1

CARACTERIZAREA BIOLOGICĂ A CALITĂŢII APELOR DUNĂRII

Elena GAVRILESCU, Bogdan Filip GAVRILESCUUniversitatea din Craiova, Facultatea de Horticultură, Secţia de Ingineria Mediului

Direcţia Apelor Jiu, S.G.A. Dolj

Studiul de faţă a fost efectuat în Bazinul Hidrografic Dunăre, în patru secţiuni, în anul 2006. A fost constatată prezenţa unor varietăţi mari de specii fito şi zooplanctonice, reprezentate printr-un număr de indivizi mai mare sau mai mic, în funcţie de gradul de poluare al apei. În acest sens a fost stabilit indicele saprob. Cele patru secţiuni au grade diferite de poluare, determinându-se speciile preponderente zonelor studiate şi clasele de calitate a apei. În vederea stabilirii calităţii apei Dunării, se iau în calcul atât indicatorii fizico-chimici cât şi cei biologici pe care i-am studiat în lucrarea de faţă. Astfel, prezentăm densitatea, bioindicatorii oligo, beta, alfa şi polisaprobi, reprezentaţi printr-un număr mai mare sau mai mic de indivizi, în funcţie de condiţiile de mediu existente.

S-au luat în studiu patru secţiuni, respectiv Gruia-Radujevak, Pristol-Novo Selo, amonte Calafat şi amonte Bechet, determinându-se numărul de exemplare şi o serie de analize fizico-chimice, CBO5 şi N-NH3, parametri de o deosebită importanţă în corelarea existenţei organismelor şi gradul de impurificare al apelor. S-a utilizat metoda Pantle-Buck.

În secţiunea Gruia-Radujevak, variaţia planctonului în anul 2006, prezintă o densitate maximă de 890.000 ex/l. Densitatea minimă este înregistrată în lunile decembrie, ianuarie şi martie, aceasta variind între 120.000 ex/l şi 180.000 ex/l. Numărul relativ scăzut de exemplare pe litru încadrează apa Dunării în această secţiune în categoria de ape beta mezosaprobă. Bioindicatorii oligo, beta şi alfa, exprimaţi în nr/l, contribuie la calcularea indicelui saprobic. Valoarea maximă a acestuia se înregistrează în luna martie (1.94).

În secţiunea Pristol – Novo Selo, se observă o variaţie a fitoplanctonului, valori superioare înregistrându-se în lunile mai, iunie şi iulie. Indicele saprobic prezintă valori cuprinse între 1,29 şi 1,94, ceea ce reflectă o impurificare moderată, respectiv, apa încadrându-se în categoria beta mezosaprobă.

Pe secţiunea Am. Calafat, se observă o densitate mai mare a planctonului, în primele 8 luni ale anului (5.400.000 ex./l în luna aprilie). Acelaşi lucru se poate spune şi despre indicatorii oligo, beta şi alfa, care au o variaţie însemnată tot în această perioadă. Din punct de vedere saprobiologic, apa este moderat impurificată, încadrându-se în zona beta mezosaprobă (indicele saprob 1,97).

În secţiunea Bechet, Dunărea prezintă o densitate ridicată a planctonului, pe parcursul celor 10 luni ale anului (ianuarie-octombrie) (densitatea 4.680.000 ex./l în luna septembrie). Bioindicatorii oligo, beta şi alfa, prezintă de asemenea conţinuturi semnificative, încadrând apa în categoria beta mezosaprobă, respectiv moderat impurificată (indicele sparobic este 2,16, depăşind valoarea optimă 2).

Apele Dunării în cele patru secţiuni pot fi încadrate în zona beta –mezosaprobă, respectiv ape moderat impurificate (indicele saprobic nedepăşind valoarea 2,16 – valoarea maximă înregistrată la Bechet). S-au stabilit speciile preponderente din aceste zone: Cyanophyta, Xanthophyceae, Bacillariophyceae,

2

Rhodophyta, Chlorophyceae, Zygnematophyceae. În afară de analizele prezentate în lucrare, au fost luaţi în calcul şi o serie de alţi parametri, dintre care o deosebită importanţă prezintă CBO5 şi N-NH3. Astfel, cu cât conţinutul în azot amoniacal înregistrează o creştere a concentraţiei, cu atât gradul de impurificare al apelor este mai ridicat. S-a constatat, creşterea cantităţii de CBO5 odată cu creşterea impurificării apei.

CERCETĂRI PRIVIND ALINIEREAPARAMETRILOR ATMOSFERICI

DIN MUNICIPIUL CRAIOVA LA CERINŢELE UE

Elena GAVRILESCU, Bogdan Filip GAVRILESCUUniversitatea din Craiova, Facultatea de Horticultură, Secţia de Ingineria Mediului

Direcţia Apelor Jiu, S.G.A. Dolj

Poluarea mediului reprezintă o preocupare majoră atât la nivel individual, colectiv cât şi global. Degradarea condiţiilor de viaţă, cauzată de poluare, justifică aceste preocupări şi face necesară luarea unor măsuri complexe, mai ales pentru diminuarea efectelor negative.

Începând cu anul 2006 supravegherea calităţii aerului s-a realizat prin intermediul sistemului automat de monitorizare a calităţii aerului, format din cinci staţii automate care au fost amplasate conform criteriilor prevăzute în Ord. 592/2002: Calea Bucureşti (Cra1), Primărie (Cra2), Billa (Cra3), Işalniţa (Cra4), Breasta (Cra5). De asemenea, s-a ţinut cont de normativul nr. 756/2000 emis de MAPM, privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a SO2, NO2 şi NH3, pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2,5), Pb, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător.

Totodată, s-a urmărit aplicarea în practică a politicilor naţionale de protecţie a mediului, prin: promovarea în activitatea agenţilor economici a unor tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la sursă; gestionarea resursei de aer în sensul reducerii emisiilor până la cele mai scăzute niveluri, care să nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei; utilizarea combustibililor cu conţinut scăzut de steril; diminuarea antrenărilor de pe depozitele de zgură şi cenuşă prin finalizarea sistemului de umectare.

SO2, exprimat în g/m3, prezintă valori ce nu depăşesc valoarea limită de 125 g/m3. Poluantul NO2 înregistrează valori peste limitele admise în cazul staţiei de monitorizare din Calea Bucureşti (Cra1), valoarea medie fiind de 31 g/m3. În cadrul staţiei amplasate la Primărie se observă o singură depăşire în luna decembrie, de 47 g/m3. În cazul celorlalte staţii nu au fost înregistrate depăşiri ale valorii limită de 40 g/m3. Evoluţia NH3 în cele 4 locaţii nu prezintă valori care depăşesc CMA-ul de 100 g N/m3.

Datele şi informaţiile prezentate scot în evidenţă faptul că parametrii monitorizaţi - dioxid de sulf, dioxid de azot, amoniac - în cele cinci staţii de control din Municipiul Craiova prezintă valori ce pot caracteriza un mediu cu poluare moderată.

3

Poluarea atmosferei se datorează şi faptului că instalaţiile de prelucrare, captare, reţinere, depoluare, diluţie şi dispersie a noxelor în atmosferă au o eficienţă scăzută.

Principalele activităţi antropice generatoare de poluanţi solizi, lichizi şi gazoşi care au afectat, afectează şi/sau pot afecta în continuare în mod direct sau indirect pe termen scurt, mediu şi lung parametrii de calitate ai factorilor de mediu (apă, aer, sol, vegetaţie etc.), care au contribuit şi la afectarea stării de sănătate a organismelor umane, animale şi vegetale sunt reprezentate de: activităţi de producere a îngrăşămintelor chimice pe bază de azot (amoniac, acid azotic, azotat şi uree) şi, respectiv, produse organice de sinteză (acetilenă, acetaldehidă, metanol, etc.); producţia de energie electrică şi termică pe bază de combustibili fosili (cărbune, lignit din bazinul inferior al văii Jiului, păcură, gaze naturale); foraj, extracţie şi prelucrare primară ţiţei şi gaze naturale; activităţile de producţie agro-alimentară (bere, ulei, tutun, margarină, băuturi alcoolice şi răcoritoare, carne şi produse din carne, lapte şi produse lactate etc.).

Peste poluarea generată de activităţile socio-economice (industriale, agricole, de prestări servicii etc.) se suprapune şi poluarea atmosferei datorită emisiilor de gaze de eşapament din arderea combustibililor în motoarele cu ardere internă (benzină, motorină), respectiv din traficul feroviar, rutier şi aerian.

MONITORIZAREA PARAMETRILOR ÎN STAŢIILE DE EPURARE A APELOR UZATE

Grigore VLAD1, Diana ROBESCU2, Marin IONESCU3, Cătălina Raluca MOCANU2, Dan ROBESCU2

1 S.C. ICPE BISTRIŢA S.A., 2 Universitatea Politehnică Bucureşti – Centrul de Cercetări Energetice şi Protecţia

Mediului,3 INCDT COMOTI BUCUREŞTI

Lucrarea propune câteva soluţii de monitorizare a parametrilor pentru fiecare treaptă de epurare din cadrul unei staţii de epurare a apelor uzate.

Metodele de epurare a apei uzate au fost îmbunătăţite treptat, de-a lungul ultimului secol, de la simple grătare şi bazine aerate la procese complexe formate din multiple etape separate. Cerinţele referitoare la descărcarea apei în receptor au devenit din ce în ce mai stricte, pe măsură ce preocuparea legată de protecţia mediului s-a accentuat atât la nivel individual, cât şi la nivel guvernamental. Cerinţele mai stricte cât şi complexitatea crescută a proceselor implicate accentuează nevoia de o mai bună cunoaştere şi control îmbunătăţit ale proceselor.

În majoritatea proceselor industriale, monitorizarea procesului şi a producţiei acestuia se realizează pentru a se asigura conformitatea cu cerinţele de calitate, siguranţă şi cele economice impuse producţiei.

Epurarea apelor uzate poate fi considerată ca fiind printre cei mai minuţioşi şi sistematici utilizatori ai monitorizării. Până în ziua de astăzi, monitorizarea în epurarea apelor uzate s-a concentrat mai ales asupra câtorva

4

parametri importanţi, caracteristici efluentului, asupra cărora reglementările sunt impuse de guverne sau alte autorităţi. Totuşi, pe măsură ce numărul parametrilor supuşi reglementărilor creşte şi normele legale devin din ce în ce mai rigide, cresc şi cererile referitoare la desfăşurarea proceselor. Astfel, staţiile (de epurare a apelor uzate) noi şi cele modernizate sunt echipate cu sisteme de măsurare pentru colectarea de date referitoare la o gamă largă de parametri. În marile staţii de epurare a apelor uzate, sistemul de colectare a datelor poate include sute sau chiar mii de entităţi măsurate. Măsurătorile sunt utilizate pentru monitorizarea procesului şi a calităţii rezultatului acestui proces. Măsurătorile mai sunt utilizate şi pentru controlul direct (în buclă) sau indirect (ca bază pentru acţiunile de control manual).

Datorită condiţiilor variabile de operare, variabilele de proces şi de calitate trebuie monitorizate în mod continuu, pentru a asigura o operare eficientă şi sigură şi, de aceea, valorile medii zilnice nu sunt suficiente pentru detectarea din timp sau avertizarea asupra posibilelor deviaţii sau condiţii anormale. Prin urmare, acest fapt necesită aparatură tehnică ce este capabilă să prelucreze cantităţi mari de date, on-line.

CONTROLUL AUTOMAT AL PROCESELOR DE EPURARE

Grigore VLAD1, Valentin SILIVESTRU2, Marin IONESCU2, Sergiu ILIESCU3,Cătălina Raluca MOCANU3, Diana ROBESCU3, Dan ROBESCU3

1 S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.2 INCDT COMOTI BUCUREŞTI

3 Universitatea Politehnică Bucureşti – Centrul de Cercetări Energetice şi Protecţia Mediului

Apele uzate care intră în staţia de epurare au o compoziţie, concentraţie şi un debit variabil în funcţie de sursele de poluare; variaţia acestor caracteristici este sezonieră, diurnă sau chiar orară. Din acest motiv se cere o cunoaştere exactă a acestor parametri atât la intrarea apei uzate în staţia de epurare cât şi pe parcursul procesului de epurare. Informatizarea acestei tehnologii, sumă a proceselor unitare, constituie un domeniu de mare actualitate care atrage numeroşi cercetători. Contribuţiile aduse în acest domeniu sunt importante, deoarece ele vor permite cunoaşterea în detaliu a proceselor, adaptarea deciziilor operative în timp util. Studiul proceselor, instalaţiilor şi echipamentelor de epurare constituie preocuparea de bază a multor colective de cercetare-proiectare. În acest domeniu sunt încă multe probleme nerezolvate cărora li se caută o grabnică soluţionare. Lucrarea de faţă este o modestă contribuţie la studiul proceselor de epurare în contextul general al controlului automat al proceselor de epurare.

5

EMAS – UN NOU INSTRUMENT AL MANAGEMENTULUI DE MEDIU LA NIVEL NAŢIONAL

Elena Camelia BÂSCEANUS.C. PETROMSERVICE S.A. Bucureşti, Direcţia Dezvoltare Tehnologii Ecologice

Lucrarea de faţă îşi propune să promoveze, alături de autoritatea centrală în domeniul protecţiei mediului (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile) o nouă facilitate de ordin voluntar privind permanenta îmbunătăţire a relaţiei factor uman-acţiuni antropice şi efectul, uneori ireversibil, ce se produce asupra mediului înconjurător, la nivel organizaţional sau chiar de amplasament. Se evidenţiază paşii, cerinţele şi avantajele implementării schemei EMAS II în România, ca o continuare într-o manieră mai competitivă a standardului ISO 14001 (Sisteme de management de mediu. Cerinţe cu ghid de utilizare).

EMAS identifică tipuri diferite de activităţi economice utilizând Codul CAEN (Clasificarea Activităţilor Economiei Naţionale).

UTILIZAREA REŢELEI DE CANALIZARE CA TREAPTĂ DE PREEPURARE

Cătălina Raluca MOCANU1, Diana ROBESCU1, Grigore VLAD2

1 Universitatea Politehnică Bucureşti – Centrul de Cercetări Energetice şi Protecţia Mediului

2 S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.

Pe plan mondial şi naţional se caută soluţii noi care să conducă la o epurare avansată a apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare deoarece costurile de epurare a apelor uzate conduc la tarife ridicate plătite de populaţie şi agenţii economici. Aglomerările urbane şi activităţile industriale generează, în funcţie de tipul procesului de fabricaţie, o mare diversitate de poluanţi preluaţi de apele uzate prin sistemul de canalizare. Finalitatea epurării apelor uzate este, în special, protecţia mediului natural, adică obţinerea unei ape epurate care satisface normele de calitate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În general, în România, capacitatea de a epura şi prelucra apele uzate care vin pe reţeaua de canalizare este depăşită la multe localităţi urbane. O soluţie modernă, identificată în ultimii ani este aceea de a utiliza reţeaua de canalizare -colectorul principal - ca treaptă de preepurare a apelor uzate. Distanţa de la oraş la staţia de epurare variază, de la o localitate la alta, între 5 - 15 km. Ca urmare timpul de parcurs al apei uzate de la oraş la SEAU este de ordinul 3,5 - 10,5 ore. În acest interval de timp materiile organice transportate de către apa la SEAU intră în descompunere anaerobă eliminând gaze toxice, metan, hidrogen sulfurat şi emanând mirosuri neplăcute prin capacele şi gurile din sistem. Se menţionează că aceste gaze prezintă pericol de explozie, dar mai ales de intoxicaţie a personalului care asigură mentenanţa sistemului.

