Cărţi într-o bibliotecă

Carte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O carte este o colecție de hârtii, pergamente sau alte astfel de materiale, în formă de coli sau foi de cele mai multe ori egaleîntre ele și legate sau broșate într-un volum. Cărțile sunt de obicei tipărite (rareori scrise și de mână) și conțin diverse lucrăriscrise, pe cea mai mare diversitate de teme. O carte este de asemenea o operă literară sau științifică, sau o partesemnificativă dintr-o astfel de operă.

Cuprins

1 Apariția cărții2 Inventarea tiparului3 Noi forme de carte4 Vânzări

4.1 În România5 Definiții și comentarii6 Formate de carte7 Note8 Vezi și9 Legături externe

Apariția cărții

Cea mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fostinventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria.

Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar maidevreme. Se spune că Iulius Cezar a inventat primul codex în timpul războaielor galice, legând pergamentele în stil acordeon și folosea paginile ca puncte dereferință.

Înainte de invenția și adoptarea tiparului, toate cărțile erau copiate de mână, de aceea ele erau scumpe și rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universitățile șinobilii bogați își permiteau cărți, care erau deseori legate cu lanțuri pentru a preveni furtul lor. Primele cărți foloseau pergament sau piele de vițel pentru pagini, darulterior s-au înlocuit cu hârtie.

Mai târziu în Evul Mediu, cărțile au început să fie produse cu tipărire cu blocuri, unde o imagine în relief a unei întregi pagini era sculptată în lemn, putând fi adăugatăcerneală, reproducând mai multe copii ale acelei pagini. Totuși, crearea unei întregi cărți era un proces care cerea mult efort, având nevoie de acele blocuri de tiparsculptate de mână pentru fiecare pagină.

Cea mai veche carte tipărită este Diamantul Sutra, un text al Perfecțiunii Înțelepciunii, găsită în 1907 de arheologul Sir Marc Aurel Stein într-o peșteră lângaDunhuang, în nord-vestul Chinei, la sfârșit scriind că a fost tipărită la 13 al celei de-a patra luni a celui de-al nouălea an al Xiatong (adică la 11 mai 868), cu 587 aniînainte de Biblia lui Gutenberg. Actualmente această carte poate fi văzută la British Library din Londra.

Inventatorul chinez Pi Sheng a creat o presă mobilă din pământ ars aproximativ în anul 1046, dar nu avem exemple tipărite de la el. Caracterele erau puse într-otavă unde erau aliniate cu ceară caldă, apoi presa cu o scândură până ajungeau toate la același nivel, iar când ceara se răcea folosea tava de litere pentru a tipăripagini întregi.

Inventarea tiparului

Doar Johann Gutenberg a popularizat presa de tipărit cu litere mobile din metal în secolul XV, astfel cărțile devenind mai accesibile. Aceasta însă a deranjat statusquo-ul, ducând la remarci precum "Tiparnița va permite cărțile să ajungă în mâinile celor care nu au nici o treabă să citească".

În secolele următoare s-au îmbunătățit atât presa de tipărit cât și condițiile de libertate a presei prin relaxări treptate a legilor restrictive. Vezi: proprietateintelectuală, domeniu public, drept de autor.

În mijlocul secolului XIX, hârtia făcută din pulpă (celuloză, lemn) a fost introdusă deoarece era mai ieftină, astfel că s-au putut realiza romane ieftine, manualeșcolare și cărți din orice domeniu, ducând la un salt al alfabetizării în națiunile industrializate și a ușurat răspândirea informației în timpul celei de-a doua revoluțieindustrială.

Totuși această hârtie din pulpă conținea un acid care făcea un fel de foc lent, care ducea la distrugerea hârtiei. Tehnici mai vechi foloseau role din calcar pentru aneutraliza acidul din pulpă. Bibliotecile de azi folosesc deacidifiare în masă pentru colecțiile lor mai vechi. Cărțile tipărite între 1850 și 1950 sunt în risc, cele mai noifiind tipărite pe hârtie fără acid (alcalină).

Îngrijirea corespunzătoare a cărților ține cont de posibilitatea schimbărilor chimice asupra coperții și textului. Cel mai bine sunt păstrate în lumină redusă, să nu fiesub acțiunea directă a luminii solare, la temperatură joasă și umiditate moderată. Cărțile, în special cele grele, au nevoie de susținerea volumelor din împrejur pentrua se menține forma. Este de dorit de aceea, cărțile să fie grupate după mărime.

A menține o bibliotecă era privilegiul prinților, celor avuți, mănăstirilor și altor instituții religioase și universităților. O dată cu apariția cărților cu coperți de hârtieieftine de la începutul secolului XX s-a ajuns la o explozie a publicațiilor populare, devenind mai accesibile pentru oameni obișnuiți.

