capitolul 2

26
Capitolul 2 2.1 Scurt istoric al evoluţiei problematicii surdologiei Din toate timpurile, educatorii şi pedagogii s-au aflat în faţa următoarei probleme: ce putem face pentru ca un copil surd să vorbească ? Ce abilităţi trebuie să aibă copilul pentru a putea ajunge să vorbească şi să-i funcţioneze la capacitate maximă toate potenţialităţile? Iată câteva atitudini faţă de copiii surzi şi câteva răspunsuri la aceste întrebări de-a lungul timpului: De-a lungul timpului au existat diverse poziţii şi încercări de educare a diferitelor categorii de deficienţi. La început acestea au fost încercări individuale de educare şi instruire a acestei categorii de copii, apoi ele au devenit abordări educaţionale colective, instituţionalizate. Abordările educative ale deficienţilor de auz şi de vedere au o istorie aproape paralelă, în timp ce încercările de educare ale deficienţilor mintali au debutat cîteva secole mai târziu. Principiile şi metodele pedagogiei generale au fost preluate şi folosite în educarea copiilor deficienţi, pentru ca ulterior să se elaboreze şi să se dezvolte metode specifice terapeutice corectiv-recuperatorii. Copiii cu deficienţe de auz au făcut întotdeauna parte din viaţa comunităţilor, dar atitudinea socială

Upload: edwin-sirca

Post on 25-Sep-2015

222 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

asfjoacowkdowkdn

TRANSCRIPT

ASPECTE GENERALE, OBIECTUL, PROBLEMATICA I LOCUL SURDOPSIHOLOGIEI N CADRUL PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

Capitolul 2

2.1 Scurt istoric al evoluiei problematicii surdologiei

Din toate timpurile, educatorii i pedagogii s-au aflat n faa urmtoarei probleme: ce putem face pentru ca un copil surd s vorbeasc ? Ce abiliti trebuie s aib copilul pentru a putea ajunge s vorbeasc i s-i funcioneze la capacitate maxim toate potenialitile? Iat cteva atitudini fa de copiii surzi i cteva rspunsuri la aceste ntrebri de-a lungul timpului:

De-a lungul timpului au existat diverse poziii i ncercri de educare a diferitelor categorii de deficieni. La nceput acestea au fost ncercri individuale de educare i instruire a acestei categorii de copii, apoi ele au devenit abordri educaionale colective, instituionalizate. Abordrile educative ale deficienilor de auz i de vedere au o istorie aproape paralel, n timp ce ncercrile de educare ale deficienilor mintali au debutat cteva secole mai trziu.

Principiile i metodele pedagogiei generale au fost preluate i folosite n educarea copiilor deficieni, pentru ca ulterior s se elaboreze i s se dezvolte metode specifice terapeutice corectiv-recuperatorii.

Copiii cu deficiene de auz au fcut ntotdeauna parte din viaa comunitilor, dar atitudinea social vizavi de ei a cunoscut un parcurs sinuos de la eliminare, ignorare, segregare spre integrare i incluziune. Studierea educrii deficienilor de auz este nsi n natura sa un studiu al schimbrii societale i culturale. (Marschark, p.9)

ncercrile educative n cazul copiilor cu deficiene au fost iniial individuale, trecndu-se treptat spre educaia formal. Un regres semnificativ n domeniul educaiei speciale s-a nregistrat odat cu apariia micrii pro eugenie de la nceputul secolului XX. Abordrile tinifice n studiul deficienilor, de exemplu behaviorismul, au condus spre nelegerea adecvat a acestui fenomen i apariia ideii c toi copiii sunt educabili, indiferent de diagnosticul lor. Iniial educaia era oferit copiilor de vrst colar, dar ncepnd cu anii 1970 studiile privin intervenia timpurie au determinat oferirea de servicii educaionale specializate nc de la natere. Pedagogia special a suferit o adevrat revoluie odat cu apariia teoriei normalizrii a lui Wolfensberger, care stipuleaz c toate persoanele cu dizabiliti au dreptul s triasc viei normale, fiind parte dintr-o familie, ducndu-se la coala din cartier sau avnd un loc de munc. Aceast teorie a condus la conceptul educaiei incluzive, n care colile nu mai ofer educaie obinuit sau special ci servicii care s vizeze nevoile fiecrui copil. Serviciile educaionale speciale se extind n zilele noastre de la vrsta precolar pn la senectute, incluznd activiti ale educaiei formale, deopotriv cu activiti n familie sau comunitate i au devenit un teritoriu experimental pentru mbuntirea educaiei tuturor copiilor, nu numai a celor cu dizabiliti.

