capitolul 1 - notiuni de baza privind instrumentele software

Capitolul 1

Noţiuni de bază privind

instrumentele software

Agenda

• Istoricul limbajelor de programare• Etapele elaborării programelor de aplicaţii şi

rolul economiştilor • Instrumente pentru dezvoltarea aplicaţiilor• Instrumente software pentru economişti• Tendinţe în instrumente software

Istoricul limbajelor de programare

• Orice activitate dintr-o organizaţie se desfăşoară cu ajutorul calculatorului.

• Programele de aplicaţii s-au diversificat în permanenţăşi, odată cu acestea, instrumentele software.

• Instrumentul software este un program folosit de informaticieni sau utilizatori pentru dezvoltareaprogramelor de aplicaţii.

• Istoria instrumentelor software a început odată cu primele calculatoare (anii’50 sec. XX).

• În afara limbajelor de programare avem la dispoziţie o multitudine de alte instrumente software:

– SGBDurile,

– programe de calcul tabelar,

– produsele CASE,

– programele pentru gestiunea informaţiilor personale etc.

Istoricul limbajelor de programare

Evolutia limbajelor de programareEvoluţia limbajele de programare care a fost determinată de:

– performanţele calculatoarelor electronice,

– progresele din teoria şi practica programării.

Limbajele de programare sunt grupate în cinci categorii:

– limbaje maşină,

– limbaje de asamblare,

– limbaje de nivel înalt,

– limbaje din generaţia a patra (limbaje de nivel foarte înalt),

– limbaje naturale.

Limbajele maşină

• În primii ani ai dezvoltării programelor, fiecare procesor aveapropriul set de instrucţiuni, care forma aşa numitul limbaj maşină.

• Toate instrucţiunile de programare erau redactate în cod binar, formând secvenţe de cifre binare pentru adrese, date şi operaţii.

• Ex. 0110 1010 0110 1011 poate semnifica operaţiunea de adunare.

Dezavantaje:

• dificultatea scrierii şi, mai ales, a înţelegerii programelor;

• lipsa portabilităţii programelor (imposibilitatea executării lor pe alte tipuri de calculatoare decât cel pentru care au fost elaborate.

Limbajele de asamblare

• Limbajele de asamblare au permis reducerea dificultăţilor specifice programării în limbaj maşină, prin folosirea unor abrevieri alfabetice (mnemonice) în locul şirurilor de 0 şi 1.

• De exemplu, instrucţiunea „ADD R1, R2, R4” semnifică adunarea valorilor conţinute în registrele de memorie R1 şi R2, iar rezultatul este scris în registrul R4.

• Codurile de operaţii şi poziţiile din memorie sunt reprezentate prin simboluri → aceste limbaje se mai numesc şi simbolice.

• Ele simplifică programarea, oferind mai multă comoditate în scrierea sau citirea şi înţelegerea programelor.

Limbajele de asamblare (continuare)

• Programele scrise în limbajele de ansamblare trebuie traduse în limbajul maşină, pentru a putea fi executate pe calculator.

• Această operaţiune este realizată prin intermediul unor programe speciale, numite ansambloare, care preiau programele sursă şi le convertesc în programe obiect executabile.

• Principalele limbaje din această categorie sunt: ASSIRIS, ASSEMBLER, MAGIRIS.

• Limbajele de asamblare permit utilizarea mai eficientă a resurselor calculatorului şi sunt mai rapide la execuţie, motiv pentru care ele sunt utilizate pentru dezvoltarea software-ului de sistem.

• Limbajele maşină şi cele de asamblare sunt considerate

de nivel redus.

• O dată cu lansarea limbajului FORTRAN (1954) s-a

trecut la generaţia limbajelor de nivel înalt (evoluate).

• Din această categorie fac parte: COBOL, BASIC, C şi

C++, ADA, PROLOG etc.

Limbajele de nivel înalt

• Pentru a fi executat, programul sursă, scris într-un limbaj de nivel

înalt, trebuie convertit în program obiect.

