castraveti

Cuprins

A. I IntroducereII Importanţa alimentară. Compoziţie chimică şi valoare nutritivăIII Clasificare. SoiuriIV Calitatea produselor

1. Generalităţi2. Condiţii tehnice de calitate3. Reguli şi metode pentru verificarea calităţii4. Ambalare. Marcare. Transport şi documente5. Paralela cu standarde internaţionale

B.I Studiu de piaţă II Recoltarea, prelevarea probelor, examenul organoleptic, fizico-chimic şi bacteriologicIII Situaţia pieţei produselor în perioda 1990 – 2001. Date statistice F.A.O.

Introducere

Castraveţii aparţin familiei Cucurbitaceae alături de următoarele genuri şi specii larg cultivate :

- dovleceii;- pepenele galben;- pepenele verde;

Este o plantă de cultură străveche cu o largă o adaptabilitate ecologică provenită din raioanele umede umede tropicale ale Indiei (castraveţi cu fructe mai mari), China centrală şi de apus (castraveţi cu fructe mai mici) şi din Asia Mică.

Castraveţii sunt plante anuale cu tulpină violibilă, cu cârcei accentuaţi metamorfozaţi potrivit funcţiei lor noi, ca aceea de fixare a plantei la suprafaţa pământului, bântuit de vânturi sau reduşi la formele cultivate. Evoluţia formelor cultivate este însoţită de reducerea lungimii, internodiile tulpinii, trecerea la habitatus în formă de tufă.

Cerinţele castraveţilor faţă de mediu : a) regimul temperaturilor ridicate este prima condiţie a recoltelor

mari la castraveţi. La germinare 20-30C , 30C la răsărit, la înflorire peste 20 C iar în timpul fructificării 25- 30C. Temperatura de 38C este excesivă.

b) Cerinţele castraveţilor pentru apă: umiditatea favorabilă pentru castraveţi este de 90 – 100% pentru umiditatea relativă a aerului şi 85 – 95% pentru umiditatea solului.

c) Cerinţele castraveţilor faţă de lumină: la intensificarea luminii castraveţii reacţionează printr-o fructificare mai intensă, pot produce fructe dar mai puţine în condiţii de iluminare considerabil redusă.

d) Cerinţele castraveţilor faţă de elementele nutritive. Castraveţii au un consum redus, iar un ritm de utilizare a elementelor de hrană foarte intens. Pentru culturile de castraveţi solul trebuie aprovizionat cu materia organică (exemplu mraniţa sau compost)

Importanţa alimentară. Compoziţie chimică şi valoare nutritivă.

Castraveţii sunt produse horticole foarte uşor perisabile la care se consumă fructele, sunt importanţi pentru alimentaţia omului nu numai prin conţinut dar şi prin aspectul estetic, care contribuie, în anumite situaţii, la creşterea poftei de mâncare.

Valorile medii ale caloricităţii active la castraveţi sunt: - castraveţi de seră – 11 kcal/100g;- castraveţi de răsadniţă – 13 kcal/100g- castraveţi de câmp - 17 kcal/100g Principale componente chimice ale castraveţilor în grame la 100 g parte comestibilă sunt:Apa : 96,8/100gProteine : 0,60g/100gGrăsimi: 0,20g/100gHidraţi de carbon: 1,3g/100gCeluloză: 0,50g/100gCenuşă:0,60/100gAcid ascorbic:8,5mg/100gCarotenoizi: urme

Conţinutul castraveţilor în vitamine.Castraveţii conţin vitaminele:Provitamina A - urmeB1: - 0,015B2: - 20 – 408/100gPP: - 0,1 –0,2 mg/100gAcid ascorbic: - 4 – 7 mg/100g

Conţinutul castraveţilor în minerale.Conţinutul castraveţilor proaspeţi în principalele elemente chimice:- clor: 37mg/100g- fosfor: 23mg/100g- iod: 2,5mg/100g- fluor: 20mg/100g- sodiu: 8,5mg/100g- potasiu: 1,41mg/100g- calciu: 10 –20mg/100g

III Clasificarea. Soiurile

Castraveţii se clasifică după destinaţie în castraveţi de salată şi castraveţi de tip cornişor.