Meniunile i preocuprile vizavi de deficienii senzoriali dateaz din cele mai vechi timpuri. Marschark () menioneaz referiri la persoanele surde i folosirea gesturilor n comunicare nc din antichitate: Herodot n istoria rzboaielor greco-persane face referire la fiul su surd i la dorina de a-i gsi un profesor i astfel de a-i oferi educaie, iar n lucrarea Cratylus a lui Platon, Socrate pune o ntrebare teoretic vizavi de folosirea gesturilor n relaionare, indicnd c aceast form de comunicare era folosit de surzi nc din acele timpuri. Astfel de menionri despre deficiena de auz se regsesc i la Aristotel n Despre simurile celor care simt, unde el afirm c cine s-a nscut surd acela devine apoi muti n Codicele lui Justinian, unde apar referiri la diferite categorii de deficieni, printre care i surzii, exprimnd atitudinea societii fa de ei i stipulnd drepturile pe care le aveau. Spre exemplu, n Cartea a V-a spune c orbul, surdul, mutul, furiosul, i cel care este atins de o maladie incurabil sunt exclui de la tutel(Stnic, ..). n Grecia Antic cei nscui surzi erau considerai non-persoane de ctre societate i erau respini chiar de proprii lor prini ca i copii legitimi. Omorrea surzilor sau a altor copii cu deficiene era o practic des ntlnit n acele timpuri. Aristotel a fost citat cnd spunea c cei nscui surzi devin incapabili s raioneze, s gndeasc(Stnic, .).

La vechii evrei celor nscui surzi nu li se permitea s dein proprieti sau s fac tranzacii economice. De asemenea, nu erau considerai responsabili pentru actele lor i deci nu erau judecai sau trai la rspundere pentru actele lor.

Dreptul Roman specifica c cei nscui surzi nu au drepturi legale sau obligaii i le era interzis s se cstoreasc. n plus, era necesar s aib un tutore legal care s vegheze asupra lor. Cei care deveneau surzi dup ce nvau s vorbeasc se bucurau de drepturi depline, la fel ca orice cetean roman.

La nceputurile cretintii Sfntul Jerome discut ntr-una din lucrrile sale problema surditii i posibilitatea salvrii divine prin comunicare scris i oral. Contemporan cu acesta, Sfntul Augustin discut i el alternativa folosirii gesturilor n comuninarea ideilor i nvarea Evangheliilor. (Marschark, .). Totui, Sf. Augustin (354-430d. H.) susinea c surzii sunt exclui de la salvarea divin pe baza faptului c nu pot auzi cuvntul lui Dumnezeu. De asemenea credea c copiii cu deficiene sunt rezultatul pcatelor prinilor lor.

Urmtoarele zece secole conin puine referiri la persoanele surde, dar Evul Mediu se pare a fi fost dificil pentru toate persoanele cu deficiene.

n Epoca Renaterii se gsesc mai multe consemnri vizavi de surzi i educarea acestora. La sfritul anilor 1400 Rudolphus Agricola a abordat problema surzilor n cartea sa De Inventione Dialectica, afirmnd c o persoan nscut surd poate s se exprime prin punerea gndurilor pe hrtie, adic prin scris. El descrie o persoan surd care a fost nvat s scrie i s citeasc, explicnd c prin intermediul gesturilor sau a altor mijloace pedagogice vizuale surzii pot ajunge s i neleag pe cei din jur i s se fac nelei.

Girolamo Cardano (1501-1576) a fost un medic italian care a ncercat recuperarea fiului su ce prezenta att deficien auditiv ct i vizual. El a fost cel care a afirmat pentru prima oar c lipsa auzului sau a vederii nu este echivalent cu lipsa gndirii, deci c deficienii senzoriali sunt educabili. Simul auzului i folosirea limbajului oral nu sunt indispensabile pentru nelegerea ideilor. De asemenea el credea c surzii trebuie nvai s scrie i s citeasc: Ne putem exprima ideile fie prin cuvinte, fie prin gesturi.

Una din primele mrturii care ne prezint un caz de demutizare este cea realizat de clugrul benedictin Pedro Ponce de Leon (1520-1584) care a reuit s-i fac s vorbeasc i s citeasc n latin pe copiii surzi din familiile aristocratice spaniole. n acel timp cazurile de surditate erau foarte numeroase n familiile aristocraiei spaniole. Datorit rangului, aceti copii trebuiau s vorbeasc ca toi ceilali pentru a-i putea pstra motenirea i rangul social.

