Puiul de caprioara

Puiul de caprioaraEra o iarna cu multa zapada. Omatul imbracase totul in jur de parca satul era desprins din file de poveste. Afara se auzeau tipetele copiilor care trageau saniile sau se bateau cu bulgari de zapada. Vasilica, de la fereastra, privea imbufnat la ei. S-ar fi dus sa se joace, dar acestia erau cam rai. Nu stiau decat jocuri prostesti, vorbeau urat, nu-i respectau pe cei batrani, lucruri de care el stia de la mama lui ca trebuie sa tina seama. Aceasta observa tristetea lui si pentru ca mai era ceva timp pana la terminarea vacantei se gandi ca ar fi bine sa-l trimita la bunici. Locuiau aproape. Casa lor era la marginea satului, langa padure. De cate ori mergea la ei Vasilica se inveselea. Bunicii sai erau plini de viata si foarte glumeti.

Cand auzi el de hotararea mamei o porni la drum. Iesind afara, primi niste bulgari tari in ceafa de la copii, dar nu-i baga in seama. Abia astepta sa ajunga la bunici. Stia ca bunica avea sa-i faca numai bunatati: paine proaspat coapta, prajituri si mai ales placinta delicioasa cu mere. Dupa cateva zile bunicul, observand ca nepotul sau este in continuare trist, se gandi sa-l ia cu el pentru a aduna niste vreascuri. Nu se afundara mult in padure, cand vazura un pui de caprioara zacand ghemuit langa un tufis. Era zgribulit de frig. Boticul cald adulmeca mana baiatului cand acesta incepu sa-l mangaie. Era tare mic si neajutorat. Lui Vasilica i se facu mila si-l ruga pe bunic sa ia puiul acasa. Bunicul se indupleca, mai ales cand vazu firavul animal tremurand. Ajunsi cu el in brate acasa, bunica primi sa ingrijeasca o vreme bietul animal ranit. Acesta avea un picior rupt, dar acum nu mai era lipsit de aparare ca in padure. In urmatoarele zile Vasilica avu mare grija de el. Era foarte fericit ca puiul se imblanzise repede si-l urma peste tot in curte. Impartea cu el toate dulciurile bunicii. Cei doi batrani erau multumiti vazandu-si nepotul ca rade cu gura pana la urechi de jucausul animal. Cu timpul insa acesta simtea chemarea padurii. Adulmeca aerul si era atent la orice zgomot. Vasilica simtea si el ca se apropie momentul cand va trebui sa se desparta de micuta caprioara. Pansamentul de la picior era dat jos de mult. Puiul sarea tot timpul si punea pe fuga pasaretul din curte. Doar cu cocosul nu prea avea trai bun, pentru ca se repezea la el de cate ori mergea la cotete. Pintenii si statura lui impozanta puneau la respect puiul de caprioara curios, care se baga prin toate colturile ograzii.

Bunicii erau putin ingrijorati in privinta nepotului. Se gandeau ca se atasase mult de pui si ce grea o sa fie despartirea. Se inselau insa, chiar avura o mare surpriza. Cand micuta caprioara se insanatosi Vasilica o lua in brate si-l ruga pe bunic sa-l insoteasca in padure la locul unde-o gasise ranita. Stia ca trebuie sa faca asta, altfel puiul ar fi murit. Dupa cateva sarituri, gingasul animal isi scutura putin blanita, apoi o zbughi in padure. Fugi pe piciorusele lui mici si delicate pana se pierdu departe in tufisuri. Ajunsi acasa bunica il mangaie cu blandete pe Vasilica. Baiatul avea lacrimi pe obraz. Era insa impacat cu gandul ca facuse ce trebuia.

Vacanta era pe sfarsite, iar Vasilica abia astepta sa citeasca compunerea in fata clasei. Primise tema de la doamna invatatoare sa povesteasca o intamplare mai deosebita din timpul vacantei. Ce putea fi mai deosebit decat sa intalnesti si sa te imprietenesti cu un pui de caprioara?! Vasilica, cu aceste ganduri, adormi linistit. Nu inainte de a spune o mica rugaciune, un gand bun pentru puiul din padure

Pilda fiului risipitorStiti cu totii, dragi copii, ca Domnul Iisus atunci cand le vorbea oamenilor despre Dumnezeu si Imparatia cerurilor le spunea multe pilde si parabole, adica niste povestioare cu talc, cu intamplari si personaje obisnuite din viata de zi cu zi, cu multe invataturi de luat aminte. In acest fel oamenii intelegeau mult mai usor sfaturile dumnezeiesti. Odata le-a spus si pilda fiului risipitor. Cititi-o impreuna cu noi!

Traia odata un negustor bogat care avea pamanturi intinse, vite nenumarate si o multime de slugi care alergau toata ziulica de colo colo, fiecare cu trebusoara ei. Omul acesta avea doi feciori. Cel mare era foarte vrednic, din zorii zilei si pana la apusul soarelui era la tarina muncind pamantul cot la cot cu slugile, ostenindu-se si veghind mereu ca totul sa mearga ca pe roate. Feciorul cel mic insa era lenea intruchipata, isi petrecea ziua intreaga ca un pierde-vara, ba prin gradina tolanit la umbra vreunui copac, cascand ochii nepasator la forfota din jurul sau, ba la carciuma din sat cu prietenii sai.

