capitolul ii - dezvoltarea comertului electronic (e-comert) si redefinirea afacerilor

7/28/2019 Capitolul II - Dezvoltarea Comertului Electronic (E-Comert) Si Redefinirea Afacerilor

http://slidepdf.com/reader/full/capitolul-ii-dezvoltarea-comertului-electronic-e-comert-si-redefinirea 1/52

CAPITOLUL IIDEZVOLTAREA COMERŢULUI ELECTRONIC (E-COMERŢ) ŞI

REDEFINIREA AFACERILOR

2.1. Aspecte referitoare la dezvoltarea comerţului electronic pe planmondial

Schimbările majore din ultimele două decenii – creşterea exponenţială a

comunicaţiilor mobile şi a utilizatorilor de Internet, contribuţia sectoruluitehnologieiinformaţiei şi comunicaţiilor (TIC)la creşterea economică şi la crearea de locuri demuncă, restructurarea/reingineria companiilor şi a business-ului în general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii, dezvoltarea accelerată a comerţuluielectronic – au susţinut, aşa cum am mai precizat, tranziţia de la era industrială la cea post-industrială, trecerea la „noua economie”45.

Noile tehnologii digitale au făcut ca accesul, stocarea şi transmitereainformaţiei să fie din ce în ce mai facile şi mai accesibile ca tarife. Dispunând deinformaţia digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice şi sociale,creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţiadevine resursa cheie şi factor de producţie pentru economia digitală.

Începând cu anii ’90 penetrarea rapidă a calculatoarelor personale (PC),

evoluţia tehnologiilor software, dezvoltarea explozivă a reţelelor de comunicaţie dedate şi a serviciilor bazate de Internet au produs schimbări profunde la scarămondială.

Comerţul electronic la scară globală, inter-companii (de tip „business-to- business”) a atins în 2001 valoarea de 282 miliarde $ şi cifra de 4300 miliarde $ în2005, adică o rată de creştere anuală de 73%46.45

Vezi, GURAN, M.,Societatea informaţională; propuneri pentru o strategie naţională, studiu,aprilie 2001, Academia Română; DRĂGĂNESCU, M.,The Economy of the Knowledge Society,intervenţie la Conferinţa „Noua economie – o şansă pentru România”, Bucureşti, martie 2001.46 Vezi, Report,Forrester Reserach Inc., 2005, p.63.

62



Aceste evoluţii au fost datorate, în mare măsură, atât progreselortehnologice cât şi promovării unor politici noi privind privatizarea şipromovarea competiţiei pe piaţa TIC, noilor reglementări tehnice şi juridice îndomeniu, noilor strategii naţionale şi regionale de dezvoltare a societăţiiinformaţionale. Toate ţările dezvoltate şi-au elaborat şi implementat politiciguvernamentale susţinute privind cercetarea, dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii, consolidarea infrastructurilor informaţionale naţionale, formarea şiatragerea de specialişti în domeniul TIC (inclusiv din alte ţări), educarea populaţieiadulte, cooperarea cu sectorul privat şi încurajarea investiţiilor în această ramurăeconomică, promovarea de proiecte guvernamentale menite să demonstreze utilitateaserviciilor specifice societăţii informaţionale.

Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă creşterea explozivă a Internetului şi crearea unor tehnologii specifice carevor influenţa esenţial activităţile economic-sociale. În asemenea condiţii, se vadezvolta extensiv comerţul electronic, care va revoluţiona conducerea afacerilor şi vadinamiza comerţul internaţional. Asemenea schimbări vor oferi consumatorilor noi

posibilităţi de alegere şi de căutare a celor mai competitive produse pe piaţamondială.47

În acest context, desprecomerţul pe Internet se poate vorbi ca despre unnou domeniu de cunoaştere. În esenţă, acesta păstrează unele dintre caracteristicilecomerţului electronic „tradiţional”: schemele obişnuite de vânzare/cumpărare bazate pe cărţi de credit, sistemele EDI (Electronic Data Interchange), metodele de protecţie

criptografică a datelor, gestiunea securităţii site-urilor etc. Există însă şi uneledeosebiri care fac comerţul pe Internet un domeniu nou, reprezentat de trei factori:global (sunt implicate societăţi şi clienţi din lumea întreagă); de inteligenţă (suntangajate forţe intelectuale deosebite în găsirea unor soluţii); de insecuritate(Internetul nu a fost proiectat să supravegheze tranzacţii sigure, fiind ţinta permanentă a unor atacuri).Comerţul electronic pe Internet reprezintă o formă

47 BOLLIER, D., Future of Electronic Commerce, Editura Aspen Institute for Humanistic Studies,Aspen, 196, p. 123.

63



maturizată a comerţului electronic clasic şi este în strânsă legătură cu evoluţia Internetului şi gradul lui de penetrare în societate.

Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaţionale determinate de necesitatea stocării şi a transmiterii rapide ainformaţiilor cu cele mai mici costuri, a revoluţionat comerţul global, comerţul directsau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astăzi, termenulde Comerţ Electronica devenit sinonim cu creşterea profitului sau Comerţul înderularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, având ca suport reţeauaInternet şi utilizarea unor pachete de programe software specifice.

În acest început de nou secol, al XXI-lea, comerţul electronic este cel maidinamic proces al economiei mondiale, iar ascensiunea sa este comparată cu cea aautomobilului, avionului sau a electronicii în secolul XX.48

Comerţul electronic (e-Commerce) este factorul principal care facilitează globalizarea economiei mondiale prin eliminarea distanţelor între parteneriicomerciali şi reducerea timpului de comunicare la încheierea afacerilor . Pe de altă parte, globalizarea economiei mondiale este factorul principal care impulsionează

dezvoltarea comerţului electronic49. Începând cu anul 1995, comerţul electronic este prezent, în proporţii diferite,

în aproape toate ţările lumii şi contribuie definitoriu la transformarea treptată aeconomiilor clasice în economii informaţionale, bazate pe sectorul industrieitehnologice.

Ascensiunea rapidă a e-Commerce a fost favorizată şi de Acordul multilateral

negociat în cadrul „Rundei Uruguay”, finalizată în anul 1994, prin care ţărilesemnatare au convenit liberalizarea comerţului cu produse ale tehnologiei informaţieişi comunicaţiilor (ITC).

48 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology. Society, USA, 2001.49 OECD, E-commerce for Development Prospects and Policy Issues, Technical Paper, no.164,2000.

64



Astfel, în anul 2001, după numai 6 ani de la apariţie, afacerile E-commerce auînsumat cifra de cca 470 miliarde dolari (Universitatea Texas, Austin). Aceasta este onouă dovadă a progresului rapid al economiei informaţionale.50

Din analiza gradului de dezvoltare regională a e-Commerce rezultă că acestaeste direct proporţional cu dezvoltarea economică a statelor lumii. Ţările în curs dedezvoltare sunt încurajate să dezvolte rapid comerţul electronic în scopul de a aduce prosperitate economică pentru ţările lor 51.

Cu privire la beneficiile globalizării pentru ţările în curs de dezvoltare existălargi dezbateri în literatura de specialitate. Cel mai adesea, adepţii globalizăriiapreciază că, prin globalizare, ţările în curs de dezvoltare vor beneficia de accesul latehnologiile moderne ca factor determinant pentru dezvoltarea economică a acestoraşi de preţuri mai scăzute la produsele din import ca urmare a deschiderii pieţelor.

Tabelul nr. 2Gradul de dezvoltare a economiilor în marile zone ale lumiiB2B B2C E-bancare Comentarii

Africa Neglijabil în afaraAfricii de Sud

Utilizat pentru artizanatcu ţări din afara Africii

Inexistent - La Internet au acces 1/118africani

- Costul extrem de ridicatAmericaLatină

Numai companiiletransnaţionale autodin Brazilia şiMexic

Inexistent Numai în Brazilia - E-commerce concentrat în4 ţări: Argentina, Brazilia,Chile şi Mexic

- E-government numai înBrazilia

Asia şiPacific

În curs dedezvoltare

Inexistent Inexistent - Dezvoltare rapidă. Ţăriledin Asia 5% din E-commerce mondial

- China ocupă locul 3 înlume la utilizareaInternetului

Ţările întranziţie

Dezvoltare rapidăîn ţările dinCentrul şi EstulEuropei

Dezvoltare rapidă înţările din Centrul şiEstul Europei

Capacitatea demanagement îndezvoltare

- E-commerce va atinge 1%din E-commerce mondialînainte de 2005

- Dispun de personal cu pregătire digitală, cuexcepţia ţărilor dinBalcani, Caucaz şi AsiaCentrală

50 ABCNews, Millions of Web-slingers, 2000 (http://more.abcnews.go.com); Colecţia Adevărul,www.ziare.com/ adevărul.51 OECD, Information Technology Outlook , 2002.

65



Americade Nordşi Europade Vest

Aproximativ 2%din tranzacţiileB2B în SUA şimai puţinîn Europa, dar tendinţa este decreştere. Înurmătorii 4 ani vaatinge nivelul de20%

Progresează greoi. USAsub 3% în unelesectoare, iar în altesectoare 18%.Progrese mai mari însectoarele: soft, turismşi muzică

Serviciile bancareonlinereprezintă5-10% din totalultranzacţiilor bancare.

- Cele mai dezvoltate pieţeE-commerce

- SUA realizează 4/5 dincomerţul electronicmondial iar ţările UE 10%

Sursa: UNCTAD, 2002.

Globalizarea întâmpină, însă, o serioasă opoziţie, în principal din parteaîntreprinderilor mici şi mijlocii din ţările în curs de dezvoltare, care se considerăameninţate de competiţia societăţilor transnaţionale şi care au posibilitatea de a produce mai mult, mai bun (calitativ) şi mai ieftin.52

În comparaţie cu tehnicile de comercializare clasice, tehnica e-Commerce areunele trăsături specifice care îi acordă caracterul de unicitate şi de eficienţă.53 e-Commerce are o serie de trăsături care sunt importante pentru creşterea eficienţeiafacerilor online, faţă de comerţul tradiţional. Astfel, e-Commerce: este disponibiloricând şi oriunde, făcând posibilă cumpărarea de la birou, de acasă, de la locul demuncă şi chiar din autoturism. Această trăsătură specifică a e-Commerce creează pentru firme noi canale de distribuţie şi măreşte dimensiunile pieţei (overall market),reduce costurile de vânzare şi schimbă strategia de piaţă; oferă acces global tuturor participanţilor la comerţul internaţional. Accesul global facilitează firmelor efectuarea de tranzacţii comerciale fără bariere vamale (graniţe naţionale) şi culturale,aspect care contribuie la creşterea eficienţei şi reducerea substanţială a costurilor deoperare a producţiei faţă de comerţul tradiţional. Această trăsătură afectează şi

dimensiunile competiţiei, extinzând aria acesteia de la nivelul de piaţă fizică la nivelde piaţă globală; operează pe baza standardelor universale acceptate de toate naţiunilelumii, pe când comerţul tradiţional diferă de la o ţară la alta. Prin acceptareastandardelor universale de afaceri se elimină barierele comerciale la intrarea pe piaţă,creşte competiţia între firme în cadrul sectoarelor industriale, creşte eficienţa proceselor de management a proceselor industriale şi conducerii (prin computerizare

52 OECD, Measuring the Information Economy, 200253 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA,

2001.66



şi comunicaţii rapide) şi permite extinderea obiectivelor strategice ale firmelor; oferăabundenţă/bogăţie de informaţii privind conţinutul şi complexitatea mesajului; permite unui comerciant să se adreseze la milioane de clienţi prin mesaje audio, videoşi scrise în comparaţie cu comerţul tradiţional care poate să fie promovat numai prinradio, Tv şi reviste magazin. Această trăsătură creează modificări structurale pentrufirme prin creşterea capacităţii de concentrare asupra multitudinii canalelor dedistribuţie, la costuri de operare eficiente. Consumatorii au avantajul diferenţieriicompetitorilor în funcţie de strategiile de asistenţă după vânzare; reprezintă ocomunicare interactivă (în ambele sensuri) între vânzător şi cumpărător într-o formăsimilară celei „faţă în faţă”, însă într-o formulă mai mare şi la scară mondială.Comunicarea interactivă afectează structura afacerilor prin eliminarea produselor substituibile, creând acces direct la surse originale; face posibilă reducerea costurilor de vânzare (care se bazează mai mult pe forţele pieţei) şi diferenţierea strategiilor de piaţă; asigură personalizarea şi specializarea ofertanţilor, trăsătură care prezintăimportanţă pentru firme/comercianţi întrucât ele/ei au posibilitatea să direcţionezeoferta către toţi clienţii/cumpărătorii potenţiali pentru mărfurile/serviciile lor, la un

nivel incomparabil crescut faţă de comerţul clasic. Avantaje pentru firme: ridicarea barierelor de acces pe pieţe, reducerea posibilităţilor de a cumpăra produsesubstituibile, reducerea costurilor de marketing prin creşterea forţelor pieţelor devânzare; creşte densitatea informaţiei între participanţii la piaţa virtuală, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Creează avantaje prin reducerea costului decolectare, stocare, procesare şi transmitere/comunicare a date lor, crescând, totodată,

exactitatea, promptitudinea şi actualitatea informaţiei.Comerţul electronic are un impact pozitiv asupra întregii vieţi economice şi

sociale prin revoluţionarea tuturor sectoarelor care contribuie la dezvoltareaeconomiei informaţionale.54

ITC este promotorul e-Commerce şi a devenit cea mai dezvoltată industrie dinlume, iar comerţul cu produse ITC s-a dublat în totalul comerţului cu bunuri aşa cum

rezultă din tabelul de mai jos:54 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001.

