CASATORIA

Cand am ajuns acasa in noaptea aceea, in timp ce sotia mea serveacina, i-am luat mana si i-am spus: am ceva sa-ti spun. Se aseza doarsa manance in liniste.Puteam vedea durerea din ochii ei. Deodata nu am putut nici sa-mideschid gura. Dar trebuia sa-i spun ceea ce gandeam.

Vreau sa divortez...i-am spus cat am putut de incet.

Vorbele mele pareau sa nu o deranjeze. Din contra, foarte linistitam-a intrebat, de ce ?Am evitat intrebarea ei tacand, ceea ce a facut-o sa se infurie.Arunca vasele si striga, nu pari a fi om !

Noaptea aia nu am mai vorbit. Ea plangea in liniste. Eu stiam ca vroiasa stie ce se intampla cu casnicia noastra.Dar nu as fi putut sa-i dau un raspuns satisfacator. Inima mea acumapartinea Luizei. Pe ea nu o mai iubeam, doarCu un mare sentiment de vinovatie, am redactat un acord de divort, incare ii dadeam casa noastra, masina noastra si 39% din actiunileintreprinderii.Dupa ce a citit-o a rupt-o in bucati. Femeia care statuse ani dinviata ei cu mine, acum era o straina.M-am simtit rau pentru atata timp si energie pierduti cu mine sitoate astea nu i le-as fi putut inapoia niciodata. Dar acum nu maiputeam da inapoi, eu o iubeam pe Luiza.

In sfarsit sotia mea plangea in fata mea, ceea ce asteptam de lainceput. Vazand-o plangand ma linisteam putin, pentru ca ideeadivortului care ma preocupase atat, acum era mai clara ca niciodata.Ziua urmatoare am ajuns acasa foarte tarziu si ea statea la masascriind ceva. Eu nu mancasem, petrecusem o zi foarte intensa cu Luizasi imi era mai mult somn decat foame, asa incat m-am dus la culcare.Cand m-am trezit dimineata, ea inca scria. Adevarul e ca nu mainteresa, m-am intors in pat si am continuat sa dorm.Dimineata mi-a prezentat conditiile ei pentru a accepta divortul. Nuvroia nimic de la mine, dar avea nevoie de o luna inainte de a semnadivortul si cerea ca timp de o luna sa incercam sa traim cat mainormal posibil.

Motivele ei erau simple : fiul nostru avea niste examene foarteimportante luna asta si nu dorea sa-l influenteze cu noutateacasatoriei frustrate a parintilor lui.

Asta era ceva cu care eram si eu de acord. Dar mai era ceva, imi cereasa-mi amintesc cum am purtat-o in brate in ziua casatoriei noastre.

Vroia ca in fiecare zi din luna asta, sa o port in brate din cameranoastra pana la usa casei...m-am gandit ca a innebunit.

Dar m-am decis sa accept aceasta ciudata cerinta, ca asa aceasta lunava trece fara sa ne mai certam sau cu momente rele.

I-am povestit Luizei de conditiile puse de sotia mea...a ras destul sis-a gandit ca era foarte absurd. Spuse cu ton ironic : nu conteazatrucurile pe care le inventeaza, trebuie sa accepte realitatea ca vetidivorta. De cand i-am exprimat intentiile mele de divort, eu si sotiamea nu am mai avut niciun contact intim.In prima zi cand am dus-o mi s-a parut putin cam dificil. Fiul nostrune-a vazut si a aplaudat de fericire zicand, tata mi-a placut ca oiubesti atat de mult pe mama.Cuvintele lui mi-au provocat un pic de durere. Din camera noastra panala usa de intrare in casa am mers cam 10 metri cu ea in bratele mele.

Ea inchise ochii si imi sopti la ureche sa nu spun nimic copiluluidespre divort. M-am simtit foarte incomod, am coborat-o din brate siea s-a dus sa ia autobuzul ca sa mearga la servici. Eu am condussingur la serviciul meu.

A doua zi mi-a fost un pic mai usor. Ea s-a asezat usor pe pieptulmeu. Puteam sa-i miros parfumul bluzei ei. Mi-am dat seama ca de multtimp nu i-am mai dat multa atentie acestei femei.Mi-am dat seama ca nu mai era atat de tanara, avea un pic de riduri pefata, parul ei incepea sa incarunteasca. Era pretul casniciei noastre.Pentru un minut m-am intrebat daca eu eram responsabil de asta.

