneta Marte. Solul este mediul de viaţă pentrunenumărate microorganisme, care desfăşoară multipletransformări biochimice, începând de la fixarea azotuluiatmosferic până la descompunerea materiei organice aorganismelor moarte. Solul adăposteşte animalemicroscopice, dar şi râme, furnici şi termite. De fapt, omare parte a biodiversităţii terestre se găseşte în solşi nu deasupra lui. Toată această activitate biologicăcontribuie la “fabricarea” solului: solul nu există fărăviaţă şi nici viaţa nu poate exista fără sol.

Prin urmare, oamenii nu numai că se hrănesc şi seîmbracă pornind de la sol, dar şi construiesc pe el.Solul nu este la fel peste tot, marea diversitate amodului de viaţă, a construcţiilor, a modului de ocuparea spaţiului reflectând extraordinara diversitate aînvelişului pedologic şi a relaţiilor dintre oameni şi sol.

Pedologia este ştiinţa care se ocupă cu studiulsolului sub aspectul genezei, evoluţiei, caracterelormorfologice, proprietăţilor fizice, chimice şi biologice,clasificării, repartiţiei geografice, utilizării raţionale.

Etimologic, termenul este format din cuvintelegreceşti „pedon” care înseamnă teren, sol şi „logos”care înseamnă discuţie, vorbire, cu sensul de studiu.

Proprietatea fundamentală a solului de a asiguracondiţii pentru creşterea plantelor, caracteristică ce-ldeosebeşte net de roca pe seama căreia s-a format,poartă numele de fertilitate.

Datorită dezagregării şi alterării în partea superioarăa scoarţei se crează condiţii minime de apă, aer şisubstanţe minerale nutritive, care permit instalareaplantelor şi microorganismelor.

Datorită bioacumulării, dezagregării şi alterării (carese continuă şi după instalarea plantelor şimicroorganismelor şi cu participarea lor), precum şi caurmare a reţinerii sau migrării produşilor rezultaţi dinaceste procese, partea superioară a scoarţei suferăprofunde modificări fizice, chimice şi biochimice,transformându-se în sol, corp natural cu alcătuire şiinsuşiri proprii.

Dacă se execută o secţiune verticală printr-un sol, seconstată existenţa unor straturi diferite, denumiteorizonturi. Ansamblul orizonturilor respective constituieprofilul de sol.

Solificarea este, în esenţa ei, un proces de naturăbiologică. Prin dezagregare şi alterare, rocile masivedevin afânate, poroase, dobândesc capacitate pentruapă şi aer şi conţin unele substanţe nutritive, deci capătă

The soil is one of the trace categories that is less analyzed because of itscomplexity or because the unknown informations that can be obtained by labexaminations. The soil analyses represents a special science known aspedology, and the knowledges about soil combined with physical- chemicaland lab biocriminology can give precious informations and dates for theassessment of the situation in fact.

CRIMINALISTICA 9

însuşirea de a asiguracondiţii minime creşteriiplantelor. Însă solificareapropriu-zisă nu a început şinu poate avea loc decât subacţiunea organismelor, caredetermină bioacumularea,proces care constituie, defapt, esenţa solificării.

Influenţa vegetaţiei înformarea solului serealizează mai ales princantitatea şi calitateamateriei organice, prindistribuirea ei în scoarţă şiprin modul de transformare.

Clima, relieful, timpul, omul sunt factori careinfluenţează formarea solului.

Formarea şi evoluţia solurilor poate fi frânată sauaccelerată de o serie de factori locali, care determinăvârsta relativă a solurilor şi care se apreciază dupăgradul de dezvoltare a profilului. Vârsta relativă a soluluieste diferită de vârsta absolută.Astfel, roca sau forma de relief pot determina o viteză

diferită a procesului de solificare, ceea ce influenţeazăstadiul de evoluţie a învelişului de sol. De exemplu, înzona umedă, pe roci sărace în elemente bazice,procesul de solificare este orientat, în general, în direcţiadebazificării, acidifierii etc., dar pe roci calcaroase,deoarece ionii de calciu frânează procesele amintite, seformează alte soluri.

Formarea solului fiind condiţionată de foarte mulţifactori, care pot încetini sau accelera procesul desolificare, de multe ori vârsta lui nu poate fi exprimată înnumăr de ani. Se foloseşte exprimarea vârstei solului înfuncţie de gradul de dezvoltare a profilului sau ţinândcont de caracterele morfologice şi concordanţa lor cucondiţiile naturale.

Ca urmare a proceselor fizice, chimice şi biologicecare se petrec sub influenţa factorilor pedogenetici însol, pe adâncimea acestuia iau naştere anumite straturi,cu proprietăţi caracteristice, care poartă denumirea deorizonturi de sol. Acestea se mai numesc şi orizonturigenetice, deoarece se formează şi se dezvoltă treptat,odată cu evoluţia procesului de solificare. Succesiuneaorizonturilor genetice, de la suprafaţă şi până la roca deformare, constituie profilul solului.

Materia organică a solului reprezintă un amestecextrem de complex de substanţe dintre cele mai diferite,ca origine şi structură chimică. Acumularea materieiorganice în sol, îndeosebi sub formă de humus,component specific solului, constituie caracteristicafundamentală prin care solul se deosebeşte de roca dincare s-a format.

Spre deosebire de mineralizare, în cadrul căreia dinresturile organice rezultă compuşi minerali simpli,humificarea duce la formarea humusului, componentorganic specific solului.

În urma formării solului, se poate reprezentaschematic o particulă de sol, care conţine cuarţ (resturidin roca de formare), argilă, aer, apă, materie organică şi

chiar bacterii sau orice altevieţuitoare1.

Particula de solParticula de sol

Profilele de sol prezintă diferitesuccesiuni de orizonturi, care potfi delimitate în teren prin anumiteproprietăţi, dintre care maiimportante sunt: culoarea, tipul dehumus, textura, structura,porozitatea, consistenţa(compactitatea) şi neoformaţiile.Ansamblul de orizonturi aleprofilului şi proprietăţile care ledefinesc constituie ceea ce se

cunoaşte sub denumirea de caracteristici morfologice.Întrucât celelalte caracteristici morfologice constituie, înacelaşi timp, elemente de alcătuire a solului şi suntincluse în rândul proprietăţilor fizice, vom prezenta aici

doar culoarea şi neoformaţiile.

Diverse profile de solDiverse profile de sol

Culoarea este determinată de însăşi compoziţiasolului. Componentele solului prezintă culori diferite, pecare le imprimă şi solului respectiv, în măsura mai maresau mai mică, în funcţie de proporţia lor. De exemplu,humusul imprimă solului culori închise, de la brun pânăla negru; silicea, carbonatul de calciu, sărurile uşorsolubile dau culori albicioase; oxizii şi hidroxizii ferici,culori de la roşu la galben; compuşii feroşi, culori verzui-albăstrui-vineţii etc. Prin combinarea culorilor date decomponentele respective rezultă alte culori,caracteristice diferitelor soluri şi orizonturi. Exprimândcompoziţia solului, culoarea constituie criteriul principalde separare a orizonturilor pe profil, de recunoaştere şidenumire a majorităţii solurilor. Pentru determinareaculorii pe criterii ştiinţifice se foloseşte sistemul Munsell.Acesta stabileşte întreaga gamă de culori posibile, înfuncţie de trei variabile: nuanţă, valoare şi cromă.

Nuanţa exprimă culoarea dominantă spectrală.Pentru stabilirea nuanţei posibile, sistemul Munsellporneşte de la roza culorilor, în care central este aşezatcenuşiul neutral N, considerată culoarea neutră, dereferinţă, iar radial cinci culori de bază şi cinciintermediare în ordinea: roşu, galben-roşu, galben,verde-galben, verde, albastru-verde, albastru, violet-albastru, violet şi roşu-violet. Fiecare dintre cele 10domenii de nuanţe mai sus amintite este gradat de la 0la 10, cifrele respective fiind aşezate înaintea

10 CRIMINALISTICA

simbolurilor.Valoarea compartimentează planşa de jos în sus în

10 trepte, notate cu cifre de la 1 la 10 şi arată gradul destrălucire (luminozitate) a culorii respective.

Croma compartimentează planşa de la stânga ladreapta, se notează cu cifre de la 1 la 20 şi indică încadrul fiecărei valori intensitatea (saturaţia) culorii.

Prezentăm mai jos roza culorilor şi semnificaţia

literelor din cadrul acesteia.

Roza culorilor în sistemul Munsell

NeoformaţiileSunt acumulări şi separaţii de diferite substanţe,

apărute în cursul procesului de solificare.

Există neoformaţii rezultate din:• acumularea de săruri (la solurile cu fenomene de

eluviere-iluviere a sărurilor);• acumularea de oxizi (la solurile umede);• acumularea argilei (la solurile cu fenomene de

eluviere-iluviere a argilei);• acumularea coloizilor;

• acţiunea organismelor animale şi a rădăciniiplantelor.

Textura solului. Particulele componente ale soluluiau fost grupate, în funcţie de mărimea lor, în categorii departicule denumite fracţiuni granulometrice. Cantităţileprocentuale în care acestea intră în alcătuirea soluluidetermină textura. Astfel, solul este alcătuit din nisip (celmai grosier), praf şi argilă.

Dicţionar:Sand = nisip Silt = prafClay = argilă Loam= lut

Diagrama pentru determinarea texturii

Structura solului. Proprietatea solului de a se

prezenta sub formă de agregate poartă denumirea destructură. Particulele componente ale solului pot săformeze agregate structurale de forme şi mărimi diferite,în funcţie de condiţiile de mediu şi procesul de solificare.

După forma pe care o prezintă agregatele din masasolului, se disting mai multe tipuri de structura:glomerulară, grăunţoasă, poliedrică angulară, poliedricăsubangulară, prismatică, columnoid-prismatică,columnară, lamelară etc.

Tipuri de structuri

R(red)=roşu, YR (yellow-red) = galben-roşu

Y(yellow)=galben, GY (green-yellow) = verde-galben

G(green)=verde, BG (blue-green) = albastru-verde

B(blue)=albastru, PB (purple-blue) = violet-albastru

P(purple)=violet RP (red-purple) = roşu-violet

Plasticitatea este proprietatea de a se modela uşorprin apăsare sau de a forma cu apa o pastă modelabilăcare îşi menţine coeziunea.

Adezivitatea sau aderenţa este proprietatea de aadera, de a se lipi în stare umedă de obiectele cu carevine în contact.

Alte proprietăţi ale solului sunt: densitatea,porozitatea, consistenţa, conţinutul de aer din sol,temperatura solului, capacitatea totală pentru apă,permeabilitatea pentru apă a solului etc.

Am dezvoltat mai pe larg acele proprietăţi care se potregăsi în cantităţile mici de sol care se află la locul faptei.

Compoziţia granulometrică se determină pe probede sol în structură deranjată. Analiza compoziţieigranulometrice constă în stabilirea ponderii cu carecategoriile de particule având aceeaşi mărime (fracţiunigranulometrice) intră în constituirea unei probe de sol.

Separarea fracţiunilor granulometrice se realizeazăprin cernere şi sedimentare. Cernerea se execută cuajutorul sitelor, iar determinarea fracţiunilor prinsedimentare se face cu ajutorul pipetei Kubiene.

În mod curent, la o probă de sol se determină mai

mulţi parametrii.O altă analiză specifică este analiza

micromorfologică.Micromorfologia este un domeniu de cercetare care

constă în studiul la microscop al sedimentelor şi solurilor,în scopul reconstituirii modului de formare şi a evoluţieiulterioare, până în prezent.

Pentru expertiza criminalistică, precum ca şi pentruanaliza solului în general, prezintă o importanţădeosebită eşantionarea solurilor.

Solul în aşezare Sol pregătitnaturală pentru examinare

micromorfologică

Solul are o multitudine de proprietăţi chimice datorităcaracteristicilor elementelor componente. Coloizii dincare este alcătuit îi conferă nişte proprietăţi deosebite,

cum ar fi: capacitatea de adsorbţie moleculară, cationicăşi anionică, reacţia solului, capacitatea de tamponareetc.2

O proprietate care poate fi uşor analizată este reacţiasolului, adică pH-ul.

Principiul metodei constă în determinareapotenţiometrică a pH-ului, bazat pe măsurarea activităţiiionilor de hidrogen, folosind un electrod din sticlă caindicator al acestuia şi unul din calomel, cu potenţialindependent faţă de pH, ca element de referinţă.

Diferite tipuri de pH-metre

Gradul de saturaţie cu cationi bazici (V) exprimăgradul în care complexul coloidal al solului este saturatcu cationi bazici şi procentul cu care aceştia participă încapacitatea totală de schimb cationic.

La solurile care nu au hidrogen adsorbit în complexV = 100%, iar la cele care au hidrogen adsorbit V arevalori sub 100, cu atât mai scăzute cu cât pondereahidrogenului adsorbit este mai mare. Deoarece, practic,

nu există soluri în care cationiibazici adsorbiţi să fi fostcomplet înlocuiţi cu cationi dehidrogen, limita inferioară a luiV este de circa 5%.

Suma cationilor bazici (SB)evidenţiază conţinutul total deelemente alcalino-pământoase(Ca2+, Mg2+) şi alcaline (Na+,

K+) din sol. Acest indicator se poate determina atâtdirect, cât şi prin calcul.

O metodă de dozare a unor cationi bazici estefotometria în flacără, utilizată pentru determinareasodiului şi a potasiului.

Flamfotometrucu flacără

Metoda folosită pentrudeterminarea altor cationischimbabili estespectrofotometria înabsorbţie atomică utilizatăpentru dozarea calciului şi a magneziului. La bazaacestei metode stă fenomenul de absorbţie a luminii decătre atomii de magneziu neexcitaţi, care sunt în starefundamentală. Absorbţia definită ca logaritmul raportuluidintre intensitatea radiaţiei incidente şi cea a radiaţieitransmise este direct proporţională cu numărul de atomi

de magneziu neexcitaţidin gazul atomic,respctiv cuconcentraţia demagneziu din soluţiade analizat.

Aparat de absorbţie atomică

CRIMINALISTICA 11

12 CRIMINALISTICA

Cationii componenţi ai capacităţii totale de schimbcationic se pot exprima şi procentual.

Pentru determinarea conţinutului total de metale sefoloseşte în faza de mineralizare un „digestor”, carereduce timpul de analiză de la opt ore la doar două ore.

Digestor

O metodă care necesităcantităţi mici de sol estespectrofotometria în IR, lacare se obţin spectre care potstabili dacă proba în litigiu şicea de comparaţie au aceeaşicompoziţie.

Spectrofotometru în IR

Tot pentru cantităţi mici de

sol sepoatefolosi

sistemul spectrometru de masă - gaz cromatograf,rezultatele obţinute arătând dacă probele analizate auaceeaşi compuşi şi procentul în care aceştia se găsescîn probă.

Sistem spectrometru de masă cuplatcu gaz cromatograf

Cromatograma obţinută

O altă tehnică de dată recentă este microscopulelectronic cu baleiaj, la care, prin analiză nedistructivă,se poate obţine compoziţia elementară a probei de sol(elementele chimice), precum şi proporţia acestora(analiză calitativă şi cantitativă).

Microscop electroniccu baleiaj FEI model Quanta 400

Cu ajutorul microscopului electronic cubaleiaj, la analiza solului s-au obţinut:imaginea, spectrul şi graficul elementelorcomponente.

Solul este capitalul cel mai preţios decare omul dispune pentru satisfacereanevoilor şi ambiţiilor sale. Până lainventarea fotosintezei naturale, cu toţiidepindem de stratul subţire şi roditor de lasuprafaţa Pământului, de unde se extrag

majoritatea resurselor necesare vieţii. În timp ce tehnicilemoderne îngăduie oamenilor să introducă în circuitulproductiv mii de hectare de teren, alte mii de hectarefertile devin improprii cultivării, tot din cauza acţiuniiomului.

Astfel, ca ţară ce deţine resurse de petrol şi industriede prelucrare a acestuia, România are zone largiafectate de poluare cu produse petroliere şi produse dinprocesul de prelucrare. Fenomenele de poluaredetermină scăderea fertilităţii solului, modificări alemicroorganismelor, poluarea apelor, atât freatice cât şide suprafaţă3.

Petrolul modifică radical proprietăţile solului atât celefizice, cât şi cele chimice şi biologice. Acesta formează opeliculă impermeabilă la suprafaţa solului, careîmpiedică circulaţia apei în sol şi schimbul de gaze dintre

sol şi atmosferă, producând axfisierea rădăcinilor şifavorizând manifestarea procesului de reducere.Petrolul, fiind bogat în carbon organic, creşte raportulC/N în sol, influenţând negativ activitatea microbiologicăşi nutriţia plantelor cu azot.

Altă sursă de poluare o reprezintă deversarea apeloruzate de la diferite fabrici în apele saulacurile alăturate.

Fabricile de ciment şi de produsechimice reprezintă altă sursă depoluare, prin purtarea de către vânt aprafului poluant care se depune pesol şi datorită ploilor sau lucrăriloragricole este amestecat cu orizontul

de

suprafaţă, afectândproprietăţile acestuia. Astfel,apare poluarea cu metalegrele, poluare foarte greu deîndepărtat, remanentă în solo lungă perioadă de timp.

În general, poluareaafectează microfauna, carela rândul ei produce efectenedorite asupra solului şiimplicit asupra producţiei

agricole.Deşi multă vreme s-a crezut că solul are o capacitate

infinită să degradeze poluanţii, astăzi este dovedit căsuprafaţa solului poate degrada numai aproximativ 30tmaterie uscată/ha/an.

Pe lângă aceste metode fizice şi chimice de analiză,solul mai poate fi analizat şi morfologic. Din probele desol recoltate în aşezare naturală au fost confecţionatesecţiuni subţiri, după metoda elaborată de M.Opriş(1971). Secţiunile sunt analizate cu ajutoruldocumatorului şi a microscopului polarizant, la diferitemărimi (20-500 de ori).

Secţiune printr-un profil de sol

Orizontul AB: fisuri (a) care schiţează elementestructurale poliedrice subangulare de dimensiuni mari;noduli feri-manganici (b).

Secţiune subţire de sol.

În matricea solului se disting: materialul fin de solconstituit din argilă + materie organică ± oxihidroxizi defier (a), granule minerale de schelet (b), pelicule deargilă iluvială (c).

Expertizarea solului pentru a putea obţine un rezultatconcludent este extrem de dificilă. După cum a reieşitdin metodologia de efectuare a analizelor atât fizice, câtşi chimice, cantitatea de sol necesară este, în general,mult mai mare decât cantitatea care se recoltează caprobă în litigiu.

Din această cauză, singurele analize posibile pentrumicrocantităţile de sol sunt:

Nedistructive – stabilirea culorii, a granulometriei şianaliza solului cu ajutorul microscopului electronic cubaleiaj, care să stabilească compoziţia elementară, atâtcalitativ cât şi cantitativ;

Distructive – analiza cuajutorului gaz cromatografului sau agaz-cromatografului cuplat cuspectrometru de masă.

Rezultatele obţinute nu vorpermite o identificare decât de grup.Din stabilirea culorii atât în stareumedă, cât şi uscată, nu se poatepreciza tipul de sol, deoarece nu secunosc orizonturile pe întreg profilulde sol.

Aşa cum se poate observa peharta solurilor României, acelaşi tip de sol, deci cu aceeaşiculoare, granulaţie şi proprietăţi chimice se întâlneşte pezone întinse.

O identificare mai profundă se obţine când în proba înlitigiu apar elemente neobişnuite. Astfel, dacă probaconţine diverse elemente poluante, se poate concluzionacă proba în litigiu prezintă caracteristici comune cu soluldin zona x afectat la rândul lui de acea poluare.

Picăturile de sânge, cioburile de sticlă, urmele devopsea, fibrele, sunt la rândul lor elemente careindividualizează solul, şi se poate de asemenea afirmacă solul în litigiu are în compoziţie elemente comune cu

Repartiţia tipurilor de sol pe glob

aa

b

aaaa

bb

bbcc

bb

CRIMINALISTICA 13

Ambasadorul Belgiei, ESPhilippe Roland, a înmânat,în ziua de 3 iulie 2008,decoraţia Ofiţer alOrdinului Coroanei,conferită de MajestateaSa Regele Albert II,Regele Belgienilor,academicianului MariusSala, vicepreşedinte alAcademiei Române şidirector al Institutuluide Lingvistică “IorguIordan – Al. Rosetti”.

Decoraţia a fost acordatăpentru lucrările delingvistică romanică şipentru impulsul dat relaţiilorştiinţifice dintre AcademiaRomână şi cele două

comunităţi, flamandă şifrancofonă, din Belgia.

Domnul academicianMarius Sala estepreşedintele deonoare al ConsiliuluiQtiinţific al RevisteiRomâne de Crimi-nalistică.

