catalog licitatia de toamna_top 100_mari maestri_oct 2015_artmark

99

Licitatia de toamnă - „top 100 mari maeștri ai artei

românești”Joi, 29 octombrie 2015, 20.00

Athénée Palace Hilton București

Lot 348. Camil Ressu, Zi de vară la Plevna (detaliu)

100 101

Georgeta Năpăruș(1930, Comarnic, Prahova - 1997, București)

Prapor (Insight) Postwar & Contemporary Sale

ianuarie 2014, București12.000 €

Cu pasiune pentru frumos, dublată de mel-ancolie tandră, Georgeta Năpăruş a rămas în istoria artei româneşti un reper în ceea ce priveşte interpretarea şi transpunerea artistică a filonului tradiţional pur românesc. Compoziţiile sale sunt un univers de sine stătător, un exerciţiu ludic, un imaginar rural, o civilizaţie atemporală care are propriile mecanisme de existenţă şi perpetuare. Chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală şi rit-mica elementelor pe orizontală par a constitui suportul unei lecturi narative, pictura Geor-getei Năpăruş este îndepărtată de un epic pur, fiind un lirism al propriilor trăiri interioare.

251File de poveste[1984]

ulei pe pânză, 38 × 49 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu galben, g. năpăruş (19)84; semnat şi datat dreapta jos, cu negru, g. n., (19)84

Valoare estimativă: € 1.800 - 2.500Prețul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării

Opera este reprodusă în albumul "Colecţia de artă românească Marina Dimitropoulos", Maria Albani, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2009.

252Fetiţa [1984]

ulei pe pânză, 55.5 × 55.5 cm Valoare estimativă: € 2.000 - 3.500Prețul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării


102 103

Kimon Loghi(1873, Serres, Macedonia - 1952, București)

Pictura lui Kimon Loghi este strâns legată de răspândirea gustului pentru simbolismul de nuanţă müncheneză. Format la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Theodor Aman şi George Deme-trescu Mirea, Kimon Loghi îşi continuă studiile la München, unde este admis în atelierul lui Franz von Stück, pictor reprezentativ pen-tru Jugendstilul bavarez. Făcând parte din generaţia de artişti care au creat în epoca romantică, lucrările lui Kimon Loghi sunt in-spirate din lumea feerică a basmului românesc.

Floarea din păr Licitația Primul Meu Tablou, Artmark

iunie 2011, București13.500 €

253Vas cu garoafe roșii

ulei pe carton, 55 × 44.5 cmsemnat stânga jos, cu negru, K. LOGHI

Valoare estimativă: € 900 - 1.600

254Hermina (Portretul soției artistului)[1918]

ulei pe carton, 60 × 49 cmsemnat și datat dreapta jos, cu verde, KIMON LOGHI, 1918


104 105

Leon Viorescu(1886, Botoșani - 1936, București)

Lectură Licitația de Impresionism și

Postimpresionism Românesc, Artmark, septembrie 2011, București

15.000 €

Coleg de generație cu Ștefan Dimitrescu și Nicolae Tonitza, Viorescu și-a dedicat relativ scurta carieră peisajului și compozițiilor de at-elier. Atras inițial de tehnicile tipice neoimpre-sionismului - pointilism, divizionism - pictorul a dezvoltat una dintre cele mai recognoscibile maniere de împăstare. Folosind fie cuțitul de paletă, fie pensula saturată, Viorescu a modelat într-un regim profund expresiv opere preluate din imaginarul tipic românesc.

255Peisaj romantic

ulei pe carton, 34 × 49.5 cmsemnat dreapta jos, cu brun, K. LOGHI


256Primăvară

ulei pe carton, 47.5 × 56 cmsemnat dreapta jos, cu brun, K. LOGHI

Valoare estimativă: € 1.400 - 2.000

257Pod peste râu[1924]

ulei pe carton, 48 × 59 cmsemnat dreapta jos, cu albastru și roșu, L. Viorescu


Pe verso: Etichetă de participare în cadrul Salonului Oficial, București, 1924.

106

Alexandru Moser Padina(1904, Padina, Buzău - 1994, Zurich)

Născut în localitatea Padina, judeţul Buzău, a preluat mai târziu, drept pseudonim, numele satului natal. Din puţinele date biografice care ne parvin, aflăm că a studiat la Bucureşti, la Academia de Belle Arte, frecventând probabil şi Academia liberă de pictură, unde profesori erau J.Al. Steriadi, G. Petraşcu şi A. Verona. În 1949 părăseşte definitiv România pentru a se stabili în Elveţia, ţara de origine a tatălui său. A pictat în manieră postimpresionistă, iar atracția pentru materialitate și volumetrie i-au adus comparații relevante cu maestrul Gh. Petrașcu.

Rue St. Severin Licitația Alis, octombrie 2008

14.706 €

Pod peste Sabar Licitatia de Toamnă 2011

15.000 €

Vasile Popescu(1894, București - 1944, București)

A fost autodidact pentru o bună parte a începutului de carieră, stilul fiindu-i mult influențat de o primă călătorie la Balcic, în cursul anului 1923. Aici se reîntâlnește cu Lucian Grigorescu, intrând amândoi sub aripa lui Al. Steriadi, care îi scoate la peisaj pe coas-tele dobrogene. A fost prieten foarte bun cu pictorul Petre Iorgulescu-Yor, alături de care a realizat și câteva călătorii prin țară, în căutarea unor surse pertinente de imaginar (Transilva-nia, Faraonari, Mangalia, Balcic).

258Popas

ulei pe carton, 49 × 35 cmsemnat stânga jos, cu albastru, Alex. Moser Padina


259Natură statică cu trofeu[1940]

ulei pe pânză, 73.5 × 62 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu negru, Vasile Popescu, 1940


Proveniență:colecția Lia Popescu.

Opera este reprodusă în "Vasile Popescu", Marina Preutu, ed. Meridiane, București, 1990 la categoria 80, sub titlul "Cap de cerb".

Verso

108 109

Constantin Piliuţă(1929, Botoșani - 2003, București)

Artistul s-a făcut remarcat încă din anii debutului, când emana un stil personal, dar încă tributar lecțiilor luate în preajma lui Ciu-curencu. Natura statică și peisajul ancestral românesc au devenit în zecile de ani de carieră principalele genuri abordate de Constan-tin Piliuță. Modelând într-un stil mai mult decât recognoscibil o operă definitorie pentru postmodernismul românesc și urmând un pronunțat fir liric, pânzele lui Piliuță evoluează către o pictură a cultului naturii.

Balerine Licitaţia de Vară, Artmark,

iunie 2011, București15.500 €

260Pere şi colţunaşi

ulei pe pânză, 38 × 55 cmsemnat lateral stânga, în creion, C. Piliuţă


261Iarnă pe strada Curcubeului[1974]

ulei pe pânză, 50 × 50 cmsemnat şi datat dreapta jos, în creion, C.Piliuţă, (19)74


262Dans sub clar de lună[1989]

ulei pe pânză lipită pe placaj, 70 × 70 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu negru, C.Piliuţă, (19)89


110 111

Sabin Bălaşa(1932, Dobriceni, Olt - 2008, București)

Pasiunea pentru mitul românesc, pentru basm și pentru imaginarul mistic l-a condus pe Sabin Bălașa spre o operă învolburată și misterioasă. Tradusă privitorului prin paleta mai mereu coordonată de acel albastru tipic, creația lui Bălașa ne poartă într-o lume a fantasmelor picturale. Celebru și prin pictura monumentală - Sala Pașilor Pierduți sau Biblioteca ASE, Bălașa rămâne finalmente un făuritor de basm și magie.

Norii copilăriei Licitația nr. 7, Goldartiulie 2008, București

16.111 €

Bibliografie: DEAC, Mircea, “Sabin Bălaşa”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987

Opera lui Sabin Bălaşa răspunde, pe de o parte, unei satisfacţii subiective, iar pe de altă parte, unei necesităţi de afirmare a realităţii obiective. Această situaţie decurge din “cosmosul” intrinsec specific fiecărei lucrări: simbioza culorilor cu subiectul; contextul celest în care îşi plasează acţiunea şi personajele; simbolurile şi metaforele vizuale sugerând tinereţea, viaţa, pacea, dragostea etc; asceza spirituală asociată culorii albastre, predominantă în fiecare lucrare.Fantasticul în opera lui Sabin Bălaşa apare lucid şi verosimil, cu forţă de impresionare asupra publicului, aşa cum afirma artistul, în spiritul “romantismului cosmic”. În "Dimensiunile unui romantism cosmic", Teodor Redlov afirma că suntem “în faţa unei lumi veşnic aurorale, unde totul e propmisiune, unde totul e înălţare, unde toate împlinirile

sunt posibile”.Asupra personajelor lui Sabin Bălaşa, majoritatea lor fete tinere, au apărut multiple discuţii. De exemplu, Eugen Barbu afirma că “femeile sale pot fi Muze bune ale ploilor, Zeiţe atletice ale Rodului, corpuri ce respiră Senzaţie şi Dorinţă”. De altfel, figura umană este tema esenţială a picturii lui Sabin Bălaşa, artistul preferând figura umană (feminină) care inspiră tinereţe şi fericire. (I.C.)

263Fecioara[1986]

ulei pe pânză, 38 × 55 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu albastru, Sabin Bălașa, (19)86


264Surorile[1982]

ulei pe pânză, 47 × 56 cmsemnat şi datat stânga jos, cu albastru, Sabin Bălaşa, (19)82


112 113

Nobile şi expresive sunt compoziţiile lui Sabin Bălaşa cu figuri umane. Artistul a stăpânit cu abilitate desenul, ceea ce i-a permis să lucreze dinamic, pasional. Asupra personajelor lui Sabin Bălaşa, majoritatea tinere fete, s-au iscat mai multe discuţii. De exemplu, Eugen Barbu afirma că acestea pot fi “Mame ale Pământului torcătoare deopotrivă sau Muze bune ale ploilor, Zeiţe atletice ale Rodului, Cariatide ale civilizaţiei de pretutindeni susţinând pe umerii lor Armonia luminii”.Pornind de la concepţia artistului conform căreia în orice situaţie omul este supus unei determinări cosmice, constatăm că personajele artistului nu sunt contextualizate decât în spaţiu cosmic, liber, sugerând astfel libertarea de gândire şi a fanteziei umane.O astfel de viziune cosmică, romantică şi feerică distingem şi în lucrarea “Flori de măr”, unde personajele sunt redate simbolic din profil, sugerând o anumită direcţie de urmat. Lucrarea de faţă respiră poezie prin multitudinea simbolurilor utilizate, de la albastrul asociat libertăţii şi spaţiului celest, până la personajele feminine, ce duc cu gândul la tinereţe, pace, primăvară. În lucrarea “Flori de măr”, simbolurile sunt sinonime cu metaforele vizuale sau se exprimă cu ajutorul acestora. Cornel Radu Constantinescu afirma că “artistul e mai degrabă un romantic, atras de vehemenţa gesturilor, gândind şi articulându-şi discursul într-o manieră simbolică”. Sabin Bălaşa şi-a imaginat personajele feminine ca surse de lumină, copii ai soarelui, surprinse într-un gest ritualic cu braţele întinse. Femeia este pentru pictor simbolul ritmului biologic, al timpului care trece, al visului şi imaginaţiei. Feericul îl plasează pe privitor dincolo de real, în lumea imaginaţiei. Personajele lui Sabin Bălaşa au o superioritate asupra privitorilor şi legilor naturii, firesc, fiindcă ele izvorăsc din legend şi vin parcă din cosmos.

Bibliografie: DEAC, Mircea, “Sabin Bălaşa”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987

265Flori de măr[1988]

ulei pe pânză, 50 × 65 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Sabin Balașa, (19)88


114 115

Emil Volkers(1831, Birkenfeld - 1905, Düsseldorf)

Dumitru Ghiaţă

Târg la Mehedinţi Licitația “25 de Capodopere din colecții

importante”, Artmark, aprilie 2012, București 18.500 €

Wilhelm I împreună cu fiul său, la bătălia de la Königsgrätz

Christie's Londra, 198617.608 €

Primele surse de influență demne de menționat în cariera și educația lui Dumitru Ghiață se regăsesc în persoana lui Ion Can-tacuzino și în cea a lui Arthur Verona, primul său profesor de pictură. Studiile la Paris, iar mai apoi colaborarea cu Jean Al. Steriadi îi vor oferi pictorului uneltele necesare pentru ma-turizarea și evoluția stilului ce îl vor propulsa în rândul celor mai valoroși creatori de frumos din spațiul autohton.

Născut în familia lui Anton Volkers în ianuarie 1831, Emil avea să copilărească în Birkenfeld până la vârsta de 19 ani, când, cu ajutorul Marelui Duce de Oldenburg, va începe să studieze la Academia de Arte din Dresda, la clasa profesorilor E. Rietschel and J. Schnorr v. Carolsfeld. Studiile și le-a aprofundat ulterior la München (1852), unde, în preajma picto-rilor Albrecht și Franz Adam, se va apropia de pictura de cai, cea care ulterior îi va oferi celebritatea în întreaga Europă.

(1888, Colibași, MehedinŢi - 1972, București)

Emil Volkers devenea unul dintre primii pictori de propagandă în Principatele Române, fiind invitat de Carol I pentru a-l însoți în itinerariul românesc, pentru a imortaliza călătoria inițiatică a tânărului principe. Această primă campanie pictată de Volkers a avut loc între 1867 și 1869, urmându-i alte câteva itinerarii, realizate în anii 1871-1872, dar și în anii Războiului de Independență, în opere finalizate în special în cursul anului 1879.

Emil Volkers pictând, 1899din "Horse portraiture and blazing saddles - research report on the artist Emil Volkers (1931-1905)", Raimond SELKE, Walter GÖHL

266Han la Câmpulung[1870-1875]

ulei pe pânză, 54 × 85 cmsemnat stânga jos, cu negru, E. Volkers


267Căsuța din pădure[1950-1960]

ulei pe carton, 41 × 33 cmsemnat dreapta jos, cu ocru, Ghiaţă D.


Opera este reprodusă în "Pictura românească în imagini", Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Ed. Meridiane, București, 1970.

Opera este reprodusă în "Impresionismul în pictura românească", Mircea Deac, Ed. Meridiane, București, 1976, sub titlul "Toamna".

268Sat pe Valea Siretului[1941]

guaşă şi creion pe hârtie, 27 × 30.5 cmsemnat dreapta jos, în peniţă, Ghiaţă D.

Valoare estimativă: € 450 - 750Prețul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării

116 117

269Moscheea Esmehan Sultan din Mangalia[1920-1925]

ulei pe carton, 49 × 59.5 cmsemnat dreapta jos, cu brun, Ghiaţă D.


270La fântână

ulei pe carton, 60 × 50 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Ghiaţă D.


Jean Al. Steriadi, Moscheea din Mangalia (detaliu)Muzeul Național de Artă al României

118 119

Mihail Simonidy(1870, București - 1933, Paris)

Peisaj romanticLicitația de Marine și marinărit, Artmark,

iulie 2014, Constanţa 20.000 €

Formarea artistică a lui Simonidy ne îndreptățește să îl plasăm printre fruntașii simbolismului, cu o carieră ce surprinde trei decenii de activitate profundă în Franța și cu o prezență importantă în majoritatea eveni-mentelor artistice din Paris. Chiar dacă studiile le începe în țară, în preajma atelierului lui Theodor Aman, Mihail Simonidy avea să se îndrepte rapid către studiul în străinătate, câștigând bursa pentru Paris la doar 3 ani distanță, în toamna lui 1891. Pregătirea în atelierele Academiei Julian în preajma lui Gabriel Ferrier aveau să îi aducă admiterea la Școala de Belle Arte din Paris (1893), dar și elementele necesare unei cariere de succes.

Debutul oficial în viața artistică pariziană avea să se materializeze în 1896, moment în care expunea la Salonul Société des Artistes Français cu una dintre cele mai importante opere ce se regăsesc astăzi în colecția Muzeul Național de Artă al României, și anume “Moartea lui Mitridate”. Va avea o carieră de succes în afiș și ilustrație, ocazie cu care cunoaște farmecul artificiilor Art Nouveau, dar și sursă de inspirație în creația picturală. Începe să primească comenzi și din țară, cea mai importantă operă fiind cea destinată plafonului Sălii de Consiliu a noului Palat al Casei de Economii și Consemnațiuni din București, dar și portretele regale ale celor doi suverani, Carol I și Elisabeta. Una dintre singurele participări la o manifestare artistică autohtonă a fost una ce relevă statutul său în epocă, dar și stilul derivat din Art Nouveau, și anume expunerea unor opere la Salonul Societății Ileana, în 1898. Cavaler al ordinului Legiunea de Onoare, participat și premiant constant la Saloanele oficiale din Paris, Mihail Simonidy este fără îndoială unul dintre cei mai importanți creatori de frumos ce și-au dedicat creația temelor și esteticii simbolismului și a curentelor noi de la 1900. (I.P.)