67



Tabelul nr. 3Contribuţia sectorului ITC la comerţul internaţional

(%)Anul Partea ITC în comerţul mondial1990 12,02000 20,02001 17,6

Sursa: OECD, 2002.

Scăderea din anul 2001 s-a datorat crizei mondiale a sectoruluihigh-tech. Înciuda crizei temporare, produsele noi din domeniul ITC continuă să creeze cerere lafirme, gospodării şi guverne, industria ITC situându-se pe primul loc în globalizareaindustrială55.

Producţia ITC, privită ca domeniu de producere a PIB, a reprezentat în ţărileOECD o pondere de 4-15%, valori mai ridicate înregistrând Finlanda, 20%, Coreea,19% şi Suedia, 17%, dar şi Japonia şi SUA cu 14% şi respectiv 11%. În afara OECD,China şi Brazilia au înregistrat ritmuri mai dinamice, încadrându-se între primele 10ţări din lume. Structura producţiei este diferită de la o ţară la alta, manifestându-seunele tendinţe de specializare.

Exportul de echipamente ITC reprezintă peste 5% din GDP în câteva ţăriOECD, iar comerţul cu servicii a crescut mai repede decât comerţul cu echipamente.Produsele ITC reprezintă 25% din totalul importului SUA şi 20% din export. În 2001, piaţa soft -ului a fost estimată la 196 miliarde dolari, din care 95% revenea ţărilor OECD. În 2001, în ţările OECD, serviciile de telecomunicaţii au crescut cu 8,3%, iar produsele soft cu mai puţin de 10%56.

Produsele ITC reprezintă cca 22% din exportul ţărilor în curs de dezvoltare.57

E-commerce aduce schimbări importante în modul de organizare a producţiei,

de management şi de realizare a afacerilor. Tehnicile e-Commerce eficientizeazăcosturile şi cresc productivitatea firmelor în activităţile de marketing şi vânzare,design, producţie, finanţare şi logistică.58

55

OECD, Measuring the Information Economy, 2002.56 OECD, Information Technology Outlook , 2002.57 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002.58 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001.

68



Aportul e-Commerce la creşterea productivităţii şi a eficienţei economice afirmelor rezultă din: creşterea interactivităţii cu alte firme; evaluarea mai exactă acererii şi programarea corespunzătoare a stocurilor; reducerea cheltuielilor deinventar şi a costurilor de vânzare/cumpărare; reducerea costurilor şi creştereacalităţii serviciilor de după vânzare; reducerea erorilor prin utilizarea datelor codificate (cu 10-15%); reducerea costurilor de procesare a comenzilor (cu 50-96%),inclusiv a erorilor de interpretare; reducerea costurilor de distribuţie (cu 50-90%);reducerea costurilor de vânzare cu amănuntul (cu 1/2-2/3); stimularea capacităţii denoutate, invenţie a firmelor; eliminarea intermediarilor; accesul rapid la informaţii de piaţă; reducerea preţurilor ca efect al creşterii competiţiei; schimbarea structurii preţului; creşterea numărului oportunităţilor de afaceri; crearea de pieţe uşor accesibile; reducerea distanţei faţă de vânzători şi cumpărători; identificareasegmentelor de piaţă şi dezvoltarea profilului individual al clienţilor. La nivelnaţional şi global permite măsurarea mai exactă a inflaţiei şi extinderea relaţiilor întresectoarele economice.59

ITC şi e-Commerce au revoluţionat industria serviciilor. În toată lumea se

comercializeazăonline: bilete de avion, produse financiare şi de asigurări, servicii pentru clienţi, prelucrare de date, de servicii de consiliere juridică, de sănătate, deeducaţie şi programe soft . Acest sistem remodelează industria serviciilor clasice şi produce servicii noi, în special pentru ţările în curs de dezvoltare (computer related services)60.

Serviciile financiareonline(e-finance) oferă oportunitatea dezvoltării rapide a

sistemului financiar. Internetul reduce costurile tranzacţiilor financiare, iar în perspectivă va revoluţiona serviciile financiare, va produce mutaţii în industriafinanciară şi va da posibilitatea companiilor mici să ofere servicii în detrimentulmarilor corporaţii financiare. În prezent, serviciile financiare online se utilizează largde companiile multinaţionale din ţările OECD.61

59

OECD, The Economic and Social Impact of Electronic Commerce, Preliminary findigs andResearch agenda, France, 1999.60 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002.61 OECD, Information Technology Outlook , 2002.

69



Asigurarea electronică (e-insurance) este o aplicaţie de tehnologii informatice pe Internet din care rezultă producţia şi distribuţia serviciilor de asigurări. Impactuldezvoltării serviciilor electronice de asigurări va reduce costurile de management şicomisioanele plătite la intermediari. În 2001, din piaţa totală a asigurărilor apreciatăla 2.444 miliarde dolari, aproximativ 100 miliarde dolari au fost comercializate prinmijloace electronice şi se prevede ca în 2005, asigurările electronice să reprezinte 5-10% din piaţa totală şi 3-5% în Europa. Ţările în curs de dezvoltare nu participă laaceste servicii.62

Serviciile de publicaţii/informare online (e-publication) cuprind tehnologii şimodele de afaceri care implică producţia, întreţinerea, arhivarea şi distribuţiadocumentelor (publicaţiilor) în format electronic sau prin computer la costuri maimici decât cele pe suport de hârtie. Conectarea scăzută la Internet în ţările în curs dedezvoltare face ca publicaţiile electronice să aibă aplicabilitate redusă în aceste ţări.63

E-com are implicaţii asupra politicii economice şi sociale. Probleme deosebitese ridică în legătură cu: protecţia consumatorului, accesul populaţiei la infrastructură, protecţia dreptului de proprietate intelectuală, impozitarea etc. În domeniul politicii

economice, tehnologizarea impune creşterea atenţiei asupra bunurilor de consum şiserviciilor; comerţul necesită armonizarea standardelor la produse, eliminarealicenţelor şi a restricţiilor la produsele vandabile pe Internet, iar asigurareacompetiţiei necesită eliminarea monopolului.

Impactul asupra specializării şi structurii locurilor de muncă se manifestă prinreducerea cererii de specialişti în domenii tradiţionale (clasice) şi creşterea numărului

de specialişti în domeniul ITC. Aceste procese impun schimbarea structuriiînvăţământului şi adaptarea continuă a pieţei forţei de muncă la cererea firmelor ITC.

62 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002, p. 2663 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002, p. 31

70



Sursa: OECD, 2000.Figura nr. 1: Ponderea, în totalul forţei de muncă, a personalului ocupat în sectorul ITC în

ţările membre OECD, 2000

Politicile de expansiune a comunicării şi utilizării ITC beneficiază din ce înce de o mai mare atenţie din partea guvernelor. Potenţialul cost-eficienţă în cadrul parteneriatului public şi privat pentru dezvoltarea şi utilizarea ITC este recunoscut dince în ce mai mult. Guvernele se implică alături de firme în formarea de specialişti îndomeniul ITC prin adaptarea programelor şcolare la nevoile de forţă de muncă ale

firmelor.64

Aproape toate ţările membre OECD au elaborat strategii şi planuri de acţiune

în domeniul industriei ITC şi politici pentru dezvoltarea societăţii informaţionale.Strategiile ţărilor OECD pentru dezvoltarea societăţii informaţionale vizează: politicigenerale privind mediul ITC şi variante de dezvoltare; dezvoltarea tehnologică prin programe de cercetare şi dezvoltare; aplicarea tehnologiilor prin distribuirea acestorala persoane individuale şi gospodării, firme, servicii guvernamentale online, IMM-urişi demonstraţii privind avantajele utilizării ITC; îmbunătăţirea siguranţei afacerilor online prin mijloace electronice, autentificări şi securizări, precum şi pentru apărareadreptului de proprietate intelectuală.

Investiţiile în domeniul ITC au tendinţă de creştere în domeniul serviciilor şi dedescreştere în echipamente. Investiţiile societăţilor multinaţionale în ţările în curs dedezvoltare sunt în creştere, dar se concentrează în ţările din Sudul şi Estul Asiei.65

64 OECD, Information Technology Outlook , 2002, p. 6365 OECD, Information Technology Outlook , 2002, p. 43

71



Infrastructura fizică a e-Commerce este formată din sute de mii decomputere interconectate, servere, rutere, comutatoare şi cabluri cu fibre optice.Tehnologiile (informaţionale) cu care operează e-Commerce sunt: Internetulul, Web-ul şi tehnologiile complementare: computer personal (PC), Internet, computerizareclient/server (client/server computing ), pachete de schimbare a legăturilor ( packet- switched communications); protocoale ( Protocol Internet, servere Web, pagini Web)şi bazele de date aferente.66

Structura fizică care asigură funcţionarea Internetului este formată din:multitudinea de reţele de cabluri din fibre optice de mare capacitate (high-bandwidth)care leagă diverşi furnizorii de Internet ( providers); computere de mare viteză (hubs)care fac legătura între reţele; centre de reţele locale (campus network ) prin care seconectează reţelele de computere regionale şi furnizorii de servicii Internet ( Internet Service Providers).

Furnizorii de servicii Internet oferă utilizatorilor (gospodării şi firme) o gamăvariată de tipuri de legături prin care aceştia au acces mai rapid sau mai lent laserviciile Internet, respectiv: prin telefon (dial up), banda extinsă (broadband DSL),

modem pe cablu (cable modem), legături telefonice internaţionale (T1 – T3) sau prinsatelit ( satelite link service).

E-commerce se bazează pe apariţia Internetului şi a Web. Internetulfacilitează legăturile funcţionale între firme, instituţii educaţionale, agenţiiguvernamentale şi persoane fizice prin instrumente şi servicii specifice ca: e-mail,transfer de documente, vânzare/cumpărare, cercetare, mesaje rapide, muzică, imagini

vizuale şi ştiri.67

În scopul definirii contribuţiei e-Commerce la transformarea economieiinformaţionale prezintă importanţă trecerea în revistă a principalilor factori care aucontribuit la apariţia şi dezvoltarea sa.68

66

LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001.67 CNN, Internet boosting the US Economy, 2000 (http://Web.cnn.com/2000/US/ 06/ 06/internet.economy).68 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001.

72



Apariţia Internetului constituie principalul factor tehnologic care arevoluţionat tehnica comunicării, facilitând tranzacţiile comerciale la distanţăpentru toţi agenţii economici (firme, instituţii publice şi gospodării).

Un alt factor tehnologic determinant pentru dezvoltarea comerţului electronic îlconstituiecreşterea continuă a vitezei procesoarelor electronice(de la 23.000operaţiuni pe secundă la peste 2.300.000 în prezent), factor care a impus tehnicienilor să creeze softul comercial ca instrument de facilitare a tranzacţiilor între firme ladistanţă.

Accesul la echipamente şi servicii de procesare şi comunicare(telefon, fax,PC, Internet etc.) reprezintă, de asemenea, un alt factor determinant pentru progresuleconomiei informaţionale. Costul scăzut al echipamentelor şi serviciilor electronice permite participarea întreprinderilor mici şi mijlocii la economia informaţională.69

Combinaţia acestor factori, în proporţii diferite, specifice condiţiilor tehnice şifinanciare ale fiecărui stat, exprimă progresul economiei informaţionale în acel stat.

Internetul istoric a cunoscut 3 faze de dezvoltare: (1) faza de inovaţie (1961-1974) având ca scop comunicarea prin computer între cercetători; (2) faza de

instituţionalizare (1975-1995) având ca scop comunicarea prin computer în interesmilitar şi trecerea la utilizarea în scop civil şi (3) faza de comercializare (după 1995)când s-a trecut la exploatarea, pe scară din ce în ce mai largă, în scop de afaceri şicomercial.70

În cadrul unui sondaj realizat în ţările membre ale OECD, firmele cuprinse însondaj au menţionat că tehnologiile Internet prezintă următoarele avantaje:

Tabelul nr. 4Avantajele pentru firme ale tehnologiilor ITC

(%)Avantajele tehnologiilor ITC pentru firme Ponderea în totalul sondajului

69 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002, p. 10670 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001.