In a patra zi, cand am dus-o, am simtit ca revenea un pic deintimitate. Asta era femeia care imi daduse 10 ani din viata ei

In a cincia si a sasea zi mi-am dat seama ca sentimentul crestea dinnou.Nu i-am povestit nimic despre asta Luizei.

Cu cat treceau zilele imi era tot mai usor sa o duc in brate. Poateexercitiul de a o cara, ma facea mai puternic.Intr-o dimineata am vazut-o cautand o rochie, dar nu gasea nimic caresa-i vina. Doar a suspinat si a zis, toate rochiile mele mi-au ramaslargi.De aici mi-am dat seama ca pentru asta imi era tot mai usor sa o portin brate. Pierdea foarte mult din greutate si era foarte, chiar foarteslaba.

Deodata am inteles motivul... suferise atata durere si amaraciune ininima ei. Inconstient i-am atins fruntea.

Fiul nostru intra in acest moment si spuse, Tata e timpul sa o ducipe mama. Vazandu-l pe tatal sau ducand-o in fiecare zi pe mama inbrate, se obisnuise.Sotia mea l-a imbratisat cu putere. Eu mi-am intors privirea de teamaca imaginea asta ma va impresiona si ma va face sa-mi schimbplanurile.Atunci am luat-o in brate si am inceput sa merg spre poarta, iarmana ei mi-a mangaiat gatul si eu am strans-o puternic in brate, exactca in ziua cand ne-am casatorit.

Dar starea ei fizica m-a intristat. In acea zi am simtit ca nu maiputeam nici sa ma misc. Fiul nostru plecase la scoala. Am imbratisat-ocu putere si i-am zis, niciodata nu mi-am dat seama ca in viatanoastra lipsea asa ceva.

Am plecat la servici, am sarit din masina fara sa inchid usa . Matemeam ca in orice moment puteam sa-mi schimb parerea ... am urcatscarile, Luiza deschise poarta si i-am spus, Regret mult, dar nu voimai divorta.

Nu putea sa creada ceea ce ii spuneam, incat imi puse mana pe frumtesi m-a intrebat daca am temperatura.I-am luat mana de pe frunte si i-am spus din nou. Regret mult Luiza,dar nu voi mai divorta. Casnicia mea era plictisita pentru ca nici eanici eu nu stiam sa apreciem micile detalii ale vietii noastre. Nupentru ca nu ne mai iubeam.Acum imi dau seama ca atunci cand ne-am casatorit si am purtat-o inbrate pentru prima oara, asta este responsabilitatea mea pana candmoartea ne va desparti.

In acest moment Luiza iesi din soc, m-a imbrancit cu putere siplangand a inchis poarta. Fugind am coborat scarile si am plecat deaici.

M-am oprit la o florarie si am comandat un frumos buchet de floripentru sotia mea. Fata m-a intrebat ce sa scrie pe cartea de vizita.Am zambit si am scris: "Intodeauna te voi purta in bratele mele, panacand moartea ne va desparti".

In noaptea aceea, cand am ajuns acasa, cu florile in mana si cuzambetul pe fata, am urcat in camera noastra, numai pentru a-miintalni sotia in patul ei ...Era moarta...Nu spusese nimic despre boala care o consuma si o macinase fara sa-mispuna nimic.

Micile detalii sunt cele care cu adevarat conteaza intr-o relatie. Nucasa, masina, proprietatile sau banii din banca. Astea creaza un falssentiment de fericire, care nu este totul. Mai bine fa-ti timp sa fiiprieten sotului sau sotiei si ia-ti tot timpul necesar cu aceste micidetalii care fac diferenta.Sa ai o casatorie fericita !

Daca nu trimiti acest mesaj altora nu ti se va intampla nimic.Dar daca te hotarasti sa-l retrimiti, poate salvezi o casnicie.Multe esecuri in viata li se intampla oamenilor care nu si-au datseama cat de aproape erau de succes, atunci cand s-au dat invinsi.