Mihail Simonidy, Pastoralădin "Simonidy", Francis de Miomandre în "L’Art et les Artistes", mai 1929, p. 262

Bibliografie: BADEA-PĂUN, Gabriel, “Pictori români în Franța. 1834-1939”, NOI Media Print, București, 2012BADEA-Păun, Gabriel, "Michel Simonidy, La tentation d'une carrière parisienne", Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, tom XLIV, 2007

271Maternitate (ciclu "Pastorala")[1928]

ulei pe pânză, 81.5 × 65 cmsemnat și datat stânga jos, cu negru, Simonidy, (19)28


În cursul anului 1929, Mihail Simonidy își expunea creația ultimilor ani în cadrul expoziției personale la Galeria Georges Petit.

120 121

Alexandru Moscu(1896, Bârlad - 1979, București)

Baigneuse, Licitaţia de Toamnă Artmark, 2011

20.000 €

Pictor de formație germanică, Moscu a fost un personaj nelipsit de pe simezele expoziționale ale primei jumătăți a secolului XX. A fost activ în cadrul Tinerimii Artistice, dar și al Grupului Nostru, iar după 1944 a preluat conducerea Muzeului Aman, continuând misiunea lui Mișu Teișanu sau Dimitrie Berea.

Rodica Maniu Mützner(1890, București - 1958, București)

Pe plajă, Art for Children - Licitație în scop caritabil, Artmark, mai 2014, Bucureşti,

20.000 €

Parcursul artistic al Rodicăi Maniu începe sub îndrumarea lui Nicolae Vermont, care o iniţiează în limbajul artelor plastice şi în special în tehnica peisajului, continuând apoi cu studii la renumitele Academii de pictură, Julian si Grande Chaumière, din Franţa. Stilul său se dezvoltă astfel către o pictură ce pune în centrul tematicii sale lumea rurală, fără a omite, însă, simbolismul şi sensibilitatea ca modalităţi de sondare a realităţii. O nouă etapă în activitatea artistică a pictoriţei se dezvoltă odată cu căsătoria ei cu pictorul Samuel Mützner, din 1923.

272Flori de măceș

ulei pe carton, 43.5 × 34 cmsemnat dreapta jos, cu albastru, Moscu (Alexandru)

Valoare estimativă: € 700 - 1.200Prețul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării

273Flori de primăvară

ulei pe placaj, 61 × 51.5 cmsemnat dreapta jos, cu negru, R. Maniu


122 123

Ipolit Strâmbu(1871, Mărășești, Gorj - 1934, București)

În grădină Licitația de Impresionism și Postimpresionism

Românesc, Artmark, septembrie 2011, București 20.000 €

Student la București și München, expozant la Paris, Ipolit Strâmbu a revenit în țară în jurul lui 1900, când și-a început lunga carieră de profesor. În paralel, a fost un fervent inova-tor, participând la înființarea Tinerimii Ar-tistice și la revitalizarea coloniei artistice de la Baia Mare, după 1919. A organizat cursuri serale de pictură și a pus bazele unei școli de artă decorativă, numărându-se printre primii organizatori ai Muzeului Național de Artă Populară.

274În grădină[1913]

ulei pe carton, 64 × 49.5 cmsemnat şi datat stânga jos, cu brun, Strâmbu, 1913


Proveniență:colecţia Rudolf Hermann Moser (1870, Elveția - 1935, București), cunoscut rameor bucureștean în anturajul multor pictori români din primele decenii ale sec. XX, printre care și al lui Ștefan Luchian; colecția Maria Bălăianu, nepoata lui Hermann Moser.

275Jocul de cărți[1914]

ulei pe carton, 68.5 × 99 cmsemnat și datat stânga jos, cu brun, Strâmbu, 1914


În 1915, în cadrul expoziției Tinerimii Artistice, Ipolit Strâmbu era prezent cu o însemnată suită de lucrări, fiind printre cei mai bine reprezentați artiști din expoziție, alături de Constantin Artachino, Gh. Petrașcu sau Arthur Verona.

276La lumina lămpii[1927]

ulei pe carton, 44 × 25.5 cmsemnat și datat stânga jos, prin zgrafiere, Strâmbu, 1927


124 125

Jean Cheller(1911, București - 1952, București)

Friedrich Miess(1854, Brașov - 1935, Brașov)

Iarnă în mahala Licitația Galeria Numismatica, mai 2008, București

21.016 €

Coronița de floriLicitația de Primăvară, Artmark, 2009, București

20.000 €

Creația lui Jean Cheller, dar și percepția asupra ei, a fost influențată nu doar de scurta sa viață, ci și de climatul politic potrivnic artei sale. Dacă în perioada interbelică și în special după 1930 cariera lui Cheller a funcționat în parametri normali, după 1947 numele acestuia a fost marginalizat treptat, rămânând ani de-a rândul în obscuritate. "Indexarea" comunistă nu poate elimina însă calitatea și expresia creației lui Cheller, peisajul fiind subiectul cel mai reprezentativ în această discuție.

Iniţial intenţionând să păstreze tradiţia de familie, s-a pregătit în domeniul comerţului, dar înţelegerea şi plăcerea pe care i-o dădeau esteticul, frumosul l-au determinat să schimbe drumul pe care se lansase şi, la vârsta de 31 de ani, să înceapă o carieră artistică. Viena și München intrau în vizorul artistului, în special datorită prestigiului în rândul zonei sase. După o călătorie în Italia, între 1890-1891, Miess şi-a continuat pregătirea artistică timp de doi ani la Cervara di Roma, în atelierul pictorului Robert Wellmann (1866-1946), care oferise adăpost multor artişti din Transilvania.

277Margine de mahala

ulei pe carton, 26.5 × 34 cmsemnat dreapta jos, cu albastru, Jean Cheller


278Sfârșit de iarnă în mahala

ulei pe carton, 29.5 × 37.5 cmsemnat stânga jos, cu ocru, Jean Cheller


279Conac de la marginea Sibiului

ulei pe lemn, 19.5 × 31.5 cmsemnat dreapta jos, cu roşu, miess


126 127

Paul Ackerman(1908, Iași - 1981, Paris)

Personaje cubisteSignature Fine Art Auction,

Heritage Galleries & Auctioneer, noiembrie 2008, Dallas,

20.193 €

Familia Ackerman - de origini evreiești - ale-gea să emigreze în 1912 în Franța, date fiind mișcările antisemite ale vremurilor. Paul Ack-erman nu se dedică picturii din tinerețe, fiind interesat de o diplomă și carieră, dar, chiar dacă urmează Facultatea de litere și drept, în 1939 intră în atelierul lui Fernand Léger, luând un contact serios cu creația unuia dintre cei mai celebri avangardiști francezi. Cariera îi este influențată inițial de cubismul personal al lui Jacques Villon, cu care a fost bun prieten.

Jules Perahim(1914, București - 2008, Paris)

Cu o carieră împărțită în 3 componente bio-grafice distincte, Jules Perahim este una dintre cele mai interesante personalități ale picturii și culturii românești. Dacă în anii '30 - '40 se evidenția în rândul avangardei românești, colaborând cu principalele nuclee artistice și literare (UNU, ALGE), în perioada comunistă va fi integrat în posturi de conducere, renunțând pe alocuri la pictură. Ultima perioadă, cea mai îndelungată, ne oferă un artist eliberat ce revine la pasiunea pentru suprarealism.

Portretul lui Gherasim Luca Livres XX siecle, Binoche et Giquello

iunie 2012, Paris 22.000 €

280După baie

ulei şi ceracolor pe hârtie, 55 × 43.5 cmsemnat dreapta jos, în creion, Ackerman

Valoare estimativă: € 350 - 550

281La vie en gris

ulei pe pânză, 54 × 64.5 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Ackerman


282Cei patru călăreți ai Apocalipsei[1937-1940]

guaşă pe carton, 23 × 30 cm


Proveniență:colecţia criticului şi istoricului de artă Radu Bogdan.

128 129

Carol Hübner(1902, Sighișoara - 1981, Brașov)

La șipot Licitația de Crăciun - Gala Iubitorilor de Artă.

Ediție aniversară - 4 ani de Artmark, decembrie 2012, București 22.000 €

Cariera lui Karl Hübner ne oferă datele necesare pentru a înțelege și mai bine ac-tivitatea artistică ce s-a conturat în sudul Ardealului atât în perioada interbelică, cât și după instaurarea comunismului. Alăturându-se celor mai reprezentative nume ce au creat pe meleagurile Brașovului (unde trebuie amintiți în special Hans Eder și Mattis Teutsch), Hübner punctează excelent continuitatea culturală tipică unui adevărat centru artistic.

283Portretul Elisabetei Bogza[1937-1939]

ulei pe pânză, 55 × 35 cm


Proveniență:colecţia familiei Geo Bogza.

284Oaza fericirii (Compoziţie pentru o frescă)[1948]

ulei pe placaj, 92 × 122 cmsemnat şi datat stânga jos, cu negru, K. Hübner, 1948


130 131

Jean Alexandru Steriadi(1880, București - 1956, București)

Cartierul tătărăsc la amiază Licitația de Impresionism și Postimpresionism,

Artmark, septembrie 2010, București, 24.000 €

Chiar dacă a fost educat la Belle Arte în București, consolidarea artistică a lui Steriadi avea să survină în urma itinerariilor sale euro-pene, anii petrecuți în Germania, dar mai ales în Franța fiind decisivi în acest sens. Considerat atât în epocă, cât şi în critica contemporană un “impresionist de rasă”, Steriadi ocupă un loc special în tabloul artistic românesc. Alături de Dărăscu şi Lucian Grigo-rescu, pictorul este unul dintre artiştii care şi-au construit universul plastic în două spaţii germinative pictural, sudul Franţei şi coastele Balcicului.

Horia Bernea(1939, București - 2000, Paris)

Grădină Licitația nr. 90, Goldart, iunie 2012, București

25.000 €

Studiile de matematică și fizică, fondul cultural întâlnit în casa etnologului și sociologu-lui Ernest Bernea, dar mai ales credința în capacitatea de a crea îl recomandau pe Horia Bernea încă din anii debutului. Mentor al unor grupări artistice ce marchează istoria artelor din ultimii 50 de ani - Poiana Mărului, Prolog, Tescani, Bernea a conceput în cei 40 de ani de carieră un discurs estetic excepțional, trans-latând profunde valori universale în cicluri picturale răsunătoare.

285Case la Mangalia[1921]

ulei pe pânză, 54 × 75 cmsemnat, localizat și datat dreapta jos, cu negru, Jean Al. Steriadi, Mangalia, 1921


286Primăvară la Tescani[1987]

ulei pe pânză, 25 × 79.5 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu verde, Bernea, (19)87



287Mere (Prapor)[1979]

ulei pe pânză, 35 × 35 cmsemnat, datat şi intitulat central jos, cu ocru, HB, 8.1979, MERE



132 133

Ștefan Dimitrescu(1886, Huși - 1933, Iași)

Turci la cafenea Licitaţia Internațională de Artă, România - Moldova

Artmark, iunie 2012, Duplex București - Chișinău 29.000 €

Ștefan Dimitrescu este fără îndoială unul din-tre pilonii picturii românești moderne. Școlit în atmosfera rigidă a Școlii de Belle Arte din Iași, pictorul a reușit către sfârșitul vieții, mai întâi ca profesor și mai apoi ca rector, să recon-figureze instituția ce îl dezamăgise în anii de studiu. Cu o carieră excepțională, legată dese-ori de relația cu bunul prieten Nicolae Tonitza,Dimitrescu rămâne unul dintre marii creatori ai perioadei interbelice, chiar dacă se stinge din viață timpuriu, la doar 49 de ani.

Adam Bălţatu(1899, Huși - 1982, București)

Sat pescăresc Licitația Galeria Numismatică,

septembrie 2008, București 29.707 €

Chiar dacă a avut o carieră îndelungată, anii comunismului nu au fost cei mai benefici în moștenirea ce ne-a fost lăsată de pictorul Adam Bălțatu. Totuși, calitatea indiscutabilă a creației sale îl recomandă și îi certifică prezența în rândul celor mai importanți artiști autohtoni, în special în ceea ce privește post-impresionismul românesc. Peisagist înfocat, Bălțatu a creat în cea mai mare parte a carierei într-un regim cromatic specific, fiindu-i de-seori alipite etichete poetice datorită calității lirice a paletei sale.

288Apus[1915-1920]

ulei pe pânză lipită pe carton, 22 × 28.5 cmsemnat dreapta jos, cu roşu, Şt. Dimitrescu


289Acoperişuri ieșene

tuş şi laviu pe hârtie lipită pe carton, 37 × 48.5 cmsemnat dreapta jos, în peniţă, Şt. Dimitrescu


290Înserare la Veneţia[1919-1920]

ulei pe carton, 47 × 66 cmsemnat şi localizat stânga jos, cu brun, Bălţatu, Veneţia


291Biserica satului

ulei pe carton, 23 × 35 cmsemnat dreapta jos, cu brun, Bălţatu


134 135

Lucian Grigorescu(1894, Medgidia - 1965, București)

Uliță dobrogeană Licitaţia de Orientalism, Artmark, iulie 2010,

Constanța, 30.000 €

Atras de pictura lui Nicolae Grigorescu, ucenicit în preajma mentorului și prietenului Jean Al. Steriadi, influențat de cerebralitatea lui Cezanne, dar și de logica construcției lui Derain, Lucian Grigorescu este văzut astăzi drept unul dintre reprezentanții de seamă al unui postimpresionism de factură autohtonă. Povestitor al Balcicului, el însuși personaj insolit al locurilor, Grigorescu a fost atras de peisaj, în special de cel urban, în care nu uită să integreze întotdeauna factorul uman.

292Uliţa satului

ulei pe carton, 39 × 54 cmsemnat dreapta jos, cu brun, Bălţatu


293Natură statică cu pere şi struguri[1927-1928]

ulei pe carton, 38 × 45.5 cmsemnat dreapta jos, prin zgrafiere, L. Grigorescu


137136

Ion Mândrescu(n. 1954, Suceava)

Omul, Timpul, SpaţiulLicitația de Sculptură și Mobilier de

grădină, Armark, aprilie 2012, Bucureşti, 30.000 €

Începând cu 1976 participă la cursurile Insti-tutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, pe care le va frecventa până în 1980. O primă limpezire a bagajului stilistic se va formula în urma cutremurului din 1977, care va reprezen-ta un important pas evolutiv. Mândrescu îşi va reconsidera opinia despre figurativ, de atunci fiind încărcat de concreteţe, înţeles şi forţă. Va alterna structurile abstracte cu cele pur formale, iar odată cu ciclul Structurile, acest joc se va înlănţui continuu.

295Le combat contre l'inertie[1988]

bronz, 20 × 22.5 cmsemnat dreapta jos, în placă, IM; datat stânga sus, în placă, (19)88


294Om, timp, spaţiu[1999]

bronz, 102 × 114 × 81 cmsemnat şi datat pe roată, I. Mândrescu, (19)99


138 139

Scenă medievalăLicitația nr. 418, Alis

septembrie 2007, București30.833 €

Olga Greceanu(1890, Câmpulung Muscel - 1978, București)

De origine nobilă, fiica unei familii de polonezi stabiliţi în România, Olga Greceanu s-a afirmat atât în artele plastice, cât şi ca scriitoare, publicând studii de istoria artei, scrieri istorice, literare sau religioase. Este unul dintre mem-brii fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase, pornește alături de Nina Arbore și Cecilia Cuțescu-Storck, “Asociaţia Artistelor Pictori şi Sculptori” şi are un rol decisiv în organizarea expoziţiilor Academiei de Arte Decorative.

Iosif Iser(1881, București - 1958, București)

Nud Licitația nr. 42, Goldartmartie 2010, București

35.454 €

Cu o creație ce răzbate dincolo de stiluri sau încadrări ermetice, opera lui Iosif Iserapropie indiscutabil arta românească interbelică de cea franceză. Alături de filonul tematic împrumutat, Iser ni se relevă astăzi drept un pasionat modernist, temele sale fiind mai mult decât relevante în epoca în care cunoștea succesul la Paris. Rămâne fără îndoială cel mai renumit creator al operelor de influență orientală, odalisca iseriană fiind o instituție în sine în istoria artelor românești.