73



• reducerea costurilor/creşterea eficienţei/profitului 33• îmbunătăţirea comunicării cu clienţii /îmbunătăţirea relaţiilor 16

• ţine pasul cu progresul tehnic 16• îmbunătăţirea comunicării cu personalul propriu 10• pentru a face faţă competiţiei/sub presiunea competiţiei 9

• creşte accesul la informaţii de piaţă 9• îmbunătăţirea comunicării cu furnizorii 8• standardizarea/simplificarea proceselor 8• la cererea clienţilor 6• atragerea clienţilor de pe pieţele existente (cota de piaţă) 3• creşterea cunoştinţelor în domeniul IT 3• atragerea de noi clienţi/penetrate pe noi pieţe 3• management modern 3• îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor 3• iniţiativa proprie privind modelul de afacere 2• la cererea personalului angajat 2• creşterea rulajului afacerilor 1• la cererea furnizorilor 1• diversificarea gamei de produse şi servicii 1• integrarea proceselor tehnologice 1• creşterea încrederii 1• reducerea consumului de hârtie 1• îmbunătăţirea/reducerea timpului de livrare 1Sursa: Reality Bits, 2002.

Domeniile de utilizare ale Internetului, potrivit sondajului realizat în ţările

membre ale OECD, sunt prezentate în graficul nr. 1.

74



Sursa: The Internet Economy Indicators, 2002.Graficul nr. 1:Gradul de utilizare a Internetului pe domenii

2.2. Instrumente tehnice şi limite ale comerţului electronic

În scopul desprinderii direcţiilor de dezvoltare ale Internetului, a serviciilor şicontribuţiei sale la promovarea e-Commerce este necesară prezentarea instrumentelor tehnice cu care operează şi a limitelor tehnice ale acestora.

Internetul de azi operează prin trei instrumente tehnice cheie: tehnica desegmentare şi transmitere a datelor ( packet switching ), protocoale ( Internet Protocol )şi tehnologia client/server (client/server technology).

75



Limitele tehnologice ale Internetului actual, care restricţionează utilizareaacestui instrument în activităţile comerciale şi în afaceri, sunt: banda deacces/transmisie pe Internet (bandwidth) este încă înceată şi nu are capacitatea de a permite accesul şi de a dispune fişiere mari, care conţin pe lângă date şi imagini videoşi sunete; calitatea limitată a serviciilor de transmitere/recepţie date prin tehnologiade fracţionare şi asamblare a mesajelor complexe (cu imagini şi sunete) care uneori semanifestă prin efecte de sunete şi imagini intermitente la destinatar (latency); limite privind concepţia reţelei care se reflectă în incapacitatea serverelor de a procesamultiplele comenzi primite de la utilizatori; limite privind limbajul standard al paginilor Web (HTML) care limitează accesul de expunere al imaginilor video şi algraficelor.71

Utilizarea comerţului electronic la produse cu grad mai mare de complexitateimpune eliminarea treptată a limitelor tehnologice menţionate prin cooperarea lascară internaţională a firmelor specializate în dezvoltarea capacităţii Internet(infrastructura şi tehnici de operare). Procesul de perfecţionare prezintă uneledificultăţi, întrucât introducerea noilor tehnologii trebuie să fie făcută în paralel cu

utilizarea celor actuale.Producătorii de echipamente şi servicii Internet cercetează şi testează noi

tehnologii Internet în următoarele domenii: infrastructura reţelei (capabilă sătransmită mesaje de la 2,5 la 9,6 Gbps); performanţa reţelei (protocoale de adresare,ordonare date după importanţă, optimizare rute, transmiteri multiple); dezvoltareatehnicilor standard (identificare, autentificare, autorizare şi securizare) şi aplicaţii

avansate care să încorporeze informaţii cu imagini şi sunete (laboratoare virtuale, biblioteci digitale, învăţământ la distanţă, teleconferinţe etc.).

Cercetări şi experimente importante sunt în curs pentru creşterea capacităţiiinfrastructurii Internet prin introducerea de tehnologii bazate pe fibre optice şifotonice pentru creşterea capacităţii benzii de transmisie, precum şi prin utilizarea decomutatoare optice, componente de comutare optice, circuite integrate optice şi reţele

optice. Progresele tehnologice în domeniul 3G şi 4G (generaţia a 3-a şi a 4-a de71 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001, p.123.

76



telefonie mobilă) vor permite utilizatorilor de telefoane mobile să crească performanţele de acces la Internet şi, în consecinţă, la serviciile sale.72

Creşterea capacităţii benzii de transmisie va aduce următoarele beneficii:creşterea eficienţei de transmitere a datelor prin reţea (multicasting ), eliminarealimitărilor tehnice la transmiterea datelor (latency) şi programarea priorităţilor;garantarea nivelului serviciilor; reducerea erorilor din transmisie şi reducereacosturilor.73

Utilizarea combinată a tehnologiilor specifice ale Internet şi Web fac posibilaccesul prin calculator la informaţii privind serviciile şi produsele disponibile şi lacumpărarea acestora.

Tehnologiile (serviciile) specifice ale Internet şi Web prin care se realizeazătranzacţiile E-com, sunt: poşta electronică (e-mail) care, prin utilizarea anumitor protocoale, permite transmiterea pe cale electronică a unor mesaje complexe(informaţii, imagini şi sunete) de la un utilizator la altul (potrivit estimărilor prinreţeaua Internet se transmit zilnic peste 8 miliarde de mesaje e-mail); motoarele decăutare ( search engines) care permit identificarea informaţiilor şi a produselor

căutate; agenţi inteligenţi / programe robot (intelligent agents or sofware robots), programe soft care permit adunarea informaţiilor sau filtrarea acestora după criteriiledorite de utilizatori; mesaje spot (instant messaging ) care permit transmitereaimediată a mesajelor între utilizatori (vânzător/distribuitor şi client) ca şi când ar comunica direct; comunicarea simultană prin computer (chat ) între doi sau mai mulţiutilizatori; fişiere standard de muzică, video sau alte efecte (fotografii etc.) utilizate

de tehnologia e-Commerce ca instrumente de marketing şi vânzare; efecte media( streaming media) care sunt fişiere foarte mari ce conţin imagini audio şi video ce nu pot fi înregistrate pe computer de utilizatori, dar sunt utilizate cu eficienţă cainstrument de promovare; spoturi de marketing (cookies) care sunt fişiere mici cutexte personalizate, utilizate în comerţul electronic ca instrument de marketing.

Dezvoltarea tehnologilor Internet şi Web are loc pe fondul necesităţii de a

oferi noi servicii pentru e-Commerce. Serviciile de perspectivă ale Internet (cu72 UNCTAD, E-commerce and Development Report , 2002.73 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology, Society, USA, 2001.

77



largă aplicabilitate în domeniul e-Commerce) vizează: transmiterea comunicaţiilor audio prin Internet ( Internet telephony); realizarea de biblioteci digitale pentrudistribuirea aplicaţiilor software prin furnizorii de servicii Internet; distribuireaînregistrărilor prin furnizorii de servicii de Internet pe mai multe servere (distributed storage); teleconferinţe de înaltă performanţă (high-video teleconferecing );învăţământul la distanţă în timp real (distance learning through teleconferencing );dezvoltarea de reţele video digitale mai performante decât cele prin televiziune(digital video networks); aplicaţii de combinare a realităţii virtuale cu video-conferinţe (tele-immertion) şi aplicaţii pentru dezvoltarea comerţului prin aparatemobile fără fir (m-commerce applications).

Siteul de comerţ electronicprezintă o foarte mare importanţă pentru succesulafacerilor. De aceea, în continuare, vom analiza principalele aspecte pe care trebuiesă le aibă în vedere firmele comerciale la construirea siteului de comerţ electronic şianume: planul de dezvoltare şi de realizare a siteului, factorii tehnici şi organizatorici,componentele de bază ale siteului care asigură funcţionarea sistemului şi derulareaafacerilor.

Prin planul unui site e-Commercese stabilesc, de regulă, fazele dedezvoltare şi de realizare a siteului, şi anume: definirea obiectivelor siteului, asistemului de funcţionare şi a necesarului de informaţii pentru atingerea obiectivelor;stabilirea design-ului logic şi faptic al siteului; construirea efectivă a siteului (cu forţe proprii sau prin firme specializate); testarea modului de funcţionare a sistemului; punerea în funcţiune şi întreţinerea siteului.

Între factorii tehnici şi organizatoriciai siteului Web şi importanţa acestora pentru atingerea obiectivelor siteului e-Commerce amintim: configuraţiahard (asigură capacitatea de procesare şi stocare a datelor): programele soft (asigurăfuncţionarea sistemului); capacitatea de conectare la reţea (asigură viteza de acces la paginile Web), design-ul siteului (atrage clienţii) şi capacitatea de organizare şiresursele umane care asigură operarea şi întreţinerea dinamică a siteului.

Siteul e-Commerce are o serie decomponente de bazăcare asigurăfuncţionarea sistemului şi derularea afacerilor. Între acestea menţionăm: catalogul

78



digital care permite siteului să prezinte oferta de produse sub formă de text saugrafice; baza de date a produselor care cuprinde informaţii descriptive ale produselor,stocul de marfă şi elemente de inventar; sistemul de identificare a clienţilor pe bazăde logo; sistemul de plată care permite controlul securizat al cărţilor de credit şiordonarea plăţii; baza de date a clienţilor care cuprinde informaţiile de identificare aleacestora (nume, adresă, telefon, fax şi e-mail); baza de date a vânzărilor care cuprindeinformaţii de identificare a clienţilor, produsele cumpărate, data cumpărării, plata şidata expedierii (livrării) în vederea furnizării serviciilor de după livrare; program de prospectare, urmărire a clienţilor potenţiali prin trimiterea de comunicări e-mail saucampanii debanner (ad server ); programe de înregistrare a acceselor şi de raportare avânzărilor; programul de management care permite urmărirea producţiei şi afurnizorilor în funcţie de comenzile clienţilor.

Un alt factor important de care depinde în mare măsură succesul unui site e-Commerce esteserverul, care trebuie să răspundă necesităţilor de procesare a datelor (capacitate suficientă) iar programele de operare să fie compatibile cu cele aleclienţilor. Serverul Web îndeplineşte, în principal, următoarele servicii: procesarea

paginilor Web la cerererea clienţilor, securizarea datelor, protocoale de transfer afişierelor, motoare de căutare, culegere de date despre clienţi, servicii e-mail şiinstrumente specifice pentru managementul sitului.

În scopul creşterii performanţelor siteului de comerţ electronic, firmelecomerciale pot utiliza opţional şi programe speciale de soft care asigură un nivelridicat de comunicare interactivă cu clienţii şi personalizarea acestora (între care:

Com-mon Gateway Interface Scripts, Active Server Pages, Java Applets, Java Script ActiveX si Cookies).

79



Sursa: Reality Bits, 2002.Graficul nr. 2: Ponderea firmelor care au situri comerciale şi realizează tranzacţii online, în

totalul firmelor, în ţările membre OECD, 2002 (în %)

2.3. Concepte generale referitoare la comerţul electronic

O definiţie interesantă a ceea ce înseamnă comerţul electronic este dată dedomnul Victor-Valeriu Patriciu în articolulSisteme electronice de plăţi:

„Comerţul electronicînseamnă, în accepţiune tradiţională, utilizarea în reţele

cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente(EDI), a comunicaţiilor fax, codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poşteielectronice.

Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor în Internet, întoate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de afolosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic pe Internet,

care să apeleze - pe lângă vechile servicii amintite - şi altele noi. Este vorba, deexemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând

80



cataloagele electroniceon pe Web sau cataloageoff pe CD-ROM şi plătind prinintermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice. Pentru alţii, comerţulInternet reprezintă relaţii de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şiclienţi ca o alternativă la variantele de comunicaţii tradiţionale prin fax, linii decomunicaţii dedicate sau EDI pe reţele cu valoare adăugată. În fine, o altă formă acomerţului Internet implică transferul de documente de la contracte sau comenzi proformă, până la imagini sau înregistrări vocale.”74

Toate aceste aspecte ne demonstrează cum comerţul Electronic (EC) este cheiacompetitivităţii întreprinderilor în era informaţională, asigurând: accesul la noisegmente de piaţă (noi clienţi); creşterea vitezei de derulare a afacerilor; oflexibilitate ridicată a politicilor comerciale; reducerea costurilor de aprovizionare, dedesfacere, de publicitate, etc.; simplificarea procedurilor; creşterea competitivităţii.

Comerţul electronic cunoaşte şi alte definiţii.El este definit ca ansamblulrelaţiilor totalmente dematerializate pe care le au agenţii economici între ei75 sau ca procesul de vânzare şi de cumpărare a produselor şi serviciilor prin Internet76, precumşi ca procesul de afaceri efectuat on-line, incluzând vânzarea şi cumpărarea de bunuri

cu plata digitală77.O altă definiţie succintă şi larg acceptată este următoarea: Comerţul electronic

(e-Commerce, pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activităţile de comerţ carefoloseşte echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se potafla potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livrată informaţia.78

Aşadar comerţul electronic (EC) oferă oportunitatea de a comercializa produse

în întreaga lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi.