Pedro Ponce de Leon, preot catolic, a fost primul care s-a ocupat de educarea deficienilor de auz din natere, desfurndu-i activitatea la Mnstirea San Salvador, lng Madrid. El pornea de la nvarea scrisului n timp ce le indica obiectele desemnate n scris. n 17El a consemnat metodele sale, dar din pcate, 578 el descrie ntr-o lucrare cum a reuit s nvee copiii surzi s scrie, s citeasc, s aib cunotine de latin, greac, tiine naturale, istorie i religie, din nefericire, nsemnrile sale s-au pierdut ntr-un incendiu al mnstirii. El rmne n istoria surdologiei drept primul profesor pentru surzi care a reuit s elaboreze metode care s conduc la reuita procesului recuperativ.

Aceste mrturii par a fi primele semne ale emanciprii surzilor prin educaie. [] n aceste consemnri izolate regsim primele referiri la importana formelor vizuale de comunicare i promisiuni ale influenei acestora asupra nvrii. (Marschark, p. 11)

Informaii asupra metodelor lui Ponce de Leon s-au rspndit prin intermediul scrierilor lui Juan Pablo Bonet (1579-1620) preot spaniol, inventatorul primul alfabet dactil din lume. n 1620 a publicat cartea Simplificarea sunetelor i arta educrii vorbirii surzilor n care lansa ideea nsuirii n primele etape ale nvrii limbajului a unui alfabet manual care era prezentat elevilor prin desene ce ilustrau poziii ale minii pentru fiecare liter a alfabetului. Alte idei regsite n acest tratat cu impact asupra educrii surzilor sunt: gndirea precede limbajul, importana activitii, exerciiului i a ceea ce azi s-ar numi stimulare multisenzorial, rdcinile timpurii ale unei teorii a nvrii ca o construire a semnificaiilor i propriilor cunotine. Bonet consider de asemenea c scrisul i cititul sunt precursorii vorbirii, dar a adoptat dactilemele ca metod pedagogic n educarea surzilor.

Pornind de la scrierile lui Bonet numeroi contemporani au fost influenai, continund studiul persoanelor surde.

John Bulver (1614-1684), medic englez, a publicat cri ce tratau problematica deficienei de auz i a unui limbaj manual: Limbajul natural al minilor i Arta retoricii manuale (1644). Pentru el limbajul minilor este un limbaj natural pentru toi oamenii, dar n special pentru cele surde. n 1648 public cartea Deaf and Dumb Man`s Friend n care trata subiectul surditii i consecinele sale asupra nsuirii limbajului.

George Dalgano (?-1687) s-a aplecat asupra problematicii deficienei de auz n cartea sa The Deaf and Dumb Man`s Tutor publicat n 1680. n aceast carte prezint multiple teorii asupra modalitilor posibile de predare a limbajului la surzi; convingerea sa era c surzii pot fi nvai s vorbeasc i s citeasc de pe buze dar n opinia sa folosirea alfabetului manual era mult mai practic.

n epoca iluminismului experimentarea n cunoatere era primordial. Astfel de cercetri experimentale au fost realizate i pe surzi, att din punct de vedere anatomic (descriindu-se anatomia urechii), psihologic (consemnndu-se afirmaii de egalitate a capacitilor surzilor cu a auzitorilor) i educaional (contribuiile lui Rousseau i Amman.

J. J. Rousseau a promovat filosofia educaional a nvrii prin simuri, o nvare activ, sublinind importana interaciunii copiilor cu mediul n locul memorrii pe de rost a clasicilor. A avut interes n cercetarea educrii elevilor surzi de ctre profesorul Jacob Pereire, care folosea ca metode educaionale articularea, gesturile, dactilemele i labiolectura.

Johamn Konrad Amman (1698-1774) a lucrat cu copii deficieni de auz ntre 8 i 15 ani, axndu-se pe predarea limbajului oral. n programul su educaional includea educarea vocii i a respiraiei i preda sunetele prin compararea vibraiilor laringiene n emiterea fonemelor; el a introdus i folosirea oglinzilor individuale n predarea articulrii iar nvarea labiolecturii era parte integrant a metodei sale. Practica i metodele folosite au fost descrise de Amman n cartea A Dissertation Speech.