Noi forme de carte

În secolul al XX-lea bibliotecile au făcut față unei rate de publicări din ce în ce mai mari, acest efect făcând parte din explozia informațională. Inventarea Internetuluiși a publicării electronice (v. Tehnoredactare computerizată) a făcut ca multe din informațiile noi să nu mai fie tipărite în cărți, ci puse la dispoziție de exemplu online,printr-o bibliotecă digitală virtuală, pe CD-ROM sau în formă de cărți electronice, virtuale (engleză: e-books). Aceasta a mărit gradul de complexitate pentru edituriși biblioteci, în timp ce totuși publicațiile pe hârtie tradiționale nu și-au redus nici ele volumul.

Au apărut însă și alte dezvoltări în procesul publicării cărților. De exemplu, de tehnologia „tipărire la cerere” (engleză: book on demand) pot profita autorii mai puțincunoscuți, care cu ajutorul ei pot să-și ofere opera mai repede și într-un tiraj inițial imprevizibil, la costuri acceptabile.

Industria de carte din Occident are, de ani buni, o ramură destul de puțin cunoscută chiar și pentru scriitorii din Vest.[1] Este vorba despre „packagers”, o nișă între

editori și scriitori, un fel de fabricanți de volume care livrează cărți gata făcute și angajează autori la normă.[1] Producătorii de cărți, cunoscuți și ca packagers (n.r. -

cei care împachetează), sunt la fel ca producătorii din film și televiziune: în loc de show-uri, produc cărți pentru edituri, corporații, organizații nonprofit și altele.[1]

Vânzări

În primul secol de existență a imprimeriilor, adică între 1450 și 1550, s-au tipărit 35.000 de titluri.[2] În anul 1913, doar în Germania apăreau 35.078 de cărți, iar în

Japonia 44.566.[2] După război, mai exact în 1931, își anunța supremația Rusia cu 38.405 titluri și venea tare din urmă India, cu 16.000.[2] Statele Unite se situau

undeva pe la mijlocul plutonului, cu 12.230 în 1913 și 10.607 în 1931.[2] Anglia - 14.688 de volume, iar Franța - 9.822.[2] În a doua jumătate a secolului XX s-au

tipărit în lume 36 de milioane de titluri.[2] În anul 2010 se publicau anual un milion de cărți, ceea ce înseamnă că la fiecare 35 de secunde apare o nouă carte.[2]

Cea mai vândută operă literară din lume este Micul prinț, un roman al scriitorului francez Antoine de Saint-Exupéry, apărut în 1943.[3] De-a lungul a 70 de ani,

„Micul Prinț” a fost tradusă în mai mult de 270 de limbi și dialecte, în peste 145 de milioane de exemplare, din care 12 milioane în Franța.[3]

Cea mai scumpă carte din lume a fost vândută în 2010 pentru suma de 10 milioane de dolari.[4] Este vorba de o copie a cărții „Birds of America” („Păsările din

America"), publicată în 1820 și scrisă de naturalistul și pictorul american John James Audubon (1785-1851).[4]

În România

În România, piața de carte a fost de peste 50 de milioane de euro în 2007 conform unei estimări[5] sau de 100 de milioane de euro conform altei estimări.[6] În anul

2012, piața de carte era evaluată la circa 60 de milioane de euro.[6] Cifra nu include vânzările de manuale și pe cele de la chioșcurile de ziare, care reprezentau de

asemenea o piață de circa 60 milioane de euro.[6] Vânzările de carte online reprezentau circa 8-10% din piața locală de carte.[7] Astfel, românii au cumpărat de pe

internet cărți în valoare de 5-6 milioane de euro în 2012.[7]

În anul 2014, se estima că în ultimii cinci ani au dispărut două treimi din edituri și numărul angajaților din industria cărții s-a redus cu aproape 50%.[8] În anul 2013,din cele 1.420 edituri care au rezistat recesiunii economice, crizei lecturii și intervenției haotice a statului în domeniu, 898 (63,2%) n-au produs mai mult de 10 titluri

și doar 45 de case și grupuri editoriale au trecut de 100 de apariții.[8]

Definiții și comentarii

„În afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că nu au rațiune, ceilalți pentru că o au într-o prea mare măsură ca să maiaibă nevoie de mijloace auxiliare de conștiință...”—Petre Țuțea

[9]

Formate de carte

Carte vorbită

In quartoIn octavo

Note

1. ̂a b c Producătorii de cărți: cum să scrii la comandă (http://www.evz.ro/producatorii-de-carti-cum-sa-scrii-la-comanda-890248.html), 23 martie 2010, Evenimentul

zilei, accesat la 14 iunie 2014

2. ̂a b c d e f g Grafomania universală (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/grafomania-universala-6444079/), 24 iunie 2010, Iacob Florea, Ziarul de Duminică, accesatla 14 iunie 2014