Iata ce i se nazari intr-o buna zi acestuia. Se duse la tatal sau si ii spuse:

- Tata, da-mi partea de avere care mi se cuvine, vreau sa-mi iau totul si sa plec departe de aici.

Tare s-a mai necajit tatal:

- Baiete drag, de ce vrei tu sa pleci? In casa mea ai de toate, toata lumea te iubeste asa cum esti, ramai cu noi.

Baiatul nu si nu. Cu inima franta de durere tatal i-a numarat feciorului banii care i se cuveneau, l-a binecuvantat si l-a petrecut cu privirea din pragul casei pana ce acesta s-a pierdut in zare. De atunci batranul om obisnuia sa stea mult timp acolo in pridvor, cu ochii atintiti la drum, poate poate il va vedea intorcandu-se acasa pe feciorul sau cel mic. Acestuia insa nici ca-i pasa de durerea tatalui. Bucuros de toata bogatia pe care o purta in spinare, a pornit la drum.

A calatorit cateva zile, dupa care s-a oprit intr-o tara unde s-a gandit el ca ii va fi bine. S-a trezit dintr-odata inconjurat de o multime de prieteni si a inceput sa duca o viata de petreceri si betii asa cum numai tinerii nechibzuiti si slabi in credinta fac. Dar zilele bune nu au tinut o vesnicie. In scurt timp banii cei multi s-au dus pe apa sambetei, o data cu ei si prietenii cei buni. Si tanarul nostru s-a trezit singur singurel fara un banut in buzunar, intr-o tara straina in care nimanui nu-i pasa de el. Ca sa-si poata duce traiul si sa nu moara de foame a intrat sluga la un om mai instarit. Acesta l-a trimis sa-i pazeasca porcii, dar, vedeti, pentru ca era mare seceta si saracie in acea tara, nu prea ii dadea sa manance asa ca bietul tanar suferea aprig de foame, ba chiar ajunsese sa se uite cu jind la roscovele din care se hraneau porcii. Si-a venit atunci in fire, s-a ridicat in picioare, a scuturat din cap ca si cum s-ar fi trezit dintr-un vis urat si si-a spus in gand: "Cate slugi ale tatalui meu nu se satura cu paine in vreme ce eu pier de foame in strainatatea asta. Ma voi duce la tatal meu, il voi ruga sa ma ierte si poate ma va lasa sa muncesc ca o sluga pe pamanturile sale."

Home

Poezii mici pentru pitici

Tomi i albina

Printre tufe de cicoareIepuraul meu, Tomi,Tolnindu-se la soareA zrit o albini.Cu o min plictisitIepuril o ntreab:- Unde zbori aa grbit?- M grbesc fiindc am treab.De cu zori i pn searaAu pornit albineleS salute primvaraCe-a-nflorit grdinile.Robotesc de dimineaS culeag florile -Curcubee de dulcean toate culorile!Asculta mirat TomiDespre flori, culori, parfum.Cum s tie-o albiniCe gust are-un morcov bun?

Poezii mici pentru pitici

Vine Iepuraul!

Iepuric-IepurelSt tot anul cuminel.Ca i Moul cel mai bunCe apare de CrciunVine doar n primvarn grdin, de cu sear.Cci, vezi bine, el cunoateCnd e vremea pentru Pate!

i atunci, de diminea,Dup ce te speli pe fatii s caui n grdinPe sub tufe de sulfinOu roii, bombonele,Ciocolat, acadele!

Poezii mici pentru pitici

Primvara a sosit!

Primvara a sosit,Iepuraul a venit.Florile au nflorit,Cmpul iat-l nverzit.

Iepuraul ne-adusOu multe, n co le-a pus.Iar Iisus Hristos ne-a datDe Pati bucurie n sat.

Poezii mici pentru pitici

Primvara

n hor mii de flori se prind,Albinei oferind nectar,Razele soarelui se-ntind,Trezind la via totul iar.

Sosit-a astzi rndunicaSub streain la cuibul dragCopilaii ies la joaci bunicii stau n prag.

Poezii mici pentru pitici

Cearta

O gin nfoiatCe clocea ou-ntr-un coSe repede enervatS reclame la coco:- Sus pe prisp, unde-i masa,Un obraznic urechiatA fcut un ou ct casa,Lucru nemaintmplat!Vine iute pintenatulS constate mintenaCum st treaba cu ouatuli cu oul uria.

Se repede i gina:- Ia explic-ne i nou!tii doar c n curtea astaNumai eu pot s fac ou!i-n timp ce cotcodceteGinua supratIepuril-i linitete:- E un ou de ciocolat!

Poezii mici pentru pitici

Floricica albastr

Floricic albstric,Eti nalt, subiric,Ai petale frumuele,Cum n-au alte floricele.Eti frumos mirositoarei la chip ncnttoare.Am s mi te duc acasS te aez frumos pe masi-am s ncerc s te pictezi n tablou s te aez.S te in ca amintireCa pe un semn de iubire.