Caprioara, de Emil GarleanuPe muchiul gros, cald ca o blan a pmntului, cprioara st jos lng iedul ei. Acesta i-a ntins capul cu botul mic, catifelat i umed, pe spatele mamei lui i, cu ochii nchii, se las dezmierdat. Cprioara l linge, i limba ei subire culc uor blana moale, mtsoas a iedului. Mama l privete i-n sufletul ei de fugarnic ncolete un simmnt struitor de mil pentru fiina fraged creia i-a dat via, pe care a hrnit-o cu laptele ei, dar de care trebuie s se despart chiar azi, cci vremea nrcatului venise demult nc. i cum se uita aa, cu ochi ndurerai, din pieptul cprioarei scp ca un muget nbuit de durere; iedul deschise ochii.Cprioara se mbrbteaz, sare n picioare i pornete spre ancurile de stnc, din zare, printre care vrea s-l lase rtcit. Acolo, sus, e pzit i de dumnia lupului, i de iscusina vntorului, cci pe muchiile prpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se ncumeta. Acolo, l-ar fi tiut ca lng dnsa. Dar pn la ele erau de strbtut locuri pline de primejdii. Cprioara i arunc picioarele n fug fulgertoare, n salturi ndrznee s ncerce puterile iedului. i iedul se ine voinicete din urm; doar la sriturile ameitoare se oprete, cte o clip, ca i cum ar mirosi genuna, apoi se avnt ca o sgeat i, behind vesel, zburd de bucurie, pe picioarele subiri ca nite lugere.Dar trebuie s scoboare, s strbat o pdure, ca s urce din nou spre ancuri. Cprioara contenete fuga: pete ncet, prevztoare. Trece din poian n poian, intr apoi sub boli de frunze, pe urm prin hrube adnci de verdea pn ce ptrunde n inima intunecat, ca un iad, a pdurii.i-au mers mult aa pn ce au dat, n sfrit, de lumini. Iedul, bucuros, o ia nainte srind. Dar n aceiai clip cprioara se oprete, ca de-o presimire, adulmecnd. n faa ei, de sub o cetin, ochii lupului strluceau lacomi. Un salt, i iedul ar fi fost sfiat. Atunci cprioara d un zbieret adnc,sfietor, cum nu mai scosese nc, i, dintr-un salt, cade n mijlocul luminiului. Lupul, vznd prada mai mare, uit iedul i se repede la eaPrbuit n snge, la pmnt, sub colii fiarei, cprioara rmne cu capul ntors spre iedul ei. i numai cnd acesta, nspimntat, se topete n adncul pdurii, cprioara simte durerea, iar ochii i se tulbur de apa morii.