Criminaliştii româniîl felicită pe domnulacademician pentrudistincţia primită şi îiurează sănătate,

viaţă lungă şi succesedeosebite în activitateaştiinţifică.

Simona - Florina CIOCAN

14 CRIMINALISTICA

NOUTĂŢI EDITORIALENOUTĂŢI EDITORIALE

EVENIMENTEVENIMENT

CRIMA ORGANIZATĂ SI TERORISMUL

În cadrul Masteratului în Criminalistică, organizat înparteneriat de Universitatea Româană de etiinţe siArte „Gheorghe Cristea” din Bucureşti, AsociaţiaCriminaliştilor din România şi Institutul deCriminalistică, a fost reeditat cursul „CrimaOrganizată şi Terorismul”, realizat de lector univ. dr.Ioan Hurdubaie, drd. Iancu etefan şi prof. VasileLăpăduşi.

În cadrul cursului, autorii au realizat şiîmbunătăţit toate capitolele şi au adăugat noicapitole cu probleme de actualitate ( investigareainfracţiunilor informatice, traficul transfrontalier debunuri şi persoane, modalităţi de utilizare ainternetului in scopuri teroriste, utilizareaagenţilor biologici în scopuri teroriste etc.)

În cele două părţi,cursul are următoarele capitole:• Preocupări legislative in legătură cu crima

organizată;• Infracţiuni la regimul drogurilor şi al precursorilor

(investigarea criminalistică a acestei categorii deinfracţiuni);

• Spălarea banilor murdari;• Investigarea infracţiunilor informatice;• Investigarea criminalistică a infracţiunilor a căror

săvârsire presupune traficul transfrontalier de bunuri sipersoane;

• Consideraţiiprivind terorismul(contribuţiacriminalisticii lainvestigarea actelorteroriste)

• Legislaţia actualăprivind actele deterorism;

• Instrumenteinternaţionale de acţiunedoctrinară si practică încombaterea terorismului;

• Cercetarea la faţalocului în cazulevenimentelor grave;

• Investigareacriminalistică a actelorteroriste săvârşite cumateriale explozive;

• Interferenţa dintreterorism şi crima organizată transnaţională;

• Terorismul şi internetul;• Utilizarea internetului în scopuri teroriste;• Evaluarea riscurilor terorismului cibernetic;• Utilizarea agenţilor biologici in scopuri teroriste;• Terorismul legionar;• Dispozitive explozive improvizate.

MIHAI IVANICI

CRIMINALISTICA 15

VALIDAREA METODELOR ANALITICEVALIDAREA METODELOR ANALITICEÎN CHIMIA JUDICIARĂÎN CHIMIA JUDICIARĂ

Comisar de poliţie drd. ing. chim. MARIA GEORGETA STOIANSubcomisar de poliţie drd. ing. chim. ELENA GALAN

Institutul de CriminalisticăInspectoratul General al Poliţiei Române

In 2006, the Romanian Forensic Science Instituteimplemented a quality management systemaccording to ISO/IEC 17025:2005 and untill now TheRomanian Accreditation Organization RENAR,accredited 56 standard operating procedures in thefields of classical forensic expertise, judicialidentification, physical and chemical analysis andbioforensic expertise.

In Romanian forensic chemistry laboratories a widerange of items and substances are analyzed andexamined:

• toxic substances: controlled and toxic substances,illicit drugs, pharmaceutical products;

• trace evidence: fire debris, explosives, plastics andadhesives, cosmetics, paints, dyes pigments, glass,soils, metals and alloys, textile fibers, lachrymatorychemicals, petroleum products, pyrotechnic devices,gunshot residues etc.);

• document examination: paper, stamps, securitymarks, inks and printing materials etc.

• point out latent fingerprints for impressionsidentification.

Because at european level, ENFSI promoteconsistent and reliable scientific evidence through thewhole forensic process from the scene of crime to courtin order to: enhance the cooperation between forensicdepartments, have access to reference documents,analytical methods, equipment for all ENFSI members,facilitate local and regional cooperation and developactivities in network, wherever forensic science ispractised, one must assure that it is done competently,uniformly, so that exchange information could bepossible in the best conditions.

In the time being in all chemistry analysis fields thereare necessary reliable analytical methods and anylaboratory it must have adequate measures in order toassure a given level of confidence, estimated, thereforeconfirming their capabilities and their competence. Suchmeasures are:

• using validated analytical methods;• using internal quality control procedures (by use of

certificate reference materials, control chart and so on);• participating regularly in proficiency testing

schemes;

• acreditation according of the requirements of an ISOstandard, like ISO/IEC 17025:2005.

Method validation is an important requirement in thepractice of chemical analysis and it is the process ofdefining an analytical requirement, and confirming thatthe method under consideration has performancecapabilities consistent with what the application requires.

In forensic chemistry field there are used bothqualitative and quantitative methods. Qualitativemethods of analysis provide basic information about thecomposition of a sample and perform quite simplechemical reactions to identify the analytes it contains.Quantitative methods of analysis provide information notonly about the composition but also about theconcentration of the analytes present in the sample and,generally speaking, they often require more complexanalytical techniques to obtain more accurate andreliable information about the sample.

There are no standardized methods for the majorityof the analyses in forensic chemistry field, inconsequence it is necessary to develop, validate anddocument own specific methods.

All technical procedures must be fully validatedbefore being used in casework. Methods may bevalidated by comparison with other established methodsusing certified reference materials or materials of knowncharacteristic.

Validation of a method establishes, by systematiclaboratory studies that the method is fit-for-purpose, if itsperformance characteristics are capable of producingresults in line with the needs of the analytical problem.The important performance characteristics of a methodinclude: Selectivity/Specificity, Working & Linear Ranges,Limit of Detection/Limit of Quantitation, Accuracy,Precision, Repeatability, Reproducibility, Measurementuncertainty, Ruggedness (or Robustness).

Validation is an important feature in any method ofmeasurement because it is closely related to the qualityof the results.

Din anul 2005, Institutul de Criminalistică din PoliţiaRomână este membru cu drepturi depline al ReţeleiEuropene a Institutelor de Criminalistică (EuropeanNetwork of Forensic Science Institutes - ENFSI).Criteriile de eligibilitate ale acestei organizaţii sunt

16 CRIMINALISTICA

obligatorii pentru toţi membri şi, conform acestora,grupul de lucru QCC (Quality and CompetenceAssurance Committee) monitorizează utilizarea şiaplicarea standardelor de calitate şi a manualelor debune practici emise de această organizaţie şicompatibilizarea metodelor de lucru cu cele folosite încadrul Reţelei Europene a Institutelor de Criminalistică(ENFSI).

Ca membru al ENFSI, Institutul de Criminalisticăbeneficiază atât de un schimb permanent de publicaţii despecialitate, cât şi de posibilitatea ca poliţiştii români,care lucrează în domeniu, să participe în grupuri delucru, pe principalele specializări (balistică, traseologie,grafică, tehnica documentelor, chimie judiciară, ADNetc.), în cadrul cărora se fac schimburi de experienţăpentru diseminarea rezultatelor pozitive obţinute cuocazia examinărilor de laborator şi adoptarea unorproceduri comune de lucru.

La nivel european - iar ENFSI este principalulpromotor al acestei cerinţe - se urmăreşte ca toateetapele procesului criminalistic, începând cu cercetareala faţa locului şi până la raportarea rezultatelor îninstanţă, să fie credibile din punct de vedere ştiinţific şide aceea se promovează acreditarea laboratoarelorcriminalistice.

În anul 2006, Institutul de Criminalistică aimplementat Sistemul de Management al Calităţii, înconformitate cu Standardul European ISO/CEI17025/2005, iar până în prezent, Consiliul deAcreditare RENAR a hotărât acreditarea a 56proceduri specifice de lucru, precum şi a 130proceduri generale şi instrucţiuni de lucru, pentrudomeniile expertizei criminalistice clasice, identificărijudiciare, analize fizico-chimice în domeniul chimieijudiciare şi al expertizelor biocriminalistice.

În laboratoarele de chimie judiciară din cadrulInstitutului de Criminalistică se efectuează examinărifizico-chimice asupra unui spectru larg de probejudiciare:

• toxicologie: substanţe controlate, droguri, produsefarmaceutice, substanţe toxice;

• urme şi microurme: materiale explozive, incendii,combustibili, materiale plastice şi adezivi, cosmetice,vopsele, coloranţi şi pigmenţi, sticle, soluri, metale şialiaje, fibre textile, substanţe lacrimogene, obiectepirotehnice, factori secundari ai împuşcăturii etc.;

• examinarea documentelor falsificate: hârtie,elemente de siguranţă, ştampile, materiale scripturaleetc.;

• relevare de urme papilare în vederea identificăriiimpresiunilor.

Tehnicile adoptate în analiza şi examinareamaterialelor acoperă domenii extinse, de la examinareavizuală, măsurătorile fizice: greutate, volum, lungime,densitate, testele chimice de culoare, cromatografia înstrat subţire, la tehnici instrumentale sofisticate, precum:cromatografie în fază gazoasă sau lichidă, spectrometriede masă, electroforeză, fluorescenţă şi difracţie de razeX, microspectrofotometrie în IR şi în UV-Vis,spectroscopie de rezonanţă magnetică nucleară,spectroscopie de emisie şi de absorbţie atomică,microscopie electronică etc.

Deoarece la nivel european se doreşte o intensificarea cooperării între institutele de criminalistică, accesul ladocumentele de referinţă, la metodele analitice şi laechipamente pentru toţi membrii ENFSI, înlesnireacooperării regionale şi locale şi dezvoltarea activităţilorîn reţea, oriunde sunt practicate ştiinţele criminalistice,trebuie să existe asigurarea că aplicarea acestora seface într-un mod competent, uniform, astfel încâtschimbul de informaţii să poată fi efectuat în condiţiioptime.

Datorită condiţiilor speciale ale domeniuluicriminalistic, multitudinii de materiale de analizat şi detehnici utilizate pentru examinare, la nivel european s-aconstatat o aplicare mai dificilă a Standardului EuropeanISO/CEI 17025/2005. Pe de altă parte, implementareastandardului este diferită în ţări diferite şi, ca urmare, afost necesară dezvoltarea unor instrucţiuni care săarmonizeze şi să optimizeze aplicarea standardului lanivel european.

De aceea a fost creat un ghid de aplicare, numitILAC-G19:2002, care interpretează, adaptează,completează şi armonizează cerinţele standardului ISO17025/2005 la domeniul criminalistic şi se aplică tuturorîncercărilor din laboratoarele criminalistice.

Astfel, ghidul ILAC-G19:2002 precizează aspectelecare necesită o atenţie specială, dintre care unul dintrecele mai importante pentru chimia judiciară îl reprezintănecesitatea validării tuturor metodelor înainte deutilizare, pe studiu de caz.

În prezent în toate domeniile analizei chimice suntnecesare metode analitice de încredere pentru a asiguraconformitatea cu reglementările naţionale şiinternaţionale, orice laborator trebuind să întreprindămăsuri corespunzătoare pentru a se asigura că estecapabil să ofere rezultate de calitate aşteptată, decipentru a-şi demonstra calificarea şi competenţa.Asemenea măsuri includ:

• utilizarea de metode analitice validate;• utilizarea procedurilor de control intern al calităţii

(utilizarea materialelor de referinţă, a diagramelor decontrol etc.);

• participarea la scheme de testare a competenţeilaboratorului;

• obţinerea acreditării conform cerinţelor unuistandard internaţional, în prezent, standardul ISO/IEC17025.

Acreditarea unui laborator, conform cerinţelorstandardului ISO/IEC 17025, se adresează specificstabilirii trasabilităţii măsurărilor şi, de aceea, validarea

CRIMINALISTICA 17

metodei analitice este o componentă esenţială amăsurărilor pe care un laborator trebuie să leimplementeze, pentru a asigura condiţia de obţinere arezultatelor analitice de încredere.

Validarea metodelor analitice şi asigurarea calităţiirezultatelor reprezintă, în prezent, o preocupareesenţială în activitatea laboratoarelor analitice demăsurare şi încercare. Din anumite puncte de vedere,validarea metodelor analitice şi documentarea acestorapot fi privite ca o carte de vizită a laboratorului, deoareceilustrează clar competenţa laboratorului.

VALIDAREA este instrumentul utilizat pentrudemonstrarea faptului că o metodă analitică specificămăsoară ceea ce se pretinde că se măsoară şi că, astfel,este potrivită pentru scopul dorit (destinat).

Validarea se efectuează pentru echipamente, metodede analiză şi de preparare a probelor (sistem analitic) şiconstă în testarea acestora, alături de documentareacompletă şi corectă a funcţionării sistemului. Scopultestelor este identificarea erorilor (diferenţa dintrerezultatele aşteptate şi cele obţinute într-un sistem).

Utilizarea unui echipament performant într-unlaborator la realizarea încercărilor/ măsurărilor nuînseamnă neapărat şi obţinerea unor rezultate corecte.Tipul, extinderea şi organizarea unei acţiuni de validarepermit obţinerea unor concluzii referitoare la existenţaunor echipamente adecvate, indicând totodată călaboratorul are un management motivat şi personalcompetent.

Metodele analitice, nereglementate prin standarderomâne sau standarde europene transpuse, trebuie săfie elaborate şi experimentate în laborator înainte devalidarea prin experimente. În chimia judiciară metodelefolosite pentru încercări sunt în majoritate metodedezvoltate în laborator. Ca urmare, este necesar să severifice că parametrii de performanţă ai metodei suntadecvaţi pentru rezolvarea unei probleme analiticespecifice.

Aşadar, metodele analitice trebuie să fie validate înurmătoarele situaţii:

• a fost dezvoltată o metodă nouă;• când se utilizează metode stabilite în laboratoare

diferite, de analişti diferiţi, cu echipamente (instrumente)diferite;

• pentru a demonstra echivalenţa dintre două metode(de exemplu, o metodă nouă şi una standardizată);

• metoda de încercare a fost revizuită, pentru aintroduce îmbunătăţiri sau pentru extinderi. Oricemodificare adusă metodelor se supune revalidării,pentru a dovedi că nu afectează cerinţele metodei.Oricând există o modificare (de ex. probe noi cucompuşi sau matrici noi, cu aptitudini diferite, locaţienouă cu condiţii de mediu diferite, standarde de referinţănoi, modificarea unui parametru analitic, ce poatenecesita o revalidare totală sau parţială), schimbareatrebuie să urmeze un sistem documentat de control alschimbării.

Validarea metodei constă în:• stabilirea caracteristicilor, performanţei şi a

limitărilor unei metode;• identificarea influenţelor care pot schimba aceste

caracteristici şi în ce măsură;

• limite de precizie şi acurateţe;• evaluarea incertitudinii;• verificarea că metoda corespunde scopului.Instrumentele validării constau, pe de o parte, în

etaloane sau probe caracterizate în activitateaanterioară, iar pe de altă parte, în tehnici statistice.

Există două proceduri de validare:1. Abordarea ştiinţifică, prin care se evaluează

reprezentativitatea, repetabilitatea şi reproductibilitateape baza datelor din informaţiile furnizate de producătorsau din informaţiile ad-hoc. Trebuie demonstrat că a fostluată în considerare influenţa diferiţilor factori careinfluenţează calitatea rezultatelor şi că aceasta esteţinută sub control;

2. Abordarea comparativă, prin care metoda esteevaluată prin compararea rezultatelor obţinute prinmetoda supusă validării cu cele obţinute printr-o metodădeja validată (dacă este posibil).

Pentru a obţine cele mai precise rezultate, înprocesul de validare a metodelor se iau în calcul toatevariabilele (tipul probei, procedura de prelevare a probei,prepararea probei, analiza propriu-zisă a probei şievaluarea datelor), folosind aceeaşi matrice cu cea aprobelor care se doresc a fi analizate.

Aşadar, verificarea validităţii unei metode analitice seface prin studii de laborator, folosind etaloane dereferinţă, comparând rezultatele cu cele obţinute prinalte metode, sau prin comparaţii interlaboratoare. Toateexperimentele de validare folosite pentru a face afirmaţiişi concluzii despre validitatea unei metode sedocumentează într-un raport de validare.

O analiză este o investigaţie complexă, cu mai multeetape, a valorilor proprietăţilor materialelor (identitateaşi/sau concentraţia unui component specific într-oanumită probă). Analiza chimică este un proces ciclic încare obiectivul final este obţinerea informaţiei chimice.Acest proces este integrat cu definirea problemeianalitice de bază (specificarea cerinţei analitice) şi setermină cu estimarea şi raportarea rezultatului analitic.

Un rezultat trebuie să fie prezentat împreună cuincertitudinea măsurării care, în general, reprezintă uninterval de încredere de 5% în jurul rezultatului. Estetotal greşită percepţia unor beneficiari din sistemul juridiccare asimilează incertitudinea evaluată cu o îndoială înrezultatele măsurătorilor. Dimpotrivă, incertitudineacuantificată reprezintă o certitudine că rezultateleobţinute sunt corecte. Probabil că în cadrul întâlnirilorprotocolare cu reprezentanţi din cadrul organelor decercetare şi urmărire penală, care sunt beneficiariirapoartelor criminalistice, trebuie să fie explicat faptul căincertitudinea evaluată de analişti, exprimată spreexemplu sub forma ± 0,1 reprezintă intervalul [X-1.....X+1] în care orice rezultat analitic X obţinut, aflat îninteriorul acestuia, are valori reale, corecte. Rezultateleanalitice obţinute în afara acestui interval sunt incorecte,iar persistenţa acestora denotă invaliditateainstrumentului sau metodei analitice utilizate.

Înainte de estimarea incertitudinii măsurării, trebuiedemonstrat că rezultatul este trasabil la o referinţă sau laun standard, care se presupune că reprezintă valoareaadecvată.

18 CRIMINALISTICA

Aşadar, trasabilitatea şi incertitudinea măsurării facparte din scopul unei metode analitice. Validarea joacăun rol important, în sensul că ea confirmă potrivireapentru scop a unei anumite metode analitice.

Validarea metodei se efectuează pe baza estimăriiunui număr de parametri referitori la performanţametodei. Procesul de validare, pe bază de criterii, constăîn studii de precizie şi deplasare a metodei, verificareaspecificităţii/selectivităţii, verificarea liniarităţii, studii derobusteţe şi, pe baza cerinţelor practice în ceea cepriveşte metoda, o evaluare a limitelor de detecţie şi/saucuantificare.

Obiectivul validării este verificarea condiţiilor demăsurare şi a faptului dacă ecuaţia utilizată pentrucalcularea rezultatului final include toate influenţele carevor afecta rezultatul final:

a. O verificare a specificităţii/selectivităţii asigurăfaptul că metoda răspunde doar la analitul de interes şinu la alţi interferenţi sau contaminanţi. Selectivitatea/specificitatea se testează prin compararea rezultatelorobţinute pe probe care conţin impurităţi faţă de celeobţinute pe probe care nu conţin impurităţi şi prinstabilirea diferenţelor dintre rezultatele testelor;

b. Domeniul de lucru. Analiza cantitativă estedeterminată de probele de analizat, stabilind domeniulde concentraţii pentru care se poate atinge oincertitudine acceptabilă. În analiza calitativă, seanalizează probe repetate şi standarde de măsurăpentru un domeniu de concentraţii, pentru a se stabili lace concentraţii se poate fixa un punct fezabil întredetecţie şi non-detecţie;

c. Un control al liniarităţii verifică dacă poate fi folosităpresupusa legătură dintre semnal şi unităţile utilizatepentru analit. Liniaritatea reprezintă capacitatea de aproduce rezultate care, direct sau indirect, suntproporţionale cu concentraţia analiţilor prezenţi în probeîntr-un domeniu de valori. Pentru metode cantitative severifică prin utilizare de analiţi la aproximativ6 concentraţii diferite, care să acopere 50 - 150% dindomeniul uzual de testare.

Pentru metode calitative există un prag deconcentraţii sub care identificarea pozitivă devine deneîncredere, iar domeniul de răspuns se examineazăprin testarea unei serii de probe şi standarde de măsură,cu diverse nivele de concentraţii de analiţi. La fiecarenivel de concentraţie se măsoară cel puţin 10 probe, iardupă trasarea curbei de răspuns a % de rezultatepozitive (negative) faţă de concentraţie, se poatedetermina concentraţia limită de la care testul devine deneîncredere;

d. Limita de detecţie (LD) şi limita de cuantificare (LQ)Atunci când măsurările chimico-analitice implică

concentraţii scăzute din domeniul analizei de urme,trebuie să se ştie care este cea mai scăzută concentraţiede analit care poate fi determinată cu încredere.

Aşadar limita de detecţie (LD) reprezintă cea maimică concentraţie de analit dintr-o probă care poate fidetectată cu certitudine statistică rezonabilă, dar nuneapărat cuantificată ca o valoare exactă, în condiţiilestabilite ale încercării, sau cea mai mică concentraţie deanalit din probă care poate fi în mod sigur distinsă dezero.