Cei de salată se împart în:- castraveţi de seră - castraveţi de răsadniţă- castraveţi de câmp: - mari

- mijlocii -mici

La noi în ţară se cunosc şapte soiuri de castraveţi: „de Arad”, „de Bistriţa”, „Sporu”, „Generos” , „Delicates”, „Cornişor” şi „Hohus”.

1. Soiul „de Arad” Este un soi autohton, mult cultivat în jurul oraşului Arad. Este un soi cu

o creştere foarte viguroasă, cu frunze mari, de culoare verde închis. Lungimea vrejului este de 1,20 – 1,50 m.

Frunza prezintă 5 lobi. Lobul central este alungit. Fructele la maturitatea de consum sunt mari de circa 25 – 30 mm lungime şi diametrul 4,5 – 5 cm. Greutatea fructului este de 450 – 600 g. Sunt de formă cilindrică, dreaptă. La vârf fructul este mai rotunjit iar la peduncul mai ascuţit.

Culoarea fructului este la maturitatea de consum este verde. Aproximativ pe o treime din lungimea fructului spre vârf, prezintă albicioase. Suprafaţa fructului prezintă broboane mari, rare.

La maturitatea fiziologică fructele au lungimea de 50 – 60 de cm cântăresc 2kg şi au culoare galben – portocalie.

Pulpa fructului în stare de consum este albă, crocantă cu gust plăcut, circa 85% din fructele obţinute în condiţii bune de cultură se clasează la calitatea I.

Fructul are seminţe puţine. Au rezistenţă bună la făinare şi mijlocie la mană. Recoltarea începe după 90 – 100 de zile de la răsărire. Producţia care se obţine este de 8 – 12 kg /m2 de răsadniţă. Se pretează numai la culturi de răsadniţă şi teren adăpostit, fiind recomandat în toate regiunile din ţară. Se păstrează bine şi este rezistent la transport .

2. Soiul „Sporu” Este un hibrid F1 creat în Olanda, introdus de curând şi în culturile de

sere din ţara noastră fiind foarte productiv şi precoce. Acest hibrid are o creştere foarte viguroasă, cu o mare capacitate de

lăstărire şi este rezistent la boli.Forma fructelor este cilindrică, dreaptă. La partea pedunculară prezintă

gât alungit, iar spre vârf se subţiază treptat. Suprafaţa fructului este colorată în verde , uniform cu dungi albăstrui pe toată lungimea şi este acoperită cu broboane puţin evidente care dispar complet la maturitatea da consum.

Pulpa este albă fragedă şi gustoasă. Recoltarea începe după 90 – 95 zile de la răsărire. Producţia care se poate obţine este de este de 15 – 20 kg/m2

marea majoritate a fructelor 80 – 90% clasându-se la extra şi calitatea I.Este folosit numai pentru culturi de seră.. Se păstrează bine şi rezistă la

transport.

3.Soiul „de Bistriţa” Original din Bulgaria, fiind introdus de mult în ţara noastră. Se cultivă

pe suprafeţe mari. Este un soi de vigoare mijlocie, vrejii la dezvoltarea maximă au 1,3 – 1,5 m lungime. Frunza este mare, de culoare verde închis şi are 5 lobi. Fructele la maturitatea de consum au culoarea verde închis cu dungi slabe longitudinale, de culoare mai albicioasă în jumătatea dinspre vârf. Suprafaţa este acoperită cu loboane mici, care sunt fără peri şi puţin proeminente. La maturitatea fiziologică fructul are culoarea galben-cafeniu.

Pulpa este fragedă cu gust plăcut şi are seminţe puţine. Fructele se clasează în proporţie de 70 – 75% la calitatea I. Recoltarea începe după 65 – 70 zile, având o perioadă lungă de rodire.

Este folosit pentru cultură în câmp în toate zonele legumicole ale ţării, fiind un soi destul de rezistent la boli în condiţii mai puţin favorabile. Producţia medie este de 15 – 20 tone la hectar, dar în condiţii foarte bune poate da până la 40 tone.

4.Soiul „Generos”Originar din Franţa, a fost introdus de curând la noi în ţară. Este un soi

cu creştere viguroasă , vrejul la dezvoltare maximă ajungând până la doi metri lungime. Frunzele sunt mari, cu 3 lobi, diferenţiaţi, de culoare verde închis.