• Această operaţiune este realizată prin intermediul unor programe

speciale, numite interpretoare sau compilatoare.

• După compilare/interpretare urmează editarea de legături, în care

programul obiect este completat cu module preluate din bibliotecile

sistemului de operare.

Limbajele de nivel înalt (continuare)

Avantaje:

• creşterea productivităţii muncii de programare;

• portabilitatea programelor;

• posibilitatea scrierii de programe de către persoane mai puţin calificate decât în cazul limbajelor de ansamblare.

Dezavantaje:

• sunt mai puţin eficiente decât limbajele de asamblare, din punctul de vedere al utilizării resurselor calculatorului;

• necesită mai mult timp de execuţie.

Limbajele de nivel inalt (continuare)

Caracteristici comune:

• sunt centrate în jurul bazelor de date, în mod deosebit a celor relaţionale, oferind facilităţi pentru stocarea şi interogarea datelor din bază;

• sunt limbaje declarative /neprocedurale: accentul este pus pe ceea ce trebuie să facă aplicaţia şi nu cum trebuie să facă au simplificat mult procesul de programare;

• pun la dispoziţie o interfaţă grafică prietenoasă, GUI(Graphical User Interface – Interfaţă grafică utilizator).

Limbajele 4GL

Avantaje:

• posibilitatea dezvoltării de noi aplicaţii mai ieftine şi mai rapid;

• uşurinţa întreţinerii aplicaţiilor;

• posibilitatea ca utilizatorii să-şi dezvolte propriile aplicaţii.

Apariţia acestor limbaje → un nou concept – utilizatorul final informatizat (end user computing).

Limbajele 4GL (continuare)

Limbajele naturale• Ultimul pas în evoluţia limbajelor de programare îl reprezintă

limbajele naturale (limbaje de programare de generaţia a cincea).

• Ele îşi propun utilizarea limbajului uman în programarea calculatoarelor.

• Cele mai cunoscute: limbajele INTELLECT şi ELF.

• Aceste limbaje sunt adesea folosite ca interfeţe pentru instrumentele 4GL.

• Principalul lor neajuns este legat de translatarea programelor din limbajul natural în limbaj maşină, o operaţiune extrem de complexă şi costisitoare din punctul de vedere al resurselor hardware solicitate.

• Ele sunt integrate cu aplicaţiile de inteligenţă artificială. Un astfel de exemplu îl reprezintă limbajul LISP.

DaDaDaDaNuUtilizarea simbolurilor

DaDaDaNuNuUtilizarea de macroinstructiuni

DaDaDaNuNuPortabilitate

Eficienta utilizarii resurselor

Productivitate

Apropierea de limbajul uman

Limbaj natural

Limbaj neprocedural

Limbaj de nivel înalt

Limbaj de ansamblare

Limbaj masina

Caracteristici





Productivitate


Limbaj natural

Limbaj neprocedural



Limbaj masina

Caracteristici

Progres

Progres

Diminuare

GeneratiaI II III IV V





Productivitate


Limbaj natural

Limbaj neprocedural



Limbaj masina

Caracteristici





Productivitate


Limbaj natural

Limbaj neprocedural



Limbaj masina

Caracteristici

Progres

Progres

Diminuare

GeneratiaI II III IV V

Evoluţia limbajelor de programare – sinteză

Etapele elaborării programelor de aplicaţii şirolul economiştilor

• Dezvoltarea programelor de aplicaţii presupune parcurgerea unui proces format din mai multe etape care formează ciclul de viaţă al programelor de aplicaţii.

• Există numeroase metodologii de dezvoltare a programelor, ce diferă între ele prin numărul etapelor, conţinutul şi organizarea lor.

• Etapele comune majorităţii metodologiilor, şi rolul economiştilor de-a lungul procesului de dezvoltare:

a. Etapa de microanaliză

• are ca obiectiv definirea clară a problemei şi a scopului urmărit.

• La finalul acestei etape se elaborează un plan de dezvoltare, care este supus spre analiză conducerii.