6

STUDIUL POSIBILITĂŢILOR DE EFICIENTIZARE ENERGETICĂ A PROCESELOR DIN SEAU PRIN UTILIZAREA RESURSELOR

NECONVENŢIONALE ALTERNATIVE

Ioana Corina MOGA1, Grigore VLAD 2, Diana ROBESCU1, Dan ROBESCU 1

1 Universitatea Politehnică Bucureşti - Centrul de Cercetări Energetice şi Protecţia Mediului

2 S.C. ICPE BISTRIŢA S.A

Staţiile de epurare sunt printre cei mai mari consumatori de energie. În acestea sunt amplasate multe echipamente hidro-mecanice care funcţionează 24 de ore pe zi. Ca urmare a acestor funcţionări continue necesarul de energie electrică şi termică zilnică este foarte mare. Costurile pentru acoperirea necesarului de energie grevează bugetul cetăţeanului şi cel al administraţiei publice locale.

Prin lucrarea de faţă se caută soluţii pentru scăderea facturii energiei electrice şi termice dintr-o staţie de epurare a apelor uzate (SEAU) prin folosirea surselor neconveţionale alternative. Astfel în cadrul SEAU se pot monta panouri fotovoltaice, captatori termici solari şi turbine eoliene. Biogazul rezultat în urma fermentării anaerobe a nămolului rezultat din SEAU poate fi folosit în cadrul unei centrale de cogenerare de mici dimensiuni. Se pot utiliza şi pompe geotermale. Dacă există o diferenţă de nivel între nivelul staţiei de epurare şi emisar se poate amplasa o microhidrocentrală. Astfel trebuie stabilită soluţia optimă de utilizare a energiilor regenerabile în cadrul unei SEAU în condiţii de eficienţă economică.

SISTEM MODERN DE ÎNALTĂ EFICIENŢĂ PENTRU OXIGENAREA APELOR

Grigore VLAD1, Valentin SILIVESTRU3, Diana ROBESCU2, Marin IONESCU3, Cătălina Raluca MOCANU2, Gheorghe FETEA3, Dan ROBESCU2

1 S.C. ICPE BISTRIŢA S.A., 2Universitatea Politehnică Bucureşti – Centrul de Cercetări Energetice şi Protecţia

Mediului, 3INCDT COMOTI BUCUREŞTI

Reactoarele biologice aerobe există în dotarea oricărei staţii de epurare a apelor uzate. Ele permit degradarea materiilor organice pe bază de carbon şi/sau azot prin reacţiile biochimice ale unei populaţii bacteriene. Pentru ca această populaţie să reuşească să distrugă materiile organice este necesar să aibă oxigen astfel încât reacţiile să se desfăşoare în mediu aerob.

Într-o staţie de epurare a apelor uzate consumul de energie la treapta biologică reprezintă circa 50-70% din total. Ca urmare, se justifică interesul specialiştilor pentru perfecţionarea instalaţiilor şi echipamentelor de oxigenare.

În lucrare se propune o soluţie tehnică modernă de echipare a unui reactor biologic aerob cu o instalaţie pneumatică performantă de oxigenare. Ea se bazează pe dispersia aerului comprimat în bule fine în masa de apă şi asigurarea transferului

7

de oxigen la randamente de transfer superioare, precum şi dispersia şi omogenizarea amestecului trifazic datorită hidrodinamicii generate şi indusă prin efect de gaz-lift.

Generatorul pneumatic este de o concepţie modernă simplă şi robustă, care are o întreţinere uşoară, o fiabilitate ridicată şi asigură performanţe energetice superioare într-o gamă largă de variaţie a debitului, aşa cum apar regimurile diferite din reactorul biologic. Elementul de bază al instalaţiei pneumatice de oxigenare este dispersorul de aer care are o concepţie modernă fiind echipat cu membrană elastomer ce permite o dispersie în bule fine care asigură coeficienţi ridicaţi de transfer şi evită colmatarea sistemului.

Se menţionează şi concepţia şi execuţia unui sistem de comandă şi control al funcţionării instalaţiei de oxigenare, bazată pe menţinerea concentraţiei oxigenului dizolvat în masa de apă la o concentraţie redusă, fără a pune în pericol biomasa.

STUDIUL UNUI VARIANTE DE TURBOMOTOR PENTRU INSTALAŢIA DE COGENERARE PRIN UTILIZAREA GAZULUI DE

DEPOZIT

Ioana Corina MOGA1, Romulus PETCU 2, Diana ROBESCU 1

1 Universitatea Politehnică Bucureşti - Centrul de Cercetări Energetice şi Protecţia Mediului

2 INCDT COMOTI BUCUREŞTI

Prin procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, legislaţia românească s-a aflat într-un proces continuu de armonizare cu legislaţia europeană. Aceasta s-a realizat în cea mai mare parte prin adoptarea acquis-ului comunitar. Astfel, în domeniul serviciilor publice de salubrizare, au fost preluate acte normative europene precum: Directiva nr. 75/442/EC privind deşeurile şi Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor. Se recomandă, în aceste directive, valorificarea gazului de depozit şi reducerea emisiilor de astfel de gaze nocive în atmosferă.

În România, actualmente acest gaz se arde direct la locul de producţie fără o utilizare energetică, fapt nepermis în secolul XXI. Astfel, trebuie găsite soluţii de valorificare energetică. Pe de altă parte, se ştie că motoarele de aviaţie au un anumit număr de ore de zbor. După epuizarea numărului de ore de zbor, motoarele sunt încă funcţionale, dar din cauza riscurilor existente (probabilitatea de a se defecta şi de a apărea defecţiuni/opriri în timpul zborului), acestea nu se mai folosesc în cadrul zborurilor. Pentru a da o utilizare economică acestor motoare, care mai au încă un număr mare de ore de funcţionare, se propune prin lucrarea de faţă, adaptarea şi modificarea lor pentru a putea fi valorificat gazul de depozit în cadrul unei instalaţii de cogenerare.

8

MODELAREA PROCESELOR DE TRANSFER A OXIGENULUI

Dan ROBESCU, Ştefan BABACAUniversitatea Politehnică Bucureşti

Procesele de oxigenare a apelor sunt larg folosite în industria apei atât la tratare cât şi la epurare, dar şi în alte industrii şi tehnologii cum sunt: industria chimică, piscicolă, alimentară etc. Ele se bazează pe transferul oxigenului din faza gazoasă (aer, aer ozonizat sau chiar oxigen pur) în mediul lichid – de regulă apa sau apa uzată. Problema principală care se pune astăzi în faţa specialiştilor din domeniu, în contextul general al eficientizării tehnologiilor, este realizarea acestui proces de transfer cu un consum cât mai redus de energie.

Lucrarea de faţă caută să dea un răspuns problemelor complexe ale transferului unui gaz în masa de apă, cu aplicaţie la transferul oxigenului în mediul apos. Se caută soluţii numerice ale ecuaţiei cu derivate parţiale a transferului şi transportului unui constituent în masa de apă scrisă sub forma

y

Cdw1

yx

C

xwC

yt

Cbx

22

2

2

2

m Cky

C

x

CD

,

unde C este concentraţia oxigenului dizolvat în masa de apă. Prin integrarea numerică a acestei ecuaţii se obţin soluţii corespunzătoare domeniului reactorului.

În acest mediu apos – mediu polifazat format din apă, particule solide de natură organică, flocoane de nămol activ şi alte corpuri dispersate – apar procese complexe de transfer şi dispersie a oxigenului. Acesta este consumat în metabolismul celulelor vii pentru oxidarea biochimică a materiilor organice dizolvate sau în stare de suspensie existente în mediul apos. Apare un proces dinamic de natură fizico-chimică-biochimică prin care oxigenul transferat în mediul apos este consumat în cadrul metabolismului microorganismelor având ca rezultat menţinerea constantă a concentraţiei.

EFECTUL CONCENTRAŢIEI CRESCUTE DE SULFAT DE ZINC ASUPRA SPECIEI XANTHORIA PARIETINA BELTR. (ASCOMYCETES,

TELOSCHISTACEAE) ÎN CONDIŢIILE CULTIVǍRII IN VITRO

Diana VOICU1, Ionel-Claudiu GAVRILOAIE2

1 Institutul de Biologie al Academiei Române, Bucureşti2 S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.

Capacitatea lichenilor de a absorbi şi acumula diferiţi compuşi toxici îi face bioindicatori utili ai poluǎrii. Distribuţia, morfologia, anatomia şi fiziologia lichenilor sunt afectate de o gamǎ diversǎ de poluanţi: metale grele, ozon, NO2, compuşi ai sulfului, fluorurile, ierbicidele etc.

9

Acest lucru ne-a stimulat interesul pentru a testa reacţia lichenilor la poluare şi în condiţiile cultivării in vitro. În acest sens, a fost ales un poluant pe bazǎ de sulf, ZnSO4 x 7H2O şi am optat pentru specia Xanthoria parietina Beltr.

În particular, am evaluat posibilitatea de a resintetiza, în prezenţa acestui factor de stres, lichenul Xanthoria parietina Beltr. din componentele sale, separate prin mojararea talului. Mǎrirea concentraţiei de ZnSO4 x 7H2O din compoziţia mediului de cultură utilizat a împiedicat reasocierea bionţilor. Cercetǎrile noastre au relevat faptul cǎ şi în condiţiile cultivării in vitro lichenii sunt sensibili la poluanţi.

EVALUATION OF ANTHROPIC IMPACT OVER THE ENVIRONMENT THROUGH BIOLOGICAL INDICATORS

Andreea ALEC, Cristian MALOŞFaculty of Environmental Science, “Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca

Used to detect or demonstrate the existence of a particular environmental state, and to monitor changes in that state, a biological indicator is a species (or group of species) that readily reflects some aspect of the state of the environmentwithin which it is found. Biological indicators are used as tools to extract abiotic or biotic information from the environment so that this information can be used for making scientifically-based management decisions.

As a biological indicator plant species are one of the most valuable tools used in order to determine the environmental impact of the human society. From the early stages of development our society has made changes in the environment, changes reflected at first on plants. Beginning with deforestation, cultivation and cattle grazing the natural plant communities have been altered. Species composition, dominance and abundance of plant species are important for determining both historical and present human impact. Further, to make a more precisely assessment one needs to make a further look on animal species and their relationship with plants. In order to asses the anthropogenic impacts on the environment animal taxa like insects play a major role. Some pollutants can only be determined by studies on animal species.

STUDIU COMPLEX AL STĂRII UNOR ECOSISTEME REPREZENTATIVE

DIN BAZINUL RÂULUI PRUT

Adam BEGU, Nina LIOGCHII, Vladimir BREGA, Ala DONICAInstitutul de Ecologie şi Geografie, Republica Moldova

Impactul antropic şi procesele atmosferice persistă asupra mediului înconjurător, continuând să pună în pericol existenţa ecosistemelor naturale, totodată agravând şi condiţiile de viaţă ale omului.

10

În aceste condiţii se impune un studiu complex, cu toate interacţiunile dintre componentele ecosistemelor, întru evaluarea stării ecologice a unor ecosisteme valoroase în scopul asigurării funcţionării stabile şi extinderii, pe baza lor, a ariilor naturale protejate de stat.

Laboratorul „Ecobioindicaţie şi radioecologie” al Institutului de Ecologie şi Geografie efectuează cercetări referitoare la evaluarea ecosistemelor reprezentative din bazinul râului Prut. Cercetările includ evaluarea stării generale a obiectului, înregistrarea speciilor de plante şi animale valoroase, cu determinarea ulterioară a statutului naţional şi internaţional de protecţie, aprecierea calităţii aerului, determinarea conţinutului metalelor grele în componentele ecosistemului (sol, biotă, litieră), cât şi alţi indici ai apei, nămolului şi a solului din regiunile de ecoton.

Rezultatele cercetărilor efectuate pe parcursul anilor 2004 – 2007 ne-au permis completarea bazei de date referitoare la aria de răspândire a speciilor, gradul de periclitare conform statutului IUCN (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources) şi statutului de protecţie conform Covenţiilor Internaţionale de Mediu. Sunt formulate concluzii despre starea ecologică, gradul de puritate a obiectelor cercetate şi propuse noi ecosisteme pentru atribuirea statutului de arie protejată de stat de diferită categorie.

CONTRIBUŢII LA ELABORAREA SISTEMULUI DE BIOMONITORING ÎN CONFORMITATE CU CONVENŢIILE INTERNAŢIONALE DE MEDIU

Vladimir BREGA, Nina LIOGCHII, Adam BEGU, Violeta PĂGÎNUInstitutul de Ecologie şi Geografie, Republica Moldova

Sistemul Monitoringului Ecologic (SME) în Republica Moldova include elementele cheie în corespundere cu sistemele moderne de management pentru protecţia mediului ambiant. De asemenea, mai include şi criteriile economice şi ecologice, precum şi acte normative şi legislative pentru a asigura o eficienţă de management a calităţii mediului. Organizaţiile de bază a Sistemului de Monitoring -Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, Inspectoratul Ecologic de Stat, Serviciul Hidrometeorologic de Stat cu subdiviziunile sale, Institutul de Ecologie şi Geografie AŞ - practic asigură majoritatea activităţilor de monitorizare. În vederea eficientizării activităţii instituţiilor menţionate urmează a fi efectuate unele schimbări în actele normative şi legislative privind SME.

În prezent, în domeniul monitoringului ecologic, conform Convenţiilor de Mediu, accentul este plasat pe elaborarea unor indici integraţi, optimizarea şi micşorarea numărului de indici monitorizaţi. În cadrul Programei de Monitoring Ecologic Integrat (1993) a RM indicii biomonitoringului sunt foarte superficial descrişi. La Serviciul Hidrometeorologic de Stat se utilizează numai un set limitat de indici ai biomonitoringului. Mai mult decât atât, după un set de indici ceva mai mare la compartimentul - biomonitoring, evaluările de mediu se efectuează în cadrul unor tematici de stat la instituţiile ştiinţifice ale AŞM, cît şi în cadrul unor proiecte

11

naţionale şi internaţionale. Îndeosebi accent pronunţat a fost pus pe utilizarea bioindicatorilor în aprecierea calităţii mediului.

Conform programelor de cercetare noi efectuăm lucrări de perfecţionare a sistemului de monitoring în general, inclusiv şi a biomonitoringului şi armonizarea lui cu cel al Agenţiei Europene de Mediu (AEM). Paralel cu stabilirea indicilor biomonitoringului după compartimente în concordanţă cu Convenţiile Internaţionale de Mediu, am analizat şi unele aspecte privind perfecţionarea metodologiilor -frecvenţa prelevării probelor şi efectuării analizelor, stabilirea organizaţiilor responsabile pentru efectuarea biomonitoringului, transmiterea şi păstrarea informaţiei etc. Optimizarea indicilor de monitoring ne-a dat posibilitatea de a efectua colectarea şi prelucrarea informaţiei de mediu în conformitate cu sistema Collecter, elaborată de AEM.