Recurgerea la un limbaj manual n demutizare a venit s completeze peisajul educativ al deficienilor de auz. Comunicarea gestual este progresiv codificat de abatele LEpee, care este considerat inventatorul limbajului mimico-gestual francez. El a folosit n elaborarea acestui limbaj semnele folosite de tinerii surzi, pe care le-a pus n ordine, le-a completat, formnd un sistem nchegat i unitar de semne. Charles Michel L`Eppe (1712-1789), preot francez, este considerat printele limbajului mimico-gestual francez i prima persoan care a nfiinat o coal public finanat de stat pentru surzi, la Paris.

n 1776 a publicat crile Educarea surdo-muilor folosind metoda gesturilor i Dicionar pentu folosul surdo-muilor. Este probabil personalitatea cea mai proeminent din istoria surdologiei, fiind iniiatorul metodei manuale n educarea surzilor.

Abatele Roch Sicard (1742-1822) a fost continuatorul muncii profesorului su, abatele LEpee. Sicard a deschis o coal pentru surzi n Bordeaux i a scris un dicionar pentru surzi i o carte intitulat Teoria semnelor.

Samuel Heinike (1727-1790) este cunoscut pentru folosirea metodei orale n demutizare i excluderea oricrui alt mijloc de comunicare. El s-a angajat cu abatele LEpee ntr-o dezbatere pe aceast tem, dnd tonul disputei clasice n surdologie ntre susintorii metodei orale i cei ai metodei mimico-gestuale. n 1778 a deschis prima coal pentru deficienii de auz ce folosea exclusiv metoda oral n demutizare. Este cunoscut ca printele metodei orale (germane) de demutizare.

Heinicke a fost primul care a ncercat s relaioneze vorbirea cu procesele mintale superioare, argumentnd c articularea i vorbirea sunt necesare pentru gndirea abstract.

Fonadatorii manualismului (Epee) i oralismului (Heinicke) schimbau scrisori n care discutau diferenele ireconciliabile ntre metodele lor educative ncepnd astfel rzboiul metodelor care a continuat pe tot parcursul secolelor viitoare.

nceputurile educrii surzilor n SUA se regsesc odat cu formarea primelor colonii pe pmnt american. Un caz deosebit l reprezint populaia insulei Martha Vineyard, format n majoritate din persoane surde, unde comunicarea gestual era folosit i de ctre auzitori.

Thornton, preedinte al Societii Americane de Brevete a publicat tratate asupra nvrii limbajului i a vorbirii, examinnd bazele fonologice ale citirii, importana mbogirii vocabularului i moduri variate de comunicare cu surzii printre care vorbirea, dactilemele i gesturile. n 1812 Thomas Hopkins Gallaudet i.a nceput cariera de educatori de surzi, fiind ulterior trimis s studieze n Europa, fiind influenat de munca lui Epee. n Frana l-a ntlnit pe Laurent Clerc cruia i-a oferit s l nsoeasc n SUA.

Laurent Clerc (1785-1869) a fost elevul surd a lui Eppe i Sicard. A absolvit i a fost apoi profesor la Institutul Royal pentru Surzi din Paris, nfiinat de Eppe. Aici s-a ntlnit cu Thomas Hopkins Gallaudet, care a afirmat despre Clerc c este un profesor maestru i care l-a invitat s deschid mpreun n America prima coal pentru surzi de peste ocean. Misiunea lor a fost ndeplinit n anul 1817 cnd au deschis Casa pentru surzi n Hartford, Connecticut. Clerc a devenit cel ce a transmis influenele pedagogiei europene n America, fiind profesor pentru surzi n aceast ar timp de 41 de ani.

n Polonia Iacob Falkowski ntemeiaz un institut pentru surdo-mui i orbi unde folosete metoda gesturilor, pentru ca mai apoi s opteze pentru demutizarea pe cale oral.

n 1880, Congresul Internaional al Educaiei pentru Surzi de la Milano a impus o rezoluie a exclusivitii metodei orale n educarea surzilor din ntreaga lume. La 6 septembrie 1880 educatori ai surzilor din toat lumea s-au ntlnit la Milano pentru a discuta despre cele mai potrivite metode i tehnici de educarea a comunicrii surzilor. Prin rezoluia final ei au hotrt c metoda oral este cea care trebuie folosit n exclusivitate n educarea surzilor, limbajul mimico-gestual fiind exclus ca mijloc de comunicare cu acetia. De asemenea, n rezoluie se stipula c vrsta de ncepere a colarizrii surzilor trebuie s fie ntre 8 i 10 ani, clasele nu trebuiau s aib n componen mai mult de 10 elevi iar procesul didactic dura cel puin 8 ani. Astfel a nceput Era Neagr a educaiei surzilor (datorit folosirii exclusive a metodei orale), care a dus la declinul rezultatelor obinute n recuperarea surzilor

Aceast perioad dificil a fost ngreunat i mai mult de apariia la nivel mondial a curentului eugeniei fa de toate persoanele cu deficiene.