• Cel mai adesea, economiştii sunt cei care iniţiază dezvoltarea de noi aplicaţii. Chiar dacă iniţiativa aparţine altor categorii de personal, rolul economiştilor rămâne important, deoarece ei trebuie să elaboreze planul de dezvoltare, în care se face o estimare a cheltuielilor şi beneficiilor potenţiale ale aplicaţiei propuse.


b. Etapa de analiză• precizează funcţiile pe care le va realiza noua aplicaţie.

Sunt urmărite trei obiective:

– descrierea sistemului informaţional existent (documentele primare, fluxurile de informaţii din sistem, prelucrările şi rapoartele);

– identificarea şi definirea cerinţelor pentru noua aplicaţie;

– documentarea detaliată a tuturor cerinţelor, funcţionale şi nefuncţionale.

• În finalul etapei de analiză: documentaţia necesară proiectării• Economiştii joacă un rol determinant. Ei descriu documentele

primare, prelucrările realizate în sistem, procedurile de control, modalităţile de obţinere a informaţiilor şi prezentare a lor în rapoarte.


c. Proiectarea logicăse derulează prin intermediul a trei paşi (subfaze):

• proiectarea formularelor/formatelor (pentru culegerea datelor) şi a rapoartelor;

• proiectarea interfeţelor şi a dialogurilor, pentru evidenţierea modului de comunicare a utilizatorului cu programele şi echipamentele;

• proiectarea logică a bazelor de date, prin care este concepută schema relaţională a bazei de date, sub forma unui ansamblu de tabele normalizate între care există legături.

• Economiştii pot juca un rol important dar trebuie să deţină cunoştinţe suplimentare de informatică, precum: modelul relaţional şi normalizarea bazelor de date, tipurile de obiecte din formulare, limbajul SQL.


d. Proiectarea fizică

• are un caracter tehnic, fiind orientată spre platformele pe care va fi implementată aplicaţia.

• Specificaţiile acestei etape vor avea un pronunţat caracter tehnic, economiştii intervenind rareori în derularea acestor activităţi.

• Două dintre activităţile importante ale acestei etape privesc proiectarea fizică a bazei de date şi proiectarea modulelor de program. De exemplu, la proiectarea fizică a bazei de date se vor lua în considerare facilităţile de stocare şi accesare a datelor din SGBD-ul ales, precum tipul de organizare a fişierelor şi utilizarea indecşilor.


f. Etapa de implementare

Principalele activităţi care se desfăşoară în cadrul acestei etapei:

• scrierea şi testarea programelor;

• construirea BD;

• conversia datelor din vechea aplicaţie în formatul cerut de noua aplicaţie;

• instalarea aplicaţiei pe calculatoare;

• instruirea utilizatorilor;

• elaborarea documentaţiei aplicaţiei şi a manualelor de utilizare, exploatare şi întreţinere.


g. Etapa de exploatare şi întreţinere

În această etapă sistemul trebuie supus revizuirilor periodice pentru a se asigura întreţinerea:

• corectarea eventualelor erori apărute în exploatarea lui,

• îmbunătăţirea caracteristicilor sau funcţiilor, ca răspuns la modificarea unor cerinţe organizaţionale.

Această etapă este, de obicei, cea mai costisitoare (timpul pe care şi-l petrec specialiştii din departamentele informatice reprezintă 48-60% din totalul timpului alocat pentru dezvoltarea sistemului).


INSTRUMENTE PENTRU DEZVOLTAREA APLICAŢIILOR

Enumerarea şi descrierea instrumentelor software poate porni de la componentele programelor de aplicaţii:

• interfaţa utilizator (formulare pentru introducerea datelor, ferestre de dialog, meniuri, rapoarte etc.);

• modulele de program, care realizează prelucrările din sistem, cum ar fi calculul salariilor, întocmirea graficelor de rambursare etc;

• baza de date, în care sunt organizate şi stocate toate datele necesare aplicaţiei.