Pentru a înţelege care este rolul şi locul comunicaţiilor şi soluţiilor informatice(IT) într-un astfel de mecanism, să studiem puţinarhitectura unui sistem EC.74 PATRICIU, V.,Sisteme electronice de plăţi, PC Report, august 1999, p. 1675 SHERIF M. H., SERHROUCHNI A., La monnaie electronique systemes de paiement securise,Eyralles, 200076

KASIM B.,Comprandre le commerce electronique,Microsoft, 2000, p.73.77 KARPER S., ELLES J.,The Commerce Book Building the E-Empire, Academie Press, 2000, p.301.78 CIOATĂ, M., Plăţi electronice, Net Report, februarie 2001, p. 7

81



Pe plan mondial, comerţul electronic nu mai este o simplă activitate careconcentrează doar eforturile întreprinderilor, aflate în competiţia de a câştiga noiclienţi şi de a răspunde cât mai bine exigenţelor acestora. În prezent, comerţulelectronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economicăale guvernelor ţărilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia, etc.).

Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către ţările puternicindustrializate în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce priveşterealizarea tranzacţiilor comerciale pe suport electronic, comerţul electronic a devenito componentă fundamentală a comerţului mondial.

Comerţul electronic este relativ nou, dar totul indică faptul că va influenţaconsiderabil activitatea comercială în următorii ani.

E-commerce, aşa cum am mai precizat, este istoric dependent de EDI(Electronic Data Interchange) apărut în 1960 şi folosit de marile companii pentrurealizarea tranzacţiilor comerciale în reţele private. În paralel, băncile au recurs,folosind reţelele dedicate, la efectuarea de transferuri electronice de fonduri (EFT -Electronic Funds Transfer).

O dată cu creşterea accesibilităţii la Internet, EC a captat interesulconsumatorilor individuali şi a societăţilor comerciale de orice mărime şi preocupări.Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbeşte tot maides de Economia Digitală (DE-Digital Economy).

Ideea de bază este că prin EC putem realiza schimbul de idei de bunuri, decunoştinţe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse şi servicii. Tehnologiile EC

pot fi utilizate pentru a conduce o afacere folosind pentru comunicare Internet,intranet sau alte reţele de calculatoare. În ultimii ani Internetul a devenit din ce în cemai utilizat pentru comerţul electronic. Internetul are o acoperire globală şi este prinexcelenţă descentralizat. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteză (între 155Mbps şi 2,5 Mbps) în jurul cărora se creează reţele regionale şi individuale prin carese face accesul utilizatorilor finali.

Internetul a devenit un vector important în amplificarea comerţului electronic,oferind, prin costurile reduse pe care le solicită, un acces larg al IMM-urilor.

82



Schimbarea notabilă nu este produsă de simpla sa extindere, ci de sinergia dintreexploatarea tehnicilor digitale, generalizarea informatizării şi Internetului.

Toate elementele prezentate anterior ne arată că,comerţul electronic este unconcept complex, întrucât el nu se reduce la simpla efectuare de tranzacţii prinreţelele de calculatoare, ci alături de efectuarea de operaţiuni de vânzare cumpărare şitransfer de fonduri, sunt încorporate aici şi alte forme de tranzacţii cum ar fi: creareade nevoi care să suscite cerere pentru un anumit bun sau serviciu, furnizarea desuporturi pentru vânzări, facilitarea schimburilor dintre întreprinderile partenere.Totodată duce la ameliorarea relaţiilor dintre serviciile interne ale întreprinderii dintrefurnizori şi clienţi şi reducerea restricţiilor de timp şi spaţiu.

Accesibilitatea tehnologiilor informaţionale legate de Internet, costul scăzut alacestora, precum şi relativa independenţă de tehnologiile clasice, toate acestea permiteconomiilor ţărilor mai puţin dezvoltate şi agenţilor economici din aceste ţări ointegrare rapidă în acest nou domeniu de activitate.

Comerţul electronic este un schimb electronic de informaţii între o afacere şiclienţii săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau

Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace. Este desigur o definiţieextrem de generală.

Comerţul electronic este una dintre soluţiile complexe, „integrate”, ca săfolosim un termen la modă, pe care le oferă tehnologia Internet. Asta înseamnă ca omultitudine de aplicaţii şi de furnizori de servicii Internet trebuie să conlucreze într-osincronizare perfectă pentru ca un site de comerţ electronic să poată funcţiona. De

multe ori o primă alegere - a unei aplicaţii sau a unui serviciu - presupune în modautomat o serie de opţiuni impuse: spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta îţi vaimpune aplicaţia Y şi nu vei putea avea aplicaţia Z.79

Comerţul electronic (e - Commerce), în concepţia Organizaţiei Economice deCooperare şi Dezvoltare (OECD), reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin

79 PÂNZARU C.,Comerţul electronic: ghid pas cu pas, Computer Shopper Survey, România, mai2000, p. 22

83



intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sauonline.80

În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite: informareacomercială referitoare la tranzacţie (cercetarea de marketing); încheierea contractuluicomercial; vânzarea produsului sau a serviciului; plata produsului sau a serviciului;

Comerţul electronic (e-Commerce) este o parte a Electronic Business (e-Business). A fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informaţiiîntre clienţi şi furnizori. Informaţia este un element esenţial în realizarea obiectivelor comerciale, iar interactivitatea este, la rândul ei, un element cheie. În acest fel, mediulelectronic de afaceri transcede spaţiul deoarece nu mai contează unde se găsesc atâtfactorul ofertant cât şi cel care reprezintă cererea.

Comerţul electronic poate lua o multitudine de forme şi influenţează profundactivitatea de afaceri. Aplicaţiile au fost alese dintr-o largă ofertă de tehnologii.Datorită creşterii astronomice a Internetului în ultimii ani, comerţul electronic s-adezvoltat în mod deosebit.

Comerţul electronic se referă la desfăşurarea activităţilor specifice mediului de

afaceri (tranzacţii) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informaţiiutilizând mijloace electronice (reţele de calculatoare).

O altă definiţie a comerţului electronic ar fi: „orice formă de tranzacţii înafaceri în cadrul căreia părţile interacţionează electronic în loc de realizarea deschimburi fizice sau contact fizic direct”.81

În comerţul electronic informaţia circulă între agenţii implicaţi în afacere

(vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a utiliza suportulde hârtie (imprimantă sau fax).

Comerţul electronic acoperă de fapt următoarele operaţiuni de afaceri:stabilirea de contacte cu clienţii – schimbul de informaţii; asistenţă pre- şi postvânzare – vânzare; plăţi electronice – distribuţie şi logistică; întreprinderi virtuale – activităţi comerciale desfăşurate în comun (shared) între mai multe companii.

80 OECD, Electronic Commerce: Opportunities and Challenges for Government , Paris, 1997, p.157.81 BALTAC, V.,Comerţ electronic, Softnet Grup, ianuarie 2004 , p.1

84



Comerţul electronic cuprinde de asemenea o foarte largă arie de tehnologii:Internet / World Wide Web, e-mail, fax, schimburi electronice de date, plăţielectronice, ş.a.82

Comerţul electronic reprezintă o modalitate nouă de a face schimburi de bunurimateriale sau imateriale, într-un interval de timp mult scăzut şi la preţuri maiavantajoase decât în cazul comerţului clasic.83

El este factorul care a revoluţionat modul de gândire al oamenilor de afaceri de pe întreg globul. Acesta, în sens larg, are un impact mult mai profund asupra evoluţieiafacerilor şi include activităţile care susţin obiectivele de marketing, publicitatea,vânzările, plăţile post vânzare, serviciile către clienţi etc.

Comerţul electronic poate fi definit şi ca totalitatea actelor de comerţ care au casuport mediul electronic. În realitate există două accepţiuni ale acestuia:

1. Varianta restrânsă în care se consideră comerţ electronic tot ce are casuport o tranzacţie în care sunt implicate transferuri electronice de fonduri.

2. Varianta largă în care comerţul electronic este considerat orice formă decomerţ în care componenta electronică devine determinantă în finalizarea tranzacţiei.

Din definiţiile comerţului electronic – întâlnite în diverse surse şi aparţinândunor diverşi autori şi specialişti – constatăm că acestea variază în mod semnificativ.Unele dintre ele se referă la toate tranzacţiile comerciale şi financiare care sederulează pe cale electronică, inclusiv schimbul electronic de date, transferulelectronic de capital şi toate activităţile legate de cărţile de credit/debit. Altelelimitează comerţul electronic la vânzările cu amănuntul către consumatori,

tranzacţiile şi plăţile putând să nu se deruleze prin intermediul reţelelor deschise (cumar fi Internet-ul). Prima grupă de definiţii se referă la o serie de forme ale comerţuluielectronic (dintre care unele există de câteva decenii) şi care derulează zilnic activităţivalorând sute de milioane de dolari. Cea de-a doua grupă, existând de aproximativzece ani, are în vedere o formă mai restrânsă a comerţului electronic şi are interpretărimult mai modeste.

82 Vezi şi RĂUŢ, GH.,Comerţul electronic o modalitate superioară de a face afaceri, Net Report,nr. 8/1998, p.183 CÂRSTEA, M.,Comerţul electronic – o problemă care nu ne priveşte?, Internet Magazin 5.

85



2.4. Factorii care influenţează succesul comerţului electronic

Având în vedere faptul că, comerţul electronic (electronic commerce sau e-Commerce) constituie o tehnologie modernă de a face afaceri şi care se adreseazănevoilor organizaţiilor, comercianţilor şi consumatorilor de a reduce costuriletranzacţiilor odată cu îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor şi creşterea vitezeide livrare, acesta este rezultatul acţiunii a numeroşi factori cu acţiune specifică saugenerală între care menţionăm:

1. Consumatorilor li se dă siguranţă asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acestlucru, oferind un produs sau o linie de produse care atrage potenţialii clienţi prin preţuri competitive, ca şi în comerţul ne-electronic.

2. Asigurarea de servicii şi performanţă. Oferind reacţii, experienţă decumpărare prietenoasă în relaţia cu clientul, s-ar putea atinge aceste ţeluri.

3. Crearea unei pagini web atractive. Folosirea cu bun gust a culorii, graficii,animaţiilor, fotografiilor, fonturilor şi procentului de spaţiu gol, pot mări succesul.

4. Asigurarea motivaţiei consumatorilor de a cumpăra şi de a returna. Vânzările promoţionale pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Link-urile de pe altesiteuri web şi programele afiliate de reclame pot fi de asemenea de ajutor.

5. Atrăgând atenţia. Siteurile web personalizate, sugestiile pentru cumpărare şiofertele speciale personalizate pot, într-o oarecare măsură, substitui interacţiunile detip faţă în faţă, de tip tradiţional.

6. Asigurarea simţului comunităţii. Chaturile, forumurile solicită implicareaclientului, schemele de loialitate şi programele de afinitate pot fi de ajutor în acestsens.

7. Asigurarea seriozităţii şi siguranţei.Serverele paralele, redundanţahardware-ului, tehnologia fail-safe, encriptarea informaţiei şi firewalls-urile potîndeplini această cerinţă.

8. Asigurarea unei deschideri de 360° în privinţa relaţiilor cu clienţii, definităca o asigurare a faptului că toţi angajaţii, ofertanţii şi partenerii au o imagine

86

http://wiki/Server

http://wiki/Server



completă, aceea a clientului. În orice caz, clienţilor s-ar putea să nu le placă aceastăexperienţă de tipbig brother .

9. Posedând experienţa totală a clientului. Orice fel de contact cu clientul esteconsiderat parte a unei experienţe totale, experienţă ce devine sinonimă cu brandul.

10. Raţionalizând procesele de afaceri, prin restructurări interne şi printehnologii ale informaţiei.

11. Lăsând clienţii să se ajute singuri. Asigurând funcţionarea unui site deautoservire, uşor de folosit fără asistenţă, poate fi de ajutor în acest sens.

12. Ajutând consumatorii să consume. Comercianţii, prin intermediulInternetului, pot asigura acest tip de ajutor printr-o amplă informare comparativă şi prin facilităţi bune de căutare.

13. Construind un model de afaceri sănătos. Dacă acest factor de succes ar fiapărut în cărţi în anul 2000, multe siteuri de tip.comnu ar mai fi dat faliment.

14. Construind un lanţ valoric electronic, în care să se pună accentul pe unnumăr limitat de competenţe nucleu - opusul unui magazin cu o singură oprire.(Magazinele electronice pot fi speciale sau generale, dacă sunt programate corect.)

15. Operând cu tehnologia şi ţinând pasul cu ultimele schimbări ale acesteia.16. Punând la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă, pentru a

răspunde rapid la orice schimbări din mediul economic, social şi fizic.Din analiza acţiunii acestor factori care susţin succesul comerţului electronic,

putem aprecia cum acesta contribuie esenţial la realizarea activităţilor comercialecare presupun schimburi de valori prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii84,

adică realizarea pe cale electronică a activităţilor comerciale, adică comercializareaelectronică a produselor şi serviciilor, transferul electronic de capital, comerţulelectronic cu acţiuni, transmiterea electronică a foilor de expediţie, marketingul directşi service-ul în garanţie şi postgaranţie. Implică atât produse, cât şi servicii(informative, financiare, juridice), activităţi tradiţionale (sănătate, educaţie) şiactivităţi noi (mall-uri virtuale).