CRIMINALISTICA DE MEDIU – IMPERATIV AL TIMPULUI

Dionisie BUBURUZ, Carolina CLIPAInstitutul de Ecologie şi Ecologie al AŞM, Chişinău

Extinderea proceselor de degradare a mediului a dus la apariţia dreptului ecologic, ca ramură distinctă a dreptului. Agravarea în continuare a situaţiei ecologice impune realizarea unor măsuri drastice şi competente de protecţie a mediului, inclusiv de ordin juridic. Complexitatea proceselor de poluare a mediului, perioada lungă de developare şi deplasarea în timp şi spaţiu a consecinţelor, fac ca studierea cazurilor de poluare premeditată a mediului să devină destul de complicate. Aceste dificultăţi sunt şi mai mari în cazul în care impactul asupra factorului de mediu este nesemnificativ pe moment, dar care poate să declanşeze o avalanşă de consecinţe negative datorită schimbărilor condiţiilor de existenţă în timp, pot să fie ireversibil afectate alte componente ale ecosistemelor, direct neafectate de infracţiune.

Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter autonom şi unitar, caresumează un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor. Dar multitudinea de obiecte studiate de criminalistică a dus la specializarea ei pe obiectele cercetate.

Crimele de mediu se înscriu în legislaţia actuală, dar plasticitatea şi lipsa unei forme concrete a lor, fac ca ele să devină un caz greu de demonstrat, datorită particularităţilor obiectului de studiu. Este necesară definirea criminalisticei de mediu ca un compartiment autonom, bine definitivat.

Dreptul ecologic ca ramură distinctă a dreptului necesită elaborarea instrumentului de cercetare şi anchetare a crimelor de mediu, bazat pe valorificarea realizărilor ştiinţifice moderne. Fondarea bazei ştiinţifice şi normativo-metodice a criminalisticei de mediu, se efectuează utilizând metodologia clasică a criminalisticei ca bază, completată cu metode de cercetare moderne a componentelor de mediu şi a ecosistemelor din ecologie, protecţia mediului, meteorologiei, biologiei, chimiei, fizicei etc.

12

Ca subiecte ale contravenţiilor de mediu figurează organele puterii de stat, organele administraţiei publice locale, persoanele fizice şi juridice.

Ca obiect a contravenţiilor de mediu serveşte calitatea mediului înconjurător cu componentele lui, pagubele materiale şi morale.

Partea obiectivă a contravenţiilor ecologice se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni privind respectarea regulilor de utilizare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător.

Metodologia specifică criminalisticei de mediu sunt metodele de cercetare utilizate în ecologie şi protecţia mediului, începând de la studiul unui obiect singular, component de mediu şi de evaluare a impactului ecologic asupra ecosistemelor. Astăzi, în acest domeniu sunt în vigoare o serie de legi, regulamente, convenţii, standarde, normative, care permit efectuarea unei anchete de mediu, dar ele nu au puterea juridică, nefiind aprobate ca documente de cercetare juridică de către organele abilitate. Se cere o revizuire a bazei normative, armonizarea lor la principiile criminalisticei clasice, elaborarea instrucţiunilor pentru anchetatori şi experţi. Primele cercetări în domeniul criminalisticei de mediu ne arată că studierea mediului înconjurător în ştiinţele biologice se efectuează nu la nivel de ecosisteme, cu determinarea proprietăţilor emergente ale lor, componentelor mai expuse impactului ecologic, ci se efectuează pe componente ce nu permite pronosticarea consecinţelor imediate şi de durată ale impactului antropic asupra ecosistemelor. Metodele de cercetare, documentele normative şi legislative sunt elaborate numai pentru evaluarea stării componentelor de mediu. Nu sunt standarde ecologice, nu sunt metode de evaluarea impactului la nivel de ecosisteme.

Elaborarea bazei ştiinţifice şi aplicative a criminalisticei de mediu necesită revederea metodelor de cercetare şi evaluare ştiinţifică a mediului pentru a fi aplicabile la nivel de ecosisteme.

STUDIUL CALITĂŢII ATMOSFEREI PRIN MODELARE

Dionisie BUBURUZ, Gheorghe NICULIŢĂ, Tatiana TEŢCO Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM, Universitatea din Tiraspol cu sediul la

Chişinău

The special and systemic researches of pollution process of air basin of RM was began in National Institute of Ecology from 1990 in the framework to execution the State’s Command.

The purpose of present work is the expansion of knowledge’s about the pollution processes of atmosphere trough appraisal of pollution substances influence on atmospheric air quality.

For execution of proposes objectives were executed more tasks: - draw up an inventory of pollution sources; - the quality’s analyze and progress in time of atmospheric air from 1990 till 2006 years; - simulation of dispersion processes of pollution substances in atmosphere; - appraisal of pollution sources influence over

13

the atmospheric air quality in the cities and in RM, and determination of critics ecologic zones in the cities of republic.

The receive results can be use as scientific base for elaboration of decision about the directions of economic development in the republic, and for elaboration the measure of decrease the atmospheric air pollution level.

MANAGEMENTUL APELOR UZATE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI LA S.C. COMPANIA DE APĂ SOMEŞ S.A. (CLUJ-NAPOCA)

Mihaela POP1, Dacinia Crina PETRESCU2, Grigore VLAD3

1S.C. Compania de apă Someş S.A.2Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Ştiinţe Economice Cluj-

Napoca3S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.

Una dintre direcţiile cele mai importante către protecţia mediului, urmărită de S.C. Compania de Apă Someş S.A. (CASSA) din Cluj-Napoca are în vedere epurarea apelor uzate, în special a celor industriale. În cadrul Măsurii ISPA 2000/RO/16/P/PE/008, care are ca obiectiv îmbunătăţirea şi modernizarea infrastructurii pentru alimentarea cu apă şi de canalizare din zona Cluj, este inclusă o condiţie specifică prin care se implementează un “Program pentru asigurarea conformităţii cu legislaţia existentă referitoare la preepurarea apelor uzate industriale”. Pentru îndeplinirea lui s-a elaborat un Plan de acţiune, cu măsuri pe termen scurt şi mediu, care revin, pe de o parte, CASSA, iar pe de altă parte, agenţilor economici poluatori. Rezultatele aşteptate în urma implementării planului sunt: îmbunătăţirea monitorizării apelor uzate din reţeaua de canalizare, îmbunătăţirea comunicării cu agenţii economici, creşterea interesului clienţilor industriali pentru respectarea reglementărilor privind apele uzate, reducerea cantităţilor de poluanţi care intră în staţia de epurare. Măsurile pe termen scurt au fost realizate în întregime, iar măsurile pe termen mediu le continuă în general pe cele din programul pe termen scurt. În acest fel, până în prezent, Programul şi Planul de acţiune şi-au atins obiectivele şi au sporit capacitatea CASSA de a contribui la protecţia mediului.

MANAGEMENTUL SUBTANŢELOR CHIMICE PERICULOASE

Iovanca HAIDUC, Varga ILDIKOUniversitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Substanţele chimice joacă un rol foarte important în societatea din zilele noastre, folosindu-le în fiecare zi, la medicamente, maşini, jucării, materiale de construcţii etc., dar din nefericire unele sunt foarte periculoase pentru om cât şi pentru mediu dacă nu sunt folosite corespunzător.

14

Un sprijin eficace în managementul substanţelor chimice îl dă CARTEA ALBĂ (februarie 2001) care reprezintă noua Politică Comunitară în domeniul Managementului Substanţelor şi Preparatelor Chimice.

Regulamentul REACH (Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea şi Restricţionarea Chimicalelor), reprezintă baza noii politici Comunitare referitoare la chimicale şi a fost adoptată de Comisia Europeană în 2006 şi a intrat în vigoare în iunie 2007, ca un sistem coerent pentru chimicalele existente şi noi.

REACH se bazează pe ideea că industria însăşi este cea mai bine plasată ca să se asigure că chimicalele pe care le produce şi introduce pe piaţă în UE să nu afecteze sănătatea umană sau mediul.

Se estimează că aproximativ 30.000 de substanţe etapizate/care beneficiază de regim tranzitoriu (exclusiv intermediarii) să fie înregistrate în primii 11 ani de la intrarea în vigoare a REACH, plus substanţele neetapizate/care nu beneficiază de regim tranzitoriu.

REACH va contribui la reducerea poluării aerului, apei şi solului, precum şi la reducerea presiunii asupra biodiversităţii; de asemenea va avea un impact pozitiv şi asupra sănătăţii publice, deoarece chimicalele sunt cauzatoare de cancer, disfuncţii ale pielii, boli respiratorii, afecţiuni ale ochilor, astm etc. Informaţiile sporite privind pericolele şi controlul acestora vor ajuta la mai buna implementare a legislaţiei existente.

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA FENOMENELOR DE RISC ÎN ARIA DE DEZVOLTARE A ZĂCĂMÂNTULUI DE SARE OCNA ŞUGATAG

Laura ARDELEAN, Nicoleta BICAN-BRIŞAN, Iustinian PETRESCUUniversitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Zona Ocna Şugatag, situată la circa 40 km NE de oraşul Baia Mare, aparţine din punct de vedere geologic Bazinului Maramureş, generat de punerea în loc a lanţului vulcanic Oaş-Gutâi-Ţibleş. Zăcământul de sare are aceeaşi vârstă cu zăcămintele de sare din Bazinul Transilvaniei (Turda, Ocna Dej, Ocna Mureş ş.a.), fapt ce reprezintă dovada legăturii existente între cele două bazine de sedimentare la nivelul Badenianului mediu (cca. 13.6 MA în urmă).

Ca de altfel în toate ariile caracterizate de prezenţa sării în subasment, şi în aria Ocna Şugatag sunt prezente riscurile de mediu. Lucrările miniere de suprafaţă sau de adâncime, respectiv prezenţa sării aproape de suprafaţă, au favorizat dezvoltarea proceselor de scufundare şi de surpare, rezultând un relief degradat, cu evoluţie permanentă. Acesta se datorează modificărilor continue ale echilibrului natural atât pe orizontală cât şi pe verticală. Complexul de lacuri sărate, generate de prăbuşirea vechilor saline, situate în partea de SV a comunei Ocna Şugatag, deasupra masivului de sare, constituie dovada existenţei şi evoluţiei în timp a unor astfel de modificări.

Riscul prăbuşirii vechilor saline de exploatare este într-o continuă dinamică depinzând de factori subterani şi exteriori în acelaşi timp. Exploatarea apei sărate de mare concentraţie, cantonată în golurile miniere inundate ale salinelor

15

Dragoş, Mihai şi Bogdan (complexul hidrosalin) creează centre polarizatoare pentru apele de suprafaţă care dizolvă noi cantităţi de sare şi contribuie esenţial la creşterea volumului golurilor subterane şi a riscului de prăbuşire. În cadrul deja existent al lacurilor situate deasupra complexului hidrosalin, este de presupus extinderea şi adâncirea cuvetelor lor datorită faptului că, aceste lacuri constituie legătura între cavităţile subterane şi apele freatice superficiale cu potenţial de dizolvare.

Utilizarea apelor sărate în cadrul complexului sanatorial poate fi însoţită de anumite riscuri. Acestea s-ar datora deversării în staţiune în Valea Sărată a apelor sărate uzate provenite din tratamente terapeutice şi a celor menajere. În acest caz, se impun o serie de măsuri menite a evita fenomenele de contaminare în această arie.

FURAJAREA BROILERILOR FĂRĂ PROTEINE DE ORIGINE ANIMALĂ. STUDII COMPARATIVE PRIVIND PERFORMANŢELE

PUILOR DE CARNE, PRIN FOLOSIREA DE REŢETE FURAJERE CU PROTEINĂ DE ORIGINE EXCLUSIV VEGETALĂ ŞI REŢETE

FURAJERE ÎN CARE PROTEINA ESTE ASIGURATĂ DE FĂINA DE PEŞTE.

Ioan DUNCA S.C. Oprea Avicom S.R.L. Crăieşti-Mureş

Acest studiu a avut ca scop compararea indicilor de producţie prin

administrarea unor reţete de nutreţuri combinate bazate pe făină de peşte şi full-fat soia, destinate îngrăşării puilor broileri COBB-500. Experienţele au fost efectuate pe două loturi a câte 100 capete pui aleşi randomizat şi separaţi prin plasă de sârmă în hala de producţie:

- lotul 1, care a fost hrănit cu o receptura de NC în care a fost inclusă şi făina de peşte;

- lotul 2, hrănit cu o altă reţetă al cărei ingredient de bază a fost full-fat soia.

Reţetele au fost utilizate în 4 variante pentru fiecare stadiu de îngrăşare: prestarter, starter, creştere şi finisare. Pe parcursul perioadei de creştere şi îngrăşare, au fost înregistraţi şi comparaţi următorii parametri tehnologici: greutatea corporală, sporul mediu zilnic şi total în greutate, consumul specific de furaje/kg spor. La sfârşitul perioadei de creştere şi îngrăşare, 10 dintre pui au fost sacrificaţi, determinându-se rezultatele privind compoziţia chimică a cărnii şi prin recoltare de sânge s-au determinat proteinele plasmatice. De asemenea, pe parcursul perioadei de creştere s-au făcut determinări ale pH-ului dejecţiilor, iar prin examene de laborator s-a determinat şi compoziţia chimică a dejecţiilor.

S-a observat că lotul 2 de pui, furajat cu NC în care s-a introdus full-fat soia, a înregistrat performanţe superioare în procesul de îngrăşare: un spor mai bun, un consum specific ceva mai redus, dar şi costuri mai reduse cu furajarea şi îngrăşarea în comparaţie cu lotul 1. De asemenea, s-au constatat valori mai mari ale proteinelor plasmatice, iar dieta pe bază de full fat-soia asigură creşterea procentului

16

de proteină brută în carnea de pui (în special în pieptul de pui), conducând la o calitate superioară a grăsimii .

A fost influenţată şi compoziţia chimică a dejecţiilor, existând diferenţieri ale amoniacului, azotaţilor, azotiţilor şi proteinei, rămânând nemodificate valorile pH-ului.

Obţinerea unor rezultate bune de producţie necesită o atenţie deosebită. În condiţii optime se pot obţine rezultate bune şi cu nutreţurile lipsite de proteină animală.

CERCETĂRI PRIVIND UTILIZAREA SPECIEI HIPPOPHAE RHAMNOIDES (CĂTINA ALBĂ) ÎN AMELIORAREA TERENURILOR

DEGRADATE DIN PODIŞUL SOMEŞAN

Marin CĂPRARCentrul de Cercetări Biologice Jibou

Până în prezent, studiile efectuate asupra terenurilor degradate, în speţă, eroziune hidrică şi alunecările de teren ne oferă date elocvente, cantitative, asupra extinderii procesului.

Conform Sistemului Naţional de Monitoring al calităţii solurilor agricole precum şi Raportului privind Starea Mediului în România în anul 2000 eroziunea hidrică este prezentă pe 6,3 milioane ha, cu pericol de extindere, cunoscînd că în prezent, ritmul accentuat de defrişare a pădurilor este în creştere, eroziunea hidrică împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de pînă la 41,5 t/ha/an.

În cadrul acestor terenuri, cea mai mare suprafaţă este deţinută de păşuni şi fâneţe, ponderea cea mai mare revenind păşunilor, datorită rezervării pentru păşunat a terenurilor celor mai degradate, cu pante mari improprii altor categorii de folosinţă cât şi păşunatului neraţional.