Determinarea celui mai mic semnal detectabil sepoate face prin 2 metode:

• 10 probe oarbe independente măsurate o singurădată, pentru care:

xLOD= xm(blanc) + 3σblanc (deviaţie standard ablancului);

• 10 probe oarbe independente fortificate la cea maiscăzută concentraţie acceptată, măsurate o singurădată, pentru care:

xLOD= 0 + 3σproba (deviaţie standard a probei).Cea mai scăzută concentraţie acceptată poate fi

limita inferioară a domeniului de lucru.Limita de cuantificare (LQ) este cea mai joasă

concentraţie sau cantitate de analit care poate fideterminată cantitativ cu un nivel acceptabil alrepetabilităţii şi exactităţii;

e. Acurateţea reprezintă gradul de concordanţă întrerezultatul unei încercări şi valoarea de referinţăadevărată (acceptată) a măsurandului. Uzual,acurateţea este studiată pe baza a două componente:exactitatea (sau deviaţia, deplasarea) şi precizia.

Exactitatea reprezintă apropierea valorilor obţinutepentru analit de valoarea certificată a acestuia,evaluează erorile sistematice şi întâmplătoare care potinfluenţa rezultatele şi se exprimă în general în termenide bias sau deviaţie. Exactitatea poate fi măsurată îndiferite moduri:

• analiza unei probe de concentraţie cunoscute(material de referinţă) şi compararea valorii măsurate cuvaloarea adevărată;

• metoda recuperării, în care o cantitate cunoscută deconstituent activ pur este adăugată la proba oarbă,amestecul rezultat este analizat şi rezultatele obţinutesunt comparate cu rezultatele aşteptate;

• metoda recuperării, realizată prin metoda adiţiilorstandard, în care o probă este măsurată, după care seadaugă o cantitate de constituent pur şi proba este dinnou măsurată. Diferenţa dintre rezultatele măsurătoriloreste comparată cu rezultatul aşteptat;

• prin compararea rezultatelor metodei cu celeobţinute utilizând altă metodă validată;

f. Precizia reprezintă gradul de concordanţă dintrerezultatele unei serii de măsurători. Precizia se exprimăîn termenii abaterii standard (SD) sau abaterii standardrelative (RSD%). Precizia poate fi evaluată la trei nivele:repetabilitate, precizie intermediară şi reproductibilitate.

Repetabilitatea reprezintă precizia, în aceleaşicondiţii de operare (acelaşi laborator, acelaşi analist,acelaşi instrument, aceeaşi metodă, acelaşi material) peo perioadă scurtă de timp.

Precizia intermediară evaluează varianta când suntanalizate probe identice prin aceeaşi metodă, în acelaşilaborator, utilizând două sau mai multe instrumentediferite, de către operatori diferiţi sau în zile diferite, pe operioadă lungă de timp.

Reproductibilitatea evaluează varianta când suntanalizate probe identice, prin aceeaşi metodă de cătredouă sau mai multe laboratoare diferite, cu analiştidiferiţi şi echipamente diferite, pe perioade lungi de timp.

În cazul metodelor calitative, care sunt măsuratori tippozitiv/negativ, la un anumit nivel (prag) limită alconcentraţiei analitului, precizia nu poate fi exprimată ca

CRIMINALISTICA 19

o abatere standard, ci sub forma unor procente alerezultatelor fals pozitive (negative). Aceste procentetrebuie să fie determinate la un număr de concentraţii cuvalori sub, la, şi peste pragul de concentraţie. Dacăexistă metode comparative, acestea pot fi utilizatepentru confirmare. Dacă nu, se analizează probe blancfortifiate şi nefortifiate.

% fals pozitive = nr. rezultate fals pozitive x100 / nr.total de rezultate negative cunoscute.

% fals negative = nr. rezultate fals negative x100 / nr.total de rezultate pozitive cunoscute.

Studiile de precizie şi deplasare, care formează oparte a estimării incertitudinii măsurării, sunt cele maiimportante criterii de validare;

g. Studiile de robusteţe (unul dintre cei mai importanţiparametri în validarea unei metode) “acoperă” efectelevariabilităţii condiţiilor (temperatura camerei şiumiditatea), operatorilor (analişti cu experienţe diferite),

echipamentelor (instrumente analitice de la producătoridiferiţi) şi timpului (perioade diferite de încercări). Omodalitate uzuală de efectuare a testului de robusteţeeste definirea, în primul rând, a parametrilor cu o variaţiemaximă rezonabilă, apoi fiecare parametru este variatsuccesiv, timp în care ceilalţi parametri sunt menţinuţiconstanţi. Robusteţea este evaluată înainte de acolabora cu alte laboratoare.

În chimia judiciară se efectuează încercări cantitative,semicantitative, dar mai ales determinări calitative,implicând moduri de validare diferite. Pe de altă parte,gradul de validare a metodelor este diferit, în funcţie decomplexitatea procedurii specifice de analiză.Exemplificăm moduri de validare pentru diferiteproceduri analitice calitative şi cantitative decomplexitate diferită:

Parametri Probe Nr.încercări

Înregis-trări Resurse materiale Resurse

umane

Limită dedetecţie

5 soluţii etaloane deconcentraţii diferite 5 caiet de

lucru

- Benzină fără plumbCOR98 tip super euroluk

benzină euro 3- Motorină euro L diesel -0,005 SR EN 590 - 2004

1 analist

Repetabilitate 1 etalon 5 caiet delucru

Motorină euro L diesel -0,005 SR EN 590 - 2004 1 analist

Reproductibilitate 1 etalon 3 caiet delucru

Motorină euro L diesel -0,005 SR EN 590 - 2004

2 analişti2 zile diferite

Selectivitate

proba standard înmatrice- sol 1

caiet delucru

- Benzină fără plumbCOR98 tip super Euroluk

benzină euro 3- Motorină euro L diesel -0,005 SR EN 590 - 2004

1 analist

proba de control 1proba blanc 1

proba standard înmatrice- material textil 1

caiet delucru

- Benzină fără plumbCOR98 tip super Euroluk

benzină euro 3- Motorină euro L diesel -0,005 SR EN 590 - 2004

proba de control 1proba blanc 1

Confirmare 1 probă necunoscută 1 caiet delucru

- GC-FID- GC-MS 1 analist

Identificarecalitativă 1 probă necunoscută 1 caiet de

lucru - GC-FID 3 analist

PROGRAME DE LUCRU PRIVIND VALIDAREAMETODELOR

1. Procedură specifică de analiză calitativă a produselorpetroliere, prin gazcromatografie cu detector FID

20 CRIMINALISTICA

Parametri Probe Nr.încercări Înregistrări Resurse materiale Resurse

umane

Limită de detecţie 5 soluţii etaloane deconcentraţii diferite 5 caiet de lucru

- Hexahidro-1,3,5-trinitro-1,3,5-triazină (RDX)- Nitroglicerină (NG)

- Pentaeritritoltetranitrat(PETN)

-1,2,4,6-Trinitrofenilmetil-nitramină (Tetryl)

- 2,4,6 Trinitrotoluen(TNT)

- GC-MS- coloană capilară tip DB5,30 m x 0,32 mm, 0,25µm;

- acetonă de puritateanalitică

1 analist

Repetabilitate 1 etalon 5 caiet de lucru 1 analist

Reproductibilitate 1 etalon 3 caiet de lucru 2 analişti2 zile diferite

Selectivitate

proba standard înmatrice- sol 1

caiet de lucru 1 analistproba de control 1proba blanc 1

Confirmare 1 probă necunoscută 1 caiet de lucru - CSS- IR 1 analist

Identificare calitativă 1 probă necunoscută 1 caiet de lucru - GC-MS 3 analişti

2. Procedură specifică de identificare prin gazcromatografie cuplată cu spectrometrie de masă a substanţelorexplozive de natură organică

Atât pentru determinarea calitativă a explozivilor, cât şi pentru alte substanţe (medicamente, pesticide, substanţeorganice aromate volatile rămase ca urmare a incendiilor provocate - toluen, xileni, trimetilbenzen, naftalină,metilnaftalină, dimetilnaftaline şi trimetilnaftalină etc.) pot fi realizate şi alte tipuri de programe de validare, în care săfie incluse stabilirea domeniului de lucru, liniaritatea, precizia intermediară, robusteţea. De exemplu:

Parametri Probe Nr.încercări

Înregis-trări Resurse materiale Resurse umane

Stabilirea domeniuluide lucru

7-10 concentraţiidiferite 1 caiet de

lucru

Etaloane (Benzodiazepine -diazepam, flunitrazepam,

nitrazepam, oxazepam etc.,Pesticide - dinoseb, lindan,dimetoat, carbofuran etc.,

Substanţe organice aromatevolatile - toluen, xileni,

trimetilbenzen, naftalină,metilnaftalină, dimetil-

naftaline şi trimetilnaftalină)

1 analist

Liniaritatea 6 concentraţii diferite 1 caiet delucru Etaloane 1 analist

Precizia

Repetabilitateainjectării

1 soluţie etalon cuconcentraţie medie 10

RSD %< 5 %

tg şi ariiEtaloane 1 analist

Preciziainterme-

diară1 probă 6

8 %<RSD % <

15 %

- Etaloane de lafurnizori diferiţi

- Instrumente diferite

- 2 analişti- 3 zile diferite

Reproductibili-

tatea1 alicot

Nr.laboratoare

caiet delucru

Operatori diferiţi, coloanediferite, echipamente diferite

- Laboratoarediferite- Studiu

intercomparare

Limita de detecţie/Nivelul de încredere

1 blanc sau1 probă fortifiată lacea mai scăzutăconcentraţie a

domeniului de lucru

10 σ blancσ proba Etaloane 1 analist

CRIMINALISTICA 21

Parametri Probe Nr.încercări

Înregis-trări Resurse materiale Resurse

umane

Repetabilitate 1 etalon 10 caiet delucru SS –CRM 475

- 1 analist- 2 zilediferite

Reproductibilitate 1 etalon 10 caiet delucru SS –CRM 475

- 2 analişti în- 2 zilediferite

Test de precizie 1 etalon 30 caiet delucru CRM – 2024

- 1 analistdin 10 în10 min.

Stabilitateainstrumentului 1 etalon 120 caiet de

lucru BRAS C30.03.2 1 analist

Incertitudine 1 etalon 10 caiet delucru SS –CRM 475 1 analist

Identificarecalitativă 1 etalon 1 caiet de

lucruSpectrometru de

fluorescenţă de raze X 2 analişti

Interval de lucruşi liniaritate 5 etaloane 1 caiet de

lucru

SS –CRM 481-1SS –CRM 483-1SS –CRM 484-1SS –CRM 486-1SS –CRM 487-1

1 analist

Pentru a demonstra că pentru o încercare care a fostdocumentată şi validată tot personalul implicat obţineaceleaşi rezultate în limite definite, este necesar să seefectueze controlul calităţii rezultatelor. Se impune astfelanaliza regulată a unor probe de control şi utilizareadiagramelor de control.

Mai trebuie evidenţiat faptul că în laboratoarele dechimie judiciară, virtual, orice material poate fi trimispentru identificare şi comparare cu unul cunoscut.Materialele trimise spre expertizare pot fi contaminate cusubstanţe cunoscute sau necunoscute. Comparareanecesită mai multe teste, pentru a evidenţia dacă existăcaracteristici de asemănare sau diferenţiere întreprobele în litigiu şi cele de comparaţie. Din cauzaspectrului foarte larg de tipuri de materiale, care pot fitrimise spre examinare, nu pot fi acoperite toateaspectele analizelor chimice.

Pentru majoritatea tipurilor de analize, în domeniulchimiei judiciare, dar şi al criminalisticii în general, nuexistă metode standard şi, ca atare, sunt necesaredezvoltarea, validarea şi documentarea propriilormetode. De asemenea, este bine cunoscut că

Standardul ISO 17025/2005 prevede că materialele dereferinţă trebuie să fie trasabile la SI sau la materiale dereferinţă certificate, dar în domeniul chimiei judiciare nuexistă materiale de referinţă certificate pentru toatetipurile de analiză.

De aceea, ILAC G19:2002 permite crearea de colecţiide materiale de referinţă, care cuprind materialeleîntâlnite în studiile de caz, care sunt păstrate pentruidentificare, comparare sau interpretare (spectre demasă, vopsele auto, fragmente de sticlă sau materialeplastice, probe de droguri, de produse farmaceutice sausubstanţe toxice, fragmente de lemn, materialescripturale, produse petroliere etc.), însă acestea trebuiesă fie unic identificate şi controlate corespunzător.

Aşadar, ILAC-G19:2002 oferă informaţii generalepentru laboratoarele criminalistice, independent dedisciplină. Există cerinţe speciale pentru fiecaredisciplină, iar în particular, fiecare disciplină trebuie să-şidefinească criteriile de performanţă proprii, necesaremenţinerii poziţiei, prin programe de menţinere a calităţiişi teste de competenţă.

Validarea metodei analitice reprezintă primul pas al

Parametri Probe Nr.încercări

Înregis-trări Resurse materiale Resurse umane

Selectivitate/Specificitate

proba standard înmatrice 1

caiet delucru Etaloane 1 analistproba de control 1

proba blanc 1

Robusteţe 1 etalon concentraţiemedie 3-5 caiet de

lucru Etaloane - 2 analişti- zile diferite

5. Procedură specifică de analiză calitativă şi cantitativă prin spectrometrie de fluorescenţă de raze X asubstanţelor de natură anorganică

22 CRIMINALISTICA

asigurării calităţii într-un laborator şi este “un răunecesar” pentru asigurarea calităţii, ea fiind confirmarea,prin examinare şi furnizare de dovezi obiective, căanumite cerinţe specifice pentru o aplicare intenţionatăsunt îndeplinite.

BIBLIOGRAFIE

1. International Guide to Quality in AnalyticalChemistry, An Aid to Accreditation, CITAC Guide 1,December 1995

2. EURACHEM Guide: The Fitness for Purpose ofAnalytical Methods -A Laboratory Guide to Method Validation and Related

Topics, December 1998.3. ISO/IEC Application Document, Supplementary

Requirements for Accreditation in the Field of ForensicScience: 2000 version 1, National Association of TestingAuthorities (NATA).

4. Accreditation for Forensic Analysis andExamination, NIS 46, Edition 2, December 1994, UnitedKingdom Accreditation Service (UKAS).

5. EURACHEM document 1995 (under revision byEurachem and CITAC): Quantifying Uncertainty inAnalytical Measurement

6. Harmonized Guidelines For Internal QualityControl In Analytical Chemistry Laboratories, Draft 2.1,1994, protocol by the IUPAC/ISO/AOAC working party.

7. Guidelines for the Accreditation of Forensic TestingLaboratories CAN-P-1578, May 2005, Program SpecialityArea - Forensic Testing Laboratories (PSA-FT).

8. ILAC G19:2002, Ghid de îndrumare pentrulaboratoarele forensic.

9. Ion Ghe. Tănase, Gabriel Lucian Radu ş.a. –Validarea metodelor analitice. Principii teoretice şi studii

NOUTĂŢI EDITORIALENOUTĂŢI EDITORIALE

PRIVATIZAREA ÎN ROMÂNIA. ASPECTETEHNICE.CONSECINŢE JURIDICE

Renumita editură „Universal Juridic” a realizat lucrarea „Privatizareaîn România. Aspecte tehnice – consecinţe juridice”, avându-i ca autori peSorin Fusea si Dorin Ciuncan, specialişti in domeniu.

În principal, autorii tratează următoarele probleme:• Evoluţia legislaţiei in domeniul privatizării, reorganizării judiciare şi

achiziţiilor publice.

• Regimul juridic al proprietăţii.• Implicaţii asupra fenomenului de corupţie.• Investigarea societăţilor comerciale ( Legea nr. 58 / 1991 ).• Vânzarea de acţiuni ale societăţilor comerciale.• Vânzarea de active ale societăţilor comerciale.• Atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru investigare.• Înfiinţarea şi organizarea Fondului Proprietăţii Private.• Transferul şi vânzarea de acţiuni.• Reorganizarea regiilor autonome.• Privatizarea bancară.• Vânzarea de active cu plata integrală.• Reguli speciale privind privatizarea societăţilor.• Oferta de a contracta în procesul de privatizare.• Valoarea comercială reală – obiect material al infracţiunii ( prevăzut de art. 10 lit.a, din Legea nr. 78 / 2000 ).• Privire retrospectivă asupra procedurilor legale de vânzare a acţiunilor imobiliare in procesul de privatizare.• Disfuncţionalităţi ale privatizării prin metoda negocierii.• Participarea asociaţilor la privatizare.• Arendarea terenurilor proprietare publică.• Obiectul material al infracţiunii şi paguba materială.• Posibilitatea constituirii unui sechestru asigurator în timpul instrucţiei penale.• Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie.

MIHAI IVANICI

CRIMINALISTICA 23

UN CAZ CARE A IMPRESIONATUN CAZ CARE A IMPRESIONATPOPULAŢIA CONSTANŢEIPOPULAŢIA CONSTANŢEI

On 24th of January 2008, at 1230 a.m., in the area near the Deleni county, a badly burned male bodywas found. At the examination of the body it was found that the body’s head had multiple lesions.

At the necropsy it was established that the victim’s death was violent and was caused by a severebrain and skull trauma as a result of a gunshot.

Trying to establish the victim’s identity, the forensic team succeeded in collecting a thin strip ofepidermal tissue from one of the victim’s fingers. It was established that the victim’s name is HariBăcanu, 52 years of age, from Constanţa, a taxi driver. It was later found that company’s taxi, a VWGolf, was not found. Based on this information it was decided that most likely it was murder withrubbery as a motif. An investigation team was established that succeeded to identify the offenders in ashort time by using almost all the available resources in the Police forces.

These 3 young men from Constanţa, in great need of money, decided to murder a taxi driver in orderto get money from selling his car. The victim they chose was strangled, shot and later set on fire.

The 3 suspects, sensing that the police forces are on their trails, decided to meet to decide on whatto do to escape being caught. Their actions were not succesfull and they were caught and had toanswer for their heinous actions that will cost them a few tens of years in prison. The certinaly deserveit for taking the life of an innocent man.

Subcomisar de poliţie MUSLEDIN SINAN – Qef Serv. CriminalisticSubcomisar de poliţie VOINEAGU MARIAN – Qef Biroul I.T.S.L.F

din cadrul I.P.J. Constanţa

24 ianuarie 2008 orele 12,30. Postul de PoliţieDeleni a fost sesizat că pe raza comunei Deleni, lamarginea drumului comunal 29 care face legătura cusatul Petroşani a fost descoperit un cadavru de sexbărbătesc care prezenta arsuri pe toată suprafaţacorpului. Iniţial s-a crezut că aceste arsuri au fostproduse prin electrocutare de stâlpii de înaltă

tensiune din apropiere. Dar, lângă cadavru fiind găsitun rest al unui recipient din material plastic topit s-amers pe ipoteza sinuciderii prin autoincendiere. Înurma examinării cadavrului de către echipaoperativă constituită de la nivelul PoliţieiMunicipiului Medgidia, s-a constatat că la nivelulcapului prezenta mai multe leziuni de violenţă.

Imediat, acest fapt s-araportat la dispeceratulInspectoratului care adeclanşat procedura deurgenţă în urma căreia afost constituită o echipacomplexă de investigare,formată din: Cms. ColidiucDorin – adjunct al eefuluiInspectoratului, Cms. eefPamfile Florian – eefServiciu InvestigaţiiCriminale, Scms. MusledinSinan – eeful ServiciuluiCriminalistic şi Scms.Voineagu Marian – eefulBiroului I.T.S.L.F., care s-adeplasat la faţa loculuiîmpreună cu procurorulcriminalist Zafer Sadîc şi

24 CRIMINALISTICA

medicul legist. Ulterior acestei echipe i s-aualăturat şi ofiţeri din cadrul DirecţieiInvestigaţii Criminale din cadrul I.G.P.R.

Deplasându-se la faţa locului, echipa afost pusă (n.r.- ca de altfel în nenumăraterânduri) în faţa unei imagini de-a dreptulmacabre. La circa 10 metri de drumulcomunal 29, în sensul de mers dinsprecomuna Deleni spre satul Plopeni, pe osolă de grâu, se afla cadavrul unui bărbatcomplet dezbrăcat având suprafaţa pieliiarsă, dar nu carbonizată, iar la nivelulcapului prezenta mai multe leziuni deviolenţă. În acest perimetru membrii echipeide cercetare au identificat resturi deîmbrăcăminte carbonizate, o brichetă şi unfragment de material plastic topit.

În urma efectuării necropsiei cadavrului s-aconcluzionat că „Moartea bărbatului a fost violentăşi s-a datorat dilacerării meningo-cerebrale, urmarea unei plăgi împuşcate craniocerebral,descoperindu-se în creier şi maxilar câte o alicăprovenind de la o armă cu aer comprimat.”