Mediile de programare

Mediile de programare - seturi de programe care includ funcţiile:

– introducerea şi editarea programului sursă,

– transformarea programului sursă în programe executabile,

– depanarea programelor.

• Exemple: MS Visual Studio, Oracle JDeveloper, Oracle PowerObjects, Java, Borland Jbuilder, Borland Delphi, IBM Visual Age, Sybase PowerBuilder.

• În MS Visual Studio sunt incluse mai multe limbaje de programare, cum ar fi: Visual Basic, C# sau C++.

• Pentru stocarea şi gestionarea volumelor mari de date se folosesc sistemele de gestiune a bazelor de date.

• Majoritatea aplicaţiilor stochează datele în BD.

• Bazele de date cel mai des întâlnite sunt cele organizate după modelul relaţional: Oracle, DB2, Sybase SQL Server, MS SQL Server, MS Access, MS Visual FoxPro.

Sistemele de gestiune a bazelor de date

• În condiţiile globalizării afacerilor şi a dezvoltării reţelelor de calculatoare se simte din ce în ce mai mult nevoia distribuirii resurselor informaţionale ale companiei pe mai multe calculatoare.

• Dezvoltarea unei aplicaţii distribuite impune apelarea la arhitectura client – server, care presupune conceperea aplicaţiei în două categorii de componente:

– componente client, care solicită anumite servicii,

– componente server, care furnizează servcii.

Sistemele client/server

• Comunicarea între două componente aflate pe calculatoare

diferite sau mascarea eterogenităţii platformelor hardware şi

software sunt rezolvate prin intermediul soluţiilor middleware.

• Cele mai cunoscute modele midleware sunt RPC (Remote

Procedure Call), RMI (Remote Method Invocation), ODBC

(Open Database Connectivity) şi CORBA (Common Object

Request Broker Architecture).

Sistemele client/server (continuare)

• În cazul în care firma nu dispune de resurse financiare care să-i permită achiziţionarea unor produse program, poate apela la soluţii freeware.

• Există instrumente de dezvoltare software gratuite.

• Cel mai răspândit limbaj de programare folosit în medii de programare gratuite este Java.

Sistemele gratuite (freeware)

• Un SGBD gratuit, care reuşeşte să ajungă la un nivel de complexitate a prelucrării datelor comparabil cu cel al celor mai bine vândute SGBD-uri este PostgreSQL.

• Spre deosebire de alte SGBD-uri gratuite (MySQL), PostgreSQL este capabil să rezolve interogări complexe adresate bazelor de date pe care le gestionează.

• La capitolul SGBD-uri gratuite începe să concureze şi unul dintre cele mai performante SGBD-uri relaţionale din lume, Oracle, prin lansarea versiunii Oracle Database 10g Express Edition.

Sistemele gratuite (freeware)

• Dezvoltarea aplicaţiilor Web presupune folosirea unor platforme diferite de mediile de programare specificate anterior.

• Pentru realizarea rapidă a unor site-uri Web se poate apela la programul MS Expression Web.

• Uşurinţa în utilizarea acestui instrument software este dată de asemănarea interfeţei sale cu interfeţele programelor din cadrul MS Office, de faptul că utilizatorul nu este nevoit să înveţe limbajul HTML şi de folosirea unor şabloane.

Tehnologii Web

• Trecerea la site-uri mai complexe nu presupune doar folosirea resurselor unei baze de date, ci şi elemente grafice care să atragă atenţia utilizatorului.

• Pentru construirea site-urilor Web complexe:Dreamweaver, ColdFusion, Flash şi RoboDemo.

• Aplicaţiile Web pot conţine elemente de limbaj împrumutate din mediile de programare tradiţionale, cum ar fi VB Scripts sau Java Scripts.

Tehnologii Web (continuare)

INSTRUMENTE SOFTWARE PENTRU ECONOMIŞTI

Economiştilor li se oferă astăzi o serie de instrumente software cu ajutorul cărora pot să-şi dezvolte propriile aplicaţii informatice (de complexitate mai redusă):

– instrumentele CASE,

– programele de calcul tabelar,

– sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD),

– instrumentele pentru crearea de pagini Web,

– instrumentele pentru organizarea informaţiilor personale.