296Interiorul culei de la Măldărești

ulei pe placă prefabricată din rumeguș, 76 × 59 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Olga Greceanu


297Odaliscă în verde[1942-1944]

ulei pe carton, 22 × 14 cmsemnat stânga sus, cu negru, ISER


140 141

298Odaliscă

acvaforte, 13 × 17.5 cmsemnat dreapta jos, în creion, ISER


299Tătăroaice din Kokardja[1913]

tuş şi laviu pe hârtie lipită pe carton, 38.5 × 27.5 cmsemnat şi localizat dreapta sus, cu negru, ISER, Kokardja


Acuarela face parte din suita de opere realizate de Iosif Iser în urma campaniei din Balcani în vara lui 1913, când, mobilizat, străbate teritoriile de la sud de Dunăre și din Cadrilater. Operele realizate în această perioadă (1909-1913) aveau să fie expuse în luna decembrie a anului 1913, în cadrul celei de a patra expoziție personală Iser, casele Crețeanu, Calea Victoriei.

Opera de față a făcut parte din cele 216 opere prezente în expoziția din 1913 și este reprodusă ca atare în revista "Flacăra", anul III, nr. 8, 7 decembrie 1913, pag. 82.

300Arlechin

guaşă pe hârtie lipită pe carton, 35.5 × 27.5 cmsemnat stânga sus, cu roșu, ISER


142 143

302Plimbare prin Bois de Boulogne[1929-1934]

guaşă pe hârtie, 65 × 50 cmsemnat dreapta jos, cu negru, ISER


301Nud în interior[prima jumătate a anilor '30]

guaşă pe hârtie, 45 × 52 cmsemnat dreapta jos, cu negru, ISER


144 145

Eustaţiu Stoenescu(1885, Craiova - 1957, New York)

Portret Licitaţia nr. 413, Alis

iunie 2007, București 37.500 €

Poate cel mai însemnat portretist din pictura românească, cu o rezonanță importantă și în străinătate, Eustațiu Stoenescu ocupă un loc înalt în arta primei jumătăți de secol XX. Tributar creației lui Grigorescu, dar școlit cu adevărat în academiile pariziene, Stoenescu a preluat de la maestrul Laurens pasiunea pen-tru vechii maeștri - îi recunoaște pe Velasquez și Whistler drept mentori spirituali. Chiar dacă portretul îl recomandă lesne, Stoenescu a fost și un pasionat peisagist, călătoriile sale în Italia și Franța fiind cele mai relevante în modelarea unui imaginar eclectic, dar totodată grăitor prin estetica și eleganța lor picturală.

Ion Theodorescu-Sion(1882, Ianca, Brăila - 1939, București)

Compoziție cu motive românești Licitația de Iarnă, Artmark

decembrie 2010, Duplex București-Sibiu 38.000 €

Onu Soare Teodor pe numele său adevărat, brăileanul Theodorescu-Sion s-a școlit pe băncile Școlii de Belle Arte din București, avându-i ca profesori pe Ipolit Strâmbu și G.D. Mirea. Tânăr cu viziuni socialiste, soldat în legiunea străină și student în academiile pariziene, Sion a rămas toată viața un personaj aparte. A fost printre primii care călătorește și pictează la Balcic, a stat la baza organizării Artei Române - cea mai importantă asociație artistică de după primul Război Mondial, iar în interbelic s-a preocupat de organizarea vieții artistice, fiind inspector al artelor și autor al regulamentului Salonului Oficial.

303Cochetărie

ulei pe carton, 99.5 × 72.5 cm


304"Albastra noapte/E toată ploaie argintie/Un vis de-naltă poezie/De cântec și de șoapte" (Pe celălalt tărâm - Excelsior)[1913-1914]

tempera și creion pe carton, 49 × 25.5 cmsemnat stânga sus, cu negru, TheodorescuSion


Proveniență:colecția dr. Paul Vevera.

Opera a participat la prima expoziție personală Ion Theodorescu-Sion, 4-23 martie 1914, str. Franklin nr. 6, la cat.nr. 55.

Opera a participat la expoziția retrospectivă "Ion Theodorescu-Sion", Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971 și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. 9, pag. 50-51, sub titlul "Pe celălalt tărâm".

146 147

Format la clasa profesorilor George Demetrescu Mirea (în ţară) şi Jean Paul Laurens şi Luc Olivier Merson (în Franţa), Ion Theodorescu-Sion învaţă de la aceştia construcţia desenului şi pictura de compoziţie, pe care şi le însuşeşte exercitându-le asiduu în muzeele Parisului, în special în sălile expozitive ale Luvrului. Dintre artiştii francezi, Sion se simte mai aproape de pictorii Puvis de Chavannes, Poussin, Corot, Renoir şi Courbet, iar frecventarea expoziţiilor din Montmartre îi va ocaziona împletirea lecţiei clasice cu exemplul picturii moderne. Deosebit de receptiv faţă de curentele din literatura şi arta modernă franceză, Theodorescu-Sion datorează îndeosebi conţinutul artei sale simbolismului, iar forma de exprimare -stilului „Art Nouveau”. Prin intermediul acestui stil, Sion îşi va manifesta interesul pentru adoptarea arabescului floral specific stampei japoneze şi valoarea expresivă şi decorativă a liniilor. Însă cea mai semnificativă înrâurire asupra operei lui Sion au manifestat-o arta lui Derain şi cea a lui Cézanne. Atât simbolismul, cât şi constructivismul lui Cézanne, filtrate de personalitatea lui Sion, vor influența în mod decisiv arta acestuia, pe parcursul celor trei perioade de creaţie caracterizate de inovaţii, dar şi de reveniri târzii. Respectul pentru genurile clasice ale picturii s-a materializat în opera lui Sion prin aplecarea conștientă asupra unor compoziții tipice ale temelor abordate. Natura statică apare de timpuriu în imaginarul pictorului nostru, dar este reprezentativă în special deceniilor trei și patru ale secolului trecut, perioadă în care Theodorescu-Sion se raliază la spiritul vremurilor, coordonat de specificul național – tradițional, în opere respirând tenta decorativă experimentată încă din prima perioadă de creație. În cazul de față, "Romanța fără ecou" este construită după tipicul clasic al simbolismului: întoarcerea la trecut - imaginea amintește de roccoco-ul mozartian, chiar titlul din epocă fiind direcționat către universul muzical, opera fiind intitulată "Madrigal". Rezolvarea picturală, "eminamente coloristică", așa cum remarca în 1931 Nicolae Tonitza, este încă o dată oferită specificului românesc, paleta lui Sion fiind asimilată stilului devenit celebru încă din prima jumătate a deceniului trei al secolului XX. (I.P.)

Bibliografie: PAVEL, Amelia, ”Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1967SCHOBEL, Doina, CLONARU, Hariton, ”Ion Theodorescu-Sion”, Ed. Meridiane, București, 1971

Instantaneu din expoziția retrospectivă Ion Theodorescu-Sion, Sala Universul, 1931din "Ilustrațiunea Română, anul 3, nr. 7, 12 februarie, 1931

305Romanță fără ecou (Intermezzo cromatic)[1930]

ulei pe pânză, 50 × 65 cmsemnat şi datat stânga jos, cu negru, TeodoSion, 1930


Proveniență:colecţia avocat Alexandru Kellman.

Opera a participat la expoziția personală Ion Theodorescu-Sion, 1-27 februarie 1931, Sala Universul, București.

Opera a participat la expoziția retrospectivă Ion Theodorescu-Sion, Muzeul de Artă al R.S.R., București 1971 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 129.colecţia avocat Alexandru Kellman.

Pe verso: Etichetă de participare în expoziţia "Ion Theodorescu-Sion", Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1971.

148 149

Rudolf Schweitzer-Cumpăna(1886, Pitești - 1975, București)

În vizită Licitația de Impresionism și Postimpresionism

Românesc, Artmark, septembrie 2011, București, 40.000 €

Artistul de origine germană a fost unul din-tre cei mai iluștri pictori ai satului românesc și ai lumii țăranului român, omagiul suprem adus lor observându-se în adăugarea numelui satului argeșean ce îi oferise primele surse de inspirație, "Cumpăna", la propriul său nume. Chiar dacă s-a educat în mediul nemțesc, urmând cursurile Academiei Regale din Berlin, pictorul va fi influențat în mod particular de specificitatea culturii tradiționale românești, traduse printr-un limbaj pictural tipic, tributar impresionismului german.

306Natură statică cu pahar și măr

ulei pe carton, 19 × 15 cmsemnat stânga jos, ilizibil, în creion, Schweitzer-Cumpăna


307Natură statică cu pahar cu apă

ulei pe carton, 14.5 × 18.5 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Schweitzer-Cumpăna


308Tinerețe

ulei pe carton, 22.5 × 15.5 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Schweitzer


309Zi de târg în piaţa din Sibiu[1942]

ulei pe carton, 35 × 45 cmsemnat dreapta sus, cu albastru, Schweitzer-Cumpăna


310În pribegie[1925-1930]

ulei pe carton, 70 × 46 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Schweitzer-Cumpăna


150 151

Sejurul balcanic din cursul anului 1929 avea să fie tulburător pentru creația lui Schweitzer-Cumpăna, în special în câmpul limbajului pictural, reacție relevată de la primele peisaje lucrate sub influența noului figurativ. Fascinația luminii este cea care a cauzat o mutație valorică reprezentativă pentru compozițiile create de pictor începând cu acel an, de unde până atunci interesul său pentru țăranul român și viața acestuia îi coordonau aproape integral creația. Insulele grecești aveau să îi ofere fondul imaginar necesar unei reorganizări atât a paletei (tonurile irizante, puternice, folosirea uneori excesivă a albului), cât și a planurilor picturale. Monumentalul apare mult mai des în pictura lui Schweitzer, care începe o dată cu pitorescul peisaj insular să caute dincolo de materialitatea structurii, fiind atras și de senzație și efect. Acestea apar în uleiuri evident prin manipularea paletei în care observăm o mutație către tonurile cele mai bogate în lumină și căldură – albul, rozul, galbenul. Chiar dacă maniera de împăstare nu e schimbată, produsul nu mai pare încărcat și greoi, ca în cazul compozițiilor cu țărani, ci bogat, diafan, concludent mediul luminos al Greciei. Alături de aceste schimbări în esența paletei, Schweitzer-Cumpăna reconsideră și componenta constructivă a compozițiilor, alegând în aceste peisaje perspective inedite. În cazul portului Hydra, pictat în doar câteva alte variante, pictorul închide unghiul destul de mult, îndeajuns ca cerul (sau orizontul) să fie practic excluse. Fundalul este reprezentat de jocul în planuri al caselor pe diferite niveluri, transformându-l într-o perdea decorativă grăitoare acelui discurs cromatic și compozițional enunțate anterior (I.P.)

Bibliografie: IONESCU, Radu, „Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, Fundaţia Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Bucureşti, 2003POENARU, Gheorghe, “Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, Ed. Meridiane, 1969

Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Hydra (detaliu)Muzeul Național de Artă al RomânieiStudiu pentru lucrarea "Iole la Hydra"

Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Port la HydraLicitația de Impresionism și Postimpresionism Artmark, 2012, adjudecat pentru 21.000 €

311Iole la Hydra[1929]

ulei pe carton, 65 × 51.5 cmsemnat şi localizat dreapta jos, cu negru, Schweitzer-Cumpăna, YΔP(A)


Opera este reprodusă în monografia "Schweitzer Cumpăna", Gheorghe Poenaru, ed. Meridiane, București, 1969 la cat. nr. 15, sub titlul "Insula Hydra".

152 153

Nicolae Vermont(1866, Bacău - 1932, București)

Închinarea păstorilor, cu motivele satului românesc Licitația de Iarnă, Artmark, decembrie 2011, București

42.000 €

La Școala de Belle Arte din București i-a avut colegi pe Ștefan Luchian, Constantin Aricescu și Fritz Storck, alături de care a participat la manifestările secesioniste ale Independenților sau ale Tinerimii Artistic. Sub îndrumarea lui Theodor Aman și-a desăvârșit desenul și a învățat tehnica gravurii, devenind unul dintre cei mai reputați graficieni ai generației sale. Nicolae Vermont a fost unul dintre cei mai importanți membri ai societății Tinerimea Artistică, arta sa aflându-se la granița dintre un academism de factură muncheneză și un impresionism suscitat sub influența lui Nicolae Grigorescu.

Natalia Dumitrescu(1915, București - 1997, Paris)

Născută în același an ca soțul ei, Alexandru Istrati, Natalia Dumitrescu va avea un traseu asemănător acestuia. De la studiile urmate în clasa lui Francisc Șirato din cadrul Acad-emiei de Arte Frumoase, Dumitrescu își va schimba radical direcțiile artistice de îndată ce se stabilește în Franța (1947). Atrasă de arta abstractă, de concept, dar și de moștenirea lui Kandinsky, va colabora în cadrul Salonului Ré-alités Nouvelles. Va expune totodată și în cele mai celebre galerii pariziene precum Galeria Denise René.

Compoziție Contemporary Art 2, Artcurial, decembrie 2010, Paris

42.500 €

312Maternitate

acvaforte, 31 × 22 cmsemnat, gravat, dreapta jos, N.V.; semnat dreapta jos, cu sigiliul artistului, N.V., A.D. Nicolae Vermont


Un exemplar al operei este reprodus în monografia “Nicolae Vermont”, Amelia Pavel, Radu Ionescu, Ed. Academiei R.P.R., București, 1958, la cat. 101, pag. 111. Opera este catalogată în “Opera de gravor a lui Nicolae Vermont. Catalog critic”, Theodor Enescu din S.C.I.A., 1965, vol. I, pag. 175-192 la cat. 83, sub titlul “Țărancă cu copil”.

313Regiment des puces[1972]

ulei pe pânză, 49.5 × 73 cmsemnat dreapta jos, cu negru, N. Dumitresco


154 155

Samuel Mützner(1884, București - 1959, București)

În grădină la Beaucaire Licitația de Vară, Armark

iunie 2014, Duplex București-Cluj-Napoca 47.500 €

Samuel Mützner este fără îndoială unul dintre cei mai avizi călători pe care i-a cunoscut istoria artelor românești. Căutările, studiul și experimentul cromatic l-au purtat în numeroase locuri exotice. A fost în Antile, Margarita, San Juan și Curaçao, Maracaibo și Caracas, dar și pe coasta de nord a Africii, coasta de est a Statelor Unite, China, Japonia, coasta Mediteranei și multe alte locuri din Europa. A modelat un impresionism foarte personal și, de la lecțiile luate în preajma lui Monet până la peregrinările prin Marea Asiei de Est, Mützner a rămas îndrăgostit de culoare și vibrația ei prin pensulație.

314Surorile

guaşă pe hârtie, 45 × 30 cm


315Natură statică cu ceas de şemineu

guaşă și pastel pe hârtie, 30 × 42 cmsemnat dreapta jos, cu brun, S. Mützner


316Peisaj tunisian

acuarelă pe hârtie, 22 × 32 cmsemnat și localizat dreapta jos, cu negru, S. Mutzner, Gabes, Tunisie


317Pe gânduri[1940]

ulei pe carton, 49.5 × 40 cmsemnat și datat stânga jos, cu negru, S. Mützner, (1)940


156 157

Corneliu Baba(1906, Craiova - 1997, București)

Copilul arlechinuluiLicitația Corneliu Baba și Discipolii, Artmark,

septembrie 2014, Bucureşti50.000 €

Pasionat de muzică și fermecat de George Enescu, cu studii în litere și filosofie, Corneliu Baba avea să fie unul dintre cei mai apreciați elevi ai lui Nicolae Tonitza. Va purta tradiția maestrului său și atunci când va ajunge el însuși profesor la Institutul de Arte Frumoase, influențând generații întregi prin dedicarea și pasiunea pentru pictură. Chiar dacă pornește de la realism, fiind un foarte bun portretist, cele mai importante cicluri picturale ale lui Baba se vor deschide după evenimentele din martie 1977, când omul va deveni subiectul unor explorări expresioniste.

318Arlechin[1969]

ceracolor și grafit pe hârtie lipită pe carton, 14 × 9.5 cm semnat dreapta sus, în creion, Baba


319Călcătoreasă[1982]

guaşă şi ceracolor pe hârtie lipită pe carton, 45 × 30 cmsemnat şi datat dreapta jos, în pix, Baba, (19)82

Valoare estimativă: € 1.000 - 1.600320Cumințica[1962]

acuarelă pe hârtie lipită pe carton subţire, 26 × 19.5 cm semnat şi datat central dreapta, în creion, Baba, (19)62


321Intimitate (La belle Hélène)[1981]

ulei pe carton, 29 × 35 cmsemnat dreapta jos, cu brun, Baba


Pe verso, dedicație:"Lui Corneliu II de ziua Pompierilor, cu toată dragostea", 13 IX (1)969, Baba

Pe verso: "A la belle Helene. Nerăbdător te aştept să-l iei Să-l pui în cui şi să-l priveşti Dar nu uita să-ţi aminteşti C-aceast-in fine-i un ULEI! Pangratti, 20 mai (19)81. Corneliu Baba Studiu de Nud, 1981."