Una dintre cele două alice extrase din victimă.

În încercarea de a stabili identitatea victimei pe bazaimpresiunilor papilare, criminaliştii au reuşit săpreleveze doar o peliculă din epiderma descuamată (înurma arderii) a degetului arătător de la mâna stângă aacestuia, celelalte degete fiind arse (inclusiv unghiile).Astfel, a fost obţinută impresiunea papilară care acondus la stabilirea identităţii victimei în persoana luiHari Băcanu, de 52 ani, din Constanţa, de profesietaximetrist la o firmă de specialitate de pe razamunicipiului Constanţa.

În urma cercetărilor, s-a stabilit că această persoanănu s-a mai întors la domiciliu de 24 de ore şi niciautoturismul, un VW Golf, nu este de găsit. Atunci aînceput să se contureze ipoteza omorului comis înscopul jafului, cu atât mai mult cu cât victima era

cunoscută ca o persoană paşnică, fără duşmani. Aurmat apoi o muncă de echipă contracronometru. S-aufăcut mai multe investigaţii printre taximetrişti. Aşa s-aaflat că Hari Băcanu fusese solicitat de către treiindivizi să facă o cursă în judeţ iar în baza descrieriloroferite de taximetrişti s-a reuşit să se întocmeascăportrete robot. Au fost totodată luate în calcul şipersoanele recidiviste, recent eliberate din penitenciar,care mai fuseseră condamnate pentru fapteasemănătoare iar în final, după o săptămână demuncă, în care au fost utilizate aproape toatemijloacele de care dispune Poliţia, s-a ajuns lastabilirearea a trei bărbaţi suspecţi de comiterea crimei.

Era vorba de M. Paul Adam, de 25 ani, din oraşulHârşova, C. Dumitru, de 34 ani, din comunaIndependenţa, cunoscut cu antecedente penale, fiindcondamnat pentru comiterea unei tâlhării, G. CostinCristian, de 25 ani, din comuna Gârliciu, şi el posesor

de antecedente penale, fiind condamnat cususpendare pentru comiterea unui furt calificat. Primiidoi erau cumnaţi, iar pe 27 decembrie 2007 seîntorseseră din Italia unde nu reuşiseră să facă mainimic. Aveau nevoie urgentă de bani pentru a pleca dinnou în străinătate, de unde aduseseră şi arma cu aer

CRIMINALISTICA 25

comprimat pe care aveau să o folosească mai târziu laîmpuşcarea taximetristului Hari Băcanu. Au pus totul lacale cu premeditare şi cu o cruzime ieşită din comun,motivându-şi ulterior fapta prin alcoolul consumat. Încăde la început în planul lor a intrat găsirea unuiautoturism VW Golf pe care, odată eliminat şoferul, să-l dezmembreze şi să-l vândă piesă cu piesă. Pentru aelimina urmele, au luat la ei un recipient din plastic de5 litri pe care l-au umplut pe jumătate cu benzină de lao staţie „Peco” şi l-au ascuns într-un rucsac.

La început, cândau ajuns în staţia detaxi au fost deza-măgiţi şi aproape cărenunţaseră, dat fiindcă nu găsiserămaşina planificatăpentru jaf. Tocmaicând se pregăteau săplece în staţie şi-afăcut apariţia taxi-ulmarca VW Golfcondus de HariBăcanu. Soarta, veţispune, şi nu văcontrazic, pentru căşoferul de taxi aapărut tocmai acolounde n-ar fi trebuit săfie. Cei trei au urcatîn taxi şi, în apropierede comuna Independenţa, l-au atacat cu sălbăticie peşofer. Unul dintre ei l-a sugrumat cu un şiret, altul l-alovit cu pumnii, iar al treilea i-a aplicat o lovitură cupistolul în zona tâmplei. Deşi victima a opus rezistenţăîn încercarea zadarnică de a-şi salva viaţa, a fost încele din urmă împuşcat, iar din cele 7-8 alice trase,două şi-au atins ţinta, lovindu-l în ochi şi în gură. Acesteplăgi împuşcate i-au fost fatale, aşa că cei trei l-au târâtafară din maşină lângă un stâlp din apropierea şoselei,l-au stropit cu benzină şi i-au dat foc sperând să-şi

acopere urmele şi nici să nu poată fistabilită identitatea victimei.

Cu toate măsurile diabolice pe careşi le-au luat, nu au reuşit să facă acestlucru graţie profesionalismuluipoliţiştilor şi procurorului. Aşa cum ammai menţionat, a fost o luptă contracronomentru, în care presa a creat opresiune imensă pe umerii poliţiştilor,populaţia era oripilată de cruzimeaacestei fapte, iar liga taximetriştilor dinConstanţa organizase acţiuni deprotest faţă de riscurile la care suntsupuşi în această meserie.

Cei trei suspecţi, simţind căpoliţiştii sunt pe urmele lor, au hotărâtsă se întâlnească pentru a stabilit ceau de făcut pentru a scăpa. N-aureuşit însă, ei fiind prinşi, iar acum vorrăspunde în faţa legii pentru bestialafaptă comisă care îi va costa câteva

zeci de ani de închisoare. O merită cu prisosinţă, căciau luat viaţa unui om nevinovat.

În urma percheziţiei efectuate la domiciliul lui C.Dumitru, din comuna Independenţa, într-un garajimprovizat, poliţiştii au găsit VW Golf pe care ei seapucaseră să-l exfolieze de autocolantul galben cucare era acoperit, ajungând la culoarea iniţială de alb.În soba din casă au fost găsite resturi ale acestuiautocolant ars, în casă au fost găsite bunuri personaleale victimei, iar în wc-ul din curte a fost descoperit,

învelit într-un tricou,pistolul cu care a fostîmpuşcat HariBăcanu.

La aflarea veştiică ucigaşii taxi-metristului au fostprinşi, populaţiaConstanţei a trimisprin mail pe site-urile presei mesajepozitive adresatePoliţiei, iar toatăpresa locală şi nunumai, fiind nevoităsă recunoascăprofesionalismul decare Poliţia a dat

dovadă, cerând conducerii Inspectoratului ca ceicare au lucrat în dosar să fie premiaţi, în specialcriminaliştii a căror muncă au constatat personalcât de dificilă este. Mai mult decât atât, toţitaximetriştii constănţeni au organizat un miting pestrăzile oraşului, mulţumindu-le poliţiştilor pentruprinderea infractorilor.

26 CRIMINALISTICA

PARTICULARITĂŢILE EFECTUĂRIIPARTICULARITĂŢILE EFECTUĂRIICERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZULCERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL

DISPARIŢIILOR SUSPECTE ALEDISPARIŢIILOR SUSPECTE ALEPERSOANELORPERSOANELOR

Lect.univ. dr. CONSTANTIN DRĂGHICIAsist.univ. CRISTIAN-EDUARD QTEFAN

Academia de Poliţie „A.I. Cuza” – Facultatea de Poliţie

P ornind de la ideea că cercetarea lafaţa locului este atât punctul iniţialîntr-o investigaţie criminalistică,

precum şi pilonul pe care se sprijină şi caredirijează întreaga probaţiune judiciară1, ne-ampropus să scoatem în evidenţă particularităţileteoretice şi practice pe care le ridică aceastăactivitate de urmărire penală şi de tacticăcriminalistică în cazul dispariţiilor de persoane.

În accepţiunea legii procesual penale şi înopiniile specialiştilor în domeniu2, cercetarea la faţalocului constituie un procedeu probatoriu careserveşte la administrarea sau aflarea unor mijloacede probă. Această activitate se efectuează atuncicând este necesar a se face constatări cu privire lasituaţia locului săvârşirii infracţiunii, să sedescopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să sestabilească poziţia şi starea mijloacelor materialede probă şi împrejurările în care infracţiunea a fostsăvârşită3. De aceea, cercetarea la faţa locului esteconsiderată una dintre principalele activităţi carecontribuie în mod substanţial la realizarea scopuluiprocesului penal.

Analizând dispoziţiile legii procesual penale carereglementează acest mijloc de probă, observăm că,deşi denumirea marginală a textului este „cercetarea lafaţa locului”, niciuna dintre dispoziţiile cuprinse înart.129 Cod Procedură Penală nu precizează în modexpres înţelesul acestei noţiuni. În cuprinsul acestuiarticol apare şi sintagma „locul săvârşirii infracţiunii”,fără a se face distincţie între cele două noţiuni. Opiniemcă o atare distincţie nu este necesară, deoarecenoţiunea de „locul săvârşirii infracţiunii” acoperăaproape în totalitate pe cea de „faţa locului”. Aceastadeoarece, potrivit legii, prin „locul săvârşirii infracţiunii”se înţelege locul unde s-a derulat activitateainfracţională, fie în totalitate, fie numai anumitesecvenţe ale acesteia, precum şi locul unde s-a produsrezultatul ei. De altfel, acest punct de vedere esteîmpărtăşit şi în plan doctrinar de majoritatea autorilor4.

Pornind de la noţiunea de „loc al faptei” în sensularătat, rezultă că scopul acestei activităţi de urmărire

penală şi de tactică criminalistică vizează următoarele:• examinarea criminalistică a locului unde s-a

săvârşit în totalitate sau în parte o infracţiune şi fixareaprocesuală a acestuia;

• căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea şiinterpretarea urmelor şi a mijloacelor materiale deprobă;

• elaborarea versiunilor de anchetă cu privire lanatura infracţiunii, la făptuitori, locul şi timpul comiterii,mobilul şi scopul urmărit;

• stabilirea cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor careau generat ori favorizat comiterea faptei.

Cercetarea la faţa locului prezintă o serie detrăsături caracteristice care o particularizează faţă decelelalte activităţi de urmărire penală desfăşurate decătre organele judiciare şi care se referă la faptul că eaprecede alte activităţi, este urgentă, obligatorie şi, deregulă, nu se poate repeta.

Efectuată la timp şi în mod calificat, cercetarea lafaţa locului contribuie decisiv la lămurirea multorprobleme ale investigării criminalistice şi ne poatefurniza informaţii privind:

• existenţa urmelor care dovedesc săvârşirea uneiinfracţiuni despre care au fost sesizate organelejudiciare;

• activităţile infracţionale desfăşurate de făptuitor încâmpul infracţiunii din momentul pătrunderii sale lalocul faptei şi până la părăsirea lui, inclusiv itinerarulparcurs;

• persoanele care au perceput semnalmenteleautorului, ale mijlocului de transport folosit de acesta,împrejurările comiterii faptei şi care ne pot furnizainformaţii utile mai ales în cazul dispariţiilor depersoane.

De cele mai multe ori, cazurile de dispariţie a unorpersoane semnalate organelor de cercetare ale poliţieipot disimula săvârşirea unor infracţiuni grave, cum ar fiomorul cu ascunderea sau secţionarea cadavrului,violul urmat de moartea sau sinuciderea victimei,tâlhăria urmată de moartea victimei, răpirea sausechestrarea persoanei, traficul internaţional de copii înscopul exploatării sexuale etc.

After various studies the authors present some particularities in conductingthe crime scene in cases of suspicious missing persons.

CRIMINALISTICA 27

Dincolo de consecinţele individuale aleevenimentelor, dispariţiile persoanelor produse înîmprejurări suspecte reprezintă fapte cu implicaţiinegative pentru întreaga societate civilă.

Situaţiile în care se reclamă dispariţiile unorpersoane sunt numeroase şi extrem de variate.Deoarece nu se cunosc de la început circumstanţele încare a avut loc dispariţia, organul de cercetare trebuiesă ia în considerare eventualitatea unei infracţiuni carea avut drept consecinţă moartea persoanei respectiveşi ascunderea cadavrului sau eventual producerea unuiaccident, apariţia unei situaţii fortuite în care persoanadispărută să-şi fi pierdut viaţa ori se află internată într-un spital fără a-şi putea preciza identitatea5.

Potrivit prevederilor legale6, sarcina soluţionăriidispariţiilor suspecte ale persoanelor revine organelorde poliţie, iar în cazul dispariţiilor cu suspiciuni de omoreste obligatorie informarea procurorului criminalist.

Cercetarea la faţa locului, ca procedeu probatoriu,reprezintă baza investigării cu succes a cazurilor dedispariţie a unor persoane. Cercetarea locuinţeipersoanei dispărute este o activitate iniţială, cu caracterimediat, obligatorie şi care, numai în mod cu totulexcepţional, poate fi repetată.

Organul de cercetare al poliţiei competent trebuie săefectueze cu maximă operativitate, în toate cazurile,cercetarea criminalistică a locuinţei persoanei dispărutesau, după caz, a locului unde aceasta şi-a desfăşuratactivitatea, indiferent dacă în urma primelor activităţi aurezultat sau nu suspiciuni că persoana în cauză a fostvictima unui omor, întrucât numai cu această ocazie potfi descoperite probe care să ateste comiterea unui omorori care să ajute la identificarea cadavrului în situaţiagăsirii persoanei dispărute în această postură.

Cercetarea locului faptei se efectuează de o echipăcomplexă, condusă de procurorul competent, atuncicând, din primele verificări sau din informaţiile obţinuteulterior de organul de cercetare, se obţin date cădispărutul ar putea fi victima unui omor urmat deascunderea cadavrului sau a infracţiunii de lipsire delibertate în mod ilegal7.

Considerăm că cercetarea criminalistică se impunea fi efectuată cu celeritate în toate situaţiile, deoarecesunt frecvente cazurile în care se descoperă probecare atestă comiterea unor infracţiuni grave. Deasemenea, chiar dacă dispariţia a fost voluntară,neefectuarea unei cercetări criminalistice a locuinţeipersoanei dispărute poate conduce la imposibilitateasoluţionării cazului, în situaţia în care ulterior aintervenit decesul persoanei, fiind în postură decadavru cu identitate necunoscută.

Cercetarea criminalistică în cazul dispariţiilorvoluntare va urmări, în principal, obţinerea de date caresă conducă la stabilirea locului posibil de deplasare apersoanei sau care să poată fi utilizate în procesul decomparare cu semnalmentele persoanelor saucadavrelor cu identitate necunoscută descoperite înacea zonă, iar în cazul dispariţiilor cu suspiciuni deomor va avea drept scop găsirea cadavrului şi aurmelor infracţiunii, necesare probaţiunii (urme care săfurnizeze date despre o eventuală altercaţie, răvăşire,bunuri distruse sau care lipsesc, bilete de ameninţare,

cereri de răscumpărare, stări conflictuale, urmebiologice provenind de la dispărut sau de la autor).

În accepţiunea de “loc al faptei” sunt cuprinselocuinţa persoanei dispărute, dependinţele acesteia(boxe, garaj, curte etc.), autoturismul, locul undepersoana şi-a desfăşurat activitatea, itinerarul parcurs,zonele în care au fost descoperite urme care atestăcomiterea infracţiunii de omor, unde se descoperă urmebiologice, instrumentele folosite de autor, obiectele deîmbrăcăminte sau încălţăminte, bunurile şi docu-mentele aparţinând persoanei dispărute care au fostpierdute sau abandonate, precum şi locurile pretabile afi folosite pentru ascunderea sau îngroparea cadavrului.

Echipa de cercetare criminalistică va efectuacercetarea la faţa locului cu respectarea obligatorie adispoziţiilor legale în vigoare. O regulă de bază înefectuarea cercetării la faţa locului a locuinţei persoaneidispărute este aceea că trebuie să fie determinate înmod obligatoriu circumstanţele producerii dispariţiei şitipologia acesteia, dacă este dispariţie voluntară sauprodusă în împrejurări suspecte.

Odată ajunsă la faţa locului, echipa de cercetarecriminalistică trebuie să procedeze la delimitarea loculuifaptei şi la colectarea, analiza şi coroborarea datelor şiinformaţiilor iniţiale cu privire la dispariţie de lapersoanele aflate la faţa locului (părinţi, rude, martorietc.). În continuare, pe parcursul efectuării acesteiactivităţi, echipa de cercetare va avea în vederecăutarea, identificarea şi ridicarea următoarelorcategorii de urme, obiecte şi înscrisuri8:

• urme papilare, care pot fi relevate de pe obiectelede uz personal ale persoanei dispărute, mobilier,înscrisuri, precum şi din alte locuri accesibile acesteia,cu care a venit în contact;

• urme biologice, descoperite pe articolele deîmbrăcăminte sau pe alte lucruri folosite de persoanadispărută (obiecte de igienă personală), cum ar fi: firede păr, spută, salivă, urme de spermă sau resturi deunghii, urme cu aspect de sânge ori resturi de ţesutbiologic, în vederea stabilirii grupei sanguine ori aprofilului genetic;

• înscrisuri din care să rezulte intenţiile persoaneidispărute: jurnale, bilete lăsate în mod voit, bilete decălătorie, cărţi sau reviste cu tematică de aventuri oripsihologică, care prezintă semne că au fostaprofundate de către persoana dispărută şi orice alteînscrisuri referitoare la persoanele cu care poate intraîn legătură (agende telefonice, corespondenţă, diverseadrese etc.);

• documente care atestă antecedentele medicale alepersoanei dispărute, grupa sanguină, particularităţi alesistemului osos şi dentar (bilete de externare din spital,reţete medicale, radiografii etc.) sau medicamenteîntrebuinţate în mod curent;

• obiecte care relevă particularităţi ale aparatuluidentar, auditiv, vizual ori ale sistemului osos (protezedentare, oculare, auditive sau ortopedice, aparate decorecţie a coloanei vertebrale sau dentiţiei, încălţăminteortopedică, ochelari, cârje, bastoane, fotolii rulantepentru copiii cu dizabilităţi etc.), precum şi alimentecare păstrează urmele dinamice ale dentiţiei (fructe,ciocolată brânză etc.);

28 CRIMINALISTICA

• fotografii ori imagini digitale reprezentândpersoana dispărută sau alte persoane, acestea urmânda fi utilizate de organul de cercetare al poliţiei înprocesul de identificare a persoanei, dar şi deidentificare a anturajului pe care-l frecventează.

Echipa de cercetare trebuie să stabilească, cucertitudine, documentele de identitate, obiectele deîmbrăcăminte şi bunurile persoanei dispărute carelipsesc din locuinţă.

În acelaşi timp, nu trebuie să se omită efectuareaunui control amănunţit al zonei limitrofe locuinţeipersoanei dispărute, inclusiv al autoturismelor parcate,locurilor întunecoase, spaţiilor înguste, canalelor,pivniţelor etc. Din practica judiciară a reieşit faptul că, înmajoritatea cazurilor, cadavrul persoanei dispărute afost descoperit în imediata apropiere a loculuidispariţiei. Exemplificând, la data de 18.10.2005, Biroulde Poliţie Ciurea, jud. Iaşi, a fost sesizat telefonic decătre Chelaru Constantin cu privire la faptul că fiica saChelaru Larisa Georgiana, în vârstă de 8 ani, elevă laecoala Generală din localitatea Lunca Cetăţuii, adispărut în împrejurări suspecte de la domiciliu. În urmacercetării la faţa locului a locuinţei minorei dispărute şia verificărilor ulterioare întreprinse de organele depoliţie, printre ipotezele formulate în cauză a fost şiaceea că dispariţia a avut loc ca urmare a uneiagresiuni sexuale în timpul căreia victima ar fi decedatîn mod accidental sau ar fi fost ucisă cu intenţie, iarulterior cadavrul a fost transportat într-un locnecunoscut. Pentru verificarea acestei ipoteze, încercul de suspecţi a fost inclus şi numitul CiobanuRobert, în vârstă de 17 ani, domiciliat în acelaşi bloc cuminora dispărută, care era bănuit şi de agresareasexuală în cursul anului 2002 a doi minori înapartamentul său. În cursul lunii decembrie 2005,cadavrul Larisei Chelaru a fost descoperit într-uncontainer de gunoi aflat în faţa blocului unde locuia. Înurma cercetărilor a fost identificat autorul omorului,acesta fiind numitul Ciobanu Robert, care a fost ulteriorcondamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentrusăvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

Activităţile desfăşurate cu ocazia efectuării cercetăriila faţa locului se consemnează într-un proces-verbal,iar urmele, obiectele şi înscrisurile ridicate se sigileazăşi ambalează conform procedurii.

De asemenea, după cercetarea locului faptei,criminalistul trebuie să implementeze în sistem fişa tipImagetrak a persoanei sau a copilului dispărut, primităîn format electronic de la poliţistul de investigaţiicriminale, cu menţiunea „Copil dispărut” şi săcompleteze câmpul „Note” de la „reţineri deţinut”, cudetaliile referitoare la data, locul, ora şi împrejurăriledispariţiei, precum şi detaliile referitoare la articolele deîmbrăcăminte ori alte informaţii care pot fi valorificatepentru soluţionarea cauzei. Va scana fotografiacopilului sau persoanei dispărute la o rezoluţiecorespunzătoare pentru efectuarea potrivirii faciale, iarîn cazul când nu se poate obţine fotografia se vaîntocmi portertul vorbit9.