La nceputul sec. XX A. G. Bell (1847-1922) denumea surzii o varietate defectuoas a rasei umane i a nceput o cruciad de distrugere a LMG. Profesor la o coal de surzi, cstorit cu o elev a sa deficient de auz i inventator al telefonului a luptat pentru promovarea de legi care s interzic cstoriile ntre surzi i sterilizarea fetelor surde n numele eugeniei. Unele state americane au adoptat chiar o astfel de legislaie.

Din necesitatea studierii diferitelor forme de deficien i a elaborrii unor msuri pedagogice, din nevoia unui sistem de intervenie special a aprut si s-a dezvoltat o nou tiin: Psihopedagogia special. La nceputurile ei era promovat un sistem de coli speciale, n care copiii deficieni erau grupai pe deficiene i pe grade de deficien, izolai de societate i de lumea real, fiind ajutai i tratai ca persoane deficiente, care nu pot face fa tuturor cerinelor sociale i profesionale.

n prima jumtate a secolului al XX-lea micarea educaiei speciale s-a extins considerabil, marcat de tendina plasrii copiilor surzi n clase speciale aflate n coli normale. Dup cel de al doilea rzboi mondial controversa oral-manual a persistat. Noi probleme au intensificat dezbaterea n mod particular controversa filosofia cultural versus cea clinic. (Marschark, )

Perspectiva cultural a luat avnt n urma recunoaterii ASL ca limbaj oficial, transformrile politice i sociale care s-au produs au condus la noi stiluri de via i mbuntirea atitudinilor fa de persoanele surde.

Perspectiva clinic a evoluat i a cptat importan datorit progresului tehnologic i medical. Clinic au fost eliminai aproape total unii factori determinani ai surditii, cum ar fi rubeola matern, dar progresul cel mai semnificativ a fost realizarea implanturilor cohleare.

Ultimele decenii au fost caracterizate de curentul normalizrii, urmat de cel al integrrii i incluziunii. De asemenea, aceste decenii sunt marcate de progresul cercetrii tiinifice care vizeaz problemele complexe ale educrii i dezvoltrii surzilor: relaia printe copil n primii ani de via, oferirea contextelor sociale necesare experimentrii, abilitile lingvistice, dezvoltarea cognitiv.

n Romnia nvmntul pentru surzi a nceput n 1863 cu o coal n cadrul azilului Elena Doamna pe lng locuina doctorului C. Davila, la iniiativa acestuia. Mai trziu aceast coal a fost mutat la Focani unde s-a nfiinat Institutul pentru surdomui. Tot n anul 1863 s-a inaugurat o coal particular la Timioara din iniiativa profesorului Carol Shaefer, continuatoarea tradiiei fiind coala Profesional Timioara nfiinat n 1885. Treptat reeaua colilor de surzi s-a extins (Florea, 2006) cu coli la Arad (1885), Cluj (1888), Cernui (1908), Bucureti (1921), Iai (1931).

Florea (2006) distinge urmtoarele etape n educarea copiilor cu deficiene de auz n Romnia, dup al II-lea rzboi mondial:

1. Prima etap, 1950-1970, este etapa schimbrilor n organizarea nvmntului i a metodelor de recuperare. n aceast etap s-a extins i difereniat reeaua de nvmnt special, s-au perfecionat metodele de depistare i diagnosticare a copiilor cu deficiene, s-au organizat instituii de formare a personalului didactic, s-au elaborat planuri de nvmnt, programe i metodici speciale, s-au creat primele grdinie de hipoacuzici i surzi la Bucureti, Sftica, Craiova, Flticeni, Focani, Satu-Mare, .a., s-au creat uniti noi de nvmnt profesional i s-a diversificat nomenclatorul de meserii din aceste coli. (Florea, 2006, pp31-32).

2. A doua etap 1970-1989, s-a caracterizat prin stagnare n ceea ce privete asigurarea bazei materiale, desfiinarea institutelor de cercetri destinate educaiei i dezvoltrii psihologiei, precum i a Institutelor de defectologie (Florea, 2006, p. 32).