SEXAGENARDespre domnul Nae, pan-acum vreun anEu stiam ca este mare Don JuanAvusese omul sute de metreseSi gustase faima marilor succese.Ani si ani de-a randul fara de rezerva.Renumit in lume cum de se conservaIn serviciul asta permanent de crai,El la orice ora, daca-l intrebai,Iti spunea ca-I vesnic tanar si fericeSi c-astepta prada proaspata sa-i pice.

Ei, dar toatea astea merg pan la o vreme..Si, vroind s-arate ca el nu se temeDe sentinta varstei sic a i-a ramasVlaga de pe vreamea cand era un as,A primit avansul foarte insistentAl unei conite cu temperamentUna ce de-o luna tot umbla hai-huiCaci era nebuna dupa dumnealui.Prea-I mersese vestea de cuceritorCu superlativul daruri in amor.Dar si ea, conita, prea era setoasaDe-o, pardon, sedinta cat mai furtunoasa.Ea conta, fireste, pe aceste dateDar vazu cu groaza, ca-n activitateFalnicul, ilustrul, marele Don JuanCurteanul public, nu facea un ban.Ca n-a fost in stare nici macar sa-nceapa.Dovedind ca este-o jalnica otreapa.Ea, vazand acestea, trecu la injuriiSi, asa n nestire, si-a dat drumul gurii :L-a jignit de mama, l-a batjocorit,L-a-ntrebat mirata de ce-a mai venit ?A-ncercat el, bietul, s-o mai potoleasca,Sa-i explice, sa se dezvinovateascaCum ca, daca-n lupta arma nu ia foc,Arma e de vina, omul nu-i deloc.Ea paru sa creada vorbele-i desarteCum c-ar fi de vina din el doar o parte.S-a decis atuncea, dupa cum se spuneSa-I reteze vina ca sa se rabuneC-o miscare iutem plina de manieInsfaca o spaga dintr-o panoplieRepezi taisul.. Arma asasinaA trecut ca vantul drept pe langa vinaFara s-o atinga nici macar un picSi nici el, nici vina, n-au avut nimic.Ei, dar stiti pricina care l-a salvat pe Nae ?Capul ce se pleaca sabia nu-l taie !(Toparceanu - postuma)

SEXAGENAR Despre domnul Nae, pn-acum vreun an Eu tiam c este mare Don Juan; Avusese omul sute de metrese i gustase faima marilor succese Ani i ani de-a rndul fr de rezerv. Renumit n lume cum de se conserv n serviciul sta permanent de crai, El, la orice or, dac-l ntrebai, i spunea c-i venic tnr i ferice i c-atept prad proaspt s-i pice. Ei, dar toate astea merg pn la o vreme... i, vroind s-arate c el nu se teme De sentina vrstei i c i-a rmas Vlaga de pe vreamea cnd era un as, A primit avansul foarte insistent Al unei conie cu temperament. Una ce de-o lun tot umbla hai-hui Cci era nebun dup dumnealui. Prea-i mersese vestea de cuceritor Cu superlativul daruri n amor. Dar i ea, conia, prea era setoas De-o, pardon, edin ct mai furtunoas. Ea conta, firete, pe aceste date, Dar vzu cu groaz, c-n activitate Falnicul, ilustrul, marele Don Juan Curtezanul public, nu fcea un ban, C n-a fost n stare nici mcar s-nceap, Dovedind c este-o jalnic otreap. Ea, vznd acestea, trecu la injurii i, aa, n netire, i-a dat drumul gurii : L-a jignit de mam, l-a batjocorit, L-a-ntrebat mirat de ce-a mai venit ? A-ncercat el, bietul, s-o mai potoleasc, S-i explice, s se dezvinoveasc Cum c, dac-n lupt arma nu ia foc, Arma e de vin, omul nu-i deloc. Ea pru s cread vorbele-i dearte Cum c-ar fi de vin din el doar o parte. S-a decis, atuncea, dup cum se spune, S-I reteze vina c s se rzbune. C-o micare iute, plin de mnie nfc o spad dintr-o panoplie, Repezi tiul.. Arm asasin A trecut ca vntul drept pe lng vin, Fr s-o ating nici mcar un pic.. i, nici el, nici vina, n-au avut nimic. Ei, dar tii pricina care l-a salvat pe Nae ? Capul ce se pleac sabia nu-l taie ! (Toprceanu - postum)