Fructele în faza de consum au lungimea de 13 – 18 cm (în medie 14,5 cm), iar grosimea 3 – 4 cm, cântărind în medie 1560g. Aproximativ 24% din fructe au gât, 43% sunt ascuţite la vârf, restul fiind rotunjite la peduncul şi la vârf. În secţiune sunt uşor triunghiulare. Culoarea fructului este verde închisă şi se menţine mult timp. Treimea de la vârf prezintă dungi mai albicioase. Broboanele sunt rare, cu perişori puţin evidenţi. La maturitatea fiziologică fructele au o coloraţie albă – gălbuie. Pulpa este fragedă, suculentă şi gustoasă.

Primele fructe se pot recolta după 60 – 65 zile de la răsărire. Prezintă o rezistenţă mijlocie la făinare şi mană. Este folosit în cultura de vară pentru salată şi pentru murat. Producţia medie se ridică la 15 – 20 tone la hectar. În condiţii bune de agrotehnică şi în special în condiţii de irigare produce până la 40 tone la hectar. Este cultivat în toate regiunile ţării. Fructele în proporţie de 65 – 70% sunt de calitatea I.

5.Soiul DelicatesOriginar din Germania, introdus de mult timp în ţara noastră, este mai

puţin răspândit în comparaţie cu alte soiuri de câmp. Soiul formează vrejuri lungi de 120 – 130 cm, frunzele sunt de mărime mijlocie, de culoare verde închis, cu 5 lobi bine conturaţi. Fructele sunt cilindrice, lungi de 20 – 24 cm. La faza de consum culoarea fructului este verde închis, iar pe suprafaţă se prezintă broboane cu perişori albi. La maturitate fiziologică culoarea fructului este galben verzui. În secţiune transversală fructul are un diametru de 3 – 4 cm şi cavitatea seminală redusă cu 3 lobi. Pulpa este consistentă, fină, plăcută la gust.

Primele fructe ajung la maturitatea de consum după 60 – 65 zile de la răsărire. Este folosit în stare foarte tânără pentru conservare, la vârsta mijlocie pentru murături, când ajunge la 18 – 24 cm pentru salată. Peste 65% din fructe se clasează la calitatea I. Producţia medie este de 12 – 18 tone la hectar, dar în condiţii foarte bune se poate dubla.

6. Soiul CornişorOriginar din Franţa, a fost introdus de mult în ţara noastră, fiind

actualmente cel mai răspândit soi de castraveţi de câmp. Plantele au vrej scurt de 100 – 120 cm, de asemenea şi frunzele sunt mici, 5 lobi de culoare verde deschis.

În faza de consum fructele au dimensiuni reduse 8 – 12 cm lungime şi 4 – 5 cm grosime. Au forma oval alungită mai îngroşate jumătatea dinspre peduncul şi mai subţiri spre vârf. Vârful este uşor rotunjit. În secţiune apare triunghiular şi au o cavitate seminală mică.

Culoarea este verde închis la bază şi mai deschis pe jumătatea dinspre vârf pe care se observă şi dungi mai deschise la fructele mai în vârstă.

La maturitatea fiziologică culoarea se schimbă în galben-portocaliu. Suprafaţa fructului tânăr este acoperită cu broboane dese şi perişori. Pulpa este tare, crocantă, cu gust bun. Acest soi este folosit în special pentru conservare. Recoltat la timp, în faza tânără, peste 85% din fructe se clasează la calitatea I. În cultura de toamnă se pot obţine 5 – 8 tone la hectar, în cultura de vară 10 – 12 tone, iar în condiţii de agrotehnică superioară până la 10 – 20 tone la hectar. Recoltarea începe după 50 – 55 zile de la răsărire. Este raionat în toate regiunile ţării, fiind indicat mai ales în culturile succesive pentru producţia de toamnă în vederea conservării.

7. Soiul HocusSoi provenit din Olanda şi introdus în cultură în anul 1968 este un soi de

castraveţi de tip cornişor. Se caracterizează prin creşterea viguroasă a plantelor, vrejii potrivit de lungi. Înfloreşte foarte abundent având o perioadă foarte scurtă de vegetaţie.

Fructele acestui soi se pot valorifica, atât în fază de fructe mici, fine, cât şi într-un stadiu mai avansat, fructele mai mari fiind tot cu miezul tare, crocant şi fraged. Forma fructelor este oval – alungită, având lungimea medie de 8-12 cm, diametrul de 3,5 – 3,8 cm.