84 Vezi,Observatorul European pentru Tehnologia Informaţiei, EITO, 1997, www.eito.org87



Mai mult, comerţul electronic, datorită acţiunii acestor factori, se va dezvoltafoarte mult în viitor şi va avea un impact pozitiv semnificativ asupra activităţilor adiacente. El susţine o întreagă gamă de activităţi – design-ul produselor, realizareade publicitate, tranzacţiile comerciale, reglarea conturilor – realizate prin intermediulreţelelor de calculatoare85. De asemenea, va produce o adevărată revoluţie în comerţulcu amănuntul şi în marketingul direct. Consumatorii vor putea cumpăra de acasă ogamă largă de mărfuri de la producători şi comercianţi cu amănuntul din întreagalume. Ei vor putea vedea aceste produse prin intermediul televizoarelor saucalculatoarelor, accesa informaţiile despre ele, vizualiza modul în care produsele se pot combina cu altele, comanda şi plăti, toate acestea de acasă.86

2.5. Cadrul legislativ al comerţului electronic(e - Commerce)

2.5.1. Legea internaţională privind comerţul electronic

Până nu demult o părere larg răspândită printre susţinătorii comerţuluielectronic se referea la faptul că guvernele diferitelor state ar trebui să nu se amesteceîn această formă de activitate economică pentru a nu o distrage prematur. Temerileerau şi mai mari în Europa unde, prin tradiţie, intervenţia legiuitorilor este mult maisubstanţială decât în SUA. Pe de altă parte, creşterea e-Comerţului a fost atât devertiginoasă încât s-a trecut, în ultimul timp, la stabilirea unor norme legislativeinternaţionale care să îl dirijeze87.

Comisia Europeană a pus la punct un acord tip EDI pentru a servi ca modelîntreprinderilor şi organizaţiilor europene care recurg la schimburi informatizate încadru activităţilor lor comerciale (1994)88

Preocuparea creării unui cadru normativ unitar nu a existat numai la nivelulComunităţii europene, ci şi în cadrul Naţiunilor Unite. Acest demers s-a concretizat85 Consiliul pentru Promovarea Comerţului Electronic în Japonia, 1996 [www.ecom.org.jp/ecom.e]86

Biroul Executiv al Preşedintelui SUA[www.whitehouse.gov]87 I.Roşu Hamzescu, A. Mitu,Comerţul electronic,Editura Mondo Ec., Craiova, 2001, p.84-108.88 Vezi Recomandarea nr. 94/820 a Comisiei Europene din 19 oct 1994 - Acord tip european pentruEDI, JOCE, Nr L339/28-dec-1994

88



în lucrările Grupului de lucru din cadrul Comisiei Naţiunilor Unite pentru DreptulComerţului Internaţional (CNUDI-UNCITRAL), lucrări care s-au desfăşurat în 37 desesiuni, finalizate prin adoptarea în 1996 a „Legii model privind comerţul electronic”şi a „Ghidului în vederea aplicării legii model”.89 Aceste documente urmărescdezvoltarea operaţiunilor de comerţ electronic şi promovează egalitatea regimului juridic al înscrisurilor materializate cu cel al informaţiilor electronice (în concordanţăcu principiul echivalenţei funcţionale).

Pentru a simplifica formalităţile, administraţiile vamale europene autorizeazătransmiterea declaraţiilor vamale pe cale informatică (1997). La nivel naţional, maimulte ţări au adoptat reglementări menite să schimbe circulaţia electronică adocumentelor şi comerţul electronic. Italia a doptat în 1990 o modificare legislativăreferitoare la aspectul legal şi fiscal al facturilor electronice ca şi la transmiterea şistocarea documentelor electronice.

Franţa a reglementat în 1992 transferul electronic al datelor fiscale şi contabileale întreprinderilor, iar din 1994 a consacrat utilizarea generalizată a schimburilor electronice de date între întreprinderi şi administraţii.

În sfera aspectelor fiscale ale tranzacţiilor electronice şi ale e-Economiei,Comitetul Afacerilor Fiscale al OCDE a elaborat încă din 1998 un raport90 cadru privind taxarea e-Comerţului.

De subliniat este faptul ca cyber-spaţiul nu este un teritoriu fără legi. Toateţările participante la OECD cred că principiile care guvernează comerţul clasicconvenţional şi comerţul electronic trebuie să fie nediscriminatorii, adică regulile care

guvernează lumea off-line să fie aplicabile online, prin asigurarea unui nivel comunîntre cele două modalităţi de a face comerţ. În acest sens, temele specifice comerţuluielectronic şi ale noilor tehnologii asupra cărora OECD se implică ca instituţiemondială: generarea unui climat de încredere în societatea informaţională şi încomerţul electronic, bazat pe securitate; asigurarea unui mediu legislativ stabil, propice pentru dezvoltarea societăţii informaţionale şi a economiei digitale;

89 UNCITRAL Model Law Electronic Commerce, 1996.90 Raportul „O lume fără frontiere. Realizarea potenţialului comerţului electronic” prezentat laConferinţa Ministerială a OCDE la Ottawa, 08.Oct. 1998

89



promovarea intensă a infrastructurii informaţiei şi a accesului la infrastructură princrearea unor pieţe de desfacere competitive; asigurarea unor analize calitative şicantitative, a unui ghid flexibil şi pragmatic în scopul maximizării beneficiilor acţionarilor publici şi privaţi, prin utilizarea tehnologiei informaţiei, în economiamondială.

În ceea ce priveşte aspectul legal al tranzacţiilor electronice sunt încă multeîntrebări fără răspuns, incertitudini referitoare la valabilitate, efecte, intrarea învigoare a tranzacţiei realizate prin mijloace electronice, într-o lume în care mediul juridic utilizează ca suport hârtia.

• De menţionat este faptul ca multe legislaţii naţionale şi internaţionale conţin

stipulări privind utilizarea documentelor scrise, semnate manual, acesta constituindun impediment global.• De asemenea, sunt implicate domenii conexe comerţului electronic: protecţia

datelor, taxe vamale, impozite, securitate şi autentificare, drepturi de proprietateintelectuală, responsabilitatea providerilor de Internet, plăţi electronice, protecţiaconsumatorilor, mecanismul rezolvării diferitelor dispute.• Problema taxelor este legată de legislaţia locală, cu alte cuvinte la stabilirea

taxelor datorate, este esenţial să se determine în ce stat s-a făcut tranzacţia sau unde s-a adăugat valoare produsului.• Utilizarea documentelor negociabile în comerţul internaţional clasic ar fi

posibilă în comerţul electronic numai prin înlocuirea acestora cu echivalenteelectronice, aspectul de faţă constituind o provocare pentru participanţii la e-Commerce. Termeni ca transferabilitate, purtător de titlu, proprietatea asupra mărfiiîn baza documentului scris ne duc la necesitatea unui regim legal care să permită părţilor la contract transferul dreptului asupra mărfii în baza transferului electronic demesaje.

Totuşi, pentru ţările în care comerţul electronic este într-un stadiuavansat, consensul general este ca acesta nu se desfăşoară într-un vid legislativ,fără cadre legale de lucru, ci este necesară adaptarea legislaţiei actuale la e-Commerce.

90



Cererea de documente scrise - majoritatea convenţiilor comercialeinternaţionale includ clauze pentru încheierea tranzacţiilor pe o bază scrisă. Dacă prezenţa documentului scris implică valabilitatea contractului, nerespectarea acesteireglementări face tranzacţia nulă.

Cererea pentru semnătură- semnătură sau o altă formă de autentificare, esteîn mod normal cerută pentru stabilirea identităţii semnatarului şi a intenţiilor asociate,rezultate din conţinutul documentului. Cea mai utilizată formă de autentificare legalăeste semnătura manuală. Convenţii internaţionale permit ca semnătura să conţină şialte forme de autentificare cum ar fi: timbre, facsimil.

Cererea de original- cererea ca anumite informaţii sau documente să fie prezentate într-o forma originală constituie de asemenea un obstacol important îndezvoltarea comerţului electronic. Atâta vreme cât concepte ca scris, semnătură,original sunt legate strâns, cererea curentă este pentru documente scrise, semnate.Absenţa unui document scris, semnat, face dificilă recunoaşterea unui documentoriginal de o copie, de aici derivând necesitatea unei forme de securitate.

Urmare a Declaraţiei ministeriale asupra Autentificării pentru Comerţul

Electronic de la Ottawa din 1998, ţările membre OECD sunt obligate să adopte la 5ani de la semnarea regulilor UNCITRAL asupra comerţului electronic, în legislaţiile proprii, acolo unde este nevoie, reguli specifice utilizării tehnologiei informaţiei şitelecomunicaţiilor, în probleme de autentificare, legislaţie comercială (utilizareadocumentelor electronice, purtătoare de semnătură digitală, etc.)

Din studiulUNCTAD „Implications for trade and development of recent

proposals to set up a global framework for electronic commerce”, la Secţiunea I, Aspecte legale se desprind următoarele direcţii generale:

1. Necesitatea introducerii unui cod comercial pentru comerţul electronic:ţările implicate în acest studiu (S.U.A., Uniunea Europeană, Japonia, OECD)recunosc adevărul că în tranzacţiile electronice apar aspecte complexe, specifice.Până în acest moment s-au făcut numeroase eforturi de stabilire a unei modalităţi

legale de acceptare a documentelor electronice şi a semnăturii electronice şi a altor proceduri de autentificare folosite în tranzacţiile comerciale, însă legislaţia este

91



protecţia privată online. Uniunea Europeană a adoptat un număr important dedirective privind procesarea şi transmiterea datelor personale.

5. Securitatea pe Internet- eforturi deosebite se fac într-un număr însemnatde ţări pentru a pune la dispoziţie un cadru de lucru pentru dezvoltarea unor standarde bazate pe chei publice, produse de încriptare. Este unanim recunoscut că mediulonline poate permite un număr mare de tehnologii de securizare: încriptare,autentificare, parole, ziduri de protecţie, etc., care să fie demne de încredere şi să fieconduse de managementul securizării infrastructurii. OECD a publicat mai multestudii în domeniul încriptării, securizării sistemelor informaţionale.

În cadrul dezbaterilor din OMC a fost extins moratoriul asupra taxelor pe e-Comerţ dar numai pentru o perioadă limitată de timp. De remarcat este şi faptul cădin punct de vedere tehnic e-Comerţul oferă un mediu ideal pentru auditareatranzacţiilor comerciale, acestea fiind stocate inerent în memoria calculatoarelor, putând fi astfel transmise rapid către eventualele organe de control.

Negocierile GATS au pus bazele unei legislaţii internaţionale şi ale unor angajamente unilaterale pe baza cărora acest tip de comerţ se poate desfăşura în

condiţii de siguranţă91.În scopul facilitării dezvoltării în continuare a e-Commerce, au fost elaborate

numeroase reglementări (norme şi standarde) pe plan naţional şi internaţional privind:contractele online, protecţia consumatorului, obligaţiile părţilor, protecţiainformaţiilor personale, dreptul de proprietate intelectuală, plăţile pe Internet, livrarea produselor la utilizatorul final, siguranţa tranzacţiilor, autentificarea, semnătura

digitală şi protocoale de conectare.92

Legile şi reglementările, naţionale şi internaţionale, adoptate până în prezent nu pot asigura, în totalitate, protecţia dreptului de proprietate intelectuală şi, în principal, privind afacerile e-Commerce cu: muzică, imagini video şi cărţi, precum şi dreptul privat al individului privind informaţiile personale şi modul de utilizare a acestora îninteres propriu.

91 Vezi,WTO, The WTO Annual Raport 1999, Global Electronic Commerce, Geneve,2000, p.32.92 OECD, The Economic and Social Impact of Electronic Commerce, Preliminary findigs andResearch agenda, France, 1999, p. 58

93



2.5.2. Legislaţia din SUA

În SUA la iniţiativa preşedintelui Clinton în octombrie 1993, schibburileelectronice de date tehnice şi comerciale au fost integrate în toate ramurile guvernuluifederal. În 1994, Federal Acquisition Streaming Act (Lege federală) impune luarea înconsiderare aEDI în achiziţiile publice. În 1997 a avut loc instalarea reţelei federalede achiziţionare prin calculator FCNET (Federal Acquisition Computer Network) prin care o treime din tranzacţiile de cel mult 100 000 de USD sunt efectuate întotalitate prin Internet (de la cererea de ofertă până la achitare).

În lucrarea„Simplification.com - Electronic business and the simplificationof administration”93, apărută sub egida UN-ECE este dat exemplul strategieiPreşedenţiei Americane din 1997 privind crearea unui cadru legal pentru dezvoltareacomerţului electronic - iniţiată de vice-preşedintele Al Gore . Lucrarea se adreseazăatât instituţiilor guvernamentale, cât şi forumurilor internaţionale; prin cele nouărecomandări se bazează pe certitudinea că Internetul are propriile reguli şi se conduce

singur.1. Tarife şi taxe- Internetul este declarat liber de taxe, chiar dacă este utilizat

pentru a livra produse şi servicii, toate ţările trebuind să beneficieze de acest comerţfără frontiere.