În Transilvania există numeroase zone cu alunecări de teren şi eroziune hidrică de diferite grade, cum ar fi Câmpia Transilvană, Podişul Tîrnavelor şi Platforma Someşană.

Aşadar, teritoriul la care ne referim, respectiv Platforma Someşană, pe fondul unui complex de condiţii naturale favorizante, reducerea suprafeţei acoperite cu păduri, dar şi practicarea păşunatului intens şi a unei agriculturi inadecvate pe terenurile în pantă,a generat şi poate genera în decursul timpului, grave dezechilibre ecologice ca urmare a degradării terenurilor şi intensificării proceselor de eroziune.

Cercetările pe care le-am efectuat în perioada 1990-2007 au avut ca principal obiectiv precizarea particularităţilor ecologice ale speciei Hippophae rhamnoides (cătină albă) utilizată la ameliorarea terenurilor degradate prin împăduriri, urmărirea evoluţiei acestei specii în diverse condiţii de terenuri degradate (eroziune de diferite grade, taluzuri de ravenă, tipuri de sol etc.).

17

Este cunoscut că în terenurile degradate, condiţiile de viaţă ale vegetaţiei sunt foarte grele. Cauzele care produc această situaţie sunt diferite: umiditate insuficientă, lipsa orizontului cu humus sau a întregului profil de sol, prezenţa la suprafaţă sau în apropiere a unui strat bogat în CaCO3, apariţia la lumină a unei roci dure şi nedezagregate etc.

În aceste condiţii, numărul speciilor care rezistă şi vegetează este foarte redus şi studierea acestor specii este cu atât mai importantă.

CERCETĂRI ASUPRA UNEI VARIANTE DE TURBINĂ EOLIANĂ DESTINATĂ CURENŢILOR DE AER CU INTENSITATE REDUSĂ

Ioana Corina MOGA, Dan ROBESCUUniversitatea Politehnică Bucureşti - Centrul de Cercetări Energetice şi Protecţia

Mediului

Necesarul de energie, pe plan mondial şi în ţara noastră, este în continuă creştere ca efect al dezvoltării industriale şi a creşterii nivelului de trai. Problema principală care se pune în faţa societăţii, a specialiştilor şi a factorilor de decizie este aceea a surselor energetice. Necesitatea dezvoltării durabile impune dezvoltarea surselor regenerabile de energie în principal pentru menţinerea celor existente la un nivel convenabil, dar şi pentru conservarea mediului înconjurător.

În România zonele de vânt dominant sunt destul de mici, fiind amplasate la munte şi în zona litoralului. În celelalte zone geografice vânturile au intensităţi reduse, fapt care a impus soluţia cercetării turbinelor eoliene care pot utiliza viteze mici sub 8 m/s.

În cadrul lucrării de faţă se va propune un model de turbină eoliană pentru intensităţi reduse ale vântului. Turbina hidraulică Banki este cu ax orizontal, dar poate fi adaptată pentru a se putea obţine energie electrică din energia vântului. Astfel se va propune un model de turbină eoliană cu ax vertical.

ASPECTE PRIVIND POLUAREA ESTETICĂ

Daniela MARINESCUUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept

În contextul unei democratizări a informaţiei şi a accesului liber la formare şi informare individuală şi socială, rămân inexplicabile fenomene, devenite uneori obişnuite prin recidivă, precum kitsch-ul, prostul gust, vandalizarea murală, grotescul şi hidosul unor creaţii mobiliare şi mai rău, imobiliare, vestimentaţia hilară, snobismul decoraţiei şi altele.

Studiul îşi propune prin definirea categoriilor estetice de „frumos” şi „urât”, analiza succintă a unor fenomene ale urâtului contemporan ca „obscenul”, „trivialul” ş.a. care adâncesc deruta estetică caracteristică consumatorului neinstruit, cu o cultură de periferie, cu dorinţa de a epata, parveni sau accede pe scara socială.

18

Nici natura nu a scăpat neafectată de prezenţa „omului ocupat” care distruge nu numai prin poluare ci şi prin agresiuni estetice de tot felul.

Poluarea vizuală a cotidianului nu reprezintă un fapt conjunctural episodic, de tranziţie sau minor. Prin aria sa de cuprindere geografică, socială şi temporală, ea reprezintă un fenomen grav în contextul definirii şi dezvoltării spaţiului nostru cultural. Poluarea vizuală a cotidianului este cauza dar şi efectul unei crize: criza de educaţie a individului în contextul crizei de sistem; acest fapt demonstrează lipsa sau insuficienţa de repere ale unei societăţi aflate în derivă, cu urmări nebănuite asupra existenţei umane.

GEOLOGIA MEDIULUI ÎN MASIVE MUNTOASE: MĂGURA ŞIMLEULUI, CA ARIE MODEL

János KALMÁR1, László KUTI1, Gheorghe MACOVEI2

1Institutul Geologic al Ungariei2Universitatea de Nord Baia Mare

Fundamentarea pe baze geologice a caracteristicilor mediului ambiant porneşte de la studiul interfeţei dintre substratul geologic şi spaţiul biologic sau antropic de deasupra acestuia, adică a complexului sol-subsol-pânza acviferă. Este evident că, în cazul zonelor de şes sau colinare, cu depozite recente suficient de groase şi cu o pânză freatică permanentă studiile de mediu necesită alte mijloace decât în cazul zonelor montane. Aici grosimea depozitelor neconsolidate, recente sau fosile variază între limite largi, de la câţiva cm sub pernele de muşchi de pe stânci la conuri deluviale-proluviale de mai mulţi zeci de m. Lipseşte aşadar continuitatea şi orizonturile caracteristice zonelor de şes, granulometria se caracterizează printr-o sortare slabă, iar prezenţa apei este determinată de precipitaţii sau/şi de emergenţa unor izvoare. Roca de bază, care în zonele de şes se află la zeci sau chiar sute de m adâncime, aici ieşind la zi face şi ea parte din complexul sol-subsol-pânza acviferă, motiv pentru care trebuie cunoscută nu numai petrografia ei, dar şi gradul ei de alterare, fisurare, carstificare, tectonizare ş.a. Definirea unei zone muntoase sub aspectul mediului presupune studierea complexă a tuturor acestor factori, având în vedere expansiunea continuă a ariei antropizate în spaţiul montan atât de vulnerabil.

Ca exemplu am ales micul masiv muntos Măgura Şimleului, insulă cristalină din NW Transilvaniei. Şisturile cristaline, aparţinând Grupului de formaţii Someş cuprind Membrul Inferior de şisturi cuarţitice şi paragneise muscovito-biotitice de Şimleu şi Membrul superior de şisturi cuarţitice şi micaşisturi de Cehei. La baza celui din urmă se cantonează un orizont vulcano-sedimentar acid. Pe baza unor orizonturi-reper locale (gneise oculare, cuarţite biotitice, cuarţite grafitoase) s-a descifrat structura masivului, ca fiind format dintr-o succesiune de cute E-V, faliate, unele cu flancul efilat tectonic, cu zone milonitice înguste. Peste suprafaţa cristalinului se recunosc rămăşiţele unei scoarţe vechi de alteraţie peste care se află petece de depozite paleogene (Formaţiunea de Jibou), badeniene şi panoniene.

19

Depozitele neconsolidate de la suprafaţă se pot separa în trei grupe: (I) brecii roşii, grohotişuri, şi nisipuri cu fragmente de roci în zona de aflorare a şisturilor cristaline; (II) nisipuri, pietrişuri şi fragmente de calcare organogene în zona de aflorare a depozitelor badeniene şi (III) argile nisipoase şi prafuri nisipoase în zonele de aflorare a argilelor roşii paleogene şi a marnelor panoniene. De asemenea, se poate separa cartografic lunca şi micile terase ale Crasnei, a afluenţilor ei şi conurile de dejecţie ale acestora. Aceste depozite sunt acoperite cu o pătură de sol de grosime variabilă, procesul de solificare fiind vizibil pe culmi, în lunci şi pe zona colinară adiacentă. De subliniat faptul că, nu roca de bază este supusă proceselor de solificare, ci depozitele neconsolidate de deasupra acesteia.

Studiul acestor depozite a cuprins stabilirea distribuţiei granulometrice, identificarea componenţilor minerali în diverse fracţiuni granulometrice şi stabilirea relaţiilor pe de-o parte cu rocile solide din fundament şi pe de altă parte cu apa care circulă sau poate circula în cadrul lor. Sub aspect hidrogeologic, se pot separa zone cu pânză freatică permanentă (lunca Crasnei şi a afluenţilor principali), zone cu pânză freatică temporară (petecele de terasă şi fâşia aluvionară a unor cursuri temporare), zone de pantă cu infiltraţii descendente lente alimentate de regulă din izvoare de falie sau de cap de strat şi zone fără aflux de apă, depinzând exclusiv de precipitaţii. În ansamblu, Măgura Şimleului constituie un rezervor de tip rocă fisurată, cu izvoare de preaplin situate în jurul cotei de 400 m.

În aria Măgurii Şimleului factorii poluanţi sunt: Incinta fabricii de vată minerală, depozitul de anvelope uzate, deversările din complexul de şampanizare Silvania, complexul zootehnic de la Ulciug, reţeaua de canalizare a oraşului Şimleul Silvaniei şi zona viticolă de la S şi SV a Măgurii, în caz de chimizare excesivă. Râul Crasna este intens poluat din cauza deversării apelor fecalo-menajere netratate.

Pe baza morfologiei, a compoziţiei depozitelor neconsolidate (inclusiv a rocilor de bază fisurate), a permeabilităţii acestora şi a factorului hidrogeologic, în cadrul Măgurii Şimleului şi a ariilor adiacente au fost delimitate zone cu sensibilitate ridicată, zone cu sensibilitate medie şi zone cu sensibilitate scăzută la agenţi poluanţi. S-au delimitat şi ariile cu pericolul eroziunii excesive şi a zonelor cu risc accentuat al deplasărilor de teren. S-a subliniat faptul, că având o reţea hidrografică proprie, cu profil longitudinal abrupt şi cu mers rectiliniu, întreaga zonă prezintă grad ridicat de risc în caz de averse catastrofale.

MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI UZATE DIN CANALIZAREA ORĂŞENEASCĂ ŞI A EFLUENTULUI STAŢIILOR DE EPURARE ALE ORAŞELOR AMPLASATE DE-A LUNGUL FLUVIULUI DUNĂREA ÎN

VEDEREA DIMINUĂRII IMPACTULUI TRANSFRONTIER

Gina GHIŢĂ, Mihaela ILIE Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM-

Bucureşti, Secţia Ingineria Mediului

România se află în plin proces de construcţie şi modernizare a sistemelor de canalizare şi epurare a apelor uzate conform cerinţelor H.G. 352/2005 privind

20

modificarea şi completarea H.G. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, care transpune integral Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orăşeneşti.

În lucrare se prezintă monitorizarea calităţii apei uzate din canalizarea oraşelor amplasate de-a lungul fluviului Dunărea: Turnu Severin, Brăila, Galaţi, Tulcea şi calitatea efluentului staţiilor de epurare din oraşele: Turnu Măgurele, Giurgiu şi Călăraşi în vederea prevenirii, controlului şi reducerii semnificative a impactului transfrontier cauzat de substanţele poluante evacuate în bazinul Dunării.

MĂSURAREA GAZELOR DE EŞAPAMENT ÎNTR-O INTERSECŢIE DIN MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA

M.S. BELDEAN-GALEA, M. ANTON, Iovanca HAIDUC, D. RISTOIUUniversitatea ”Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Calitatea aerului urban este determinată de mai mulţi factori naturali şi antropici. Traficul auto este unul dintre factorii antropici cu impact important asupra calităţii aerului urban.

S-au urmărit valorile de concentraţii ale poluanţilor gazoşi (monoxid de carbon, dioxid de azot, dioxid de sulf) cât şi dinamica lor, într-o intersecţie cu trafic auto intens din municipiul Cluj-Napoca în perioada de caniculă din vara anului 2007.

Rezultatele obţinute arată că nivelul de concentraţie al dioxidului de azot şi al dioxidului de sulf nu prezintă variaţii semnificative în perioada în care s-au efectuat măsurătorile. În schimb, variaţiile de concentraţie al monoxidului de carbon sunt foarte diferite, cu valori cuprinse între 0 şi 80 de ppm, fiind strâns legate de volumul traficului auto, periodicitatea semaforului precum şi de viteza şi direcţia curenţilor de aer.

GRĂDINA BOTANICĂ DIN JIBOU, CENTRU PENTRUOCROTIREA NATURII ŞI PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Elena FATI, Lia Mladin, Marin CĂPRARCentrul de Cercetări Biologice Jibou

Grădinile botanice cultivă şi protejează cele mai reprezentative plante în vederea cunoaşterii biologiei lor, cât şi a valorii ştiinţifice sau utilitare pe care ele o au. Ele reprezintă, totodată şi o veritabilă şcoală de ocrotire a naturii, în care cercetătorii, alături de amatori, pot cunoaşte cerinţele ecologice ale plantelor, mijloacele cele mai potrivite de participare a lor.

Grădina Botanică din Jibou, de la începuturile ei şi-a propus instruirea şi educarea tineretului şcolar, a publicului vizitator în spiritul ocrotirii frumuseţilor naturii şi conservării mediului ambiant.

21

Astfel, ca urmare a unei armonioase împletiri a pasiunii pentru cunoaşterea şi cercetarea naturii cu activitatea didactică, a fost posibil ca, printr-o intensă activitate, vestigiile unui vechi parc, din oraşul Jibou, să devină un laborator natural.

Istoria grădinii botanice începe în 1959, când prof. V. Fati vine ca profesor de biologie la liceul din Jibou şi timp de zece ani, prin observaţii, testări aplicate, reuşeşte să acumuleze date preţioase în legătură cu tehnologia de cultură, ritmul de creştere şi rezistenţa unor specii exotice la condiţiile pedo-climatice din cadrul grădinii. În devenirea ei grădina botanică a parcurs mai multe etape în care cercetarea ştiinţifică s-a împletit armonios cu activitatea de ocrotire şi conservare a naturii.

REPRODUCEREA SPECIILOR DE CICLIDE ÎN CONDIŢII ARTIFICIALE

Ciprian CHIŞ Centrul de Cercetări Biologice Jibou

Lucrarea descrie sistemul de filtrare mecanic rapid al apei la acvarii, sistemul biologic, sistemul de recirculare, oxigenare, iluminare, încălzire a apei pentru satisfacerea parametrilor necesari ciclului de viaţă, pentru reproducerea speciei de Tilapia buttikoferi.

Luînd în considerare talia, comportamentul, capacitatea rapidă de adaptare în condiţii artificiale de mediu, a valorilor parametrilor fizico–chimici şi biologici, a capacităţii de reproducere în condiţii artificiale, se recomandă a fi crescută această specie pentru ambele scopuri – atât ornamental cât şi pentru consum (ca delicatese).

SISTEM COMPUTERIZAT DE URMĂRIRE ŞI CONTROL A

PARAMETRILOR APEI - CU PARTICULARIZARE LA ACVARII

Gheorghe LUCACICentrul de Cercetări Biologice Jibou

Apa dulce este repartizată neuniform în spaţiu şi timp pe planeta noastrã şi în ultimele decenii asistăm la două procese opuse şi anume:

- creşterea necesarului de apă prin creşterea populaţiei şi intensificarea unor activităţi de producţie;

- reducerea calităţii apei prin "contaminarea" cu poluanţi a unor volume din ce în ce mai mari de apă atât de suprafaţă cât şi de subteran.