Culoarea fructelor este verde deschis. Suprafaţa este acoperită tot cu broboane mici şi perişori, miezul alb-verzui. Coaja prezintă la exterior 8 – 10 dungi, de culoare albicioasă spre vârful fructului. Recoltarea începe după 50 – 52 zile de la răsărit fiind un soi foarte timpuriu. Producţia este de 8 – 10 tone la hectar în cultura de toamnă şi dublă în cultura de vară. Are o bună rezistenţă la mozaic.

Recoltarea, prelevarea probelor: organoleptic, fizico-chimic, bacteriologic

Verificarea şi aprecierea calităţii castraveţilor se execută asupra loturilor întregi şi asupra eşantioanelor extrase din lot.

A. examenul organoleptic.În cazul verificării unui lot de castraveţi caracteristicile ce trebuie

urmărite sunt: autenticitatea şi uniformitatea soiului, forma şi mărimea, culoarea şi aspectul cojii, starea de sănătate şi curăţenie, gradul de maturizare.

Probele luate din lot sunt supuse unor verificări ce au ca scop să pună în evidenţă însuşirile interioare (culoare, consistenţa şi suculenţa pulpei, gustul, aroma, defectele interioare, defectele ascunse).

1. Autenticitatea soiului: se apreciază prin compararea aspectului produsului cu acela al produsului tipic înfăţişat prin mostre de referinţă, mulaje sau planşe colorate. În acelaşi scop se mai pot folosi şi descrierile din standarde şi din literatura de specialitate.

2. Uniformitatea soiului rezultă din stabilirea proporţiei de castraveţi corespunzătoare cu caracteristicile de bază ale soiurilor.

3. Forma se apreciază vizual, prin comparaţie cu mostre de referinţă, cu planşe, mulaje, etc.

4. Mărimea se verifică ţinând seama de cerinţele standardului:- prin măsurare- prin cântărire

5. Culoarea şi aspectul cojii. Se apreciază netezimea sau asprimea, luciul, zbârciturile, crăpăturile. Aprecierile se fac vizual pe cât posibil la lumina naturală.

6. Starea de prospeţime se apreciază organoleptic, după gradul de turgescenţă şi după aspectul viu.

7. Starea de sănătate şi de curăţenie se examinează cu ochiul liber stabilindu-se procentul de produse atacate de boli şi dăunători a celor murdare.

8. Gradul de maturitate se determină supă consistenţa pulpei, după gust şi aromă.

9. Culoarea pulpei se apreciază vizual, pe 5 – 16 castraveţi, îndată ce au fost secţionaţi.

10. Consistenţa pulpei se apreciază prin palparea a 10 - 20 legume, eventual prin degustare.

11. Suculenţa pulpei se apreciază prin degustarea a 5 – 10 bucăţi.12. Gustul se apreciază organoleptic pe 5 – 10 castraveţi. 13. Aroma se apreciază prin degustarea a 5 – 10 castraveţi într-o cameră

curată lipsită de orice miros. 14. Defectele interioare se constată în urma secţionării a 10 – 20 produse.

Defectele ce po fi întâlnite sunt: seminţe cu coajă întărită, goluri, amăreală.

Aprecierea calităţii legumelor prin punctaj

Metoda constituie un mijloc de obiectivizare a examinării organoleptice întrucât duce la aprecierea mai precisă a calităţii fructelor şi legumelor.

Caracteristici PuncteMărimea Forma tipică soiului Culoarea şi luciul Starea cojii Uniformitatea de soi Culoarea pulpei Consistenţa pulpeiSuculenţa pulpeiGradul de maturitateGustul Aroma

5-15-15-15-16-15-16-15-15-18-15-1

Încadrarea pe calităţi a loturilor examinate în funcţie de numărul de puncte acordate:

Calitatea PuncteIII

33-5411-32

B. Analiza fizico-chimică.Se pot face următoarele determinări:

- conţinutul de umiditate- conţinutul în substanţe pectice- conţinutul în substanţe tanate- conţinutul în metale: cupru, zinc, plumb.

Examen practic efectuat pe un lot de castraveţi de seră:1. Mărimea: lotul conţinea produse de mărimi diferite şi greutăţi diferite.

Punctaj: 22. Forma tipică soiului: toţi castraveţii aparţineau aceluiaşi soi. Punctaj: 53. Culoarea şi luciul cojii: coajă lucioasă şi netedă cu puţine dungi.