2. Sistemul de plăţi electronice- mediul tehnologic şi comercial în care seefectuează plăţi electronice este într-o continuă schimbare, care face dificilă

dezvoltarea unei politici specifice.3. Un Cod Unitar pentru Comerţul Electronic- S.U.A. sprijină dezvoltarea

unui cod comercial unitar, care să faciliteze comerţul electronic, cu precădere vizând:încurajarea recunoaşterii contractelor electronice, încurajarea apariţiei unor reguliinternaţionale privind autentificarea şi procedurile de securizare, stabilirea unor legi pentru rezolvarea disputelor, a responsabilităţilor şi a disputelor în relaţie cu comerţul

electronic, modernizarea, simplificarea formalităţilor.93 Sursa: UNCTAD, www.itpolicy.gsa.gov, www.ecommerce.gov

94



4. Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală- protecţia efectivă şiclară a mărcilor comerciale, patentelor, copyright-urilor, împotriva fraudei şi pirateriei. În acest sens se menţionează Organizaţia Mondială a Protecţiei ProprietăţiiIntelectuale (WIPO) care are rolul de a adopta reguli pentru rezolvarea cazurilor, înacord şi cu legislaţia internaţională.

5. Confidenţialitatea datelor – administraţia americană sprijină eforturilesectorului privat în vederea implementării unui soluţii pentru confidenţialitateadatelor.

6. Securitate- Infrastructura Globală a Informaţiei trebuie să fie sigură şi deîncredere. Administraţia americană în colaborare cu industria face totul posibil în promovarea dezvoltării unei pieţe în care să acţioneze infrastructura cheilor publice.

7. Infrastructura Tehnologiei Informaţiilor şi Comunicaţiilor -comerţulelectronic depinde de reţelele globale, aflate în strânsă legătură cu telecomunicaţiile,însă acestea uneori încetinesc dezvoltarea reţelelor digitale. Statele Unite ale Americiivor lupta pentru înlăturarea barierelor care sunt în calea competiţiei, a alegeriiclienţilor, a preţurilor mici, serviciilor îmbunătăţite.

8. Satisfacţia - Guvernul American va căuta să aprobe reguli încheiate cu partenerii de afaceri, pentru eliminarea reglementărilor laborioase care ridică barierenon-comerciale.

9. Standarde tehnice- piaţa şi nu guvernele trebuie sa hotărască standardele şimecanismele de interoperabilitate pe Internet.

De asemenea, trebuie enunţat faptul că Guvernul American a creat un

Departament Special pentru Comerţul Electronic, în acest sens enumerăm:www.itpolicy.gsa.gov, www.ecommerce.gov, unde alături de legislaţie specifică e-Commerce, găsim conferinţe, poziţii luate de reprezentanţii Casei Albe, etc.

Cercetarea atentă a legilor SUA dovedeşte că cel puţin până la nivelul anului2005 ea a fost cu totul favorabilă dezvoltării e-Comerţului. În acest sens,a fost impusun moratoriu asupra oricăror taxe noi pentru orice produs cumpărat pe Internet .

Achiziţiile efectuate pe web sunt scutite de taxa pe vânzare (cel mai apropiatechivalent pentru taxa pa valoare adăugată practicată în Europa); atât timp cât un

95



operator web nu are o prezenţă fizică într-un stat al SUA, el nu trebuie să plăteascătaxa de vânzare pentru nici un produs vândut pe web în acel stat.

De asemenea,a fost autorizată patentarea a numeroase procese de afaceritipice pe web, deşi de multe ori pe baze cel puţin discutabile. Totuşi, dezbaterile privind taxa pe vânzare s-au înteţit în ultima vreme. Mai mult, taxa pe vânzare esteuna din principalele surse la bugetul SUA. După unele estimări, statele americane au pierdut în jur de 200 milioane USD din neîncasarea taxei pentru vânzările pe Internet.Proprietarii magazinelor cu amănuntul sunt printre partizanii introducerii taxei,considerând că ei sunt dezavantajaţi faţă de firmele pure de Internet care în fapt vândaceleaşi produse.

2.5.3. Legislaţia U.E. referitoare la comerţul electronic şi serviciile financiare

Consiliul Europei ţinut între 23-24 martie 2000 a fixat obiective ambiţioase pentru Europa pentru a deveni cea mai competitivă şi dinamică în lume. S-arecunoscut necesitatea urgentă a Europei de a exploata oportunităţile noii economii şi

în particular a Internetului.Iniţiativa eEurope a fost lansată de Uniunea Europeană în decembrie 1999

având obiectivul de a aduce Europa online. În continuarea acesteia s-a elaborat înianuarie 2000 strategia de trecere la o societate informaţională în Europa94. Urmare aecoului pozitiv a statelor membre, Parlamentul European a înaintat spre aprobare unraport Consiliului Europei din martie 2000 de la Lisabona, care ulterior a luat forma

finală a planuluieEurope 2002.Obiectivele acestui plan de acţiune:

1. Un Internet mai ieftin, mai rapid şi mai sigur;2. Investiţia în oameni şi în cunoştinţele acestora: tineretul european în era digitală,munca şi participarea la economia bazată pe ştiinţă;

94 Planul de Acţiune eEurope 2002 - O societate informaţională pentru toţi, www.europa.eu.int96



3. Stimularea utilizării Internetului: accelerarea comerţului electronic, guvernonline: acces online la serviciile publice, sănătate online, sisteme de transportinteligente.

Ţintele planului eEurope: A. accelerarea stabilirii unui mediu legalcorespunzător; B. finanţarea realizării noii infrastructuri şi servicii în Europa; C.aplicarea metodei deschise de coordonare şi monitorizare.

Atingerea ţintelor poate fi făcută numai dacă se va lua un angajament politicdin partea statelor membre ale Uniunii Europene, a Parlamentului European, aComisiei Europene, prioritare fiind contactele dintre guverne şi sectorul privat, astfelîncât Europa va juca un rol activ în dezvoltarea unei societăţi informaţionaleechitabile, care să ofere tuturor ţărilor şanse egale, eliminarea divizării digitale,existente între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, cu participarea sectorului privat. Nici un stat membru nu-şi poate permite să fie relaxat, indiferent cât deavansat este faţă de ceilalţi, o „a doua viteză” în realizarea planului eEurope este deevitat.

Data limită de implementare a obiectivelor din planul de faţă este 2002, deşi

fără îndoială vor rămâne probleme care se vor rezolva după 2002, se precizează căeste imperios necesară adoptarea unei politici pe termen lung de perspectivă, cuaprecierea impactului derivat din măsurile planului eEurope 2002. Din perspectivainternaţională, eEurope 2002 va contribui la dezvoltarea unei politici active însocietatea informaţională la nivel global.

Pentru a fi siguri că cele mai defavorizate regiuni pot participa în societatea

informaţională se impune dezvoltarea de proiecte de investiţii privind societateainformaţională, funcţie de specificitatea structurii economice şi sociale, cu participarea Băncii Europene de investiţii.

Anul 2005 stabilit de Consiliul European de la Lisabona drept scadenţă finală pentru crearea unei pieţe europene deplin integrate pentru serviciile financiare aocupat un loc central în calendarul politic al Uniunii Europene în materie de ocupare

a forţei de muncă şi de creştere economică.

97



Instaurarea unui mediu favorabil dezvoltării comerţului electronic în cadrul U.E. condiţionează realizarea acestui obiectiv.Directiva referitoare la comerţulelectronicvizează permisiunea de a presta liber servicii online pe întreg teritoriulU.E. Această directivă are drept principiu de bază clauza numită „a pieţei interne”,care permite furnizorilor online să ofere serviciile lor în toată U.E. pe baza regulilor fiecărui stat membru U.E. (în cazul în care aceste reguli sunt stabilite).

Directiva prevede un anumit număr de excepţii de la acest principiu, supunândastfel comerţul electronic transfrontalier unui regim distinct de cel care se aplicătehnicilor de vânzare la distanţă.

2.5.3.1. Crearea pieţei deplin integrate pentru servicii financiare fundament pentru

legislaţia U.E.

Pentru realizarea unei bune articulări între directiva referitoare la comerţulelectronic şi unele carenţe ale legislaţiei în vigoare în legătură cu serviciile financiarea fost necesară elaborarea unei politici clare şi coerente în domeniul comerţului

transfrontalier al serviciilor financiare.S-a convenit să se urmărească, în modimperativ, realizarea unor obiective cum ar fi: dezvoltarea accesului la aceste servicii,acces ale cărui baze au fost stabilite de directiva anterior menţionată, în scopul creăriiunei pieţe interne a serviciilor financiare, deplin operaţională în toate detaliile;coordonarea la nivelul lor a legislaţiei referitoare la serviciile financiare şi a directiveireferitoare la comerţul electronic; garantarea coerenţei între serviciile financiare

online şi modalităţile clasice de a presta servicii; determinarea modului în care„clauza pieţei interne” se aplică în domeniile în care regulile variază sensibil de la unstat membru la altul, în scopul de a nu expune consumatorii şi investitorii la regimuri juridice foarte diferite de cel la care sunt supuşi în propria lor ţară.

Pentru a sprijini statele membre şi prestatorii de servicii şi pentru a veghea la buna aplicare a directivei referitoare la comerţul electronic, Comisia a realizat,

începând de la sfârşitul anului 2000, o analiză (revizuită în 2003) care a condus laapariţia anumitor tipuri de dispoziţii naţionale pe care statele membre le vor putea

98



aplica serviciilor care pătrund pe teritoriul lor. Pe baza acestui efect, Comisiacontează pe realizarea unui studiu, care va acorda o atenţie specială modului în carederogările de la principiul de bază al directivei vor fi aplicate serviciilor onlinetransfrontaliere. Restricţiile aplicate liberei prestări a serviciilor care ar putea fi justificate, pe baza derogărilor anterior menţionate, prin necesitatea de a protejaconsumatorii şi investitorii, trebuie să fie armonizate în raport de obiectivul Uniunii,care constă în favorizarea liberei circulaţii a serviciilor aparţinând societăţiiinformaţionale.

Pe un plan mult mai general, există, între reglementările naţionale, serioasedivergenţe care fragmentează piaţa internă a serviciilor financiare.

Un nou cadru politic a fost elaborat pentru următoarele trei domenii:• Un program de convergenţă ce acoperă regulile contractuale şi non-contractuale: deoarece principiul competenţei statului membru de originefuncţionează în practică şi acoperă toate tipurile de servicii financiare şi toatetehnicile de vânzare la distanţă; trebuie, cu atât mai mult, stabilite legăturile întreregulile în domeniul comercializării, atât la nivel general, cât şi la nivelul diferitelor sectoare vizând diverse servicii, astfel încât să fie garantat un nivel calitativ ridicat şio informaţie comparabilă pentru consumatorii din toată U.E. În cazul obligaţiilor contractuale, se pune problema determinării modului în care serviciile financiarefurnizate particularilor pot fi oferite liber în toată U.E. într-un cadru care genereazăsecuritatea juridică.• Măsuri direcţionate, favorizând încrederea consumatorilor cu privire la

mecanismul de recurgere la asistenţă şi la plăţi prin intermediul Internetului:oreţea comunitară de organe de recurgere la asistenţă în sectorul serviciilor financiareva fi instituită. În scopul de a constitui un mecanism eficace şi rapid de reglementareextrajudiciară a litigiilor transfrontaliere. Măsurile vor fi întreprinse pentru a întărisecuritatea în general şi, în mod particular, securitatea juridică a consumatorilor careefectuează plăţi online în U.E.• O mai bună cooperare între autorităţile de supraveghere şiautorităţile statelor membre pot deveni dependente din ce în ce mai mult de omologii lor din statele

99



membre în care prestatorul serviciilor este stabilit. Comisia şi statele membre vor evalua permanent mecanismele de supraveghere a serviciilor transfrontaliere.

În planul său de acţiune referitor la serviciile financiare, Comisia a prezentatobiectivul său pentru anul 2005,obiectiv reprezentat de instituirea unei pieţeeuropene a serviciilor financiare deplin integratecare a completat introducereamonedei unice EURO. Realizarea acestui obiectiv ar aduce numeroase avantajeUniunii Europene: mai multe locuri de muncă, o creştere economică mai puternică,un sector al serviciilor financiare dinamic şi inovator mai bun pentru a (de)serviinteresele consumatorilor şi investitorilor, precum şi dezvoltarea firmelor europene,atât a celor mari cât şi a celor mici.

La nivel de operaţiuni cu sume mari,de alocarea mai eficace a capitalurilor vor profita întreprinderile datorită reducerii costurilor de finanţare, dar vor profita şicetăţenii datorită ameliorării randamentului investiţiilor şi al retragerilor de sume.

La nivel de operaţiuni en detail,accesul direct al prestatorilor transfrontalieriar trebui să conducă consumatorii să-şi păstreze încrederea, cât şi să crească posibilităţile de alegere şi de concurenţă.