3. ̂a b Micul Print - cea mai vanduta opera literara din lume, la a 70-a aniversare (http://www.ziare.com/cultura/carte/micul-print-cea-mai-vanduta-opera-literara-din-lume-la-a-70-a-aniversare-1229714), 12 aprilie 2013, Nena Mircea, Ziare.com, accesat la 24 iunie 2014

4. ̂a b Cronică de moravuri: Valoarea inestimabilului (http://adevarul.ro/cultura/arte/cronica-moravuri-valoarea-inestimabilului-1_50abe8507c42d5a6638235ee/index.html), 21 decembrie 2010, Adevărul, accesat la 14 iunie 2014

5. ^ Libraria Carturesti, o afacere evaluata la 20 mil. euro (http://www.zf.ro/companii/libraria-carturesti-o-afacere-evaluata-la-20-mil-euro-3086728), 7 iulie 2008,Mirabela Tiron, Ziarul financiar, accesat la 14 iunie 2014

6. ̂a b c Elefant.ro: Anul acesta punem accentul pe noi verticale de business (http://www.wall-street.ro/articol/New-Media/144107/elefant-ro-anul-acesta-punem-accentul-pe-noi-verticale-de-business.html), 11 februarie 2013, Cristina Negraru, wall-street.ro, accesat la 14 iunie 2014

7. ̂a b Elefant.ro: Vanzarile de carte online inseamna 8-10% dintr-o piata de 60 de mil. euro (http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/140042/elefant-ro-vanzarile-de-carte-online-inseamna-8-10-dintr-o-piata-de-60-de-mil-euro.html), 12 noiembrie 2012, Cristina Negraru, wall-street.ro, accesat la 14 iunie 2014

8. ̂a b Industria cărții din România este în impas. Cel mai scăzut nivel de după 1990 (http://adevarul.ro/cultura/carti/industriacartii-romania-impas-mai-scazut-nivel-1990-1_5464e0460d133766a8d4459c/index.html), 13 noiembrie 2014, Monica Andronescu, Adevărul, accesat la 16 noiembrie 2014

9. ^ Petre Țuțea - 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, București, Editura Humanitas, 1997, p.25, ISBN 973-28-0630-3

Vezi și

Bibliotecă

Legături externe

Culturomia – o nouă știință? (http://www.descopera.ro/cultura/8004202-culturomia-o-noua-stiinta), 23 februarie 2011, Mihaela Stanescu, DescoperăMartirii de hârtie (http://www.descopera.ro/cultura/1012699-martirii-de-hartie), 20 aprilie 2009, Nicu Parlog, Descoperă

Cartea în era informației (http://www.descopera.ro/lumea-digitala/929384-cartea-in-era-informatiei), 16 iulie 2007, Mircea Sarbu, DescoperăTop 10 - Cărți care au schimbat lumea (http://www.descopera.ro/cultura/2786046-top-10-carti-care-au-schimbat-lumea), 16 iulie 2008, Nicu Parlog,Descoperă

Carti care au schimbat gandirea, comportamentul sau chiar destinele noastre (http://www.ziare.com/cultura/carte/carti-care-au-schimbat-gandirea-comportarea-sau-chiar-destinele-noastre-1248384), 27 iulie 2013, Victor Pitigoi, Ziare.com

Top cele mai citite carti din lume - partea I (http://www.ziare.com/cultura/carte/top-cele-mai-citite-carti-din-lume-partea-i-1202159), 17 noiembrie 2012,Victor Pitigoi, Ziare.comTop cele mai citite carti din lume - partea II (http://www.ziare.com/cultura/carte/topul-celor-mai-citite-carti-din-lume-partea-ii-1202160), 18 noiembrie

2012, Victor Pitigoi, Ziare.com

Opt carti care au marcat societatea umana (http://www.ziare.com/cultura/carte/opt-carti-care-au-marcat-societatea-umana-1146895), 25 ianuarie 2012,Victor Pitigoi, Ziare.comCele mai scumpe 5 cărți din istorie (http://www.evz.ro/detalii/stiri/cele-mai-scumpe-5-carti-din-istorie-979544.html), 2 mai 2012, Ruxandra Grecu,

Evenimentul zileiCarti cu fermoare din aur... (http://www.revistamagazin.ro/content/view/114/30/), 31 mai 2006, Dorin Marian, Revista Magazin

Publica si vinde-ti singur propria carte. E mai usor decat crezi (http://www.ziare.com/cultura/carte/publica-si-vinde-ti-singur-propria-carte-e-mai-usor-decat-crezi-1177342), 8 iulie 2012, Maria Galea, Ziare.com

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Carte&oldid=10224881

Categorii: Cărți Documente Articole de papetărie Obiecte de papetărie

Ultima modificare a paginii efectuată la 19 decembrie 2015, ora 19:00.Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la

Termenii de utilizare.