Punctaj: 44. Starea cojii: coaja era curată fără pete, crăpături sau zbârcituri.

Punctaj: 55. Uniformitatea de soi. Punctaj: 56. Culoarea pulpei: corespunzătoare soiului. Punctaj: 4

7. Consistenţa pulpei: compactă, crocantă. Punctaj: 48. Suculenţa pulpei: pulpă puţin suculentă. Punctaj: 39. Gradul de maturitate: aproximativ 10% din castraveţi nu erau bine

dezvoltaţi. Punctaj: 410. Gustul: pe lângă gustul caracteristic de castravete se simţea şi un gust

străin. Punctaj: 511. Aroma: un slab miros neplăcut, nespecific soiului. Punctaj: 3

Caracteristici PucteMărimeaForma tipică soiului Culoarea şi luciul cojiiStarea cojiiUniformitatea de soiCuloarea pulpei Consistenţa pulpeiSuculenţa pulpeiGradul de maturitate Gustul AromaTotal

2545545345345

45 puncte => Calitatea I

Studiul de piaţă

15.03.2001 ; cursul dolarului: 1$=27.770 lei

Unitatea Preţul în lei Preţul în dolariPiaţa ”700” 35000 1,26Piaţa „Verde” 40000 1,440ETTI 44000 1,584

6.04.2001 ; cursul dolarului: 1$=27.698lei


5.05.2001 ; cursul dolarului: 1$=28,278


Situaţia pieţei produselor în perioada 1990 – 2001. Date statistice F.A.O.1. Datele statistice la legume şi conserve de legume în anul 1996:

Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie decembrie120,6 131,2 132,2 134,6 130,8 116,8 99,7 88,4 89,8 98,9 106,8 117,9

2. Datele statistice la legume şi conserve de legume în anul 1997:


3. Datele statistice la legume şi conserve de legume în anul 1999:


1. GENERALITĂŢIPrezentul standard se referĂ la castraveŢii (CucuMiS satiruS) proveniţi

din culturi de seră, răsadniţă şi câmp, precum şi Ia castraveţii de tip cornişor, destinaţi a fi Iivraţi în stare proaspătă.

Standardul nu se referă la castraveţii tăiaţi, livraţi în ambalaje de desfacere din folii contractibile.

Standardul se aplică în unităţile de produţie şi de valorificare, precum şi Ia contractarea şi achiziţionarea castraveţilor de Ia producätorii individuali. Condiţii1e tehnice de calitate din standard sunt obligatorii şi la stabilirea preţuriIor maximale de mercurial.

1 Castraveţii de serä se livrează în 2 clase de calitate—calitatea I;—calitatea II.Castraveţii de răsadniţă şi câmp se livrează în 3 clase de cailtate—calitatea extra;—caliatea I—calitatea IICastraveţii cornişor se livrează în grupele de mărimi conform tabelului

3.Castraveţii cornişor din grupa de mărime 1 se 1ivreazăi în două clase

de calitate—cailtatea I;—calitatea IICastraveţii cornişor din grupele de mărime 2, 3 şi 4 se livrează într-o

singură clasă de calitate (calitatea I).Terminologia referitoare la legumele proaspete este stabilită prin

STAS 7322-76.

2. CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE

Condiţii generale de calitate.

Calitatea extra Calitatea I Calitatea IICastraveţi întregi, sănătoşi (nu se admit exemplare cu atac de boli şi dăunători), cu aspect proaspăt, tari, curaţi (fără urme vizibile de substanţe chimice şi pământ), fără umiditate exterioară anormală, fără miros şi gust străin, fără gust amar.Castraveţii trebuie să fie suficient de dezvoltaţi, cu seminţe nedezvoltate şi cu peduncul de maximum 2 cm lungime. Starea produsului trebuie să permită transportul şi manipularea normală până la locul de destinaţie.Castraveţii trebuie să prezinte toate caracteristicile tipice soiului: să fie bine dezvoltaţi, bine formaţi, formaţi şi drepţi (adâncimea curburii max. 10 mm la 10 cm din lungimea castravetelui); să aibă o coloraţie tipică soiului; să nu prezinte deformaţii