3. A treia etap, cu debut dup 1989, marcat de reluarea preocuprilor tiinifice pentru persoanele cu dizabiliti. S-au nfiinat noi coli i grdinie speciale, au fost alocate resurse materiale, cadrele didactice s-au specializat. De asemenea n aceast perioad a debutat i curentul integrrii colare, elevi cu deficiene de auz de diferite grade fiind integrai n colile de mas.

n prezent n ara noastr funcioneaz grdinie, coli, licee, coli profesionale pentru surzi i hipoacuzici. Metoda romneasc are o abordare mixt folosind att oralitatea ct i mimico-gesticulaia, labiolectura, dactilemele.

2.2. Sistemul de nvmnt pentru deficienii de auz

Prin sistem de nvmnt se nelege totalitatea instituiilor colare i educative dintr-o societate care sunt organizate i funcioneaz dup anumite principii, n vederea atingerii finalitilor educaiei.

Cristea i Constantinescu (1998) enumer urmtoarele caracteristici ale sistemelor educative:

Sunt sisteme deschise, fiind influenate de sistemul social global, organizarea, coninuturile, metodele folosite fiind n direct dependen de contextul economic, politic, cultural, istoric.

Au un caracter global deoarece cuprind toare organizaiile colare, au o structur binedefinit, cu subsisteme ce interacioneaz permanent.

Au caracter teleologic, avnd o orientare valoric spre atingerea anumitor finaliti bine definite.

Caracter autoreglator, avnd capacitatea ca pe baza rezultatelor obinute s-i modifice permanent strucutrile, coninuturile sau metodele.

Sistemul de nvmnt din ara noastr cuprinde 2 subsiteme: nvmntul de mas i nvmntul special i integrat; aceste subsisteme sunt interdependente, organizarea lor fiind similar. Ca n majoritatea trilor europene i n Romnia sistemul de nvmnt este structurat pe cicluri de nvmnt (primar, secundar, superior) i trepte de colarizare, fiecare treapt este structurat pe profiluri i filiere.

n cadrul proiectului nvmntul pentru copii cu cerine educative speciale din programul 3 al Strategiei dezvoltrii nvmntului preuniversitar sunt enunate mai multe direcii de aciune:

cuprinderea tuturor copiilor cu nevoi speciale n sistemul de nvmnt special sau de mas;

punerea n practic a programelor de integrare a copiilor din nvmntulspecial n unitile de nvmnt de mas, sub diferite forme, innd cont de tipul i gradul handicapului;

asigurarea profesorilor itinerani i de sprijin, corespunztor numrului de elevi din nvmntul special integrai n unitile de nvmnt de mas i pentru grupurile vulnerabile;

formarea cadrelor didactice din nvmntul de mas pentru a lucra cu copii care au cerine educative speciale sau se gsesc n situaii vulnerabile;

pregtirea colii de mas pentru a primi i integra copii din colile speciale;

- transformarea colilor speciale n centre de resurse pentru nvmntul special i pentru cel de mas (ateliere de microproducie, pentru activitatea practic)

Structura organizatoric actual a sistemului de nvmnt special din Romnia a fost reglementat prin H.G. nr. 1.251 din 13 octombrie 2005 (Monitorul Oficial nr.977/3 noi. 2005):

1) nvmntul special i special integrat din Romnia este parte component a sistemului naional de nvmnt i cuprinde: grdinie speciale; grupe de grdini special organizate n colile speciale; coli speciale pentru toate tipurile i gradele de deficien; grupe/clase de copii/elevi autiti; coli de arte i meserii - nvmnt special; licee speciale; centre sau grupuri colare speciale; clase/coli postliceale speciale; centre de zi; centre de educaie special; centre de pedagogie curativ; grupe/clase de copii/elevi cu deficiene senzoriale multiple (surdocecitate); coli de reeducare pentru elevii cu deficiene comportamentale; coli/clase organizate n spitale, preventorii i penitenciare.

(2) Unitile de nvmnt special menionate la lit. a) vor avea cantine colare i, dup caz, internate colare.

(3) n nvmntul special integrat pot funciona: grupe de grdini special n grdiniele de mas; clase speciale compacte integrate n colile de mas; grupuri de elevi cu cerine educative speciale integrai n colile de mas; elevi cu cerine educative speciale integrai individual n colile de mas; clase speciale de arte i meserii integrate n coli de mas de arte i meserii i n licee i grupuri colare din nvmntul de mas; grupe/clase de copii/elevi infestai cu virusul HIV; centre logopedice intercolare; centre colare pentru educaie incluziv; centre judeene/al municipiului Bucureti de resurse i de asisten educaional.