Se vor efectua verificări privind copilul dispărut însecvenţa destinată categoriei dromomani, precum şi înbaza de date cu copii dispăruţi implementaţi în sistem.

Legat de utilizarea sistemului CDN pentru cadavrelenecunoscute şi persoanele dispărute, criminalistulîmpreună cu poliţistul de investigaţii criminalecompletează fişa de identificare tip „D” (dispărut) în 3exemplare, din care unul va rămâne la dosarul cauzei,al doilea se trimite la serviciul criminalistic pentruimplementare în aplicaţia CDN şi ultimul se înainteazăInstitutului de Criminalistică din carul InspectoratuluiGeneral al Poliţiei Române.

Periodic, lucrătorii din cadrul CompartimentuluiIdentificări Judiciare vor efectua comparaţiiantropologice judiciare între semnalmentele, semneleparticulare, obiectele personale şi de îmbrăcăminte alecopilului sau persoanei dispărute cu cele alepersoanelor şi cadavrelor cu identitate necunoscutăgăsite după producerea dispariţiei, din baza de dateCDN, sistem care funcţionează la nivelul serviciilorcriminalistice teritoriale, ca o bază de date centrală.

Pe linia folosirii sistemului PRINTRAK BIS, urmelepapilare ridicate de pe obiectele de uz personal alecopilului sau persoanei dispărute cu ocazia investigăriitehnico-ştiinţifice efectuate la locul dispariţiei vor fiimplementate în acest sistem, în vederea comparaţiilordactiloscopice ulterioare între aceste urme şiimpresiunile papilare ale persoanelor şi cadavrelor cuidentitate necunoscută introduse în sistem după datadispariţiei.

1 Vasile Bercheşan – Cercetarea la faţa locului,principal mijloc de probă în procesul penal, EdituraLittle Star, Bucureşti, 2006, pag.10

2 Vintilă Dongoroz şi colab. – Explicaţii teoretice aleCodului de Procedură Penală român, vol.II, EdituraAcademiei Române, Bucureşti, 1975, pag.169

3 Art.129, alin.1 din Codul de Procedură Penală alRomâniei

4 Vezi Emilian Stancu – Tratat de criminalistică(ediţia a III-a revăzută şi adăugită), Editura UniversulJuridic, Bucureşti, 2004, pag.316; Vasile Bercheşan –op.cit., pag.20; Aurel Ciopraga - Criminalistica.Elemente de tactică, Universitatea „A.I. Cuza”, Iaşi,Facultatea de Drept, ediţia 1986, pag.24-25

5 Ion Chipăilă, Cristian-Eduard etefan, AdrianDumitrescu, Alexandra Chipăilă – Urmărirea judiciară,Editura MIRA, Bucureşti, 2007, pag.83

6 Art.26, pct.13 din Legea nr.218/2002 privindorganizarea şi funcţionarea Poliţiei Române

7 Bujor Florescu – Curs de investigaţii criminale,Editura Concordia, Arad, 2007, pag.363

8 etefan Iancu, Bujor Florescu (coordonatori) şicolectiv – Manual de bune practici privind modul deacţiune al poliţiei în cazurile copiilor dispăruţi sauvictime ale abuzurilor, traficului de persoane şipornografiei infantile pe internet, Editura MIRA,Bucureşti, 2007, pag.14-15

9 etefan Iancu, Bujor Florescu (coordonatori) şicolectiv – op.cit., pag.16

CRIMINALISTICA 29

IMPLICAREA CRIMINALIATILORIMPLICAREA CRIMINALIATILORÎN EFECTUAREA INVESTIGĂRII UNUIÎN EFECTUAREA INVESTIGĂRII UNUI

ACCIDENT DE TRAFIC RUTIER A DUS ÎNACCIDENT DE TRAFIC RUTIER A DUS ÎNMOD OPERATIV LA AFLAREA ADEVĂRULUIMOD OPERATIV LA AFLAREA ADEVĂRULUI

Comisar-şef de poliţie EUGEN GOLDANşeful Serviciului criminalistic Bacău

A ccidentul de trafic rutier este unfenomen activ, în plină desfăşurare. Dela o zi la alta se ivesc noi probleme în

funcţie de numărul de autovehicule care este mereuîn creştere, extinderea şi dezvoltarea căilor rutiere,dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor defabricaţie a maşinilor, creşterea vitezei, problemecare necesită un studiu continuu şi aprofundat.

Circulaţia rutieră este un fenomen la a căruiexistenţă îşi aduc contribuţia mai multe elementecomponente dintre care cele mai importante sunt:omul, vehiculul, drumul şi legislaţia în domeniu saucare are influenţă asupra sa. O desfăşurare normalăa traficului rutier presupune existenţa unei tipologiideterminate de relaţii între elementele componente.Perturbările apărute în interacţiunea dintre elementeconstituie efectiv materializarea alterării relaţiilordintre factorii care contribuie la realizarea circulaţieirutiere ca fenomen dinamic al vieţii sociale. O partedintre aceste evenimente negative – perturbări –sunt denumite generic accidente de circulaţierutieră.

Pornind de la definirea accidentului ca fiind uneveniment întâmplător şi neprevăzut care cauzeazăo avarie sau aduce rănirea, mutilarea ori moarteaunei fiinţe, constatăm că în accidentul de trafic rutiersunt implicaţi în general doi factori importanţi:autovehiculul şi omul în multiplele sale calităţi:conducător auto, pasager, pieton, biciclist etc.

Aşa s-a întâmplat şi în seara zilei de 01.11.2007 pestr. Braşovului de pe raza mun. Oneşti, jud. Bacău. Erao seară târzie de toamnă cu ploaie măruntă care crea oatmosferă în stil bacovian.

Numitul T.N., după ce a consumat băuturi alcoolice casă-şi mai dreagă amarul, nevând un adăpost ca tot omul(locuia singur într-o baracă metalică lângă groapa degunoi a oraşului), se întorcea abătut spre “locul de

domiciliu” cu umbrela în mână, încă nedesfăcută,mergând pe partea stângă a carosabilului în direcţia demers spre Braşov. Cunoscuţii l-au văzut îndreptându-sespre casă cam “nehotărât”, găsind cam greu calea ceamai dreaptă şi mai sigură.

La orele 21,30, conducătorul unui autovehicul demarfă virează spre stânga intrând în curtea societăţii,după ce a acordat prioritate autovehiculelor care veneaudin sens opus, dinspre Braşov. În timpul virajului, lalumina farurilor observă o persoană întinsă pe margineacarosabilului în zona parcării din faţa societăţii, în parteadreaptă a porţii de acces.

După ce intră în curte, înregistrându-se apoi înregistrul de la poartă, întreabă pe angajatul societăţiidacă a văzut persoana de pe marginea şoselei.Nedumerit de cele spuse, împreună cu conducătorulauto, acesta a ieşit din curte văzând la rândul săupersoana respectivă zăcând într-o baltă de sânge. Nu amai rămas decât să anunţe poliţia.

La faţa locului s-a deplasat o echipă operativăconstituită din cadre ale Poliţiei mun. Oneşti condusă descms. Dăscălescu Vasile, şeful biroului poliţiei rutiere,însoţită de lucrătorul criminalist de serviciu ag. şef adj.Bălbărău Adrian, care în urma primelor evaluăriefectuate, având în vedere aspectele din câmpulinfracţional, au conchis că persoana în cauză (persoanăcare la momentul respectiv era cu identitatenecunoscută) este victima unui accident rutier.

Imediat au fost alertate şi alte cadre din structura depoliţie rutieră, care împreună cu şeful Poliţiei mun.Oneşti, cms. şef. Moroşanu Emil, au organizat, în paralelcu cercetarea locului faptei, activităţi specifice deinvestigare pentru identificarea victimei, a potenţialilormartori, având ca ţintă obţinerea de date care să ducă lastabilirea modului în care s-a produs accidentul rutier şila identificarea potenţialului vehicul implicat în comitereaacestuia.

This article wants to highlight the team work colaboration with specialists from otherinstitutions and also the intuition, perseverence and experience of the forensic staff inidentifying a vehicle involved in a traffic event, ended with the victim’s death.

30 CRIMINALISTICA

Cercetarea locului faptei s-a desfăşurat în condiţiileatmosferice specifice anotimpului de toamnă, pe timpploios, la lumina artificială a surselor folosite.

Din perspectiva criminalistică, cunoaşterea loculuiunde s-a consumat activitatea infracţională areimportanţă, înainte de toate, pentru organizareacercetării lui în vederea identificării şi fixării urmelorinfracţiunii, a altor mijloace materiale de probă care pot fivalorificate în scopul stabilirii adevărului. Cercetarea nus-a rezumat numai asupra locului în care a fost găsitcadavrul, ci s-a desfăşurat pe arii mult mai extinse, atâtîn direcţia de mers spre Oneşti, cât şi în cea de mersspre Braşov, de o parte şi de alta a carosabilului.

A doua zi, la lumină naturală, au fost reluateactivităţile specifice, în paralel o altă echipă însoţită decms.şef Unguru Viorel, şeful biroului criminalistic Oneşti,examinând împreună cu medicul legist victima.

Decesul victimei a fost violent, datorându-se stopuluicardio-respirator instalat după multiple fracturi de craniu,coaste şi coloană vertebrală, cu hemoragiesubarahnoidială cerebrală şi cerebeloasă, rupturiviscerale şi hemoragie externă şi internă, consecutiveunui politraumatism prin accident de circulaţie rutieră.Toate aceste leziuni de violenţă externe şi interne aulegătură de cauzalitate directă cu decesul, stabilindu-setotodată câteva zile mai târziu că victima prezenta şi oalcoolemie de 2,30÷2,75 g 0/00

Toate aceste activităţi au fost monitorizate înpermanenţă de la nivelul conducerii I.P.J. Bacău,activităţile criminalistice fiind verificate de cătreconducerea serviciului de profil.

Întrucât în urma investigaţiilor efectuate – inclusividentificarea şi vizionarea înregistrărilor camerelor desupraveghere ale staţiilor PECO ori ale altor societăţiaflate pe rutele prezumtive şi surprinse într-un intervalorar în care s-ar fi comis accidentul rutier - nu au rezultatindicii clare pe baza cărora să se fi elaborat o ipotezăcare să “stea în picioare” în ceea ce priveşte sensul dedeplasare a vehiculului implicat în accident, la sugestiaşefului inspectoratului, cms. şef Alexa etefan, împreunăcu şeful biroului de investigare tehnico-ştiinţifică a loculuifaptei m-am deplasat la Poliţia mun. Oneşti unde am luatact de rezultatul cercetării la faţa locului, de concluziilepreliminare ale medicului legist. Totodată am examinatobiectele de îmbrăcăminte ale victimei, deplasându-ne şila locul comiterii accidentului.

După o evaluare făcută pe baza elementelor certe pecare le aveam şi anume urmele identificate, modul dedispunere a obiectelor şi fragmentelor de plasticprovenite de la vehiculul implicat în accident, amconchis că acesta din urmă, un autovehicul de tonaj, sedeplasa cel mai probabil din direcţia Braşov către mun.Oneşti lovind victima cu partea dreaptă – concluziepreliminară care contrazicea însă rezultatele verificărilor

ASPECTE FIXATE CU OCAZIA CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI

CRIMINALISTICA 31

şi investigaţiilor efectuate în zonă. Era, de asemenea,posibil ca şoferul să nu fi avut cunoştinţă de producereaaccidentului, victima în momentul impactului aflându-seîntr-o poziţie semişezândă, fiind instabil pe picioare dincauza stării de ebrietate în care se găsea.

Pentru a certifica ori pentru a contrazice concluziapreliminară era absolut necesar să stabilim de la ce tipde autovehicul provin fragmentele de plastic identificatela faţa locului. O parte dintre acestea se îmbinau şialcătuiau o formă cât de cât aptă să ne ajute în acestdemers al investigaţiei criminalistice.

Fragmentul rezultatdin îmbinarea

fragmentelor ridicatedin câmpul infracţionalcu ocazia cercetării şirecercetării efectuate

În acest sens, am preluat imaginile fragmentului deplastic de culoare albă rezultat din îmbinarea unora dintrefragmentele dispersate şi împreună cu şeful biroului decercetare a locului faptei din cadrul serviciului cms. şefHorgan Gheorghi, am contactat câteva persoane cucunoştinţe în domeniul construcţiilor de maşini.

Una dintre persoanele contactate, văzând imagineafragmentului de plastic a afirmat cu certitudine căprovine din flapsul din partea dreaptă a barei de protecţiea cabinei unui autovehicul marca MAN TGA. Pentru ademonstra cele afirmate a adus un flaps provenind de labara de protecţie a unui astfel de autovehicul apoi ne-ainvitat la garajul său unde existau două autovehicule deaceeaşi marcă.

ANSAMBLULFRAGMENTELOR

ÎN LITIGIUCOMPARATIV CUFLAPS DREAPTA

DE LA CABINAUNUI MAN TGA

CABINA UNUI MANTGA QI LOCUL DE

UNDE PROVINFRAGMENTELE

ÎN LITIGIU RIDICATEDE LA LOCUL

FAPTEI

Examinărileefectuate au confirmatsupoziţiile cu privire lamecanismulaccidentului. Astfel, adoua zi de laterminarea cercetărilorla faţa locului amreuşit să stabilim tipulde autovehicul şitotodată direcţia dedeplasare. Din acestmoment verificărilespecifice, filtrele,controalele aveau unobiectiv clar, fiecarepoliţist primind câte oimagine a caroseriei.Singura problemă eradacă acesta se găseala momentul comiteriiaccidentului în tranzit,acest aspect fiind luat în calcul, verificările fiind efectuatepe trasee extinse.

Activităţile ulterioare au dat roade. La data de07.11.2007 a fost depistat în trafic autovehiculul, marcaMAN TGA, care avea lipsă flapsul din dreapta barei deprotecţie. De aici nu amai lipsit decât unpas. La solicitareaorganelor de poliţie,patronul firmei,contactat telefonic, apus la dispoziţieflapsul lăsat deconducătorul auto lareparat. Examinărileefectuate au confirmatcă fragmenteleridicate de la loculfaptei provin de laflapsul cu pricina, carela rândul lui provine dela vehiculul depistat întrafic, chiar dacăacesta fuseseraparat prin folosireafibrei de sticlă.

Ca şi concluzie, munca în echipă, insistenţa,perseverenţa, intuiţia, experienţa şi-au spuscuvântul.

Î n practica poliţienească, atunci când secercetează infracţiuni de furt comise cuajutorul unor „instrumente de spargere”,

cel mai frecvent întălnite sunt urmele de apăsarecare mai sunt denumite şi urme de forţare. Acesteasunt urme statice care reproduc în cele mai bunecondiţii construcţia exterioară a instrumentuluifolosit şi sunt create de răngi, leviere, şurubelniţeetc.

Odată cu formarea urmelor de apăsare, se potforma şi urme de frecare- alunecare, ca urmare aforţării diferitelor obstacole întâlnite de infractor întimpul comiterii unei fapte. Urmele striaţii rezultateau un caracter dinamic şi conţin de regulă suficienteelemente pentru identificarea obiectului creator. Oactivitate foarte importantă în cadrul examinărilortraseologice este crearea modelelor de comparaţie.

Modelele de comparaţie se execută folosindinstrumentele cu care se presupune că au fostcreate urmele în litigiu, în încercările efectuaterespectându-se pe cât posibil mecanismul prin careacestea au fost create.

Pentru a se evita producerea unor modificări pepărţile active ale instrumentelor de spargere estebine ca la început, modelele experimentale să fiecreate pe suporturi moi, cum ar fi plastilina, cearasau plumbul. Dacă rezultatul examinărilorcomparative este nesatisfăcător, se impune creareade modele de comparaţie pe un suport asemănătordin punct de vedere al caracteristicilor fizice.

Spre exemplificare, prezentăm o cauză penalăsoluţionată de poliţiştii criminalişti covăsneni, încare identificarea instrumentului s-a realizat numaiatunci când modelele de comparaţie s-au obţinutfolosind un suport cu caracteristici similare

suportului urmelor striaţii în litigiu.În perioada 30.01-01.02.2008, autori necunoscuţi au

intrat prin efracţie în trei case de vacanţă şi un magazinsituate în localităţile Dalnic şi Moacşa, judeţul Covasna,de unde au sustras bunuri, alimente şi bani. După câtevazile poliţiştii covăsneni au fost anunţaţi de colegiiharghiteni despre faptul că au identificat o persoană careprezintă asupra sa bani şi bunuri pe care nu le poatejustifica. După identificarea acesteia în persoana numituluiA.P., s-a stabilit că cel în cauză deţinea în bagaje printrealte bunuri, un levier. În continuare s-a trecut la verificareacauzelor cu A.N. menţionate, stabilindu-se că în acestecauze s-a folosit acest tip de instrument de spargere.

Prezentăm în continuare selecţii dintr-un raport deconstatare tehnico-ştiinţifică din cele patru întocmite şietapele obţinerii modelelor de comparaţie. Modelele decomparaţie s-au realizat printr-o mişcare de comprimare-frecare prin care s-a urmărit reproducerea cât mai fidelăa muchiei frontale a tălpii levierului pe următoarele

suporturi : plastilină, ceară, plumb.Foto 1. Modelul de comparaţie obţinut

32 CRIMINALISTICA

IMPORTANŢA REALIZĂRII MODELELORIMPORTANŢA REALIZĂRII MODELELORDE COMPARAŢIE, ÎN CADRULDE COMPARAŢIE, ÎN CADRUL

C.T.S./EXPERTIZELOR DE NATURĂC.T.S./EXPERTIZELOR DE NATURĂTRASEOLOGICĂTRASEOLOGICĂ

Subcomisar de poliţie MAGHIAR PAVELSubcomisar de poliţie CIOBANU RAFAEL-EMIL

I.P.J. Covasna

„In the present article, the authors want to emphasize the importance of the way ofrealizing the comparison patterns on such supports, almost similar to those on whichremained the evidence at the crime place and by the same mechanism, as being asuccessful stage whithin all the examinations of traseologic nature”.

CRIMINALISTICA 33

pe suport de plastilină.Foto 2. Modelul de comparaţie obţinut

pe suport de ceară.Foto 3. Modelul de comparaţie obţinut

pe suport de plumb.

În final, după încercări repetate pe suporturilemenţionate şi ilustrate mai sus, s-a reuşit obţinereamodelului de comparaţie pe acelaşi tip de şild, ilustrat în

foto 8, care prezintă striaţii comune cu urma în litigiu.Foto

4. eildulpus la

dispoziţie.

Foto5. Detaliumetric aurmei înlitigiu.Urma

de

comprimare-frecare de pe şild conţine dâre şi striaţiiparalele, de lăţimi diferite şi este amplasată deasupra

orificiului corespunzător siguranţei tip yale. Aceastaeste dispusă transversal, oblic pe şild, şi esteformată prin detaşarea şi zgârierea vopselei, caurmare a acţiunii dinamice a instrumentului. Urmaredă proeminenţele unei zone a instrumentuluifolosite ca punct de sprijin pentru formarea uneipârghii, la forţarea uşii de acces.

Foto6.

Levierulmetalic

pus la

dispoziţie.

Foto 7. Detaliu al tălpii levierului.

Levierul pus la dispoziţie nu conţine inscripţii deidentificare. Acesta are lungimea totală de 350 mm, zonaactivă cu lăţimea de 35 mm este prevăzută cu odespicătură centrală de formă unghiulară. Levierul esteprevăzut cu o talpă metalică de formă aproape pătratăcu latura de 30 mm, sudată pe corpul levierului, folosităca punct de sprijin.

34 CRIMINALISTICA

NOUTĂŢI EDITORIALENOUTĂŢI EDITORIALE

DREPT CONTRAVENŢIONALDREPT CONTRAVENŢIONAL

Recent, Editura SITECH din Craiova a scos de subtipar manualul de Drept Contravenţional Ediţia a II-arevizuită şi actualizată cu ultimele reglementărilegislative în domeniu, avându-i ca autori pe lector univ.dr. Constantin Drăghici , conf. univ. dr. Adrian Iacob şilector univ.dr. Victor Constantin Draghici, din cadrulAcademiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”.

Autorii prezintă într-o succesiune logică si rigurosargumentate probleme privind DreptulContravenţional ca ramură de drept, principiile salefundamentale, izvoarele şi legătura cu alte ramuri dedrept, normele şi suporturile juridice de DreptContravenţional.

În capitolele următoare sunt abordate aspecte legatede caracterizarea contravenţiei ca faptă antisocială,noţiunea, trăsăturile, elementele constitutive aleacesteia şi sancţiunile contravenţionale; cauzele careînlătură caracterul contravenţional al faptei saurăspunderea juridică a făptuitorului: procedura deconstatare a contravenţiilor; de aplicare a sancţiunilor;

căile de atac înmateriecontravenţională;executareasancţiunilor şireglementăricontravenţionale îndiferite domenii deactivitatereglementate de legispeciale.