Castraveţii trebuie să fi atinso dezvoltare suficientă, să fie bine formaţi şi drepţi (adâncimea curburii max. 10 mm la10 cm din lungimea castravetelui). Se admit următoarele defecte:- o uşoară deformaţie, cu excepţia celei produse de dezvoltarea seminţelor; - un slab defect de coloraţie în special coloraţia mai deschisă în partea unde castravetele a venit în contact cu solul în timpul creşterii;- uşoare defecte ale epidermei produse de frecări, manipulare sau temperatură scăzută, cu condiţia ca ele să fie cicatrizate

Se admit castraveţi cu următoarele defecte: - cu seminţe nematurizate;- cu mici goluri în interior;- cu uşoare urme de pierdere a prospeţimii;- cu uşoare defecte de coloraţie acoperind până la 1,3 din suprafaţa castravetelui;- la castraveţii drepţi şi la cei uşor curbaţi se admit alte deformări, cu excepţia acelora produse de dezvoltarea anormală a seminţelor;- la castraveţii curbaţi, lungimea curburii va fi de nax. 20 mm pentru 10 cm din lungimea castravetelui.Se admite depăşirea curburii urmând ca aceasta să fie menţionată la marcare

Calibrare Calibrarea castraveţilor se face după lungimea fructului fără peduncul,

diametru şi masă şi trebuie să îndeplinească condiţiile din tabelele 2 şi 3.

Calitatea Extra I IIA. castraveţi de seră:- lungimea, cm- diametru, cm- masa, g/bucată

---

39 – 504 – 7

300 – 700

25 – 553 – 8

250 – 300B. Castraveţi de răsadniţă:- lungime, cm, min.- diametru măsurat la mijlocul fructului, max.

20 15 10

1/4 Din lungimea castravetelui

C. Castraveţi de câmp: - lungime, cm- diametru măsurat la mijlocul fructului, max.

10 - 15 15 – 20 Min. 20

1/4 Din lungimea castravetelui

Grupe de mărime Lungime, cm Diametru, cm, max.1 Până la 3 inclusiv 12 3,1 – 6 23 6,1 – 9 34 9,1 – 12 4

Castraveţii din acelaşi ambalaj trebuie să fie cât mai uniformi.

ToleranţeLa castraveţii de seră, răsadniţă şi câmp în acelaşi ambalaj se admit

toleranţe la calitate, la calibru şi cumul de toleranţe conform tabelului 4.

Calitatea Extra I IIToleranţa la calitate Max. 5%

(număr) Castraveţi de

cal.I

Max. 10% (număr)

Castraveţi de cal.II

Max. 10% (număr) castraveţi care nu

corespund caracteristicilor acestei calităţi dar sunt buni pentru consum. Se

admit maximum 2% castraveţi care pot

prezenta la baza cozii o mică parte terminală

cu gust amarToleranţe la calibru Max 5%

(număr)Max. 10% (număr)

Max. 10% (număr)

Castraveţii care nu corespund condiţiilor prevăzute în tabelul 2

Cumul de toleranţe Toleranţele la calitate şi calibru nu pot depăşi împreună:

5% (număr) 10% (număr) 10% (număr)

La castraveţii tip cornişor în acelaşi ambalaj se admit: - la calitatea a II-a, max. 5% (număr) castraveţi care nu corespund

caracteristicilor de calitate, dar sunt apţi pentru prelucrare excluzându-se castraveţii cu atac de putregai sau care prezintă vătămări pronunţate;

- la calitatea I, max 5% (număr) castraveţi de calitatea II- max. 10% (număr) castraveţi din grupa de mărime imediat următoare

prevăzută în tabelul 3.

Reguli şi metode pentru verificarea calităţii

Conform STAS-ului 6441-61, pe probe luate conform STAS 7218-65

Ambalare, marcare, depozitare, transport şi documentare

Conform STAS 6952-69, cu menţiunea că la marcare se va indica felul produsului (castraveţi de câmp, seră, răsadniţă sau de tip cornişor), grupa de mărime (la castraveţii tip cornişor) şi depăşirea curburii pentru castraveţii de calitatea II.

Standardul corespunde cu standardul european EUR. STAN. 23/REV. 1-1977

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞIMEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PRODUSELOR

AGROALIMENTARE

PROIECT DE SEMESTRULA MERCEOLOGIE

Tema: analiza merceologică a castraveţilor

COORDONATORŞef lucrări DUCU ŞTEF

STUDENTĂ CIOATĂ ALINA

AN III Grupa 431 B

TIMIŞOARA- 2001 -

castraveti

Documents