158 159

“Veneţia cere o înţelegere deosebită a peisajului ei specific. Îţi trebuie o mare trăire a frumuseţii ei picturale la fel ca trăirea frumuseţii grave a unui portret (...). Motivele veneţiene sunt foarte bogate în resurse (…). Le-am ferit de pericolul pitorescului ce poate seduce foarte uşor într-un spectacol ca cel veneţian, gata compus şi pictat.”, declara artistul. Veneţia lui Corneliu Baba devine astfel o metaforă a locului, identificat prin fizionomie tipică, forţă şi tensiune lăuntrică. Totodată, imaginea Veneţiei lui Corneliu Baba este şi una personalizată, precum cea prezentă, imagine care imortalizează un mit şi un ideal, o imagine interioară şi o proiecţie afectivă. Expresia cromatică pură, născută din sensibilitate profundă, îşi găseşte reprezentarea în imaginea palatului veneţian. Culorile sunt concentrate într-un ansamblu armonios, exaltate până la materialitate, transpunând într-o manieră sensibilă apusul soarelui în Veneţia. Roşul şi ocrul sunt conturate de negru care structurează regia de desfăşurare a ansamblului. Spaţiul este cuprins de atemporalitate, privitorul fiind invitat la meditaţie lăuntrică şi visare într-un spaţiu care nu cunoaşte limite. Maria Albani observa prezența crepusculului în opera artistului, indiferent de tematică. Fie că e vorba de cel sufletesc, al spaimei, de cel mental, al nebuniei ori de cel organic, al glorioaselor amurguri vârstnice din portrete, în peisaje, Baba a exploatat impactul înserării și al nopții, fiind un colorist pentru care sursa cromatică era mai degrabă întunericul decât lumina. Ciclul peisajelor venețiene, cu clădiri localizate în prim-plan, slujește aceeași viziune a unui impozant amurg, de data aceasta atât istoric, cât și temporal. (I.C.)

Bibliografie: MUSCALU ALBANI, Maria, “Corneliu Baba”, Ed. Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2008ŞUŞARĂ, Pavel, “Corneliu Baba”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013

Corneliu Baba, Piazzeta, VenicePostwar&Contemporary Sale Artmark, 2013, adjudecat pentru 17.000 €

322Pod la Veneţia

ulei pe carton, 39 × 45 cmsemnat dreapta jos, cu brun, Baba


160 161

Francisc Şirato(1877, Craiova - 1953, București)

Lila în galben Licitația de Impresionism și Postimpresionism, Artmark

septembrie 2010, București 50.000 €

Francisc Șirato și-a început cariera drept desenator și grafician, pictura fiind apropiată în timp, nu fără greutăți de ordin material sau chiar venite din partea criticii ce nu îi aprecia opera. Urmează cursurile Școlii de Belle Arte din București, experimentează curentele în vogă - neoimpresionismul, însă succesul îl va atinge mult mai târziu, în timpul primului Război Mondial și imediat după finalizarea lui. A făcut parte din celebrul "Grupul celor Patru", a pictat ani la rând în Dobrogea (Mangalia și Balcic), și a fost un mare publicist și critic de artă.

323Techirghiol[1926-1928]

ulei pe carton, 33 × 41 cmsemnat stânga jos, cu brun, Şirato


Începând cu 1926, Șirato începe să călătorească vară de vară în Dobrogea, pictând pentru începând la Techirghiol și Tuzla, pentru ca, după 1930, să se dedice Mangaliei și Balcicului.

324Groapa lui Oatu[1918-1921]

ulei pe carton, 38 × 28.5 cmsemnat stânga jos, cu negru, Şirato


Proveniență:colecţia Nicolae Stratan.

Opera a participat în expoziția Societății "Arta Română", Atheneul Român, 8 - 31 aprilie 1922, cat. 80, sub titlul "Țigancă cu copil în brațe".

162 163

Octav Băncilă(1872, Corni, Botoșani - 1944, București)

O afacere bună Licitaţia de Orientalism, Artmark,

iulie 2011, Constanța 52.500 €

Școlit în două medii predominant academiste - Școala de Belle Arte de la Iași, sub profesorii Panaiteanu Bardasare și Stahi, dar și Academia Regală din München, Octav Băncilă se va sus-trage în bună măsură artei tributare acestor tipare. Atras de categoriile sociale marginali-zate, va crea cicluri remarcabile care iau omul drept subiect principal - țigani, evrei și țărani sunt surprinși în ipostaze grăitoare. Între cele două războaie mondiale a activat și ca profe-sor la Școala de Belle Arte din Iași.

325Portretul lui Grigore Chirileanu[1912]

ulei pe pânză, 50 × 48 cmsemnat şi datat stânga sus, cu negru, Octav Băncilă, 1912


Opera este reprodusă în "Calendarul Minervei", anul XVII, 1915 la pag. 174, sub titlul "Ursarul". Opera a participat la a IV-a expoziție personală Octav Băncilă, Ateneul Român, februarie 1914 și este menționată ca atare în articolul "Mișcarea artistică", N.Pora, "Calendarul Minervei", 1915, pag. 178.

326Farfuria cu portocale

ulei pe pânză, 31 × 44 cmsemnat dreapta sus, cu oranj, Octav Băncilă


327Ochi albaştri[1903]

ulei pe pânză, 46 × 29 cmsemnat şi datat stânga jos, cu roşu, Octav Băncilă, 1903


328Natură statică cu păstrăvi[1906]

ulei pe pânză, 37 × 50 cmsemnat și datat stânga sus, cu roșu, Octav Băncilă, 1906


Portretul îl reprezintă pe tatăl lui Gheorghe T. Kirileanu, Grigore. Gh.T. Kirileanu a fost cărturar, folclorist, bibliotecar al Palatului Regal și membru de onoare al Academiei Române.

164 165

Nicolae Dărăscu(1883, Giurgiu - 1959, București)

A studiat în cadrul Școlii de Belle Arte din București cu Ipolit Strâmbu și cu G.D.Mirea, apoi a urmat cursurile Academiei de Beaux-Arts din Paris. Cu toate acestea, principala lecție a luat-o în fața șevaletului, în natură. Cultivat, mereu interesat de inovație, a fost mereu la curent cu experimentele și noutățile vremii. Astfel se apropia la începutul secolului XX de tendințele neoimpresioniste populari-zate de creația lui Signac sau călătorea încă din 1910 la Veneția, descoperind sursa unor cicluri picturale ce îl vor face celebru.

Chioggia Licitația de Vară, Artmark

iunie 2011, București 57.500 €

329Casă pe malul mării[1913-1918]

ulei pe pânză, 50 × 66.5 cmsemnat dreapta jos, cu brun, N. Dărăscu


330Dealuri la Balcic[1935-1939]

ulei pe pânză, 53 × 65.5 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Dărăscu


Proveniență:colecția Acad. Victor Eftimiu (1889-1972), poet, dramaturg și colecționar de artă.

Opera a participat la expoziția retrospectivă Nicolae Dărăscu, Muzeul de Artă al R.S.R., 1966 și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției, la cat. 103.

166 167

Prima călătorie pe care o întreprinde Dărăscu în nordul Italiei, la Veneția și Chioggia, se consuma în jurul lui 1910, aceeași perioadă în care Gheorghe Petrașcu descoperea și el vedutele lagunare. Este probabil unul dintre cele mai interesante elemente biografice ce îi leagă pe cei mai celebrați pictori de Veneții pe care țara noastră i-a avut. În interpretări atât de personale, cei doi maeștri vor reuși să domine imaginile atât de expresive ale orașelor venețiene, chiar dacă primele lor apariții în spațiul italian erau încă subordonate unui stil pictural susceptibil unor evoluții în paletă și în interpretare tematică. Paralela pe care evident o putem face între operele celor doi ne poate ajuta să înțelegem cum au fost atât de apreciați, criticați și colecționați tocmai pentru această temă comună, temă ce nu a avut rezonanță în opera niciunui alt maestru autohton al perioadei interbelice. Timp de mai bine de 25 de ani, Petrașcu și Dărăscu au pictat canalelele, lagunele, piețele și ponturile Veneției și Chioggiei, perioadă în care și pictura lor s-a modelat și definitivat sub imperiul culorii. Opera celor doi a putut să dăinuie concomitent nu numai prin valoarea excepțională a pânzelor, ci și prin faptul că pictura lor a reușit să acopere două gusturi artistice diferite. În timp ce Petrașcu reda o Veneție gravă, în armoniile severe ale unei palete smălțuite, Dărăscu a înveselit prin abundența cromatică vedutele strălucitoare surprinse în sclipiri de lumină și culoare.

Primul ciclu cu adevărat coerent ce a surprins laguna italiană s-a conturat între anii 1914-1915, perioadă în care Dărăscu începea să depășească etapa pointilistă prin aprofundarea paletei cromatice și mai ales prin utilizarea din ce în ce mai pregnantă a uleiului, ce căpăta din nou importanță în fața acuarelei atât de îndrăgite. Pensulație cu pensulație, Dărăscu descoperea concomitent materialitatea pastei dar și valoarea picturală a culorilor, pe care începea să le folosească din ce în ce mai abundent, sub plin imperiu plein-airist.

Bibliografie: Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966Catalogul Expoziţiei “Nicolae Dărăscu. Magician al culorii”, Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 2009DRĂGUŢ, Vasile, “Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

Nicolae Dărăscu, Pescari la venețiaLicitația Impresionism și Postimpresionism Artmark, 2012, adjudecat pentru 25.000 €

331Vedere spre Santa Maria della Salute[1926-1932]

ulei pe pânză, 65 × 80.5 cmsemnat dreapta jos, cu roșu, N. Dărăscu


168 169

Alexandru Ciucurencu(1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, București)

Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din București cu G.D. Mirea și Camil Ressu, cel care l-a îndrumat spre studii la Academia Julian din Franța. În mediul artistic parizian, sub influența lui André Lhote, ia contact cu arta lui Cézanne, a fauviștilor și a cubiștilor. Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artistică a lui Lhote, precum și de discursul său teoretic, care postula rigoarea pentru desen pe care i-o insuflase Camil Ressu. Filtrul as-cetizant și esențializarea au condus mai târziu la cicluri picturale excepționale, culoarea fiind cea responsabilă pentru modelarea regimului compozițional.

Jucătoarea de şah Licitaţia Internaționala de Artă,

România - Moldova, Artmarkiunie 2012, Duplex București-Chișinău

60.000 €

332Natură statică cu garoafe[1946]

ulei pe carton, 49.5 × 59 cmsemnat și datat dreapta jos, cu gri, AC, (19)46


333Case la Căciulaţi[1941]

ulei pe carton lipit pe placaj, 23.5 × 34.5 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu roşu, AC, (1)941


334Case la sat[1947]

ulei pe pânză, 34 × 45 cmsemnat şi datat stânga jos, cu negru, AC, (19)47


170 171

Gheorghe Petraşcu(1872, Tecuci - 1949, București)

Fratele criticului de artă Nicolae Petrașcu, Gheorghe Petrașcu l-a cunoscut pe primul său mentor - Nicolae Grigorescu - chiar prin intermediul fratelui. Petrașcu inițiază primul itinerar de călătorii tot sub influența maes-trului impresionist, descoperind astfel orașele din Bretania. Călător înfocat, pictorul a fost atras în special de peisajul francez și cel româ-nesc, însă Veneția prezintă vedutele cele mai insolite.

Veneţia Licitația Alis, octombrie 2011

66.744 €

Gheorghe Romașcu și Gheorghe Petrașcu, Napoli, 1904

335Stradă din Vitré[1900-1905]

ulei pe lemn, 27 × 16 cmsemnat dreapta jos, cu negru, G. Petrașcu


Proveniență:colecția istorică ing. Gheorghe Romașcu.

Pe verso, inscripție olografă: "G. Romașcu/ Clopotari Vechi n 2"

336Casă ţărănească din Târgovişte[anii '20]

ulei pe lemn, 27 × 38.5 cmsemnat dreapta jos, cu negru, G. Petraşcu


172 173

Bagajul impresionist, primul relevant în drumul urmat de Petrașcu către un modernism raliat la reperele europene, a rămas, poate mai mult decât folosirea unor tehnici clasice, omagiul adus primului său maestru - Grigorescu. Lumina și umbra vor fi astfel asimilate unui complex pictural dezvoltat continuu, complex în care densitatea, volumul, greutatea, materia într-un cuvânt, devin componentele ce traduc imaginarul conceput de Gheorghe Petrașcu.

Specificul operei de față ne îndreptățește să discutăm despre una dintre preocupările mai puțin evidente ale lui Petrașcu. Dacă ar fi să enumerăm etapele și stilurile principale ale carierei artistului, am evidenția în special etapa inițială, post-grigoresciană, în care Petrașcu jongla peisajul prin prisma unui impresionism nediluat în formă și culoare și etapa de maturitate, în care modernismul ține frâiele unei opere ce coincide cu cele mai însemnate creații ale spațiului autohton. Această preocupare anunțată mai sus consta în pictura decorativă, pictură ce apare în diverse momente ale biografiei lui Gheorghe Petrașcu. Într-o enumerare obiectivă și tehnică, această preocupare către arta decorativă poate fi identificată în expozițiile din 1900 (prima, de altfel), 1925, dar și cu ocazia unor comenzi sau pro-iecte personale (casa Petrașcu din piața Romană, sau ultima locuință a pictorului din strada Zambaccian nr.3). Opera de față este practic un document vizual a ceea ce avea să fie prima comandă decorativă pe care o primea Gheorghe Petrașcu la începutul deceniul doi al secolului trecut. La cererea lui Barbu Delavrancea, Ministru al Lucrărilor Publice în perioada 1910-1912, Petrașcu a executat o decorație menită să împodobească Sala Consiliului Tehnic Superior din proaspăta clădire a Ministerului, actualmente sediul Primăriei București. Lucrarea surprinde un subiect relevant ministerului, probabil la fel de proaspăta șosea Slănic, Târgu Ocna, așa cum o și intitula Petrașcu. Tratarea peisajului în perspectivă generoasă ne amintește de operele primului deceniu, rezolvarea tehnică fiind încă tributară unui registru cvasi-impresionist, desigur privit exclusiv prin maniera proprie dezvoltată de Petrașcu în acei ani de început. (I.P.)

Bibliografie: OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963SCHOBEL, Doina, CONSTANTINESCU, Paula, ”Expoziția de pictură Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972

Gheorghe Petrașcu, Peisaj de munte (detaliu)Muzeul Național de Artă al României

337Peisaj la Târgu Ocna[1912-1913]

ulei pe pânză, 65 × 55 cmsemnat și localizat stânga jos, cu negru, Şoseaua Slănic, T. Ocna, G. Petraşcu


Proveniență:colecția Gheorghe Dima (1847-1925), compozitor, pedagog și dirijor român.

Variantă pentru proiectul decorativ cu același subiect destinat Sălii Consiliului Tehnic al Ministerului Lucrărilor Publice, comandat de ministrul Barbu Delavrancea în perioada 1910-1912. Pe verso dedicație: "Prietenului poet G. Dima, amintire de la expoziția din 1913"

174 175

Hans Mattis Teutsch(1884, Brașov - 1960, Brașov)

Hans Mattis Teutsch şi-a începutul studiile în sculptură la Academia de Arte din Bucureşti, urmând, pe modelul artiştilor est-europeni la începutul secolului XX, să se orienteze către a-şi continua parcursul artistic la academiile de artă consacrate din Germania, iar mai apoi, Franţa. Întâlnirea cu artiştii avangardişti din Paris, în 1906, cu Brâncuşi şi Alexander Archi-penko, frecventarea expoziţiilor lui Gaugain şi Cézanne aveau să îi influenţeze categoric lim-bajul artistic. Operele sale tridimensionale se vor afla întotdeauna în tandem cu dezvoltările figurative şi cromatice din pictură.

Compoziție în roșu Kieselbach Gallery, 2001, Budapesta

72.180 €

Theodor Pallady(1871, Iaşi - 1956, Bucureşti)

Nud cu eșarfă galbenă Licitația nr. 406, Alis

martie 2007, București 75.758 €

Parisul a reprezentat un adevărat magnet pentru Theodor Pallady, care până în 1939 își va petrece zeci de ani în capitala Franței. Modernist pur, în relație continuă cu co-legul și tovarășul Matisse, Pallady a creat un univers pictural realist, coordonat totuși de introspecție, tipic unui artist hipercelebral. Atras de personajul feminin, ce devine mo-tiv universal, cât și de compoziția de inte-rior - natura statica, propriul atelier. Pallady transpune subiectele preferate într-un regim estetic ascetizat, cu o paletă și o tehnicăsimplificate.

