CARACTERIZAREA LUI ŞTEFAN TIPĂTESCU

Intr-o operă dramatică, statutul personajului de protagonist este dat nu numai de

prezenţa lui în toate momentele acţiunii, ci şi de frecvenţa acestuia în cadrul unei scene.

Stefan Tipătescu este , în cadrul tipologiei realiste, a lui Caragiale, un personaj de

echilibru dramatic, ferit de caricatură, având şi unele calităţi intelectuale şi afective; este tipul

conducătorului orgolios, al înaltului funcţionar.

Ca in orice operă dramatică, cele mai multe trăsături morale sunt scoase în evidenţă în

mod indirect, prin prezentarea personajului in mediul in care traieste, prin felul de a vorbi, de

a reactiona, prin nume, prin relatiile pe care le stabileste cu celelalte personaje.

CARACTERIZARE INDIRECTĂ

1) Din mediul in care traieste, mijloc indirect de caracterizare, deducem că, la

adăpostul autoritatii politice de prefect al judetului, personajul isi foloseste

avantajele in propriile sale manevre si interese, acceptand si micile “ciupeli” ale

lui Pristanda, nu neaparat dintr-o intelegere a situatiei grele a familiei acestuia, cat

mai ales pentru ca e “om de credinta”, “omul nostru”. Asa se face ca intre cei doi

exista si o oarecare relatie de familiaritate, asa cum rezulta si din indicatiile

scenice de la inceputul scenei intai, din actul I cand dramaturgul ni-l prezinta pe

Tipatescu asteptandu-l pe Pristanda in “haine de odaie”.

2) In disperare de cauza ,Tipatescu concepe o adevarata strategie si tactica

impotriva lui Catavencu, chiar trecand peste lege.Asadar, abuzeaza de putere si in

sprijinul acestei afirmatii putem veni si cu un alt exemplu: Cenzureaza depesele

de la telegraf, dispunand sa nu mai fie transmis nici un mesaj fara stirea lui.

3) Personajul se mai caracterizeaza, asa cum rezulta din modul in care se comporta,

si printr-o panica si agitatie permanenta, care sunt cauzate de teama de a-si

compromite prin scandal o situatie politica(cariera de prefect) si una

afectiva(slabiciunea pentru Zoe).

In acest sens , ii da mana libera lui Pristanda, ii ofera lui Catavencu diferite posturi

importante si, vazand ca acesta nu cedeaza, este de acord cu candidatura opozantului politic:

“ Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia…prin urmare si

al meu! Poimaine esti deputat!”

CD

4)Stapaneste o adevarata arta a disimularii, de exemplu cand Trahanache ii aduce

vestea existentei scrisorii, el se preface ca nu stie nimic, se revolta, iar in fata lui Farfuridi si

Branzovenescu ia o poza de victima: “Mi-am sacrificat cariera si am ramas intre

dumneavoastra ca sa organizez partidul-caci fara nume(…)n-ati fi putut fi niciodata un

partid.” Aceste cuvinte ale lui Tipatescu pot fi considerate o autocaracterizare, caci orgoliul

de care este stapanit personajul este evident.

5)Este singrul personaj de comedie cu un statut privilegiat, capabil de ironie, calitate

a spiritului rara la eroii lui Cragiale. Tot el are o atitudine critica fata de societatea

in care traieste, fata de ridicolul unui regim care se vrea democratic si constitutional,

dar care nu respecta nici o lege: “o lume pe dos” cum o caracterizeaza Tipatescu, “o

blestemata politica” care inseamna sa fii inzestrat cu destula abilitate pentru a putea

ocoli capcanele si a pacali adversarul care pandeste si speculeaza orice greseala. Din

acest punct de vedere, caracterizarea directa facuta de Cetateanul turmentat devine

elocventa: “alegatori ca dumneata cuminte, cu judecata limpede, cu simt politic.”

6) Tipatescu este printre putinii sensibili din comediile lui Caragiale, pasiunea lui

pentru Zoe parand sincera. Cu toate acestea, personajul este mai degraba melodramatic,

trecand cu usurinta de la patetism la scene de violenta atunci cand constata ca Nae Catavencu

nu accepta propunerile sale.

7) Fire nervoasa, impulsiva, desi vrea sa para calm, la adapostul functiei de prefect al

judetului, pe care o detine, Tipatescu reuseste sa se descurce pana la urma printre cararile

intortocheate ale campaniei electorale.

8) Are constiinta inechitatii si falsitatii sistemului electoral, fara sa aiba putinta de a I

se opune. Devine un resemnat in momentul in care se impune candidatul de la centru: “Iata

pentru cine sacrific de atat vreme linistea mea si a femeii pe care o iubesc”. DIN aces

moment nu mai are ambition politique , mai ales ça postula de prefect al judetului ii ofera

suficient confort. Statutul acesta privilegiat este evidentiat in mod direct de catre Pristanda,

caracterizarea care subliniaza, de fapt, imoralitatea personajului: administratrea judetului ca

pe propia-I mosie, incalcarea legii, tradarea celui mai bun prieten, nenea zaharia: “mosia

mosie, fonctia fonctie, coana Joitica coana Joitica.

Situatiile de caracterizare directa a personajului sunt putine: caracterizarilor directe

facute de Cetateanul turmentat, de Pristanda li se adauga o alta, a lui Zaharia Trahanache,

care precizeaza ca este “bun baiat, cu carte, dar iute.” Asa se explica si faptul ca modul sau de

exprimare nu se compara cu cel al altor personaje, folosind limbajul corect al unui om

instruit.

CI

9) Nefiind o simpla marioneta, care sa pozeze in postura de mare patriot, Tipatescu isi

poate exterioriza spontan trairile.Iata, de exemplu, scena in care vorbind cu Catavencu,

Tipatescu afirma:”Iubite si stimabile domn Catavencu, nu inteleg pentru ce intre doi barbati,

cu oarecare pretentie de seriozitate, sa mai incapa astfel de mestesuguri si rafinarii de

maniere(…).Eu sunt un om caruia ii place sa joace pe fata.” Alteori, masca abilitatii este

inlaturata si Tipatescu nu-si mai controleaza irascibilitatea:”Eu sunt omul pe care dumneata

sa-l imbeti cu apa rece?! (…) Mizerabile! Canalie nerusinata! Miselule!”

ATIT. NARAT. Personajul ramane tip reprezentativ pentru o anumita categorie

sociala ce popula lumea in vremea aceea , o lume “Fara moral si fara printip”, cum o numea

aparent naivul Trahanache.