Apa dulce trebuie gestionată astfel încât raporturile resurse-cerinţe şi cantitate-calitate să fie optime în condiţiile respectării tuturor prevederilor legale în vigoare.

Este necesară monitorizarea volumelor de apă cu atât mai imperios cu cât vectorii perturbatori, poluanţi sunt mai pregnanţi. Voi prezenta conceptul de monitorizare a parametrilor apei pe un curs de apă, lac, arie de ape subterane precum şi o soluţie practică pe care ne-am axat, în funcţiune - sistemul

22

AQUATRONICA produs de firma AEB-Italia care permite monitorizarea şi controlul parametrilor apei dintr-un grup de acvarii. Sistemul permite renunţarea la măsurătorile zilnice prin monitorizarea continuă a principalilor parametri ai apei, în plus permiţând automatizarea corecţiilor periodice care se aplică pentru readucerea unor parametri între anumite limite.

UTILIZAREA APARATURII MODERNE PENTRU EVITAREA SUPRASATURĂRII SOLULUI ÎN PESTICIDE

Lia MLADINCentrul de Cercetări Biologice Jibou

Lucrarea prezintă utilizarea testelor moderne pentru măsurarea parametrilor de pH, temperatura şi conductivitatea, care trebuie corelaţi în permanenţă pentru asigurarea unei asimilări cât mai eficiente a substanţelor nutritive de către plante.

După o prezentare generală a materialului de macro şi microelemente pe faze de vegetaţie, sunt expuse tabelar valorile de pH, temperatură şi conductivitate la câteva specii de plante cultivate pentru flori tăiate.

MATERIALE PENTRU ECRANARE ELECTROMAGNETICĂ

Lia Elena ACIU, Petre OGRUŢANUniversitatea Transilvania Braşov

Proprietăţile materialelor folosite pentru reducerea poluării electromagnetice trebuie să contribuie la contracararea influenţelor nedorite ale câmpului electromagnetic. Cerinţele impuse materialelor folosite pentru reducerea perturbaţiilor radiate depind de necesităţile de ecranare. Pot fi considerate ecrane electromagnetice chiar şi împletiturile metalice, respectiv armăturile din fier ale clădirilor dacă cerinţele de ecranare sunt foarte reduse. Din ce în ce mai importante devin materialele plastice cu inserţii conductoare şi nanomaterialele.

În lucrare este prezentat la început un model SPICE original pentru estimarea eficienţei ecranării la materialele conductive şi neconductive şi rezultatele obţinute cu acest model sunt comparate cu cele din bibliografie.

Pentru confirmarea corectitudinii modelului s-au realizat măsurători ale eficienţei ecranării în domeniul microundelor (10GHz) cu sistemul de test canadian LABVOLT cu plasarea probelor într-un ghid de undă. Sunt în curs măsurători cu un sistem LABVOLT cu plasarea probei în aer între două antene şi se intenţionează realizarea de măsurători cu o incintă TEM.

Ca aplicaţie este prezentată o transmisie de date Ethernet la 100Mbps perturbată de o emisie de date wireless Ethernet situată în apropiere şi de putere mare. Cu modelul propus se pot determina caracteristicile ecranului (materialul şi grosimea) astfel ca transmisia să nu fie perturbată.

23

În viitor se prevede integrarea în pereţii clădirilor a unor materiale de ecranare care să reducă efectul câmpului electromagnetic perturbator asupra echipamentelor din interior. Aceste materiale trebuie să fie ieftine şi să aibă o eficienţă a ecranării astfel încât să reducă perturbaţiile dar să nu afecteze comunicaţiile mobile. Considerăm că definiţia lui Cook şi Sajal prin care se defineşte mediul inteligent (Smart environment) ca un loc în care o diversitate de dispozitive inteligente lucrează continuu pentru a face locatarilor activitatea /relaxarea cât mai confortabilă are o lacună esenţială, şi anume că mediul inteligent trebuie în primul rând să asigure siguranţa locatarilor care este intrinsec legată în prezent de buna funcţionare a echipamentelor electronice din interior.

ASIGURAREA CALITĂŢII REZULTATELOR

Sevastiţa VRACIU, Monica NEATA, Petra IONESCUINCDPM-ICIM Bucureşti

Calitatea este o noţiune relativă, niciodată “mare” sau “mică” în sens abstract, ci mai degrabă adecvată sau inadecvată în termenii extinderii în care un produs sau serviciu corespunde cerinţelor specificate de un obiectiv sau altul.

Principalul produs al unui laborator de chimie analitică în care se efectuează analiza şi încercarea este informaţia despre compoziţia chimică a sistemelor materiale, în mod obişnuit în termenii identităţii unuia sau mai multor componenţi relevanţi din acel material. Calitatea informaţiei ştinţifice este evaluată în general, de standarde internaţional acceptate, integrate, reproductibilitate şi trasabilitate, de aceea în ultimul timp, se pune accent pe calitatea rezultatelor încercărilor.

Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor reprezintă stabilirea regulilor pentru monitorizarea validităţii rezultatelor încercărilor şi pentru îmbunătăţirea performanţei individuale.

Lucrarea are ca scop prezentarea paşilor care trebuie urmăriţi pentru a asigura calitatea rezultatelor: etalonarea şi verificarea metrologică a echipamentelor critice, folosirea regulată a etaloanelor, folosirea materialelor de referinţă certificate, compararea cu statistica rezultatelor similare anterioare, repetarea analizei folosind aceeaşi probă şi metodă, alt executant şi acelaşi executant, analiza probelor (test ) cu conţinut cunoscut în aceeaşi serie cu probele curente, corelarea rezultatelor pe parcursul unui an, participarea la studii interlaboratoare.

În final, se exemplifică câţiva paşi care intervin în asigurarea calităţii rezultatelor (trasarea diagramelor de control şi interpretarea acestora, estimarea incertitudinii de măsurare …).

24

ASPECTE PRIVIND MĂSURAREA ÎN TIMP REAL A CONCENTRAŢIEI DE RADON ÎN AER ŞI TRANSMISIA GPRS A DATELOR

Petre OGRUŢAN1, Csaba-Zoltan KERTESZ1, Lidia PURGHEL2, Liviu SUCIU3, Constantin Cosma4

1Universitatea Transilvania Braşov,2IFIN HH Bucureşti,

3S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.4 Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Măsurarea concentraţiei de Radon în aer se poate face prin mai multe metode. În această lucrare se descrie o metodă de măsurare în timp real cu un aparat conceput şi realizat în cadrul unui proiect CEEX coordononat de IFIN-HH Bucureşti. Aparatul este completat cu un sistem de transmisie a datelor la distanţă prin GPRS folosind infrastructura telefoniei mobile GSM.

Una din aplicaţiile deosebit de utile ale aparatului va fi la măsurarea Radonului pe falii seismice şi transmiterii în timp real la distanţă a datelor. Ultimele cercetări pe plan internaţional converg spre ideea unei corelări a variaţiilor în concentraţia de Radon din sol şi din ape freatice (din zona faliilor seismice de suprafaţă) cu mişcările seismice.

Mai multe aparate de măsură sunt montate pe teren în anumite puncte. Aceste sisteme trimit date cu o anumită periodicitate prin GPRS. Datele trimise conţin concentraţia de Radon măsurată şi poziţia modulului determinată prin GPS. Pentru ca transmisia de la mai multe module să nu fie simultană se alocă fiecărui modul un interval de timp de transmisie. Timpul este determinat de fiecare modul din informaţia GPS recepţionată.

Un aparat de măsură este un sistem înglobat cu microcontroller ATMEGA16 având ca traductor o cameră de detecţie cu fotoelement, ca afişaj un LCD grafic, iar pentru transmisia datelor un modul GPRS/GPS marca Telit.

În etapele de concepţie a aparatului au fost luate în considerare două metode de măsurare, una prin integrare şi cealaltă prin numărarea impulsurilor:

- prin integrare se măsoară nivelul tensiunii la ieşirea unui integrator care este proporţional cu numărul de particule din incintă captate de fotoelement;

- prin numărarea vârfurilor de tensiune se numără descărcările datorită ionizării.

Aparatul construit de colectivul de cercetare al Catedrei de Electronică şi Calculatoare din Universitatea Transilvania Braşov are ca principiu numărarea impulsurilor şi va fi prezentat la conferinţă.

25

COMPOSTAREA NĂMOLULUI DE LA STAŢIILE DE EPURARE ORĂŞENEŞTI

Sevastiţa VRACIU, Cristina STANINCDPM-ICIM Bucureşti

Compostarea nămolului orăşenesc împreună cu deşeurile menajere este procedeul de neutralizare prin fermentare şi transformarea lor într-un îngrăşământ natural numit compost. Descompunerea aerobă a substanţelor organice uşor biodegradabile face parte din circuitul materialului organic în natură. În urma descompunerii substanţelor organice rezultă substanţe solide, apă, gaze. Compoziţia nămolului de la staţia de epurare este complexă; este bogat în micro şi macroelemente, dar nămolul poate conţine şi compuşi toxici şi organisme patogene.

Există mai multe metode de tratare a nămolului rezultat de la staţiile de epurare, dar în această lucrare se descrie metoda de compostare a nămolului în combinare cu substrat organic (frunze şi paie). Structura amestecului de nămol şi deşeuri menajere cu substrat organic a avut o umiditate controlată de aproximativ 65 %. Activitatea microbială s-a urmărit prin măsurarea salturilor de temperatură. Compostul se aerează cel puţin odată la 5 zile la începutul ciclului 1 dată/zi. Pentru monitorizarea progresului procesului şi a schimbărilor produse în amestecul din probele prelevate la diferite etape de compostare, s-au determinat diferite caracteristici fizico-chimice (pH, raport C/N, forme azot, concentraţie fosfor, Zn, Cu, Pb, Cd şi Ni) şi bacteriologice ale compostului în vederea stabilirii destinaţiei acestuia.

AMBALAJELE ŞI DEŞEURILE DE AMBALAJE: PROVOCĂRI LEGISLATIVE

Ruxandra-Mălina PETRESCU-MAGUniversitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Directiva 94/62 are ca obiect toate ambalajele introduse pe piaţă din cadrul Comunităţii şi toate deşeurile de ambalaje, fie că ele sunt utilizate, fie că provin din industrie, comerţ, birouri, magazine, servicii, gospodărie sau din orice alt domeniu, indiferent de materialul utilizat. Directiva 2004/12 care amendează Directiva 94/62 stabileşte criterii de clarificare a noţiunii de ambalaj. Exemple în acest sens sunt oferite de Anexa I, cu privire la plicurile de ceai, ce nu sunt considerate ca ambalaj. Această Anexă a înlocuit Anexa I din directiva 94/62. Obiectivul directivei este armonizarea măsurilor naţionale privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de la ambalaje pentru a preveni orice impact al acestora asupra mediului din toate statele membre, precum şi din terţe ţări sau pentru a reduce un astfel de impact, asigurând astfel un grad ridicat de protecţie a mediului. Directiva stabileşte măsuri destinate prevenirii producerii de deşeuri de ambalaje, precum şi principii pentru valorificarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje.

26

În înţelesul art. 3, ambalajul reprezintă toate produsele realizate din orice materiale, de orice natură, utilizate pentru a conţine, proteja, manevra, furniza şi prezenta bunurile, de la materii prime la bunuri prelucrate, de la producător la utilizator sau consumator. Articolele „nereturnabile” utilizate în aceleaşi scopuri trebuie de asemenea considerate ambalaje; deşeuri de ambalaj care reprezintă orice ambalaj sau material de ambalaj, conform definiţiei deşeurilor din Directiva 75/442/CEE, cu excepţia reziduurilor din producţie.

În baza Ordinului Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 927/2005, numit în prezent Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, MMDD, acesta a raportat datele privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje gestionate în anul 2005. Sunt cele mai recente date furnizate de Minister. Cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piaţă în anul 2005 a fost de 1.140. 844,1 tone. Se constată o creştere cu 9% a cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă în timp ce creşterea Produsului Intern Brut (PIB) în aceeaşi perioadă a fost de 5,7%. Astfel, se menţine tendinţa din ultimii doi ani de creştere mai mare a consumului de ambalaje decât creşterea economică. Acest fapt se datorează schimbării comportamentului la nivelul consumatorului care se îndreaptă din ce în ce mai mult spre produse preambalate. Conform raportărilor MMDD, în anul 2005 au fost reciclate 262.826,89 tone deşeuri de ambalaje. Raportat la întreaga cantitate de deşeuri generată pe piaţă în anul 2005, procentul de reciclare este de 23%.

ÎMBUNĂTĂŢIREA EFICIENŢEI DE ÎNDEPĂRTARE A POLUANŢILOR DIN IAZURILE BIOLOGICE PRIN AMENAJARE DE FILTRE

BIOLOGICE

Doina NISTOR, Mariana MINCU INCDPM-ICIM Bucureşti

Metoda de epurare în iazuri (lagune) este una dintre cele mai vechi şi răspândite metode de epurare. După funcţiile multiple pe care le îndeplinesc, iazurile biologice pot fi: instalaţii unice de tratare a apelor uzate, bazine de stocare şi egalizare a concentraţiilor şi debitelor, bazine de sedimentare suplimentară, instalaţii de tratare secundară sau terţiară. Iazurile utilizate ca treaptă secundară sau terţiară pot fi cu sau fără evacuare în emisar, unice sau multiple, cu sau fără recircularea efluentului.

Iazurile aerobe prezintă caracteristici biologice similare cu ale procedeului epurării cu nămol activ cu aerare prelungită. Descărcarea apelor uzate orăşeneşti epurate necorespunzător, are efecte negative asupra emisarilor. În acest caz, fenomenul de autoepurare devine insuficient, calitatea apei degradându-se. Pentru îmbunătăţirea calităţii efluentului evacuat în receptorul natural, în vederea înscrierii în prevederile actelor de reglementare în vigoare, propunem completarea staţiilor de epurare orăşeneşti, cu filtre biologice, având ca material de umplutură zeoliţi naturali, care să asigure: îndepărtarea substanţelor organice remanente în efluentul iazului biologic, creşterea concentraţiei oxigenului dizolvat în efluentul final al

27

staţiei de epurare, reţinerea elementelor de azot şi fosfor a căror concentraţii în efluentul staţiei depăşesc cu mult limitele reglementate în NTPA 001/05.

PROBLEME LEGATE DE ECODESIGN - PERSPECTIVE ASUPRA SITUAŢIEI DIN COMPANIILE ROMÂNEŞTI

Daniela ŞERBAN, Ioan BLEBEA, Corina DOBCANUniversitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Romania’s integration in EC (European Community) provide the opportunity to make part of a new concurential european market for all romanian companies. The truth challenge imposed by this market is the implementation of environmental characteristics in the product development. The path the companies have to go along is difficult and it has to be done in a very short time. Based on a study made during several month (November 2006 –April 2007) it was observed what know reprezentants of different northwest Romanian companies about ecodesign and how intens is popularized the ecodesign. The study was made using two questionnaires on 40 companies from manufacturing industry and also service industry.

The obtained answers during this study shows that Romanian companies have not enough knowledges regarding the eco-design but they are aware that they need these knowledges to be competitive on concurential european market.