338Flori sufleteşti [1919-1921]

ulei pe carton subţire, 28.5 × 39.5 cmsemnat dreapta jos, cu albastru, MT


339Coastă în Bretania

ulei pe lemn, 37.5 × 46 cmsemnat stânga jos, cu brun, TP


176 177

343Strada Sfântul Ionică[1944 -1946]

creion şi acuarelă pe hârtie lipită pe carton subţire, 22.5 × 20 cmsemnat stânga jos, în creion, TP; localizat dreapta jos, în creion, Strada St. Ionică


340Fata blondă

creion și acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 18 × 13.5 cmsemnat stânga jos, în creion, TP


341Autoportret

creion şi acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 18 × 12.5 cmsemnat dreapta jos, în creion, TP


342La pozat

creion pe hârtie lipită pe carton, 21 × 13.5 cmsemnat dreapta jos, în creion, TP


178 179

Prima expoziție personală a lui Theodor Pallady are loc abia în 1920, la Nunes et Fiquet, unde prezintă 33 de lucrări înfățișând nuduri, flori, naturi moarte, peisaje și alte desene. Până în 1925 va mai avea două expoziții personale, la galeria Marin Benezit din Paris și la Ateneul Român, cu 122 de lucrări. Toată această activitate îi aduce, în 1926, Marele Premiu Național de Pictură, plasându-l pe aceeași treaptă cu Mirea și Petrașcu (câștigători în anii precedenți).

Creația lui Theodor Pallady trebuie analizată în raport cu aspirațiile sale, cu pasiunea pentru absolut. Artistul e atât de intim implicat în lucrările sale, încât acestea nu pot fi văzute decât prin ochiul său. Ele tulbură și solicită privitorul. Tocmai de aceea, deși nu variate, temele abordate de către Pallady sunt menite să-l apropie de oameni. Opera îi e construită pe baza mediului înconjurător, individualizat puternic prin bogata încărcătură emoțională. La Pallady până și realitatea timpului devine evidentă, nu e doar sugerată ca tensiune sau momente efemere. Veșnicele nuduri, interioare sau obiecte casnice aparent banale, capătă o dimensiune simbolică. Reducerea desenului la linii expresive și echilibrul coloristic arată armonia pe care o vede Pallady în natură.

Putem afirma că cea mai mare libertate de expresie i-o oferă genul naturii statice, care-l distanțează de complicațiile temelor umane sau de natură însuflețită. Naturile moarte ale lui Pallady reprezintă mai mult decât ansamblul obiectelor sau modelarea lor, fiecare element având o poveste proprie și trebuie privit dincolo de aparență. Și în cazul acestei lucrări, “Vas cu lalele și boule-de-neige”, Theodor Pallady depășește limitele percepției, realizând o compoziție inedită, prin jocul simbolurilor. Regăsim oglinda, recuzită folosită în diverse compoziții, dar și elementele mult mai clasice ca buchetul de flori, ștergarul dungat sau cartea, care, alături de motivul central - vaza cu flori- recreează un mic univers personal din atelierul lui Pallady.

Bibliografie: Dițescu, Ștefan, "Omagiu lui Theodor Pallady", Muzeul de Artă al R.S.R, București, 1971-1972MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 19olist63ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

344Vas cu lalele şi boule-de-neige[anii '20]

ulei pe carton, 64 × 50 cm


Theodor Pallady, Natură statică cu cârciumărese Licitația de Iarnă Artmark, 2013, adjudecat pentru 37.500 €

180 181

Ion Ţuculescu(1910, Craiova - 1962, București)

Mare fermecătoare Licitația de Primăvară, Artmark,

martie 2011, București 105.000 €

Ion Țuculescu a avut un traseu artistic în care pasiunea pentru pictură a fost permanent alternată cu cea pentru ştiinţă. În 1929 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti, urmând în paralel cursurile Facultăţii de Știinţe Naturale. Pe parcursul anilor de studiu a călătorit mult în afara ţării, în Turcia, Grecia, Egipt, Palestina, călătorii în care a făcut studii după peisaj. Autodidact, pasionat de marile valori românești, de la Andreescu la creația tradițională - scoarțe sau ceramică, Țuculescu rămâne unic în istoria artei atât prin biografie, cât și prin limbajul plastic pe care îl introduce în peisajul picturii românești.

Începând cu 1956–1957, preocupările şi inspiraţiile din stilistica artei populare fac loc, în creaţia lui Ion Ţuculescu, unor viziuni mai complexe, legate de viaţă şi de moarte, unor evocări ale celor mai arhaice datini, obiceiuri şi simboluri. Frunzele devin ochi, uneori şi norii, păsările şi fluturii pornesc în zboruri neliniştite, se înmulţesc şi se suprapun vertical. În imaginaţia neliniştită, obsedată, halucinantă a artistului pătrund acum nu numai unele semnificaţii ale muzicii şi dansurilor străvechi, ci şi ale unor mituri, ritualuri şi ceremonii. Lucrarea “Priviri din văzduh” face parte din cea de-a treia perioada de creaţie a artistului, numită şi „perioada totemică”, în care artistul caută răspunsuri la misterul cosmic. Lucrarea, dominată de ochi mari şi arcuiţi, ducând cu gândul la frescele bizantine şi sugerând dorul de cunoaştere, propune o fascinantă viziune cromatică redusă la tonalităţi puternice de oranj şi albastru (simbolizând cosmosul sau oceanul).Laitmotivele acestei faze creaţionale sunt legate de întrebările asupra existenţei, ale vieţii şi ale morţii, ale unui sens temporal reversibil. Totemurile au în pictura lui Ţuculescu prezenţa şi simbolul pe care le deţine în opera lui Henry Moore seria de sculpturi verticale, ridicate pe coline sau creste. La Ţuculescu, stâlpii, troiţele şi coloanele evocă strămoşii locurilor sale. Ceea ce predomină este calitatea lirică a culorilor, îmbinarea unor tonalităţi de şoc, dramatismul viziunii, toate redate în ritmuri puternice, vibraţii dense de culoare, alteori vaporoase, ce se integrează în mişcarea ondulatorie a universului şi au caracter de confesiuni. S-ar putea vorbi poate de o influenţă a lui Vasili Kandinsky şi Paul Klee, de ermetismul acestuia din urmă, de o poezie interioară operei. (I.C.)

Bibliografie: BAKONSKY, A.E. – "Ion Ţuculescu", Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.CÂRNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984COMARNESCU, Petru – Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.DAVIDESCU, Cătălin, ”Țuculescu”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1988VLASIU, Ion – "Ion Ţuculescu", Editura Meridiane, Bucureşti, 1966

345Priviri din văzduh[1959-1961]

ulei pe hârtie, 48 × 68 cmsemnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, TUC


Proveniență:până în 1986, colecția Alice și Valeriu Țuculescu;colecția prof. dr. docent Vasile Predescu (1926-2002) - șef de secție psihiatrie (din 1967), membru al Academiei Române de Științe medicale (din 1969) și șef al Catedrei de Psihiatrie a Facultãții de Medicinã din București (1973-1996).

Opera este însoțită de felicitare din partea familiei Alice și Valeriu Țuculescu: "Stimate domnule Profesor Predescu,/ Cu ocazia împlinirii vîrstei de 60 de ani și a Noului An, 1986, odată cu urările noastre de sănătate, fericire și prosperitate, vă rugăm să primiți acest tablou, din colecția familiei, ca semn al stimei, prețuirii și afecțiunii constante./ Alice și Valeriu Țuculescu/ 1 ianuarie 1986".

182 183

Diet Sayler(N.1939, Timișoara)

Daniel Spoerri(n. 1930, GalaŢi)

Herdöpfelschälerli, Swiss Art, Christie's, 2015

124.592 €o.T.,

Christie's Postwar and Contemporary Art, 201356.280 €

Artist plastic şi scriitor elveţian, DanielSpoerri s-a născut în Galaţi, România. În 1942 emigrează împreună cu familia în Elveţia, studiind treptat baletul clasic, dansul şi mima. Experienţa cu teatrul devine baza de la care pornesc experimentele artistice odată cu sta-bilirea sa la Paris, în 1959. Spoerri este con-siderat azi unul din fondatorii Noului Realism, curent avangardist pentru perioada anilor ’60. Tendinţele sale novatoare în creaţia artistică l-au adus şi în relaţii strânse cu Mişcarea Fluxus.

Studiile politehnice se vor regăsi o bună perioadă în creația de început a lui Sayler, constructivismul înrâurit din acest fundal ana-litic devenind cu timpul o marcă a imaginarului. Chiar dacă relativa "relaxare" a regimului comunist de după 1968 avea să îi înlesnească apariția pe simezele românești, Sayler avea să emigreze în 1972, moment din care și cariera avea să i se lanseze cu adevărat. Acel complex geometrico-cromatic avea să îl propulseze în fruntea artei europene a ultimi-lor 40 de ani.

346Aleatory[1975]

litografie, 50 × 49.5 cmsemnat şi datat dreapta jos, în creion, ds, 1975; dedicat, localizat şi datat central jos, în creion, Herr Alfred Eppich, Nurnberg, 17.7.(19)75; numerotat stânga jos, în creion, 4/50


347Restaurant Spoerri Tisch

construcţie 3D, 55 × 55 cmsemnat şi numerotat pe verso, Daniel Spoerri, 8/50


184 185

Camil Ressu(1880, GalaŢi - 1962, București)

Studiile în preajma lui G.D. Mirea, în cadrul Școlii de Belle Arte din București, nu vor fi decât prima etapă evolutivă în cariera unui artist ce avea să influențeze nu doar pictura românească interbelică, ci și generații întregi de viitori artiști. Cu popasuri la München, dar mai ales la Paris, Ressu se va maturiza rapid, devenind încă înainte de Primul Război Mondial un nume de referință. A fost timp de aproape trei decenii profesor la Belle Arte, a condus Sindicatul artelor, iar după 1950 a de-venit președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici.

Aișe Licitația de Vară, Artmark, iunie 2009, București

160.000 €

348Zi de vară la Plevna[cca. 1913]

ulei pânză, 60 × 69.5 cmsemnat stânga jos, cu mov, C. Ressu


349Tribunul[1910-1915]

ulei pe pânză lipită pe carton, 38.5 × 30 cmsemnat dreapta jos, în peniță, C. Ressu


186 187

Theodor Aman(1831, Câmpulung Muscel - 1891, București)

Influențat de școala pariziană, dar și de struc-turile neoclasicismului autohton, Aman își va împărți cariera între pictură și pedagogie, fiind un respectat didact și organizator al vieții artistice până către finalul vieții. Dincolo de renumele de făuritor de Școală de Arte, Aman a fost un artist polivalent, casa-muzeu lăsată moștenire patrimoniului național fiind mai mult decât grăitoare în acest sens. Decorat cu pictură murală și sculptură proprie, atelierul lui Aman ne dă măsura valorii celui ce a fost primul profesor al școlii moderne româneștide pictură.

Natură statică cu căpșuni Licitația "Aman și elevii lui", Artmark, 2015, București

160.000 €

350Garofițe

ulei pe lemn, 12.5 × 9.5 cmsemnat dreapta jos, cu roșu, Aman


351C

Dominoul verde[1882-1883]

ulei pe lemn, 24 × 14 cmsemnat stânga jos, cu albastru, Th. Aman


188 189

Bibliografie:Catalog “Centenar Theodor Aman”, Ed. Venus, Bucureşti, 1991

Studiile la Paris, călătoriile în Orient, orientarea către o pictură modernă și împroprietărirea unei picturi în aer liber au dus către anul 1880 la o creație mult mai relevantă spațiului autohton decât la prima vedere. Chiar dacă Andreescu și Grigorescu par a fi singurii “moderni” din epocă, pictura lui Theodor Aman devine și ea în ultimii 10 ani de activitate un produs sincronizat la estetica vestică. Ieșirile în peisaj se întețeau încă de la începutul deceniului 8, peisajul devenind principalul mediu de comunicare picturală începând cu 1874. Această transformare avea să influențeze întreg universul imaginar și, chiar dacă nu renunță la compoziții tipice, clasice pentru România mijlocu-lui de secol XIX, tehnica și stilul abordate de Aman deschid un capitol nou în istoria artei românești. În acest context, scena de gen devenea în această ultimă perioadă de creație - deceniul 9 al secolului XIX - un produs artistic foarte atrac-tiv, arta practicată de Aman descriind un limbaj înnoit. Putem spune fără ezitări că scena de interior în sine nu este schimbată ca efect, ea fiind practicată cu aceeași pasiune încă din 1852, când Aman își picta primul atelier din Paris (Muzeul Național de Artă al României, inv. 1501). Nici măcar prototipul compoziției ce surprinde viața de noapte bucureșteană, balul sau diversele serate nu sunt o inovație, astfel de opere intrând în universul imaginar încă de la sfârșitul deceniului șase al secolului al XIX-lea. Lucrurile ce țin cu adevărat de un nou discurs stau în abordarea paletei cromatice – mult mai vii, dar poate și mai mult țin de pictura în sine. Pensulația este migăloasă, însă respectă efectele de lumină și le intuiește chiar, amintind de tehnici adiacente impresionismului. Paleta este aleasă după necesitățile scenelor alese, însă efectele sunt atinse prin mici artificii cromatice “învățate” la lu-crul în natură, element tipic operelor realizate în perioada 1875-1885.

Opera de față, realizată între anii 1882-1883, se regăsește complet în această categorie aparte de opere. Scena de gen pictată de Aman în acei ultimi 10 ani oferă fără nicio îndoială măsura măiestriei artistu-lui, compozițiile fiind în aceeași măsură picturi de o rară subtilitate picturală, cât și documente ale unei epoci apuse. Opera de căpătâi a ciclului seratelor și balurilor mascate era pictată de Aman în cur-sul anului 1885 -"Bal mascat în atelier", Muzeul Național de Artă al României.Studii de personaj apar aproape unitar în jurul figurii feminine (soția, fiica vitregă) și de cele mai multe ori sunt axate pe o apariție pitorească - scenă mondenă, bal, carnaval sau unele activități de societate. Opera noastră răspunde acestor cerințe, rezonează cu ciclul de scene de interior tipice, însă reușește să se individualizeze prin tipologia personajului sau mai bine spus prin personajul "jucat" de modelul ales. (I.P.)

Theodor Aman, Bal mascat în atelier (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

Theodor Aman, Dominoul verde, acuarelă (detaliu) Muzeul Național de Artă al României, nr. de inventar 25922/1332, clasată Tezaur în Patrimoniul Național Cultural.

190 191

(Gyula HalÁsz) BrassaÏ(1899, Brașov - 1984, Nisa, FranŢa)

Chiar dacă a studiat pictura și sculptura la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, Gyula Halazs avea să își găsească vocația în alt domeniu al artelor vizuale. Fotografia, cea care l-a făcut celebru pe Brassaï, era descoperită de artist tocmai în relație cu Parisul, de altfel prima expoziție fiind dedicată orașului surprins pe timp de noapte. A beneficiat de societatea artistică pariziană, Montparnasse-ul oferindu-i ocazia să se împrietenească și să fotografieze personalități precum Dali, Picasso sau Matisse.

Graffiti I - lucrare folosită la realizarea tapiseriei "Harpie", Million&Associes,

2006, 170.000 €

352Autoportret

fotografie, 29 × 23 cmsemnat în ştampilă pe verso, BRASSAI 81. RUE DU FAUBERG St-JACQUES PARIS XIV PORT ROYAL 23-41; dreapta sus, în pix, NO. 60B+4


Proveniență:colecţia criticului şi istoricului de artă Radu Bogdan.

353Jardin Exotique du Monaco[cca. 1945]

fotografie, 29.5 × 23 cmsemnat în ştampilă pe verso, BRASSAI 81. RUE DU FAUBERG St-JACQUES PARIS XIV Teleph.: PORT ROYAL 23-41; intitulat dreapta jos, în pix, Jardin Exotique de Monaco; dreapta sus, în pix, Mi.1046, 16


Proveniență: colecţia criticului şi istoricului de artă Radu Bogdan.

192 193

Saul Steinberg(1914, Râmnicu Sărat - 1999, New York)

Arthur Segal(1875, Iași - 1944, Londra)

Arthur Segal este astăzi văzut drept un produs al culturii europene, barierele teritoriale fiind depășite de însuși artistul ce a activat cu suc-ces în România, Germania, Elveția și Anglia. A fost atras de cele mai pertinente curente care i-au fost contemporane. A pictat influențat de impresionism și postimpresionism, s-a raliat secesionismului german, a fost expresionist, cohetând însă și cu teoriile dadaiste. În paralel cu creaţia artistică și-a exercitat şi talentul de teoretician al picturii, fiind un profesor de mare succes.

În 1942, revista The New Yorker i-a sponsori-zat intrarea în Statele Unite, astfel începând legătura fructuoasă dintre Steinberg și această publicație. Pentru restul vieții sale, Steinberg va contribui cu aproape 90 desene de copertă și peste 1200 de alte desene pentru New Yorker. În perioada celui de al doilea război mondial, Steinberg a lucrat pentru serviciile de informații militare, fiind staționat în China, Africa de Nord și Italia. În 1946, împreună cu artiști ca Arshile Gorky, Isamu Noguchi și Rob-ert Motherwell, a participat la expoziția "Four-teen Americans" de la Museum of Modern Art din New York.