Recomandămaceastă lucrare demare actualitate nunumai poliţiştilor, ci şifuncţionarilor publiciabilitaţi să constate şi săsancţioneze contravenţii

în diferite domenii de activitate. De asemenea, aceastălucrare este utilă avocaţilor, precum şi magistraţilor carejudecă plângerile îndreptate împotriva proceselorverbale de constatare a contravenţiilor.

V. LĂPĂDUeI

CRIMINALISTICA 35

CONSIDERAŢII PRIVIND APRECIEREACONSIDERAŢII PRIVIND APRECIEREARAPOARTELOR DE EXPERTIZǍRAPOARTELOR DE EXPERTIZǍ

CRIMINALISTICǍ AI A CONSTATĂRILORCRIMINALISTICǍ AI A CONSTATĂRILORTEHNICO-ATIINŢIFICE CA MIJLOACETEHNICO-ATIINŢIFICE CA MIJLOACE

DE PROBǍ ÎN PROCESUL PENALDE PROBǍ ÎN PROCESUL PENAL

Conf.univ.dr. GHEORGHE ALECUFacultatea de Drept şi Administraţie Publică Constanţa

C oncluziile rapoartelor de constataretehnico-ştiinţifică şi ale expertizelorfie că aparţin unui singur specialist

sau expert, fie că exprimă consensul mai multorspecialişti, nu sunt obligatorii pentru organele deurmărire penală sau pentru instanţele de judecată.

Aceste organe verifică concluziile rapoartelorrespective în funcţie de ansamblul probeloradministrate în cauză.

Aprecierea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică sau de expertiză judiciară este o operaţiedificilă, care trebuie să fie efectuată cu grijă deoarecesupraaprecierea sau subaprecierea concluziilor poateconduce la soluţii eronate1.

O apreciere corectă a concluziilor acestor genuri derapoarte presupune o examinare multilaterală dinpartea organelor judiciare. În examinarea concluziilorexpertizei, organul judiciar va folosi propriile salecunoştinţe de specialitate pe care le are sau se vadocumenta în problemele respective.

Foarte importantă pentru verificarea rapoartelor deconstatare şi a expertizelor este verificarea lor subdublu aspect: din punct de vedere al respectăriiregulilor procedurale şi al conţinutului acestora.

Cât priveşte primul aspect, se va verifica modul încare a fost numit expertul şi dacă nu există motive derecuzare care să nu fi fost observate. Tot astfel, se vaavea în vedere dacă în raportul de constatare sau deexpertiză este cuprinsă o descriere clară a elementelor

examinate de specialist şi care au stat la bazaconcluziilor constatării sau expertizei.

Se va urmări dacă s-au dat răspunsuri la toateîntrebările puse şi dacă răspunsurile sunt complete,dacă părţile au fost citate în cazul în care legeaprevede expres această obligaţie, precum şi dacăopiniile separate sunt cuprinse în raport.

Deficienţele constatate în cadrul acestei activităţi deverificare formală pot antrena consecinţe diferite,respectiv anularea expertizei, restituirea raportuluipentru unele completări, dispunerea unui supliment deexpertiză sau a unei noi expertize.

Dacă organul judiciar apreciază că din punct devedere al regulilor procedurale raportul nu prezintălipsuri, se va trece la etapa următoare, respectivverificarea conţinutului propriu-zis al raportului deconstatare sau de expertiză.

Acest al doilea aspect al verificării expertizei sauconstatării tehnico-ştiinţifice va stabili dacă raportulcorespunde exigenţelor de ordin logic şi ştiinţific şidacă este suficient de motivat.

Se va verifica dacă expertul sau specialistul a folositpentru investigaţiile sale toate materialele necesare pecare le putea avea la îndemână, aceasta constituind ocondiţie foarte importantă, iar neîndeplinirea eiconducând la desfiinţarea hotărârii judecătoreştideficitare sub acest aspect2.

Se vor verifica, de asemenea, metodele de lucrufolosite de specialişti şi experţi în cadrul investigaţiilorde specialitate pe care le-au întreprins, examinându-se

The conclusions of the technical and scientific reports as well as those of the expertise arenot compulsory for the law enforcement employees, nor for the judicial instances. Theseindividuals only check the conclusions of the given reports depending on the other evidence.

The full understanding of a technical and scientific report or of an expertise is a difficultprocedure which involves a multilateral examination of the concerned individuals. Throughoutthe examination of the conclusions of the expertise, the individual needs to use his ownknowledge of this domain or research the information he shall need to use.

36 CRIMINALISTICA

dacă s-au folosit metodele, datele şiaparatele cele mai noi şi adecvate aleştiinţei şi tehnicii în domeniul respectiv3.

Acest lucru are importanţă deoarecedă posibilitatea să se aprecieze justeţeametodei de cercetare folosite, dar şipentru faptul că ajută la formareaconvingerii instanţelor de judecată cuprivire la corectitudinea concluziilorfinale.

Se va verifica logica raţionamentelorpe care se bazează expertul,urmărindu-se dacă s-a ajuns laînţelegerea justă a faptelor carenecesită o explicaţie ştiinţifică.

În acest cadru, trebuie verificat şidacă răspunsurile specialiştilor şi aleexperţilor la întrebările puse nu secontrazic. Se va urmări în cazul numiriimai multor experţi dacă au aceeaşipărere sau există şi păreri diferite.

O condiţie neapărat necesară pentru ca organuljudiciar să poată face aceste verificări, o constituiemotivarea corespunzătoare de către expert aconcluziilor sale.

În cazul expertizei medico-legale care ajunge laconcluzii contrare, este obigatorie obţinerea avizuluiComisiei superioare medico-legale, din cadrulInstitutului Naţional de Medicină Legală "Prof. Dr. MinaMinovici" Bucureşti. Obligativitatea rezultă dinprevederile art.24 din O.G. nr. 1/2000.

Organele judiciare sau părţile, examinând raportulde expertiză, pot constata că acesta estenecorespunzător, prezentând neclarităţi sau lacune aleefectuării investigaţiilor de specialitate, constând încercetări incomplete sau rezultate inexacte.

În asemenea situaţii, organul judiciar trebuie să iamăsuri de remediere a situaţiilor necorespunzătoare,după cum urmează:

• pentru rezolvarea unor neclarităţi, organul judiciarpoate chema pe expert pentru a da lămuriri;

• dacă expertiza este incompletă, organul judiciarpoate solicita un supliment de expertiză;

• dacă concluziile expertului prezintă inexactităţi oriexpertiza trebuie anulată din diferite motive care nu potfi remediate, se va dispune efectuarea unei noiexpertize.

Temeiul legal al măsurilor care se pot lua de cătreorganele judiciare în cazul deficienţelor pe care leprezintă unele expertize se găseşte în dispoziţiilearticolelor 124 şi 125 din C.pr.pen.

Cu privire la chemarea expertului pentru lămuriri,C.pr.pen. în art. 124 al.2 prevede: "când se socoteştenecesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scrisori se dispune chemarea lui pentru a da explicaţiiverbale asupra raportului de expertiză".

În acest caz, ascultarea expertului se face potrivitdispoziţiilor referitoare la ascultarea martorilor. Înart.124 al.3 se prevede că lămuriri suplimentare se potcere în scris şi serviciului medico-legal, laboratorului deexpertiză criminalistică ori institutului de specialitatecare a efectuat expertiza. Dacă expertiza este

incompletă, conform art.124 al.1 din C.pr.pen. organulde urmărire penală sau instanţa de judecată dispuneefectuarea unui supliment de expertiză, fie de cătreacelaşi expert, fie de către altul. Această măsură poatefi luată din oficiu de către organele judiciare sau lacererea părţilor. Deci, în situaţiile în care se constată căinvestigaţiile de specialitate sunt incomplete, nu sedispune o nouă expertiză, ci o completare a raportuluiprimei expertize dispuse în cauză.

Efectuarea unei expertize incomplete poate fideterminată de mai multe cauze, şi anume: organuljudiciar nu a precizat suficient de clar cadrul expertizeisau nu a pus la dispoziţia expertului toate materialelenecesare; părţile nu au dat expertului toate lămuririlecare se impuneau; experţii au omis să întreprindăcercetări asupra uneia dintre problemele date sprerezolvare sau le-au cercetat parţial4.

Este recomandat ca suplimentul de expertiză să fieefectuat de acelaşi expert, dacă lipsurile ce s-auconstatat nu-i sunt imputabile5.

Legile speciale au prevăzut, de asemenea, unelesituaţii care ar putea conduce la efectuarea unuisupliment de expertiză sau a unei noi expertize, deaceea au stipulat obligativitatea exercitării controluluiasupra expertizelor înainte de a fi depuse la organelejudiciare6.

O nouă expertiză poate fi dispusă atunci cândorganul de urmărire penală sau instanţa de judecatăare îndoieli cu privire la exactitatea concluziilorraportului de expertiză. În astfel de situaţii se dispuneanularea primei expertize (art. 197 din C.pr.pen.).

În ce priveşte situaţiile care ar putea crea îndoialăcu privire la exactitatea concluziilor, acestea pot fimultiple: când din cuprinsul raportului de expertizărezultă că expertul nu a folosit cele mai adecvatemetode ştiinţifice în efectuarea lucrărilor, când aparevidente îndoieli cu privire la competenţa,conştinciozitatea sau obiectivitatea expertului, cândîntre concluziile expertizei şi majoritatea celorlalteprobe efectuate în cauză există o contradicţieflagrantă etc.

CRIMINALISTICA 37

Noua expertiză se dispune pentru lămurireaaceloraşi probleme care au format obiectul cercetăriiiniţiale. Această nouă expertiză se dispune de cătreorganul judiciar din oficiu sau ca urmare a cereriipărţilor, apreciate ca întemeiată.

Rezultatul verificării concluziilor rapoartelor deconstatare tehnico-ştiinţifică ori ale expertizelor poateconduce la existenţa unei perfecte concordanţe întreaceste concluzii şi cele care pot fi trase din ansamblulprobelor adunate în cursul urmăririi penale sau alcercetării judecătoreşti. În acest caz, raportul deconstatare sau de expertiză este confirmat.

Verificarea poate avea însă ca rezultatneacceptarea concluziilor, datorită faptului căcercetările organului de urmărire penală sau aleinstanţei de judecată au condus la aflarea de elementeprobatorii noi care pun într-o altă lumină dateleanterioare pe care se sprijină constatarea sauexpertiza7.

Alteori, verificarea rapoartelor de constatare sau deexpertiză poate conduce la constatarea că persoaneleînsărcinate cu efectuarea acestora au procedatnecorespunzător cunoştinţelor de specialitate sau nuau folosit metodele sau mijloacele cele mai indicatepentru a ajunge la concluzii precise, temeinice.

În astfel de situaţii rapoartele de constatare sau deexpertiză şi concluziile lor vor fi infirmate. Infirmareaconcluziilor nu trebuie să fie făcută decât motivat,arătându-se în ce constau insuficienţele acestora.

Aşa cum am mai arătat, de mai multe ori concluziileconstatărilor şi ale expertizelor au fost reţinute ca uniceprobe în lipsa altor probe concludente, fără catemeinicia hotărârilor judecătoreşti să fie pusă laîndoială, ceea ce reflectă valoarea ştiinţifică şi forţaprobantă a lucrărilor prezentate. În acelaşi sens, înliteratura de specialitate penalǎ şi procesual penalǎ s-au pronunţat mai mulţi specialişti8.

Aceeaşi situaţie este întâlnită şi în cazul rapoartelorde constatare ori al expertizelor care pronunţă concluziicert negative ori de probabilitate.

Caracterul probabil al concluziilor unor expertizejudiciare ori constatări tehnico-ştiinţifice esteconsecinţa unor factori obiectivi, cum ar fi lipsa unormetode şi tehnici adecvate de cercetare a problemelorcare se pun în cauza respectivă, volumul redus almaterialului prezentat pentru examinare cât şi a unorfactori subiectivi cum ar fi săvârşirea unor greşeli încercetarea locului faptei şi pe care organele judiciarele-au sesizat şi au dispus măsuri corespunzătoare.

Baza concluziilor probabile este constituitătotdeauna pe date faptice certe, stabilite în mod corectşi obiectiv şi pe o motivaţie ştiinţifică a situaţiilor carenu au permis o certitudine. Mai mult decât atât, sepoate afirma că în locul unor concluzii categorice,nefundamentate ştiinţific, sunt preferabile concluziileprobabile, bazate pe date obiective şi coroborate cualte mijloace de probă, care permit stabilirea adevăruluiîn procesul penal.

Denumirea de "concluzie probabilă" folosită înRomânia este utilizatǎ şi în alte ţări, din aceleaşiconsiderente obiective prezentate mai sus9.

În materia constatărilor tehnico-ştiinţifice şi aexpertizelor nu există reglementări proprii cu privire lanulitate, fiind aplicabile dispoziţiile de drept comuncuprinse în art.197 din C.pr.pen.

În cazul celorlalte încălcări, respectiv a unor normecu caracter dispozitiv, acestea pot fi invocate numai departea interesată şi numai dacă s-a adus vreuneiadintre părţi o vătămare care nu ar putea fi înlăturată înalt mod.

Profesorul Traian Pop subliniază în lucrarea "Dreptprocesual penal" că "expertiza, ca orice activitateomenească, este susceptibilă de erori şi abuzuri,precizând că erorile pot proveni din ignoranţă sausuperficialitate, iar abuzurile din parţialitate, interes şivanitate", dar că nu este corect a generaliza acestlucru. Tot domnia sa, arată că la expert posibilitatea deeroare este mai mare (ca şi tentaţia de abuz), decât lamartor, deoarece o mărturie poate fi verificatǎ princonfruntarea cu alte mărturii, martorul având mai puţinăindependenţă decât expertul care are la îndemânăargumente ştiinţifice şi tehnice mai greu de verificat10.

Faţă de progresul ştiinţei şi tehnicii, constatăriletehnico-ştiinţifice, expertizele judiciare s-au impus de lasine ca mijloace de probă, iar în ceea ce priveşteerorile care pot conduce la nulitatea lor s-au adus multeîmbunătăţiri în timp.

Faptul că în aprecierea finală a probelor organuljudiciar nu este obligat să dea o soluţie în conformitatecu concluziile specialistului sau ale expertului, cât şiposibilitatea efectuării unui supliment de expertiză saua unei noi expertize, evidenţiazǎ libertatea organelorjudiciare de a aprecia valoarea mijloacelor de probă.

1 Gh.Alecu, “Criminalistică. Noţiuni teoretice şipractice”, Ed.Europolis, Constanţa 2004, p.52.

2 Cârjan L. „Compendiu de criminalistică“, Ed.Fundaţiei „România de Mâine“, Bucureşti 2004, pp.304-305.

3 Mihuleac E. „Expertiza judiciară“, Ed. etiinţifică,Bucureşti, 1971, p. 275.

4 Alecu Gh., “Criminalistică.Curs Universitar”,Ed.Ovidius University Press, Constanţa 2004, p.462.

5 Le Clere M. „Manuel de police tecnique“, Ed.Police Revue, Paris 1974, pp. 72-73.

6 Ordonanţa Guvernului României, nr. 1/2000,privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilorde medicină legală, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, nr. 22/2000.

7 E.Mihuleac, op.cit., p. 280.8 Gr.Theodoru, L.Moldovan, “Drept procesual

penal”. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979,p. 156 // Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, Drept penal şiprocesul penal, Ediţia a III-a, Ed. All Beck, Bucureşti,2004, p. 421// I. Griga, “Drept procesual penal”. Ed.Oscar Print, Bucureşti, 2004, p. 310.

9 A.Frăţilă, Gh.Păşescu, “Expertiza criminalistică asemnăturii”Ed.Naţional, Bucureşti 1997, p. 156.

10 T.Pop, “Curs de Criminologie”, Cluj, 1928, p. 343.

38 CRIMINALISTICA

DE LA FURT DE LEMNE LA ...DE LA FURT DE LEMNE LA ...TENTATIVĂ DE OMORTENTATIVĂ DE OMOR

Procuror VIOREL GAVRA,Parchetul de pe lângă Tribunalul BihorSubcomisar de poliţie COSTEL POPA,

Serviciul Criminalistic al I.P.J. Bihor

O morul este prima faptă incriminată deCodul Penal din suita celor comise cuintenţia de a suprima viaţa victimei.

Art. 176, alin. 1, lit. „b” din C.P. defineşte omoruldeosebit de grav ca săvârşit asupra a două sau maimultor persoane, sancţiunea prevăzută fiind detenţiape viată sau închisoarea de la 15 la 25 ani. Tentativase pedepseşte.

A rt. 217 alin. 1 din C.P. stipuleazăinfracţiunea de distrugere astfel:distrugerea, degradarea ori aducerea

în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinândaltuia sau împiedicarea luării măsurilor deconservare ori de salvare a unui astfel de bun,precum şi înlăturarea măsurilor luate. O formăagravantă este prevăzută în alin. 4 al articolului, însituaţia în care distrugerea, degradarea ori aducereaîn stare de neîntrebiunţare se săvârşeşte prinincendiere, explozie ori prin orice alt mijloc şi dacărezultă pericol public.

În ziua de 3 mai 2008, în jurul orei 02, prin Serviciul112, Postul Poliţie Tileagd a fost sesizat de către I.I. dinTileagd, str. Viilor, nr 1, tehnician silvic, despre faptul căAN, prin incendiere şi distrugere, le-au pus viaţa înpericol lui şi părinţilor săi, în locuinţa de domiciliu.Incendiul a fost stins de către părţile vătămate prinmijloace proprii.

La faţa locului s-au deplasat lucrători ai P.P. Tileagdcare au luat măsuri pentru înlăturarea pericolului,conservarea locului faptei şi au efectuat primeleinvestigaţii.

În vederea efectuării cercetării la faţa locului, s-adeplasat o echipă complexă, condusă de către procurorGavra Viorel şi compusă din cms. şef Ursuţa Cantemir,adjunct şef I.P.J. Bihor, cms. eerfezeu Nicolae, şefulServiciului Criminalistic, scms Popa Costel şi agent şefSilaghi Dumitru conductor câine urmă şi cms. LazaGheorghe de la Serviciul de investigaţii criminale.

Imobilul unde se reclama comiterea actelor dedistrugere şi violenţă este situat la liziera unei păduri,fiind mărginit de aceasta din trei părţi-la vest, sud şi est.S-a constatat că spaţiul de locuit prezintă distrugeri

provocate de ardere pe latura nordică. Geamurilelocuinţei situate pe laturile de est, sud şi nord, uşa deacces situată la est erau distruse, ca şi partea nord-estică a terasei locuinţei şi o parte din acoperiş. La odistanţă de aproximativ 3 m de latura estică s-a găsittractorul părţii vătămate, prezentând urme de tăiere laanvelopele roţilor, iar în partea superioară a acestuia s-au găsit fragmente de ţigle şi plăci onduline proveninddin acoperişul distrus al locuinţei.Tractorul a fostmanipulat de către autori, din partea nordică a imobiluluişi deplasat 40 m, distrugând terasa în partea nord-vestică, loc de unde a fost scos de către parteavătămată, pentru a se evita amploarea incendiului şidistrugerea sa.

Lângă partea nordică a locuinţei s-a găsit un recipientdin plastic, carbonizat, cu miros de carburant, ridicat învederea efectuării de expertize fizico-chimice.

În locuinţă, respectiv terasă, hol, bucătărie şi cameră,s-au găsit fragmente de stinghii din lemn provenind dinterasa distrusă.

De la faţa locului s-au ridicat urme biologice şi urmepapilare de pe stinghiile din lemn găsite în locuinţă. S-auridicat 5 urme papilare, trei fiind apte în procesul deidentificare criminalistică.

În urma comparaţiilor dactiloscopice efectuate înSistemul AFIS 2000, s-a stabilit că o urmă papilară afost creată de către numitul D.V. din Tileagd.Prelevîndu-se impresiunile papilare ale persoanelorincluse în cercul de suspecţi şi efectuându-secomparaţii dactiloscopice s-a stabilit că celelalte douăurme papilare ridicate cu ocazia CFL au fost create decătre numiţii D.S. şi C. G-F din Tileagd. S-a reuşit astfelsă se probeze participarea la comiterea infracţiunilor, pebaza urmelor papilare, a trei dintre cei patru autori. Celepatru persoane erau cunoscute de către poliţişti şi decătre lucrătorul silvic ca fiind sancţionaţi pentruinfracţiuni silvice şi având o stare conflictuală pe acestfond cu lucrătorul silvic.