SĂNĂTATEA PUBLICĂ RELAŢIONATĂ CU POLUAREA SOLURILOR

Ramona Maria FLOREA, Corina DOBCAN, Anton POPAUniversitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Soil plays an integral part in our lives and is inherently linked to public health. For example, many of the essential trace elements which we require in our diet to remain healthy are derived from soils and parent rock material, and low concentrations or the unavailability of these elements in soil can cause dietary deficiencies. Soils can also be contaminated with a range of potentially hazardous substances (both chemical and biological) which, if present at sufficiently elevated levels, can present a potential public health problem. For example, soils may contain elevated levels of heavy metals such as cadmium and lead which can have measurable and often severe effects on local populations.

28

CONTAMINAREA SOLURILOR ŞI DEZVOLTAREA URBANĂ DURABILĂ

Ramona Maria FLOREA, Ioan BLEBEAUniversitatea Tehnică din Cluj-Napoca

In the context of sustainable city planning, we observe in recent years an increasing policy interest in urban environmental quality management in relation to land use. The potential for sustainable land use solutions in urban areas is often severely hampered by the existence of unacceptably high levels of soil pollution. The present paper aims to identify the critical success factors for an effective clean-up policy for these areas. After a review of issues, backgrounds and prospects, the paper attempts to offer a qualitative impact assessment model, which encapsulates an expert system for brownfield development in relation to clean-up targets for polluted sites.

TAXELE DE MEDIU ÎN ROMÂNIA

Margareta STANConsultant independent protecţia mediului, Cluj-Napoca

Principala motivaţie pentru introducerea unor taxe de mediu în România este de natură financiar-bugetară. Argumentele în favoarea acestei măsuri sunt următoarele:

1. Ministerul Mediului va trebui să asigure, în perioada 2007-2018, o cofinanţare totală în valoare de aproximativ 15 miliarde euro, pentru a se putea atrage fonduri europene. Rezultă un necesar de fonduri suplimentare de peste 1 miliard euro/an (adică aproximativ 1% din PIB actual al României). Fondul de mediu, constituit actualmente la dispoziţia Ministerului Mediului, de abia dacă poate atrage 1 milion euro/an, adică a o mia parte din sumele necesare (şi chiar pentru această sumă modică există dificultăţi în colectare).

2. România are actualmente venituri bugetare din taxe de mediu sub 0,1% din PIB, în timp ce în ţările central şi est-europene acestea ating 3,4% din PIB în Slovenia, 2,7% din PIB în Rep. Cehă sau în Ungaria, 2,5% din PIB în Letonia, 2,2% din PIB în Lituania etc. Mai mult decât atât, accizele şi redevenţele stabilite până în prezent şi care ar fi putut avea o componentă de mediu (taxa specială pentru autovehicole, redevenţa minieră, redevenţa petrolieră) nu au o astfel de componentă şi, ca atare, veniturile respective sunt deja “arondate“ altor ministere de linie.

3. Cheltuielile bugetare cu protecţia mediului, de circa 0,2% din PIB, sunt printre cele mai mici din Europa (Ungaria 0,66% din PIB, Polonia 0,45% din PIB etc.).

4. Bugetul consolidat al României este el însuşi într-o nevoie presantă de creştere a veniturilor, de la 31−32% din PIB, spre 34−35% din PIB. În condiţiile în care decizia politică de a nu majora TVA, impozitul pe venit şi impozitul pe profit a fost deja luată (în paralel cu decizia de reducere a CAS), mai rămân foarte puţine

29

alte surse de creştere a veniturilor bugetare, printre care taxele de mediu sunt cele mai proeminente.

5. Paradoxal, considerentele ecologice propriu-zise joacă un rol mai mic în explicarea necesităţii creşterii taxelor de mediu. Datorită reducerii dramatice a activităţii industriale după 1990, România îndeplineşte cu lejeritate ţintele fixate prin protocolul de la Kyoto, de a se reduce cu 8% emisiunea de gaze de seră până în 2008 − 2012 (în România această reducere este deja de 46%). Totuşi, un mediu curat reprezintă un bun public a cărui valoare intrinsecă nu poate fi subapreciată.

6. Din contră, există un argument pentru creşterea taxelor de mediu de natura conservării energiei. În pofida reducerii cu aproape o treime a energo-intensităţii economiei între 1993 şi 2004, România continuă să aibă unul din cele mai mari consumuri de echivalent petrol pe unitatea de producţie. Astfel, rata de intensitate a energiei în România este de 1226,95 kg echivalent petrol/1000 euro, comparativ cu Cehia (851,83), Ungaria (534,05) şi Polonia (596,59).

Din cele de mai sus, rezultă necesitatea stringentă de a se introduce taxe de mediu (altele decât cele modice care alimentează în prezent Fondul de mediu), în valoare de cel puţin 1 miliard euro/an.

O analiză comparativă cu ţările central şi est-europene arată că, fără excepţie, circa 85−90% din taxele de mediu sunt legate de accizele la combustibili (benzină şi motorină). Acestea constituie sursa bugetară cea mai importantă de taxe de mediu. Alte domenii potenţial taxabile (poluarea aerului, poluarea apei, deşeurile menajere) nu aduc, în niciuna din aceste ţări, mai mult de 10−15% din totalul veniturilor legate de mediu.

ESTIMAREA RISCULUI INDUS DE EMISIILE GEOGENE DE METAN ASUPRA CONSTRUCŢIILOR – STUDIU DE CAZ

Liana SPULBER1, Călin BACIU1, Stela CUNA2

1Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului2INCDTIM Cluj-Napoca, România

Între atmosferă şi celelalte învelişuri superficiale ale Pământului (biosferă, litosferă, hidrosferă, antroposferă) se manifestă un schimb permanent de gaze. Metanul este un gaz prezent în atmosfera terestră în concentraţii ce nu depăşesc, în general, 2 ppm. Emisiile de metan din litosferă spre atmosferă (emisii geogene) sunt comune în ariile cu acumulări de hidrocarburi sau în arii geotermale. În zonele cu emisii intense de metan, acumularea acestui gaz în spaţiile construite închise poate să genereze risc de asfixiere sau de explozie.

În cele mai multe cazuri, aceste emisii nu sunt detectate înaintea realizării construcţiei, uneori prezenţa gazului fiind sesizată accidental, iar alteori fiind posibilă producerea unor accidente tragice. Pentru a preveni astfel de situaţii, se recomandă ca în ariile construite sau propuse pentru realizarea unor construcţii, unde sunt posibile emanaţii de gaze, să se realizeze un studiu în vederea identificării şi conturării zonelor periculoase.

30

Emisiile de gaze pot fi detectate prin prospecţiune geochimică de suprafaţă, eventual combinată cu prospecţiune prin foraje de mică adâncime. Prezenta lucrare descrie un studiu de caz, realizat asupra unui perimetru cu presupus potenţial de emisie de metan, destinat construcţiei de locuinţe.

CELE MAI ADECVATE TEHNICI DE EPURARE (BAT) APLICATE APELOR GENERATE ÎN PROCESELE SPECIFICE INDUSTRIEI

MATERIALELOR METALICE

Ecaterina MATEI, Mirela SOHACIU, Cristian PREDESCUUniversitatea Politehnică din Bucureşti – Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

În lucrare sunt prezentate cercetările realizate la scară industrială şi sunt stabilite caracteristicile apelor industriale ca agent de răcire în procesul de turnare continuă a semifabricatelor din oţel.

Pe baza cercetărilor efectuate au fost stabilite măsurile necesare pentru perfecţionarea tehnologiilor actuale în scopul apropierii de recomandările BAT.

În acest context a fost analizat rolul pe care îl pot avea: variaţiile pH-ului, conductivităţii, conţinutului de uleiuri în ape şi eficienţa de epurare.

MONITORIZAREA ALUNECĂRILOR DE TEREN

Septimiu POP, Ioan CIASCAIUniversitatea Tehnică din Cluj Napoca, Catedra de Electronică Aplicată

Alunecările de teren se produc pretutindeni, având loc atunci când mase de piatră, pământ sau noroi se deplasează în jos, pe o pantă. Ele pot antrena mase mici sau mari de pământ şi roci şi se pot deplasa cu viteze diferite. Sunt declanşate de furtuni, ploi abundente, topirea zăpezii, defrişări, cutremure, erupţii vulcanice, incendii sau prin modificări ale terenului produse de oameni.

Alunecările de teren au de cele mai multe ori efecte distructive provocând pierderi materiale, sau chiar pierderi de vieţi omeneşti. De aceea este foarte importantă monitorizarea acelor zone.

De obicei aceste zone sunt marcate de geologi; se pune problema alegerii unei soluţii tehnice de urmărire a comportării solului.

O soluţie ar fi amplasarea în zonele de risc a unor senzori de acceleraţie, laser sau de deformare care să detecteze alunecările. Echipamentul electronic monitorizează în timp real senzorul, oferind informaţii despre starea versantului. În acest fel se poate ridica o caracteristică a comportării şi evoluţiei versantului. Dacă răspunsul de la senzor depăşeşte o anumită valoare prestabilită, sistemul electronic poate declanşa sistemul de alarmă pentru atenţionare.

Tehnologia GPS (Global Positioning System) oferă posibilitatea de a determina coordonatele oricărui punct de pe glob. Această metodă de monitorizare presupune amplasarea unui terminal GPS în zona de risc. Folosind modul diferenţial

31

de poziţionare cu două receptoare, unul fiind staţia de bază, instalată într-un punct cu coordonatele cunoscute, iar cel de al doilea fiind amplasat în zona de risc, se pot măsura distanţe cu o precizie de 1-5 cm. Distanţa dintre receptorul mobil şi staţia de bază nu trebuie să depăşească 30 km.

IMPORTANŢA OZONULUI STRATOSFERIC ŞI URMĂRILE IMPACTULUI RADIAŢIEI SOLARE ASUPRA EVOLUŢIEI VIEŢII PE

PĂMÂNT

Sandu TAHÂŞ, Dumitru RISTOIUUniversitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Ozonul a fost descoperit pentru prima dată în 1839 de către Christian Friedrich Schönbein, un cunoscut şi reputat om de ştiinţă german.

Ozonul este un gaz cu molecula relativ instabilă formată din trei atomi de oxigen dispuşi în vârfurile unui triunghi isoscel cu unghiul la vârf de 116,5o. El se formează în stratosferă prin reacţia dintre o moleculă de oxigen şi un atom deoxigen, rezultat în urma ruperii moleculei de oxigen de către radiaţia solară din domeniul ultraviolet în doi atomi de oxigen.

În atmosfera înaltă (stratosferă), prezenţa sa este indispensabilă pentru existenţa vieţii pe Pământ, deoarece el joacă rolul de ecran pentru radiaţiile ultraviolete B (UV-B), extrem de nocive pentru orice formă de viaţă. Cele mai periculoase radiaţii solare sunt cele din spectrul UV, şi anume: UV-A, UV-B, şi UV-C.

Se impune, deci, apreciată importanţa deosebită a ozonului stratosferic pentru existenţa vieţii pe Pământ şi trebuie să înţelegem urmările impactului radiaţiei solare asupra sistemului de viaţă de pe planeta noastră.

MODIFICĂRI ALE RELIEFULUI DATORATE ACTIVITĂŢII ANTROPICE DIN MICROCARIERA SLĂNIC NORD JUD. ARGEŞ

Pătruţoiu TUDORUniversitatea „Babeş Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Perimetrul minier Slănic este amplasat în sectorul nordic al zăcământului

de Schitu Goleşti. Morfologic, regiunea prezintă un caracter colinar specific zonei, dealurile fiind cunoscute sub denumirea de “muscele”. Zăcământul de lignit este situat pe flancul sudic al anticlinalului Malul Roşu – Apa Sărată şi are vârstă ponţiană.

Datorită exploatărilor în microcariera Slănic Nord s-au produs perturbări ale echilibrului natural al versanţilor văii Ţiganca-afluent de stânga al văii Slănic. Peste 1 milion mc de material haldat a pornit gravitaţoinal obturând în întregime valea. Traseul alunecării a fost de cca. 1500 m, ajungând până la cca. 200 m de

32

confluenţa cu V. Slănic. În lucrare sunt prezentate lucrările ralizate pentru oprirea şi stabilizarea alunecării.

IMPACTUL MATERIALELOR COMPOZITE ASUPRA CONSTRUCŢIILOR

Aurora Cătălina IANĂŞIUniversitatea Constantin Brâncuşi Tg. Jiu

Materialele compozite sunt rezistente şi uşor de prelucrat. Sunt realizate

dintr-o matrice metalică sau nemetalică întărită cu fibre de diferite naturi. Cele mai întâlnite materiale compozite sunt cele polimerice. În ultima perioadă astfel de materiale sunt utilizate cu succes în tehnologia construcţiilor la realizarea construcţiilor noi sau la consolidarea celor vechi. În lucrare sunt pezentate câteva produse noi şi principalele proprietăţi ale acestora.

IMPACTUL ACTIVITĂŢII ANTROPICE ASUPRA RELIEFULUI DIN ZONA CARIEREI ROŞIUŢA I DIN BAZINUL GEOLOGO-MINIER

MOTRU JILŢ

Mirela ENCULESCULiceul George Bibescu Craiova

Cariera Roşiuţa a început lucrările de exploatare în anul 1969. Complexul cărbunos exploatat cuprinde mai multe strate de lignit, cele mai importante fiind stratele V, VII, VIII, X şi XII. Materialul steril rezultat din decopertare este depus în trei halde exterioare: V. Rogoazelor, V.Ştiucani şi V. Bujorăscu Mic., care au modificat esenţial morfologia terenului. Elementele principale care afectează morfologia versanţilor sunt alunecările de teren generate de lucrările miniere. Echilibrul natural a fost modificat, apărând numeroase mişcări gravitaţionale ale maselor de roci, acumulări de ape şi vegetaţie specifică.

33

AGEING OF LYMPHOCYTES CULTURE IN ZMF – STUDY OF CHROMOSOMES ABERRATIONS INDUCTION

Daniela CIORBA1, Vasile V. MORARIU2, Mariela MILITARU3, Constantin COSMA1

1Environmental Science Faculty, “Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca2ITIM, Cluj-Napoca

3Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

In spite of years of research, there is still uncertainty about whether the various biological effects produced by low-energy EMF pose either a health benefit or a potential health risk. The absence of static component of geomagnetic field, named zero magnetic field, ZMF, have an influence upon the lymphocytes division process in vitro. The chromosomes aberration induction was observed in ZMF at the same time with a significantly decrease of surviving rate for human lymphocytes culture kept at room temperature.

IMPORTANŢA ACCESULUI LA INFORMAŢIA PRIVIND MEDIUL PENTRU CREAREA UNEI CONŞTIINŢE DE MEDIU

Veronica REBREANUUniversitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Drept

„Problemele” de mediu, „poluarea mediului, „dezvoltarea durabilă” ca şi alte aspecte legate de mediu sunt atât de des invocate încât aproape că nu mai sunt luate în serios. Imaginile pe care le vedem în apropierea oraşelor (depozitarea mai mult sau mai puţin corectă a deşeurilor) sau fostele zone industriale dinainte de 1989 (acum coloşi de fier-beton în descompunere) sunt „firescul nefirescului” cu care ne-am obişnuit atât de mult şi îl acceptăm mulţumindu-ne să aruncăm veşnic vina pe alţii în locul unei acţiuni care să se deruleze pe mai multe planuri pentru a conştientiza că ceea ce încă ni se pare „firesc” să vedem în România este demult remediat în alte ţări. Sigur, este nevoie de un capital serios, dar acesta trebuie însoţit şi de o educaţie pe măsură care să se reflecte într-o conştiinţă de mediu.