Der Sundenfall Christie's 2009,

228.595 €Vedere asupra lumii de pe Ninth AvenueChristie's 1993,

179.890 €

354Pagină de jurnal

litografie, 38 × 28 cm


355Flori de primăvară[1910]

ulei pe carton, 43 × 32 cmsemnat şi datat stânga jos, cu albastru, A. Segal, (1)910


Opera este însoţită de certificat de autenticitate eliberat de monograful artistului, dr. Pavel Liska.

În cea de a doua jumătate a deceniului întâi al secolului trecut, Segal devenea un membru ilustru al Secesionului și Neo-secesionului berlinez și, pe lângă colaborările cu Die Brücke și Die Blaue Reiter, devenea co-fondator al “Neue Sezession”(1910), alături de Ernst Ludwig Kirschner sau Max Pechstein. Sub această umbrelă modernistă, proto-avangardistă, Segal va crea până în jurul lui 1910, folosindu-se de tehnica divizionistă și pointillistă, fiind considerat un Neo-impresionism, atât în critica din Germania, cât și în cea din România. În 1910 avea să aibă o expoziție personală în cadrul Societății “Arta”, la sala din strada Lascăr Catargiu nr.7, moment în care nu puțini cronicari menționau “întâia expoziție de artă modernă de la noi” (“Minerva”, 8 martie 1910).

Verso

194

Părăsind cursurile Şcolii de Beaux-Arts din Paris pentru a se alătura coloniei artistice de lângă pădurea Fontainebleau, Grigo-rescu s-a format în jurul unor artişti precum Camille Corot, Gustave Courbet sau Jean-François Millet. Grigorescu a asimilat şi a filtrat experienţele acestora, opera sa din perioada de început invocând liric măreţia naturii - aceeaşi care răzbate şi din pictura lui Corot - realismul lui Courbet şi figura ţăranului, aşa cum descinde din arta lui Millet. Perioada de la Barbizon a constituit una dintre premisele esenţiale ale formării viziunii sale profund originale, marcată de opţiunea pentru realism şi limbaj spontan.

Nicolae Grigorescu(1838, Pitaru, DâmboviŢa - 1907, Câmpina)

Ţărăncuţă odihnindu-seLicitaţia de Art Nouveau şi Romantism, Artmark

aprilie 2011, Bucureşti 270.000 €

356Doamna cu pălărie

creion pe hârtie, 7.5 × 6.5 cm


Pe verso:"Schița de față este originală de tatăl meu, pictorul N. Grigorescu Gh. N. Grigorescu".

357Întoarcerea de la târg

ulei pe placaj, 20 × 26 cmsemnat dreapta jos, cu roșu, Grigorescu


195

196 197

358Ciobănaș[cca. 1890]

ulei pe pânză, 61 × 38 cmsemnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu

Valoare estimativă: € 50.000 - 75.000Proveniență:colecția dr. Maria Avramescu.

Bibliografie:ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)”, MNAR, 2008VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910

Chiar dacă primele opere inspirate de viața țăranului apar de timpu-riu, încă din deceniul șapte al secolului al XIX-lea, cele mai însemnate creații ce definesc această temă pot fi identificate în special după 1880, când Grigorescu începe să stea mai mult în țară. Călătoriile în Franța, în special cele realizate în Bretania, aveau să reprezinte și ele un factor esențial pentru viitorul ciclu relevant discuției de față, nu atât prin exersarea temei, ci pentru structurarea unei palete mult mai vii, materializate într-un impresionism de factură personală. În fapt, acesta a fost și unul dintre elementele ce a condus la apariția unui produs pictural atât de însemnat: îmbinarea fericită între o manieră împroprietărită și utilizarea ei în modelarea unei tematici locale, specifice – țăranul român și activitățile acestuia – subjugate unei estetici idealizante.

Dacă acele prime decenii în care a studiat și pictat în Franța au reprezentat perioada de propulsie a lui Grigorescu către titluri dintre cele mai măgulitoare, etapa următoare, petrecută din ce în ce mai mult în țară, și în special după 1890 la Câmpina, a surprins în inte-gralitate maturitatea marelui artist. Chiar dacă cele două componente biografice sunt caracterizate prin cele mai specifice lucruri, indivi-du-alizate, calitățile comune nu au lipsit din evoluția picturii. Factorul cel mai evident în ultimii ani, cel care a și definit această etapă, lumina, cea mai calitativă valență a albului, ajungea să fie punctul de interes al pictorului încă din anii petrecuți la Barbizon. Paleta luminoasă avea să devină o instituție în sine, atât în momentele cele mai profunde ale picturii, prin efect, dar în special mai târziu, în acel manierism de o notorietate senzuală. Chiar dacă și sănătatea pictorului a fost pusă în discuție, știindu-se despre problemele de vedere pe care le-a avut, influența acestora asupra produsului final nu au putut împiedica apariția unor opere valoroase. Și acest lucru poate fi probat prin faptul că primele manifestări ale bolii de ochi apar încă din 1887, așadar cu aproape 20 de ani înainte ca Grigorescu să își încheie cariera.

Nicolae Grigorescu, Convoi de care, pe valea Orății Licitația "3 colecții și 3 colecționari" Artmark, 2015, adjudecat pentru 22.000 €

Bibliografie:BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)”, MNAR, 2008MATEESCU, Denia (şi alţii), ”Nicolae Grigorescu (1838-1907). Ininéraire d’un peintre roumain de l’école de Barbizon à l’impresionisme” (cata-log), Somogy éditions d’art, Paris 2006VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910

Contribuţie a lui Grigorescu la tematica de plein air a Impresionis-mului, tipologia cunoscută a seriilor panteiste de ciobani devine de această dată cadru pentru un anume exerciţiu pictural voit de art-ist, făcând parte din estetica schiţei care-i este atât de dragă. Spre deosebire de atâtea variante ale subiectului, construcţia pe verticală rezervă cerului o mică porţiune de alb colorat, un triunghi, imaginea rămânând dominată de interesul pentru personaj şi relaţia spaţială a acestuia cu natura. Îmbăiat în atmosfera văratică, identificabilă ca atare prin calitatea luminii şi cromatica vegetaţiei, personajul gracil şi delicat este parcă adus în planul din faţă, spre a i se putea descifra dulceaţa trăsăturilor şi expresia melancolică a figurii. El ne evocă acea preţioasă informaţie din amintirile lui Constantin Istrati referitoare la Maria Danciu, model preferat, soţia artistului, pe care acesta o deghiza uneori în haine de cioban, pictând-o ca atare sur le motif.

Materia cromatică e dispusă cu o mare siguranţă prin gesturi rapide de penel, într-o reţea de tuşe libere şi dezinvolte, aşternute în plan vertical ca nişte mari virgule sau ca nişte pete ce trimit cu gândul la abstracţionism. Suprafaţa tabloului “se încarcă” de materie picturală, dar nu în exces, ci paradoxal, prin transparenţe, pulsaţia întregii imagini sugerând trimiteri spaţiale. Aşa cum se întâlneşte adesea la Grigorescu, lucrarea este pictată pe o pânză adusă din Franţa, ce poartă ştampila fabricantului şi a vânzătorului de articole de pictură - Alexis Ottoz şi Félix Voisinot - , adresa magazinului, Notre Dame de Lorette 46, aflându-se în apropierea zonei în care artistul a avut atelier mai mulţi ani la rând.

Sinteză fericită între ceea ce autorul şi-a propus şi calitatea expresivă a propriului său gest, lucrarea se impune prin conotaţiile ei de moder-nitate, aşa cum se petrece de multe ori în faza din jurul anului 1900, căreia pictura de faţă îi aparţine probabil. Paleta compusă din culorile naturii, este şi ea specific grigoresciană. (I.B.)

Opera este reprodusă și menționată în "N. Grigorescu", George Oprescu [-R. Niculescu], vol. II, Bucureşti, ed. Meridiane, 1962 la cat. 198, sub titlul de "Cioban tânăr", pag. 282.

198199

200 201

Bibliografie:Ionel Jianu, V.Beneş, Mărturii despre N.Grigorescu. Antologie critică, Bucureşti, ESPLA, 1957G.Oprescu [-R.Niculescu], N.Grigorescu, vol.I, II, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1961, 1962Francisc Şirato, Grigoresco, Bruxelles, Editions de la Connaissance, 1938Vasile Varga, Nicolae Grigorescu, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1973Ioana Vlasiu, “Grigorescu japonizant?”, in volumul Nicolae Grigorescu şi modernitatea, coordonator Ioana Vlasiu, Institutul de Istoria Artei ”G.Oprescu” al Academiei Române, Bucureşti, ed.Domino, 2008, p. 87-99

Prin capacitatea de sugerare a atmosferei ce învăluie în lumină aurie peisajul, prin stăpânirea măiastră a întregii orchestraţii, lucrarea se înscrie în faza de maturitate a operei lui Grigorescu, probabil către 1880-1890. Punerea în pagină a lucrării este un decupaj pe care artistul, vrăjit de spectacolul Naturii, îl operează: alege dominanta “pământităţii“ şi a vegetalului şi rezervă aproape o treime din suprafaţa suportului, bolţii cereşti, rotunjite la întâlnirea cu solul. Cerul devine protagonist al ansamblului, prin densitatea materiei picturale, prin contrastul culorilor reci cu ocrurile telurice, prin lumina pe care o generează. Ştiind să sugereze astfel momentul de anotimp şi de zi, Grigorescu se declară şi de acestă dată înrudit cu impresioniştii cărora le fusese coleg la Paris, în atelierele perioadei de formaţie (deceniul 7). Realizat cu mijlocele de expresie specifice picturii de plein air, peisajul acesta de sfârşit de vară pulsează de nervul gestual prezent în aşternerea materiei picturale în tuşe de pensulă şi în cuţit de paletă. Lucrarea de faţa aparţine unei serii de peisaje -variaţii pe aceeeaşi temă, imagini ale zonei subcarpatice din preajma Câmpinei şi a Posadei - executate cu ştiinţa şi libertatea de expresie a maturităţii creatoare şi cu aceeaşi proaspătă sensibilitate pe care Grigorescu o încearcă în faţa Naturii. (I.B.)

359Primăvară la Posada

ulei pe lemn, 23.5 × 45 cmsemnat stânga jos, cu roșu, Grigorescu


Nicolae Grigorescu, Peisaj pe Valea PosadeiLicitația Tableaux Impressionnistes et Modernes Artmark, 2012, adjudecat pentru 44.000 €

202 203

Carol Popp de Szathmari(1812, Cluj-Napoca - 1887, București)

Tipologii și costume populare din România, PHOTOGRAPHY: THE COLLECTION OF MARIE-THÉRÈSE AND ANDRÉ JAMMES,

Sotheby's, octombrie 1999, Londra624.699 €

Originar din Sătmar (Satu Mare) – aşa cum indică şi numele artistului – Carol Popp de Szathmari îşi va croi propriul drum pe urmele strămoşilor distinşi de către împărat la rangul de nobili pentru activitatea lor de “intelec-tuali, oameni de carte, în legătură cu biserica, specializaţi în chestiunile teologice”. Pictor și grafician, primul fotograf documentarist și de artă din țară, pictor și fotograf al Curții Domnești și Regale, Szathmari este indiscuta-bil unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai sec. al XIX-lea.

Nicolae Tonitza(1886, Bârlad - 1940, București)

Pictor, grafician, literat, critic de artă şi profesor, Nicolae N. Tonitza este una din-tre personalitățile emblematice ale artei româneşti moderne. Cunoscut drept ”picto-rul copiilor”, datorită portretelor de copil pe care le-a reprezentat prin prisma amintirilor propriei copilării triste, marcate de neajun-suri şi violență în familie, Tonitza s-a contu-rat plastic drept unul dinte cei mai autentici reprezentanți ai expresionismului în arta românească modernă. Primul contact al lui Nicolae Tonitza cu arta a avut loc în Bârlad, oraşul său natal, unde în 1895 are o profundă revelație artistică văzând un desen de-al lui Nicolae Vermont expus în vitrina unei librării.

Nud în iatac Licitația de Iarnă, Artmark, decembrie 2011, București

290.000 €

360Cu caprele[1879]

acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 52 × 34 cmsemnat şi datat dreapta jos, cu negru, Szathmari, 1879; notat și localizat stânga jos, cu negru, Stoica, Razgrad


361Odaliscă[1938]

laviu pe hârtie lipită pe carton, 28.5 × 15.5 cmsemnat şi datat stânga sus, în creion, Tonitza, 1938


362După baie

laviu şi creion pe hârtie, 18.5 × 11 cm


204 205

Nicolae Tonitza, Nud întins Licitația de Toamnă Artmark, 2010, adjudecat pentru 22.000 €

Nicolae Tonitza, Nud din "Viața și opera lui Tonitza", Alexandru Cebuc, Adevărul, 2009

363Intimitate[1933-1934]

ulei pe carton, 40 × 19.5 cmsemnat dreapta sus, cu brun, Tonitza


Bibliografie:BABA, Corneliu, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962ȘORBAN, Raul, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973

Începând cu 1926 tema nudului revine frecvent în operele lui Tonitza. De altfel la prima expoziție a Grupului celor Patru, din 1926, expunea ”Nud în iatac” lucrare apreciată printre mai numeroasele portrete de copii prezentate. Desenul, tehnica pe care și-a perfecționat-o de-a lungul colaborării cu diverse reviste pentru care a lucrat satiră socială, este cel care susține forma în cazul nudului. Pictorul a ajuns treptat la armonizarea elementelor constructive ale acestei teme, forma și culoarea. Modelele sale preferate erau soția și fiicele sale.

“Niciunde conștiinciozitatea profesională nu este mai intens pusă la încercare, ca în studiul nudului”, scria pictorul. Lipsite de tridimen-sionalitate, desfășurându-și corporalitatea numai în plan, nudurile lui Tonitza, caracterizate de linia suavă, ondulată, prin care artis-tul reușește să sugereze feminitatea intrinsecă, capătă volum prin culoare. S-a vorbit despre linia lui Tonitza ca fiind influențată de Ingres ori de Modigliani. Cu toate acestea critica a identificat caracteristicile personale ale stilului său cum ar fi ”caligrafia netă și fină”, ”carnația de o dulce și somnoroasă moliciune în tonuri de nuanța trandafirului palid, a ivoriului sau a sâmburelui de migdală.” De altfel, pictorul pre-ciza că problemele care îl preocupau erau “grația și culoarea”, “grația va fi melodia ritmurilor liniare - iar culoarea: învăluirea simfonică în care va șerpui acea melodie.” Miron Paraschivescu este cel care a asemuit, cel mai potrivit, torsurile lui Tonitza cu ”niște viori vii.”

Fie că e vorba de nudul surprins în intimitatea camerei sau de tătăroaicele care i-au pozat de-a lungul timpului, Tonitza contemplă calm și cu încântare trupurile, pe care nu încearcă să le copieze, ci să le redea firesc. ”Cine se lasă cucerit în fața unui nud de voluptatea cărnii și nu de voluptatea de a picta – ratează,” nota pictorul chiar în perioada anului 1926.

206 207

Arthur Segal(1875, Iași - 1944, Londra)Ștefan Luchian(1868, Ștefănești - 1916, București)

Ştefan Luchian este, alături de Nicolae Grigo-rescu şi Ion Andreescu, unul dintre înteme-ietorii şcolii româneşti de pictură. La graniţa dintre secolele XIX şi XX, Ştefan Luchian, receptiv la înnoirile artei europene, a fost cel mai semnificativ dintre artiştii care s-au opus academismului şi artei de salon, îmbogăţind arta românească cu o pictură întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti. Colorist prin excelenţă, Ștefan Luchian acorda o grijă deosebită desenului, construind cu rigoare compoziţiile. Din lecţia impresionismului a preluat tehnica armoniei culorii pure, dar a respins ideea de a reda momentul, definit prin jocul luminii, căutând să singularizeze în arta sa ceea ce este permanent în lumea reală.

Două fete Licitația nr. 206, Goldart

aprilie 2013, București 300.000 €

364C

Bătrân pe strada Povernei[1904-1905]

ulei pe pânză, 36 × 20,5 cmsemnat stânga jos, cu negru, Luchian


Opera a fost pictată în perioada în care Ștefan Luchian locuia în strada Povernei nr. 8, casă în care a locuit între 1903 și 1907.

Opera a participat la expoziția societățiii Tinerimea Artistică, București, 1906 și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. 35, sub titlul "Un cerșetor".

Opera este reprodusă în articolul "Expozițiunea Tinerimii artistice", A.Costin din "Literatura și arta română", anul 1906, pag. 79.