S-au întocmit R.C.T.S .dactiloscopice, însuşite decătre instanţa de judecată, folosite la documentareaactivităţii infracţionale şi la emiterea de mandate dearestare preventivă pentru autori. În sarcina acestora s-au reţinut săvârşirea infracţiunilor de distrugere cu

The authors present a case of attempted murder, committed in Bihor County.The main aspects of the crime scene are presented.

CRIMINALISTICA 39

Aspecte din planşa foto efectuată cu ocazia cercetării la faţa locului (C.F.L.)

Foto 1- 4: Locuinţa situată în Tileagd, str. Viilor, nr. 1 şi distrugerile cauzate de incendiu pe latura nordică.

Foto 5-6. Latura nord-estică a terasei, distrusă prin deplasarea tractoruluişi locul unde a fost găsit tractorul având anvelopele roţilor tăiate

Foto 7: Uşa forţată

40 CRIMINALISTICA

Foto 8-9: Ferestreledistruse ale locuinţei.

Foto 10-14: Fragmente de stinghii dinlemn, provenind din terasa distrusă (depe care s-au ridicat urmele papilare).

CRIMINALISTICA 41

Foto 15-17: Cele trei urme papilare apte pentru procesul de identificarecriminalistică, ridicate de pe stinghiile din lemn cu ocazia CFL.

CONSIDERENTE DESPRE RELAŢIACONSIDERENTE DESPRE RELAŢIAEXPERT NUMIT - EXPERT PARTE!EXPERT NUMIT - EXPERT PARTE!

Ing. MIRCEA FIERBINŢEANU – expert judiciar

P ractica elaborării expertizelor conduceuneori la atâtea subiecte controversate,încât uneori acestea se transformă în pure

abuzuri, care, în cauzele judiciare, pot provoca marineajunsuri în procesul de justiţie, care se pot solda, decele mai multe ori, cu nerespectarea procedurilor, iar înconsecinţă motive de recurgere la alte instanţe saudenigrarea justiţiei deformând imaginea magistraţilor.

Dacă în domeniul expertizei judiciare dreptul părţilorde a apela la un expert recomandat sau specialist serespectă cu relativă exactitate, trebuie să recunoaştemcă, în domeniul expertizei criminalistice acest drept estedesconsiderat complet.

În cauzele penale, expertiza judiciară şi criminalisticăeste reglementată prin Codul de procedură Penală, art.54, 116-125, 190, 319 şi 327. Părţile pot fi asistate de unexpert, recomandat de către acestea, care să participe laefectuarea expertizei, precum şi a modului de conlucrarea expertului numit cu cel recomandat de către părţi, înconformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr.143/05.10.1999, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei partea I nr. 585/30.11.1999.

Decizia menţionată, definitivă şi obligatorie, are caefect înlăturarea din legislaţie a dispoziţiei declarateneconstituţionale, efect asemănător celui produs deabrogare, dar cu putere numai de la data publicării înmonitorul oficial. Atât normele speciale în materie,Ordonanţa Guvernului României nr. 2/2000, aprobată

prin Legea nr. 156/2002 referitoare la expertiza judiciarăşi extrajudiciară, cât şi Ordonanţa Guvernului Românieinr. 75/24.08.2000, aprobată prin Legea nr.488/11.06.2002, referitoare la expertizele criminalistice,statuează în mod expres dreptul părţilor interesate de asolicita participarea la efectuarea expertizei pe cheltuialalor şi a unui expert sau specialist nominalizat de ele, căexpertul parte participă la efectuarea expertizei dispusede către organul judiciar şi expertului numit conlucreazăcu cel recomandat de către părţi.

Mai mult, C.p.p., la art. 119-122, stabileşte modulcum expertul parte are acces la dosar şi cum trebuie săfie întocmit un raport de expertiză, mai precis atuncicând sunt mai mulţi experţi sau dacă sunt deosebiri depăreri. Opiniile separate sunt consemnate în cuprinsulraportului de expertiză sau într-o anexă.

Dacă în domeniul unei expertize judiciare acest lucruse respectă, în sensul că expertul numit colaborează cuexpertul parte şi elaborează un singur raport deexpertiză sau expertul parte îşi exprimă opinia separat,dar referitor la raportul de expertiză întocmit de cătreexpertul numit, în domeniul expertizei criminalistice, carela momentul actual se realizează numai prin InstitutulNaţional de Expertize Criminalistice (INEC) şi Institutulde Criminalistică, primul subordonat MinisteruluiJustiţiei, iar al doilea subordonat Inspectoratului Generalal Poliţiei Române – a se vedea monopolul de stat îndomeniu - ca şi cum în România nu ar exista cadre şi

The author of the article presents a few theoretical and practical aspectsof the relation between the public and private expert.

42 CRIMINALISTICA

specialişti la nivelul experţilor criminalişti privaţi cu vastăexperienţă în domeniile lor, lucrurile stau altfel.

Dar să ne explicăm. INEC nu permite accesulexpertului parte la dosarul cauzei, exercitând unembargou total asupra dosarului, după care elaboreazăexpertiza în cauză, apoi expediază atât dosarul, cât şiexpertiza respectivă la organul judiciar. Se puneurmătoarea întrebare: dacă organul judiciar este dinSatu Mare, iar expertiza se dispune a se efectua decătre INEC, iar expertul recomandat de parte este dinBucureşti, cum ia acesta la cunoştinţă de conţinutulexpertizei? Ducându-se la Satu Mare, în această situaţieîngreunându-se mersul procedural al sistemului judiciar?Desigur că aici este cazul unui abuz, care se poateelimina prin răspunsul la o altă simplă întrebare: careeste temeiul legal prin care INEC nu asigură accesul ladosar şi nu elaborează o singură expertiză, împreună cuexpertul parte sau cu specialistul? Răspunsul este unulsingur: nu există niciun temei legal! Atunci în aceastăsituaţiune se impune emiterea unui act normativ princare să se statueze aceste comportamente, dupăpărerea autorului cel mai potrivit fiind un ordin alMinistrului Justiţiei.

Am amintit mai sus că în materie penală dreptul laexpert parte se exprimă în două tipuri de expertize:expertiza tehnică judiciară şi expertiza criminalistică. Înaceastă situaţie se impune să delimităm cele două tipuride expertize, chiar cu riscul că ne repetăm faţă de altearticole sau opinii scrise în diferite publicaţii.

Tot în materie penală, fiind acţiune de cercetarepenală sau de începere a urmăririi penale, dosarulcauzei trebuie să conţină toate datele care se referă lacauză – în speţă producerea unui accident cu vătămarecorporală sau decesul de persoane. Pentru ca expertizasă răspundă la întrebările formulate de către organul decercetare penală, dosarul trebuie să conţină de regulăurmătoarele documente:

• ordonanţa cu numirea expertului şi cu obiectiveleexpertizei;

• chitanţa de achitare a onorariului de expert;• proces-verbal de cercetare la faţa locului;• schiţa cu locul producerii accidentului;• planşele fotografice de la locul accidentului;• declaraţiile părţilor, ale tuturor martorilor oculari şi

asistenţi, ale urmaşilor decedatului (dacă este cazul);• declaraţiile participanţilor la trafic;• copie de pe certificatul de înmatriculare sau cartea

de identitate a autovehiculului; aici este necesar săfacem o paranteză şi să amintim că expertului trebuie săştie dotările opţionale (ABS, EDS etc.), pentru edificareaexpertului de ce autovehiculul nu a descris în traiectoriasa urme de frânare;

• buletin de stabilire a alcoolemiei cu procesul-verbalde recoltare;

• raportul medico-legal sau necropsia;• certificat de deces (dacă este cazul);• procesul-verbal de verificare a stării tehnice;• dovezi de efectuare a unor experimente judiciare,

dispuse de către organul de cercetare penală, cuprezenţa obligatorie a acestuia;

• copie de pe fişa de internare şi foile de observaţiemedicală;

• citaţii, dovezi de convocare, dovezi referitoare laluarea la cunoştinţă a unor drepturi ca: apărător, expertparte etc.

Numai după studierea tuturor acestor date cuprinseîn documentele amintite mai sus, expertul poate trece laprelucrarea tuturor datelor, cu respectarea legislaţiei şi aprocedurilor în vigoare, după tipicul cunoscut, practicatşi publicat în buletinele informative publicate în acestsens. Organul judiciar este competent să stabileascădacă în cauză este necesară o expertiză tehnicăjudiciară sau criminalistică, iar pentru a le delimita le vominvoca conţinutul juridic.

Expertiza judiciară are menirea de a reconstituidinamica producerii accidentului rutier, stabilind vitezainiţială a autovehiculului şi cea limită sub care se puteaevita producerea unui accident în anumite condiţiiconcrete de trafic rutier şi meteorologice. Expertul tehnicjudiciar stabileşte starea tehnică a autovehiculului şi asistemelor acestuia, dacă au prezentat ori nu defecţiunianterior producerii accidentului şi dacă acestea puteau ficauza producerii lui în funcţie de datele referitoare lacaracteristicile tehnice ale vehiculului, drumului şi stareapsiho-motorie a şoferului.

Expertiza criminalistică are un aport deosebit înclarificarea unor împrejurări privind producereaaccidentului rutier şi identificarea autovehiculului, apersoanei vinovate, îndeosebi în ipoteza părăsirii loculuiaccidentului, în funcţie de urmele de frânare rămase pepartea carosabilă, a peliculelor de vopsea, a unor resturidesprinse din caroserie, a urmelor biologice lăsate de/pecorpul victimei, conducând astfel la identificareavehiculului antrenat în accident. Aici este de menţionat ocarenţă a Ordonanţei Guvernului României nr.75/24.08.2000, prin care, în cadrul art. 2, punctul 2), seprecizează specialităţile expertului criminalist ”expertizacriminalistică în accidentele de trafic” care dă naştere laîntrebări, precum: Ce fel de trafic? Trafic de droguri,trafic de influenţă sau trafic de circulaţie cu menţionareadomeniului: rutier, rulant, aerian sau naval! Esteinteresant de ştiut cum a fost posibil ca un grup deingineri în specialitatea autovehicule rutiere, careactivează ca experţi criminalişti, să primeascăcompetenţă în specialităţile trafic material rulant, traficaerian, trafic naval şi traseologie fiind publicaţi înMonitorul Oficial partea a IV-a nr. 678/27.02.2006. S-aurespectat în acest sens prevederile legale în domeniu?Categoric nu!

Administrarea expertizei şi a felului acesteiaconstituie un proces complex, în care momentuldispunerii efectuării ei nu este decât începutul, fiindurmat de o serie de alte operaţiuni care se termină cudepunerea şi aprecierea raportului de expertiză. Toateaceste operaţii nu sunt lăsate la voia întâmplării, legeareglementându-le cu grijă, iar organul judiciar avândsarcina să desfăşoare un rol activ în diferitele etape.Aceasta nu înseamnă însă că libertatea tehnică sauştiinţifică a expertului sau drepturile părţilor ar suferiîngrădiri. Ţinând seama de drepturile expertului şi alepărţilor, organul judiciar are misiunea numai să observeşi să îndrume întreaga operaţiune de administrare aexpertizei, atât în procesul civil, cât şi penal, pentru catotul să se desfăşoare conform prevederilor legii, învederea obţinerii unor concluzii obiective şi corectfundamentate din punct de vedere al specialităţii.

În ceea ce priveşte participarea părţilor laefectuarea expertizei în materie penală, organuljudiciar este acela care apreciază necesitatea ei,stabilind acest lucru prin ordonanţă şi comunicândpărţilor termenul la care sunt chemate pentru a li se

CRIMINALISTICA 43

aduce la cunoştinţă obiectivele expertizei.În materie civilă, conform art. 208 din codul de

procedură civilă, dacă pentru expertiză este nevoie de olucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât dupăcitarea părţilor prin carte poştală recomandată cudovadă de primire, cu indicarea zilelor şi orelor cândîncepe şi continuă lucrarea. Îndatorirea de aîncunoştiinţa părţile în modul sus-arătat îi revineexpertului care va trebui să anexeze la raportul deexpertiză dovada îndeplinirii acestei obligaţii.

Odată îndeplinite formalităţile descrise anterior,expertul întocmeşte lucrarea, care constituie punctulpersonal de vedere al cauzei, care nu poate fi avizat,modificat sau cenzurat sub aspectul conţinutului ştiinţific.Dacă organul judiciar, după ce examinează lucrarea,consideră că aceasta este necorespunzătoare, prezintăvădite neclarităţi, lacune sau contraziceri, are facultateasă aprecieze necesitatea unor îndreptări în cazulcererilor făcute de una dintre părţi.

Situaţiile necorespunzătoare care se pot constata, înmomentul depunerii raportului de expertiză, precum şimăsurile care se pot lua sunt următoarele:

• raportul de expertiză poate prezenta neclarităţi,deficienţă care urmează a fi reparată prin chemareaexpertului pentru a da lămuriri;

• expertiza poate fi efectuată în mod incomplet,lacună care urmează a fi acoperită pe calea întregiriiexpertizei printr-un supliment de expertiză;

• concluziile expertului pot prezenta inexactităţi sauexpertiza trebuie anulată pentru neobservarea formelorlegale în efectuarea ei, situaţii care nu pot fi remediatedecât printr-o nouă expertiză. Concluziile expertului nupot fi considerate drept o “hotărâre ştiinţifică”, deoarecefie că expertiza are ca obiect cercetarea tuturorproblemelor cauzei sau numai o parte dintre ele ori osingură problemă, expertiza nu le rezolvă din punct devedere juridic, aşa cum o va face organul care ordonăexpertiza, ci numai din punctul de vedere al unei anumiteştiinţe a tehnicii.

Urmare a numirii ca expert, acesta are obligaţia de astudia dosarul cauzei, de a culege informaţiile necesarede la faţa locului – dacă este cazul – de a asculta părţile– dacă este cazul – să analizeze autovehiculul în cauză,iar dacă dosarul nu conţine detalii suficiente care arputea fi oferite prin aducerea unei completări care deregulă stă în obligaţia instrumentării cauzei, atunci poatecere acest lucru.

În cauzele penale, expertul nu va lua legătura cupărţile din dosar, decât numai cu încuviinţarea organuluide cercetare penală şi în prezenţa acestuia. În cauzelecivile, expertul este obligat să convoace părţile, aceastaconstituind o obligaţie procedurală fără de care expertizapoate fi anulată. Expertul este competent să fixeze data,ora şi locul convocării, cu condiţia ca să existe un timpsuficient pentru primirea cărţii poştale recomandate pecircuitul poştal. În cazul în care una sau ambele părţi nuse prezintă la convocare, expertul poate întocmilucrarea, cu menţionarea lipsei respective, sau poateefectua o nouă convocare, după care dacă are datesuficiente poate întocmi expertiza în mod ipotetic.Informaţiile, explicaţiile sau elementele referitoare lalămurirea cauzei trebuie să fie menţionate în raportul deexpertiză, fără tendinţe de părtinire, acestea devenindprobe numai atunci când vor fi confirmate de ambelepărţi. Expertul nu are competenţa juridică să ia declaraţii

de la părţi sau de la martori şi nici calitatea încheieriiunor procese-verbale care să fie semnate de cătreacestea. Singura excepţie care poate exista este oconstatare tehnică la un atelier service, dar numai cuparticiparea ambelor părţi şi cu prezenţa unui cadru derăspundere din atelierul respectiv.

Deşi într-un dosar toate probele sunt considerateegale, expertizei i se acordă, in abstracto, o autoritatedeosebită, dat fiind fundamentul său ştiinţific, dar înpractica lucrărilor este considerată ca oricare alt mijlocde probă. Nu se recunoaşte deci expertizei o forţăprobantă absolută, raportul de expertiză fiind lăsat lalibera apreciere a organului judiciar, în conformitate cuprincipiul aprecierii probelor potrivit ultimei convingeri ajudecătorului, bazat pe conştiinţa sa juridică solidă.

Se face însă distincţie: unele menţiuni cuprinse înraportul de expertiză (precum: data pe care o poartăraportul, arătarea cercetărilor efectuate, constatărileproprii pe care expertul le-a făcut cu acest prilej,declaraţiile părţilor date în faţa expertului) fac dovadaînscrierii în fals. Acest lucru este posibil, întrucâtmenţiunile respective se referă la împrejurări de faptprivind obiectul expertizei, constatate de expert, încadrul activităţii pe care o desfăşoară în calitatea sa dedelegat al organului judiciar. În ceea ce priveşte restulraportului de expertiză (răspunsurile la întrebările puseexpertului, precum şi concluziile finale ale cercetărilorsale de specialitate pe care el le-a întreprins), acesta vafi supus liberei aprecieri a organului judiciar.

Deci organul judiciar nu este legat de concluziileraportului de expertiză, care pot fi combătute princelelalte probe din dosarul cauzei. Dar, în acelaşi timp,nu poate fi atribuită expertului o părere pe care n-a emis-o sau alte constatări decât cele făcute.

Organul judiciar are facultatea, în virtutea dreptuluisău de liberă apreciere a probelor, de a lua sau nu înconsiderare concluziile raportului de expertiză,independent de faptul că lucrările expertizei au fostefectuate de unul sau mai mulţi experţi, care au avut saunu o opinie comună.

Revenind la expertizele criminalistice elaborate decătre experţii criminalişti din INEC, prin care nu s-a datposibilitatea experţilor parte să conlucreze cu ceidesemnaţi, (în timp ce onorariul pentru expertulrecomandat de parte se virează în contul INEC), se mainaşte o altă întrebare foarte importantă: au forţăprobantă aceste expertize criminalistice în sistemuljudiciar? Răspunsul este: categoric nu! Mai mult, acesteexpertize mai sunt lovite de nulitate absolută, din cauzanerespectării procedurilor constituţionale privinddrepturile fundamentale ale omului, susţinute de cătreDecizia nr. 143/05.10.1999 a Curţii Constituţionale.

Întorcându-ne la fondul problemei, putemconchide cum se poate încălca un drept la apărare aluneia dintre părţi printr-o simplă măsură arbitrară,abuzivă şi nelegală de către un institut naţional care,pe lângă faptul că nu aplică legea, se mai bucură şide “calitatea” că nu este neutru, ci din contră, estesubordonat Ministerului Justiţiei. Ne mai întrebămcum pot avea experţii din cadrul INEC calitatea defuncţionari publici. Aici trebuie să se schimbe ceva.

44 CRIMINALISTICA

SPECIALIZAT ÎN NODURI CRIMINALESPECIALIZAT ÎN NODURI CRIMINALE

Procuror ALEXANDRU BOGDAN GEORGESCUAvocat MIHAELA IRINA CONSTANTINESCU

Prof. VASILE LĂPĂDUQI

E voluţia societăţii contemporanescoate în relief creşterea fărăprecedent a actelor de violenţă care au

devenit tot mai periculoase pentru societate. Viaţacotidiană ne oferă situaţii conflictuale de naturădiversă, a căror finalitate produce, întotdeauna,urmări care se concretizează în violentări fizice saumorale, de intensităţi diferite, comune în cele maidiferite medii.

Omorul este infracţiunea cea mai gravăîndreptată împotriva vieţii şi constă în uciderea uneipersoane. Criminalii sunt persoane greu de evaluat,minţi întortocheate şi mai perverse decât şi-arimagina cineva.

În aflarea adevărului cu privire la faptele comisede criminali, organele judiciare folosesc metode şimijloace tehnico-ştiinţifice de investigare a realităţii,reguli tactice stabilite pentru efectuarea unor actepremergătoare, precum şi activităţi metodologiceprivind investigarea infracţiunilor de omor. Alături dealte acte de urmărire penală care contribuie larealizarea scopului procesului penal, cercetarea lafaţa locului este o activitate foarte importantă, princare se realizează cunoaşterea imediată a locului încare s-a comis crima. Totodată, cu acest prilej,criminaliştii acţionează pentru descoperirea,prelevarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi amijloacelor materiale de probă, având ca scopstabilirea naturii şi împrejurărilor comiterii faptei.

Un caz unde cercetarea la faţa locului a constituitun procedeu probator, cu adâncă semnificaţie înaflarea adevărului, a fost al inculpatului Preda Aurel,în vârstă de 31 ani, care a ucis-o prin cruzimi penumita Bărac Georgeta-Alina, în vârstă de 21 ani, dinBucureşti.

Pregătirile investigării locului faptei

În noaptea de 22-23 iulie 2007, procurorul criminalistde serviciu din cadrul secţiei de urmărire penală de pelângă Tribunalul Bucureşi a fost sesizat de cătreorganele de poliţie că în eos. Panduri la nr.11, bloculP20, apartamentul 42, sector 5, Bucureşti, a fostdescoperit cadavrul numitei Bărac Georgeta-Alina, careavea înfăşurat în jurul gâtului un cearşaf.

Prima măsură care a fost luată de procuror a constatîn formarea echipei complexe de cercetare, formată din

medicul legist, ofiţeri aparţinând serviciului omoruri,serviciului criminalistic şi secţiei 17 poliţie.