Unul dintre aspectele care pot contribui la formarea unei reale conştiinţe de mediu este accesul la informaţia privind mediul, care este reglementat prin lege; totuşi, fluxul activ şi fluxul pasiv, prevăzute de lege, prin care informaţia privind mediul poate ajunge la cetăţeni credem că nu sunt suficiente şi pentru crearea unei atitudini conştiente faţă de mediu. Mai mult, accesul la informaţia privind mediul nu trebuie limitat la modalităţile şi nici la înţelesul strict prevăzute de lege, ci acestea pot fi completate cu procesul educativ. În diferite programe şcolare se poate vedea o „timidă” trimitere la „educaţia ecologică” care este un început bun, dar nu suficient. Dar educaţia nu se limitează la şcoală şi la perioada în care mergem la şcoală!

Informaţia privind mediul este asigurată şi prin alte forme de acces în afară de cele menţionate, însă, credem că aici ar trebui acordată o mai mare atenţie, astfel încât să nu devină o „plictiseală” în a o primi, ci un „interes”. În acest fel, cu

34

adevărat s-ar forma o reală conştiinţă de mediu şi oamenii ar fi mai atenţi cu mediul lor nu doar pentru că legea pedepseşte anumite conduite, ci pentru că doar prin anumite conduite ne putem exercita dreptul constituţional la un mediu sănătos.

METODE DE TRATARE A APELOR REZIDUALE ÎN INDUSTRIA BERII

Laszlo BERKESY1, Corina BERKESY 2, Melinda VIGH 1,Maria SOMEŞAN 2, Dorel CLEJA 2

1Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului2S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.

Apele reziduale rezultate din industria berii se caracterizeaza printr-o compozitie calitativa si cantitativa diferientiata. Datorita variatiei indicatorilor calitativi cat si a debitelor apelor evacuate a aparut necesitatea aplicarii procedeelor de pretratare.

Având în vedere cantitatea mare de apă utilizată atât pentru obţinerea produsului finit cât şi ca apă tehnologică şi de asemenea încărcarea acesteia cu factori poluanţi, lucrarea de faţă prezintă unele aspecte lagate de monitorizarea indicatorilor apei uzate deversate cat si de utilizarea unor procedee de epurare mecano-chimice care sa duca la reducerea valorilor parametrilor calitativi in asa fel incat sa se inscrie in normele prevazute pentru deversarea acestora in sistemul de canalizare. De asemenea, testele efectuate au avut ca scop cresterea randamentului statiei de preepurare.

INFLUENŢA COMPOZIŢIEI BETOANELOR ASUPRA EMISIEI DE RADON

Adelina APOSTU1, Dan GEORGESCU2

1 INCERC Bucureşti, 2 UTCB, INCERC Bucureşti

This article presents the results obtained for radon exhalation rates per unit of mass or surface, from samples of concrete over a time period of one year. The concrete samples studied contain different type of blended cement (cement with slag, fly ash, lime or combination of these), natural aggregates and 2 types of admixtures (superplasticizers and air entraining).

The concrete samples that have been investigated were manufactured according to the national standard. After being poured, the concrete cubes were conditioned under water for 7 days and thereafter, stored for 28 days, 180 days and 1 year under controlled and registered temperature (200C) and relative humidity (65%).

This article presents the variation of radon exhalation rates obtained from different types of concrete function of type of cement, age of concrete, water cement ratio, admixtures.

35

MONITORINGUL CALITĂŢII RÂURILOR ÎN BAZINUL TÂRNAVEI

Melinda VIGHUniversitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Monitoringul, într-o abordare largă, se referă la supravegherea, observarea şi controlul de ansamblu al elementelor de mediu, printre care apa constituie unul determinant, atât pentru componenta abiotică, cât şi pentru cea biotică. El presupune abordarea laturilor de structură, organizare şi funcţionalitate.

În acest context, Uniunea Europeană defineşte monitoringul calităţii apelor ca fiind o „activitate integrată de evaluare a caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei în relaţie cu condiţiile de sănătate umană şi cele ecologice,raportate la o utilizare destinată a apei”.

În bazinul hidrografic al Târnavei reţeaua de monitoring a calităţii apei râurilor cuprinde 11 secţiuni de supraveghere, împărţite uniform ca număr pe cele două cursuri principale, adică 5-5. După confluenţa Târnavei Mari şi a Târnavei Mici monitorizarea se face doar la o singură secţiune. Se poate aprecia că reprezentativitatea reţelei este relativ bună din punct de vedere al acoperirii spaţiale, dar i se pot aduce unele îmbunătăţiri pentru eficientizarea activităţii.

Secţiunile de supraveghere sunt în general împărţite în două categorii: martor pentru zonele de izvoare şi final înainte de confluenţe. În bazinul Târnavei numărul secţiunilor martor este insuficient, deoarece la izvoarele Târnavei Mici nu există o astfel de secţiune. Pe afluenţii celor două cursuri principale astfel de secţiuni lipsesc cu desăvârşire, deşi sunt câţiva tributari importanţi: Visa pentru Târnava Mare, Sovata pentru Târnava Mică şi Secaş pentru Târnava. În schimb secţiunile finale ale cursurilor principale sunt foarte bine reprezentate la Blaj pe Târnava Mare, Petrisat pe Târnava Mică şi Mihalţ pe Târnava.

MEMBRANA ELASTICĂ PENTRU DIFUZORUL DE AERARE DE TIP DMB. INFLUENŢA TIPULUI DE ELASTOMER EPDM ASUPRA

PERFORMANŢELOR COMPOZIŢIEI DE MEMBRANĂ ELASTICĂ

Gheorghe IVAN1, Elena BUGARU2, Grigore VLAD2, Mircea CRĂCIUN2

1Membru ASTR2 S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.

Membrana elastică ce face obiectul studiului de faţă constituie principalul reper funcţional de ale cărui performanţe depinde buna funcţionare şi eficienţă a difuzorului tip DMB, destinat dispersării aerului în mediul apos (cu largă aplicabilitate în staţiile de epurare ale apelor uzate).

În realizarea membranei elastice, s-a ţinut cont de următorii parametri tehnologici, importanţi în exploatare: debitul de aer; diametrul bulelor de aer la ieşirea din difuzor (să fie sub 3 mm); capacitatea de oxigenare; temperatura de lucru (medie anuală) de 45 °C.

36

Ţinând seama de cele menţionate mai sus, membrana elastică trebuie săprezinte o serie de caracteristici fizice, respectiv: flexibilitate; rezistenţă la tracţiune; rezistenţă la sfâşiere; rezistenţă la îmbătrânire în mediu de apă cu conţinut normal de oxigen şi temperatură de 45 °C; deformare remanentă; preţ de cost scăzut.

Având în vedere că elastomerul, principala constituentă a compoziţiei membranei elastice, conferă acesteia caracteristicile funcţionale de bază, studiul de faţă şi-a propus investigarea influenţei tipului de elastomer EPDM asupra performanţelor compoziţiei membranei elastice.

PRĂBUŞIREA DIN ZONA PUŢURILOR DE LA MINA COJOCNEANĂ (VERSANTUL NV-IC AL VĂII SĂRATE – TURDA)

Ovidiu MERA1, Iustinian PETRESCU2, Nicoleta BICAN-BRIŞAN2

1Salina Turda2Universitatea „Babeş-Bolyai”,Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului

Arealele cu subasment geologic caracterizat de prezenţa sării reprezintă zone cu mare susceptibilitate în manifestarea fenomenelor de instabilitate. Valea Sărată străbate apexul unui anticlinal în axul căruia se dezvoltă un masiv de sare, orientat NE – SV, cu un accentuat diapirism.

Fenomenelor de instabilitate care caracterizează versanţii Văii Sărate din aria Turda, li s-a adăugat în mai 2007, un amplu fenomen de prăbuşire. Acesta s-a produs în zona puţului nordic al minei Cojocneană şi a generat un gol cu diametrul de aproximativ 15 metri şi adâncimea de 18 -20 metri. Cauza principală a fost dislocarea armăturilor care susţineau puţul, sub influenţa presiunilor formaţiunilor sedimentare traversate de lucrarea minieră menţionată.

Prin calcule matematice, pornind de la dimensiunile vechii mine Cojocnene, s-a estimat volumului maxim pe care conul de surpare l-ar putea atinge la un unghi de taluz de 45o.

Având în vedere întreaga fenomenologie existentă în astfel de areale cu goluri subterane rezultate din exploatarea sării, se poate aprecia că evoluţia în timp a minei Cojocnene este una normală: prăbuşirea cupolei şi formarea unui lac antroposalin la fel ca în cazul lacurilor de pe versantul SV-ic al Văii Sărate.

În contextul prezentat, se impune luarea urgentă a unor măsuri menite a diminua riscul producerii unor accidente în perimetrul adiacent zonei de prăbuşire. În acelaşi timp, este necesară luarea unei decizii în ceea ce priveşte închiderea definitivă a minei Cojocnene prin rambleere, sau menţinerea acestui areal sub supraveghere şi control, pentru ca în final, la stabilizarea zonei să fie exploatat potenţialul terapeutic al lacului care se va forma pe locul de prăbuşire.

37

CAPACITATEA DE NITRIFICARE A UNOR TIPURI DE SOLURI DIN JUDEŢUL DOLJ

Mihaela GĂVOZDEAUniversitatea din Craiova

Nitrificarea nu constituie o etapă a mineralizării propriu-zise, ci o consecinţă a acesteia. Ea are însă o importanţă practică deosebită prin faptul că plantele beneficiază de surse suplimentare de azot necesare nutriţiei.

În lucrarea de faţă, am studiat capacitatea de nitrificare pe patru tipuri de sol din judeţul Dolj şi anume:

- cernoziomul cambic de la Valea Stanciului, - protosol aluvial de la Gherceşti, - brun-roşcat de la Coşoveni,- aluvial salinizat de la Teasc.Probele de sol din localitatea Valea Stanciului, au fost selectate

deoarece aici sunt soluri cu un complex argilo-humic bine format şi o capacitate de reţinere ridicată. Pe solurile din această zonă, nitraţii sunt reţinuţi mai bine decât pe solurile uşoare. Probele de sol din Gherceşti şi Coşoveni sunt reprezentative prin conţinutul ridicat de argilă şi de asemeni complexul argilo-humic bine format şi o capacitate de reţinere bună a nitraţilor în sol. Localitatea Teasc este reprezentată de soluri uşoare nisipoase sau psamosoluri, ce au un complex argilo-humic foarte slab format şi cu o reţinere redusă a nitraţilor în sol. Pe aceste soluri pericolul levigării nitraţilor pe profilul solului şi ajungerea lor la aplele freatice potabile este cel mai accentuat.

Determinarea capacităţii de nitrificare ( după Waskman) constă în determinarea nitraţilor din solul incubat în baloane de laborator timp de 21 de zile, la temperatura de 28°C ( Waskman, 1923).

Cantitatea de lichid adminisatrată la fiecare variantă a fost stabilită astfel încât să satisfacă nivelul de umiditate de 50-60% din capacitatea totală pentru apă a solului.

Pe parcursul incubării, umiditatea solului a fost menţinută constant, prin adăugarea de apă distilată , prin cântărire.

La 0, 7, 14 şi 21 de zile s-au analizat conţinutul de azot nitric şi amoniacal precum şi valoarea pH-ului la cele patru tipuri de sol înainte şi după incubare.

Rezultatele analizelor privind nivelul nitrificării şi amonificării au fost transpuse în tabele, iar în urma lor s-a constatat că cea mai bună capacitatea de nitrificare a avut-o solul aluvial salinizat de la Teasc şi brun roşcat de la Coşoveni, ceea ce dovedeşte că pH- ul ridicat şi conţinutul de materie organică şi de Fe influenţează favorabil această însuşire.

Astfel, cea mai mare capacitate de nitrificare se înregistreazǎ la aplicarea (NH4)2SO4+CaCO3 ceea ce dovedeşte cǎ NH4, dar în special Ca favorizeazǎ nitrificarea.

La toate solurile luate în studiu, în urma incubǎrii, valoarea pH –ului scade, ceea ce dovedeşte cǎ în timpul nitrificǎrii se elibereazǎ protoni de H+.

38

CONŢINUTUL DE NITRAŢI DIN APELE FREATICE DIN ZONA ARGILUVISOLURILOR (LUVISOLURILOR)

Mihaela GĂVOZDEAUniversitatea din Craiova

Conform statisticilor existente pe plan mondial s-a constatat că în ultimii 20 de ani, conţinutul nitraţilor în apele freatice situate sub terenuri agricole intens exploatate a înregistrat o creştere anuală de până la 1,5 mg NO3

-/l (Liu şi Biderman, 1985). Datorită acestei creşteri, majoritatea surselor de apă potabilă provenită din apa freatică depăşesc limita maximă admisă privind conţinutul de nitraţi (50 mg NO3

-/l).Creşterea nivelului nitraţilor în apa freatică este în directă corelaţie cu

cantitatea de azot levigată şi depinde în mare măsură de modul de exploatare a terenului în regiunea respectivă.

Levigarea nitraţilor se produce (după Hortensia Rădulescu şi M. Goian, 1999) datorită următorilor factori :

- conţinutul şi repartiţia nitraţilor în sol,- conţinutul apelor de infiltraţie în funcţie de tipul de sol, intensitatea

precipitaţiilor scăzute comparativ cu evapotranspiraţia.Conţinutul şi repartiţia nitraţilor în sol, are loc ca urmare a multitudinii

de procese de transformare pe care le suferă azotul în sol în diferite condiţii.La începutul perioadei de vegetaţie, azotul aflat în sol sub formă

minerală este preponderent absorbit de către rădăcinile plantelor. În condiţii optime de regim pluviometric şi capacitate de câmp, cantitatea de azot levigat este foarte mică. Acest lucru este valabil, atâta timp cât cerinţa de azot a plantelor este echivalentă cu rezerva de azot din sol aflată sub formă de azot mineral.

Transportul nitraţilor în sol, ca urmare a solubilităţii lor în soluţia solului, se realizează preponderant prin intermediul apei de infiltraţie. Cantităţi mariale apei de infiltraţie au ca urmare grăbirea procesului de levigare. Cantitatea de apă de infiltraţie depinde de următorii factori:

- intensificarea, frecvenţa şi repartiţia precipitaţiilor,- scurgerea la suprafaţă,- capacitatea solului de a reţine apa, influenţată de însuşirile fizice

ale acestuia,- fenomenul de evapotranspiraţie.

Astfel, în scopul elucidării acestei problematici, am analizat concentraţia de nitraţi din apele freatice din 45 de comune din zona luvisolurilor în judeţul Dolj în anii 2003-2005.

Pe întreaga zonă a luvisolurilor (ca medie a celor 45 de localităţi), concentraţia de nitraţi în fântânile din cadrul localităţilor a avut următoarea evoluţie în cei trei ani de studiu: a fost mai redusă în anul 2003 (70,0 mg NO3

-/l ), a crescut în anul 2004 la 99,22mg NO3

-/l şi a scăzut din nou în anul 2005 la valoarea de 71,4 mg NO3

-/l .

