1.2.Principalii indicatori de performanță financiară

Performanța este importantă în orice domeniu ,în orice activitate,dar o foarte mare importanță are în domeniul economic.

Ea este definită în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca „o realizare deosebită într-un domeniu de activitate”1,dar în mediul microeconomic este prezentată ca fiind „o stare de competitivitate a entitătii economice ,atinsă printr-un nivel de productivitate și eficacitate care –i asigură o prezență durabilă pe piață”

În economie performanța este o problemă complexă,deoarece pe de o parte există foarte mulți factori care o influențează, iar pe de altă parte fiecare personaj economic o analizează în funcție de interesele sale.De exemplu manageri întreprinderilor sunt interesți de performanța pe ansamblu,investitorii vor privi performanța din perspectiva rentabilității investiției,clineții și salariații vor percepe performanța prin intermediul stabilitați întreprinderi iar creditorii vor privi spre solvabilitate și rentabilitate.

Performanța financiară poate fi prezentata prin intermediul unor indicatori precum: cifra de afaceri; venituri; cheltuieli; rentabilitate; rezultat..

Cifra de afaceri este unul dintre principalii indicatori ai performanței financiare.Ea este formată din sumele provenite din vânzarea bunurilor și prestarea de servicii ce intră în catrgoria activităților curente ale entității ,după scăderea reducerilor comerciale ,a taxei pe valoare adăugată și a altor impozite și taxe aferente .2

Este un indicator de efect,stabilind performanța comercială a firmei ,însa nu este un indicator potrivit pentru a aprecia dimensiunile acesteia.Cifra de afaceri oferă o imagine fidelă asupra situației economice doar dacă este corelată cu alți indicatori de performanță.

Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creștei ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decâ cele rezultate din cotribuții ale acționarilor.3

Veniturile sunt reprezentate de:4

sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, care se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende;

câștiguri din orice alte surse, care reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot să apară sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

1 Dicționarul explicativ al limbii române,19982 Nicolae Balteș ,Analiza economico-financiară a

întreprinderii,ed.universității „ Lucian Blaga”,Sibiu,20033 Nicolae Balteș; Alina Teodora Ciuhureanu, Contabilitate-

fundamente teoretice și practice, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009, pag. 108.

4 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial ,nr.963 din 30 decembrie 2014

Predicabilitatea venitrilor este esențială în analiza privind solvabilitatea financiară,întrucât achitarea/rambursarea datoriilor implică un anumit grafic de efectuare a plăților ce,odată stabilit, trebuie respectat.Determinatrea predicabilității diferitelor surse de venituri este extrem de necesară și trebuie făcută cu rigurozitate.

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșterii datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din diminuarea acestora de către acționari.5

Cheltuielie entității, conform prevederilor legale 6, reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

consumuri de stocuri și servicii prestate, de care beneficiază entitatea; cheltuieli cunpersonalul; executarea unor obligații legale sau contractuale.

Cheltuielile unei întreprinderi reflecta sub formă valorică întregul consum de factori de producție sau de resurse materiale, umane și financiare efectuate pentru desfășurarea activității.Nivelul, dinamica și structura acestor cheltuieli reflectă activitatea întreprinderii în folosirea eficientă a resurselor de care dispune, iar reducerea nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toți agenții economici, în vederea sporirii eficienței întregii activități desfăsurate.

Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât dezvoltării, cât și reminerării capitalurilor. 7

Profitul, ca indicator absolut al rentabilității, constituie premisă și consecință a unei afaceri.

Ca premisă, se are în vedere faptul că inițierea unei afaceri implică o anumită investiție, iar consecința o constituie rezultatul așteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se formează noi surse disponibile pentru alte investiții.

Drept urmare, rentabilitatea este un indicator de importanță majoră în managementul financiar și general al firmei, fiind expresia sintetică a rezultatelor de orice fel obținute de firmă.

În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele economice și financiare obținute și eforturile depuse pentru obținerea lor. În funcție de elementele luate în calcul, teoria și practica economică operează cu mai multe rate de rentabilitate. Fiecare dintre acestea are o putere informațională proprie îndeplinind o funcție specifică în activitatea practică de gestionare a capitalului și plasamentelor de capital.

5 Nicolae Balteș; Alina Teodora Ciuhureanu, Contabilitate-fundamente teoretice și practice, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009, pag. 106.

6 OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial ,nr.963 din 30 decembrie 2014

7 A. Ișfrănescu; C. Stănescu; A. Băicuși, Analiza economoco-financiară(cu aplicații în societățile comerciale industriale, de construcții și de transport), Ed. Economică, București, 1999, pag. 201

Rata rentabilității comerciale (Rrc)8 oferă aprecieri privind randamentul diferitelor stadii alle activității la formarea rezultatului.În general, indică rezultatul brut din exploatare aferent cifre de afaceri.

Rrc =Rezutatul expolatării

x100Cifra de afaceri

Pe baza ratei rentabilității comerciale se pot formula concluzii cu privire la eficiența valorificării produselor, eficiența politicii comerciale și a politicii de prețuri adoptate de firmă.

Rata rentabilității economice (Rre) măsoară eficiența mijolacelor materiale și financiare alocate activității întreprinderiiAceastă rată analizează profitul ca procent din veniturile realizate, capitalurile sau activele utilizate.

Rata rentabilității economice se exprimă sub mai multe :9

Rre =Profit curent

x100 Total active

Rre =Profit din exploatare

x100Active din expolatare

Rre =Profit net +dobânzi

x100Capitaluri proprii +datorii financiare

Rata rentabilității financiare (Rrf) se folosește pentru evaloarea eficienței investițiilor făcute de posesorii de capital și analiza oportunității menținerii respectivei investiții, într-un sistem concurențial.O rată ridicată de remunerarea a capitalului incita la investiții și facilitează acceptarea reinvestirii profitului, ca sursă de creștere viitoare a societății, în detrimentul distribuirii imediate a acestuia sub formă de dividende.

Indicatorul reflectă corelația dintre profitul net, ca venit al acționarilor și capitlurile proprii ale întreprinderii:

Rrf =Profit net

x100Capitaluri proprii

Rezultatul exercițiului financiar se concretizează în profit sau pierdere și se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar în urma închiderii conturilor de venituri și cheltuieli.

Rezultatul este prezentat în cadrul contului de profit și pierdere , care este considerat unul dintre cele mai importante și transparente rapoarte financiare , deoarece arată dacă întreprinderea și-a atins obiectivul fundamental: acela de a obține profit.

Contul de profit și pierdere constituie o sinteză a contabilității la nivelul întreprinderii, evidențiind fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției întreprinderii, oferiind informații importante tuturor agențiilor economici care au interese financiare în interiorul întreprinderii ,referitor la preformanțele acesteia.

8 Alina Teodora Ciuhureanu, Management financiar, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009, pag. 146.

9 Alina Teodora Ciuhureanu, Management financiar, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009, pag. 147.