Conform situaiei statistice prezentate de ctre Ministerul Educaiei n anul colar 2005/2006 au fost colarizai n sistemul de nvmnt special un numr de 28,115 de copii i elevi cu toate tipurile de deficien, dintre care 1.468 n nvmntul precolar.nvmntul precolar special i integrat pentru deficieni de auz cuprinde grdinie speciale, grupe de grdini n coli speciale sau n grdinie de mas. Din pcate, numrul copiilor ce frecventeaz grdiniele speciale este foarte mic n comparaie cu numrul de copii cu deficiene auditive de vrst precolar. Grdinie speciale pentru deficiena de auz sunt n Bucureti, Craiova, Cluj-Napoca, Flticeni, Oradea, Satu-Mare, Sibiu, Timioara. (http://ansr.org.ro/?opt=scoli)

Existe numeroase cauze ale nencadrrii copiilor surzi cu vrste de 3/6 ani n grdinie speciale:

Principala cauz este nedepistarea deficienei pn la vrsta respectiv. Din pcate n Romnia nu exist un sistem de screening auditiv foarte bine pus la punct care s permit depistarea rapid a tulburrii. Mai ales n cazul deficienelor uoare sau chiar medii nu sunt depistai dect foarte trziu, n majoritatea cazurilor la coal, unde nefcnd fa cerinelor din coala de mas sunt reorientai spre coala special, din pcate n urma unor experiene ce i marcheaz emoional negativ.

Slaba popularizare a acestui nivel de colarizare din nvmntul special. Muli prini nu cunosc posibilitatea de a-i ndruma copilul spre acest tip de grdini, nici mcar nu tiu c ele exist. Slaba popularizare se datoreaz n principal legturii deficitare ntre factorii de depistare i diagnostic (medicii) i cei responsabili cu procesul corectiv-terapeutic (psihopedagogii din coal). n cazul deficienelor senzoriale medicii se rezum la diagnosticare i protezare individualizat, dar nu ndrum prinii mai departe spre intervenie timpurie. Lipsa unor centre de consiliere a persoanelor cu CES are repercusiuni att asupra calitii vieii prinilor (care pot experimenta drame personale peste care nu tiu s treac singuri) ct i a copiilor lor (care nu beneficiaz de intervenie timpurie dect limitat).

Opiunea prinilor unii prini dei cunosc posibilitatea urmrii unei grdinie speciale nu doresc acest lucru, fie pentru c nu au acceptat deficiena copilului lor, sau au o atitudine superprotectiv i doresc s aib control asupra copilului n permanen i nu l duc la grdini.

Distana mare dintre localitatea de reziden i cea n care se gsete grdinia. Nu n toate oraele exist grdinie speciale pentru deficienii de auz, ceea ce implic colarizarea copiilor n regim de internat, lucru deosebit de dificil la precolari att pentru prini care nu se pot despri de copil la aceast vrst fraged, ct i pentru copii, aflai la vrsta care necesit foarte mult afeciune i apare teama de abandon.

n interiorul grdiniei copiii sunt repertizai n funcie de tipul i gradul deficienei i nivelul de vrst. Ei particip la programul educaional ct i la activiti recuperativ terapeutice individualizate n funcie de nevoile fiecruia. Diagnosticarea timpurie trebuie urmat de nscrierea ntr-o form de colarizare astfel nct ansele recuperrii s fie maximalizate. De aceea grdiniele speciale pentru deficieni de auz accept i copii cu vrste mai mici de 3 ani, n vederea educaiei timpurii.

colile primare i gimnaziale speciale acoper toate gradele de deficien. Exist coli specializate pe anumite grade de deficien, coli pentru hipoacuzic sau surzi, dar i coli sau centre care ofer servicii educaionale tuturor copiilor cu CES, indiferent de natura deficienei. Marea majoritate a colilor speciale pentru deficienii senzoriali au regim de internat, colariznd copii din mai multe judee. Ciclul nvmntului secundar superior este reprezentat de colile profesionale speciale. n cadrul lor elevii deficieni i dezvolt pregtirea vocaional, nvnd o meserie care s le permit integrarea profesional. coli generale pentru deficienii de auz se regsesc n Bucureti (1 i 2), Buzu, Cluj (1 i 2), Focani, Satu-Mare, Galai, Sibiu, Vaslui, comuna Vicovu de Sus (Suceava), Timisoara. (http://ansr.org.ro/?opt=scoli )

n grdiniele i colile speciale se desfoar urmtoarele tipuri de activiti specifice, n plus de cele din nvmntul de mas:

Diagnosticarea (diagnosticul diferenial al copilului) toi copiii ajuni ntr-o grdini sau coal special sunt diagnosticai anterior pentru c ei sunt orientai de Comisia de Evaluare Complex de la nivel judeean, care pe baza diagnosticului medical, psihologic i psihopedagogic ia decizia ncadrrii lui spre o form sau alta de nvmnt. Au loc evaluri permanente medicale, psihologice i pedagogice pentru a stabili obiectivele corectiv-terapeutice urmrite n planul de servicii personalizat i periodic, pentru a evalua gradul n care au fost ndeplinite aceste obiective.

ntocmirea programelor curriculare individualizate n scopul:

implicrii partenerilor (prini, medic, asisteni sociali)

diminurii dizabilitilor copilului, dezvoltrii procesului compensator, abilitrii copilului n diferite sfere ale personalitii lui ( limbaj, procesele gndirii, relaii socio-afective, activitate perceptiv-motorie, socializare, integrare colar.

Formarea profesional continu a personalului din toate categoriile profesionale

Integrarea colar dac este posibil ntr-o coal de mas. Monitorizarea evolutiei copilului presupune: Examinarea psihologic a copilului la intrarea n grdini pe baza Fiei de Examinare.

ntocmirea programului terapeutic individualizat: obiective, observaii sistematice i a programului curricular individualizat.

nregistrri audio i video n etape importante din evoluia copilului.

Evaluri scrise la sfritul anului, la un eventual transfer sau diferite perioade semnificative din evoluie.

Discuii pe caz n colectivul grdiniei, n situaii critice sau n momente de decizie.

Evidena anual a copiilor care pleac din grdini.

Terapiile desfurate n grdiniele i colile speciale pentru deficieni de auz sunt foarte variate i vin n ntmpinarea nevoilor copiilor: terapii de compensare: educaie auditiv perceptiv, terapia tulburrilor de limbaj, kinetoterapie, artterapie, ludoterapie. Aceste activiti sunt desfurate de personal didactic specializat.

Sistemul de coli profesionale pentru elevii cu deficiene conine numeroase uniti colare, predominnd colile profesionale pentru deficienii mintal, ce se regsesc n aproape fiecare capital de jude. Multe din aceste uniti colare ncadreaz i copii cu deficiene senzoriale. Exist i coli profesionale pentru elevii cu deficien de auz n Bucureti, Craiova, Cluj, Iai, Focani, Timioara. http://ansr.org.ro/?opt=scoli). Elevilor cu deficiene de auz le sunt oferite urmtoarele meserii : confecioner mbrcminte, frizerie-coafuramanichiura, electrician auto, tinichigiu-vopsitor auto, tmplar.

Sistemul de nvmnt special, spre deosebire de nvmntul de mas, nu conine ciclul de nvmnt superior, elevii cu cerine educative speciale care dein o diplom de bacalaureat putnd s se nscrie n nvmntul superior, dar nu ntr-o form de colarizare special. n rile occidentale exist i instituii de nvmnt superior speciale pentru studenii cu deficiene cea mai renumit pentru deficienii de auz fiind Gallaudet University, SUA. Din pcate, la noi sunt foarte puine persoane cu deficiene ce urmeaz nvmntul superior. Majoritatea acestora sunt deficieni de vedere iar ntr-o mult mai mic msur deficieni de auz. Treapta de nvmnt liceal este reprezentat numai n cadrul deficienei de auz la Bucureti i Craiova.

Elevii cu deficiene de auz pot fi integrai i ntr-o coal de mas, n Romnia existnd coli ce conin clase integrate i clase obinuite n care sunt integrai elevi cu deficiene. Conform noului curent educativ, copiii cu deficiene uoare, indiferent de natura lor, ar trebui toi integrai n nvmntul de mas. La ora actual exist numeroase coli integrate unde sunt colarizai n principal elevi cu deficiene mintale uoare, copiii cu dificulti de nvare, copii din centrele de plasament, copii cu tulburri emoional-comportamentale i mai puini copii cu deficiene senzoriale. n cadrul acestor coli elevilor le sunt oferite servicii psihopedagogice specializate, totui performanele integrrii sunt nc destul de reduse, mai ales n cazul deficienilor auditivi.