Opera este reprodusă în "Ștefan Luchian. Pictură, pastel, acuarelă, desen", catalog critic de Theodor Enescu, prefață de Andrei Pleșu, Editura Institutul Cultural Român, București, 2007, pag. 248. Opera este menționată în "Luchian", Ionel Jianu, Petre Comarnescu, E.S.P.L.A., București, 1956, la pag. 66.

Ştefan Luchian este, alături de Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu, unul dintre întemeietorii şcolii româneşti de pictură. La graniţa dintre secolele XIX şi XX, Ştefan Luchian, receptiv la înnoirile artei europene, a fost unul dintre artiştii care s-au opus academismului şi artei de sa-lon, îmbogăţind arta românească cu o pictură întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti, inspirată din viaţa şi arta ţăranului român. Susţinător al libertăţii şi independenţei artei, respingând sterilitatea artei oficiale, se înscria în direcţia unei arte realiste şi progresiste. Era considerat, încă din timpul vieţii, reprezentatul spiritului modern în artă şi cel a cărui operă deschidea o nouă perioadă în pictura românească.

Întâlnirea cu Nicolae Grigorescu a constituit primul moment hotărâtor în formaţia artistică a lui Luchian, care spunea: „Tot ce ştiu am învăţat de la Grigorescu!”. Opera sa reprezenta un nou început în pictura românească, prin ruperea de tradiţia academică şi căutarea unei forme de expresie pentru propriile impresii vizuale, eliberate de orice constrângere. Luchian a găsit în opera înnoitoare a lui Grigorescu revelaţia adevăratei picturi, prin care a putut să îşi întărească propria vocaţie, caracterizată de înclinaţia către libertate şi spontaneitatea expresiei. Ducând mai departe lecţia înaintaşului său, a căutat să redea asecte grave ale realităţii româneşti, într-un stil caracterizat de forme simple şi culori strălucitoare, inspirat de arta populară.

Mai mult decât a asimila procedeele tehnice ale vremii, Luchian era preocupat să le folosească pentru a adânci adevărurile umane şi a desprinde înţelesurile sociale ale evenimentelor. Credea în arta „cu suflet şi conştiinţă”, iar pentru el, aceasta nu putea exista în absenţa dragostei pentru om şi pentru realitatea cuprinzătoare. L-au inspirat scenele din viaţa celor mulţi, care redau mişcările sufleteşti şi drama umană, din picturile lui Corot, Renoir, Daumier, Degas sau Toulouse-Lautrec. Conform principiilor sale artistice, artistul era dator nu doar să vadă şi să reproducă ceea ce vede, ci să descopere şi să cerceteze în profunzime adevărul sufletesc al celor pe care îi înfăţişa pictura, prin oglinda trăsăturilor lor.

„Umanismul lui Luchian constă în convingerea că arta trebuie să mărturisească în orice clipă sufletul omului, sentimentul lui. Umanis-mul său, însă, nu înseamnă numai dragoste pentru om, ci şi înţelegere cât mai adâncă şi mai vie a suferinţelor şi a năzuinţelor umane, luptă pentru sprijinirea şi afirmarea dreptului la viaţă, a dreptului pe care

208 209

Bibliografie:CIOFLEC, Virgil, “Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947

îl are omul de a se bucura de valorile adevărate ale vieţii. Umanis-mul său, ca adevăratul umanism filosofic, implică aşadar dragostea întemeiată pe cunoaştere, întregirea reciprocă a cunoaşterii şi a dragostei. Poziţia sa este un reflex vădit al concepţiei umaniste pentru că el aduce omul în centrul artei sale, creând cele mai adânci por-trete şi autoportrete din pictura noastră, cele mai pline de sensuri şi dătătoare de cunoaştere a omului şi conferind până şi priveliştilor şi florilor tâlcuri adânc umane...” (Ionel Jianu, Petru Comarnescu, „Ştefan Luchian”, Ed. de stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956, p. 109)

Preocupat să redea traiul celor umili, Luchian se opreşte asupra unor aspecte din viaţa mahalalei şi a cartierelor din periferie, pentru a mărturisi condiţia de viaţă a oamenilor, afirmându-se ca pictor al pei-sajului urban. La începutul secolului, în pictura românească predomi-na interesul pentru peisajul rural, tematică instaurată de Grigorescu prin modelul său apreciat şi adoptat aproape în unanimitate. Asupra vieţii citadine se aplecaseră înainte şi alţii, precum Theodor Aman, Grigorescu în unele lucrări, Sava Henţia sau Szathmari, dar la Luchian, reprezentarea oraşului constituie o preocupare majoră. Viziunea sa asupra mediului urban a devenit un model pentru pictori mai tineri, care aveau să continuie în aceeaşi direcţie de observaţie şa socialului: Steriadi, Tonitza, Bunescu şi alţii. Portretele de oameni nevoiaşi – florărese, spălătorese, vagabonzi şi muzicanţi, cerşetori, tăietori de lemne, lăcătuşi şi numeroşi copii – realizate în circa 10 ani, au valoarea de a reprezenta, fiecare, o categorie socială, alcătuind o galerie de tipuri umane pe care le cunoştea îndeaproape, alături de care a trăit şi ale căror suferinţe şi speranţe le-a ascultat mereu. Luchian pornea în reprezentare de la un sentiment dominant pe care îl dorea exprimat prin portret, de la care decurgeau mijloacele de expresie folosite. Iar această stare sufletească ce reprezintă de fapt nucleul lucrării, este o combinaţie între trăirile personajului şi fina lor receptare de către artist, prin care Luchian nu doar descrie starea de fapt a unui segment social, ci sugerează o atitudine faţă de acesta. El căuta să integreze personalitatea personajului, apropiindu-se înainte pentru a i-o descifra şi creând apoi formele plastice adaptate tonului ales al reprezentării. "Bătrânul din strada Povernei" descrie întocmai această manieră și, alături de opere ca "Tăietorul de lemne", "Moș Nicolae cobzarul", "După muncă spre casă" sau "Spălătoreasa", ne oferă cu adevărat o viziune unitară asupra unui ciclu realizat în primii 5 ani de după 1900.

Trecând în fundul grădinii a făcut "Spălătoreasa" și "Tăietorul de lemne"...curtea era imensă, peisajul era ca la țară, verdeață sălbatică fără straturi de flori .

Laura Cocea, Amintiri, vorbind despre casa din Povernei 8

Ștefan Luchian, Spălătoreasa (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

Ștefan Luchian, Tăietorul de lemne (detaliu)colecție privată

210 211

365T

Anemone[1911-1913]

ulei pe pânză, 46 × 56 cmsemnat dreapta jos, cu negru, Luchian


Proveniență: colecția magistratului Lazăr Munteanu (1869-1951); până în 1942, colecția acad. av. Emanoil Pantazi (1870-1942); până în 1981, colecția av. Alexandru Pantazi (1909-1987), nepot al lui Emanoil Pantazi; 1981-2015, bun în domeniul public al statului, în administrarea "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", ultimul loc de păstrare fiind Vila lac 3, Snagov; din 2015, în colecția ing. Emanuel Pantazi, fiul lui Alexandru Pantazi.

Lazăr Munteanu - nepot (de mamă) al colecționarului Iancu Kalinderu, magistratul Lazăr Munteanu a fost unul dintre cei mai însemnați colecționari ai perioadei dintre cele două războaie mondiale, regăsindu-se în suita reprezentativă a colecționismului românesc interbelic, alături de Krikor Zambaccian sau dr. Iosif Dona. A fost președinte al tribunalului Constanța, secretar general al Departamentului Justiției și judecător la Curtea de Casație, poziții care i-au oferit confortul financiar să devină unul dintre cei mai avizați cunoscători ai artei românești moderne.

Emanoil Pantazi - deputat de Ialomiţa (1899-1901), șef al comisiei Judiciare a Ministerului Afacerilor Externe în perioada 1930-1934, expert juridic al României la Conferinţa de la Haga (1929 - 1930), Comandor al Legiunii de Onoare Franceze (1934) și membru de onoare al Academiei Române (1929) - a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii românești, pe lângă cariera juridică fiind și un avid colecționar și donator de artă. Întreaga sa colecție, cu excepția a 6 opere, a fost donată, prin testament, Academiei Române.

Informații documentare: Opera a participat la a XII-a expoziție a societății Tinerimea Artistică, București, martie 1913 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 79, sub titlul "Anemone".

Opera este reprodusă în "Calendarul Minervei 1914", anul XVI, Minerva, București la pag. 42, în cadrul articolului dedicat expoziției Tinerimii Artistice pe anul 1913, sub titlul "Flori".

Opera a participat la expoziția "Luchian", Muzeul de Artă al R.P.R. catalog de Theodor Enescu, București, 1957 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 147, sub titlul "Anemone".

Opera a participat la expoziția comemorativă organizată cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea artistului "Florile în opera pictorului Ştefan Luchian", Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1966 și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. 54, pag. 68-69.

Opera este menționată în "Ștefan Luchian. Pictură, pastel, acuarelă, desen", catalog critic de Theodor Enescu, Editura Institutul Cultural Român, București, 2007, pag. 346, inventariată la cat. nr. 246.

Mențiuni speciale: Opera este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural Mobil. Ofertată statului român în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune prin notificarea, conform adresei 1326/09 octombrie 2015, aferent prezentei vânzări prin licitație.

212 213

Ștefan Luchian, Tufănele galbeneLicitația de Iarnă Artmark, 2014, adjudecat pentru 170.000 €

Ștefan Luchian, Garoafe (detaliu)Muzeul Național de Artă al României

Tematica florilor a fost conferită cu o nouă demnitate prin preocuparea consistentă a lui Luchian, opera sa consacrând-o într-un gen de sine stătător în pictura românească. Până a fi transformate, prin creaţia lui Luchian, într-un gen al picturii româneşti moderne, florile au parcurs un drum lung prin arta europeană, de la ilustraţiile botanice ştiinţifice din studiile despre natură, până la operele lui Delacroix, Van Gogh, Cézanne, Beckmann, Gris şi Picasso, ajungând în spaţiul artistic românesc pe pânzele lui Grigorescu şi Andreescu.

Flori atent aranjate în vaze apar în pictura religioasă apuseană încă din secolul al XV-lea, înfăţişate cu un grad de detaliere realistă atât de mare încât ar fi putut satisface cerinţele unei naturi statice independente, dacă ar fi fost decupate din compoziţiile de care aparţineau. În Nordul Europei, după jumătatea secolului al XV-lea, au început să apară diptice şi triptice religioase, care aveau reprezentate, pe verso, flori în ghivece de ceramică fină sau în vaze de cristal, poziţionate în nişe. Acestea aveau legătură iconografică cu subiectul pictat pe partea opusă, fiind ori atribute ale sfinţilor, ori simboluri ale caracterului personajelor portretizate.O altă sursă de provenienţă pentru naturile statice cu flori poate fi identificată în decoraţiile abundente ale marginilor şi ramelor din manuscrisele miniate ale secolului al XV-lea. Florile, redate cu un grad ridicat de realism botanic, sunt adevărate studii după natură, jucând un rol important în dezvoltarea picturii independente cu flori.

În pictura românească, florile apar mai întâi în pictura religioasă, având funcţii simbolice, iar în pictura de şevalet, abia în secolul al XIX-lea, ca atribute ale personajelor portretizate. Într-un portret al lui Anton Chladek, floarea apare opusă mătăniilor, ca simbol al vanităţii şi al efemerităţii plăcerilor lumeşti. Până a-şi găsi locul ca subiect principal al picturii, florile se găsesc alăturate fructelor sau altor obiecte ce compun naturi statice, gen considerat de importanţă minoră şi practicat, în spaţiul românesc, pentru primele dăţi şi în mod restrâns, de Ion Negulici şi Constantin Daniel Rosenthal, pictori formaţi în ambianţa şcolii vieneze. Pentru Negulici, florile se substituie naturii, reprezentând o parte a ei, adusă în atelier pentru a deveni obiectul reculegerii artistului. Andreescu s-a aplecat cu sensibilitate asupra florilor, în special a celor de primăvară, în care vedea concentrat misterul puterii de regenerare a naturii. Nicolae Grigorescu, primul în pictura românească care s-a îndreptat dintr-un sentiment autentic asupra naturii, a pictat florile modeste pe care le-a întâlnit în grădinile şi livezile ţăranilor – nalbe, crengi înflorite de cireş şi măr, maci sau

214 215

Stânga sus, "Anemone", reprodus în "Florile în opera pictorului Ştefan Luchian", București, 1966, cat. nr. 54.

Din "Calendarul Minervei", 1914, pag. 42.

Bibliografie:CIOFLEC, Virgil, “Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947

măceşi – evocând frumuseţile care alinau traiul aspru al oamenilor. Remarcabil pictor de naturi moarte cu flori, Grigorescu a fost o sursă de inspiraţie în pictura cu flori a lui Luchian, dar mai mult decât atât, i-a oferit un model de înţelegere a naturii.

Luchian a fost contemporan curentului simbolist, cu care împărtăşea predilecţia pentru flori şi înclinaţia către conferirea lor cu atribute alegorice, dar de care s-a distanţat fundamental prin atitudinea faţă de viaţă. Dacă simboliştii explorau melancolia sufletului, pesimismul şi spleenul, Luchian vedea lumea cu seninătate şi admiraţie pentru pluralitatea formelor ei de viaţă. Tot în această filieră se înscrie şi tendinţa sa animistă, prin care însufleţeşte plantele, încercând să le cunoască natura şi portretizându-le în pictură.

Picturile cu flori îl apropie pe Luchian de arta populară, nu numai prin trimiterea pe care o fac ulcelele în care sunt aşezate florile, ci prin ambianţa cromatică a tablourilor sale, inspirată din tonurile ceramicii smălţuite. Brunul fundalurilor, fără a încerca să creeze iluzia de spaţiul are modulaţii ce amintesc de lutul din care sunt făcute vasele, iar subtilitatea nuanţelor de verde ale tijelor plantelor şi frunzelor, de la pal, la verde smarald, verde-gri şi verde închis se regăsesc în modelele decorative ale olăriei populare. Există o profundă unitate materială în aceste picturi, care ilustrează, cu parcimonie în folosirea mijloacelor, o poveste despre natura ţinuturilor româneşti, felul în care este transfigurată aceasta în creativitatea populară şi armonia care există între pământuri, oameni şi obiectele lor şi elementul natural omniprezent.

216 217

Bibliografie:COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007

Vocaţia viitorului pictor se manifestă încă din copilărie, refuzând cariera militară pe care i-o pregătise tatăl (maior) Dumitru Luchian. La momentul potrivit (1885) Luchian este admis la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, la secţia de pictură, unde i-a avut ca profesori pe Theodor Aman şi Gheorghe Tătărescu. După absolvirea studiilor de la Bucureşti, în anul 1889, şi obţinerea medaliei de bronz pentru lucrările „Cap de expresie” şi „Studiu după natură”, tânărul artist pleacă cu o bursă la München, unde studiază două semestre la Academia de Arte Frumoase, executând totodată cópii după Rembrandt şi Correggio.

Mediul academist riguros german nu îl mulţumeşte, iar în 1891 se îndreaptă către Paris, unde studiază la Academia Julian, cu profesorul W. Bouguereau, repetând totodată experienţa studiului în muzee sau expoziţii temporare din capitala Franţei, aflată în acea perioadă în plină efervescenţă impresionistă. De la Paris trimite mai multe lucrări cu care participă la expoziţiile „Cercului Artistic” şi la „Expoziţiile artiştilor în viaţă”. Operele sale vădesc unele influenţe ale artei lui Manet şi Degas, tabloul „Ultima cursă de toamnă” fiind unul dintre exemplele concludente în acest sens.

Tehnicii uleiului, Luchian îi alătură fineţea pastelului, în care a re-alizat numeroase peisaje şi naturi statice. Fluiditatea contururilor, delicateţea catifelată a naturii le-a evocat cel mai bine prin interme-diul pastelului. Motivul copacilor situaţi pe suprafaţa uşor înclinată a colinelor a fost abordat de multe ori de artist, atras de valorile sale decorative. Reinterpretat de mai multe ori în peisajul unduitor al Brebului, motivul copacilor emană o anumită simplitate, vizibilă mai ales în întrebuinţarea mijloacelor. Într-una din scrisorile către colecţionarul, criticul de artă şi prietenul Victor Cioflec, artistul spunea: „Subiect modest, redat cu atâta simplicitate, de te miri cum acele câteva tonuri pot să reverse atâta farmec. Poate pentru că e linişte, umbră, pace.” (v. Theodor Enescu, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007, p. 407)

366Drum de ţară (la Brebu)[1908]

pastel pe hârtie, 35 × 47 cmsemnat, stânga jos, cu negru, Luchian


Ștefan Luchian, Crâng la Brebu Licitația de Toamnă Artmark, 2010, adjudecat pentru 42.000 €

Pentru cele mai speciale evenimente, noi va oferim cele mai deosebite spatii.Alegeti intre impresionanta sala Le Diplomate, clasicul Lobby Le Colonnade

sau recent renovatul Lobby adiacent restaurantului Roberto's.