Primele cercetări făcute la intrarea în bloc nu au scosîn evidenţă probleme deosebite, accesul fiind prevăzutcu sistem interfon.

Apartamentul 42 în care se găsea cadavrul victimeiera situat la etajul 8, iar uşa metalică de acces înapartament avea un sistem de închidere de tip yală, carenu prezenta urme de forţare.

La sosirea echipei complexe, pe palier, în faţaapartamentului 42 se aflau lucrători de la secţia 17poliţie, care asigurau paza locului faptei, precum şiBărac Gabriela-Florentina (sora victimei) şi prietenul ei,Zane Marius.

Sora victimei a informat pe procuror şi pe membriiechipei complexe despre familia sa şi cele întâmplate.Din cele prezentate redăm, în sinteză, următoarele:

- Părinţii lor, Bărac Gheorghe şi Ioana, au divorţat.Astfel că, în apartamentul nr. 42, locuieşte BăracGabriela-Florentina, împreună cu mama ei, Oprea Ioana(fostă Bărac), şi concubinul acesteia, Gheorghe Cristian.Sora ei, Bărac Georgeta-Alina, a locuit cu tatăl ei, BăracGheoghe, în cartierul Drumul Taberei, str. Dezrobiriinr.20, sectorul 6.

- Victima Bărac Georgeta-Alina avea şi ea o cheie dela apartamentul în care locuiau mama şi sora sa,

The article presents a murder case committed in Bucharest in 2007, themurderer used a particular method for strangling the victim.

Fig. 1

CRIMINALISTICA 45

vizitându-le deseori.- Luni, 16 iulie 2007, Bărac Gabriela-Florentina a

plecat în concediu pe litoral cu prietenul său, ZaneMarius. Vineri, 20 iulie 2007, Oprea Ioana(fostă Bărac),împreună cu concubinul său Gheorghe Cristian, auplecat la ţară.

- În seara zilei de 20 iulie 2007, în jurul orelor 23.00,Bărac Gabriela –Florentina a vorbit la telefon cu sora sa,Bărac Georgeta-Alina, care se afla în apartamentul nr.42din eos.Panduri, convorbirea întrerupându-se brusc.După aceea, Florentina a încercat să sune de mai multeori pe sora sa, dar telefonul era închis.

- Duminică, 22 iulie 2007, în jurul orelor 22.00,Florentina şi prietenul ei au ajuns la apartamentul 42,unde au găsit uşa încuiată cu cheia de două ori. După ceau deschis uşa, au constatat că în dormitor se aflacadavrul Alinei. Imediat au anunţat organele de poliţie şisalvarea.

În baza planului stabilit de procuror, ţinând seama decondiţiile existente, cercetarea la faţa locului s-a făcut petimp de noapte între orele 00.15 şi 02.45, la luminăartificială, după care s-a continuat între orele 09.00 şi16.00, la luminată naturală. Pe timpul întreruperiicercetării, apartamentul a fost sigilat, instalându-se şi unpost fix, permanent, cu poliţişti de la secţia 17.

Sugrumarea Alinei

Pe timpul cercetărilor s-a constatat, în principalurmătoarele:

- Cadavrul numitei Bărac Georgeta-Alina se afla însufrageria apartamentului pe o canapea extensibilă,desfăcută, fiind în poziţia decubit ventral, în stareavansată de putrefacţie, cu numeroase flictene cuconţinut lichidian vişiniu care se sparg la mobilizare.Victima era dezbrăcată în partea inferioară, iar în parteainferioară îmbrăcată cu chiloţi din material textil, avândun tampon absorbant.

- Cadavrul era înfăşurat la nivel cervical cu un laţ dinmaterial textil, respectiv un cearşaf care prezenta un nodîn zona cefei, iar capetele libere ale laţului se continuau,realizând o legătură comună(cu noduri) pentru ambelearticulaţii ale pumnilor la cele două membre superioare

care se aflau răsucite la spate.Cu prilejul examinărilor făcute cadavrului de către

medicul legist dr. Adrian Sîrbu din cadrul I.N.M.L.Bucureşti, nu au fost observate leziuni traumaticeexterne, sub rezerva stării avansate de putrefacţie.

După înregistrările foto şi video făcute de criminalişti,s-a luat măsura secţionării laţului, iar pe mâinilecadavrului s-au aplicat pungi de hârtie. Apoi, cadavrul afost transportat în vederea autopsierii şi examinării cuamănunţime.

Din camera în care se afla cadavrul, criminaliştii audescoperit, fixat şi ridicat în vederea examinărilor maimulte obiecte: un pachet de ţigări „Marlboro”; un muc deţigară „Marlboro”; o brichetă; o telecomandă de televizor;un pahar cilindric din sticlă cu inscripţia „Coca-Cola”; oscrumieră; o sticlă de apă minerală „Dorna”; un fragmentde cearşaf reprezentând nodul de la mâinile cadavrului(ridicat prin decupare); un maiou de damă; o geantă dedamă de culoare neagră; o pereche de papucibărbăteşti; un plic pe care era scris următorul număr detelefon mobil 0726922035; o pereche de cercei şi unceas de mână; o bucată de hârtie pe care era scrisnumărul de telefon 0767464480; un cearşaf de culoaregalbenă (ridicat de pe pat); o faţă de pernă şi alte obiecteaflate în baie, bucătărie şi dormitor.

De asemenea, criminaliştii au descoperit, fixat şiridicat de la locul faptei: mai multe fire de păr descoperiteîn patul în care se afla victima, în baie şi în dormitor; urmepapilare descoperite pe mai multe obiecte (un scaun dinbucătărie, două sticle de apă minerală, un pahar „Coca-Cola”, pe blatul lavoarului chiuvetei din baie); urme desubstanţă brun-roşcată descoperite în baie.

Pe timpul cercetării la faţa locului s-au efectuatfotografii judiciare şi filmări, fiind înregistrate toateaspectele constatate, ulterior întocmindu-se planşelefoto care fac parte integrantă din procesul-verbal. În fig.1-4 sunt prezentate aspecte de la locul faptei.

Pe urmele criminalului

Ca urmare a investigaţiilor efectuate de poliţişti, s-astabilit că victima Bărac Georgeta-Alina a avut o relaţiecu numitul Preda Aurel timp de 3 ani şi jumătate, relaţiecare a fost întrerupt şi reluată de mai multe ori. În

Fig. 2

Fig. 3

46 CRIMINALISTICA

această perioadă, Bărac Georgeta-Alina a mai avut orelaţie similară şi cu numitul Stoicea Ionuţ

Din cele relatate de membrii familiei Alinei, s-adesprins faptul că:

Preda Aurel se purta urât cu Alina, în sensul că obătea şi câteodată o strângea de gât. Actele de violenţăapăreau când Preda Aurel îi cerea bani sau când earefuza să întreţină relaţii sexuale cu el.

Din verificările făcute asupra lui Preda Aurel a rezultatcă este fără ocupaţie, are 10 clase şi locuieşte înBucureşti, Aleea Băiuţ nr.9, bloc M30, scara B, ap. 69,sector 6.

În ziua de 24 iulie 2007, o echipă de poliţişti s-adeplasat la locuinţa lui Preda Aurel, dar acesta a refuzataccesul în apartament al poliţiştilor, fiind necesarăforţarea uşii. La pătrunderea în locuinţă, pe mânereleşifonierului poliţiştii au găsit înnodat un şnur având lacapăt un laţ, Preda Aurel declarând că intenţiona să sespânzure. Acesta îşi produsese o tăietură la antebraţulstâng cu un cuţit.

Trecându-se la anchetarea lui, Preda Aurel a declaratîn principal, următoarele: „În cursul relaţiei pe care amavut-o cu Alina (victima) ne-am certat de mai multe ori,uneori exercitând violenţe asupra acesteia. ...De câte orinu-i convenea ceva Alinei, aceasta îmi spunea <<Hai săne despărţim>>, iar după câteva zile ne împăcam, îngeneral tot la cererea ei.... De multe ori, certurileporneau de la faptul că mie mi se părea că Alina nu-miacorda suficientă atenţie.... Eu când mă enervez suntvulcanic, iar dacă persoana cu care mă cert insistă sămă contrazică, mă enervez şi mai tare, înjur şi distruglucrurile din jur... Pe Alina am înjurat-o de mai multe oriîn timpul certurilor, dar relaţia noastră se baza aproapeîn totalitate pe latura sexuală.

În seara zilei de 3 iunie 2007, Alina a venit la mineacasă unde am întreţinut relaţii sexuale, după care ne-am certat... Eu am bruscat-o de umeri şi am zdruncinat-o, după care am plecat...

În ziua de 20 iulie 2007, am stabilit cu Alina să neîntâlnim din nou. Alina mi-a spus că mama ei şiconcubinul acesteia vor pleca la ţară, iar sora ei eplecată la mare şi, în consecinţă, se pot întâlni înapartamentul acestora când mergea să ude florile...

În cursul acestei zile am vorbit la telefon de mai multeori cu Alina şi am stabilit să ne întâlnim în apartamentulmamei sale... Ne-am întâlnit în faţa blocului, amcumpărat o sticlă de Coca-Cola de 2 litri, după care ammers în apartament...

În apartament am băut cu Alina toată sticla de Coca-Cola şi circa jumătate de sticlă de apă minerală „Dorna”de 1,5 litri, şi am fumat ţigări „Marlboro”... După aceea,am întreţinut relaţii sexuale.... Alina a fost sunată latelefon de sora sa Florentina, dar nu i-a spus nimic deprezenţa mea în apartament... Am stat de vorbă mai multtimp, dar Alina mi s-a adresat deseori cu apelativul<<Ionuţ>> şi a mai adăugat: <<Oricum, tot pe tine teiubesc Ionuţ>>... Atunci, m-a cuprins furia.

După ce a adormit, am luat cearşaful cu care eramînveliţi şi l-am înfăşurat o dată în jurul gâtului Alinei... Amîntors-o şi m-am aşezat deasupra ei şi i-am înfăşurat adoua oară cearşaful în jurul gâtului. Nu a avut cum să seapere întrucât mâna dreaptă era sub ea, iar cealaltă erasub piciorul meu... Eu am rămas călare pe corpul ei, cufundul pe mijlocul ei şi cu genunchii în lateral. I-amînnodat cearşaful la ceafă strâns... I-am făcut un singurnod. Apoi i-am răsucit mâinile la spate şi i-am înfăşuratmai întâi una dintre mâini cu unul dintre capetele libereale cearşafului, iar apoi i-am înfăşurat şi cealaltă mână...I-am legat mâinile între ele şi am făcut două noduri

simple. Alina horcăia şi i-am simţit corpul tremurând.După ce am terminat de legat, corpul ei a mai avutconvulsii...”

După ce a ucis-o pe Alina, criminalul a sustras dinlocuinţă telefonul mobil „Samsung” al victimei, precum şialte obiecte, răvăşind hainele şi lucrurile din dulapul dindormitor. A mai sustras o bancnotă de 5 RON şi una de1 RON aflate pe o comodă din sufragerie, iar din geantavictimei i-a luat cardul bancar. De asemenea, a maisustras din locuinţă două brichete şi trei pachete de ţigări„Marlboro”...

După ce a ucis-o pe Alina şi a luat mai multe obiectedin casă, criminalul a stins lumina peste tot, a închis uşacu cheia pe care a sustras-o şi a părăsit blocul,folosindu-se de lift, fără să fie văzut de vreun locatar.

„Când am ajuns în zona pieţei Obor – a declaratPreda Aurel - am vândut telefonul mobil al Alinei unuiindivid, iar cardul bancar l-am aruncat. Celelalte lucrurile-am predat poliţiştilor când m-au arestat.”

Cu ocazia efectuării reconstituirii, Preda Aurel a datexplicaţii amănunţite asupra modului în care a comiscrima, acestea fiind prezentate în procesul-verbal dereconstituire şi în planşa foto.

După faptă şi răsplată

Mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei scot înevidenţă fapta comisă de inculpatul Preda Aurel. Aşa deexemplu, în raportul de constatare tehnico-ştiinţificădactiloscopică, întocmit de Serviciul Criminalistic alD.G.P.M.B., se arată că cele trei urme papilare ridicatede pe braţul lavoarului chiuvetei din baia apartamentului,cu prilejul cercetării la faţa locului, au fost lăsate deregiunea digito-palmară şi regiunea hipotenară de lamâna stângă a inculpatului Preda Aurel.

Fapta inculpatului Preda Aurel întruneşte elementeleconstitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şitâlhărie, prevăzute de art.174-176 lit. a şi d. C. pen. şiart. 211 alin.1, alin.2 lit. b şi alin.2 ind. 1 lit. c C. pen., cuaplicarea art. 33 lit. a C. pen.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică arezultat că Preda Aurel prezintă tulburare depersonalitate de tip antisocial. Păstrează capacitateapsihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelorfaptelor sale.

În concluzia raportului se arată că inculpatul are

Fig. 4

CRIMINALISTICA 47

DIFERENŢELE EXISTENTE ÎNTREDIFERENŢELE EXISTENTE ÎNTREINFRACŢIUNEA DE OMOR CALIFICATINFRACŢIUNEA DE OMOR CALIFICATCOMIS DE MAMĂ ASUPRA COPILULUICOMIS DE MAMĂ ASUPRA COPILULUI

AI CEA DE PRUNCUCIDEREAI CEA DE PRUNCUCIDERE

Drd. EUGEN – IOAN DAN

Infanticide is the practice of someone intentionally causing the death of aninfant. Often it is the mother who commits the act, but criminology recognisesvarious forms of non-maternal child murder. In many past societies, certainforms of infanticide were considered permissible, whereas in most modernsocieties the practice is considered immoral and criminal. Nonetheless, it stilltakes place, sometimes with tacit societal acceptance.

T ranziţia prin care trece societatearomânească cu efectele sale imediate,legate de situarea unei mari părţi a

populaţiei sub gradul de subzistenţă, a dus laschimbări majore în structura criminalităţii îngeneral şi la creşterea în special a infracţiunilorcomise cu mare violenţă.

Stresul cotidian creat de tipul de normalitate şiaccentuat de diferite cauze (scăderea nivelului detrai, şomajul, lipsa unei protecţii sociale adecvate,deficienţa în sistemul educaţional, criza de autoritateîn familie şi şcoală, existenţa unor medii desubcultură şi viaţă necorespunzătoare etc.) a făcutca sfera agresivităţii, respectiv a violenţei, să semute cel mai adesea în familie.

Infracţiunile îndreptate împotriva vieţii nou născuţilorsunt din ce în ce mai frecvente la noi în ţară, putându-secorela şi cu relativismul moral actual.

În multe dintre aceste infracţiuni nu sunt descoperiteautoarele faptelor, deoarece victimele acestor fapte suntnişte fiinţe foarte fragile, care nu se pot apăra şi ţinândcont de faptul că acestea sunt de dimensiuni relativ mici,se poate scăpa cu mai multă uşurinţă de cadavre, iar, pede altă parte, autoarele îşi iau măsuri de precauţiepentru ca fapta lor să nu fie descoperită (astfel că, în ceamai mare parte a cazurilor, locul în care a fost găsitcadavrul victimei nu corespunde cu locul în care s-asăvârşit fapta).

Termenul românesc de pruncucidere are osemnificaţie proprie, mai restrânsă decât noţiuneade „infanticid” care este folosită în terminologialegislaţiilor din ţările occidentale şi nu are uncorespondent în acestea. În timp ce infanticidul este

considerat de multe legislaţii penale ca una din formeleomorului calificat, pruncuciderea defineşte omorâreanoului născut de către propria-i mamă.

Definiţia medico – legală a pruncuciderii este dată deart.177 al Codului penal: „Uciderea copilului nou –născut, săvârşită imediat după naştere de către mamaaflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, sepedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Din textul de lege rezultă că această infracţiunecuprinde următoarele elemente:

• să existe o omucidere;• omuciderea să se execute asupra unui copil nou –

născut;• omuciderea să se execute imediat după naştere;• omuciderea să fie săvârşită de mama copilului;• mama să prezinte o tulburare legată de actul naşterii.Uciderea copilului nou – născut, săvârşită de către

mamă în alte condiţii decât cele arătate mai susurmează a fi încadrată ca omor calificat, faptă prevăzutăşi sancţionată de art.175 litera c şi d din Codul penal,aceasta fiind pedepsită cu închisoarea între 15 şi 25 anişi interzicerea unor drepturi.

În structura infracţiunii de pruncucidere intră, pelângă componenţa conţinutului constitutiv, şi o situaţiepremisă. O primă condiţie pentru realizarea acesteisituaţii preexistente este ca femeia gravidă să fi născutun copil viu, în caz contrar neputându-se vorbi de omorşi prin urmare nici de pruncucidere.

O a doua condiţie privind existenţa situaţiei premiseeste ca pruncul să fie un nou – născut.

Între infracţiunea de pruncucidere şi infracţiunea deomor există o strânsă legătură. Lipsa uneia din celedouă cerinţe esenţiale ale laturii obiective ori a uneia

48 CRIMINALISTICA

dintre condiţiile situaţiei preexistente duce la încadrareafaptei la infracţiunea de omor.

Pentru a se putea stabili despre ce faptă este vorbaîn cazul omorului unui nou – născut, imediat dupănaştere, de către mama lui, trebuie să se stabileascădacă autoarea a comis fapta într-o stare de tulburarepricinuită de naştere sau nu. Această stare se va stabiliîn urma efectuării unei expertize medico – legalepsihiatrice.

Dacă în urma expertizei s-a stabilit că mama nu aavut discernământul abolit şi nici nu a prezentat tulburăripricinuite de naştere, fapta va fi încadrată ca omorcalificat, conform art. 175 lit. c şi d. Dacă mama s-a aflatîntr-o stare de tulburare pricinuită de naştere şi nu a avutdiscernământul abolit, infracţiunea este cea depruncucidere.

În problema aprecierii „tulburărilor pricinuite denaştere”, de-a lungul timpului au apărut interpretăridiferite în practica unor instanţe de judecată. Tribunalulsuprem-secţia penală prin decizia nr. 3865/1971 aratăcă: ,,complexul de situaţii conflictuale, frica de reacţiapărinţilor sau de oprobriul public constituie împrejurărilăturalnice procesului fiziologic al naşterii, respectiv suntconsiderate mobiluri ale săvârşirii faptei şi nu li se poateda efect juridic în înţelesul tulburărilor pricinuite denaştere, unele dintre ele pot constitui circumstanţeprocesuale de care se va ţine seama la individualizareapedepsei.”

S-a decis că nu există infracţiune de pruncucideredacă făptuitoarea nu a acţionat ca urmare a tulburărilorpricinuite de naştere ori atunci când făptuitoarea nu aacţionat cu o intenţie spontană determinată de starea detulburare pricinuită de naştere, ci a pus în executare ohotărâre luată anterior.

Infracţiunea de pruncucidere este în esenţă o faptăde omor, supusă însă unei sancţiuni atenuante.Încriminând această faptă, legiuitorul a ţinut cont dedatele oferite de ştiinţa medicală, potrivit cărora existăsituaţii când, din cauza naşterii şi imediat după aceasta,femeia poate avea anumite stări ce-i pot provoca otulburare fizică şi psihică de natură a o împinge lauciderea propriului copil.

Pentru existenţa infracţiunii de pruncucidere se cerîndeplinte – cumulativ – două cerinţe esenţiale:

• prima constă în condiţia ca acţiunea de ucidere acopilului nou – născut să aibă loc imediat după naştere.Aceasta înseamnă că, pe de o parte, fapta nu constituiepruncucidere dacă se săvârşeşte înainte de naştere, şică dacă uciderea nu se realizează imediat după naştere,chiar dacă priveşte un copil nou – născut, nu constituiepruncucidere, ci omor calificat ;

• o a doua cerinţă esenţială priveşte elementulmaterial al infracţiunii, respectiv ca acţiunea de ucideresă fie determinată de starea de tulburare pricinuită denaştere. Pentru concretizarea acestei cerinţe estenecesar ca între starea de tulburare pricinuită de naştereşi starea de tulburare generată de factorii psihici saufizici care a condus la săvârşirea acţiunii de ucidere săexiste un raport de cauzalitate.

Un exemplu din practica organelor judiciare este celal numitei R.I. de 23 ani din municipiul Tg.Mureş, careimediat după ce a născut un copil de sex masculin, l-a

omorât prin asfixiere, apoi i-a învelit cadavrul în maimulte obiecte de îmbrăcăminte şi l-a introdus într-un sacdin plastic, pe care l-a abandonat într-un tomberon degunoi, loc în care a fost găsit a doua zi de către opersoană care căuta resturi de alimente în acest loc.

În urma expertizei medico – legale psihiatrice s-astabilit că autoarea s-a aflat într-o stare de tulburarepricinuită de naştere şi avea discernământul diminuat înmomentul comiterii faptei.

Redăm mai jos fotografiile efectuate cu ocaziacercetării locului faptei în acest caz.