Noutăţile tehnologice au avut deja un impact profund asupra sectoruluiserviciilor financiare. Acestea au revoluţionat modurile de funcţionare a pieţelor engros şi mijloacele de acces, au transformat prestaţiile transfrontaliere de servicii şi auacţionat precum un catalizator, favorizând emergenţa noilor servicii financiare şi anoilor modele antreprenoriale, ceea ce, adesea, a stimulat formarea de alianţe noi,unind telecomunicaţiile, tehnologia informaţiilor şi prestatorii de servicii financiare

en detail.Instituirea unui mediu ce favorizează dezvoltarea sectorului serviciilor

financiare din U.E. mai general, Noua Economie şi implicit societatea informaţională,are o importanţă vitală pentru competitivitatea viitoare a U.E. În acest context U.E.trebuie să-şi modernizeze structurile legislative şi non-legislative pe care se sprijină punerea în aplicare a politicilor. Centrul acestui dispozitiv ar trebui să se bazeze pe un

cadru legislativ transparent şi coerent pentru servicii transfrontaliere, oferindmecanisme de supraveghere preventivă şi de protecţie a consumatorilor, eficace şi

100



Un cadru legislativ coerent şi adaptat este esenţial pentru dezvoltareacomerţului electronic în cadrul U.E. Directiva referitoare la comerţul electronic, carea fost recent adoptată, are o importanţă deosebită. Obiectivul acesteia constă în posibilitatea ca serviciile financiare să poată fi furnizate sub o formă de prestaţieliberă pe tot teritoriul U.E. Această directivă pune fundamentele pe care se vor bazaviitoarele dezvoltări ale politicilor în acest domeniu la nivelul serviciilor financiare.

Directiva referitoare la comerţul electronic este o directivă cadru-orizontalăcare se aplică tuturor serviciilor societăţii informaţionale96 aceasta referidu-se laserviciile furnizate la distanţă prin mijloace electronice (serviciile numite online):

Activităţile offline nu intră în câmpul de acţiune al directivei, chiar dacă suntconectate la un serviciu online. În consecinţă, dacă serviciile financiare sunt furnizate parţial offline şi parţial online, fiecare parte va fi supusă unui regim juridic diferit.

În cazul în care promovarea unui serviciu se efectuează online, dar acestserviciu este furnizat offline, doar publicitatea online este acoperită de directivareferitoare la comerţul electronic.

Obiectivul a fost pus în operă printr-un ansamblu coerent de reguli ale pieţei

interne care se aplică tuturor modurilor de comercializare (online sau offline). Maimulte iniţiative figurează în planul de acţiune care se aplică serviciilor financiare, în particular, la revizuirea directivei referitoare la serviciile de investiţii şi la propunereaunei directive referitoare la vânzarea la distanţă prin servicii financiare, care au fostcreate pentru a asigura această coerenţă.

Directiva referitoare la comerţul electronic nu se aplică decât prestatorilor de

servicii stabiliţi într-un stat membru97 Aceasta nu se referă la prestatorii de serviciidin ţările terţe şi nu le permite acestora să beneficieze de libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale. Fiecare stat membru poate să-şi definească propria politică

96 Prin serviciu al societăţii informaţionaleînţelegem orice serviciu prestat normal în schimbul uneiremuneraţii la distanţă sau cu ajutorul echipamentelor electronice de prelucrare şi de stocare adatelor, la cererea individuală a unui destinatar al serviciilor.97 Definirea „ prestatorului stabilit ”, figurând în Directiva asupra comerţului electronic, este bazată

pe tratat şi pe jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Un prestator este considerat stabil dacă exercită înmod efectiv o activitate economică prin intermediul unei instalări stabile pentru o duratănedeterminată. Sucursalele UE ale societăţilor non-UE nefiind societăţi europene în sensularticolului 48 al tratatului, nu intră în câmpul acestei definiţii.

102



cu privire la prestatorii de servicii din ţările terţe, sub rezerva ca aceasta să fie înconformitate cu acordurile comerciale internaţionale. U.E. ar avea cu certitudinenevoie să-şi dezvolte o viziune coordonată cu privire la prestatorii din ţările terţe.

Directiva referitoare la comerţul electronic nu afectează nivelul existent al protecţiei stabile pentru a satisface obiectivele de interes general enunţate de dreptul comunitar în vigoare98 în special în domeniul protecţiei consumatorilor. Măsurilenaţionale nu pot totuşi să restricţioneze libera circulaţie a serviciilor societăţiiinformaţionale aşa cum apare în definiţia din cadrul directivei referitoare la comerţulelectronic.

Directiva referitoare la comerţul electronic vine să completeze legislaţia sectorială în legătură cu serviciile financiare,în particular obligaţiile de informareconţinute la directiva referitoare la creditul de consum, anumite directive referitoarela asigurări şi propuneri de directive referitoare la vânzarea la distanţă a serviciilor financiare. Obligaţiile de informare prevăzute în directiva referitoare la comerţulelectronic se adaugă la cele deja impuse la legislaţia comunitară în vigoare. Trebuienotat, de altfel, că dispoziţiile din directivă referitoare la comerţul electronic joacă un

rol crucial în cazurile în care propunerea de directivă referitoare la vânzarea ladistanţă nu prevede obligaţii de informare (în special în ceea ce privesc site-urile promoţionale care nu oferă posibilitatea efectuării tranzacţiilor online).

Clauza numită „piaţa internă” este esenţială pentru înţelegerea directiveireferitoare la comerţul electronic.Această clauză permite prestatorilor de servicii dinsocietatea informaţională să-şi ofere serviciile pe întreg teritoriu UE pe baza regulilor

şi reglementărilor aplicate de fiecare stat membru în care aceştia sunt stabiliţi (taxa deorigine).

98 Al unsprezecelea considerent al directivei asupra comerţului electronic stipulează că Directiva nu prejudiciază nivelul de protecţie stabilit prin Directive precum: directiva legată de publicitateaînşelătoare şi comparativă (Directiva 84/450/CEE, JOL250, 19.09.1984, p.17-20, a Consiliuluimodificată prin Directiva 97/55/CE-JOL290 din 23.10.1997, p. 18-23 a Parlamentului şi aConsiliului), Directiva vizând clauzele abuzive (directiva 93/13/CEE a Consiliului, JOL 95 din

21.04.1993, p.29-34) Directivele asupra creditului de comun (directiva 87/102/CEE, JOL 278 din11.10.1988, p.33 a Consiliului modificată în ultimul rând de Directiva 97/7/CE, JOL 101 din01.04.1998, p.17-23 a Parlamentului European şi a Consiliului) sau de viitoarea Directivă privindvânzarea la distanţă a serviciilor financiare.

103



Din analiza directivelor referitoare la comerţul electronic din U.E. constatăm căacestea suprimă de asemenea obstacole juridice: aceasta completează directivareferitoare la semnătura electronică şi obligă statele membre să funcţioneze într-unasemenea mod încât sistemul lor juridic să autorizeze încheierea contractelor pe caleelectronică.

Tot în această Directivă se consfinţeşte libera prestare a serviciilor societăţiiinformaţionale conform articolului 49 din tratat. Statele membre trebuie să veghezeca prestatorii de servicii stabiliţi pe teritoriul lor să respecte exigenţele naţionale, cereies din „domeniul coordonat” de directivă99.

Mai mult statele membre nu pot să restrângă libertatea de circulaţie aserviciilor, ceea ce înseamnă că ele nu pot lua măsuri care să vizeze restrângerea sau prezentarea mai puţin atractivă a prestării de servicii ale societăţi informaţionaleîncepând cu alte state membre. Asemenea restricţii nu se pot justifica decât dacă suntacoperite de una dintre derogările prevăzute în anexa de la articolul 3 al directivei saudacă ele sunt notificate de statele membre ca aplicare a articolului 3, paragrafele de la4-6.

Accentul pus în aplicarea directivei referitoare la comerţul electronic esteadaptat la noile realităţi ale comerţului electronic. Serviciile propuse pe un siteweb sunt automat şi simultan accesibile în toate statele membre. Ar fi o cerinţăexcesiv de durată ca un prestator de servicii financiare să se conformeze la 15regimuri juridice diferite. Dacă totuşi apare un asemenea caz, prestatorii de servicii s-ar vedea obligaţi să creeze servicii diferite pentru a respecta exigenţele proprii

fiecărui stat membru, ceea ce ar descuraja iniţiativele comerţului electronic ce ar acoperi ansamblul UE. Ofertele propuse clientelei nu ar fi limitate şi în plus prestatorii ar putea tinde să privilegieze pieţele naţionale cele mai importante îndetrimentul statelor membre cu importanţă mai redusă.

99 Prestatorul de servicii trebuie să se conformeze anumitor reguli privind accesul la activitatea unui

serviciu al societăţii informaţionale (calificări, autorizări etc.) sau la exercitarea activităţii unuiserviciu al societăţii informaţionale (calitatea sau conţinutul serviciului, publicate, contracte,responsabilitatea prestatorului). Aceste cerinţe nu sunt aplicabile serviciilor care nu sunt furnizate pe cale electronică.

104



Cât priveşteconsumatorii UE, ei se vor raporta la restul lumii pentrutranzacţiile lor electronice. Existenţa unei astfel de diversităţi de reguli juridice şi de practici ar putea să compromită eficacitatea eforturilor ce tind să întăreascăîncrederea consumatorilor cu privire la tranzacţiile propuse de furnizori străini, saureferitoare la mărcile mai puţin familiare. Serviciile online pot să fie furnizate în altestate membre fără ca prezenţa sau activitatea fizică să fie necesare. Aceasta ar puteasuscita întrebări referitoare la modul în care aceste servicii ar putea fi controlate sausupravegheate într-o manieră satisfăcătoare. Ţinând cont de natura online a acestor servicii, controlul poate fi exercitat mai rapid şi mai eficace în statul membru unde prestatorul este stabilit şi de unde el operează propriul site web (statul membru deorigine). În practică, un alt stat membru riscă într-adevăr să se confrunte cu dificultăţidacă el vrea să aplice măsurile unui prestator de servicii situat în afara frontierelor sale. Statul în care serviciul este furnizat va trebui să se supună măsurilor luate deautorităţile statului membru, de origine.

Încrederea reciprocă şi cooperarea între statele membre este un elementesenţial al Directivei referitoare la comerţul electronic. De altfel, articolul 19 al

directivei obligă statul membru de origine să exercite un control eficace asupraserviciilor furnizate consumatorilor în alte state membre şi în acelaşi timp oferăstatului membru destinatar al serviciilor dreptul de a obţine toată informaţia care îlinteresează.

Extinderea utilizării mijloacelor electronice de transmitere, stocare, actualizareşi creare a datelor a generat o activitate susţinută a organizaţiilor internaţionale, având

drept scop recunoaşterea efectelor juridice ale documentului şi semnăturii electronice.Astfel, încă din 1998, Comisia Comunităţii Europene a început să implementeze programul TEDIS (Trade Electronic Data Interchange Systems – Sisteme decirculaţie a informaţiilor electronice comerciale), în vederea organizării unui cadrulegal care să favorizeze intensificarea schimbului de date comerciale electronice întrestatele comunităţii Europene.

Diferenţele existente între reglementările naţionale ale statelor membrereferitoare la schimbul de date electronice a determinat iniţiativa comunităţii de a

105



elabora un program legislativ unitar, care să încurajeze dezvoltarea „pieţei interne” – un spaţiu fără frontiere bazat pe patru principii fundamentale: libera circulaţie amărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor.100

Acest program s-a concretizat, în principal, în adoptarea de către Consiliul deMiniştri şi Parlamentul European, a Directivei nr. 99/93/CE privind un cadrucomunitar pentru semnătura electronică şi a Directivei nr. 2000/31/CE referitoare laanumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale şi, în special, acomerţului electronic pe piaţa internă.

Directiva nr. 99/93/CE consacră cadrul legislativ comunitar al regimului juridical semnăturii electronice şi cadrul legal al prestării serviciilor de certificare, urmărindîntărirea încrederii participanţilor la transferurile electronice de date în securitateaacestora. Ea stabileşte condiţiile de utilizare ale semnăturii electronice, efectele legaleale acesteia, mijloacele de securizare a informaţiilor electronice.

Directiva nu conţine prevederi referitoare la condiţiile de valabilitate,încheierea şi executarea contractelor, acestea fiind reglementate în continuare de prevederile naţionale ale fiecărui stat.

Directiva promovează ideea de a nu supune serviciile de certificare uneiautorizări prealabile, pentru a încuraja acreditarea voluntară a furnizorilor de serviciide certificare.

Directiva nr. 2000/31/CE stabileşte cadrul general al sistemului comerţuluielectronic pe piaţa internă, propunând libera circulaţie a serviciilor societăţiiinformaţionale între statele membre. Ea reglementează: condiţiile generale pentru

constituirea organismelor de certificare, regimul transmisiunilor comerciale şicontractelor electronice, răspunderea intermediarilor, normele de conduită aplicabile,soluţionarea litigiilor şi cooperarea între statele membre.