Pentru mai multe informatii si preturicontactati echipa de vanzari la [email protected]

sau la 021 303 3777

Eleganta si Stil la Athénée Palace Hilton

Pe data de 5 octombrie 2015 a avut loc deschiderea oficială a Anului

Universitar 2015-2016 la Universitatea Națională de Arte din București.

În calitatea sa de instituție de invățământ superior în domeniul

artelor vizuale, cu o foarte bună reputație națională și internațională,

Universitatea Națională de Arte din București asigură o formare

adecvată pentru viitorii practicieni și teoreticieni din domeniile

artelor vizuale, premiza esențială a educației oferite fiind racordarea

la cerințele societății actuale românești, precum și sincronizarea cu

tendințele și curentele artistice semnificative ale artei contemporane la

nivel european și universal.

Cea mai bună carte de vizită a așezământului de învățământ superior

artistic bucureștean o constituie pleiada de importanți maeștri ai artei

naționale și universale care au căpătat o primă formare profesională

în cadrul Școlii de Belle Arte fondată, în 1864, de Theodor Aman și

Gheorghe Tattarescu. Trebuiesc astfel amintiți selectiv Constantin

Brâncuși, Victor Brauner, Paul Neagu, Ioan Andreescu, Ștefan Luchian,

Gheorghe Petrașcu, Sabin Popp, Aurel Jiquidi și Lucian Grigorescu, sau

absolvenții care au activat și ca profesori în cadrul instituției, precum

George Demetrescu Mirea, Francisc Șirato, Jean Al. Steriadi, Camil Ressu,

Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Karl Storck, Dimitrie Paciurea,

Cornel Medrea, Oscar Han, Ion Jalea, Gabriel Popescu, Octav Grigorescu,

Simion Iuca, Ion Bitzan, Cecilia Cuțescu-Storck, Zoe Băicoianu și Mac

(Mihai Filip) Constantinescu; și concomitent, în sfera istoriei artei, esteticii

și criticii de artă personalități precum Alexandru Tzigara Samurcaș, Eugen

Schileru, Ion Frunzetti sau Vasile Drăguț.

În vederea atingerii obiectivelor propuse, Universitatea dispune astăzi

de un corp profesoral de elită, bine racordat, prin activitatea artistică

sau teoretică, atât pe plan național cât și internațional, la viața culturală

a momentului, precum și de o infrastructură materială și de o seamă de

dotări tehnologice de ultimă generație, capabile să răspundă cerințelor

actuale de formare profesională ale celor peste 1400 de studenți de la

cele trei nivele de studii - licență, masterat și doctorat.

UNAB - 010773, Str. G-ral Budișteanu, nr. 19 tel / fax: 0213125197 / 429 mail: [email protected]

deschiderea anului universitar 2015-2016, UNArte

www.unarte.org

ranged from the 15th to the 20th century, belonging to the Italian Rennaisance, Flemish, Dutch, German, Austrian, French and Hungarian art schools. The religious art collection from Banat consist of over 1000 works, most of them being paint-ed on wood. This collection offers the possibility to identify the preferences of the local church builders (of Romanian and Serbian origin) and displays works by the most important local painters of the 18th century: Nedelcu Popovici, Andrei Andreevici, Ștefan Tenețchi or George Diaconovici. The transition from the origina wood icon to the one painted on canvas, practiced by the 19th century artists from Banat, is illustrated in the collection by Mihail Velcelean, Dimitrie Turcu, Nicolae Hașca, Nicolae Mărășescu. The iconographic material of the religious art collection exemplifies the two directions, traditional and Western, which caracterised the artistic creation destined to the Orthodox communities from the multi-ethnic and multi-confessional region of Banat. The 19th century art collection from Banat was establishd by Zsigmond Ormós (1813-1894) who collected, along with European art, paintings signed by local artists such as Imre Vizkelety, Elek Szamossy, Anton Fialla, Nicolae Popescu, Ede Komlóssy or Wodiczky. Later, the collection was enriched by neoclassical pastel paintings by Anselm Wagner, Bie-dermeier portraits by Gábor Melegh and Károly Brocky, “primitivism” works by Dimitrie Turcu, or realist portraits by Ioan Zaicu, illustrating the direction of the Banatian painting in a period of over 120 years. At the end of the 19th century, the rupture from Wien school of art is produced. Thus, the portraits by János Wälder, who was taught at the Budapest Art Academy, or genre scenes by Adolf Humborg, influenced by the Düsseldorf painting school or works by Stevan Aleksić, taught at Munich. The Inter-war art collection from Banat illustrates the new artistic currents: constructiv-ism, cubism, expressionism and post-impressionism: Alexandru Popp, Oskar Szuhanek, Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Atanasie Demian Albert Varga, Ştefan Szőnyi, Ioan Isac, Stefan Jäger or the remarkable Julius Podlipny, to name just a few of the most important painters of that time. From the inter-war period emerges the museum’s sculpture collection, with works by artists such as erdinand Gallas, Andrei Gál, Sebastian Rotschingk and Dezideriu Novac. The contemporary art collection contains works by artists from the second part of the 20th centu-ry. During that period, Timişoara became one of the most important and dynamic centers of avant-garde in Romania. Groups like Sigma and 111 were well known at national and international scale. Corneliu Baba, one of the most prodigious Romanian painters of the 20th century, has a special place in Timişoara Museum of Art. His most important works were donated by the master to the people of Timişoara, in memory of the years he spent here as a young artist. The opening of the museum coincided with the celebration of the painter’s centenary. The decorative art collection consists of about 1.500 pieces and is divided into distinctive sub-collections: furniture, ceramics, glass, clocks, rugs, and common metal and wood objects. Speaking of the artistic significance, the pieces of this collection exemplify the European styles starting from the 18th century until the emerging of Second World War. Historically and statisti-cally, they certify the European and Romanian production through the workshops and factories in which they were produced.

Prof.univ.dr. Victor NEUMANNDirector al Muzeului de Artă Timișoara (MArT)

The Director of the Timișoara Museum of ArtHistorian, Professor of Modern and Contemporary History of Romania

and East-Central Europe at the West University of Timișoara

MUZEUL DE ARTĂ TIMIȘOARA (MArT)TIMISOARA MUSEUM OF ARTShort presentation

Găzduit în Palatul Baroc, o clădire de referință istorică și arhitecturală pentru Timișoara și pentru România, datând din secolul al XVIII-lea, Muzeul de Artă Timișoara (MArT) este o instițuție dinamică, avînd o bogată activitate expozițională, artistcă, șiințifică și culturală. Prin tot ceea ce concepe și pune în viață, MArT și-a propus să devină parte intergrantă a muzeografiei europene a secolului XXI. Organizează evenimente cu impact național și internațional, conferințe, lansări de carte, concerte și sesiuni științifice, publică albume, cataloage, monografii, reviste în limbile romană și engleza, promovează cultura artistică și umanistă la nivel local, național și internațional. MArT deține colecții reprezentative din creațiile marilor pictori, sculptori, ceramiști, ca de ex-emplu colecția Ormos Zsigmond, colecția Corneliu Baba, colecția Grupului de avangardă Sigma, colecția de ceramică și sticlărie produsă în atelierele celebre din Europa Centrală în secolul al XIX-lea, colecția de icoane bisericești provenind din lăcașurile de cult ale Banatului românesc și sârbesc, clasici ai picturii românești (Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ion Andreescu, Sava Henția). MArT organizează în fiecare an un Simpozion internațional publicând revista științifică sub numele Euroregionalia; cooperează cu instituții similare din țară și străinatate (Muzeul Na-tional de Artă a României, Muzeul Național Bruckental, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest Timișoara, Universitatea Națională de Arte București), cu muzee și galerii din Serbia, Ungaria, Germania, Luxemburg, Franța și Anglia.Din inițiativă proprie sau prin cooperare, MArT se înscrie în circuitul artistic și muzeografic de tip nou, producând expoziții reprezentative prin care sunt promovate creațiile artistice uni-versale, ca de exemplu acelea semnate de REMBRANDT, DALI, TOULOUSE-LAUTREC, PICASSO, CHAGALL ș.a. Multe dintre acestea joacă un rol esențial în formarea publicului românesc iubitor de artă. MArT a organizat și va organiza numeroase expoziții temporare ale unor artiști români de renume național și internațional, între care amintim: PAUL NEAGU, DAN PERJOVSCHI, ȘTEFAN BERTALAN, JULIUS PODLIPNY, SILVIU ORĂVIȚAN, ȘTEFAN CÂLȚIA, SORIN ILFOVEANU, GHEORGHE ANGHEL, CĂTĂLIN BĂLESCU, CONSTANTIN FLONDOR ș.a. Între 3 și 31 octombrie 2015, MArT cooperează cu Fundația Art Encounters în organizarea și realizarea celei dintâi ediții a unui festival internațional al artelor, găzduind o expoziție reprezentativă a acestuia.

Timişoara Museum of Art was founded on the first of January 2006, emerging from the Art Section of the Banat Museum, in the city of Timişoara – the most important city of the Banat province and the town which started the anti-communist revolution in 1989. The vi-cinity of the city with Hungarian and Serbian border gives its ethnical and cultural diversity and welcomes tourists and business-men from all over the Europe. The building that hosts the Timişoara Art Museum is a great Baroque Palace designed by architect J. Klein and built by the Habsbourgs in the 18th century (1752-1754) in the Union Square (Domplatz), former administrative centre of the city.The patrimony of Timişoara Art Museum consists of over 6000 pieces: paintings, gravures, sculptures, decorative art and furniture. The paintings range from the Italian Renaissance period to the 20th century European and Romanian art. It also includes the most important collection of paintings created by Banat artists from the 18th century to present day.The core of the European art gallery consists of Zsigmond Ormós’s (1813-1894) dona-tion, a very important figure of the cultural life from Banat region, important collector and founder of the first museum in Timişoara. The European art collection includes paintings

MUZEUL DE ARTĂ / PALATUL BAROC DIN TIMIȘOARA GĂZDUIEȘTE ÎN LUNA MARTIE A ANULUI 2016 EXPOZIȚIA STUDII PENTRU MANIERISM A PICTORULUI CĂTĂLIN BĂLESCU. EXPOZIȚIA CUPRINDE PICTURĂ ȘI DESEN DIN ULTIMA PERIOADĂ DE CREAȚIE A ARTISTULUI. ÎNTR-O PIAȚĂ BAROCĂ, ÎNTR-UN PALAT BAROC - O PICTURĂ NEO-BAROCĂ

Cătălin Bălescu, Grădina | The Garden, ulei pe pânză | oil on canvas 114x167 cm. 2012

Bulevardul Carol I, Nr. 57, Sector 2

Telefon: 031.405.75.75Mobil: 0733.376.804

E-mail: contact@laleh�ower.ro

Creații cu stil și personalitate

W H AT Y O U E X P E C T E D :

W H AT Y O U D I D N O T :

JOIN OUR GLOBAL LOYALTY PROGRAMAT ACCORHOTELS.COM

DISCOVERMERCURE

MORE THAN 700 HOTELSAROUND THE WORLD.

MERCURE BUCHAREST CITY CENTERNEW 4-STAR HOTEL RECENTLY OPENEDEnjoy the charming atmosphere of our brand new hotel, in a premium downtown location. Ideal for your business meetings, as well as for leisure.

BOOK NOW FOR OUR BEST PRICE GUARANTEEAT MERCURE.COM

15-17-17A George Enescu Street, Bucharest I 0372 42 6009 I [email protected]

illy Art Collection Limited Edition can by Andrei Măceșanu, Romania 2015.

Learn more at: www.probrands.ro

MAKING ART PART OF YOUR DAY

We believe that great coffee is also an experience of genuine beauty. This is the reason we have such a close relationship with contemporary art. Over the last twenty years more than 100 artists have contributed to the creation of the illy Art Collection. In 2007, James Rosenquist was the first artist to bring their work to the illy coffee can, and in 2007 illy Sustain Art was launched to promote young talents. The competition “Design the illy can” is our first national project, created in collaboration with the Bucharest Academy of Fine Arts. The winning artwork, by Andrei Măceșanu will now decorate 20,000 illy cans, celebrating the social power of coffee.

Alexandru MedeleanDirector, Lider servicii integrate pentru antreprenori şi afaceri de familie [email protected]

Mihai AniţaPartenerLider Servicii de audit pentru antreprenori şi afaceri de [email protected]

Ionuţ SimionPartenerLider Servicii de consultanţă fiscală pentru antreprenori şi afaceri de [email protected]

Pentru mai multe informaţii despre studiu şi serviciile noastre vă rugăm contactaţi-ne:

Servicii integratepentru antreprenorişi afaceri de familie

Alăturându-ne iniţiativei globale PwC Family Business Survey, prin publicarea studiului cuprinzând principalele rezultate pentru România, oferim pentru prima dată antreprenorilor şi afacerilor de familie o platformă pentru a-şi împărtăşi opiniile asupra tendinţelor economice şi asupra problemelor specifice care le influenţează creşterea.

Raportul nostru asupra principalelor rezultate ale PwC Family Business Survey în România transmite trei mesaje centrale:• pentrueconomie: antreprenorii şi afacerile de familie aduc stabilitate economiei şi reprezintă un

important motor de creştere;• pentruantreprenorişiafaceridefamilie: principalele provocări sunt legate de creşterea afacerii,

calitatea angajaţilor (recrutare, retenţie, pregătire) şi planificarea succesiunii;• pentruguvern: importanţa şi rolul afacerilor de familie trebuie recunoscute într-o mai mare măsură.

© 2013 PwC. Toate drepturile rezervate. „PwC” semnifică reţeaua de firme membre ale PricewaterhouseCoopers International Limited (PwCIL), sau, după cum este cazul firme individuale membre ale reţelei PwC. Fiecare dintre acestea este persoană juridică cu statut independent şi nu acţionează ca agent al PwCIL sau a oricărei alte firme membre.

Afacerea de familie Un model sustenabil pentru secolul 21

www.pwc.ro/fambizsurvey

+4021.206.64.26 | www.ascendis.ro | [email protected]

2 3

Artmark aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea evenimentului şi catalogului de licitaţie: dnelor Sultana Ruxandra Polizu-Guță, Simona Daniela Olteanu, Floarea Peia, Oana Solomon, respectiv dlor Cristian Diţoiu, Dragoș Frăsineanu, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie informaţii, fotografii în vederea documentării fişelor de prezentare a autorilor şi lucrărilor ce fac obiectul catalogului de licitaţie.Rugăm persoanele care sesizează erori în textul ori referințele unora dintre fișele de prezentare a autorilor și loturilor licitației ori care pur și simplu se află în posesia unor date relevante pentru o mai bună documentare a loturilor să ne contacteze la adresa: [email protected], 0756 163 361, pentru artă plastică, [email protected], 0758 056 118, pentru bijuterii, respectiv [email protected], 0756 163 402, pentru obiecte de colecție. Mulțumiri anticipate!

© 2015 Galeriile Artmark

Nicio parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod, sub nicio formă fără consimțământul scris al deținătorilor de copyright

TexteIoana Beldiman, Carol Căpiță, Ioana Ciocoiu, Iulian Pleștiu FotografiiVeronica Dănilă, Iulian PleștiuDesign grafic, DTPVeronica Dănilă, Iulian Pleștiu

ISBN: 978-606-8605-41-8

Ținută de seară.Participarea posibilă și prin telefon, ofertă scrisă sau în direct,

prin internet prin Artmark Live®Pentru înscrieri şi invitaţii: +4021 210 30 16 / +40757 026 455

[email protected]

Sesiunea de Licitaţii 27/29 octombrie 2015

Athénée Palace Hilton București

marți, 27 octombrieLicitația de Ceasuri, 20.00

Licitația „România Mare”, inclusiv o colecție de arme, 21.00

joi, 29 octombrieLicitația de Toamnă -

„Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești”, 20.00

Program de expoziție

Artmarkmarţi, 13 octombrie - miercuri, 14 octombrie (10:00 - 20:00)

joi, 15 octombrie (10:00 - 17:00)vineri, 16 octombrie – luni, 19 octombrie (10:00 - 20:00

marți, 20 octombrie (10:00 - 17:00)miercuri, 21 octombrie (10:00 - 20:00)

joi, 22 octombrie (10:00 – 17:00)vineri, 23 octombrie - duminică, 25 octombrie (10:00 - 20:00)

luni, 26 octombrie (10:00 – 19:00)marţi, 27 octombrie (10:00 - 17:00)

miercuri, 28 octombrie (10:00 - 19:00)

Athénée Palace Hilton Bucureștimarți, 27 octombrie (10:00 – 19:30)

joi, 29 octombrie (10:00 – 19:30)

catalog licitatia de toamna_top 100_mari maestri_oct 2015_artmark

Documents