CASE (Computer Aidded Software Engineering)

• CASE reprezintă un instrument pentru automatizarea procesului de dezvoltare a programelor.

• Economiştii pot realiza :– planificarea resurselor financiare alocate proiectelor de sisteme

informaţionale,– redactarea cerinţelor funcţionale ale aplicaţiei,– participarea activă la întocmirea specificaţiilor de proiectare a

programelor,– generarea automată a programelor sau a bazei de date fără a

avea cunoaştinţe tehnice privind limbajul de programare sau SGBD-ul folosite,

– testarea programelor,– generarea automată a documentaţiei pentru aplicaţia dezvoltată.

• Cele mai cunoscute instrumente CASE sunt Oracle Designer şi Visible Analyst.

Programele pentru gestiunea informaţiilor personale

• au rolul de a ajuta utilizatorii în stocarea, organizarea şi extragerea informaţiilor privind clienţii, diferite activităţi, întâlniri, şedinţe etc.

• De exemplu, informaţiile pot fi extrase şi prezentate sub diverse forme: un calendar electronic, o listă de întâlniri sau o planificare în timp a activităţilor unui proiect.

• Cele mai cunoscute programe: Lotus Organizer şi Microsoft Outlook.

Furnizorii de software destinate nespecialiştilor oferă astăzi pachete integrate de programe sub forma unor suite de programe în care se regăsesc:

• un SGBD,

• un program de calcul tabelar,

• un program pentru gestiunea informaţiilor personale,

• un procesor de texte,

• un procesor pentru grafică.

Suitele de programe

Principalele suite de programe şi componentele lor

Pachete (suite) Microsoft Ofice

Lotus SmartSuite

Corel WordPerfect Office

Calcul tabelar Excel Lotus 1-2-3 QuatroProSGBD Access Approach ParadoxGestiunea informaţiilor personale

Outlook Organizer Corel Central

TENDINŢE ÎN INSTRUMENTELE SOFTWARE

• Tendinţă generală - predilecţia companiilor către achiziţia programelor de aplicaţii de la furnizorii specializaţi, în detrimentul dezvoltării lor în cadrul campaniei, cu forţe proprii sau prin angajarea de specialişti.

• În acest context, două acronime au devenit extrem de populare: ERP şi ASP.

ERP (Enterprise Resource Planning)

• ERP reprezintă o mega-aplicaţie multi-modulară care integrează

procesele economice şi optimizează resursele disponibile ale

organizaţiei, reunind toate funcţiunile sale într-o singură soluţie

software.

• ERP elimină barierele departamentale, prin integrarea tuturor

sistemelor informaţionale tranzacţionale într-o singură bază de date,

accesibilă oricui din organizaţie.


• ERP urmăreşte eliminarea graniţelor organizaţiei cu partenerii săi de afaceri. Două aplicaţii, adesea incluse în soluţiile ERP, stau drept mărturie:

– CRM (Customer Relationship Management), centrată pe gestiunea relaţiilor cu clienţii,

– SCM (Supply Chain Management), orientată spre gestiunea relaţiilor cu furnizorii.

• ERP nu realizează doar integrarea funcţională, ci şi pe cea tehnologică. Sub egida sa sunt reunite diverse tehnologii, precum: groupware, EDI (Electronic Data Interchange), Internet, Intranet, data warehouse (depozite de date) etc.

• Avantaje:

– reducerea costurilor producţiei şi a stocurilor,

– planificarea integrală a resurselor întreprinderii,

– îmbunătăţirea productivităţii globale,

– maximizarea profitului prin flexibilitate şi reactivitate sporită la cerinţele pieţei.

• Neajunsuri:

– preţul exorbitant de mare,

– timpul îndelungat de implementare,

– adaptabilitatea redusă la condiţiile particulare din firmă.