Directiva defineşte principiile fundamentale ale funcţionării societăţiiinformaţionale, printre care amintim: principiul liberului acces la informaţii;excluderea autorizării prealabile; obligaţia furnizorilor de a facilita accesul liber,

simplu şi direct al beneficiarilor de servicii la informaţiile care identifică pe furnizor 100 SAVU, T.G.,Consacrarea legală a semnăturii electronice, Revista de drept comercial nr. 7-8/2002, p.222.

106



• EC Draft Response to US Green Paper on Internet Governance• European initiative in Electronic Commerce• Green Paper on the Convergence of the Telecommunications, Media and

information Technology Sectors, and the Implications for Regulation(12/3/97)• Information Society, Telecommunications • EU Privacy Directive• Europe and the Global information Society: Recommendations to the

European Council -- Bangemann Report (1994)• Europe's Way to the information Society: An Action Plan • EC information Society Project Office• Global information Networks Bonn Minişterial (July 1997)

Free Trade Area of the Americas (FTAA) Process• Ministerial Declaration of San Jose, March 19, 1998

Organization for Economic Co-operation and Development (OECD)• Information and Communications Policy: Electronic Commerce, Security,

Privacy, intellectual Property Rights, Telecoms, and information Services • OECD Policy Brief on Electronic Commerce

TransAtlantic Business Dialogue (TABD)• Final Communique 1997 TABD, Rome

United Nations (UN)• UNCITRAL Model Law on Electronic Commerce• United Nations Plans for Future Work on Digital Signatures • United Nations Commission on international Trade Law(UNCITRAL)

World intellectual Properţy Organization(WIPO)• WIPO Copyright Treaty - 1996• WIPO Performances and Phonograms Treaty - 1996

World Trade Organization (WTO)• Electronic Commerce and the Role of the WTO

108

http://europa.eu.int/pol/infso/en/info.htm

http://www2.echo.lu/eudocs/en/com-asc.html

http://www.oecd.org/dsti/sti/it/ec/


http://www.un.or.at/uncitral/sessions/wg_ec/wp-71.htm

http://www.uncitral.org/en-index.htm

http://europa.eu.int/pol/infso/en/info.htm

http://www2.echo.lu/eudocs/en/com-asc.html



http://www.un.or.at/uncitral/sessions/wg_ec/wp-71.htm

http://www.uncitral.org/en-index.htm



• U.S. Statement to WTO on Customs Duty-Free (2/19/98)

Ţări

Australia• Australian National Office For the Information Economy• Department of Foreign Affairs and Trade

Canada• The Protection of Personal Information • Preparing Canada for a Digital World

China• Statements on intellectual Properţy Rights

Franţa• Draft Framework: Electronic Commerce -- A New Factor for Consumers,

Companies, Citizens and Government • Information Society/Internet

Israel• Legal Issues

Japonia• Towards the Age of the Digital Economy • Project for Global information Issues • MPT• MITI

Singapore• IT2000 National information infrastructure Strategic Framework • Singapore Broadcast Authority's Revisions of Internet Policy

Sweden• Cryptography Policy (Adobe Acrobat required)

United Kingdom

109

http://www.dfat.gov.au/nsr

http://strategis.ic.gc.ca/sc_mrksv/privacy/engdoc/homepage.html

http://strategis.ic.gc.ca/SSG/ih01650e.html

http://www.china-embassy.org/Press/IPR.htm

http://www.telecom.gouv.fr/english.htm


http://www.telecom.gouv.fr/english/activ/techno/techno1.htm

http://www.miti.go.jp/intro-e/a228101e.html

http://ifrm.glocom.ac.jp/gii/hp.html

http://www.sba.gov.sg/work/sba/internet.nsf/ourapproach/1

http://www.ud.se/pressinf/proposou/bil9.pdf

http://www.dfat.gov.au/nsr

http://strategis.ic.gc.ca/sc_mrksv/privacy/engdoc/homepage.html

http://strategis.ic.gc.ca/SSG/ih01650e.html

http://www.china-embassy.org/Press/IPR.htm



http://www.telecom.gouv.fr/english/activ/techno/techno1.htm

http://www.miti.go.jp/intro-e/a228101e.html

http://ifrm.glocom.ac.jp/gii/hp.html

http://www.sba.gov.sg/work/sba/internet.nsf/ourapproach/1

http://www.ud.se/pressinf/proposou/bil9.pdf



• Information Society: Agenda for Action in the UK • Department of Trade and industry: Communications and information

industries

Related Links• Information Superhighway (Internet Backbones, Telecommunications and

government information infrastructure policies of over 53 countries)

2.7. Tendinţe de dezvoltare a comerţului electronic pe plan mondial

Istoric, e-Commerce a cunoscut 2 etape de dezvoltare: e-Commerce I în perioada 1995 - 2000 când a cunoscut o dezvoltare explozivă şi e-Commerce II care aînceput în anul 2001 şi se va termina în anul 2006.101

Evoluţia comerţului electronic este strâns legată de creşterea numărului

utilizatorilor Internetului şi accesibilităţii acestui mediu de comunicare, tendinţesurprinse în cadrul a numeroase studii.Comerţul electronic mondial cunoaşte o dinamică ascendentă, pe măsură ce tot

mai mulţi consumatori şi tot mai multe afaceri se conectează la web. Statele Unite sedelimitează de restul regiunilor lumii prin valoarea tranzacţiilor electronice: 510miliarde în 2000 şi 3.456 în 2004, dinamica fiind însă mai mică faţă de cea din alteregiuni. Totuşi, America de Nord îşi va lua „partea leului”, dar dominaţia ei vascădea, pe fondul creşterii mai pronunţate a ţărilor din Asia şi Europa de Vest.

În Asia-Pacific, în 2004, din totalul comerţului, 8% a fost electronic, dar regiunea nu s-a dezvoltat uniform datorită diferenţelor politice şi de infrastructură.

Ţările din Europa de Vest s-au înrolat la o „hipercreştere” începând din anul2001. Până în 2004 comerţul electronic vest-european a atins 1.500 miliarde de dolarica urmare a eforturilor agresive ale giganţilor din industrie şi a dezvoltării afacerilor

101 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology. Society, USA, 2001, p. 58

110

http://www.parliament.the-stationery-office.co.uk/pa/ld199596/ldselect/inforsoc/inforsoc.htm

http://www.dti.gov.uk/comms.htm


http://www.dwinfoserver.com/otto/highway.html


http://www.parliament.the-stationery-office.co.uk/pa/ld199596/ldselect/inforsoc/inforsoc.htm







online. Comerţul european de tip B2C creşte rapid, dar în prezent doar o mică proporţie din europeni cumpără online. Eurobarometrul Comisiei Europene dezvăluiefaptul că europenii preferă activităţi comerciale online pasive: căutarea produselor,compararea lor, înregistrarea pe site-uri comerciale sau plata facturilor. După cumreflectă un raport al eMarketer, efectuat de către societatea de cercetări de marketingGallup Europe la cererea Comisiei Europene, în prezent doar 35% din utilizatorii deInternet din Uniunea Europeană efectuează cumpărături de bunuri online pentru uz personal (www.emarketer.com).

Conform unui raport elaborat de Forrester Research Inc, s-a estimat căvânzările produselor alimentare pe Internet din Europa le vor depăşi pe cele dinStatele Unite în următorii cinci ani. Se remarcă faptul că vânzările online vor devenicâmpul de bătaie al comerţului cu produse alimentare. Studiul a apreciat că în 2005vânzările pe Internet în Europa au avut o pondere de 5% din totalul achiziţiilor, cu ovaloare de 51,74 miliarde de dolari. Mişcările agresive pe piaţa comerţului online alecompaniilor britanice Tesco şi Iceland Group au creat în anul 2000 o piaţă online învaloare de 93,13 milioane de dolari, mai mult decât tot restul Europei Occidentale la

un loc. Până în 2005, Marea Britanie a tranzacţionat online 7% din totalul vânzărilor produselor alimentare. Urmează ţările nordice, cu 6%, Franţa şi Germania, cu câte3%, în timp ce dezvoltarea comerţului online în ţările Europei Centrale şi de Est va fiîncă frânată de factorii culturali şi de slaba penetrare a tehnologiei informaţiei şicomunicaţiilor. Unul dintre sectoarele care au înregistrat în Europa o evoluţieimportantă a vânzărilor online, care se va menţine şi în viitor, îl constituie cel

alimentar.Din analiza atentă a celor două etape de dezvoltare a e-Commerce rezultă

următoarele: e-Commerce I s-a caracterizat prin experimente, capitalizare şisupercompetiţie. Avantajele e-Commerce I se pot rezuma la distrugerea canalelor dedistribuţie tradiţionale, respectiv la dezintegrarea canalelor existente prin crearea unor firme virtuale care au realizat avantajele primului venit ( first mover advantages).

Factorii care definesc viitorul e-Commerce II, sunt: progresul tehnologiilor e-Commerce (Internet, Web şi aparatură mobilă de acces la Internet) vor influenţa

111



definitoriu dezvoltarea e-Commerce. Astfelveniturile e-Commerce vor continua săcrească într-un ritm de 40-50% până în anul 2006. Numărul produselor şi serviciilor vândute pe Webvor continua să crească.Traficul total al e-Commerce va creşte cuaproape 60%/an; preţul e-Commerce va creşteastfel încât să acopere costurile dederulare a afacerilor pe Web şi recuperarea investiţiilor; profitul marginal va creştela nivelul comerţului cu ridicata; firmele cele mai dotate şi experimentate(primele500), specializate în B2B şi B2C vor juca un rol predominant pe piaţa virtuală a e-Commerce. Statisticile arată cănumai câteva siteuri cumulează cca 90% dinauditoriu; numărul firmelor online de succes se va reduce şi acestea vor adoptastrategii mixte, respectiv: combinarea canalelor de vânzare tradiţionale cu celevirtuale.

O caracteristică specifică a e-Commerce II este creşterea preocupăriiautorităţilor pentru reglementarea acestuia. În prima etapa a e-Commerce s-aconsiderat greşit că e-Commerce este un fenomen care se autoreglementează şiautoguvernează. Istoric, toate fenomenele care au cunoscut o asemenea importanţă, putere şi vizibilitate au devenit, ulterior, ţinta eforturilor de reglementare, astfel ca de

avantajele acestui instrument să profite şi bunăstarea publică.E-commerce II va fi promotorul tranzacţiilor comerciale pe Internet, va domina

afacerile marilor firme şi va fi subiectul unor reglementări naţionale şi internaţionale,culturale şi tehnologice.102 Pentru a atinge acest nivel se impune ca firma să-şi creezesisteme proprii de comandă. Cumpărarea online de către acestea include tranzacţiilela bursă şi de obligaţiuni sau achiziţionarea în direct a aplicaţiilor electronice. În plus,

comerţul electronic acoperă şi relaţiile de tip B-2-B care facilitează achiziţiile pentrumarile corporaţii.

Multe firme au înţeles că Internetul este o resursă se excepţie prin care poateoferi servicii consumatorilor, se pot prezenta detalii despre produsele proprii, se poaterăspunde la întrebările frecvente şi, nu în ultimul rând, se pot vinde produse şiservicii.

102 LAUDRON, K. C. şi TRAVER, C. G., E-commerce. Business. Technology. Society, USA, 2001, p. 83

112



În concluzie, putem aprecia că stadiul de dezvoltare a e-Commerce corespunderealizărilor tehnice actuale, iar progresul rapid al acestuia depinde de viteza dedezvoltare şi de implementare a noilor tehnologii, cât şi de nivelul resurselor tuturor utilizatorilor (persoane fizice, gospodării, firme şi instituţii publice).

Tabelul 5 oferă un sumar a trei seturi de previziuni şi estimări diferite legate dee-comerţul mondial realizat de firmele de cercetare pe Internet. Ultima coloanăconţine rata implicită a creşterii anuale compuse a e-comerţului care rezultă pentrufiecare dintre firmele analizate, calculată folosind primul şi ultimul an pentru caresunt incluse în tabel informaţii din surse sigure. Pentru a pune aceste cifre în perspectivă, trebuie notat că totalul exporturilor de mărfuri şi servicii comerciale dinlume a crescut cu 7,43 miliarde USD în 2001. În cele mai optimiste previziuni dincele trei exemple de mai jos, volumul vânzărilor e-comerţului ar putea fi echivalentcu 18% din vânzările globale în 2006.

Tabelul nr. 5E-Comerţ mondial: Estimări şi previziuni (miliarde USD)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 CAGR*Forrester 2293,50 3878,80 6201,10 9420,60 12837,30 53,81%

IDC 354,90 615,30 4600,00 66,93%eMarketer** 278,19 474,32 823,48 1408,57 2367,47 70,80%Surse: eMarketer (2001), Forrester (2001), IDC (2002a) şi calcule UNCTAD*CAGR: rata anuală de creştere compusă; **numai B2B

Acest procent înseamnă puţin, dacă avem în vedere că doar 10% din populaţialumii foloseşte Internetul, dar valoarea este importantă.

Diferenţele dintre previziuni sunt remarcabile. Aceste diferenţe în cotele de

creştere compuse, evidenţiază creşteri rapide în volumul e-comerţului global.

capitolul ii - dezvoltarea comertului electronic (e-comert) si redefinirea afacerilor

Documents