39

IMPACTUL COMPUŞILOR ORGANICI VOLATILI (COV) ASUPRA MEDIULUI ŞI POSIBILITĂŢI DE REDUCERE PRIN CELE MAI BUNE

TEHNICI DISPONIBILE (BAT-URI)

Horaţiu VERMEŞAN, Claudiu BUMBUCUniversitatea Tehnică din Cluj Napoca

Lucrarea face o analiza a surselor de compuşi organici volatili (COV) din spaţiile închise şi din atmosferă. Se semnalează impactul COV-urilor asupra mediului şi sănătăţii oamenilor. În partea a doua a lucrării se prezină unele posibilităţi de reducere a acestora prin cele mai bune tehnici disponibile (BAT-uri).

RELAŢIA ÎNTRE CARACTERISTICILE CHIMICE ALE APEI POTABILE ŞI BOLILE CARDIOVASCULARE

Elena VERMEŞAN1, Corina CIUBOTARU2, Alexandra LAZĂR 21Universitatea Tehnică din Cluj Napoca

2Institutul Inimii “N. Stăncioiu” Cluj Napoca

Bolile cordiovasculare fac în continuare cele mai multe victime în lume. Vârsta de apariţie a accidentelor coronariene a scăzut mult sub 40 de ani.

În prezent în România aproximativ 40% din populaţie este afectată de boli cardiovasculare, care sunt în creştere faţă de ţările est-europene, unde acest fenomen este în scădere. Printre numeroşii factori legaţi de mediu, care au o influenţă asupra acestor boli se numără şi calitatea apei potabile.

În prima parte a lucrării se prezintă principalele caracteristici chimice ale apei potabile, iar în partea a doua se analizează efectele asupra bolilor cardiovasculare.

COROZIUNEA STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT ŞI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

George VERMEŞAN1, Andreea HEGYI2, Horaţiu VERMEŞAN1

1Universitatea Tehnică din Cluj Napoca2INCERT - Cluj Napoca

În lucrare se analizează principalele fenomene de coroziune care apar la structurile din beton armat şi se arată efectele asupra mediului, analizând unele exemple de distrugere de poduri şi clădiri fabricate din beton armat.

40

CLIMATE CHANGE AND SOLAR IRRADIANCE VARIABILITY

I. PETRESCU1, D. RISTOIU1, I. HAIDUC1, T. RISTOIU2

1Environmental Science Faculty, “Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca2Technical University, Cluj-Napoca

Earth's history has shown many changes in climate conditions. Some of these are singular events, resulting in large changes in climate conditions within years or decades. Others show a regular behaviour following different cycles. Most of these other changes occurred over periods of hundreds, thousands or millions of years. They were driven by natural phenomena such as variations in the Earth's orbit around the sun, variations in the Earth axis, fluctuations in the sun's activity and volcanic eruptions. In the past 400 000 years, the climate has shown a periodic cycle of ice ages and warm periods. Compared with these variations, the climate of the last 8 000 years has been relatively stable with very small temperature fluctuations (less than 1 °C per century). This stability offered favourable conditions for the development of human society in this period.

In fact, the recent climate developments are not something unusual; they reflect a natural course of planetary events. From time immemorial, alternate warm and cold cycles have followed each other, with a periodicity ranging from tens of millions to several years. The cycles were most probably dependent on the extraterrestrial changes occurring in the Sun and in the Sun’s neighborhood. The current sunspot cycle is weaker than the preceding cycles, and the next two cycles will be even weaker. Bashkirtsev and Mishnich expect that the minimum of the secular cycle of solar activity will occur between 2021 and 2026, which will result in the minimum global temperature of the surface air. The shift from warm to cool climate might have already started. The average annual air temperature in Irkutsk, which correlates well with the average annual global temperature of the surface air, reached its maximum of +2.3°C in 1997, and then began to drop to +1.2°C in 1998, to +0.7°C in 1999, and to +0.4°C in 2000. This prediction is in agreement with major changes observed currently in biota of Pacific Ocean, associated with an oscillating climate cycle of about 50 years’ periodicity.

Human life cannot exist without the Earth's climate creating suitable environmental conditions for sufficient food, fresh water supply and other essential ecosystem services. Further scientific evidence is becoming available showing that the climate on Earth has changed in recent decades more rapidly than the changes to which human civilisation has adapted in the past. The paper summarises current scientific knowledge about the causes of past and recent solar irradiation and climate change.

41

INFLUENCE OF SOLAR VARIABILITY ON EARTH CLIMATE CHANGE

I. PETRESCU1, I. HAIDUC1, D. RISTOIU1, T. RISTOIU2

1Environmental Science Faculty, “Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca2Technical University, Cluj-Napoca

Paleoclimatic data show that solar variability has played a significant role in determining past changes of the Earth’s climate. On the other hand, variations of the Total Solar Irradiance (TSI) measured from space borne platforms over the last quarter century are considered to be too small to have climatic significance if the corresponding change in radiative flux is merely added as heat to the lower atmosphere.

The distribution of solar radiation absorbed on Earth is very uneven and largely determined by the geometry of the Sun-Earth orbit and its variations. This incoming radiant energy is transformed into various forms moved around in various ways primarily by the atmosphere and oceans, stored and sequestered in the ocean, land, and ice components of the climate system, and ultimately radiated back to space as infrared radiation. The requirement for an equilibrium climate mandates a balance between the incoming and outgoing radiation and further mandates that the flows of energy are systematic. These drive the weather systems in the atmosphere, currents in the ocean, and fundamentally determine the climate. And they can be perturbed, causing climate change.

The climate system has several internal interactive components. The atmosphere does not have very much heat capacity but is very important, as the most volatile component of the climate system, in moving heat and energy around. The oceans have enormous heat capacity and, being fluid, also can move heat and energy around in important ways. Other major components of the climate system include sea ice, the land and its features (including the vegetation, albedo (reflective character), biomass, and ecosystems), snow cover, land ice (including the semi-permanent ice sheets of Antarctica and Greenland and glaciers), and rivers, lakes and surface and subsurface water.

The question of how much solar irradiance variability contributes to climate change has become an important issue in all discussions about the origin of recent global changes. There are two aspects of this question: how variable can the Sun be and how do such changes influence the Earth’ climate. Both questions cannot be answered in a simple way, mainly because the basic understanding of the mechanisms leading to a variable Sun and governing the Earth’ reaction to such changes is still inadequate, although progressing. Direct measurements of total solar irradiance are only available since late 1978. Manifestations of solar activity - such as the occurrence of sunspots - can also be reconstructed back to the Middle Ages. Comparison of these two records shows some similarity which led to speculations about a physical relationship, which are thought as solar-activity related changes of irradiance. The key question is how reliable is such an inference of solar irradiance. In order to quantify this the total solar irradiance observations from the last 25 years, covering now almost three solar cycles, will be critically reviewed and its reliability discussed.

42

COCCOLITOFORELE ŞI SCHIMBAREA CLIMATICĂ GLOBALĂ

Ramona BALCUniversitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Climatul Pământului a suferit schimbări majore de-a lungul timpului geologic. Schimbările care au avut loc în cadrul climatului au avut repercursiuni imediate asupra biosferei, influenţând structura şi productivitatea ecosistemelor precum şi dezvoltarea sau dispariţia organismelor. Pe de altă parte, activitatea biologică are şi ea un impact direct asupra climatului.

În ceea ce priveşte ciclurile oceanice ale carbonului, efectul calcifierii planctonului, inclusiv al coccolitoforelor ca producători primari de carbonat, diferă mult faţă de cel al altor producători primari.

Coccolitoforele includ toate algele haptophyte care posedă plăcuţe calcifiate (coccolitele) la diferite stadii ale ciclului lor de viaţă. Edvardsen (2000) a încadrat aceste alge la clasa Prymnesiophyceae care cuprinde şi organisme necalcifiate. Coccolitoforele trăiesc în zona fotică a oceanelor fiind organisme fotosintetizante. Ele sunt influenţate de o serie de factori, precum: temperatura, lumina, salinitatea şi cantitatea de nutrimente.

Fixarea carbonului anorganic, prin fotosinteză, în stratul de apă de la partea superioară a coloanei de apă şi exportul pe verticală a unei părţi din acest material organic, duc la scăderea cantităţii de CO2 de la suprafaţa oceanelor. Schimbările în concentraţia de CO2 din apa oceanelor determină modificarea compoziţiei asociaţiilor de phytoplancton (Tortell et al., 2002).

Pentru aproximativ 20 de milioane ani, CO2-ul atmosferic a rămas ≤300 ppm (Berner 1990) fluctuând între 180 ppmv în periadele glaciare şi 280 ppmv în cele interglaciare (Petit et al., 1999). O dată cu începerea revoluţiei industriale, a arderii combustibililor fosili şi a schimbărilor în peisaj, acest echilibru aparent a fost distrus. În 2005 pCO2 a ajuns la 379 ppmv şi se aşteaptă o creştere de până la 750 ppmv la sfârşitul acestui secol.

Fiind un gaz cu efect de seră, CO2-ul este responsabil pentru creşterea temperaturilor globale. Încălzirea globală determină accentuarea stratificaţiei termice la suprafaţa oceanelor, în timp ce se intensifică influxul de ape dulci prin topirea calotelor glaciare şi implicit scăderea salinităţii. Toate aceste efecte, duc în continuare, la creşterea densităţii stratificaţiei părţii superioare a oceanelor. Astfel, apar două efecte asupra phytoplanctonului: se reduce cantitatea de nutrienţi din straturile inferioare şi creşte intensitatea luminii datorită scăderii adâncimii apei.

43

PROIECTUL ROŞIA MONTANĂ - O CATASTROFĂ ECOLOGICĂ NAŢIONALĂ

Adrian MEREANU1, Teofil BOTA2, Elena Violeta GHEŢARU1, Cornel PREDUŢ1

1S.C. ICPE S.A. Bucureşti2INCD ICECHIM

Poluarea tehnologică cu cianuri, substanţe chimice toxice deosebit de periculoase şi care distrug orice formă de viaţă trebuie stopată şi eliminată chiar din stadiul de proiect.

Articolul prezintă succint impactul asupra mediului şi pericolul pe care îl reprezintă proiectul Roşia Montană. Acest proiect poate deveni o reală catastrofă ecologică naţională, în cazul în care se va aplica pe baza tehnologiilor cu cianuri, aşa cum se prevede în documentaţie.

Astăzi 90 % dintre români se opun mineritului cu cianuri la Roşia Montană. În Parlamentul României se lucrează la o propunere de schimbare a procedurii de aprobare a proiectelor mari de minerit.

REQUIREMENTS FOR WATER QUALITY ASSESSMENT CONCERNING CHEMICALS CONTENT FOR PROTECTION OF PUBLIC HEALTH

Carmen MATEESCU, Georgeta ALECU, Ştefania ZAMFIRINCDIE ICPE-CA – National Institute for Research and Development in Electrical

Engineering

Water quality is a basic requirement for health of humans since water is the most essential compound for living systems. Assessment of water quality by its chemicals content is very important for detection of some pollutants (lead or mercury) or some imbalances within the ecosystem.

This paper presents briefly the commonly measured chemical parameters for water quality assessment that include pH, alkalinity, hardness, anorganic and organic chemicals, dissolved oxygen, biochemical oxygen demand.

There are presented potential health effect of chemical contaminants from ingestion of water, as well as sources of contaminants in water. In this paper it have also been mentioned some measurement, that can indicate the physical presence of pollutants in water, such as water conductivity and density.

44

SUSTAINABLE DEVELOPMENT AS PRIORITY OF THE RESEARCH AREA

Georgeta ALECU, Andreea VOINA, Carmen MATEESCU, Ştefania ZAMFIRINCDIE ICPE-CA – National Institute for Research and Development in Electrical

Engineering

The sustainable development concept has became nowadays a priority, both at the global and local level. The basic definition of the sustainable development: “fulfilling of the present necessities without affecting the future generation ability to have access to their own necessities” it initially proved to be operationally difficult.

This “3 in 1” concept, which emphasize on the environment protection, on social responsibility and on the economical progress, can be huge for only one company, which would have to bring solutions with significant impact in all the three domains. However, the sustainable development was essentially not only in the production and consumption domains, but also regarding the market mechanisms. As the environment assessments approach the entire life cycle, also the market must be considered like an integral system. In this paper are presented the efforts from the research area for align to the general politics of the sustainable development.

WATER POLLUTION CONTROL - ESSENTIAL REQUIREMENT FOR THE ENVIRONMENT PROTECTION

Andreea VOINA1, Georgeta ALECU1, Brânduşa PANTELIMON2

1INCDIE ICPE-CA – National Institute for Research and Development in Electrical Engineering

2Universitatea Politehnică din Bucureşti

In this paper are examined the alternative approaches, ranging from the control of manufacture and use of dangerous or polluting materials (identified through the use of inventories and the use of risk assessment tools) to the development of standards which can be applied to effluent discharges. Waste minimization and the use of cleaner technology can also contribute significantly to pollution reduction. This paper describes the legal and regulatory instruments that have been developed by a number of countries for the control of water pollution by governments or pollution control agencies.

45

INTERACŢIA RADIAŢIEI ELECTROMAGNETICE CU NANOSTRUCTURILE METALICE. METODE MODERNE DE DETECŢIE

AVANSATĂ A POLUANŢILOR CHIMICI

Sorin Claudiu ULINICI, Grigore VLADS.C.ICPE BISTRIŢA S.A.

Anul 1977 a fost anul în care a fost recunoscut pentru prima dată efectul SERS (Surface Enhanced Raman Scattering) ca fiind un nou efect fizic. Acest efect constă în amplificarea intensităţii spectrului Raman al unui anumit compus cu un factor de 105-106 în prezenţa unor nanostructuri metalice. Momentul a constituit unul de start pentru un nou domeniu de cercetare, atât cu potenţial teoretic cât mai ales cu un uriaş potenţial practic: domeniul interacţiei radiaţiei electromagnetice cu nanostructurile metalice. Ulterior, anul 1997 a fost anul în care a fost semnalat pentru prima dată fenomenul de detecţie unimoleculară utilizând acest efect. Lucrarea de faţă face o trecere în revistă a principalelor aspecte teoretice şi a efectelor practice generate în domeniul detecţiei compuşilor chimici cu potenţial poluant.

CONSIDERAŢII PRIVIND EPURAREA APELOR UZATE PRIN UTILIZAREA BIOFILTRELOR IMERSATE, CU SUPRAFAŢĂ SPECIFICĂ

MARE, ÎN CÂMP DE ULTRASUNETE

Mircea CRĂCIUN, Dumitru VÂJU, Alexandru BRENDEA, Mihaela ANDREICAS.C. I.C.P.E. BISTRIŢA S.A.

Utilizarea filtrelor biologice imersate cu suprafaţă specifică mare pentru epurarea apelor reziduale duce la compactarea treptei de epurare şi la creşterea eficienţei. Aceste biofiltre se colmatează uşor. Prin introducerea unui generator de ultrasunete pentru dezvoltarea accelerată a biofilmului şi curăţarea depunerilor în exces timpul de amorsare biologică se reduce de 3-4 ori, iar suprafaţa specifică a suportului biologic poate creşte de 7-10 ori.