ASP (Application Service Providers)

• ASP a devenit cunoscut odată cu tendinţa de externalizare a

serviciilor informaţionale, în scopul reducerii costurilor şi

îmbunătăţirii performanţelor acestora.

• Externalizarea serviciilor informaţionale este posibilă prin

apelarea la furnizorii specializaţi, numiţi ASP (Application Service Providers).


• ASP reprezintă o companie care dezvoltă şi furnizeazã

servicii informaţionale folosite în comun de mai mulţi

utilizatori, care plătesc un abonament sau taxe de folosire,

serviciile fiind furnizate dintr-o locaţie centrală prin Internet

sau printr-o reţea privată.

• Un ASP permite clienţilor săi accesul la un mediu de aplicaţii

complet, preocupându-se de investiţiile necesare în licenţe

de aplicaţii, servere, angajaţi şi alte resurse.

Beneficiile serviciilor ASP:

• investiţii iniţiale modeste şi predictibilitatea costurilor (se plăteşte o taxă fixă pe principiul “plăteşti pe măsură ce utilizezi”);

• posibilitatea de a fi mereu în pas cu progresele tehnologice;

• posibilitatea închirierii aplicaţiilor scumpe;

• acces la suport tehnic şi consultanţă de specialitate pentru servicii cu înalt nivel tehnologic;

• obţinerea de aplicaţii funcţionale într-un interval de timp foarte scurt.


La ora actuală: tendinţa extinderii serviciilor furnizate, conceptul ASP fiind înlocuit cu XSP (X semnifică servicii generice). XSP nu oferă doar aplicaţii, ci şi tehnologii, sisteme şi procese economice. Modelul XSP promite numeroase beneficii:

• firmele vor putea să cumpere doar funcţionalitatea pe care o doresc şi atunci când o doresc, reducând astfel investiţiile în tehnologiile informaţionale;

• firmele pot activa pe piaţă nu doar pe post de consumator de servicii ci şi cel de furnizor etc.


limbajele orientate-obiect,

limbajele orientate-Internet,

limbajele naturale.

Tendinţe în limbajele de programare

• Limabjele orientate-obiect modelează sistemul informaţional sub forma unui set de obiecte care interacţionează între ele prin schimbul de mesaje.

• Un obiect integrează datele şi acţiunile (procedurile) care pot fi executate asupra datelor, numite metode.

• Astfel, spre deosebire de limbajele anterioare, datele şi programele de prelucrare a acestora nu mai sunt separate.

Limbajele orientate-obiect

Exemplu:

Contul de card al unui client reprezintă un obiect.

• Proprietăţile obiectului (datele) - numele clientului,

adresa, numărul contului, numărul cardului, soldul

contului, limita de credit

• Metodele obiectului (comportamentul) - retragerea de

numerar, depunerea, transferul bancar, schimbarea

cardului


• Dezvoltarea limbajelor orientate-obiect a determinat apariţia programării vizuale.

• Limbajele vizuale dispun de un mediu grafic ce permite programatorilor să dezvolte aplicaţii prin manipularea directă a unor imagini, în loc de scrierea de programe.

• Ex. Visual Basic (cel mai cunoscut), DELPHI, Power Objects, Visual C++.


Ele se referă la tehnologiile care stau la baza dezvoltării aplicaţiilor Web, cele mai importante fiind limbajele HTML şi XML.

• HTML (HyperText Markup Language) - limbaj de descriere utilizat pentru crearea paginilor Web sub forma documentelor hypertext sau hypermedia.

• HTML este derivat din SGML (Standard Generalized Markup Language) - metodă de reprezentare a limbajelor de formatare a documentelor.

• XML (eXtensible Markup Language) - este un limbaj de descriere a conţinutului paginilor Web. De exemplu, informaţiile privind zborurile aeriene de pe pagina Web a unei agenţii de turism vor fi descrise prin intermediul tag-urilor XML.

Limbajele orientate-Internet

capitolul 1 - notiuni de baza privind instrumentele software

Documents